Subiectul nr. 1 (1 pct.

)
Principiul solidarităţii presupune ca politicile bugetare locale să urmărească susţinerea
unităţilor administrativ teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie extremă dificultate
prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local. Din fondul de
rezervă bugetară constituit în bugetul local Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al
municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile administrativ –
teritoriale aflate în situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unităţi
administrativ - teritoriale sau din proprie iniţiativă.
Subiectul nr. 2 (3 pct.)
Particularităţile procesului bugetar local
În conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice locale în fiecare comună, oraş,
municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ şi municipiul Bucureşti se elaborează şi
administrează buget în condiţii de autonomie.
Procesul bugetar local determină mutaţii în viaţa economică şi socială a unităţilor
administrativ teritoriale, deoarece acesta implică în primul rând încasarea veniturilor bugetare pe
baza cărora autorităţile locale asigură furnizarea de servicii publice la dispoziţia cetăţenilor precum
aprovizionarea cu apă, transportul în comun, salubritatea, iluminatul public, prevenirea şi stingerea
incendiilor, protecţia şi paza cetăţenilor, asistenţa sanitară. De asemenea, prin execuţia cheltuielilor,
administraţia publică locală creează şi menţine un climat local favorabil cetăţenilor şi agenţilor
economici locali pentru ca aceştia să prospere dar şi stimulează înfiinţarea şi extinderea agenţilor
economici, cu impact direct asupra cetăţenilor prin creşterea veniturilor proprii şi crearea de noi
locuri de muncă.
Procesul bugetar local asigură accesul populaţiei la şcoli, spitale şi magazine iar existenţa
unor servicii publice locale de calitate sporesc atractivitatea zonei respective atât pentru cetăţeni, cât
şi pentru agenţii economici dornici să se stabilească în acel teritoriu. În contextul procesului bugetar
local pentru realizarea obiectivului comun al dezvoltării economice locale, autorităţile publice locale
mobilizează resursele umane, intelectuale şi financiare ale sectorului privat şi ale colectivităţilor
locale, stabilind planuri şi strategii pe termen scurt, mediu şi lung.
Practica bugetară consemnează, pornind de la actele normative specifice, termenul de proces
bugetar, ca un ansamblu de acţiuni şi activităţi din domeniu, care se derulează potrivit cu o anumită
succesiune prestabilită. Complexitatea activităţilor şi acţiunilor bugetare este determinată de
cuantumul mare al mijloacelor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice stabilite ca opţiuni şi
priorităţi de interes general la nivelul unităţilor administrativ teritoriale. Responsabilităţile şi
competenţele în domeniu au rostul să conducă la un circuit cât mai eficient al banului public, prin
instituţii specializate în gestiune a acestuia cât şi prin implicări precise ca acţiune, în timp şi spaţiu
din partea contribuabililor şi respectiv a consumatorilor de fonduri publice.
Elaborarea, aprobarea, executarea bugetelor locale, încheierea şi controlul formează procesul
bugetar local la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Derularea procesului bugetar local reprezintă o latură importantă de manifestare a
autonomiei locale. În acelaşi timp, principiul autonomiei locale presupune ca finanţele comunelor,
oraşelor, municipiilor, judeţelor să se administreze independent, dar ţinând seama de prevederile
legale.
Procesul bugetar local se individualizează prin autonomie, care presupune o anumită
independenţă a autorităţilor administraţiei publice locale în elaborarea, aprobarea şi executarea
bugetelor locale. În acelaşi timp, procesul bugetar local se desfăşoară în conexiune cu procesul
bugetar general, deoarece veniturile bugetelor locale nu acoperă cheltuielile pentru furnizarea
serviciilor publice locale fiind necesare cote defalcate, sume defalcate şi transferuri de la bugetul de
stat. Se detaşează, de asemenea caracterul complex al procesului bugetar local care se derulează
cu atragerea şi participarea a mii de participanţi – locuitori, instituţii publice, organizaţii politice şi
sindicale.
Gheorghe Bistriceanu, consideră că trăsăturile procesului bugetar local sunt de ordin:
 decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare, limitate
în raport cu nevoile de bunuri şi servicii ale comunităţii. Stabilirea destinaţiilor de alocare a
resurselor bugetare presupune realizarea în prealabil a unei inventarieri a nevoilor comunităţii,
ierarhizarea priorităţilor şi în final, selectarea categoriilor de bunuri şi servicii care satisfac cât mai
bine necesităţile comunităţii în perioada respectivă;
 democratic, deoarece în cursul derulării se manifestă atributele statului de drept, cât
şi posibilitatea realizării intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni care deţin
majoritatea politică;
 preponderent politic, întrucât opţiunea pentru un anumit tip de politică economică,
socială, financiară care se reflectă în conţinutul bugetului reprezintă un act de decizie politică al
forţelor majoritare din consiliile locale şi judeţene;
 ciclic, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi, în baza principiului
anualităţii, cu precizarea termenilor de derulare şi finalizare.
La nivelul unui an calendaristic se poate vorbi de toate etapele şi momentele procesului
bugetar însă, nu în succesiunea lor firească. Spre exemplu, pentru anul calendaristic (în intervalul 1
ianuarie - 31 decembrie 2017) elaborarea proiectelor de bugete locale şi aprobarea acestora se vor
face pentru anul bugetar 2018; încheierea exerciţiului bugetar se va referi, potrivit contului anual de
execuţie, la anul 2016 expirat.
Subiectul nr. 3 (3 pct.)
Execuţia cheltuielilor bugetelor locale
1. Trăsături ale execuţiei cheltuielilor bugetelor locale
Execuţia părţii de cheltuieli din bugetele locale constă în eliberarea şi utilizarea resurselor
băneşti în vederea realizării acţiunilor social–culturale, economice, de asistenţă socială, servicii şi
dezvoltare publică. În procesul execuţiei părţii de cheltuieli a bugetelor locale se distribuie resurse
băneşti pentru acoperirea drepturilor de personal, pentru procurarea de materiale, a unor servicii,
pentru plata unor utilităţi, reparaţii, investiţii. Deciziile, prin care are loc angajarea cheltuielilor
bugetare, pot fi luate numai de către persoanele care au competenţa de a angaja plăţi din resursele
financiare publice, în limitele competenţelor acordate şi a sumelor aprobate prin bugetul local.
Aceste persoane sunt, conducătorii entităţilor publice care sunt denumiţi ordonatori de credite
bugetare.
Legea defineşte creditul bugetar ca fiind suma aprobată prin buget, reprezentând limita
maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamente
contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale,
respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget, pentru celelalte acţiuni.
Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul local, sunt limite maxime ce nu pot
fi depăşite. Totodată, pentru acţiunile multianuale, în bugetul local, se înscriu distinct credite de
angajament şi credite bugetare.
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor
care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui exerciţiu bugetar. Plăţile respective sunt
aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul
bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maximă a cheltuielilor
ce pot fi angajate, în cursul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat acţiunilor multianuale
evidenţiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea, care
se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an şi dau loc la credite de angajament şi credite
bugetare.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite
efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit
destinaţiei stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor
respective.
Deschiderile de credite bugetare pentru transferurile de la bugetul de stat sau de la alte
bugete către bugetele locale (în cadrul limitelor prevăzute în bugetele respective) se efectuează de
către Ministerul Finanţelor Publice, pentru transferurile destinate cofinanţării unor programe de
investiţii la care participă şi Guvernul prin Administraţiile judeţene ale finanţelor publice, la cererea
ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare şi
cu respectarea destinaţiei, sau de către ceilalţi ordonatori principali de credite, pentru transferurile
destinate finanţării unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes naţional, judeţean sau local.
2. Etapele execuţiei cheltuielilor din bugetele locale
Execuţia bugetului local la partea de cheltuieli, în limita sumelor aprobate ce se pun la
dispoziţia beneficiarilor de credite bugetare, presupune, la rândul său o procedură specifică, cu
operaţiuni corespunzătoare următoarelor etape distincte şi anume: angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata.
Angajarea unei cheltuieli publice bugetare se concretizează prin actul (contract, comandă,
decizie, lege etc.) în baza căruia o entitate publică îşi asumă obligaţia de a plăti o sumă de bani către
o altă persoană juridică sau fizică, în condiţiile prevăzute de lege. Ea poate avea loc ca rezultat al
unei decizii proprii, luate în mod autonom şi exprimată prin întocmirea unui act de voinţă (contract)
între instituţia respectivă şi beneficiarul sumei, în care se prevăd drepturi şi obligaţii reciproce. De
asemenea, ea poate decurge din norme sau acte legale, emise de organe ale puterii şi administraţiei
de stat şi executate de instituţiile publice implicate în realizarea acţiunilor la care se referă normele
sau actele respective.
Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din credite bugetare prevăzute prin bugetul local se
aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar
preventiv care atestă respectarea dispoziţiilor legale, încadrarea în credite bugetare aprobate şi
respectarea destinaţiei. În execuţia cheltuielilor angajarea este considerată cea mai importantă
întrucât ea presupune încadrarea lor în limitele creditelor bugetare aprobate.
Angajarea cheltuielilor publice destinate procurării unor bunuri materiale, lucrări sau servicii
de către autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice locale se realizează prin
atribuirea unui contract de achiziţie publică.
Lichidarea cheltuielii publice bugetare presupune constatarea îndeplinirii condiţiilor legale
sau a obligaţiilor care reveneau beneficiarului sumei (ce urmează a se plăti), de către o entitate
publică, prin persoane autorizate să o reprezinte pe aceasta. Ea se întemeiază, atât pe constatări
faptice privind serviciile prestate, bunurile livrate şi recepţionate, lucrările executate, cât şi pe acte
justificative legal întocmite şi prezentate instituţiei publice, (care urmează să decidă şi să efectueze
plata), cum sunt: procese verbale de recepţie, deconturi, facturi etc.
Ordonanţarea cheltuielii publice bugetare se concretizează prin emiterea unei dispoziţii, de
către instituţia publică, pentru efectuarea plăţii sumei datorate, echivalând cu a se da un ordin de
plată în favoarea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite să o încaseze.
Plata propriu-zisă este operaţiunea care finalizează o cheltuială publică bugetară şi
presupune transmiterea efectivă a sumei de bani datorate de o entitate publică către persoana căreia i
se cuvine. Ea se poate efectua, fie prin virament în contul beneficiarului, deschis la o bancă, fie în
numerar, prin casieria instituţiei publice respective. Răspunderea operaţiilor de plată este în sarcina
şefului compartimentului financiar–contabil, în limita fondurilor disponibile. Instrumentele de plată
trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea
sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi alte asemenea conform
angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de contabil şi de şeful
compartimentului financiar – contabil).
Plata cheltuielilor la comune şi la instituţiile publice la care compartimentul financiar-
contabil are un număr de personal mai mic de 5 persoane se realizează de către ordonatorul de
credite şi de persoana împuternicită cu atribuţii financiar-contabile, cu respectarea normelor
metodologice privind organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.
Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăţi în avans de până la 30%, în
condiţiile dispoziţiilor legale. Sumele reprezentând plăţi în avans, efectuate şi nejustificate prin
bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate, până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor
contractuale, vor fi recuperate de către instituţiile publice care au acordat avansurile şi se vor restitui
bugetului din care au fost avansate.
În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor şi serviciilor angajate, pentru care s-au
plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică se face cu perceperea majorărilor de
întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au
acordat şi până s-au recuperat.
Prin conţinutul lor, primele trei tipuri de operaţiuni privitoare la execuţia cheltuielilor
bugetare (angajarea, lichidarea, ordonanţarea) sunt de competenţa ordonatorilor de credite bugetare,
reprezentaţi prin conducătorii entităţilor publice sau împuterniciţii acestora. Spre deosebire, plata
propriu-zisă poate fi efectuată numai de către gestionarii (mânuitorii) de bani publici, care
îndeplinesc funcţii de casieri sau contabili plătitori, asigurându-se o delimitare a competenţelor,
necesară pentru prevenirea unor operaţiuni incorecte, frauduloase.