CONTROLUL- funcție a managementului

operațional
Scurt istoric
Conceptul de control își are originile în latinescul „contra robus” tradus prin
verificarea unei informații prin compararea cu o altă informație. De altfel, în
Imperiul roman exista practica inregistrarii obligațiilor fiscale ale contribuabililor
în doua registre (denumite „rol” si „contra rol”) ținute de doua persoane diferite.
Prin aplicarea unui sistem complex de verificari și contraverificari se realiza
compararea înscrisurilor din cele două registre asigurandu-se astfel pastrarea
onestitatii persoanelor insarcinate cu gestionarea banilor publici, precum si o
evidenta clara a veniturilor si cheltuielilor imperiului. Periodic, persoanele
responsabile cu evidența și gestionarea resurselor financiare erau „auditate” de
catre auditori care prezentau senatului rezultatele verificarilor.

Definirea conceptului de control

Literatura de specialitate a consacrat o multitudine de definiții ale conceptului de
control. Astfel, controlul este definit ca:
- analiza permanenta sau periodică a unei activități, a unei situatii pentru a urmari
mersul ei și pentru a lua masuri de îmbunatatire;
- supraveghere continua (morala si materiala); stapanire, dominatie;
- putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari;
- instituție sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati;
- procesul de masurare, de monitorizare a performantei si de luare a actiunii
corective necesare pentru asigurarea obtinerii rezultatelor dorite
- un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabila privind atingerea
obiectivelor managementului
- ansamblul formelor de control existente la nivelul entitatilor, inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere in vederea atingerii obiectivelor. Controlul intern
include structuri organizatorice, metodele si procedurile implementate pentru
atingerea obiectivelor
 Controlul constituie un proces care contribuie la îndeplinirea eficientă a
obiectivelor unei organizatii. A controla, ca functie a managementului operational
înseamnă a stabili standardele pentru a măsura procesul în realizarea obiectivelor
de proiectare a sistemelor informationale de reacție (informare, avertizare), de
determinare a abaterilor și de măsurare a semnificației acestora, în vederea luării
măsurilor de folosire eficientă a resurselor organizatiei.
O acțiune bine pregătită (programată) presupune un volum redus de
corective, dar controlul are în orice situatie un caracter obiectiv. Ciclul previziune,
programare, control se prezintă în Anexa nr.1

Obiectivele controlului
Putem identifica un obiectiv general și mai multe obiective operaționale ale
controlului. Obiectivul general al controlului este acela de a oferi sau garanta un
grad rezonabil de certitudine în realizarea obiectivelor organizației utilizând un
sistem de elemente dinamice ce vizeaza, în aceeasi masura, toate nivelurile
organizatiei.
Obiectivul general poate fi indeplinit numai prin realizarea coerenta, eficace
și eficientă a cel puțin urmatoarelor obiective operationale:
- pastrarea integritatii patrimoniului;
- asigurarea calitatii sistemului informational;
- respectarea cadrului legal de reglementare;
- optimizarea alocarii si utilizarii resurselor;
- să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile
variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor
de piaţă;
- agregarea elementelor discontinue şi directe într-un proces de producţie continuu,
capabil să asigure folosirea eficientă a capacităţilor de producţie, utilizarea maximă
a bazei de materii prime şi folosirea superioară a forţei de muncă
 Se poate considera că procesul de control consta în trei etape
principale:

3. introducerea
măsurilor de corectie.

2. măsurarea
performantei.

1.stabilirea
standardelor

1. Standardele, în sens larg, reprezintă caracteristici ale unui proces

(produs) care sunt reglementate, prescrise anterior desfăsurării acestuia, care
vizează volumul de muncă sub aspect cantitativ si calitativ, într-un interval de timp.
De asemenea, acestea pot fi reguli care descriu modul de desfășurare a unei
operatii, timpul si resursele necesare.
Standardele joaca un multiplu rol si anume:
- modalitate specifica de obiectivare si cuantificare a performanței asociate unui
obiectiv;
- ținta a performanței dorite și așteptate;
- motor al performanței;
- reper la care se raporteaza performanța reală
Standardele sunt de două categorii:
I-de management (in domeniul previziunii, organizării etc.)
II-tehnice.
 Rezultă că un standard este un element de referință cu care este comparat
rezultatul. Totusi rezultatul are un caracter unidimensional. Un rezultat de
productie poate astfel să se refere la volumul de fabricatie, termene, costuri.
Numărul de elemente de luat în considerare poate deveni rapid si prohibit și sarcina
de control devine imposibilă. Se impune o selectie din ansamblul elementelor.
Pentru a face alegerea care va permite stabilirea standardelor sunt, în
general, folosite mai multe reguli.
o În primul rand, standardul trebuie elaborat în funcție de rezultatul scontat.
o În al doilea rand, standardul trebuie raportat la un element important a carui
existență condiționează succesul ansamblului.
o În al treilea rand, standardul trebuie să fie sinteză a mai multor elemente
pentru a evita o dispersie a atenției pe care beneficiarul ar putea fi obligat să
o dea unor informatii multiple.
o In sfarsit, trebuie stabilit un dispecer precis pentru fiecare standard. Acest
lucru determină dispecerul să organizeze o acțiune rapidă și adecvată.
În afara acestor reguli se impun două sublinieri:
Mai întai, trebuie să fie acceptată o anumită libertate de acțiune și o suplețe în
abordarea standardelor, pentru a lua în considerare condițiile schimbatoare în care
se poate găsi o operație. Totuși, deși flexibil, standardul nu trebuie în orice caz să
varieze fără un motiv întemeiat, pentru a nu se prejudicia controlul însuși.
A doua subliniere este legată de utilizarea unor standarde calitative. Elementele
calitative, cum ar fi satisfacția muncitorilor, permit influența asupra acțiunii
corective și stabilirea unui răspuns adecvat, sub forma standardului, greu de
stabilit, elementele calitative contribuie In mod apreciabil la control, oferind ajutor
important întelegerii și desfășurării operațiilor.
Problema reală de interpretare care îl determină pe dispecer să privilegieze
numai elementele cuantificabile în detrimentul variabilelor calitative este
nefavorabilă organizatiei. Pentru a fi eficace, standardele trebuie riguros corelate
cu obiectivele de control stabilite. Controlul în afara existenței unor standarde
riguros definite si strans corelate cu obiectivele controlate este un nonsens. Dupa
caz, standardele trebuie să prevadă și anumite limite de control (toleranta) prin care
să se fixeze reperele între care abaterile sunt acceptate.
 2. Masurarea performantei constă în compararea realizărilor cu
standardele cu ajutorul unor metode, instrumente sau mijloace adecvate. Această
etapă de control presupune corelarea a “ce este" si ceea ce “trebuie să fie”. Dacă
ceea ce rezultă din comparație nu se încadrează în limitele acceptate, se impun
măsuri de corecție.
Măsurarea performanței este un sub-proces al managementului performantei
care se concentreaza pe identificarea, urmarirea si comunicarea rezultatelor
performantei cu ajutorul indicatorilor de performanta. Masurarea performantei
cuprinde evaluarea rezultatelor, in timp ce managementul performantei se ocupa cu
efectuarea actiunilor bazate pe rezultatele evaluarii si cu asigurarea obtinerii
rezultatelor – țintă.
Literatura internațională discută din ce în ce mai des despre multiplele roluri
ale masurarii; este recunoscut faptul ca masurile de performanță permit
managerilor să realizeze mult mai multe decat o simpla verificare a progresului,
consecintele comportamentale ale masurarii fiind de asemenea frecvent discutate
(Neely, 2002).
Măsurile de performanta dezvaluie din punct de vedere cantitativ, aspecte
importante ale produsului, serviciilor si proceselor prin care acestea sunt obtinute,
fiind un instrument util pentru intelegerea, managementul si imbunatatirea
performantei. Deci, masurarea performantei este un imperativ in sustinerea
sistemului managementului performantei.
Beneficii substantiale pot fi obtinute in cadrul organizatiilor ce
implementeaza sisteme ale masurarii performantei. Sistemul de masurare a
performantei este un proces ce are la baza o formare continua in care este folosit
feedback-ul pentru identificarea realizarilor si a ajustarilor ce trebuie facute pentru
ca strategiile sau initiativele sa asigure o excelenta continua a activitatilor si
serviciilor, dar si un progres in indeplinirea misiunilor organizatiilor, viziunilor si
obiectivelor acestora.
De asemenea poate produce o incercare sistematica echilibrată pentru a
stabili eficacitatea operațiunilor si activitatilor organizatiei din diferite puncte de
vedere: financiar, clienti, procese interne și angajați.
3. Introducerea măsurilor corective se desfășoară în raport de nivelul
standardului, precizia măsurării, interpretarea dată cauzelor abaterilor. Corectivele
pot fi gandite în avans sau în mod operativ, prin analiza cauzelor care le-au generat.
 În raport de etapa procesului de productie, controlul poate fi:
 de receptie
 control interfazic sau interoperational
 control final.
În raport de momentul desfășurării controlului, acesta poate fi
o preventive
o direct (on line)
o postoperativ sau final.
Există diferite actiuni corrective:
I. Prima este referitoare la modificarea obiectivului ce influențează astfel
indirect o modificare a planurilor.
II. A doua acțiune vizează să modifice rezultatul proiectat (cazul controlului
anticipat) sau sa influențeze rezultatele viitoare (cazul controlului a
posteriori).
III. A treia posibilitate constă în a nu face nimic; o diferență între obiectiv și
rezultat putând fi datorată numai unui fenomen conjuctural.

Conditiile care determina eficacitatea controlului

Conditiile care determina eficacitatea controlului sunt:
- existența standardelor pentru variabilele controlate;
- disponibilitatea informațiilor necesare cuantificării și masurării variabilelor
controlate;
- efectuarea comparațiilor cu standardele stabilite;
- întreprinderea masurilor corective;
- existență și funcționarea unui sistem de monitorizare și evaluare a
implementării masurilor corective.
 Concluzie:
Daca nu poți măsura o acțiune, atunci nu poti deține controlul. Daca nu o poți
controla, nu o poți administra; „cand performanta este masurata, aceasta creste.
Cand performanta este masurata si raportata, rata de imbunatatire creste”. Asadar,
masurarea poate fi folosita pentru:
1. Imbunatățire continuă: identifica sursele defectuoase, tendintele proceselor si
prevenirea defectelor, determinand eficienta si eficacitatea proceselor, precum si
oportunitatile pentru imbunatatire.
2.Evaluare: conceptul de baza al masurarii performantei implica planificarea si
atingerea obiectivelor stabilite, detectarea abaterilor de la nivelele planuite ale
performantei si reinstaurarea acesteia pe nivelele initiale sau obtinerea unor noi
niveluri de performanta.
3.Control: oferă o perspectiva larga asupra rezultatelor si ajuta la reducerea
variatiilor.
4.Auto-evaluare: masurarea poate fi folosita pentru a stabili cat de bine se
desfasoara un proces, inclusiv imbunatatirile si progresul realizat.
Aceste acțiuni apar într-un ciclu continuu, permitand aparitia optiunilor
pentru expansiunea si imbunatatirea proceselor de munca sau a produselor, fiind
astfel descoperite si implementate tehnici mai eficiente.
Controlul constituie un proces care contribuie la îndeplinirea eficientă a
obiectivelor unei organizatii Managementul operaţional al producţiei trebuie să
asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor
de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă.
Acesta este motivul pentru care managementul operaţional al producţiei acţionează
asupra componentelor structurale, variabilelor de intrare ale sistemului,
obiectivelor sistemului de producţie, precum şi funcţiilor sistemului de producţie.
Anexa 1

Biografie și Siteografie
1. Managementul Operational de George Moldoveanu și Cosmin Dobrin,
București 2016
2. Caracteristici ale managementului operaţional al producţiei, Editura
AISTEDA, 2003
3. Managementul operaţional al producţiei, de Moldoveanu G. Bucureşti,
Editura Economică, 1999
4. http://www.managementulperformantei.ro/pages/integrare/introducere/man
agementul-si-masurarea-performantei-2.html
5. http://mer.ase.ro/files/2005-1/16.pdf
6. https://www.indicatorideperformanta.ro/kpi-101/managementul-si-
masurarea-performantei

Cuprins:
Scurt istoric................................................................................................................1
Definirea conceptului de control...............................................................................1
Obiectivele controlului..............................................................................................2
Etapele procesului de control……...........………………………………………….3
Conditiile care determina eficacitatea controlului.....................................................6
Concluzie:.................................................................................................................6
Biografie și Siteografie............................................................................................9