Curs 4

MODELAREA SEMNALELOR NEPERIODICE

3.1 Analiza spectrală a semnalelor utilizând transformata Fourier

Se caută modelul unui semnal neperiodic oarecare, u ( t ) , de modul integrabil (fig. 3.1, a)).

Pentru aceasta se utilizează un alt semnal, periodic, notat prin uT ( t ) , care într-o perioadă T

posedă forma semnalului u ( t ) (vezi fig. 3.2, b)).

ut()
a)
t

Tut()
b) …
t

T T

Fig. 3.1 Semnal periodic obţinut dintr-un semnal neperiodic

Să modelăm semnalul periodic uT ( t ) prin SFC:

� 2p
(3.1) uT (t ) = � Ai e jiw0t ; w0 =
i =-� T

şi, deoarece în perioada T avem u(t) = uT(t),

1 1
(3.2) Ai = �uT ( t ) e- jiw0t dt = � u ( t ) e- jiw0t dt
TT TT

… … ω
-3w0 -2w0 -w0 0 w0 2w0 3w0
Fig. 3.2 Pulsaţiile discrete din SFC

� �1 � jiw0t
Înlocuind (3.1) în (3.2), se obţine uT ( t ) = � � � u ( t ) e - jiw0t dt ��
e , sau:
TT
i =-�� �

1 � � � jiw0t
(3.3) uT ( t ) = � �� u ( t ) e - jiw0t dt ��
e w0 ,
2p i =-��T �

întrucât 1/ T = w0 / 2p . Parametrii Ai ai SFC sunt asociaţi pulsaţiilor iw0 (fig. 3.2).

 Dw
ω
… …
0
- Dw Dw iDw
Fig. 3.3 Pulsaţiile discrete pentru o perioadă T foarte mare

Să considerăm acum o creştere importantă a perioadei T. Să notăm pulsaţia – care devine

foarte mică – prin Dw , deci w0 = Dw (fig. 3.3). Relaţia (3.3) devine:

1 � � - jiDw t � jiDw t
(3.4) uT ( t ) = � ��u ( t ) e dt ��
e Dw
�
2p i =-� �
T �

În continuare se admite că perioada T, în care se încadrează semnalul dat iniţial, tinde spre
infinit, prin transferarea spre – a limitei din stânga a perioadei şi spre  a limitei din dreapta.
Dacă T � �, se obţine:

uT ( t ) � u ( t ) ; S��
�
w ‫ ׮‬dw;
D� �( ) dt �( ) dt
T -�
i Dw � w

deci:

1 � �� � jwt
(3.5) lim uT ( t ) = u ( t ) = e- jwt dt �
���u ( t ) � e dw
�
T �� 2p -��-� �

Paranteza din partea dreaptă a relaţiei (3.5) este transformata Fourier a semnalului u(t), adică:

�
(3.6) U ( w ) = F { u ( t ) } = �u ( t ) �
e - jtw dt
-�

Transformata Fourier reprezintă modelul matematic al semnalului u(t). Această transformată,

numită funcţie spectrală sau caracteristică spectrală a semnalului, există şi pentru frecvenţe
negative, deci pentru tot domeniul de frecvenţe (-��
, ) . Semnalul u(t) se exprimă în funcţie de

U ( w ) prin transformata Fourier inversă:

1 �
(3.7) u ( t ) = F -1 { U ( w ) } = jw t
�U ( w ) e dw
2p -�
 Funcţia complexă U ( w ) se poate exprima prin următoarea relaţie:
� �
U ( w ) = �u ( t ) e - jwt dt = �u ( t ) ( coswt - jsinwt ) dt =A ( w ) - jB ( w ) ,
-� -�
� �
unde A ( w ) = �u ( t ) coswtdt , iar B ( w ) = �u ( t ) sinwtdt .
-� -�

În concluzie, se obţine:

e ( ),
jj w
(3.8) U ( w) = U ( w) �

�U w = A2 w + B 2 w
� ( ) ( ) ( )
�
cu: � B( w)
�j ( w ) = arg U ( w ) = -arctg
� A( w )

Funcţiile A ( w ) şi U ( w ) sunt pare, iar funcţiile B ( w ) şi j ( w ) sunt impare.

3.2 Semnificaţia fizică a funcţiilor spectrale

Pornind de la relaţia (3.4), adică,

1 � � - jiDw t � jiDw t
uT ( t ) = � ��u ( t ) e dt ��
e Dw
�
2p i =-� �
T �
în ipoteza că perioada T este foarte mare dar intervalul de integrare nu este infinit, putem admite că:

u ( t ) e - jiDwt dt @ U ( i Dw )
�
T
În consecinţă:

1 �
(3.9) uT ( t ) = ���U ( iDw ) �
Dw �
�e jiDwt
�
2p -�

Pentru semnalul uT ( t ) , SFC este:

�
(3.10) uT ( t ) = � Ai e jiDwt ,
i =-�

2p
unde Dw �w0 = . Conform cu (3.9) şi (3.10), rezultă:
T

1
(3.11) Ai = U ( iDw ) �
� Dw �
2p � �
 Fie o formă oarecare a funcţiei spectrale U ( w ) (fig. 3.4, a)). Dacă se discretizează axa

frecvenţelor w cu un pas Dw , se observă că produsul U ( iDw ) �

Dw reprezintă aria ai , haşurată

pe fig. 3.5, a), adică:

(3.12) ai = U ( iDw ) �
Dw

Uw() UiDw()
ai

a) Dw w
 
0
iDw- Dw iDw
1
1
A0a= A1 = a1
=A-i
p2 2p 1
iAa=
p2
b)     w

0
iDw- Dw iDw

2AD=1 1
=DA2ia
p

c) DA=0
  w

0
Dw iDw

ut()
d) t

uTt()
e) …

T T

Fig. 3.4 Procedeul de discretizare a unei funcţii spectrale

Pornind de la relaţiile (3.11) şi (3.12), se obţine:

1 1
(3.13) Ai = U ( i Dw ) �
Dw = ai
2p 2p
 Această relaţie dă legătura între caracteristica spectrală U ( iDw ) şi spectrul de amplitudini
al SFC (fig. 3.4, b)). Pentru modelele spectrale, trecerea u ( t ) � uT ( t ) (adică, trecerea de la
semnalul neperiodic din fig. 3.4,d la semnalul periodic din fig. 3.4,e) corespunde trecerii
U (iw ) � { Ai }, i = -�,K + �, unde Ai sunt date de relaţia (3.13). Fiecărui interval discret
iDw , ( i + 1) Dw �
�
� �îi corespunde o armonică elementară având amplitudinea (fig. 3.4, c)):
1 1
DAi = 2 �Ai = 2 � ai = �U ( iDw ) �
Dw
2p p
Se obţine:
DAi
(3.14) U ( iDw ) = p
Dw
DAi
Deci mărimea U ( iDw ) este proporţională cu densitatea de amplitudini a armonicilor,
Dw
DAi dA
. Dacă se trece la mărimi infinitezimale, atunci înlocuim iDw prin ω, iar prin , rezultă
Dw dw
dA
U ( w) = p .
dw
Cele prezentate justifică utilizarea următoarelor denumiri: funcţie a densităţii spectrale,
pentru U ( w ) , şi densitate spectrală de amplitudini, pentru U ( w ) .

Funcţia spectrală a unui impuls

Fie u ( t ) = D ( t ) impulsul real de arie unitară (fig. 3.5). Să se calculeze funcţia spectrală a
acestui semnal. Funcţia spectrală este transformata Fourier a semnalului:

t wt
sin( )
� 2 1 - jwt 1 e- jwt / 2 - e jwt / 2 2 =sinc �wt �,
U ( w ) = F { u ( t ) } = �u ( t ) e- jwt dt = � e dt = = � �
-� tt t - jw wt �2 �
-
2 2

deci funcţia posedă forma dată în fig. 3.6.

1 U ( w)

u( t) = D( t)
1t

2p 2p
-
t t t
t t 4p 4p ω
- -
2 2 t t
Fig. 3.5 Impuls de arie unitară Fig. 3.6 Funcţia spectrală a impulsului
 Să considerăm acum un tren de impulsuri unitare cu T >> t , notat cu x(t) (fig. 2.15). Să

notăm uT ( t ) �x ( t ) , cu Tlim uT ( t ) = u ( t ) , şi w = Dw = 2p T frecvenţa foarte mică a

�� 0

semnalului periodic uT ( t ) = x ( t ) .
În fig. 3.7, a) şi b), se ilustrează procedeul de discretizare a funcţiei spectrale prezentate mai
sus.
�wt �
Se observă că, prin discretizarea funcţiei spectrale U ( w ) = sinc � �a impulsului u ( t )
�2 �

(fig. 3.7, a)), se obţine spectrul semnalului periodic uT ( t ) (fig. 3.7, b)).

iDwt
sinc
1 2

a) …
a0 = Dw iDwt
ai = Dw.sinc
2
Dw
ω

Dw iDw

1 2p A0 =
1
a0 =
1 1 2p
2p T
b)

…
1 1 iDwt
Ai = ai = sinc
2p T 2

0 Diw ω

Fig.3.7 Discretizarea funcţiei spectrale (3.15)

 Distribuţia spectrală a energiei semnalului.
Fie u(t) un semnal în tensiune. Mărimea u 2 (t ) este puterea pe o rezistenţă unitară, iar:
�
(3.16) W = �u 2 (t )dt
-�
este energia semnalului.
Vom scrie integrandul din (3.16) sub forma u 2 (t ) = u (t ) �
u (t ) , iar un factor u(t) se
explicitează în raport cu U (w ) , utilizând relaţia (3.7).
� �� 1 � � 1 � �� �
(3.17) W = �u (t ) �
u (t )dt = �� e jwt dw �dt =
u (t ) � ��U (w ) � e jwt dt ��
����u (t ) � U (w)dw
-� -�� 2p -� � 2p -�� -� �
Dar:
�
e jwt dt = U (-w ) ,
�u (t ) �
-�
în concluzie:
1 � 1 � 2
(3.18) W= �U (w ) �
U ( -w )dw = ��U (w ) dw
2p -� 2p -�

Întrucât U (w ) este o funcţie pară, rezultă că energia semnalului este:

1 � 2
(3.19) W= ��U (w ) dw ,
p 0

2 dW
deci funcţia U (w ) = p este proporţională cu densitatea energiei pe axa pulsaţiilor w.
dw
În mod similar se poate obţine un rezultat mai general (teorema lui Parseval), care include –
ca un caz particular – şi relaţia (3.18):
� 1 �
(3.19.bis) y (t )dt =
�x(t ) � ��X (w ) �
Y ( -w )dw ,
-� 2p -�
unde X (w ) şi Y (w ) sunt transformatele Fourier ale semnalelor x(t), respectiv y(t).

3.3 Proprietăţile funcţiilor spectrale

Proprietăţile funcţiilor spectrale se confundă cu proprietăţile/teoremele transformatei Fourier.

Proprietatea liniarităţii
Fie semnalele ui(t), i=1,2,… cu funcţiile spectrale Ui(w). Atunci:
� � � �
(3.20) F ��ci ui ( t ) �= �ciU i ( w ) ; F-1 ��ciU i ( w ) �= �ci ui ( t )
��
i i i i

Teorema derivării în timp

 Dacă semnalul u(t) are funcţia spectrală U(w), atunci:
�du ( t ) �
(3.21) F� �= jwU ( w )
� d t

Dacă U (w ) este densitatea spectrală a semnalului, atunci, prin derivare, densitatea

spectrală este w.U (w ) , deci scade când ω este mic şi creşte când ω este mare.
Teorema integrării în timp
t
Dacă semnalul u(t) are funcţia spectrală U(w), atunci integrala lui în timp, �u (t )dt , are
-�
funcţia spectrală:

�t � U ( w)
(3.22) F ��u ( t ) dt �=
�-� � jw

Dacă U (w ) este densitatea spectrală a semnalului, atunci, prin interare, densitatea spectrală
este U (w ) / w , deci creşte când ω este mic şi scade când ω este mare.
Proprietatea parităţii
Dacă semnalul este par, funcţia spectrală este reală.

Proprietatea simetriei
Fie U(w) transformata Fourier a unui semnal u(t). Dacă se înlocuieşte w prin t se obţine
funcţia U(t). Transformata Fourier a acestei funcţii este:
� 1 � 1 �
F{ U ( t ) } = F �2p � U ( t ) �= 2p � �U ( t ) e - jwt dt
� 2p 2p -�
Dacă în expresia (3.7) a transformatei Fourier inverse se substituie variabila w prin t, se
obţine:
1 � - jwt
�U ( t ) e dt = u ( -w )
2p -�
Rezultă:
(3.23) F { U ( t ) } = 2p u ( -w )

Teorema schimbării de scară

Fie semnalul u(t) cu funcţia spectrală U(w). Atunci funcţia spectrală a semnalului cu scara
timpului modificată se obţine după cum urmează:
t
�t � F � �t � - jwt � �t � - jaw
a d �t �= a �
u � ��� � �u � ��e dt = a ��u � ��e � � U (aw )
�a � -� �a � -� �a � �a �
De asemenea:
1 �w �
(3.24) F { u ( at ) } = �
U� �
a �a �
 t U (w)
u( t)
1
Exemplu :

t
4p 2p 2p 4p ω
t - -
- t t t t
2 2U ( 2w )
2

‫׮‬t ‫׮‬
u‫׮ ׮‬
1 ‫׮‬2 ‫׮‬

t p p
-
-t t t t
2p 2p ω
-
t t

Deci, o compresie a scării timpului unui semnal antrenează două efecte:

 „extensia spectrului”, adică extinderea domeniului spectral al acestuia;
 scăderea de a ori a densităţii spectrale de amplitudine.

Prin urmare, dacă un semnal avea iniţial scara timpului de ordinul milisecundelor şi se trece
apoi la scara de microsecunde (păstrându-i forma), scara frecvenţelor se schimbă de la kilohertzi
la megahertzi.

Teorema întârzierii
Fie ui (t ) = u (t - t ) semnalul întârziat cu timpul t . Dacă F { u (t )} = U (w ) , atunci:
� �
F { ui ( t ) } = �u ( t - t ) e- jwt dt = �u ( h ) e - jw ( h +t ) dh
-� -�
Deci:

(3.25) F { ui ( t ) } = Ui ( w ) = U ( w ) �
e - jwt

Întârzierea nu afectează funcţia densităţii de amplitudine, ci numai caracteristica de faze.

U i (w ) = U (w )

(3.26) arg ( U i (w ) ) = arg ( U (w ) ) - wt = j (w ) - wt

Teorema deplasării spectrelor

Termenul de „deplasare a spectrelor” se referă la deplasarea caracteristicilor spectrale pe axa
pulsaţiei, w .
 Fie U (w ) = F { u (t )} şi calculăm funcţia spectrală pentru u (t ) �
e jw0t :

{ }
� �
e jw0t = �u (t ) �
F u (t ) � e jw0t � e - j (w -w0 )t dt = U (w - w0 )
e- jwt dt = �u (t ) �
-� -�

(3.27) { }
e jw0t = U (w - w0 )
F u (t ) �

Deci caracteristica spectrală U (w ) este „deplasată” în jurul pulsaţiei w0 . Această proprietate

este utilizată pentru modelarea semnalelor modulate. O procedură uzuală de modulare a unui
semnal u(t) constă în înmulţirea acestuia cu un semnal cosinusoidal cu pulsaţia w0 , de valoare
mare în raport cu domeniul spectral al funcţiei U (w ) .
Funcţia spectrală a produsului u (t ) � cos(w0t ) se exprimă ţinând cont de egalitatea
1 �jw0t
cos(w0t ) = � e + e - jw0t �şi de teorema deplasării spectrelor.
2 � �
1
(3.28) umod (t ) ++- ) cos(w‫=׮‬
u (t��� 0t )
F
{ U (w w0 ) U (w w0 )}
2
În fig. 3.8, a) şi b) sunt reprezentate schematic modulele funcţiilor spectrale ale semnalelor

u ( t ) şi umod ( t ) .

U ( w) U mod ( w )
u( t) umod ( t )
1
w
� 12 w
… …
cosw0t -w0 w0
a)
b)

Fig. 1.1 Funcţia spectrală a unui semnal modulat