Sunteți pe pagina 1din 7

EXTRACTIA DENTARA

Extractia dentara reprezinta manopera terapeutica prin care se indeparteaza un dinte de pe


arcada dentara cu ajutorul unor instrumente si a unor tehnici specifice.
Extractia dentara se practica cel mai frecvent in situatiile in care tratamentele
stomatologice conservatoare nu au dat rezultate sau cand acestea nu sunt indicate, fiind o
manopera de necesitate.

Indicatiile extractiei dentare.

Decizia de a efectua o extractie dentara, precum si momentul in care aceasta va fi


practicata, se face obligatoriu in urma unei evaluari clinice si radiologice, avandu-se in vedere
si afectiunile locale si generale pe care pacientul le prezinta in momentul examinarii.

Indicatiile de extractie a dintilor temporari:

- Dinti temporari care impiedica eruptia dintilor permanenti sau determina o eruptive a
acestora in malpozitie
- Dinti temporari cu procese carioase complicate, care nu mai au indicatie de tratament
conservator si care intretin procese septice locale sau generale
- Dinti tempoari fracturati sau prezenti in focare de fractura, care impiedica reducerea
fracturii si imobilizarea ulterioara sau intretin procese septice supurative
Decizia de a extrage un dinte temporar inainte de perioada sa de inlocuire fiziologica cu
succesorul permanent necesita anumite precautii si in prealabil un consult interdisciplinar cu
un medic specialist ortodont. Exista anumite anomalii dento-maxilare caracterizate prin
absenta mugurilor dintilor permanenti, de la unul pana la absenta totala a acestora, situatie
care trebuie recunoscuta in special prin examinare radiologica si care impune anumite
particularitati in ceea ce priveste indicatia de extractie a dintilor temporari. Daca radiologic se
constata absenta mugurelui dintelui permanent de inlocuire si implantarea dintelui temporar
pe arcada este una buna si dupa perioada sa de inlocuire fiziologica decizia corecta este
pastrarea pe arcada a dintelui temporar.

Indicatiile de extractie a dintilor permanenti :

Indicatii legate de patologia dento-parodontala :


- Dinti permanenti cu distructii masive corono-radiculare, in special situatiile in care
distructia de extinde si subgingival, care nu mai pot fi recuperati prin metode
conservatoare precum obturatii sau mijloace protetice
- Dinti permanenti cu gangrene complicate cu parodontite apicale cronice, la care
tratamentul endodontic sau cel chirurgical conservator (rezectia apicala) au esuat sau
nu prezinta indicatie
- Dinti permanenti care au determinat prin patologia dento-parodontala complicatii
supurative (periosoase sau de loji superficiale sau profunde) si care nu mai prezinta
indicatie pentru un tratament conservator endodontic sau chirurgical
- Dinti permanenti care au determinat sau intretin procese supurative la nivelul sinusului
maxilar
- Dinti permanenti cu parodontopatie marginala cronica profunda, cu mobilitate
accentuata, la care tratamentul conservator parodontal nu mai are indicatie
Indicatii legate de patologia traumatica oro-maxilo-faciala :
- Dinti permanenti cu fracturi corono-radiculare extinse subgingival, care nu permit un
tratament de restaurare prin mijloace odontale sau protetice
- Dinti permanenti cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale
- Dinti permanenti cu fracturi radiculare transversale in treimea cervicala sau medie
- Dinti permanenti fracturati sau luxati complet in urma unui traumatism oro-maxilo-
facial
- Dinti permanenti situati in focarul de fractura al oaselor maxilare, care pot genera sau
intretine procese supurative in focarul de fractura sau care pot impiedica prin prezenta
lor tratamentul corect de reducere si imobilizare a fracturii oaselor maxilare

Indicatii legate de anumite anomalii dento-maxilare care afecteaza numarul, forma sau
pozitia dintilor permanenti :
- Dinti permanenti situati in incluzie, fara posibilitatea de a erupe pe arcada dentara
- Dinti permanenti inclusi sau erupti pe arcada care determina inghesuiri dentare sau
impiedica eruptia sau redresarea ortodontica a dintilor vecini
- Dinti permanenti erupti in malpozitie care produc leziuni traumatice la nivelul partilor
moi in special timpul masticatiei si care nu pot fi redresati prin tratament orthodontic

Indicatii de extractie dentara in cadrul tratamentului preprotetic :


- Dinti permanenti extruzati, egresati sau inclinati, care impiedica realizarea unui
tratament protetic adecvat
- Edentatia subtotala, adica atunci cand prezenta unui singur dinte permanent impiedica
adaptarea marginala corecta a unei proteze dentare

Indicatii legate de patologia tumorala de cauza dentara :


- Dinti permanenti care au suferit o transformare chistica sau tumorala benigna
- Dinti permanenti situati in vecinatatea unui proces tumoral si cuprinsi in acesta

Contraindicatiile extractiei dentare.

Contraindicatii absolute :
- Leucemia acuta
- Infarctul miocardic produs mai recent de 6 luni

Contraindicatii relative :
- Sunt legate de anumite afectiuni locale sau generale care pot determina, in unele
situatii, temporizarea extractiei dentare

Contarindicatii locale :
- Leziuni locale ale mucoasei orale precum stomatite, afte, cheilite, candidoze, herpes
- Sinuzita maxilara de cauza nazala
- Prezenta unor procese supurative acute precum pericoronarita acuta, celulita acuta,
abcese periosoase, flegmoane (in astfel de situatii se impune intai efectuarea unui
drenaj, aplicarea unui tratament medicamentos adecvat si temporizarea extractiei
dentare pana la remiterea fenomenelor inflamatorii acute)
- Tumori maligne in teritoriul oro-maxilo-facial (nu se va practica extractia dentara a
dintilor situati intr-o masa tumorala maligna)
- Pacienti aflati in tratament radioterapeutic la nivelul extremitatii cefalice sau supusi
radio-chimioterapiei, indiferent de regiunea afectata

Contraindicatii generale :

Acestea sunt legate in special de starea generala de sanatate a pecientului si de afectiunile


de ordin general pe care acesta le prezinta. Este necesara o temporizare a extractiei dentare la
acesti pacienti pana la compensarea afectiunii de baza, aceasta decizie fiind luata in prealabil
in urma unui consult interdisciplinar. Unele dintre afectiunile de ordin general care impun
anumite precautii ar fi urmatoarele :
- Bolile cardiovasculare : infarctul miocardic recent, respectiv in ultimele 6 luni, este o
contraindicatie absoluta a extractiei dentare, Pacientii cu cardiopatie ischemica si/sau
hipertensiune arteriala pot beneficia de extractie dentara cu conditia ca aceasta sa fie
efectuata sub anestezie locala fara vasoconstrictori.
- Tratamentele anticoagulante : abordarea pacientilor sub tratament cu anticoagulante
orale de tipul Trombostop, Sintrom, necesita un anumit protocol inainte de efectuarea
unei extractii dentare datorita riscului major de sangerare care devine greu de
controlat. Astfel, dupa stabilirea indicatiei de extractie dentara, pacientul va fi trimis la
medical cardiolog curant care a prescris tratamentul cu anticoagulante pentru a
intrerupe aceasta medicatie si eventual, la nevoie, sa o inlocuiasca cu alte tipuri de
anticoagulante. Dupa intreruperea tratamentului initial cu anticoagulante, insotit de
rezultatul unor analize specifice (INR), pacientul se poate prezenta, de regula dupa 2-4
zile, in vederea efectuarii extractiei dentare. Pentru limitarea hemoragiei
postextractionale, plaga rezultata in urma extractiei dentare va fi suturata obligatoriu si
eventual protejata printr-o placa de protectie confectionata preoperator in laboratorul
de tehnica dentara sau realizata extemporaneu in cabinet. Medicatia anticoagulanta
orala prescrisa initial va putea fi reluata a doua zi dupa extractie.
- Diabetul zaharat : se recomanda ca extractia dentara la acesti pacienti sa se faca sub
anestezie fara vasoconstrictori in conditiile in care glicemia este relativ constanta, de
regula intre doua mese. De asemenea se recomanda sutura plagii postextractionale si
administrarea de antibiotice deoarece pacientii diabetici sunt expusi unor posibile
complicatii postextractionale precum hemoragia postextractionala si vindecarea
deficitara.
- Leucemiile acute : contraindica total extractia dentara.
- Leucemiile cronice : impugn luarea unor masuri de precautie precum sutura plagii
postextractionale si administrarea de antibiotice.
- Sarcina : nu reprezinta o afectiune de ordin general ci o perioada fiziologica care
presupune anumite modificari in starea femeii gravide astfel incat se impun cateva
masuri de precautie in cazul necesitatii practicarii unei extractii dentare. In primul
trimestru de sarcina este indicata limitarea oricaror tratamente traumatizante.
Anesteziile se vor administra numai la nevoie, cu prudenta si in doze mici. In ultimul
trimestru de sarcina eventualele tratamente cu potential traumatizant se vor realiza in
sedinte cat mai scurte pentru a nu provoca o nastere prematura.

Indicatia de extractie dentara se stabileste in urma unui examen clinic local foarte atent
realizat si completat obligatoriu de un examen radiologic.
La examenul clinic local se urmareste starea dintelui de extras si anume starea coroanei
dentare respectiv gradul de distructie coronara, gradul de mobilitate, pozitia dintelui pe
arcada, accesul chirurgical, respectiv daca exista o limitare a deschiderii gurii sau chiar
imposibilitatea deschiderii gurii din diverse cauze (trismus, constrictie).
Cel mai frecvent se indica realizarea unei radiografii retroalveolare, dar sunt situatii in care
de ajutor este si ortopantomografia. Examenul radiologic evidentiaza numarul, marimea si
forma radacinilor dintilor de extras, directia radacinilor, aspectul septului interradicular,
aspectul spatiului periradicular, densitatea osoasa, prezenta sau absenta leziunilor periapicale,
raportul dintelui / dintilor de extras cu elementele anatomice din vecinatate (sinusul maxilar
sau canalul mandibular), raportul dintilor temporari cu mugurii dintilor permanenti de
inlocuire situati intramaxilar. Toate aceste aspecte trebuie luate in considerare inainte de
efectuarea extractiei dentare pentru a se alege tehnica si instrumentarul cel mai potrivit
situatiei clinice date si pentru a evita aparitia unor eventuale accidente si complicatii
postextractionale.

Principii generale ale extractiei dentare :

1. Sindesmotomia – reprezinta sectionarea ligamentului circular al dintelui de extras,


manopera care va permite elevatorului sau clestelui o prize si o aplicare cat mai
profunda subgingival fara a traumatiza mucoasa alveolara. Se realizeaza cu ajutorul
unor instrumente speciale numite sindesmotoame sau, mai frecvent, se folosesc
elevatoare cu ajutorul carora se realizeaza progresiv atat sindesmotomia cat si
urmatoarea etapa a extractiei dentare, dilatarea osului alveolar.
2. Dilatarea osului alveolar – reprezinta ruperea progresiva a ligamentelor dento-
alveolare urmata de mobilizarea dintelui. Se realizeaza cu ajutorul elevatoarelor
inserate in spatiul parodontal folosindu-se principiul parghiilor astfel incat se obtine un
spatiu intre dinte si alveola atat prin dilatarea osului alveolar cat si prin luxarea
dintelui.
3. Aplicarea clestelui – se realizeaza obligatoriu in axul dintelui, falcile clestelui trebuind
sa se adapteze perfect la anatomia suprafetei radiculare. In cazul dintilor
pluriradiculari pintenii falcilor clestelui vor trebui sa se insere interradicular pentru
asigurarea unei prize cat mai bune.
4. Luxarea dintelui cu ajutorul clestelui – se face astfel incat fortele cele mai mari sa fie
orientate catre corticala cea mai subtire. Luxarea dintelui se face prin miscari de
basculare vestibulo-orale. Pe masura ce osul alveolar se dilata clestele se aplica tot mai
apical obtinandu-se astfel o dilatare si mai mare a osului alveolar. In cazul dintilor
monoradiculari cu radacini drepte, de forma conica, miscarilor de basculare vestibulo-
orala li se pot asocia miscari de rotatie in ax.
5. Extractia propriu-zisa – se obtine in momentul in care dintele devine suficient de
mobil, printr-o miscare de tractiune in ax. Miscarea de tractiune va fi lenta si
progresiva, combinata cu miscari de basculare si dupa caz de rotatie, insistandu-se in
directia in care osul cedeaza mai usor.
6. Chiuretajul alveolei postextractionale – se realizeaza pentru a indeparta tesuturile
patologice restante de la acest nivel. Instrumentarul folosit este reprezentat de chiurete
adaptate dimensional volumului alveolei postextractionale, drepte pentru maxilar,
cudate pentru mandibula.
7. Sutura postextractionala – nu este obligatorie in toate cazurile, dar se recomanda
pentru protectia cheagului sanguin alveolar si pentru dirijarea cicatrizarii.

Extractia resturilor radiculare

Exista situatii clinice in care distructia coronara a dintelui de extras este atat de masiva
incat la examenul clinic local se constata prezenta pe arcada dentara doar a unor resturi
radiculare, astfel incat nu se mai pot folosi tehnicile uzuale de extractie si se indica anumite
metode speciale. Aceste tehnici speciale de extractie presupun expunerea corticalei
vestibulare prin realizarea unor lambouri muco-periostale si sacrificarea unei cantitati de os de
la nivelul corticalei pentru realizarea accesului.
Radacinile dentare restante pot fi extrase prin urmatoarele tehnici :
- Extractie cu elevatoarele
- Extractie cu clestele de radacini
- Extractie prin alveolotomie

Indicatii postextractionale :

- Dupa extractia dentara propriu-zisa se recomanda aplicarea unui pansament


supraalveolar mentinut interarcadic de catre pacient prin intercuspidare moderata timp
de o ora.
- Dieta se va relua dupa indepartarea pansamentului supraalveolar. In ziua interventiei
dieta se recomanda a fi una semilichida, la temperatura camerei.Se recomanda
mestecarea alimentelor pe hemiarcada opusa pentru evitarea oricarei posibile leziuni
traumatice la nivelul plagii postextractionale sau patrunderea alimentelor in alveola si
favorizarea infectarii.
- Se va evita clatirea gurii, consumul de bauturi carbogazoase in primele zile dupa
extractia dentara pentru a nu se dizloca cheagul format la nivelul alveolei
postextractionale.
- Se recomanda clatirea usoara a gurii cu solutii antiseptice, respectiv ape de gura pe
baza de clorhexidina, dupa o zi de la extractie
- Periajul dentar se va relua a doua zi dupa extractia dentara, menajand zona plagii
postextractionale
- Pacientul va fi informat asupra aparitiei reactiilor inflamatorii postextractionale si
anume edemul postextractional, durerea postextractionala, trismusul moderat. Se
indica aplicarea de comprese reci la nivelul tegumentelor corespondente zonei de
extractie, administrarea de antialgice si antiinflamatorii uzuale. Antibioterapia nu este
necesara in cazul extractiilor simple, dar este recomandata in cazul extractiilor prin
alveolotomie, in cazul extractiilor multiple sau la pacienti cu afectiuni generale
asociate
- Firele de sutura neresorbabile vor fi inlaturate dupa 7-10 zile postextractional
- Se recomanda chemarea pacientului la control a doua zi dupa realizarea extractiilor
dentare mai laborioase pentru a se observa aparitia unui eventual hematom

Accidentele extractiei dentare

1. Leziuni dentare :
- Fractura coronara a dintelui de extras – este accidental cel mai frecvent, legat de
gradul mare de distructie corono-radiculara a dintelui de extras prin procese carioase
extinse sau prin prezenta de obturatii voluminoase. Acest accident poate sa apara si
datorita unei prize incorecte a clestelui de extractie sau prin manevre brutale in cursul
etapei de luxare a dintelui de extras.
- Fractura radiculara a dintelui de extras – este un accident frecvent, legat de factori de
risc precum radacini subtiri, efilate, radacini curbe, cudate sau in “baioneta”, radacini
divergente, os alveolar dens, sept interradicular gros, anchiloza dento-alveolara,
hipercementoza.
- Fractura coronara a dintelui vecin – este un accident frecvent, favorizat de prezenta de
procese carioase extinse sau obturatii voluminoase la nivelul dintilor adiacenti celui de
extras. Acest accident poate sa apara si din cauza manevrarii incorecte a
instrumentarului de extractie, de exemplu, folosirea unui cleste inadecvat, aplicarea
incorecta, in afara axului dentar a clestelui de extractie, aplicarea incorecta, cu punct
de sprijin pe dintele vecin, a elevatorului sau deraparea instrumentarului de extractie.
- Luxatia dintelui vecin – apare datorita folosirii incorecte a instrumentarului de
extractie, in special a elevatorului, care se sprijina in mod incorect pe dintele vecin in
loc sa se sprijine pe alveola dentara.
- Fractura coronara a dintilor antagonisti – se produce datorita aplicarii necontrolate a
unor forte de tractiune verticala asupra clestelui de extractie.
- Lezarea mugurilor dintilor permanenti – se poate produce in cazul extractiei cu
clestele a molarilor temporari ale caror radacini partial resorbite inconjoara coroana
dintelui permanent subiacent.

2. Leziuni ale partilor moi :


Lezarea partilor moi de la nivelul cavitatii orale sunt cel mai frecvent datorate fortelor
excesive, necontrolate, din timpul extractiei dentare.
- Plagi gingivale liniare – produse prin deraparea elevatorului sau prin aplicarea
incorecta a clestelui de extractie peste mucoasa.
- Plagi intinse cu decolari osoase importante – produse in timpul extractiilor laborioase.
- Plagi ale mucoasei palatine – produse prin deraparea elevatorului mai ales in cazul
extractiei molarilor superiori.
- Plagi ale limbii – produse prin deraparea elevatorului mai ales in timpul extractiei
molarilor inferiori
- Plagi ale planseului oral produse prin inteparea mucoasei

3.Leziuni osoase :
-Fractura corticalei alveolare – se produce in zonele cu corticala subtire
-Fractura corticalei linguale – se poate produce in cazul extractiei molarilor inferiori
-Fractura tuberozitatii maxilare – se poate produce in timpul extractiei unui molar de
minte superior, uneori chiar in cazul extractiei molarului doi, datorita aplicarii unor
forte excesive orientate spre distal
- Fractura mandibulei – este un accident rar, care insa poate sa apara in cazul extractiei
sau odontectomiei unui molar de minte inferior.

4. Accidente sinusale :
- Deschiderea sinusului maxilar cu crearea unei comunicari oro-sinusale
- Impingerea radacinilor dentare sub mucoasa sinusala sau chiar in plina cavitate
sinusala

5. Impingerea dintilor in spatiile anatomice perimaxilare :


- Impingerea molarului de minte superior in spatiul pterigomaxilar
- Impingerea molarului de minte inferior in planseul oral

6. Leziuni nervoase :
- Lezarea nervului alveolar inferior
- Lezarea nervului mentonier
- Lezarea nervului lingual
- Lezarea nervului nazopalatin
7. Luxatia articulatiei temporo-mandibulare :
Acest accident apare atunci cand mandibula nu este sprijinita corect in timpul extractiei
molarilor inferiori. Se produce o luxare anterioara a mandibulei, pacientul acuzand durere
intense in articulatie, uni sau bilateral, dar si imposibilitatea inchiderii gurii.

Complicatiile extractei dentare

1. Durerea, tumefactia si trismusul


2. Hemoragia postextractionala
In mod normal, sangerarea plagii postextractionale se opreste dupa 15-20 de minute
prin formarea cheagului sanguin.
Exista situatii in care hemoragia persista sau apare dupa un timp de la extractia
dentara. In functie de momentul aparitiei hemoragiei postextractionale, aceasta se
poate clasifica dupa cum urmeaza :
- Hemoragie imediata – cand sangerarea continua peste perioada normala de formare a
cheagului si nu se observa tendinta de oprire spontana
- Hemoragie precoce – cand sangerarea reapare dupa 2-3 ore postextractional
- Hemoragie tardiva – cand sangerarea se declanseaza la cateva zile postextractional
Hemoragiile postextractionale apar datorita unor factori locali si/sau generali care se
opun formarii cheagului sau favorizeaza liza premature a acestuia.
3. Echimoza si hematomul
4. Complicatii infectioase – alveolita.
Alveolita este o forma de osteita localizata favorizata de factori precum extractii
dentare traumatizante, persistenta unor eschile osoase sau a unor fragmente dentare in
alveola care intarzie procesul normal de vindecare, aplicarea intraalveolara a unor
substante cu rol antiseptic sau hemostatic care influenteaza formarea cheagului.
Alveolita uscata se intalneste mai frecvent la pacientii cu imunitate scazuta.
Principalele semne clinice subiective sunt legate de fenomenele dureroase intense care
apar dupa 2-3 zile postextractional si care nu cedeaza in urma administrarii de
antialgice uzuale. Examenul obiectiv, local, evidentiaza lipsa cheagului organizat la
nivelul alveolei postextractionale, peretii ososi sunt uscati, fara tendinta de sangerare.
Tratamentul este unul simptomatic. Se va practica irigarea alveolei cu solutii slab
antiseptice, se va face un chiuretaj alveolar si se vor aplica conuri cu antibiotice
intraalveolar. Primele semne de vindecare apar lent, progresiv, in aproximativ 10-14
zile de la aparitia simptomatologiei dureroase.
5. Vindecarea intarziata
6. Dehiscenta plagii