 Atenția – FUNCȚIE sintetică a psihismului

 Presupune activare, tonificare, mobilizare, orientarea selectivă și concentrarea focalizată a proceselor

psihocomportamentale.
 Atenția depinde de interacțiunea dintre 4 procese:
 - capacitatea ei
 - selectivitatea
 - controlul execuției
 - susținerea atenției

 Tulburările atenției se numesc DISPROSEXII

 Pot fi:
 - HIPOPROSEXII
 - HIPERPROSEXII

 HIPOPROSEXIILE
 - se manifestă, în grade variabile în toate stările confuzionale și evoluează paralel cu intensitatea acestora.
 - În stări confuzionale grave, vorbim despre APROSEXIE
 Hipoprosexiile se întâlnesc în stările de surmenaj, irascibilitate și anxietate.
 Se constată, de asemenea, la toți cei cu stări sub nivel optim cognitiv, cerut de desfășurarea corectă a
funcției prosexice.
 Ex: stări de dezvoltare cognitivă insuficientă (oligofrenii), stări de deteriorare cognitivă (predemențe și
demențe).
 Apar și în schizofrenii, unde au însă un caracter particular prin comutările motivaționale incomprehensibile
ale acestor bolnavi.

 HIPERPROSEXIILE
 Au aspect general în stările maniacale, reflectându-se în întreg comportamentul.
 Au amplitudine mai mică în stările de excitație și de ușoară intoxicație.
 În majoritatea cazurilor se manifestă selectiv, cu predilecție într-un anumit sector al vieții psihice sau sub
un anumit conținut ideativ.
 La melancolici hiperprosexia este îndreptată în special asupra ideilor depresive de culpabilitate, ruină, etc.
 La hipocondrici este îndreptată în special asupra stării de sănătate a organismului, asupra funcționării sale,
a fenomenologiei somatice pe care acești bolnavi o dezvoltă.
 La deliranți (mai ales paranoici), hipoprosexia este strâns legată de tema delirantă și orientată asupra
tuturor evenimentelor, situațiilor și persoanelor implicate în respectivul delir.
 Bolnavii fobici și obsesionali – cel mai înalt grad de H.

 Examinare
 A. Nivelul general al vigilenței – examinatorul citește liste de 4-7 cifre în ordine crescătoare și-i cere
subiectului să le repete exact, una câte una, exact în ordinea prezentată. (8, 2,5, 6)
 Se pot folosi și fraze (până la 25 de silabe)
 B. Atenția focalizată
 Util este testul Stroop care constă în prezentarea unor liste de nume de culori, uneori tipărite în cerneluri
diferite (cuvântul ROȘU poate fi scris cu roșu, verde sau albastru).
 Subiectul este instruit să ignore cuvintele tipărite și să enunțe culorile cât mai rapid cu putință.
 Subiecții care pot fi distrași cu ușurință fac multe greșeli.
 C. Atenția susținută
 Se bazează pe capacitatea de susținere a atenției pe o perioadă destul de lungă pentru a executa o sarcină
specifică – teste de baraj, gen Praga.
 D. Atenția alternantă se fundamentează pe capacitatea de deplasare rapidă a atenției de la un stimul la
altul, adesea în mod alternativ.

 Dismnezii cantitative (hipomnezii, amnezii, hipermnezii)

 Hipomnezia semnifică scăderea, de diferite grade, a forței mnezice.
 Sunt frecvent întâlnite în viața cotidiană în stări de surmenaj, stări nevrotice, datorită unui deficit prosexic,
iar în patologia psihiatrică mai ales în stări de dezvoltare insuficientă a funcțiilor cognitive
( oligofrenii, stări de involuție etc.)
 Amneziile în sens strict semnifică pierderea totală a capacității mnezice, prăbușirea forței mnezice.
 După K. Schneider, termenul este inadecvat întrucât anularea totală a urmelor de memorie nu există decât
în imaginația romancierilor.
 Amneziile pot fi:
 - de fixare (anterograde)
 - de evocare (retrograde)
 Amneziile anterograde se referă la evenimentele trăite după debutul bolii și survin mai ales ca o
consecință a scăderii capacității de fixare a imaginilor și evenimentelor noi, de aceea numindu-se și amnezii
de fixare.
 Insul nu poate reda un eveniment trăit recent, în timp ce amintirile fixate anterior rămân relativ bine
conservate și pot fi încă redate.
 Korsakov descrie pentru prima oară contrastul frapant între imposibilitatea de fixare a evenimentelor
prezentului și conservarea celor din trecut.
 Este vorba despre cazul unui bolnav care-și prezenta logic și cu vivacitate călătoriile, dar uita faptul că
povestea același lucru de 10 ori în cadrul aceleiași conversații.
 Un alt bolnav reda excelent conținutul creațiilor sale literare din trecut dar nuvela recent începută nu
putea fi terminată, deoarece pacientul nu-și amintea acțiunea.
 Amneziile retrograde (de evocare) sunt amneziile în care tulburarea memoriei se întinde progresiv spre
trecut, în sens retrograd, dinaintea debutului bolii până în copilărie.
 În aceste situații destructurarea funcțiilor psihice nu este atât de accentuată încât să împiedice orice fixare
sau memorare.
Uneori, amneziei retrograde i se adaugă caracterul anterograd, realizându-se, deci, amnezia antero –
retrogradă.
 Delay compară memoria cu un jurnal intim, scris în timpul existenței insului, dar caietele amnezicului sunt
prost întreținute.
 Unii au smuls ultimele pagini și continuă să le smulgă de la sfârșit spre începutul caietului.
 Acest tip de amnezie se întâlnește în stări de involuție în care slăbirea funcției mnezice se exercită inițial și
mai accentuat asupra evenimentelor recente, în timp ce cu cât ne îndreptăm spre trecut, amintirea
faptelor trăite este tot mai bine conservată.
 Uitarea mai accentuată a faptelor recente se explică printr-o mai mare complexitate a amintirilor recente,
ca și prin încărcarea afectivă a acestor amintiri.
 În acest trecut apropiat este încă dificil de operat, deoarece evenimentele sale se intrică într-o rețea de
relații pe care timpul scurt nu le-a descărcat și sistematizat.
 Un alt model de amnezie retrogradă se întâlnește în instalarea afaziei Wernike.
 Aici e vorba de uitarea vocabularului însuși, de uitarea cunoștințelor, deoarece în ontogeneza insului
cunoașterea asupra trecutului nu este realizată doar de amintiri propriu-zise ci și de cunoștințe.
 Cuvintele sunt uitate în următoarea ordine: numele proprii, apoi numele comune, adjectivele și în fine,
verbele.
 Revenind la metafora lui Delay, constatăm că la unii bolnavi există, în aparență, un jurnal mai bine
întreținut, dar cu foi albe, din loc în loc.
 Aceasta este amnezia lacunară
 Se întâlnește cu ocazia unor stări confuzionale, traumatisme craniocerebrale, stări de beție patologică.
 Alți dismnezici au șters pasaje care se referă la anumite evenimente sau persoane.
 Este vorba despre amneziile tematice. (caz)
 Hipermneziile – sunt tulburări cantitative ale funcției mnezice, caracterizate prin exagerarea evocărilor
care apar multiple, tumultoase și mai ales involuntar, îndepărtând subiectul de preocupările principale,
impuse de conjunctura prezentă.
 Deși sunt prezente și la normali, acest gen de dsimnezii sunt frecvent întâlnite în patologia psihiatrică în
afecțiuni caracterizate prin îngustarea marcată a câmpului preocupărilor, cum ar fi psihopatia paranoiacă
sau psihoza paranoiacă.(V. Predescu)
 Pot fi urmate de hipermnezie:
 - stările febrile, narcoza cu eter, cloroform, barbiturice, șocurile cu insulină, diferite psihodisleptice sau
psihedelice.
 - la unii oligofreni s-au constatat posibilități excepționale de reținere a datelor, cifrelor etc. – memorarea
fiind însă pur mecanică.

 Mentism = situația în care subiectul devine un veritabil spectator la desfășurarea incoercibilă și tumultoasă
a ideilor și amintirilor sale.
 Nu este vorba de a rememora, întrucât orice efort prosexic este împiedicat de derularea caleidoscopică a
unor imagini pe ecranul conștiinței.
 Poate fi expresie a unor stări de surmenaj, fiind trăit penibil,cauză a insomniilor de adormire.
 În sindroamele de automatism mental – mentism hipermnezic exogen.

 B. Dismneziile calitative (paramneziile)

 Sunt amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea, fie sub aspectul desfășurării lor cronologice,
fie sub aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă trăită în prezent sau trecut de către bolnav.
 1. Tulburările sintezei mnezice imediate (pseudomnezii)
 Prin analogie cu iluziile perceptive, în cazul iluziilor de memorie este vorba de evocări eronate ale unor
fenomene sau acțiuni trăite în realitate de către bolnav, dar care nu sunt încadrate în timpul și spațiul real
în care s-au petrecut sau nu sunt recunoscute de bolnav ca trăite/ netrăite.
 Criptomnezia = nerecunoașterea, ca fiind străin, a unui material literar, artistic, muzical sau științific, pe
care bolnavul l-a citit sau auzit în realitate, dar pe care, în mod iluzoriu, îl consideră al lui.
 Se întâlnește mai frecvent în schizofrenie și în delirurile sistematizate, ca și în unele demențe.
 Situația inversă, în care bolnavul consideră că evenimentele trăite sunt doar citite, auzite sau văzute,
poartă denumirea de înstrăinarea amintirilor.
 Falsa identificare sau falsa recunoaștere – variantă a criptomneziei constând în a recunoaște ceea ce de
fapt bolnavul nu cunoaște.
 Se întâlnește în stări de surmenaj, de omnubilare a conștiinței, stări maniacale, schizofrenii.
 Este probabil premergătoare fenomenelor deja vu, deja connu.
 Opusul ei este iluzia de nerecunoaștere.
 Altă tulburare – paramneziile de reduplicare (Pick) caracterizate prin dedublarea perpetuă a obiectelor și
situațiilor trăite.

 2. Tulburările rememorării trecutului (allomneziile)

 Sunt falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut, pe care
bolnavul le situează în mod fals în prezent.
 a.Pseudoreminiscențele
 b.Confabulațiile
 c.Ecmnezia
 d.Anecforia

 a.Pseudoreminiscențele
 Reproducerea unor evenimente reale din trecutul pacientului, pe care acesta le trăiște ca evenimente
prezente.
 De ex, o bolnavă cu sindrom amnestic Korsakov povestește cum, după ce a luat masa de dimineață, și-a
dus fiul la școală. Rudele au confrimat faptul că, înainte de traumatismul suferit, bolnava chiar își
condusese fiul la școală.
 B.Confabulațiile (Pick) sau halucinațiile de memorie
 Se manifestă prin reproducerea unor evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit, el fabulând
asupra trecutului, cu convingerea că îl evocă.
 Bolnavul nu spune adevărul, dar nici nu minte, neștiind că o face.Este în afara adevărului, dar și a falsului.
 Confabulațiile pot fi și de jenă, de perplexitate atunci când bolnavul mai are o urmă de critică asupra
condiției sale și încearcă să umple golurile din memorie.
 Atunci când evenimentele relatate sunt verosimile,deși netrăite, le numim confabulații mnestice.
 Atunci când sunt relatate evenimente fantastice – confabulații fantastice
 Când apar sub forme asemănătoare celor din vis le numim confabulații onirice.
 C.Ecmnezia
 Reprezintă o tulburare mai globală a memoriei, prin aceea că bolnavul confundă trecutul cu prezentul.
 Dacă în cazul pseudoreminiscențelor era vorba despre un anumit eveniment pe care bolnavul îl plasa în
prezent, acum e vorba de o întoarcere cu totul în trecut.
 În demențe, bolnavul își poate retrăi tinerețea.
 D.Anecforia
 O tulburare mai ușoară a memoriei, care poate fi întâlnită în stările de surmenaj, cât și în unele stări
predemențiale și demențiale.
 Constă în posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care pacientul le credea uitate.
 Poate ficomparată plastic cu ridicarea unui văl care acoperea amintirile respective.(V. Predescu)
 Examinare
 Examinarea memoriei de scurtă durată se poate realiza printr-o probă scurtă, pe larg folosită de către
neuropsihologi și psihiatri, bazată pe memorarea a 3-4 cuvinte ce aparțin unor categorii diferite, de
exemplu: lalea – o floare, caisă - un fruct, cămașă – o haină, tigru – un animal. Experimentatorul îi spune
subiectului aceste cuvinte și categoria lor, îi cere să le repete și să le țină minte. Câteva minute mai târziu
subiectul trebuie să la amintească. Dacă subiectul nu și le poate aminti spontan, examinatorul oferă
categoria căreia îi aparține cuvântul pentru a vedea dacă lucrul acesta facilitează rememorarea.
 În ceea ce privește memoria de lungă durată, fie aceasta episodică sau semantică, poate fi examinată cu
ajutorul întrebărilor pe care le punem în cursul interviului clinic.
 De exemplu, pentru memoria episodică (autobiografică) vom întreba: care este numele ultimei școli
urmate sau primului loc de muncă ori care este data căsătoriei?
 Pentru memoria socială putem cere ca pacientul să ne spună numele actualului președinte ori primului
ministru sau să enumere 5 orașe din România sau 5 capitale ale lumii.
 Pentru examinarea memoriei semantice (cunoștințele de bază ale subiectului, independente de orice
context spațio- temporal) putem folosi unele probe ale bateriei Wechsler, cum ar fi testul de similitudini.