Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea: Asistență Socială

An 2, Grupa 2

REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Coord.: Carmen Palaghia

Studentă: Ciupercă Andreea-Roxana

Cuprins:

1. Definirea problemei
2. Modele explicative
3. Cauze care au dus la apariția problemei
4. Efectele nerezolvării problemei asupra populației țintă
5. Modalități de prevenire
 1. Definirea problemei

O definiție mai exactă a abandonului școlar este „ Abandonul școlar reprezintă conduita
de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului
educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau
pregătiri profesinale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii începute.”. 1
După părerea mea, putem defini abandon școlar, cazul unui elev sau mai multor elevi
care nu mai frecventează cursurile zilnice a unei anumite clase , mai ales dacă este vorba
de învățământ obligatoriu. Abandonul școlar poate fi privit ca o retragere a elevului din
sistemul de învățământ, din anumite motive, cum ar fi pierderea interesului pentru
învățare, sau din lipsa resurselor economice, ce împiedică continuarea studiilor.
Ajungându-se la abandonul școlar, elevul care hotărăște să părăsească o anumită
instituție de învățământ, nu mai este reprimit în aceeași instituție.
Una dintre cele mai vechi definiții este cea a lui Morrow ( 1987), aceea că „elevul care
abandonează școala este acel elev care a fost înregistrat în sistem, dar care nu mai este
activ, înregistrând mai mult de 15 zile de absențe nemotivate, care are rezultate
nesatisfăcătoare la învățăyură și care nu a depus vreo cerere de înscriere în altă formă
de învățământ public”.

2. Modele explicative

Elevul poate deveni indiferent față de școală, ajungându-se astfel la insuccese pe care
la un moment dat nu mai reușește să le învingă. Abandonul școlar poate reprezenta
tulburări grave de comportament a elevilor, și se poate ajunge la absenteism.
O teorie legată de această problemă, a abandonului școlar, este teoria individualismului
metodologic, a lui Bourdon. Din punctul meu de vedere, prin acestă teorie el face
referire la parinții și elevii din mediile defavorizare, în care traiul este unul decent iar
veniturile sunt mici, ceea ce îi pune în situatia de a calcula mai întâi necesitățile școlare
,iar mai apoi de a lua decizia dacă copilul să frecventeze școala sau nu.
Cu privire la sistemul de învățământ, aș vrea să precizez cateva principii, cum ar fi:
principiul echității ( ce face referire la învățământul fară forme de discriminare);

1
Coord.F. Iurioaia, L. A. Măgurianu , Abandonul școlar în România și Republica Moldova,
Studiu comparativ,Iași, 2012
principiul eficienței ( prin acest principiu se urmărește obținerea unor rezultate
educaționale cât mai mari); principiul asumării, promovării și păstrării identității;
principiul asigurării egalității de șanse, a libertății de gândire; principiul participării și
responsabilității părinților, dar și altele.
Rata abandonului școlar scade odată cu trecerea timpului. Cea mai mare parte este
cauzată din cauza tinerilor care, după absolvirea gimnaziului, hotărăsc să părăsească din
timp școala, din diverse motive. În abandon școlar putem include elevul care într-un an
școlar se regăsește cu un anumit nivel de educație, destul de ridicat, iar în următorul an,
nu se mai regăsește, fiind neinteresat de școală .
După părerea mea cei mai mulți elevi care abandonează școala sunt din România, cei
mai mulți fiind din mediul rural, provenind din familii sărace, al căror trai este foarte
greu, ajungând ca pană și copiii să lucreze de mici, pentru a avea cum să se descurce,
mai ales dacă este vorba despre o familie mai numeroasă. Există și problema că, în
mediul rural se simte lipsa instituțiilor de învățământ în localitatea de domiciuliu a
elevului, și din cauza distanței dintr-o localitate în alta, se poate ajunge la abandon
școlar. Dar mai sunt și elevii care, după ce că nu mai au nici o voință, și nu mai
acumulează nici un fel de informații, sunt cazuri în care sunt forțați sa rămână la școală.
Eu cred că, în frecventarea unei școli elevul trebuie să aibă plăcere și dotința de a merge
la școală, pentru că, dacă este trimis mai mult cu forța, nu se ajunge decât la a fi prezent
fizic, neavând și neacumulând cunoștințe.
Sunt cazuri în care este destul de îngrijorător faptul că , indiferent de vârsta pe care o
are copilul, fiind mai mică sau mai mare, timpul petrecut împreună cu părinții este foarte
redus, deaorece pot fi situații precum familii în care părinții sunt mult prea ocupați,
familii în care părinții sunt autoritari , familii în care părinții sunt dezinteresați de timpul
copiilor lor , și relația directă cu aceștia.
Relațiile tensionate sau distante dintre părinți și copii, precum și lipsa de interes a
părinților față de activitatea școlară a copilului poate determina situații de eșec școlar
sau abandon școlar. Ar trebui ca relațiile dintre părinți și copii să fie mai mult amiabile,
să conducă la o bună comunicare între aceștia, și la o mai bună cunoaștere reciprocă,
ceea ce ajută în crearea din partea familiei a unei atitudini pozitive față de stilul de
învățare a copilului. Sau, indiferent de situația familială, părinții se pot interesa, și au
grijă ca copiii lor să-și facă temele, sau mai ales dacă părinții le oferă și sprijin atunci
când le este solicitat din parte copiilor lor, acest lucru nu poate fi decât o bucurie, încât
este un foarte bun ajutor pentru copii, deoarece le sporește încrederea în ei înșiși și în
 ajutorul venit din partea părinților lor, au șansa de a fi apreciați de către părinți atunci
când reușesc să își facă temele bine și, nu în ultimul rând, constituie o bună metodă de
a-și consolida cunoștințele acumulate în clasă.

Sunt situații în care parinții au un comportament destul de rigid față de copii, ceea ce
poate duce la frica elevului, neavând liberatea sau curajul de a declara în fața parinților
care le sunt preferințele reale, încercând astfel să-și satisfacă dorința de a desfășura alte
activități în afara familiei sau de cele mai multe ori în situațiile în care părinții nu sunt
la vagabondaj, tâlhării, consum de alcool sau chiar substanțe interzise.
„ În prezent , problema succesului și a insuccesului școlar, se pune cu mai multă tărie
pentru că societatea actuală oferă motive din ce în ce mai puține elevilor pentru a învăța,
familiile sunt din ce în ce mai copleșite de grijile cotidiene, școala, și implicit elevul,
trebuie să facă față unui număr din ce în ce mai mare de solicitări, tentațiile ce vin din
afara școlii sunt tot mai atractive pentru copii, dar și tot mai nocive, astfel încât eșecurile
sunt inevitabile.”2

3. Cauze care au dus la apariția problemei

În ceea ce privește abandonul școlar, el poate fi provocat din diferite cauze.

Câteva cauze ar putea fi:
O cauză majoră există în mediul rural, unde, neconștiența părinților, care din alte
preocupări sau lipsă de timp, își opresc copiii de la studii sau de la mersul la școală și îi
silesc la muncile casnice sau chiar la cele agricole. Folosirea copiilor pentru munci grele
sau pentru a salva situația financiară a familiei, are consecințe grave asupra copilului,
deaorece acesta poate fi tot timpul în urma celorlalți elevi în ceea ce privește materia,
cu notele, putându-i da și o lipsă de motivație față de școală sau față de a studia.
O altă cauză poate fi starea de sănătate, deorece există multe cazuri de elevi , care din
cauza anumitor boli simt nevoia de a lua o pauză.
O altă cauză este părerea elevului că, școala nu-l poate ajuta mai departe în urmarea
visurilor lui, și că își poate îndeplini dorințele în carieră și fară ajutorul studiilor.

2
Coord. F. Iuroaia, L. A. Măgurianu, Abandonul școlar în România și Republica Moldova,
Studiu comparativ, Iași, 2012
Abandonul școlar poate fi provocat și din cauza refuzului școlar, doarece multor elevi
li se pare dificil în a participa la orele zilnice frecventate la școală. Refuzul școlar apare
la toate vârstele, dar cel mai des poate apărea la sfârșitul de săptămână sau mai ales după
vacanțe. În asemenea situații tinerii pot lipsi de la școală, ajungânduse la absenteism,
sau întarzie la ore, nu participă la anumite ore. Tinerii pot să refuze mersul la școală din
cauza testelor de evaluare a anumitor materii, a anumitor concursuri în care pot fi
implicați , nedorind acest lucru, sau alte situatții cărora lor li se par a fi stresante și
neajutătoare.
Principala cauză care a dus la apariția abandonului școlar este absenteismul.
Absenteismul este principalul factor al abandonului școlar. Cea mai mare probabilitate
de a abandona școala se înregistrează la elevii care lipsesc excesiv de la ore, și au și
probleme de disciplină, o cauza în acest sens fiind și atitudinea pe care o au părinții față
de elev și de școală.
Abandonul școalar mai poate apărea și din cauza mutării familiei dintr-un loc în altul,
ceea ce necesită și transferul elevului de la o școală la alta, sau din cauza decesului unui
membru al familiei sau unei persoane dragi.
Mai poate apărea și din cauza divorțului provocat între părinți. În cazul unui divorț, de
obicei unul dintre părinți se mută și trăiește altundeva. Unii copii vor petrece o parte din
timp cu un părinte și altă parte cu celălalt părinte. Alții vor petrece majoritatea timpului
cu un singur părinte, văzându-și celălalt părinte doar în vizite. Acest lucru poate deruta
foarte mult psihicul unui copil, aceștia pot avea recții diferite în mediul social, pot
deveni lipsiți de afecțiune, iși pot pierde interesul pentru viață, sau pot ajunge la
abandonul școlar.
Abandonul școlar poate apărea și atunci când unul sau mai ales ambii părinți sunt plecați
la muncă în străinătate, copilul rămânând singur sau cu bunicii, având schimbări de
comportament , considerând că ceea ce face el este bine, chiar dacă nu este așa, și luând
decizii greșite, precum decizia de a abandona școala.
Abandonul școalar mai poate fi provocat și prin dezinteresul elevului față de școală.
Dezinteresul nu este manifestat brusc, dar cu trecerea timpului, prin eșecuri necorectate
la timp ,elevul se poate distanța , se resemnează sau renunță, devenind indiferent față de
școală sau se poate revolta împotriva insucceselor pe care el nu reușește să le învingă,
încearca anumite compensări prin care vrea să dovedească pentru el însuși că poate să
reușescă în unele lucruri, ceea ce uneori duce la fapte de indisciplină sau la evitarea
anumitor ore.
 O altă cauză poate fi relația dintre elev și profesor. Pentru unii elevi, comportamentul
sau atitudinea profesorului poate duce la frustrare sau stres, sau mai poate fi modul în
care profesorul își ține lecțiile la clasă, nefiind pe înțelesul tuturor, poate fi incapabil de
a trezi interesul pentru lecție.Dacă profesorul are răbdare cu elevii, explică rar și îi ajută
pe toți să înteleagă lecția, sau știe să dea curajul elevului de a-și spune opinia și
recompensează răspunsurile bune cu aprecieri, dar și să atenționeze atunci când un elev
face o greșeală pentru ca aceasta să nu se mai repete, acestea pot duce la scaderea
abandonului școlar.

O altă cauză poate fi anturajul dintre elevi, formându-se mai multe grupulețe, în care
elevul poate ajunge la diferite lucruri interzise în școală, cum ar fi consumul de alcool,
de tutun sau chiar substanțe interzise, furturi sau chiar tâlhării.
O altă cauză poate fi trasăturile de caracter ale elevului, trăsături precum timiditate la
un nivel ridicat, agresivitate sau intoleranță, sau poate fi un elev care în diferite situații
se panichează și poate avea tulburări de comportament.
O altă cauză este că, elevul hotărăște să renunțe timpuriu la școală pentru a intra pe piața
muncii, putând astfel să aducă venituri suplimentare familiei acestuia.
O altă cauză, după părerea mea mai ales în mediul rural, este dezorganizrea familiei
elevului .
O altă cauză poate fi educația oferită de către părinți. Se poate ajunge la abandon școlar
în cazurile în care părinții neavând mai mult de 8 clase, nu se implică în educația
copiilor.
O altă cauză poate fi, nu numai din neglijența părinților fața de studiile școlare a
elevului, dar poate fi și din lipsa de preocupare pentru organizarea timpului liber a
copilului, sau mai ales atribuirea greșită a banilor de buzunar și controlul folosirii lor.
4. Efectele nerezolvării problemei asupra populației țintă

Efectele nerezolvării problemei asupra populației țintă în cazul abandonului școlar pot
fi:
- prin abandon școlar, elevul poate avea o adaptare dificilă în cadrul societății,
deoarece poate întampina dificultăți de comunicare cu alți oameni, în cazul acesta
putând să se simtă izolat de restul lumii, poate avea sentimentul că este marginalizat
sau chiar discriminat.
 - Abandonul școlar poate duce și la împiedicarea dezvoltării normale a copilului,
deoarece duce la lipsa unui vocabular adecvat, lipsa dezvoltării intelectuale, lipsa
cunoștințelor, lipsa deprinderii unei meserii, poate duce la dobândirea unor trăsături
de caracter negative, precum agresivitate, furie, indisciplină.
- Mai poate duce la nivelul de trai scăzut al membrilor comunității
- Poate avea efect de conflicte între membrii comunității

5. Modalități de prevenire

“În condițiile aspirației lor firești către autonomie și independența financiară, tinerii
doresc să părăsească școala cât mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent,
cu normă întreagă, și pentru a putea câstiga cât mai mult. Cei care aspiră la o viață
independentă resping ideea unui învățământ obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece
față de idealul și trebuințele lor imediate educația școlară nu aduce recompensele dorite
(Neamțu,C, Devianța Scolară, 2003). În acest context s-a avansat ideea că absenteismul
și delicvența pot fi diminuate dacă li se va permite tinerilor să-și asume o poziție
productivă pe piața muncii. Se estimează chiar că abandonul școlar temporar poate avea
efecte benefice în cazul unei categorii de elevi, și anume elevii care au nevoie să
pășească în afara fluxului procesului educativ școlar și să muncească o perioadă de timp.
O asemenea situație poate conduce la aplanarea tensiunilor dintre elev și școală, precum
și la structurarea unui nou sistem de priorități pentru elev. Astfel, munca poate oferii o
nouă perspectivă asupra vieții, în sensul că tânărul poate realiza ca muncă necalificată,
cum este cea pe care va putea să o presteze dacă nu își finalizează studiile, nu aduce
recompensele estimate. În urma unor asemenea experiențe, adolescentul va fi fericit să
revină la scoală și poate realiza chiar noi niveluri de performanță academică după
revenire.”3
O modalitate de prevenire a abandonului școlar poate fi implicarea parinților. Părinții
trebuie să fie alături de elev, mai ales dacă acesta este la început de drum, este important
atunci când copilului i se explică de ce este bine să meargă la școală și că o parte din
studii sunt gratuite. De asemea părinții mai pot face mici vizite la școala elevului pentru
a se interesa de acesta și de rezultatele pe care le obține, ceea ce poate fi o încurajare

3
Neamțu Cristina, Devianța școlară,Editura Polirom, 2003
pentru elev. Discuțiile sau ajutorul elevului la teme de către părinți poate fi o încurajare,
elevul căpătând mai mult curaj și ușurință de a depăși anumite activități școlare cu bine.
De asemenea, schimbarea comportamentului elevului la școală poate fi cauzată și din
cauza problemelor familiale.
Alte modalități de prevenire a abandonului școlar pot fi parteneriatele dintre școala,
familie, parteneriate ce se bazează pe o mai bună colaborare și implicare. De asemenea
se mai poate preveni prin intermediul activităților extrașcolare, precum excursii, sau
tabere de vacanță.
Bibliografie:
1. Coord. F. Iuroaia, L. A. Măgurianu, Abandonul școlar în România și Republica
Moldova, Studiu comparativ, Iași, 2012
2. Neamțu Cristina, Devianța școlară,Editura Polirom, 2003