Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pagini 149-159
Lecția 10
Fig. 10.1: Curba S reprezintă temperatura maximă într-o cameră de ardere omogenă ca funcție
a numărului Damkohler.
Căldura degajată în urma arderii induce o creștere a temperaturii care accelerează
arderea chimică datorită ruperii în lanț a legăturilor moleculare acest proces este foarte
sensibil la diferențele de temperatură
𝑑𝐹𝑢 (𝑈)
𝑃𝑢 (𝑈) =
𝑑𝑈
∫ 𝑃𝑢 (𝑈)𝑑𝑈 = 1
−∞
𝑃𝑢 (𝑈; 𝑥; 𝑡)
𝑃𝑢 (𝑢; 𝑥; 𝑡)
Din moment ce probabilitatea funcției de densitate a unei variabile este cunoscută, se poate
scrie momentul acesteia:
∞
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑢(𝑥, 𝑡)𝑛 = ∫ 𝑢𝑛 𝑃(𝑢; 𝑥, 𝑡)𝑑𝑢
−∞
∞
𝑔̅ (𝑥, 𝑡) = ∫ 𝑔(𝑢)𝑃(𝑢; 𝑥, 𝑡)𝑑𝑢
−∞
Pentru curgeri cu variații mari ale densității precum cele din ardere, este de preferat să se
introducă o valoare medie a densității 𝑢̅, numit mediere Favre, prin desfacerea lui 𝑢(𝑥, 𝑡) în
𝑢̅(𝑥, 𝑡)și 𝑢′′ (𝑥, 𝑡):
Acest procedeu de mediere este definit de faptul că produsul mediilor cu densitatea dispare:
̅̅̅̅̅
𝜌𝑢′′ = 0
𝜌𝑢 = ̅̅
𝜌𝑢̅̅ + ̅̅̅̅̅
𝜌𝑢′′ = ̅̅̅̅
𝜌𝑢
Media produsului 𝜌𝑢 este egal cu produsul mediilor 𝜌̅ si 𝑢̅, din moment ce 𝑢̅ este definit ca:
𝑢̅ = ̅̅̅̅/𝜌̅
𝜌𝑢
Această medie a densității poate fi calculată, dacă, se fac măsurători simultane pentru
𝜌 și 𝑢. Dacă produsul mediu al lui 𝜌𝑢 se imparte la valoarea medie a lui 𝜌 se obține 𝑢̅.
Deoarece, aceste măsurători sunt greu de obținut, medierea Favre prezintă avantajul
simplificării ecuațiilor mediate Navier-Stokes. În ecuațiile momentului, dar și în cele ale
echilibrului pentru temperatura și ale speciilor chimice, termenii convectivi sunt dominanți
pentru curgeri cu numărul Reynolds mare. De exemplu, media produsului pentru densitatea 𝜌
și componentele vitezei 𝑢 și 𝑣, conduce la:
Această expresie este într-o formă mai simplă decât cea de la 10.14:
𝜌𝑚𝑎𝑥 𝜌𝑚𝑎𝑥
̅ 𝑃̃(𝑢) = ∫ 𝜌𝑃(𝜌, 𝑢)𝑑 = ∫ 𝜌𝑃(𝜌|𝑢)𝑃(𝑢)𝑑 =< |𝑢 > 𝑃(𝑢)
𝜌𝑚𝑖𝑛 𝜌𝑚𝑖𝑛
+∞ +∞
̅ ∫ 𝑢𝑃̃ (𝑢)𝑑𝑢 = ∫ < |𝑢 > 𝑢𝑃(𝑢)𝑑𝑢
−∞ −∞
Ceea ce este echivalent cu̅ 𝑢̅ = ̅̅̅𝑢̅. Valoarea medierii Favre pentru 𝑢 este:
+∞
𝑢̅ = ∫ 𝑃̃ (𝑢)𝑑𝑢
−∞
Pentru curgeri a căror densitate nu este constantă, ecuațiile Navier-Stokes sunt scrise
în formă conservativă:
Ecuația de continuitate:
𝜕
+ ∇ ∙ (𝑣) = 0
𝜕𝑡
Ecuația de impuls:
𝜕(𝑣)
+ ∇ ∙ (𝑣𝑣) = −∇p − ∇ ∙ τ + g
𝜕𝑡
În ecuația 10.22 termenii din stânga reprezintă variația locală și convecția, iar termenii
din dreapta reprezintă gradientul de presiune și transportul molecular datorat vâscozității.
Aici, 𝜏 este tensorul vâscos.
2
𝜏 = −𝑢 [2𝑆 − ∇ ∙ 𝑣]
3
și
1
𝑆 = (∇𝑣 + ∇𝑣 𝑇 )
2
𝜕̅
+ ∇ ∙ (𝑣) = 0
𝜕𝑡
𝑣
𝜕(̅̅̅)
𝑣𝑣 = −∇𝑝̅ − ∇τ̅ − ∇ ∙ (ρ̅𝑣̃
+ ∇ ∙ (̅̅̅̅̅) ′′ 𝑣 ′′ ) + 𝑝𝑔
𝜕𝑡
Ecuația 10.26 este similară cu ecuația 10.22 cu excepția celui de-al treilea termen din
partea stângă care conține termenul de corelare ρ̅𝑣̃
′′ 𝑣 ′′ , care poartă numele tensor Reynolds.
2 2
−ρ̅𝑣̃ ̅ 𝑣𝑡 [2𝑆̃ ∇ ∙ 𝑣̃𝐼] + 𝜌̅ 𝑘̅
′′ 𝑣 ′′ = ρ
3 3
unde, I este tensorul unitate. Vâscozitatea cinematică 𝑣𝑡 este legată de energia cinetică în caz
turbulent mediată Favre este:
1
𝑘̅ = 𝑣 ′′̃
∙ 𝑣 ′′
2
Și disipația ̃
𝑘̅ 2
𝑣𝑡 = 𝑐𝜇
̃
Pentru introducerea variabilelor mediate 𝑘̅ și ̃ este necesar ca ecuațiile să conțină
termenii:
𝜕𝑘̅ 𝑣𝑡
̅ + ρ̅𝑣̅ ∙ ∇𝑘̅ = ∇ ∙ (̅ ∇𝑘̅) − ρ̅𝑣̃
′′ ∙ 𝑣 ′′ : ∇𝑣̅ −
̅ 𝜀̃
𝜕𝑡 𝜎̃
Disipația turbulentă:
𝜕̃ 𝑣𝑡 ̃ ̃ 2
̅ + ρ̅𝑣̅ ∙ ∇̃ = ∇ ∙ (̅ ) − 𝑐𝜀1 ̅ − 𝑣 ′′̃
∙ 𝑣 ′′ : ∇𝑣̅ − 𝑐𝜀2 ̅
𝜕𝑡 𝜎̃ 𝑘 𝑘
În aceste ecuații termenii din stanga reprezintă variația și convecția. Primul termen din
partea dreapta reprezintă transportul turbulent, al doilea termen reprezintă valoarea de
producție, iar cel de-al treilea reprezintă disipația turbulentă. Precum în modelul standard k-,
următoarele constante 𝜎𝑘 = 1.0, 𝜎 = 1.3, 𝑐1 = 1.44 ș𝑖 𝑐2 = 1.92. O detaliere mai exactă a
acestui lucru se poate găsi în Libby and Williams (1994) [1].
𝑅(𝑥, 𝑟, 𝑡) = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑢′ (𝑥, 𝑡)𝑢′ (𝑥 + 𝑟, 𝑡)
Pentru turbulențe izentropice omogene locația lui 𝑥 este arbitrară, iar 𝑟 poate fi
înlocuit cu valorea sa absolută 𝑟 =| 𝑟 | . Pentru acest caz, corelarea normală devine și este
reprezentată grafic în Fig. 10.3.
𝑅(𝑟, 𝑡)
𝑓(𝑟, 𝑡) =
𝑢′2 (𝑡)
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝐹2 (𝑟, 𝑡) = (𝑢 ̅̅̅̅̅̅̅̅
′ (𝑥, 𝑡) − 𝑢 ′ (𝑥 + 𝑟, 𝑡))2 =2𝑢 ′2 (𝑡)(1 − 𝑓(𝑟, 𝑡))
𝐹2 (𝑟, 𝑡) = 𝐶(r)2/3
∞
𝑙(𝑡) = ∫ 𝑓(𝑟, 𝑡)𝑑𝑟
0
Domeniul de integrare este deasemenea prezentat în Fig. 10.3.
Fig. 10.3. Corelarea vitezei între două puncte pentru o curgere turbulentă omogenă ca funcție
de distanța 𝑟 între cele două puncte
𝑣 ′ = √2𝑘/3
Și reprezintă viteza de rotație a vârtejurilor pentru scara de lungimi de mai sus. Timpul
de rotație pentru aceste vârtejuri este proporțional cu timpul:
𝑘
𝜏=
𝜀
Pentru valori foarte mici ale lui 𝜏, numai vârtejurile mici se încadrează în scara de
lungimi între 𝑥 și 𝑥 + 𝑟. Mișcarea acestor vârtejuri mici este influențată de către vâscozitate
ceea ce înseamnă că se poate adauga încă o dimensiune pentru scară. Analiza dimensională
rezultă că scara de lungimi Kolmogorov este aceea:
1/4
𝑣3
𝜂=( )
𝑣 1/2
𝑡𝜂 = ( ) , 𝑣𝜂 = (𝑣)1/4
Confrom teoriei ui Kolomogorov, 1941, energia de transfer de la vârtejurile de
dimensiuni mari (integrala 𝑙) este egală cu energia de disipație la scara Kolmogorov 𝜂.
Așadar, este strâns legat de viteza de rotație și de lungimea scării.
𝑣 ′3
~
𝑙
𝑙
𝑙𝑛 = ≥ 𝜂, 𝑛 = 1,2, ….
2𝑛
Din moment ce în zona locală a vârtejurilor este constant, din analiza dimensională
rezultă că:
𝑣𝜂 2 𝑣𝜂 3 𝑙𝜂 3
𝜀~ ~ ~
𝑡𝜂 𝑙𝑛 𝑡𝜂 3
𝑣𝜂 2 𝑣𝜂 3
𝜀= ~
𝑡𝜂 𝜂
𝑘 = 𝑙𝑛 −1