Tema 6 : Cheltuieli publice pentru actiuni social-culturale.

 Au caracterul unor investiţii pe termen lung (10-18 ani);

 Produc efecte pe tot parcursul vieţii;
1. Caracteristica generală a cheltuielilor pentru ASC  Produc efecte multiple cu caracter economic, social şi uman;
2. Cheltuielile pentru învăţământ  Nu se uzează moral putând fi reînnoite;
3. Cheltuielile pentru cultură artă, sport şi acţiuni pentru tineret  Conduc la adaptarea individului în mediul socio-economic.
4. Cheltuielile pentru sănătate Sursele de finanţare a cheltuielilor publice pentru învăţământ sunt:
5. Cheltuielile pentru securitatea socială
 Bugetul de stat;
1. Caracteristica generală a cheltuielilor pentru ASC  Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ;
 Veniturile întreprinderilor (pentru cursurile de pregătire
Intr-o prezentare generala, in categoria cheltuielilor publice pentru actiuni
profesională, de calificare a forţei de muncă);
social – culturale, sunt cuprinse urmatoarele tipuri de cheltuieli:  Donaţii, sponsorizări;
1. Invatamant;  Ajutor extern.
2. Cultura, culte, actiuni sportive si de tineret; Cheltuielile publice pentru învăţământ , privite din punct de vedere
3. Sanatate; economic, cuprind:
4. Securitate sociala  Cheltuieli curente (cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea unităţilor
Din aceasta ultima categorie fac parte cheltuielile legate de asigurari de învăţământ);
sociale, asistenta sociala, ajutor de somaj.  Cheltuieli de capital (investiţii);
Cheltuielile bugetare pentru invatamant sunt alocate cu precadere
Suportul financiar pentru asigurarea finantarii acestor categorii de Ministerului Educatiei ,Cercetarii si Tineretului, dar aceiasi destinatie apare si
cheltuieli este dat de: prin intermediul altor ministere cum ar fi de exemplu Ministerul Apararii
pentru invatamantul militar, Ministerul de Interne. O parte din cheltuielile
1. Fonduri bugetare alocate prin bugetul pentru invatamantul preuniversitar si anume cheltuielile materiale se
2. Contributii suportate de entitati fizice sau juridice finanteaza din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
3. Fonduri proprii ale societatilor comerciale publice sau private
4. Venituri extrabugetare, realizate din diferite activitati productive 3. Cheltuielile pentru cultură artă, sport şi acţiuni pentru tineret
specifice, sau servicii furnizate pentru terti;
5. Taxe si cotizatii de la populatie Finantarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face fie prin
6. Fonduri provenite de la O.N.G., institutii de caritate, fundatii, alocarea de fonduri publice, fie cu plata in cazul in care se acopera valoarea
institutii de cult; de piata a serviciului respectiv. In aceste cazuri, institutiile respective pot sa
7. Finantari externe, rambursabile si nerambursabile prin institutii nu realizeze deloc venituri, sau sa incaseze venituri modice, care nu
financiare sau diverse organisme ca: UNESCO, UNICEF, OMS, Banca acopera valoarea serviciilor. Institutiile si activitatile cultural-artistice,
Mondiala. cultele, actiunile sportive si de tineret se finanteaza de la bugetul statului fie
integral, fie partial, prin acordarea de subventii in completarea veniturilor lor
2. Cheltuielile pentru învăţământ proprii. Bugetul de stat reprezinta sursa cea mai importanta de sustinere din
punct de vedere financiar a acestor institutii si actiuni.
Principalele trăsături ale acestor cheltuieli sunt:

 Produc cadre calificate;

Ca sisteme de finantare a cheltuielilor institutiilor pentru cultura, culte, arta,
actiuni sportive sunt folosite urmatoarele:
- finantarea bugetara, respectiv alocarea integrala de la buget a fondurilor
necesare intretinerii si functionarii institutiei
- finantare din venituri extrabugetare si alocatii din buget, respectiv
retinerea veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si
primirea in completare a unor subventii de la bugetul de stat
- integral din venituri extrabugetare (autofinantare) in cazul institutiilor care
au venituri suficiente pentru a-si acoperi in totalitate cheltuielile
4. Cheltuielile pentru sănătate
 Pentru fiecare persoană, ca şi pentru întreaga populaţie, sănătatea
reprezintă unul din cei mai importanţi factori care asigură
desfăşurarea vieţii şi activităţii.
 Factorii creşterii cheltuielilor publice pentru asistenţa medicală:
- creşterea numărului populaţiei,
- creşterea costului prestaţiilor medicale,
- creşterea numărului cadrelor medicale.
Există două sisteme principale de finanţare a sănătăţii:
 Sistemul german - se caracterizează prin faptul că se bazează pe
cotizaţii obligatorii suportate în mod egal de angajaţi şi angajatori.
Finanţarea bugetară se face în proporţie de 25% iar 75% reprezintă
finanţarea prin cotizaţii;
 Sistemul englez – oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii;
statul finanţează 85% prin Sistemul Naţional de Sănătate, iar 15% din
alte fonduri.
Sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sanatatii sunt diverse si
anume:
- fonduri alocate din buget (central sau local) care detin in unele
tari un loc important in totalul cheltuielilor publice.
- contributii pentru asigurari de sanatate. Acestea sunt
suportate in mod obligatoriu de angajati si de angajatori.
resurse ale populatiei cheltuite in calitate de pacienti, in cazul in
care persoanele respective nu sunt asigurate si suporta integral
costul prestatiilor medicale, medicamentelor, tratamentelor;
ajutor extern, intalnit in special in tari in curs de dezvoltare, sub
forma ajutoarelor de organizatii specializate (Organizatia Mondiala a
Sanatatii, Crucea Rosie Internationala, Banca Mondiala).
5. Cheltuielile pentru securitatea socială
 Asistenţa socială - cuprinde acţiunile întreprinse de societate pentru
ocrotirea şi susţinerea materială a familiilor şi persoanelor în vârstă şi
fără venituri, a săracilor, handicapaţilor, invalizilor, emigranţilor.
 În cadrul acestei grupe se cuprind cheltuielile pentru acordarea de
ajutoare, alocaţii, pensii, indemnizaţii unor persoane salariate sau
nesalariate (bătrâni, invalizi, şomeri).
Securitatea sociala cuprinde ansamblul actiunilor intreprinse de societate
pentru prevenirea, diminuarea si inlaturarea consecintelor unor evenimente
considerate ca riscuri sociale, evenimente care actioneaza negativ asupra
nivelului de trai al indivizilor. Riscurile sociale pot fi riscuri fizice (care
afecteaza partial sau total capacitatea de munca), riscuri economice (care
impiedica o persoana sa exercite o activitate producatoare de venit –
somajul).
Sursele de finantare a cheltuielilor cu securitatea sociala sunt diferite. Astfel,
cheltuielile efectuate pe linia asigurarilor sociale si a ajutorului de somaj se
realizeaza pe seama contributiilor salariatilor, a liber-profesionistilor si a
agentilor economici. La acestea se adauga uneori si subventiile din fonduri
bugetare. Cheltuielile pe linia asistentei sociale se acopera in principal, pe
seama resurselor din bugetul de stat sau local sau din fonduri speciale si a
resurselor provenind din donatii, contributii voluntare, resurse de la
organizatii nonguvernamentale