Înv.

Camelia
Manea

Unire -n cuget şi-n simţiri

MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA 1 DECEMBRIE 1918

"...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei
româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici
unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii
naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei
unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu
inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani

Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi
destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei
tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina,
Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o
excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste
provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii

române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[...]

O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit
mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi,
punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea
viaţă aspiraţiei sale: statul naţional."

Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic,

1997, p. 301-302

Cu ocazia serbătoririi Zilei Naţionale a Romaniei, elevii claselor I şi a III- a au

pregătit un mic program artistic. Programul cuprinde poezii şi cântece specifice:

STEMA ŢĂRII

de George Coşbuc

Ca un zimbru-ntărâtat Ca un leu sfâşietor

Când a prins pământu-n coarne, Când cuprins de-arcaşi se vede,

Tot ce-n drumul lui a stat Prin mulţimea de popor

Gata să răstoarne Trăsnet se repede

1
Ca un zimbru-ntărâtat
Manea
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.
Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviţii,
Ca vulturu-n munţi crescut
Apărând răpiţii
Pui ai săi făcut-au scut
Ţării lor şi-au abătut
Negrul nor de hoarde.
GRAIUL NEAMULUI
de George Coşbuc
Fie-a voastră-ntreagă ţară,
Şi de cereţi, vă mai dăm,
Numai daţi-ne voi graiul
Neamului şi se sculară
Să ne vremuiască traiul
Câţi duşmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm!
Astăzi stăm şi noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns duşmanii cată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul ţării,
Azi, în ziua deşteptării,
Cum să-l dăm?
CÂNTEC
de George Coşbuc
2
Ca un leu sfâşietor
Înv. Camelia
Sar-oltenii-n munţii lor
Într-un iad de latini.
Zimbru şi vultur şi leu
Fui când mi-a călcat păgânul
Patria şi dreptul meu.
Şi va fi românul
Şi de-acum român mereu,
Zimbru şi vultur şi leu
Şi viteazul lumii.
Dar nestrămutaţi strămoşii
Tot cu arma-n mâini au stat:
Au văzut şi munţi de oase,
Şi de sânge râuri roşii,
Dar din ţara lor nu-i scoase
Nici potop şi nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu duşmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toţii:
Nu l-am dat, şi nici nepoţii
Nu-l vor da!
Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
Manea
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sânt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ:
Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel.
Ştim şi noi o lege sfântă,
Şi de-un veac de ani acum
Stăm cu ochii tot spre ţintă,
Mergem tot pe-acelaşi drum.
Pentru sfânta lege-a crucii,
Pentru limba ce-o vorbim:
Ce de-oţel pe săbii lucii
Pus-am noi de când trăim!
Ştie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vrun păcat
Dar noi ştim c-aşa e bine
Să ţinem ce-am apucat.
Pentru lege, pentru limbă,
Noi cu gura prindem foc:
Numai vântul se tot schimbă,
Însă munţii stau pe loc.
SUS INIMA
3
Steag avem şi noi, străine,
Şi-l iubim cu jurământ.
Ziua răului când vine,
Ce frumos se zbate-n vânt!
Înv. Camelia
E frumos şi steagul vostru,
Dar pe-al nostru de-l privesc
Tot mai mândru este-al nostru,
Şi mai sfânt, că-i românesc.
Rupt de-asprimile furtunii
Răscolite de duşmani
L-au purtat cinstit străbunii
Prin atât amar de ani.
De ne cheamă azi la moarte,
Veseli mergem la război:
Să dea Domnul să ni-l poarte
Şi nepoţii tot ca noi!
Sunt şi neamuri mai cu nume,
Mai vestite la război;
Or fi multe poate-n lume,
Câte n-au ajuns la noi.
Dar noi ştim ce ne-nvăţară
Cei ce-au fost, şi când rostim
Vorba sfântă neam şi ţară
Noi, străine, tresărim.
Pentru cel ce ne iubeşte,
Tot ce-avem noi dăm cu drag,
Dar când neamul ni-l huleşte
Şi vrăjmaş ne vine-n prag,
Mii de oşti cu el s-aducă:
Noi suntem români destui
Când de piept cu noi s-apucă,
Aibă-l ceru-n mila lui!
 de George Coşbuc

Avem o mândră ţară În ţara românească

Prin timpi de jale-amară De-a pururi să trăiască

Strămoşii se luptară Credinţa strămoşească

S-o scape de stăpâni. Şi graiul din bătrâni.
Azi singur noi, românii Spre Domnul ţării gândul
Suntem în ea stăpânii, De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români! Sus inima, români!

Înv. Camelia
Manea

Limba Românească

(versurile: Gh. Sion

muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă Saltă inima-n plăcere

Limba ce-o vorbim, Când o ascultăm,
Altă limbă-armonioasă Şi pe buze-aduce miere
Ca ea nu găsim. Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte Fraţi ce-n dulcea Românie

Ca sufletul său, Naşteţi şi muriţi
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Şi-n lumina ei cea vie
Pentru Dumnezeu. Dulce vietuiţi!

De ce limba românească Limba, ţara, vorbe sfinte

Să n-o cultivăm? La strămoşi erau;
Au voiţi ca să roşească VORBIŢI, SCRIEŢI ROMÂNEŞTE,
Ţărna ce călcăm? PENTRU DUMNEZEU!

Aşa-i Românul

Aşa-i românul când se-nveseleşte O rugaciune către ceruri zboară

Ca şi stejarul când înmugureşte O rugăciune către Dumnezeu

Aşa-i românul, şi-aşa-o să fie Mă rog fierbinte pentru a mea Ţară,

Om de omenie, aprig la mânie. Şi pentru tine scump poporul meu.

4
Nu am cuvinte şi nu pot spune Trăiasca ţara, patria mamă,

Cât de frumoasă este ţara mea Trăiasca toate câte sunt în ea

Ca a mea mandruţă ce o am pe lume Şi a mea mândruţă ce o am pe lume

Tot atât de mândră este ţara mea. Asta-i dorinţa, asta-i ruga mea.

Treceţi Batalioane Române, Carpaţii

(cântec vechi patriotic)

Treceţi batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori
Ne-aşteaptă izbânda, ne-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-aşteaptă

Speranta e numai la noi

Înv. Camelia
Manea

Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii

Şi-apoi să mergem la război.

Nainte, nainte spre marea unire

Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropam de vii.

Cu toţii eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte unirea de azi.

La Praznicul Unirii

5
 de Gh. Băltean

Sub Alexandru Ioan Cuza, din voinţa cerului

Semănatu-s-a sămânţa întregirii neamului.

Şi de când Moldova-n horă cu Muntenia s-a prins,

Dorul nostru de unire tot mai tare s-a aprins.

Iar sub Carol înţeleptul Dumnezeu ne-a ajutat,

De-am scăpat de turci la Plevna şi-am făcut un mic regat.

Noi de-atunci vedem un soare răsărind la Bucureşti,

Înv. Camelia Manea

Care încălzea nădejdea inimilor româneşti.

A venit şi ziua mare-a răsplătirii jertfelorŞ

Ferdinand ajunse rege-al tuturor românilor.

....................................................................

Dormi cu inima-mpăcată, Voievodule Mihai,

Bine te cuvântă ţara pentru care tu visai.

Bine te cuvântă neamul care-a dat destui martiri,

Pentru lege, pentru limbă, pentru-a Patriei măriri.

Şi de-ar mai da peste ţară, vremurile grele iar,

Trâmbiţa ta de arhanghel să ne cheme la hotar!

6
............................................................................

Iar acuma, Ţie, Doamne, îndrăznim a Te ruga,

Miluieşte România după mare mila Ta!

Duhul păcii să pătrundă tot pământul românesc,

Şi ca fraţii să trăiască cei ce-ntrânsul locuiesc.

Varsă anotimpuri bune din cerescul Tău izvor,

Înv. Camelia Manea

Munca, cinstea să ne-aducă mulţumire tuturor.

Că tu eşti sfinţirea noastră şi Tu bine ai voit,

De-ai adus plinirea vremii şi-ntr-o ţară ne-am unit.

7
 Înv. Camelia
Manea
1 DECEMBRIE 2006