Elaborarea metodică Nr.

2
TEMA: Proteza partial mobilizabilă
scheletată.Elementele componente.Caracteristica.
1.Elementele componente ale protezei partiale mobilizabile scheletate.

Proteza scheletată-este reprezentată de un corp fizic variat dimensionat şi format, realizat

să restaureze morfofiziologic aparatul dento-maxilar.

Proteza scheletată este alcatuită din urmatoarele părţi componente:

- conectori principali (majori) ;
- conectori secundari (minori) ;
- mijloace de menţinere , sprijin şi stabilizare ;
- şeile şi dinţii artificiali.
Toate componentele protezei trebuie să formeze un tot structural şi funcţional.

2.Conectorii principali.(Strap- engl.,Plăcuță-ro.)Caracteristica.

Conectorii principali sunt acele componente ale PPMS care unesc piesele protezei de pe o
hemiarcadă cu cele de pe hemiarcada opusă.Toate componentele PPMS sunt atașate direct
sau indirect conectorului principal.Datorită conectorului principal toate părțile protezei
sunt unite și devin funcționale,prin rigiditatea lui asigurînduse distribuirea forțelor pe
toată suprafața cîmpului protetic .

Funcțiile conectorului principal :

 Să fie rigid
 Să protejeze țesuturile cîmpului protetic
 Să ofere menținere indirectă atunci cînd este nevoie
 Să ofere sprijin pentru una sau mai multe șei ale protezei
 Să ofere confort pacientului

Confecționarea conectorului principal se va realiza din aliaje compatibile cu

țesuturile orale,conectorul nu trebuie să irite limbanși să nu interfereze cu mișcările
ei.Să nu modifice substanțial conturul suprafeței linguale a crestei mandibulare sau
a palatului. Să nu creeze presiune pe tesuturile moi.Să acopere tesuturile atit cit este
nevoie.Să nu retentioneze particule alimentare .Să ofere suport celorlalte elemente
ale scheletului PPMS.Marginea conectorului trebuie să se situieze la 6 mm de la
papilele gingivale la maxilar, si 3-4 mm de la papilele gingivale la mandibulă.
Conectorii principali maxilari determină apariția unor zine de retenție,de aceea se
recomandă realizarea a două nervuri- bead lines ,care cresc rezistența și înfundă
conectorul în fibromucoasa palatinală,micșorînd astfel capacitatea de retenție a
resturilor alimentare sub proteză.
6 tipuri de conectori principali maxilari :
 Placuța palatinală cu lațime mare –în breșe concomitente de pe ambele
hemiarcade in zonalaterală,are cel puțin 8 mm lățime.Marginea posterioară
la nivelul liniei Ah,iar cea anterioară să nu ajungă in zona anterioară a
palatului,ci posterior de rugile palatine.
 Placuța palatinală cu lățimeredusă
 Plăcuța palatinală fenestrată(ring type connector)-majoritatea cazurilor de
edentație parțială.
 Plăcuța palatinalăcompletă
 Plăcuța palatinală în formă de U
 Conectori principali sub formă de bară

Grosimea conectorilor maxilari este 0,4-0,6 mm.

Conectori principali mandibulari :

-Bara linguală
-Bara sublinguală
-Bara linguală cu croșet continuu
-Conectorul principal dentar
-Plăcuța dento-mucozală mandibulară
-Bara vestibulară
Conectorul de elecție pentru PPMS mandibulare este bara lingual.
3.Șeile protezei parțiale mobilizabile scheletate,caracteristica.
Șeile protetice sunt componentele PPMS care acoperăcrestele edentate și
oferă suport dinților artificiali și participă la transmiterea forțelor
masticatorii către țesuturile cîmpului protetic.
Condițiile impuse șeilor protetice :
-adaptare intimă și precisă la țesuturile cu care vin în contact
-greutate redusă
-suprafețe externe bine lustruite și fără retentivități
-conductivitate termică bună
-refacerea și menținerea fizionomiei
-să permită efectuarea căptușirii,rebazărilor și reparațiilor

Distingem 2 tipuri de șei :

-c u suport dentar
-extinse distal
4.Elemente de legătură dintre șei,dimensiunile.
Elementele de legătură dintre şei se realizează din metal odată
cuconfecţionarea şeilor. Au rolul de a obţine în final un tot unitar,
rigid,rezistent şi nedeformabil – alcătuind impreună scheletul metalic sau
structurade rezistenţă a protezei parţiale mobilizabile scheleElementele de
legătură dintre şei sunt:
 Plăcuțele-sunt realizate din metal,au o lățime mai mare de 10,0
mm si o grosime de 0,4-0,5 mm
  Barele-sunt realizate din metal,au o lățime de 5 mm si o
grosime de 2-4 mm
 Benzile-centuri metalice late de 3 mm si groase de 1 mm
 Barele secundare-Barele secundare numite şi conectori
secundari sunt elemente de legătură între porţiunile dentare
ale scheletului (croşete, benzi, gheruţe incizale) şiporţiunile
mucozale ale bazei protezei scheletate (şei, bare, plăcuţe).
Conectorii secundari rigizi se toarnă odată cu scheletul
metalic, iar cei elasticise confecţionează dintr-o sârmă de oţel
inoxidabil cu diametrul de 1,5-2 mmcăreia i se dă un traiect
ondulat.
5.Conectorii secundari.Caracteristica.

Conectorii secundari sunt elemente de legătură dintre conectorul principal sau baza PPMS
și alte componente ale acesteia,cum ar fi croșetele dentare,elementele de menținere
indirectă,pintenii ocluzali sau supracingulari.Se consideră conectori secundari inclusiv
componentele scheletului metalic pe care se atașează șeile protetice.Au rolul de a distribui
forțele care apar în timpul funcțiilor pe toate componentele cîmpului protetic.

Caracteristicile conectorilor secundari sunt (IONESCU, 1999):

 Să fie rigizi
 Volumul nutrebuie să îngrădească mișcarea limbii sau să îngreuneze instalarea
dinților artificiali
 Traiectul trebuie să fie întotdeauna vertical
 Joncțiunea cu conectorul principal să se facă vertical și în unghiuri rotunjite
 Joncțiunea cu pintenii ocluzali să se facă în unghi de 90 sau chiar mai mic
 Să treacă la distanță de paradonțiul marginal,papila interdentară,mucoasa
alveolară
 Nu se aplică pe suprafețele convexe ale dinților restanți

Tipuri de conectori secundari:

 Conectori secundari proximali
 Conectori secundari interdentari
 Conectori secundari ai brațelor elastice ale croșetelor divizate
 Conectori secundari de întărire al croșetului liniar
 Conectori secundari elastici
6.Elementele de ancorare,menținere,sprijin și stabilizare.Caracteristica.
Protezele parţiale mobilizabile scheletate beneficiază de mijloace destabilizare mai
simple, executate prin tehnici obişnuite, denumite croşetedentare, dar şi de mijloace
de stabilizare mai complicate, adevărate aparatede precizie, denumite mecanisme
speciale, care se utilizează mai rar decât croşetele.
Un sistem special de menținere,sprijin și stabilizare este de fapt unconector de
precizie,care constă din două componente,unul este fixat pe un dinte,iar celălalt în
proteză.De cele mai multe ori un SSMSS este folosit pentru a înlocui brațul retentiv
,nociv și inestetic al croșetului dentar.SSMSS este mai rar utilizat,deoarece costă
mai mult,necesită o pregătire specială a tehnicianului și medicului,tehnologia
protezelor prevăzute este mai grea și de multe ori nu se pot repara.
 Clasificare :
 Culise
 Capse
 Bare cu călăreți
 Sisteme de telescopare
 Sisteme articulate
 Sisteme magnetice

7.Croșetul Akers sau Ney nr.1-cele mai utilizate pe premolari și molarii 1 în edentații de
clasa 3,în edentațiile terminale ele se aplică,dacă retentivitatea este situată înspre edentație.
Acest croşet, conform clasificărilor anterior descrise, este un croşet turnat,circular,
monodentar, cu trei braţe, monoactiv şi cu un conector secundarcentral. Este elementul
reprezentativ pentru croşetele circulare. El estecompus din cinci elemente dintre care
patru sunt rigide şi unul elastic.Corpul croşetului este o porţiune rigidă ce uneşte toate
celelalte elemente alecroşetului, are o lăţime de 4-6 mm şi o grosime de 1-1,5 mm. Este
situat pefaţa proximală a dintelui. Împiedică deplasarea spre mezial sau spre
distalinfuncţie de cum este poziţionat pe faţa mezială sau distală a dintelui.Braţul activ
(elastic) are două porţiuni: o porţiune rigidă care porneşte dincorpul croşetului şi trece
peste muchia vestibulo-proximală a dintelui,supraecuatorial şi o porţiune elastică ce
coboară subecuatorial încercuinddouă treimi din faţa vestibulară a dintelui, subţiindu-se
către extremitatealiberă.Prin porţiunea rigidă supraecuatorială, cu o grosime de 1,5-2 mm,
croşetul varealiza o transmitere parodontală a presiunilor masticatorii de la dinţiiartificiali
la dintele cu care croşetul vine în contact. Prin porţiunea elastică serealizează ancorarea
sau retenţia protezei, împiedicând desprinderea acesteiade pe câmpul protetic. Braţul
opozant sau contracroşetul este rigid, situat supraecuatorial pe faţaopusă celei pe care se
află braţul elastic. Are o grosime uniformă de 1,5-2 mmşi o direcţie orizontală. Vine în
contact cu dintele numai în zonasupraecuatorială a acestuia. Pintenul ocluzal este situat în
prelungirea corpului croşetului, plasat pe faţaocluzală a dintelui. Este rigid şi se situează în
foseta proximală a feţei ocluzalece necesită preparare în acest scop. Are o suprafaţă de 3-5
mm şi o grosime de2 mm. Rolul pintenului este de a transmite presiunile ocluzale de la
arcadaartificială la dinţii restanţi ai câmpului protetic. Participă şi la stabilizareaorizontală
a protezei în cavitatea bucală.

8.Croşetul divizat în „T” RoachEste un croşet turnat, divizat în trei braţe monodentar,
monoactiv, cu doiconectori secundari. Este elementul reprezentativ pentru croşetele
divizate.Compus din şase elemente: patru rigide şi două elastice; croşetul în „T”Roach este
asemănator ca acţiune croşetului Ackers, deosebindu-se prinformă, poziţia şi structura
braţului elastic.Corpul, pintenul ocluzal, braţul opozant şi conectorul secundar al
croşetului Roach sunt identice şi cu acelaşi rol ca şi cele ale croşetului Ackers.Braţul activ
elastic al croşetului Roach are forma literei „T”, cu un segmentorizontal aşezat
subecuatorial înconjurând două treimi din faţa vestibulară adintelui. Segmentul vertical
este aşezat paralel cu procesul alveolar la 1-1,5mm de acesta. Segmentul alveolar
(porţiunea verticală a „T”-ului) este de fapt o bară secundară ce realizează o legătură
elastică între segmentul orizontal(dentar) şi şeaua protetică. Lungimea şi grosimea barei
influenţează gradul său de elasticitate, făcându-l indicat pe dinţii cu retentivităţi accentuat,
cu oimplantare deficitară şi mai ales în edentaţiile terminale.Forma în „T” a braţului
elastic dă capacitatea de a participa lafrânarea sau la limitarea basculării protezelor
terminale. La limitareabasculării prin desprinderea şeilor terminale participă şi jumătatea
distală abraţului în „T” iar la limitarea basculării prin înfundare, jumătatea mezială.Din
considerente fizionomice se poate renunţa la porţiunea mezială a „T”-uluirezultând un
croşet în „semi-T” care este indicat pe caninii şi prenolariisuperiori.Croşetul în „T” Roach
este indicat în edentaţiile terminale iar cel în „semi-T”este indicat în edentaţiile laterale.

9. Croşetul NEY nr. 1 – rezultă din croşetul Ackers prin transformarea în braţ elastic a
braţului rigid opozant, restul elementelor (corp, pinten, conectorsecundar, braţ elastic)
fiind identice ca formă şi rol. Are un singur conector secundar.

Croşetul NEY nr.2 – rezultă din croşetul Roach prin transformarea braţuluiopozant rigid
în braţ elastic în „T”. Corpul, pintenul, braţul elastic şi conectorul secundar sunt
nemodificate. Are trei conectori secundari, doi fiind cei ai braţelor în „T” deci elastici, al
treilea conector secundar fiind rigid.

Croşetul NEY nr.3 – îmbină elementele elastice ale croşetului Ackers şi alecroşetului
Roach. Are un braţ circular şi unul în formă de „T”. Corpul,pintenul ocluzal şi conectorul
secundar rigid sunt corespondente celor douăcroşete. Are doi conectori secundari, unul
fiind al braţului în „T”, deci elasticşi unul rigid.

Croşetul NEY nr.4 – este un croşet mixt tehnologic. Corpul, pintenul şi conectorul
secundar sunt realizate prin turnare iar braţele elastice sunt din sârmă, lipite de corpul
croşetului. Seamănă cu croşetul nr. 1, deosebindu-seprin modul de realizare al braţelor
active.