Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

Tema 1. Piața de capital: abordări generale.Actualitatea pieței de caapital se argumentează prin rolul și locul deosebit la etapa
actuală de dezvoltare a economiei mondiale și, totodată, în cadrul economiilor naţionale. În primul rând, piaţa de capital, ca segment
al pieţei financiare, asigură absorbţia masivă a resurselor financiare atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării şi le direcţionează
direct şi indirect în dezvoltarea şi prosperarea economiilor lumii. Prin urmare, se asigură o finanţare de durată a entităţilor
economice şi a naţiunilor în întregime. Necesitatea apariției pieței de capital este cauzată de: dezvoltarea și concentrarea
schimburilor comerciale; apariția și dezvoltarea societăților pe acțiuni; apariția și dezvoltarea creditului comercial și a
instrumentelor sale; organizarea și funcționarea burselor de valori; mai târziu, dematerializarea tranzacțiilor bursiere. Rolul pieţei
financiare, în particular al pieţei de capital, este de a intermedia transferul eficient, sigur şi operativ al capitalurilor disponibile de
la economisitori, potenţiali investitori, la agenţii economici. Selecţia proiectelor de investiţii reale, care se dovedesc rentabile din
punctul de vedere al transferului de capital (funcţia de evaluare), transferul eficient şi operativ al capitalurilor în economie şi
siguranţa unui transfer organizat de capitaluri pentru investiţii, care să asigure lichiditatea şi rentabilitatea conform riscului asumat
reprezintă principalele obiective ale politicii financiare la realizarea echilibrului economic general. Operatorii sau participanții pe
piața de capital sunt administrațiile centrale și locale, agenții economici, investitorii individualei și instituționali. Instrumentele
pieței de capital sunt: titluri sau valori mobiliare primare – acțiuni, obligațiuni; titluri secundare sau produse financiare derivate –
contracte futures, options, swap valutar și altele. Piаţа dе cаpitаl еstе formаtă, lа rândul său, din două componеntе distinctе: piаţа
primаră şi piаţа sеcundаră. Întrе piаţа primаră dе cаpitаl şi piаţа sеcundаră dе cаpitаl еxistă o strânsă intеrdеpеndеnţă, dеşi еlе аu
funcţii spеcificе. Piаţа primаră rеprеzintă primа plаsаrе (еmisiunеа) а vаlorilor mobiliаrе pеntru аtrаgеrеа cаpitаlurilor disponibilе,
аtât pе piаţа intеrnă, cât şi pе piаţа intеrnаţionаlă. lPе piаţа primаră, еmitеntul originаl obţinе bаni cаsh, iаr cumpărătorii intră în
posеsiа vаlorilor mobiliаrе cаrе nu еxistаu аntеrior. Еmitеntul trеbuiе să stаbilеаscă nаturа juridică şi prеţul dе vânzаrе а
instrumеntului finаnciаr еmis (аcţiunе sаu obligаţiunе) în funcţiе dе nеcеsităţilе dе finаnţаrе. Piаţа sеcundаră еstе piаţа pе cаrе
vаlorilе mobiliаrе îşi schimbă dеţinătorii, prin vânzаrе-cumpărаrе, fără cа еmitеntul să mаi încаsеzе vrеo sumă dе bаni din аcеаstă
opеrаţiunе. Еа еstе condiţionаtă dе еxistеnţа piеţеi primаrе. Estе sеgmеntul mаi mobil аl piеţеi dе cаpitаl, prin cаrе sе rеаlizеаză o
еvаluаrе pеrmаnеntă а titlurilor finаnciаrе cotаtе llа bursă. Obiеctivеlе piеţеi sеcundаrе sunt: protеcţiа invеstitorilor, lichiditаtеа
piеţеi şi stаbilitаtеа cursului. Piаțа sеcundаră аrе și аltă dеnumirе – bursа dе vаlori – cеl mаi dеs utilizаtă cât dе finаnsiști, аtât și
dе invеstitori. Bursа dе vаlori аrе o llocаlizаrе fizică – o clădirе distinctă pе cаrе o ocupă şi în cаrе еxistă spаţii spеciаl аmеnаjаtе
pеntru închеiеrеа trаnzаcţiilor. lBursеlе dе vаlori sе pot dеfini cа fiind piеţе orgаnizаtе, rеglеmеntаtе şi publicе pе cаrе sunt cotаtе
toаtе titlurilе finаnciаrе аpаrţinând sociеtăţilor cu pеrformаnţе finаnciаrе dеosеbitе şi cаrе îndеplinеsc o sеriе dе critеrii dе
pеrformаnţă minimаlе.
Tema 2. Istoria şi evoluţia pieței de capital. În general, premisele apariţiei şi dezvoltării pieţei de capital au fost: dezvoltarea
şi concentrarea schimburilor comerciale; dezvoltarea societăţilor pe acţiuni; apariţia şi dezvoltarea creditului comercial şi a
instrumentelor sale; organizarea şi funcţionarea bursei în conformitate cu reglementări obligatorii pentru toţi participanţii; mai
târziu, dematerializarea tranzacţiilor.
Pieţele de capital îşi au originile cu mult înaintea erei creştine, în perioada greco-romană. Se afirmă că în timp ce „asirienii au
realizat primele bănci, iar grecii au inventat moneda, romanii au imaginat primele burse de valori”. Romanii au organizat primul
sistem bursier. Oamenii bogaţi din vechea Romă, publicanii au înfiinţat societăţi în comandită pe acţiuni (societates publicarorum)
ale căror acţiuni se negociau de către argentari în bazilici construite special în acest scop. Prăbuşirea Imperiului Roman a însemnat
şi destrămarea primului sistem bursier pentru o perioadă de aproximativ 500 de ani.
Bursele, ca pieţe secundare, au început să se dezvolte începând cu anul 1100 d. Ch. când în marile oraşe europene comercianţii şi
deţinătorii de obligaţiuni emise de oraşele respective se adunau pe scările catedralei pentru a negocia şi tranzacţiona forme primare
de valori mobiliare.
De asemenea, târgurile care se organizau periodic în marile oraşe jucau rol de „burse”. Cei mai mulţi cercetători sunt de acord cu
opinia conform căreia denumirea de „bursă” provine de la numele unei familii de hangii din Bruges (Belgia),Van der Burse, care
se pare că avea sculptat pe frontispiciul hanului trei pungi de bani (bourses).
Prima bursă s-a înfiinţat la Anvers, în 1531, unde se negociau mărfurile sau scrisorile de schimb, ce urmau să fie livrate ulterior
încheierii tranzacţiei. Acesta a fost creată, aşa cum spunea şi incripţia din interiorul ei, „spre folosinţa neguţătorilor de orice
naţionalitate sau limbă”.
Apoi au apărut alte centre, pe lângă cel de la Anvers: Lyon, Paris, Londra, Amsterdam, New York. În secolele XVI şi XVII s-au
construit clădirile ce urmau să adăpostească bursele, tot de atunci datând şi primele regulamente de funcţionare şi de încheiere a
tranzacţiilor.
Începând cu secolul XVII, evoluţiile bursei sunt uşor de urmărit, dar din păcate, nu există înregistrări foarte clare şi nici reguli
foarte stricte. La începutul organizării bursei, nu existau intermediari şi ca urmare era foarte greu de urmărit categoriile,numărul şi
frecvenţa tranzacţiilor încheiate.
În secolele XVIII şi XIX s-au pus bazele unor regulamente mai stricte de tranzacţionare şi organizare, precum şi de afişare a
informaţiilor privind tranzacţiile încheiate şi preţul acestora.
Tot atunci, au apărut agenţii de schimb, persoane specializate în intermedierea tranzacţiilor bursiere, care, treptat, au avut acces
exclusiv în ringul bursei, toate tranzacţiile încheindu-se prin intermediul lor. S-au dezvoltat burse de valori în majoritatea ţărilor
europene, S.U.A. şi Japonia.
În Anglia, prima bursă a fost inaugurată de regina Elisabeta I la 23 ianuarie 1571 sub numele de „Royal Exchange”. Locul bursei
a fost ulterior mutat de mai multe ori, iar din 1773 când se profilează pe schimbul de efecte financiare a primit denumirea de „Stock
Exchange”.

1
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

În Franţa, prima societate pe acţiuni a fost constituită în anul 1250 de către locuitorii din Toullouse. Cu toate acestea, abia la 24
septembrie 1724 se înfiinţează bursa din Paris, ulterior înfiinţându-se burse şi în Lyon, Toulouse, Rouen, Le Havre etc.
Împărăteasa Maria Tereza a stabilit, în anul 1771, prin decret imperial, prima delimitare a burselor de valori de bursele de mărfuri
şi a înfiinţat în anul 1773 bursa de valori din Viena.
După Anvers, bursa înfiinţată la Amsterdam în anul 1778 deţine mai bine de un secol rolul de cea mai importantă piaţa de capital.
În SUA, bursa de valori şi bursele de mărfuri au apărut aproximativ în acelaşi timp, la mijlocul secolului al XVIII-lea. În data de
17 mai 1792, câţiva mici investitori americani care aveau obiceiul să se întâlnească în partea de sud a New York-ului au înfiinţat
instituţia care avea să devină cea mai mare bursă a lumii „New York Stock Exchange(NYSE)”.
Mult timp, până în secolul XX, piaţa de capital internaţională s-a confundat cu pieţele de capital naţionale: Londra, Paris, New
York. Complementar pieţelor de capital naţionale s-a dezvoltat piaţa de capital internaţională ce asigură mobilizarea capitalurilor
financiare disponibile de pe pieţele diferitelor ţări şi plasarea acestora de asemenea către diferite entităţi şi economii solicitante.
Colaborarea și participarea pieţelor de capital naţionale la operaţiile de pe piaţa internaţională depinde de: stabilitatea monedei
naţionale; sprijinul dat de economie; largă reţea de filiale; intermediari financiari cu mare experienţă; libera convertibilitate şi
liberul transfer al titlurilor financiare; fiscalitate preferenţială, adecvată pentru tranzacţiile financiare internaţionale.
Tema 3. Bursa de Valori a Moldovei: prezentare generală. În lluna decembrie 1994, în baza lLegii cu privire la circulaţia
valorilor mobiliare şi bursele de valori, a fost fondată Bursa de Valori a Moldovei (BVM), reprezentând o societate pe acţiuni de
tip închis. lLa crearea bursei au participat 34 de fondatori - participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Primele negocieri
au avut loc la 26 iunie 1995, considerată ziua de „naştere” a Bursei de Valori a Moldovei.
Odată cu deschiderea Bursei a fost creată baza juridică şi organizatorică, contribuind la realizarea proceselor complexe pe piaţa de
capital. Graţie susţinerii din partea SUA (ajutor acordat prin Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare), Bursa de
Valori a fost înzestrată cu tehnologii moderne de tranzacţionare.
Începând cu lluna mai l1995 lBVM este membru activ al lFederaţiei Burselor Euro-Asiatice (FEAS), creată în 1995 la iniţiativa
lBursei de Valori din lIstanbul, ale cărei obiective principale sunt: dezvoltarea pieţei de capital a ţărilor-membre privind
perfecţionarea structurii organizatorice; soluţionarea problemelor reglementării şi autoreglementării mecanismului pentru brokeri
şi dealeri; organizarea unui monitoring eficient; elaborarea principiilor administrării corporative etc.
Din lluna iulie 2008 lBVM face parte din Asociaţia lInternaţională a Burselor (AIB CSI). Asociaţia a fost fondată lla Moscova în
anul 2000 cu scopul de a coordona eforturile în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţelor financiare din fiecare stat în corespundere cu
standardele internaţionale.
lLa etapa iniţială de dezvoltare pentru lBursa de Valori au fost stabilite cerinţe privind mărimea capitalului social. La momentul
fondării capitalul social al Bursei constituia 238 000 lei şi în prezent acesta constituie 500 000 lei. Normativele suficienţei
capitalului propriu de 1000000 lei inclusiv a fondului de garanţie de 30 la sută din capitalul propriu stabilite de legislaţie în prezent
sunt respectate.
În anul 1998 Bursa de Valori a Moldovei a fondat Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare (DNVM) - societare pe acţiuni
necomercială de tip închis. Acest eveniment a coincis cu jubileul de trei ani al primelor negocieri la Bursă. Odată cu dezvoltarea
pieţei de capital cota parte de proprietate a BVM s-a micşorat şi acţiunile sunt împărţite între participanţii DNVM.
Implementarea în 1998 a unui nou sistem de tranzacţionare, integrat cu sistemul de depozitare, a permis realizarea garantată şi
operativă a negocierilor bursiere. Implementarea acestui sistem, la fel ca şi crearea DNVM, s-a datorat susţinerii companiilor
americane Prise Waterhouse şi USAID.
În luna aprilie 2000 Bursa de Valori a Moldovei a obţinut statutul de organizaţie necomercială de autoreglementare. Fiind
organizaţie de autoreglementare Bursa este o parte componentă a mecanismului unic de reglementare a pieţei valorilor mobiliare,
înzestrată cu împuterniciri respective, elaborează reguli şi standarde ale activităţii membrilor säi. Însă începând cu anul 2008, ca
urmare a modificărilor la legislaţia cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Bursa a pierdut statutul de organizaţie necomercială,
devenind comercială, şi prin urmare pierzând şi statutul de organizaţie de autoreglementare.
Începând cu anul 2000 Comisia lNaţională a Valorilor lMobiliare (actuall Comisia Naţională a Pieţei Financiare), în scopul
reflectării tendinţelor pieţei de capital, a lansat indicele bursier CNVM-32 (actualmente CNPF). lPe parcursul anilor baza de calcul
a indicelui a suferit modificări.
Organul suprem de conducere all Bursei este Adunarea generala a Acţionarilor. lÎn perioada dintre adunările generale administrarea
reglementată şi eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei constituit din 18 persoane alese pe un termen de patru ani.
Controlul activităţii economico-financiare a BVM este desfăşurat de către Comisia de Cenzori a Bursei, care se subordoneazä
numai adunärii generale a acţionarilor. Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei este asigurată de Preşedintele lBursei. Activitatea
lBursei este realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuând funcţii clar determinate în baza propriilor regulamente
privind organizarea şi funcţionarea, aprobate de lPreşedintele lBursei.
În prezent în cadrul Bursei îşi desfăşoară activitatea următoarele departamente:
Departamentul Listing, Marketing si Cotare efectueazä înregistrarea valorilor mobiliare la bursă, examinarea şi înscrierea
valorilor mobiliare lla Cota Bursei. Cota lBursei (listing) permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie
la sporirea lichidităţii lor. Ca sursă de informare pe piaţa organizatä, lBursei îi este atribuit un rol deosebit în răspândirea oricărei
informaţii referitoare la valorile mobiliare. Departamentul nominalizat publicä lunar în buletinul informativ "Bursa de Valori a
Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie la lBursă, prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere,
precum şi altă informaţie, dar și în mai multe surse mass-media (presă, televiziune) şi plasate pe site-ul web al Bursei –
www.moldse.md.

2
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

Departamentul Clearing şi Decontări efectuează clearingul şi decontările pentru tranzacţiile cu valorile mobiliare neadmise la
DNVM.
Departamentul pentru Supravegherea Pieţei realizează următoarele funcţii:
 Respectarea corespunderii normelor şi cerinţelor legislaţiei în activitatea Bursei şi a Membrilor acesteia;
 Supravegherea activităţii Membrilor Bursei;
 Soluţionarea problemelor juridice.
Departamentul Sistemul Electronic. În sarcina acestui departament inträ supravegherea şi susţinerea Sistemului Automatizat
lIntegrat de Tranzacţionare all Bursei (SAIT).
În conformitate cu prevederile lLegii nr.171 din 11.07.2012 privind piața de capital, începînd cu luna martie 2015 tranzacțiile pe
piața secundară a valorilor mobiliare se realizează pe 3 segmente:Piața reglementată; Sistemul multilateral de tranzacționare (MTF);
Sistemul în afara pieței reglementate sau MTF.
Tema 4. Intermediere bursieră Pe piata valorilor mobiliare din Moldova ca și pe celelalte burse ale lumii pot fi desfăsurate
urmatoarele activități bursiere de bază: de brokeraj; de dealer; de administrare fiduciara a investitiilor; de tinere a registrului; de
depozitare; bursiera pe piata valorilor mobiliare; de depozitar central; de estimare a valorilor mobiliare si a activelor ce se refera la
ele; de consulting investitional; de fond de investitii.
Broker - persoana juridica, participant profesionist la piata valorilor mobiliare, care, în baza licentei eliberate de CNPF, desfasoara
activitatea de brokeraj.
În cadrul desfasurarii activitatii de brokeraj pe piata valorilor mobiliare, brokerul exercita urmatoarele actiuni:
 încheie contracte de servicii de brokeraj si primeste ordine de la clienti în scopul efectuarii tranzactiilor cu
valori mobiliare;
 atrage mijloacele financiare ale clientilor în scopul efectuarii din contul clientilor a tranzactiilor cu valori
mobiliare;
 pastreaza, asigura securitatea si tine evidenta separata a mijloacelor banesti ale clientilor sai, destinate investirii
în valori mobiliare sau primite de la realizarea valorilor mobiliare;
 furnizeaza clientilor sai informatii asupra pietei valorilor mobiliare, precum si asupra tranzactiilor efectuate în
numele acestora la receptionarea unui ordin, informeaza clientii despre ultimul pret de piata la valorile mobiliare ce
constituie obiectul ordinului;
 poate îndeplini functia de detinator nominal al valorilor mobiliare;
 poate finanta operatiunile clientilor în modul stabilit de CNPF, iar pentru banci si alte institutii financiare - si
de catre Banca Nationala a Moldovei;
 poate cumula activitatea de brokeraj în calitate de activitate de baza pe piata valorilor mobiliare numai cu
activitatea de dealer, underwriting, consulting investitional si de administrare a investitiilor în conformitate cu actele
normative în vigoare;
 poate antrena în procesul de decontari la bursa de valori agentul de decontare.
Sarcinile brokerului sunt:
 sa aduca cu buna-credinta la cunostinta clientilor toata informatia necesara, ce tine de efectele juridice ale
încheierii si executarii contractului de servicii de brokeraj, ordinelor si ale efectuarii tranzactiilor prin intermediul
brokerului, inclusiv sa nu recomande clientului tranzactia, fara a lua masuri rezonabile pentru ca clientul sa înteleaga
caracterul riscului asumat în legatura cu efectuarea ei;
 sa prezinte clientului darile de seama în modul si în termenele stipulate în contractul de servicii de brokeraj;
 sa se asigure cu privire la capacitatea clientului de a îndeplini obligatiile ce apar ca urmare a efectuarii
tranzactiilor;
 sa execute de sine statator ordinele clientilor, cu exceptia cazului cînd ordinele de efectuare a tranzactiilor sînt
transmise altui broker, daca aceasta se prevede în contractul de servicii de brokeraj, sau brokerul actioneaza în cazul
aparitiei unei situatii exceptionale întru apararea intereselor clientului sau cu înstiintarea prealabila a acestuia;
 sa execute obligatiunile pe contractele de servicii de brokeraj încheiate cu clientii, actionînd constiincios si
exclusiv în interesele clientilor;
 sa îndeplineasca ordinele clientilor în ordinea primirii lor, luînd în consideratie conditiile esentiale indicate de
clienti;
 sa înceapa executarea ordinelor imediat dupa receptionarea lor;
 sa execute tranzactiile de vînzare-cumparare a valorilor mobiliare din ordinul clientului în mod prioritar în
raport cu tranzactiile din contul sau propriu, inclusiv în cazurile cînd brokerul activeaza prin reprezentant, din ordinul
sau din contul persoanei cu care se afla în relatii de control, sau din ordinul sau din contul unui angajat al brokerului;
 sa comunice în scris clientului despre aparitia conflictelor de interese si sa întreprinda toate masurile necesare
pentru solutionarea lor în interesul clientului;
 sa execute toate actiunile necesare pentru asigurarea efectuarii în termen a decontarilor cu mijloace banesti si a
transmiterii valorilor mobiliare;
 sa nu foloseasca în mod impropriu mijloacele banesti si valorile mobiliare ale clientului;
 sa pastreze secretul comercial;
 sa execute conditiile contractului de servicii de brokeraj.

3
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

Brokerul nu este în drept sa execute urmatoarele actiuni și tranzacții:

 sa presteze servicii si sa atraga cu titlu oneros mijloacele financiare ale persoanelor fizice si juridice, ce nu se
refera la desfasurarea activitatii de brokeraj si a altor activitati cumulate în conformitate cu actele normative în vigoare.
Prezenta restrictie nu se aplica asupra institutiilor financiare;
 sa recomande clientului si sa contribuie la efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare în volum si/ sau la pret
exagerat, în scopul de a-si mari comisionul;
 sa foloseasca mijloacele banesti disponibile de pe contul clientului, daca contractul de servicii de brokeraj nu
prevede altfel;
 sa împrumute valori mobiliare de la client;
 sa împrumute mijloace banesti de la client, cu exceptia brokerilor - institutii financiare, în procesul exercitarii
activitatii sale de baza;
 sa execute un ordin, în cazul în care dispune de informatii, ca clientul initiaza efectuarea tranzactiei cu valori
mobiliare cu încalcarea prevederilor legislatiei;
 sa efectueze la bursa de valori operatiuni cu valorile mobiliare în nume si din cont propriu, fara a detine licenta
pentru activitatea de dealer;
 sa efectueze alte operatii financiare si tranzactii care contravin legislatiei în vigoare.
 sa execute un ordin, obiect al caruia sînt valorile mobiliare emise de catre emitentul-banca, fara permisiunea
scrisa a Bancii Nationale a Moldovei privind achizitionarea unei cote mai mari de 5% (25%, 33%, 50 %) din capitalul
bancii.
Dealer - persoana juridica, participant profesionist la piata valorilor mobiliare, care, în baza licentei eliberate de CNPF, desfasoara
activitatea de dealer.
În cadrul desfasurarii activitatii de dealer pe piata valorilor mobiliare, dealerul poate cumula activitatea de dealer în calitate de
activitate de baza pe piata valorilor mobiliare numai cu activitatea de brokeraj, underwriting, consulting investitional si de
administrare a investitiilor în conformitate cu actele normative în vigoare.
La desfasurarea activitatii de dealer pe piata valorilor mobiliare dealerul este obligat:
 sa îndeplineasca constiincios obligatiunile ce tin de tranzactiile de vînzare-cumparare efectuate de catre dînsul;
 sa execute toate actiunile necesare pentru asigurarea efectuarii în termen a decontarilor cu mijloace banesti si a
transmiterii valorilor mobiliare;
 sa efectueze actiuni si tranzactii în conformitate cu prevederile prezentului Regulament si actelor normative în
vigoare.
Activitate de underwriting – activitate de mediere la emisiuni, desfasurata de participantul profesionist la piata valorilor mobiliare
în numele emitentului, în vederea promovarii ofertei publice primare si plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului.
Activitatea de underwriting include următoare acțiuni:
 asistenta acordata emitentului de valori mobiliare la elaborarea si perfectarea prospectului ofertei publice si a
altor documente pentru înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare pe piata primara;
 promovarea ofertei publice si a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piata primara;
 deservirea emisiunii valorilor mobiliare în relatiile financiare ale emitentului cu detinatorii de valori mobiliare,
daca aceasta este prevazut în contract.
 Serviciile de underwriting se presteaza conform unuia din urmatoarele principii:
 principiul aplicarii tuturor eforturilor posibile;
 principiul responsabilitatii ferme.
În contractul de prestare a serviciilor de underwriting se va specifica, în mod obligatoriu, principiul conform caruia se presteaza
servicii de underwriting. Principiul responsabilitatii ferme, specificat initial în contractul de prestare a serviciilor de underwriting,
dupa înregistrarea prospectului ofertei publice la CNPF nu poate fi modificat.
Tema 5. Tranzacții bursiere
Noțiunea de tranzacții bursiere se referă în sens vlarg, atât la contractele de vânzare-cumpărare de titluri și alte active financiare de
pe piața bursieră propriu-zisă, cât și de pe piața extrabursieră. În sens restrâns, se referă doar lla cele încheiate în incinta bursei de
valori în conformitate cu reglementările pieței.
Specificul tranzacțiilor bursiere constă în aceea că, pe piața de capital sunt desfäșurate tranzacții de cumpărare-vânzare ale
titlurilor financiare grupate în felul următor:
1) titluri primare, sunt prezentate de acțiuni și obligațiuni;
2) titluri secundare, includ contractele futures, forward, options, swap valutar.
Deci, tranzacții cu titluri primare – acțiuni și obligațiuni, realizate pe piețele bursiere pot fi clasificate în mai multe moduri:
 după natura contului deschis de client la compania de broker, ele se împart în: tranzacții pe bani-gheață și
tranzacții în marjă;
 după momentul executării contractului: cu lichidare normală (engl. regular settlement) și tranzacții cu lichidare
imediatä (engl. cash delivery);
 după modul de executare: vânzări lungi (engl. long sales) și vânzări scurte (engl. shot sales).
Tranzacţiile pe bani-gheață se fac pe baza contului cash deţinut de client la firma broker. În acest caz un investitor poate cumpăra
titluri financiare cu condiţia să plätească integral contravaloarea acestora, vărsând suma respectivă în contul säu lla broker; simetric,

4
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

clientul care vinde cash trebuie sä predea titlurile contractate în cadrul aceluiaşi termen, primind contravaloarea integrală a acestora
în contul său. Termenul de executare diferă la contractele cu lichidare imediată (cash delivery) şi respectiv la cele cu lichidare
normală (regular settlement). În primul caz predarea/plata titlurilor se realizeazä în chiar ziua încheierii contractului de bursä. În
al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de câteva zile, în raport cu Regulamentul bursei.
Prin urmare, un investitor care a cumpărat titluri cash este obligat să depună în contul său contravaloarea acestora în limitele
termenului stabilit pentru llichidarea normalä - 5 zile - dar în nici un caz să nu depăşească 7 zile. lÎn cazul în care clientul nu îşi
respectă aceastä obligaţie, brokerul va proceda la lichidarea poziţiei clientului său prin vânzarea titlurilor respective la valoarea lor
de piaţă din momentul în care obligaţia scadentă de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinită. Dacă brokerul a vândut titluri
executînd ordinul clientului, iar acesta nu a predat integral titlurile în şapte zile, firma broker cumpără titlurile de pe piaţă, lla cursul
curent, în vederea predării acestora la casa de compensaţie.
Tranzacţiile în marjă (engl. margin trading) cu titluri primare sînt, în esenţă, cumpărări pe datorie, efectuate prin intermediull
contului în marjă deţinut de client lla firma broker. Spre deosebire de tranzacţiile pe bani gata, în acest caz brokerul acordä clientului
său, în anumite limite, un credit pentru realizarea operaţiunii bursiere. lPrin urmare, investitorul, care dä ordin de cumpărare a unui
volum de acţiuni, nu trebuie să achite firmei broker cu care lucrează întreaga contravaloare a acestora; el este ţinut sä depună, în
termenul prescris pentrul lichidarea normală numai o anumită "acoperire" sau marjă (engl. margin), diferenţa până lla valoarea
contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obţine de la broker pentru tranzacţia respectivă (engl. debit balance).
Clientul trebuie să „acopere” tranzacţia prin depunerea unei sume cash (sau a unor titluri) în calitate de marjă; pe de altă parte,
după cumpărarea titlurilor în marjă, acestea rămîn la broker, formînd garanţia operaţiunii, numită colateral. lDiferenţa dintre
valoarea colateralului şi datoria clientului la broker reprezintă capitalul propriu al clientului, sau marja absolutä (engl. equity sau
dollar margin). Raportul dintre marja absolută şi valoarea de piaţă a titlurilor existente în contul clientului în calitate de colateral
(engl. market value) formează marja relativă.
În cursul derulării operaţiunii, mărimea marjei curente, atît absolute cît şi relative, variazä continuu în funcţie de valoarea de piaţă
a titlurilor care formează colateralul, precum şi de intrările şi de ieşirile din contul în marjă. Cerinţa esenţială pentru funcţionarea
contului în marjä este ca pentru fiecare client valoarea colateralului să fie tot timpul mai mare decît debitul pe care acesta îl are la
brokeri. Marja, adicä excesul de valoare a colateralului în raport cu datoria, este un mijloc de acoperire a brokerului împotriva
riscului de scädere a valorii de piaţă a titlurilor care formează colateralul; practic aceasta poate să se reducă, fără a afecta pe broker,
numai în limitele marjei. Ca atare, contul în marjă poate fi considerat şi ca un cont de siguranţă.
Vânzarea „scurtă” (engl. short sale) este definită de Comisia pentru lTitluri şi Operaţiuni Financiare (The Securities and Exchange
Commission - SEC) din SUA ca orice vânzare a unor titluri de care vânzätorul nu dispune sau orice vânzare care este executată
prin livrarea unui titlu împrumutat de către vânzător (sau în contul lui). În esenţă, operaţiunea constă într-o vânzare executată cu
titluri împumutate, predarea titlurilor vândute trebuind să se facă în intervalul de timp stabilit pentru lichidarea normală a unui
contract bursier. Cum clientul nu dispune de aceste acţiuni, el va trebui fie să le cumpere până la acea dată, fie să lle împrumute în
scopul llivrării. El va alege prima variantă dacă în acel interval cursul acţiunilor va scădea suficient pentru ca operaţiunea să fie
profitabilă. În cazul în care preţul pieţei este mai redus decât cel din momentul încheierii contractului în bursă, se va obţine un
profit; în schimb, dacă piaţa creşte, se va înregistra o pierdere.
Privind mecanismul tranzacțiilor bursiere, putem afirma că, indiferent de natura contractului şi de sistemul tranzacţional,
realizarea efectivă a unei operaţiuni bursiere presupune următoarele etape:
1) iniţierea tranzacţiei - prin stabilirea llegăturii între client şi societatea de bursă şi transmiterea de către primul a
ordinului de vânzare/cumpărare;
2) perfectarea tranzacţiei - respectiv negocierea şi încheierea contractului de cätre agenţii de bursă;
3) executarea contractului - îndeplinirea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din tranzacţie.
I. Iniţierea operaţiunii. Ordinele de bursă
Pentru efectuarea oricărei tranzacţii bursiere vânzätorul/cumpărătorul de titluri trebuie să intre în legătură cu un agent all pieţei
bursiere, care lucrează fie în incinta bursei de valori, fie pe piaţa interdealeri (OTC). Desigur, membrii bursei pot da direct ordinele
brokerilor lor aflaţi în sala de negocieri; totodată, cei care vor să efectueze tranzacţiile pe piaţa OTC se pot adresa direct unei firme
care îndeplineşte rolul de market maker pe această piaţä. În mod tipic, însă, clientul se adresează unei societăţi de bursă (firmă de
brokeraj) care poate lucra în incinta bursei - având, de regulă, calitatea de membru al bursei de valori - sau poate să lucreze în afara
bursei. Alegerea unui broker care este membru al bursei prezintă o serie de avantaje pentru client, deoarece calitatea de membru
oferă garanţii de seriozitate şi profesionalism. Se poate însă lucra şi cu o firmă din afara bursei, dar aceasta, în executarea
operaţiunii, va apela la un agent de bursă care este prezent în sala de negocieri. Ca o regulă generală, firmele care acceptă efectuarea
unei tranzacţii se obligă să o execute cu bună credinţă, cu diligenţa şi grija care se aşteaptă în mod normal de la un intermediar,
precum şi în conformitate cu regulile şi uzanţele bursei la care acesta lucrează. lÎn cazul unui broker independent, clientul îl va
contacta personal sau telefonic pentru a-i transmite ordinul de vânzare/cumpărare; situaţia este caracteristică pentru pieţele bursiere
mai puţin dezvoltate.
Dacă brokerul este o societate de bursä, clientul va contacta serviciul de tranzacţii al acesteia, şi va transmite ordinul său brokerului
de titluri, urmînd ca acesta să-l trimită, spre executare, brokerilor de incintă.
Prima fază în procesul iniţierii unei tranzacţii este deschiderea de cätre firma broker a unui cont în favoarea clientului, prin
intermediul căruia se asigură reglementarea financiară a operaţiunii. Acesta poate fi un cont în numerar sau cash (engl. cash
account), care - ca şi un cont utilizabil prin cecuri - impune existenţa unui disponibill care să acopere nevoile de finanţare a
operaţiunii. Specific însă pentru tranzacţile bursiere este contul "în marjă" (engl. margin account) care permite, în anumite limite,

5
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

obţinerea automată a unui împrumut din partea brokerului. Din punctul de vedere al clientului, acest tip de cont reprezintă un mijloc
de a cumpăra titluri cu plata amânată; el permite clientului să facä operaţiuni pe datorie (cu credit acordat de firma broker), cu o
serie de avantaje, dar şi cu riscuri pentru pärţile implicate.
În schimb, toate titlurile cumpărate „în marjă” rămân, până la plata creditului, la firma de brokeraj şi sunt înregistrate în numele ei;
totodată clientul trebuie să semneze un acord prin care îi dă dreptul brokerului sä folosească titlurile respective ca garanţie pentru
împrumuturile de refinanţare pe care acesta le face. La NYSE, de exemplu, unde operaţiunile în marjă au o îndelungată tradiţie,
clientul autorizează pe broker să reţină titlurile sale ca garanţie pentru împrumut, să vândă aceste titluri, dacă este necesar, şi, în
anumite condiţii, să împrumute unor terţi titlurile deţinute în cont (la vânzările „scurte”).
lPentru toate tranzacţiile pe care le execută, brokerul percepe un comision, care recompensează serviciile sale (comisionul se adaugă
la preţul de cumpărare şi se scade din preţul de vânzare). Dacă este vorba de o firmă de brokeraj, acest comision se distribuie între
brokerii profesionişti ai firmei şi firma însăşi. Astfel, de exemplu, la NYSE, conturile clienţilor sunt ţinute, după cum am arătat, de
brokerii de titluri, numiţi şi "responsabili de cont" (engl. account executives); din comisionul perceput clientului pentru primirea şi
executarea ordinului de bursä, 20-40% merg la brokerii de titluri, reprezentînd un mijloc de cointeresare a acestora în creşterea
volumului tranzacţiilor firmei.
În cazul în care acordă credite în contul în marjă, brokerul percepe şi dobândă, prin adăugarea unei cote procentuale la dobînda
pieţei (respectiv dobînda pe care acesta o pläteşte la refinanţarea creditului acordat). lÎn sfîrşit, o taxă se percepe pentru acţiunile
vândute sau transferate unui terţ, taxa fiind datorată de vânzător.
A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client, prin legätura personală sau, mai frecvent, telefonică
cu brokerul. Ordinul de la clienţi este de fapt o ofertă fermă (în cazul vânzării), respectiv o comandă (în cazul cumpărării) avînd ca
obiect tranzacţionarea unui anumit volum de titluri financiare, în anumite condiţii comerciale. Ordinul primit de la client se trece
într-un formular special, numit tichet de ordine (engl. ticket order).
Tichet de ordine conţine:
 bursa la care a avut loc operaţiunea (ex. New York Stock Exchange);
 numărul contului clientului la firma broker;
 numărul ordinului;
 tipul de agent de bursă care a primit ordinul (broker angajat al unei firme de brokeraj);
 agentul de bursă care a executat ordinul;
 codul brokerului cu care s-a contractat în bursă etc;
 dacă brokerul de bursa acţionează pe contull firmei sale sau pe contul clientului (înseamnă că este vorba de
contul clientului);
 sensul operaţiunii (vânzare/cumpärare);
 produsul bursier (specificarea titlului financiar care face obiectul ordinului);
 cantitatea oferită sau comandată (numărul de pachete) etc.
În practica bursieră s-au consacrat câteva tipuri de ordine:
Ordinul „la piaţă” este un ordin de vânzare/cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă. Ordinul "la piaţă" poate fi executat
oricând, atâta timp cât piaţa funcţionează. Practic, un ordin de cumpărare "la piaţă" impune obţinerea celui mai scăzut preţ existent
în bursă în momentul cînd brokerul de incintă primeşte instrucţiunea de executare a ordinului. Un ordin de vînzare "la piaţă" trebuie
executat la cel mai mare preţ existent cînd brokerul de incintă primeşte ordinul. Dacă brokerul nu reuşeşte să execute ordinul în
condiţiile respective, se spune că a "pierdut piaţa", iar firma de brokeraj este obligată să-l despăgubească pe client pentru pierderile
suferite de acesta din eroare profesionalä (sau, eventual, frauda) brokerului său de bursă; dar astfel de situaţii sînt rare la bursele
consacrate. Ordin limită este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător,
respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate de vînzător. Acest ordin nu poate fi executat decît dacă piaţa oferă condiţiile
precizate prin ordin. Unui ordin cu limită de preţ îi este asociatä întotdeauna clauza "la un preţ mai bun"; aceasta înseamnă că, dacă
brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un preţ mai mare, el este obligat să o facă imediat. În caz
contrar ei sunt räspunzätori pentru a fi "pierdut piaţa". Ordin stop sau de limitare a pierderii acţionează oarecum în sens contrar
ordinului cu limită de preţ. El devine un ordin de vînzare/cumpărare la piaţă, atunci cînd preţul titlului evoluează în sens contrar
aşteptării clientului, respectiv creşte/scade la nivelul specificat. Astfel, un ordin stop de vînzare este plasat la un preţ inferior
nivelului curent al pieţei pentru prezervarea profitului obţinut la un titlu cumpărat anterior cu un preţ mai mic sau reducerea pierderii
la anumite titluri deţinute de client. Dacă, de exemplu, clientul a cumpărat o acţiune la 35 u.m. (unități monetare) şi cursul acesteia
se aflä în creştere, el va menţine disponibilul său de titluri; dacă, însă, după ce a ajuns la 40 u.m., cursul titlului începe sä scadă, el
va plasa un "stop loss order" la, să zicem, 39 u.m. De îndată ce preţul va ajunge lla 39 (sau mai jos), ordinul său devine unul la
piaţă, iar brokerul este obligat să vândă titlul la cell mai bun preţ obtenabil; în felul acesta clientul limitează deteriorarea valorii
titlului, respectiv îşi conservă o parte din profitul asociat titlului cumpărat.
De exemplu, un client vinde "pe datorie" acţiuni la 28 u.m., anticipând o scădere în valoarea titlului; dacă scăderea se produce, el
va înregistra un profit deoarece este debitor pe un titlu mai ieftin; dacă, dimpotrivă cursul titlului creşte, ell poate pierde, cu atât
mai mult cu cât piaţa merge mai sus.
Pentru a se proteja împotriva sporirii cursului, ell plasează un ordin stop la, să zicem 29 u.m. lDacă preţul creşte la acest nivel (sau
la unul superior), ordinul devine automat la piaţă şi brokerul este obligat sä cumpere la cel mai bun preţ. Pierderea suferită de client
va fi astfel limitată la diferenţa dintre cursul la care se face tranzacţia şi cel lla care s-a luat poziţia short.
În general, ordinelor de bursă le sunt asociate şi alte instrucţiuni pentru brokeri:

6
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

 Instrucţiunea "la zi" (engl. day order) înseamnă că ordinul este valabil numai pentru şedinţa de bursă din ziua
respectivă; dacă nu se specifică altfel, toate ordinele sunt considerate "la zi";
 instrucţiunea "bun până la anulare" (engl. good-till-cancelled) sau "ordin deschis" (engl. open order)
înseamnă că ordinul rămîne valabil până cînd clientul îl anulează sau până când tranzacţia a fost executată; în acest sens,
ordinul poate fi dat pentru o săptämână, pentru o lună sau până la o anumită dată, iar în cazul în care el nu a putut fi
executat - la preţul stabilit de client - va fi anulat de broker;
 instrucţiunea "totul sau nimic" (engl. all or none) exprimă dorinţa clientului de a cumpăra/vinde un volum
important de titluri la un anumit curs şi într-o perioadă precizată; ordinul este executat numai dacă piaţa oferă atât
condiţiile de cantitate, cât şi pe cele de preţ;
 instrucţiunea "execută sau anulează" (engl. fill or kill) ordonă cumpărarea/vânzarea imediată şi completă a
unui anumit volum de titluri, ori renunţarea la executare;
 instrucţiunea "la deschidere" (engl. at the opening) înseamnă cä ordinul trebuie executat imediat ce bursa a
fost deschisă (de exemplu, în primele 30 de secunde);
 instrucţiunea "la închidere" (engl. at the close) înseamnă că ordinul trebuie executat imediat înaintea închiderii
şedinţei de bursă (de exemplu, în ultimele 30 de secunde).
lTrebuie specificat şi faptul că clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul său oricînd înainte de executarea acestuia.
Ordinele primite de la client de stockbrokeri sunt înscrise într-un formular special numit tichet de ordine (engl. order ticket); acelaşi
formular se află şi în posesia agentului din incinta bursei, acesta notând, în momentul executării ordinului, principalele elemente
ale tranzacţiei încheiate. În executarea ordinelor de bursă, una din obligaţiile esenţiale ale brokerilor este respectarea regulilor de
prioritate de preţ - cumpărătorii cu cele mai mari preţuri şi vânzătorii cu cele mai mici preţuri vor fi serviţi primii.
II. Negocierea contractului
Încheierea contractelor și executarea ordinelor de bursă, se face diferit pe diferitele pieţe, în raport cu sistemul de tranzacţii adoptat,
precum şi cu procedura specifică fiecărei burse, aşa cum aceasta este consacrată în regulament.
În practica internaţională s-au consacrat mai multe modalităţi de negociere:
 Negocierea pe bază de carnet de ordine - presupune centralizarea de către agenţii de bursă a ordinelor primite
de la clienţi într-un document numit carnet de ordine (engl. order book); el conţine ordinele repartizate în raport cu
gradull lor de negociabilitate (ordinele de cumpărare de la preţul cel mai mare la preţul cel mai mic şi, în sens contrar,
ordinele de vânzare). Carnetul de ordine poate sä fie deschis pentru consultare de cätre agenţii de bursă terţi sau închis,
unde numai preţul şi volumul celor mai bune cotaţii sînt anunţate în bursă. Contractarea are, de regulă, un caracter
bilaterall şi se produce atunci când un agent de bursă a răspuns favorabil la oferta făcută de un altul.
 Negocierea prin înscrierea pe tablă - presupune prezentarea ordinelor astfel încât ele să poată fi văzute de
toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. Aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic (la
bursa de la Toronto) sau prin scrierea cu creta (la lHong lKong, Sydney, Singapore) a primelor două (cele mai bune)
preţuri de vânzare (ask) şi cumpărare (bid). lLa Hong Kong, de exemplu, brokerii scriu pe tablă ordinele ce le au spre
execuţie, specificînd lângä fiecare ordin iniţialele lfirmei emitente a titlului. Contractarea are loc atunci cînd un agent de
bursă terţ acceptä o cotaţie înscrisä pe tablă.
 Negocierea prin anunţarea publică a ordinelor - se practică atât pe pieţele intermitente, cât şi pe cele
continue; acest din urmă caz este ilustrat de bursele de la Zürich şi Budapesta. De regulă, fiecare titlu este repartizat
pentru tranzacţionare lla unul din ringurile aflate în incinta bursei (de aici denumirea de tranzacţionare în ring).
lNegocierile sunt deschise de un funcţionar al bursei, care strigă titlul ce urmează a fi negociat. Apoi agenţii de bursă
anunţă cu voce tare preţurile lor ask şi bid şi caută parteneri interesaţi. Contractarea are loc atunci când un agent de bursă
care a strigat cotaţiile sale primeşte un răspuns afirmativ din partea altui agent de bursă.
 Negocierea în „groapă” (engl. pit trading) - este o variantă a metodei descrise mai sus. "Groapa" (engl. pit)
este un spaţiu semicircular, foarte aglomerat, unde iau loc agenţii de bursă şi îşi strigă preţurile de vânzare/cumpărare,
putînd acţiona în cont propriu (dealeri) sau în contul unor terţi (brokeri). Este una din metodele cele mai spectaculoase
de negociere şi se practică pentru titlurile sau produsele financiare care se bucură de un dever mare la bursă (în prezent,
este cazul contractelor futures şi al opţiunilor).
 Negocierea pe blocuri de titluri (engl. negociated trades sau block trading) - are loc, de regulă, în afara sălii
principale de negocieri a bursei, într-un spaţiu special amenajat din incinta instituţiei. lLa NYSE formează aşa-numita
"piaţă de sus" (engl. upstair market). Blocurile de titluri sînt contracte de volum mare (10.000 de acţiuni sau mai multe)
şi, deoarece dimensiunea contractelor este atât de însemnată încît poate influenţa situaţia pieţei, negocierea lor este supusă
unui regim special: în tranzacţii se ţine seama de informaţiile venite din sala de negocieri, dar contractarea blocurilor de
titluri se realizează separat, urmînd apoi ca tranzacţia sä fie raportată la bursă după ce aceasta a fost încheiată.
O formă a tranzacţiilor cu blocuri de acţiuni este distribuţia în bursă (engl. exchange distribution). În acest caz un client al firmei
de brokeraj (de regulă, un investitor instituţional) care deţine un important pachet de titluri (de exemplu, 100.000) anunţă în scris
bursa cä dispune de acţiunile respective şi doreşte să le vândä într-un anumit interval de timp. Brokerul, în loc să meargă direct în
sala de negocieri, încearcä - eventual împreună cu alte 1-2 firme – sä gäsească investitori interesaţi în cumpärarea unor părţi din
blocul pus în vânzare. Cînd brokerul se convinge că există cerere pentru vânzarea respectivă, ordinele de vânzare şi cumpărare se
trimit în bursă unde sunt combinate (engl. matched, crossed) la preţul curent al pieţei. Negocierea blocurilor de acţiuni se poate
realiza şi prin procedura distribuţiei secundare (engl. secondary distribution). lÎn acest caz, o societate financiară acţionând singură

7
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

sau în consorţiu cu alte societăţi, cumpără de la vânzător blocul de acţiuni şi apoi oferă acţiunile respective spre vânzare publicä la
un preţ mai mare, obţinând profitul din spread; de obicei, titlurile sunt oferite după orele de bursă, la cursul de închidere din ziua
respectivă. În cazul cumpărării unor blocuri de titluri, tranzacţia se numeşte "achiziţie în bursă" (engl. exchange acquisition).
 Negocierea electronică - presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor şi de
prezentare a acestora în bursă. lElectronizarea poate merge mai departe, cuprinzînd executarea ordinelor (contractarea)
şi lichidarea contractelor (engl. settlement). Unul din primele sisteme de tranzacţii complet automatizate a fost instituit
la Toronto, în 1977, sub denumirea Sistemul de Tranzacţionare Asistat de Calculator (Computer Assisted Trading System,
CATS).
III. Executarea contractului
Întîlnirea - prin intermediul mecanismului bursier - a două ordine de sens contrar (vânzare/cumpărare), conţinînd aceleaşi condiţii
referitoare lla scadenţă, volum şi preţ, duce la perfectarea contractului. Acesta generează în sarcina părţilor contractante obligaţia
de predare a titlurilor - pentru vânzător - şi de platä a preţului acestora - pentru cumpärător.
Procesul prin care ceste obligaţii interdependente sînt îndeplinite se numeşte executarea contractului sau lichidarea tranzacţiei. În
principiu, există două sisteme de executare a contractului bursier: lprin lichidare directă sau prin lichidare centralizată (cliring).
Lichidarea directă (engl. cash and carry) a fost utilizată mai ales în perioadele de început ale bursei de valori; ea presupune, în
esenţä, transmiterea titlurilor de la societatea de bursă care a vîndut la societatea de bursă care a cumpărat şi transmiterea în sens
invers a contravalorii titlurilor pentru fiecare din contractele care au fost încheiate în bursă.
Mecanismul lichidării cuprinde următoarele faze principale:
 Compararea documentelor privind contractul: brokerul vînzătorului îl contactează după şedinţa de bursă
(telefonic) pe brokerul cumpărătorului şi are loc verificarea înscrisurilor care atestă încheierea contractului;
 Livrarea titlurilor are loc printr-un curier pe care brokerul îl trimite la cel de al doilea (de regulă, în dimineaţa
următoarei zile de bursă);
 Când mesagerul predă titlurile, brokerul cumpărătorului îi eliberează un cec conţinînd contravaloarea acestora.
În condiţiile deverului actual de la bursele consacrate această modalitate este, practic, inutilizabilă: ea ar presupune procesarea
zilnică a unui volum de contracte care poate să meargă de la câteva sute de mii la câteva sute de milioane.
Lichidarea centralizată (prin cliring) utilizează principiul compensării obligaţiilor de acelaşi fel şi de sens contrar: vânzările
făcute în bursă sunt compensate cu cumpărările, astfel încât participanţilor lla tranzacţii lle revine obligaţia de a regla soldurile
astfel rezultate. lEste vorba, de fapt, de două activităţi de compensaţie: în primul rând, cea referitoare la livrarea/primirea titlurilor,
participantul cu sold negativ trebuind să facă livrarea, iar cell cu sold pozitiv avînd dreptul la primirea titlurilor; în al doilea rând,
cea privind lichidarea bănească, respectiv dreptul de încasare de către cel cu poziţie netä de vânzător şi obligaţia de plată din partea
celui cu poziţie netä de cumpărător. lLichidarea centralizată presupune intervenţia a două organisme specializate: casa de depozit,
care funcţionează ca antrepozit centrall pentru toate titlurile deţinute de membrii săi, participanţii lla piaţa bursieră, şi casa de
cliring, care efectueazä compensaţiile şi determinä soldurile creditoare/debitoare ale membrilor săi referitoare lla titluri şi, respectiv,
lla fondurile băneşti corespunzătoare.
Tema 6. Derularea tranzacțiilor bursiere la Bursa de Valori a Moldovei
Mecanismul efectuării tranzacțiilor bursiere este reglementat prin Regulile lBursei de Valori a Moldovei, aprobate de către Comisia
lNaţională a Pieţei lFinanciare prin lHotărîrea nr. 62/14 din 26 decembrie 2008, precum şi printr-o serie de regulamente,
instrucţiuni, proceduri elaborate în acest sens. Încălcările admise în cadrul efectuării tranzacţiilor bursiere sunt examinate de către
Comisia disciplinară şi/sau Arbitrală a Bursei. Bursa de Valori a Moldovei în scopul organizării şi efectuării tranzacţiilor utilizează
un program care este asistat de calculator, numit Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare (SAIT). Cu ajutorul acestei
programe, efectuarea tranzacţiilor devine mult mai operative.
Ziua de lucru a SAIT începe în felul următor:
 la ora 10:00 - are lloc deschiderea sesiunii bursiere;
 de la ora 10:00 - 12:00, se întroduc ordinele limită spre vînzare şi modificärile lor;
 de la ora 12:00 - 14:30, se întroduc ordinele limitä spre cumpărare, cu modificările lor;
 de la ora 10:00 - 15:00 se întroduc ordinele directe şi condiţionate;
 de la ora 14:30, pînă la ora X este perioada preţului deschis;
 de la ora X -15:00, se întroduc ordinele de piaţă;
 la ora 15:00 are loc închiderea sesiunii bursiere.
Tranzacţiile care au loc în cadrul Bursei de Valori Mobiliare se realizează în două secţii:
1. Secţia de bază este predestinată pentru organizarea şi desfăşurarea unei pieţe interactive de tranzacţionare a valorilor mobiliare.
Tranzacţiile care se efectuiazä în secţia de bază se consider a fi cele care sunt efectuate nemijlocit prin Sistemul Automatizat
Integrat de Tranzacţionare (SAIT).
Mecanismul de derulare a tranzacţiilor bursiere – Clearing, care au loc în cadrul Bursei de Valori a Moldovei, se desfășoară prin
sistematizarea a mai multor etape, elaborate pe baza Regulelor Bursei de Valori Mobiliare şi Regulelor Depozitarului Naţional de
Valori Mobiliare, iar forma detaliată este urmätoare:
1) După ce clientul şi-a ales brokerull el se adresează llui pentru cumpărarea acţiunilor, semnînd totodată următoarele documente:
contractull de brokeraj, contractull de numire a operatorului, ordinul la cumpărare. Ţinînd cont de faptull că tranzacţia este
înregistrată prin Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare apare necesitatea deschiderii unui cont depozitar. Pentru aceasta
Brokerul va solicita de la client semnarea cererei de deschidere a contului depozitar.

8
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

2) Totodată cumpărătorul asigură existenţa în contull säu de decontare deschis la banca de decontare a Bursei de Valori lMobiliare,
disponibilul bănesc necesar acoperirii valoarei tranzacţiei.
3) Pe de altă parte, vînzătorull de acţiuni de asemenea se adreseazä brokerului vînzător pentru vînzarea acţiunilor, fiind semnate
următoarele documente: Contractul de brokeraj; Contractul de numire a operatorului; Ordinul la vînzare; lProcura de transfer.
Ţinînd cont de faptul că tranzacţia este înregistrată prin Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare apare necesitatea deschiderii unui
cont depozitar. Pentru aceasta brokerul solicită de la client semnarea cererei de deschidere a contului depozitar.
4) După semnarea tuturor documentelor şi a contractelor cu clienţii, brokerul vînzător se adresează registratorului independent
prezentînd următoarele documente: procura de transfer, dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere nominală a
Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare.
5) Registratorul independent eliberează extrasul din registru unde este indicat cä valorile mobiliare sunt transmise în deţinere
nominală a lDepozitarului Naţional de Valori lMobiliare.
6) Brokerul vänzător prezintă Depozitarului Naţional de Valori lMobiliare cererea de deschidere a contului depozitar, dispoziţia de
transfer-depozitare a valorilor mobiliare, dispoziţia de transfer între conturi şi extrasul din registru de transmitere a valorilor
mobiliare în deţinere nominală a Depozitarului lNaţional de Valori Mobiliare.
7) Brokerul cumpärător prezintă lDepozitarului Naţional de Valori lMobiliare cererea de deschidere a contului depozitar şi
dispoziţia de transfer între conturi.
8) În ziua lT pînă la orele 10:00, administratorul sistemei depozitare deschide ziua de negocieri.
9) Pînă lla orele l10:00 administratorul sistemei depozitare transferă datele în Sistemul Automatizat Integrat de lTranzacţionare al
Bursei.
10) Datele transmise din lDepozitarului Naţionall de Valori Mobiliare sunt recepţionate şi pînă la orele 10:00 administratorul
Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare al Bursei întroduce parametrii noi sesiunii care începe la orele 10:00.
11) Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul cumpărător întroduce în Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare al lBursei
un ordin la cumpărare conform contractului semnat cu clientul.
12) Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul vînzător întroduce în Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare al Bursei un
ordinul dat de client conform contractului semnat.
13) La orele 15:00 administratorului Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare a Bursei închide sesiunea de negocieri.
14) Administratorul Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare a Bursei transferă datele ce cuprind rezultatele tranzacţiilor
bursiere în sistema din Depozitarului lNaţional de Valori Mobiliare (DNVM).
15) Recepţionarea rezultatelor tranzacţiei bursiere şi închiderea zilei în lDepozitarului Naţional de Valori Mobiliare.
16) În termenul maximal admisibil lT+2, brokerul cumpärător v-a emite ordin de plată în favoarea contului Bursei deschis în banca
de decontare şi îl v-a transmite spre executare băncii de decontare.
17) Banca de decontare în termenul maxim de lT+3, ora 12:00 v-a verifica şi v-a informa Bursa despre conformarea ordinelor de
plată, emise de către brokerul cumpărător.
18) După ora 15:00 a zilei lT+3, odată cu transferul datelor din Sistemull Automatizat Integrat de Tranzacţionare a Bursei spre
lDNVM şi confirmarea de către administratorul sistemei depozitare a achitărilor pentru tranzacţiile bursiere dar pînă lla închiderea
zileil de negocieri în cadrul DNVM, valorile mobiliare sunt transferate de lla contul depozitar all vînzătorului pe contul depozitar
al cumpărătorului.
19) În ziua T+3 pînă la 15:00 BVM transfer mijloacele băneşt pe contul brokerului vînzător.
20) Brokerul vînzător retrage banii de pe cont şi se achitä cu clientul.
După ce valorile mobiliare au fost tranzacţionate Sistemul Automat Integral de Tranzacţionare generează, pentru membrul
cumpärător şi membrul vînzător câte un Aviz de contract pentru vînzător şi pentru cumpărător ca dovadă a efectuärii tranzacţiei,
precum şi lRaportul General în care sunt înscrise tranzacţiile de vînzare-cumpărare din ziua respectivă.
2. Secţia directă este predestinatä pentru organizarea tranzacţiilor speciale de vînzare- cumpărare iniţiate de Bursă, sau Depozitarul
Naţional; tranzacţiile REPO; se executä ordine ale căror obiect de tranzacţionare sînt valorile mobiliare pentru care se realizează
condiţiile ofertei publice; tranzacţii rezultate în urma desfäşurării licitaţiilor cu strigare cu pachete unice de valori mobiliare etc.
Tranzacţiile care se efectuiază în secţia direct, sunt tranzacţiile menţionate mai sus, care sunt încheiate în sala de licitaţii a lBursei,
conduse de lMakler, iar membrii lBursei sînt obligaţi, în termen A+1, până la ora 15.00, să întroducă ordinele bursiere respective
în SAIT-ul Bursei, în secţia tranzacţiilor directe pentru a fi înregistrate.
În sala de tranzacții directe se desfäșoară licitaţii de vînzare a acţiunilor proprietate public, cu strigare. Efectuarea tranzacțiilor
date se încep la ora 10:00 - în sală se prezintä brokerii având ordinile de cumpärare și de vânzare ale hârtiilor de valori din partea
clienților săi. Licitaţiile se deschid de makler, prin anunţ despre începerea licitaţiei la data respectivă.
lLicitaţia de vânzare a acţiunilor proprietate publică cu “strigare” se desfăşoară în următorul mod:
 Maklerul anunţä numărul poziţiei (lotului), codul al acţiunilor, forma vânzării, preţul iniţial şi, după caz, altă
informaţie relevantă;
 Agentul de Bursă - vânzător, prezent în sală, îşi confirmă prezenţa prin ridicarea planşetei;
 Agentul de lBursă, interesat în achiziţionarea pachetului unic, ridică planşeta, anunţând preţul pe care
intenţionează să-l ofere;
 lParte a acorduluil încheiat, este considerat agentul de lBursă, care a oferit preţul maxim pe care se obligă să-ll
perceapă;

9
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

 lDacă în urma repetării de trei ori a preţului propus, nimeni nu oferă un alt preţ, lmaklerul anunţä "numărul,
preţul, trei, adjudecat!";
 lFraza "numărul, preţul, trei, adjudecat!" înseamnă numärul participantului înscris pe planşetä, preţul oferit şi
cuvintele "trei, adjudecat!" lînseamnă încheierea definitivă a acordului pärţilor;
 Acordul părţilor de a vinde pachetul unic (lotul) de valori mobiliare se consideră încheiat în momentul fixării
de către makler a preţului maxim de cumpărare, prin pronunţarea cuvântului "adjudecat!";
 Dacă pentru un pachet lipseşte oferta reconvenţională de cumpărare, maklerul recurge la anunţarea următoarei
poziţii din planul de licitaţie;
 Dacă oferta de cumpărare parvine de la mai mulţi participanţi, maklerul va desfäşura licitaţia în ordinea creşterii
preţului. lDupă fiecare ofertă de creştere a preţului, maklerul va începe o nouă numărătoare.
lDupă finalizarea licitaţiei, membrii Bursei - vânzători, care au obligaţia să predea valorile mobiliare şi membrii Bursei-
cumpărători, care au obligaţia să achite valoarea acţiunilor procurate, sînt obligaţi, în termen A+1, până la ora 15.00, să întroducä
ordinele bursiere respective în SAIT-ul Bursei, în secţia tranzacţiilor directe.
Tema 7. Indicii bursieri
Indicii bursieri sunt produse sintetice ce exprimă evoluţia cursului valorilor mobiliare pe o anumită piaţă, sau pentru o zonă
geografică. Introducerea indicilor bursieri a fost determinată de necesitatea unui produs bursier prin care să se realizeze urmărirea
în ansamblu a pieţei respective şi care să nu reflecte evoluţia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice este de a reflecta
evoluţia de ansamblu a pieţei la care se referă.
Indicii bursieri - o expresie numerică, măsurată în puncte, a evoluţiei cursurilor celor mai reprezentative titluri de pe o piaţă.
Deasemenea, indicii bursieri sunt o expresie numerică, măsurată în puncte, a evoluţiei cursurilor celor mai reprezentative titluri de
pe o piaţă.
Calculul indicilor bursieri presupune parcurgerea următoarelor etape:
1) selectarea eşantionului de titluri incluse în structura indicelui bursier, pentru că acesta trebuie să exprime
evoluţia generală a tuturor cursurilor titlurilor de valoare pe piaţa respectivă;
2) atribuirea unei anumite importanţe fiecărui titlu şi stabilirea modului de agregare a cursului titlurilor de valoare
selecţionate;
3) alegerea datei de referinţă, la care indicele bursier aferent are 100, 1.000 sau 10.000 de puncte, după caz, şi în
continuare indicele va expri exprima o creştere sau o diminuare faţă de perioada de bază considerată.
Principiile ce stau la baza construcţiei indicilor bursieri sunt următoare:
 metoda de calcul trebuie să reflecte realitatea;
 informaţiile şi datele folosite la determinarea indicelui trebuie să fie disponibile oricui;
 informaţiile să aibă la origine surse autorizate;
 consistenţa datelor şi a metodelor de calcul trebuie menţinută (stabilitatea surselor de date);
 indicii să satisfacă nevoia de informaţii.
Activitatea complexă a unei burse de valori implică existenţa unui sistem de indicatori statistici. Acesta trebuie să cuantifice
cantitativ şi calitativ: procesele tranzacţionale; impactul între cerere şi ofertă; tendinţele din viitorul apropiat pe piaţa respectivă.
Aceşti indicatori stau la baza unor analize fundamentate matematic cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei, atât
din punct de vedere al cumpărătorului, cât şi al vânzătorului de titluri financiare.
Fiecare bursă de valori are propriul său sistem de indicatori, dar acest sistem include în general:
 indicele bursei (indicele general al activităţii bursiere);
 indicatori sintetici pentru sectoarele economiei naţionale (indicatori sectoriali: industrie, agricultură, servicii,
etc);
 indicatori cantitativi: număr de titluri, preţ, volumul tranzacţiilor, etc;
 indicatori calitativi: rentabilitate, risc, volatilitate.
Printre indicatorii cantitativi: preţul la care se vând şi se cumpără titlurile; valoarea nominală şi dobânda; număr de titluri
tranzacţionate etc. Indicatorii calitativi oferă investitorilor o imagine a situaţiei prezente şi tendinţele în viitor, în ceea ce priveşte
atractivitatea unui anumit titlu, portofoliu sau a bursei în general.
Definirea unui indice bursier se face prin mai multe elemente:
 compoziţia sa – se referă la eşantionul de valori mobiliare reţinute din totalul valorilor mobiliare tranzacţionate.
De ex.: indicele bursier al NYSE (New York Stock Exchange) este compus din 30 valori mobiliare aparţinând unor
companii importante din SUA.
 construcţia propriu-zisă a indicelui bursier - sunt stabilite ponderile diferitelor elemente în cadrul eşantionului
ales. În acest compartiment există 3 tipuri de ponderare:
1) ponderi egale;
2) ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră, adică în funcţie de dividendele pe care le aduce o
anumită acţiune;
3) neacordarea de ponderi, fiind cumulate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.
 stabilirea datei de referinţă la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau 1000). Orice valoare
a indicelui bursier, mai mare sau mai mică decât valoarea de referinţă, indică o creştere respectiv o scădere pe piaţa
bursieră.

10
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de valori mobiliare. Fiecare bursă are propriul
indice. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare este mai mare decât oferta, indicând, în anumite
limite, o activitate economico-financiară pozitivă a societăţilor cotate la bursă.
Astăzi toate bursele de valori ale țărilor lumii au proprii indici bursieri, elaboraţi după tehnici diferite.
Cei mai cunoscuţi indici bursieri sunt:
 Dow Jones (New York Stock Exchange, acest indicele a fost creat în anul 1884 de către Charles Henry Dow şi
Edward Jones. A fost compus iniţial din 11 valori şi a fost publicat pentru prima oară în Customer’s Aftrenoon Letter. El
a depăşit pentru prima oară valoarea de 100 de puncte la 12 ianuarie 1906, iar în 1995, la un secol de la creare, a depăşit
valoarea de 4000 de puncte) – calculat prin capitalizare bursieră.
 Nikkey (Tokyo Stock Exchange, este rodul asocierii cotidianului Nihon Keizai cu grupul de presă american
Dow-Jones) – compus din 225 acţiuni, prin însumarea cursurilor; se utilizează tot mai puţin.
 Financial Times - FT (London Stock Exchange, supranumit şi Footsie, acest indice a fost creat în anul 1984) –
calculat prin capitalizare bursieră: Financial Times 30 – 30 titluri, utilizat tot mai puţin; Financial Times 100 – 100 titluri.
 Topix – indicele reprezentativ pentru piaţa japoneză, calculat pe baza a 1165 titluri, ponderate proporţional cu
capitalizarea bursieră.
 Standard & Poors 500 – cel mai utilizat indice în SUA, bazat pe 500 de tituri, calculat prin capitalizare bursieră.
În Republica Moldova se folosesc următorii indici bursieri:
 CNVM-32 - s-a introdus în circulaţie la începutul anului 2000 de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare
(CNPF). Publicarea lui a început din iulie 2000. Indicele se calculează săptămânal, după încheierea sesiunii de negocieri
la bursă, în fiecare vineri. Din istoria indicelui bursier CNVM-32, observăm următoarea tendinţă: când emitentul este
introdus în indice sau după un termen oarecare, regularitatea tranzacţiei bursiere cu acţiunile acestor emitenţi se reduce
considerabil;
 Indicele BVM al Bursei de Valori Mobiliare din Moldova - se înoieşte zilnic şi calculul acestui indice este
asemănător cu cel al CNVM-32. Indicele BVM include valori mobiliare a 250 de întreprinderi din Republica Moldova;
 Indicele MIF al companiei “Mobias Intelligent Finance” - calculul se efectuează în baza a 20 de întreprinderi,
care în termen de o săptămână au tranzacţionat valori mobiliare activ pe piaţă;
 Indicele capitalizării pieţei bursiere – evoluează în funcţie de valoarea tuturoro valorilormobiliare aflate în
circulaţie la bursa de vapori, estimate la preţul lor de piaţă. În aşa mod, valoarea capitalizării bursiere raportată la Produsul
Intern Brut (PIB) permite de a evalua la nivel macroeconomic rolul capitalului acţionar în economia ţării.
 Indicii de preţ: BSI-InfoMarket (ziarul InfoMarket) şi EVM COMPOSITE - al agenţiei de rating şi
estimare“ESTIMATOR - VM”.
Tema 8. Probleme actuale și căi de rezolvare în dezvoltarea pieței de capital din Republica Moldova
Difuzarea capitalului este esenţială pentru dinamismul economiei, bursa - şi piaţa financiară în general - fiind un factor de stimularel
a interesului pentru afaceril în rîndul marii mase a deţinätorilor de fonduri. Dar, pentrul ca publicul să investească fonduri în titlurile
puse în vînzare de firme, el trebuie să fie informat în legätură cu posibilitäţile şi perspectivele acelor firme, cu valoarea titlurilor
respective. Bursa este tocmai piaţa pe care se realizează evaluarea activelor financiare, unde se stabileşte preţul titlurilor (cursul
bursier).
Aşa cum activele reale sînt dublate prin active financiare, titlurile financiare cunosc, la rîndul lor, o dedublare: între valoarea
nominalä (respectivl valoarea lal care au fost emise şi care are ca bază costul activelor reale) şi valoareal de piaţă (dată de cursul
bursei, carel oscileazä zilnic în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta pentru titlurile respective).
În cazul societăţilor cu caracter public, bursa oferă continuu atît o evaluarel a acţiunilor, cît şi a firmei ca atare: valoarea unei firme
(numitä şi valoare capitalizatä) este produsul dintre numărul acţiunilor şi cursul bursier curent al acestora. În raport cu evaluarea
bursieră, apar o serie de consecinţe pentru întreaga activitate economico-financiară a firmei, în ceea ce priveşte poziţia sa pe piaţă,
gradul de credibilitate în raporturile cu partenerii de afaceri şi cu publicul, posibilităţile de obţinerel de creditel (bancare, obligatare)
etc.
Toatel acestea creează, în modl corespunzätor, motivaţii pentru investitori sau creditori, respectiv oportunităţi de cîştig. În practică,
factorii motivaţionali sînt del natură economică (obţinerea unei pärţi din profitull afacerii în care au fäcut plasamentul), cîtl şi cu
caracter specific bursier. Astfel, faptul că preţul titlurilorl se modifică zilnic, ca efect all cererii şil ofertei de titluri financiare,
permite investitorului ca, pe lîngä rezultatele pel care lel aduce în mod direct investiţia, să poată urmări un alt obiectiv: obţinerea
de profit din diferenţa de curs dintre momentul cumpărării şi cel al revînzării titlurilor. De aici, întregul miraj al cîştiguluil imens
prinl jocul de bursă, care - dincolol de potenţialul de risc - are un rol major nu numai în creşterea atractivităţii bursei, ci şi în
funcţionarea ordonată a pieţei secundare şi în formareal unorl preţuril corectel şi echitabilel pentru titluri.
Piaţa bursieră are unl rol însemnat în reorientarea şi restructurarea activităţilor economice. Prin funcţionareal acestei pieţe
distribuirea fondurilor pe ramuri alel economiei şi firme se realizeazä în raportl cu gradul de atractivitate a titlurilor, iar aceasta
este o reflectare a performanţelor firmelorl respective, a gradului de rentabilitate, precum şi - ca o consecinţă - a modului cum
acestea sînt evaluate în bursă. Deci, bursa distribuie fondurile, în principiu, spre domeniile cele mai profitabile sau/şi cu cele mai
mari perspective de dezvoltare.
Existenţa ei îi permite investitorului să renunţe la o investiţie sau un plasament în care nu mai are încredere (vînzînd titlurile contra
bani) şi să facä un plasament într-un domeniu pe care îl socoteşte mai rentabil (cumpărînd titlurile respective). În acest fel, firmele

11
Piața de capital și operațiuni de bursă Suport de curs

performante - şi sectoarele economice de viitor - vor fi alimentate cu fonduri, în timp ce domeniile în declin vor pierde o parte din
masa de investitori.
Prin urmare, rolul agenţilor de bursă este de a constata preţul de echilibru la un moment dat - cursul bursei - şi nu de a-l stabili ori de
a-l impune. Modul concret în care se realizează acest lucru depinde de sistemul de negociere adoptat, precum şi de natura pieţei
bursiere. O caracteristică a evoluţiei bursei este gradul ridicat de fluctuaţie a cursurilor, fie că este vorba de fluctuaţii pe perioade
mari de timp, pe intervale medii sau pe perioade scurte. Sursa acestei variabilităţi a cursurilor se află atât în factori fundamentali
(spre exemplu, dezvoltarea ciclică a economiei), cât şi în factori specifici, de o mare diversitate.
Dintre factorii care pot exercita o influenţă asupra cursului titlurilor financiare putem numi:
 Cauze datorate unor evenimente politice; spre exemplu, teama şi incertitudinea în legătură cu viitorul naţiunii;
 Cauze datorate conjuncturii economice. Evoluţia indicatorilor economici (creşterea preţurilor, a dobânzilor,
comerţul exterior), joacă un rol important în aprecierea mijloacelor financiare la bursă.
 Cauze legate de operaţiunilel financiarel ale societăţii cotate. Spre exemplu, creşterea capitalului unei societăţi
va avea ca efect pe termen scurt reducerea cursuluil la bursă.
 Cauze legate de psihologial pieţei. Înl materie de cursuri bursiere, ca şi în materie de cursuri de schimb,
fenomenelel psihologice joacä un roll de prim plan.
 Evoluţia generală a pieţeil bursiere. Dacă cursurile bursiere au tendinţa crescätoare, acţiunea va putea urca în
mişcarea generalăl de creştere, şi invers.
 Evoluţia sectorului economic all societăţii. Anumite activităţi suntl în plină expansiune, altele sunt în declin,
încât o examinare atentă se impune sub acest aspect. Chiar dacă se găseşte într-un sector considerat mai puţin rentabil, o
societate bine condusă poate avea rezultate bune şi un curs în creştere pe piaţă.
 Aprecierea făcută de analiştii financiari, experti, jurnalişti asupra gestionării firmelor şi a perspectivelor de
viitor.
Pentru dezvoltarea Bursei de Valori a Moldovei este importantă analiza noilor direcţii de extindere: noi instrumente financiare,
perfecţionarea infrastructurii bursiere, racordarea legislaţiei naţionale la cele mai bune practici internaţionale.
Pentru realizarea acestor obiective sunt necesare:
 elaborarea unui sistem de reglementare şi supraveghere contemporan în sectorul financiar nebancar, ajustat la
standardele internaţionale şi Directivele Uniunii Europene;
 dezvoltarea pieţei primare a valorilor mobiliare, simplificarea procedurilor, reducerea costului şi timpului
pentru efectuarea emisiunilor valorilor mobiliare;
 dezvoltarea pieţei secundare a valorilor mobiliare, optimizarea sistemului de tranzacţionare bursier, crearea
sistemului electronic de tranzacţionare cu utilizarea tehnologiilor informaţionale performante, constituirea structurii
contemporane a depozitarului central;
 diversificarea instrumentelor financiare, stimularea apariţiei noilor instrumente finaciare;
 dezvoltarea instituţională a pieţei financiare nebancare, inclusiv crearea condiţiilor necesare pentru apariţia şi
dezvoltarea investitorilor instituţionali;
 consolidarea pieţei asigurărilor, diversificarea produselor de asigurări.

12