Sunteți pe pagina 1din 8

Înv.

Camelia
Manea

Unire -n cuget şi-n simţiri

MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA 1 DECEMBRIE 1918


"...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei
româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici
unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii
naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei
unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu
inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani


Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi
destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei
tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina,
Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o
excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste
provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii


române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[...]

O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit
mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi,
punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea
viaţă aspiraţiei sale: statul naţional."

Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic,


1997, p. 301-302

Cu ocazia serbătoririi Zilei Naţionale a Romaniei, elevii claselor I şi a III- a au


pregătit un mic program artistic. Programul cuprinde poezii şi cântece specifice:

STEMA ŢĂRII

de George Coşbuc

Ca un zimbru-ntărâtat Ca un leu sfâşietor


Când a prins pământu-n coarne, Când cuprins de-arcaşi se vede,

Tot ce-n drumul lui a stat Prin mulţimea de popor


Gata să răstoarne Trăsnet se repede

1
Ca un zimbru-ntărâtat Ca un leu sfâşietor
Înv. Camelia
Manea

Moldovenii s-au luptat Sar-oltenii-n munţii lor


Cu potop de litve. Într-un iad de latini.

Iar muntenii ce-au avut Zimbru şi vultur şi leu

Cuib pe apa Dâmboviţii, Fui când mi-a călcat păgânul


Ca vulturu-n munţi crescut Patria şi dreptul meu.
Apărând răpiţii Şi va fi românul
Pui ai săi făcut-au scut Şi de-acum român mereu,
Ţării lor şi-au abătut Zimbru şi vultur şi leu
Negrul nor de hoarde. Şi viteazul lumii.

GRAIUL NEAMULUI

de George Coşbuc

Fie-a voastră-ntreagă ţară, Dar nestrămutaţi strămoşii


Şi de cereţi, vă mai dăm, Tot cu arma-n mâini au stat:
Numai daţi-ne voi graiul Au văzut şi munţi de oase,
Neamului şi se sculară Şi de sânge râuri roşii,
Să ne vremuiască traiul Dar din ţara lor nu-i scoase
Câţi duşmani aveam pe lume! Nici potop şi nici furtună.
Graiul ni-l cereau anume, Graiul lor de voie bună
Să-l lăsăm! Nu l-au dat!

Astăzi stăm şi noi la pândă, Repezi trec cu vifor anii,


Graiul vechi să-l apărăm; Ispitind puterea ta,
Dar pe-ascuns duşmanii cată Neam român! Cu ură mare
Să ni-l fure, să ni-l vândă. Vor căta mereu duşmanii
Dacă-n vreme tulburată Graiului român pierzare;
Nu ne-am dat noi graiul ţării, Dar să piară ei cu toţii:
Azi, în ziua deşteptării, Nu l-am dat, şi nici nepoţii
Cum să-l dăm? Nu-l vor da!

CÂNTEC

de George Coşbuc

2
Ţară-avem şi noi sub soare, Steag avem şi noi, străine,
Şi-o râvnesc duşmani destui, Şi-l iubim cu jurământ.
Dar prin vremi asupritoare Ziua răului când vine,
N-am lăsat-o nimănui. Ce frumos se zbate-n vânt!
Înv. Camelia
Manea

E bogată, zici! vezi bine, E frumos şi steagul vostru,


E bogată, căci în ea Dar pe-al nostru de-l privesc
Multe inimi sunt, străine, Tot mai mândru este-al nostru,
Şi-i frumoasă, că-i a mea. Şi mai sfânt, că-i românesc.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară, Rupt de-asprimile furtunii

Căci viteji în ea mai sânt, Răscolite de duşmani


Şi-apoi şi la noi în ţară L-au purtat cinstit străbunii
Creşte fierul din pământ: Prin atât amar de ani.
Când voim, îl ştim culege, De ne cheamă azi la moarte,
Ştim cum să izbim cu el Veseli mergem la război:

Când duşmani lipsiţi de lege Să dea Domnul să ni-l poarte

Vin spre noi cu gând mişel. Şi nepoţii tot ca noi!

Ştim şi noi o lege sfântă, Sunt şi neamuri mai cu nume,


Şi de-un veac de ani acum Mai vestite la război;
Stăm cu ochii tot spre ţintă, Or fi multe poate-n lume,
Mergem tot pe-acelaşi drum. Câte n-au ajuns la noi.
Pentru sfânta lege-a crucii, Dar noi ştim ce ne-nvăţară
Pentru limba ce-o vorbim: Cei ce-au fost, şi când rostim
Ce de-oţel pe săbii lucii Vorba sfântă neam şi ţară
Pus-am noi de când trăim! Noi, străine, tresărim.

Ştie Dumnezeu de-i bine Pentru cel ce ne iubeşte,

Ori de facem vrun păcat Tot ce-avem noi dăm cu drag,

Dar noi ştim c-aşa e bine Dar când neamul ni-l huleşte
Să ţinem ce-am apucat. Şi vrăjmaş ne vine-n prag,
Pentru lege, pentru limbă, Mii de oşti cu el s-aducă:
Noi cu gura prindem foc: Noi suntem români destui
Numai vântul se tot schimbă, Când de piept cu noi s-apucă,
Însă munţii stau pe loc. Aibă-l ceru-n mila lui!

SUS INIMA

3
de George Coşbuc

Avem o mândră ţară În ţara românească


Prin timpi de jale-amară De-a pururi să trăiască

Strămoşii se luptară Credinţa strămoşească


S-o scape de stăpâni. Şi graiul din bătrâni.
Azi singur noi, românii Spre Domnul ţării gândul
Suntem în ea stăpânii, De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români! Sus inima, români!

Înv. Camelia
Manea

Limba Românească

(versurile: Gh. Sion


muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă Saltă inima-n plăcere


Limba ce-o vorbim, Când o ascultăm,
Altă limbă-armonioasă Şi pe buze-aduce miere
Ca ea nu găsim. Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte Fraţi ce-n dulcea Românie


Ca sufletul său, Naşteţi şi muriţi
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Şi-n lumina ei cea vie
Pentru Dumnezeu. Dulce vietuiţi!

De ce limba românească Limba, ţara, vorbe sfinte


Să n-o cultivăm? La strămoşi erau;
Au voiţi ca să roşească VORBIŢI, SCRIEŢI ROMÂNEŞTE,
Ţărna ce călcăm? PENTRU DUMNEZEU!

Aşa-i Românul

Aşa-i românul când se-nveseleşte O rugaciune către ceruri zboară

Ca şi stejarul când înmugureşte O rugăciune către Dumnezeu

Aşa-i românul, şi-aşa-o să fie Mă rog fierbinte pentru a mea Ţară,

Om de omenie, aprig la mânie. Şi pentru tine scump poporul meu.

4
Nu am cuvinte şi nu pot spune Trăiasca ţara, patria mamă,

Cât de frumoasă este ţara mea Trăiasca toate câte sunt în ea

Ca a mea mandruţă ce o am pe lume Şi a mea mândruţă ce o am pe lume

Tot atât de mândră este ţara mea. Asta-i dorinţa, asta-i ruga mea.

Treceţi Batalioane Române, Carpaţii

(cântec vechi patriotic)

Treceţi batalioane române, Carpaţii


La arme cu frunze şi flori
Ne-aşteaptă izbânda, ne-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-aşteaptă


Speranta e numai la noi

Înv. Camelia
Manea

Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii


Şi-apoi să mergem la război.

Nainte, nainte spre marea unire


Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropam de vii.

Cu toţii eram regimente române


Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru


A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte unirea de azi.

La Praznicul Unirii

5
de Gh. Băltean

Sub Alexandru Ioan Cuza, din voinţa cerului

Semănatu-s-a sămânţa întregirii neamului.

Şi de când Moldova-n horă cu Muntenia s-a prins,

Dorul nostru de unire tot mai tare s-a aprins.

Iar sub Carol înţeleptul Dumnezeu ne-a ajutat,

De-am scăpat de turci la Plevna şi-am făcut un mic regat.

Noi de-atunci vedem un soare răsărind la Bucureşti,

Înv. Camelia Manea

Care încălzea nădejdea inimilor româneşti.

A venit şi ziua mare-a răsplătirii jertfelorŞ

Ferdinand ajunse rege-al tuturor românilor.

....................................................................

Dormi cu inima-mpăcată, Voievodule Mihai,

Bine te cuvântă ţara pentru care tu visai.

Bine te cuvântă neamul care-a dat destui martiri,

Pentru lege, pentru limbă, pentru-a Patriei măriri.

Şi de-ar mai da peste ţară, vremurile grele iar,

Trâmbiţa ta de arhanghel să ne cheme la hotar!

6
............................................................................

Iar acuma, Ţie, Doamne, îndrăznim a Te ruga,

Miluieşte România după mare mila Ta!

Duhul păcii să pătrundă tot pământul românesc,

Şi ca fraţii să trăiască cei ce-ntrânsul locuiesc.

Varsă anotimpuri bune din cerescul Tău izvor,

Înv. Camelia Manea

Munca, cinstea să ne-aducă mulţumire tuturor.

Că tu eşti sfinţirea noastră şi Tu bine ai voit,

De-ai adus plinirea vremii şi-ntr-o ţară ne-am unit.

7
Înv. Camelia
Manea
1 DECEMBRIE 2006