În contextul unor modificări la nivel național și global în ceea ce privește dezvoltarea

durabilă și aspectele mediului înconjurător, se pune în discuție o abordare meticuloasă asupra

conceptului surselor de energie regenerabile, considerate o alternativă de obținere a energiei
verzi utilizate pentru a ameliora efectele crizei ecologice și energetice globale. Acutalmente,
promovarea energiilor regenerabile și sporirea eficienței energetice se află în centrul politicilor
energetice ale Uniunii Europene și ale celor mai multe țări industriale din lume.
Motivația care a stat la baza alegerii temei “Abordări privind certificatele verzi” constă în
faptul că acestea joacă un rol deosebit de important, întrucât reprezintă un mecanism de susținere
a procesului de obținere a energiei din surse regenerabile.
Prin urmare, devine o necesitate de a lua în considerare adoptarea unor sisteme de sprjin
care să încurajeze utilizarea surselor regenerabile de energie. În acest sens, s-a optat pentru
aplicarea unui sistem de promovare prin intermediul certificatelor verzi, care sprijină obținerea
energiei din surse regenerabile de energie.
Prin alinierea la Strategia Europeană 2020 cu privire la creşterea economică, România și-a
propus să crească consumul de energie regenerabilă şi eficienţa energetică cu 20%, optand
pentru sistemul de cote anuale obligatorii, combinat cu tranzacționarea certificatelor verzi în
scopul promovării producției de energie verde.
În contextul crizei energetice actuale, mecanismul de promovare a obținerii de energie din
surse regenerabile prin certificate verzi ajută la conștientizarea faptului că rezervele energetice
ale globului sunt limitate, iar pentru a asigura bunăstarea în societate este necesară formarea unui
comportament adecvat privind consumul de resurse și energie, care să vină în sprijinul
dezvoltării durabile, și care să permită îmbunătățirea calității vieții.
În cadrul celor trei capitole ale lucrării sunt analizate instrumentele utilizate în România în
scopul promovării producției de energie din surse regenerabile, aspecte legate de piața
certificatelor verzi, ponderea energiei regenerabile în consumul intern brut, gradul de îndeplinire
a țintei precum și reflectarea acestora în situațiile financiare anuale ale societăților producătoare
de energie electrică din surse regenerabile.
În capitolul unu intitulat Abordări teoretice privind certificatele verzi sunt delimitate
principalele aspecte teoretice ce vor fi aprofundate în cadrul lucrării, legate de evoluția cadrului
normativ specific domeniului, sistemul de susținere a energiei obținute din surse regenerabile,
entitățile implicate în organizarea și funcționarea pieței de certificate verzi, noțiuni referitoare
la piața certificatelor verzi precum și cateva informații despre funcționarea sistemului de
promovare a E-SRE în anul 2016.
Conceptele privind certificatele verzi sunt accentuate în capitolul doi, unde sunt tratate
practic pe exemplul S.C.OMV Petrom S.A. noțiuni referitoare la organizarea entității și
principalele aspecte de natură contabilă privind certificatele verzi.
Ultimul capitol exemplifică procesul de reflectare în contabilitate a tratamentului specific
certificatelor verzi, principalele modificări, precum și câteva informații referitoare la publicare
a datelor privind certificatele verzi în situațiile anuale ale firmelor care se supun acestui sistem.
Partea finală a lucrării este alocată concluziilor.
Certificatul verde este un titlu care atesta producerea din surse regenerabile a unei cantitati
de 1 MWh de energie electrica, acesta putand fi tranzactionat de catre producatori separat de
catitatea de energie electrica pe care acestia o reprezinta pe o piata reglementata. Operatorul de
sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica din E-
SRE livrata furnizorilor sau consumatorilor finali. Aceste certificate verzi sunt vândute către
furnizorii de electricitate care la rândul lor sunt obligați să includă în cosul livrat clienților un
anumit procent de energie verde. Producătorii de energie din surse regenerabile înregistrați
produc energie pentru care primesc în mod gratuit un anumit număr de certificate verzi pe care
le pot vinde ulterior pe piața de energie electrică sau pe piața de certificate verzi, furnizorilor,
astfel obținând un venit suplimentar față de cel realizat din vânzarea electricității pe piață la un
preț rezultat în urma interacțiunii dintre cerere și ofertă.
Furnizorii de energie electrica sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate
verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale de achizitie de certificate verzi stabilita
pentru anul respectiv si cantitatea de energie electrica exprimata in MWh furnizata anual
consumatorilor finali. In ceea ce priveste tratamentul contabil al certificatelor verzi actualmente
legislatia prevede inregistrarea acestora numeric si extracontail (804 „Certificate verzi”) urmand
a fi recunoscute la venituri (768 „venituri fin.” in momentul tranzactionarii acestora.
Obiectivele stabilite pot fi cuantificate prin compararea rezultatelor obținute de producători
referitoare la certificatele verzi publicate în rapoartele anuale ale companiilor care produc
energie electrică din surse regenerabile. Astfel că unele entitati producatoare de energie din E-
SRE publica in situatiile financiare informatii cantitative sau valorice referitoare la certificatele
verzi. Se poate preciza si faptul ca spre exemplu entitatile trateaza diferit certificatele verzi unele
incadrandu-le la active circulante (Electrica SA) altele la categoria imobilizarilor financiare
(Electrica, Electromagnetica,Grupul CEZ). Unele entitati raporteaza doar valoarea veniturilor din
certificate verzi fără a menționa cheltuielile aferente sau numărul de certificate deținute

Este notabil faptul că în niciun alt domeniu nu se manifestă mai pregnant necesitatea
armonizării unor practici, sisteme și reguli la nivel mondial decât în domeniul resurselor, cu
precădere asupra celor energetice. Prin liberalizarea pieţei de energie electrică s-a dezvoltat o
competiţie care își propune să internalizeze costurile de mediu, pentru a combate degradarea
ireversibilă a mediului înconjurător. Prin urmare, în paralel cu crearea pieţei interne de energie
electrică, în legislaţie s-au instituit reglementări care să poată integra problemele de mediu în
mecanismele pieţei, dând naștere astfel unor reglementări care să promoveze producţia de
energie electrică „curată” din surse regenerabile.