Sunteți pe pagina 1din 4

Executarea este întâlnită în anumite documente, de-a lungul istoriei, precum Codul lui

Andronache Donici (1814-1817), anumite dispozitii referitoare la vanzarea bunurilor prin


licitatie (mezat) sunt cuprinse in Hrisovul din 28 decembrie 1785 al lui Alexandru Mavrocordat,
Codul lui Andronache Donici, Legiuirea Caragea, Codul Calimah si Regulamentele Organice [2
S.Zilberstein, V. M. Ciobanu, op. cit., p. 33].

Doctrina de specialitate a semnalat, ca o caracteristica a vechiului drept romanesc


instabilitatea care exista in procesul de judecata si, de asemenea, instabilitatea in executarea
hotararii, iar ca exemplu s-au luat anumite institutii precum Zavesca-prin care cel care pierde
procesul se obliga sa plateasca Domnului o suma de bani pentru a se relua judecata si Hieraia-
ce reprezenta suma de bani pe care o platea cel ce castiga procesul pentru a i se asigura dreptul
recunoscut prin hotarare [3 Ibidem.].

Prima lege de procedura civila , la noi, a fost Codul de procedura de la 9 septembrie 1865 si
pus in aplicare la 1 Decembrie 1865, inspirat din Legea de procedura civila a Cantonului Geneva,
care, la randul ei s-a inspirat din Codul de procedura al Frantei din 1806 [4 Ibidem.]. Potrivit
acestui cod hotararea se executa dupa investirea cu formula executorie silita imobiliara,
caracterizata in licitatia bunurilor. Tot acest cod prevedea si constrangerea corporala in
dispozitile sale, care, insa, nu si-a gasit niciodata aplicarea deoarece potrivit Legii constrangerii
corporale din 12 septembrie 1884 trebuia sa existe in fiecare judet cate �o casa pentru arestul
debitorilor in materii civile si comerciale�, fapt ce nu s-a realizat, legea respectiva cazand in
desuetudine.

In 1900 are loc o modificare substantiala a Codului de procedura civila care, in materia
executarii silite a fost justificata de chiar autorul reformei, C.G.Dissescu, care afirma ca pe
vremea aceea, pentru procedura de executare il costa pe justitiabil la fel de multi ani cat
pentru a i se recunoaste dreptul si, de asemenea, acelasi autor, semnaland imperfectiunile
Codului in materia urmaririi imobiliare. Dupa razboi (primul razboi mondial), Codul de
procedura civila roman de la 1865 a fost din nou supus unor modificari, dintre care mai
importanta a fost in 1925, urmata de cea din 1943.

Dupa al doilea razboi mondial in 1948, a survenit o alta importanta modificare a Codului de
procedura civila, respectiv dispozitiile Cartii a-V-a care priveau executarea silita au fost
modificate prin acte normative speciale care derogau de la prevederile codului. Dezvoltarea
societatii socialiste in urma modificarii realizate in 1948 in domeniul dreptului procesual civil
s-a repercutat si asupra materiei executarii.

Astfel, dupa crearea sectorului industrial de stat, prin efectul nationalizarii principalelor
mijloace productive, Decretul 199/1948 care reglementa organizarea si functionarea intregii
economii de stat a prevazut ca mijloacele fixe-care asigurau continuitatea si dezvoltarea
procedurii nu puteau fi urmarite. Pe de alta parte, problema urmaririi veniturilor salariatilor,
cooperatorilor, �oamenilor muncii� in general, problema ce in mod intentionat nu fusese
abordata de legislatia burgheza decat partial, a dus la o noua reglementare, conforma
princiipilor dreptului socialist prin Codul muncii si prin modificarea in anul 1954 si apoi 1959, a
articolului 409 din Codul de procedura civila [5 Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, Arthur
Hilsenrad, �Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite�, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1966.].

De asemenea, prin Decretul numarul 265/1949, Decretul nr. 307/1953 si Legea 5/1954, au fost
introduse forme noi specifice de plata si de executare in raporturile dintre organizatiile
socialiste de la vremea aceea.

De asemenea, in raporturile cu persoanele fizice, procedura executionala greoaie a codului ce


constituia o piedica serioasa in realizarea drepturilor organizatiilor socialiste prin hotarare
judecatoreasca si alte titluri , fapt ce a determinat aparitia unor legi speciale succesive,
precum Decretul nr. 221/1960 care a adus o reglementare noua cu privire la executarea silita
impotriva persoanelor fizice, a platii impozitelor si taxelor neachitate in termen si a creantelor
banesti ale organizatiilor socialiste.

S-ar mai putea evoca si numeroase alte modificari ale legislatiei procesuale civile. �n acest
sens sunt de mentionat restructurarea intervenita in procedura popririi sau dispozitiile de mare
importanta care au prevazut si alte titluri executorii, pe langa hotararea judecatoreasca si
actele autentice precum si modificarile aduse prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

Toate aceste acte normative elaborate in spiritul si aplicarea directivelor si hotararilor de


partid, au constituit forme de aparare, pe cale juridica a proprietatii socialiste, prin aceea ca
se asigura urmarirea si realizarea, prin constrangere, a debitelor statului sau altor organizatii
socialiste, care erau recunoscute si stabilite printr-un titlu executoriu.

�n acest sens, o forma de executare silita proprie realizarii creantelor dintre organizatiile
socialiste o constitue Decretul nr. 387/1952 privitor la urmarirea unor datorii pe cale notariala,
republicat la 7 iulie 1959 [6 S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, � Drept procesual civil.
Executarea silita.�, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1966.]. Prin urmare, rezulta de fapt ca,
toate aceste cai de executare silita au constituit mijloace eficace de aparare, intarire si
dezvoltare a proprietatii socialiste, care era baza economiei nationale si a dezvoltarii tarii
noastre pe calea desavarsirii socialismului si apoi a trecerii la constituirea comunismului.

�n Transilvania executarea se realiza dupa Legea LX din 1881, lege care continua sa-si gaseasca
aplicare in privinta executarii silite imobiliare fiind modificata prin legea LXI din 1908, Legea
VII din 1912, Legea LIV din 1912, Decretul-lege nr. 272/1938 si Decretul-lege nr. 273/1939 [7
S. Zilberstein, V.M.Ciobanu, I. Bacanu, op.cit.].

�n acest sens este si practica judiciara, asa cum rezulta din decizia C.S.J nr. 430/1990 . Uneori
insa, s-a observat ca, intre 1988-1998 s-a pronuntat in sensul ca Legea LX/1881 modificata prin
Legea LX/1912 nu mai este in vigoare si ca, in Transilvania urmarirea silita imobiliara (cand
creditorul este o persoana fizica) se face comform Codului de procedura civila. O atare hotarare
a fost pronuntata, de exemplu de fostul Tribunal Suprem � sectia civila, prin dec. nr. 744 din
28 martie 1989,nepublicata � fara insa ca aceasta sa cuprinda vreo motivare juridica care sa
aiba o consistenta, fiind axata mai mult pe consideratii de natura politica.

Desi prin Decretul �Lege numarul 389/1943 s-a extins legislatia civila si comerciala a Vechiului
Regat in Romania de peste Carpati, deci s-a extins in judetele de peste Carpati intre altele si
Codul roman de procedura civila, totusi, in baza art 13 din Decretul-lege nr. 389/1943 s-a
statornicit ca, in amintitele zone ale tarii, executarea silita asupra bunurilor imobile sau
uzufructului imobilelor precum si masurile de asigurare asupra acestora se va face potrivit
articolului 132, articolului 135-213 si articolului 220-221 din Legea LIV /1912. �n acest sens
este si decizia civila nr. 117 din 20 februarie 1990, pronuntata de Tribunalul Judetean Timis,
precum si decizia nr. 641 din 7 august 1992 pronuntata de sectia civila a C.S.J.

Aceste acte normative reclama, astazi, in conditia trecerii Romaniei la economia de piata,
inlocuirea lor, potrivit principiilor instituite odata cu adoptarea Constitutiei din 1991. Acestea
sunt, de fapt, obiectivele avute in vedere, si realizate de fapt si de drept, prin modificarile
substantiale ale Codului de procedura civila prin OUG 138/2000, Ordonanta care a vizat in
primul rand ultima faza a procesului civil - executarea silita.

Adoptarea acestei Ordonante a vizat aspecte de ordin redactional, in sensul ca au fost inlocuiti
o serie de termeni arhaici cu termeni corespunzatori evolutiilor actuale ale limbii romane. De
asemenea, s-a renuntat la unele reguli greoaie, de ordin pur formal si au fost create institutii
procedurale noi, a caror necesitate a fost impusa de practica executionala.

Astfel au fost suprimate unele etape executionale reglementate in legislatia anterioara


adoptarii Ordonantei, precum termenul de exercitare a contestatiei la executare de 15 zile
care incepe sa curga din momentele exact precizate de articolul 401 din Codul de procedura
civila.

O.U.G. nr.138/2000 a adus pentru prima data in legislatia noastra procesuala si intoarcerea
executarii silite (4041-4043 din Codul de procedura civila) complinind astfel o lacuna resimtita
de jurisprudenta si semnalata de doctrina. Pe aceeasi linie de gandire doctrina a socotit ca
binevenita si reglementarea executarii civile a obligatiilor de a face si de a nu face.

Una dintre cele mai importante modificari vizeaza suprimarea unora dintre formalitatile legate
de urmarirea bunurilor imobile.

Printre acestea este de mentionat suprimarea recursului impotriva ordonantei de adjudecare,


institutie ce era de natura sa conduca la o incetinire a executariii silite .

Prin importantele schimbari aduse in materie procesuala, dupa cum s-a apreciat in doctrina,
Ordonanta de Urgenta privitoare la modificarea si completarea Codului de procedura civila
reprezinta o incercare reusita de amelioarare si actualizare a legislatiei noastre procesuale. [8
Ioan Les, � Consideratii privitoare la modificarea si completarea Codului de procedura civila�,
Juridica nr. 9/2000.]