1

2
 Introducere
“Banii sunt foarte importanţi doar atunci când nu îi ai.”

(Sting)
Bugetul general al Uniunii Europene este instrumentul care stabil ște și autorizează,
pentru fiecare exercițiu financiar, suma totală a veniturilor și a cheltuielilor considerate necesare
pentru Uniunea Europeană și pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
Bugetul este întocmit și executat în conformitate cu următoarele principii: unitate,
exactitate bugetară, anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună
gestiune financiară și transparență.
— Principiul unității și principiul exactității bugetare implică înregistrarea tuturor
veniturilor și cheltuielilor Uniunii, în cazul în care acestea sunt prevăzute de buget, într-un
document unic
— Principiul anualității implică adoptarea bugetului pentru fiecare exercițiu bugetar și
utilizarea, în principiu, atât a creditelor de plată, cât și a creditelor de angajament pentru
exercițiul bugetar în cursul anului respectiv.
Principiul echilibrului implică faptul că estimările veniturilor pentru exercițiul bugetar
trebuie să fie egale cu creditele de plată pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut în
scopul acoperirii unui eventual deficit bugetar nu sunt compatibile cu sistemul resurselor proprii
și nu sunt autorizate.
— În conformitate cu principiul unității de cont, bugetul se întocm ște și se execută în
euro, iar conturile se prezintă în euro.
Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o bună
informare privind execuția bugetară și conturile
Prezentarea creditelor și a resurselor în buget se face în funcție de destinație, adică
întocmirea bugetului pe activități (activity-based budgeting), în vederea consolidării
transparenței în gestiunea bugetului în ceea ce priv ște obiectivele bunei gestiuni financiare, în
special obiectivele eficienței și eficacității.
Cheltuielile autorizate în prezentul buget se ridică la 142 640 479 571 EUR în credite de
angajament și 135 504 613 000 EUR în credite de plată, ceea ce reprezintă o rată de variație de –
6,21 % și, respectiv, de – 6,19 % în comparație cu bugetul pentru 2013.
Veniturile bugetare se ridică la 135 504 613 000 EUR. Rata uniformă a resursei TVA este
de 0,30 % iar cea a resursei VNB este de 0,7390 %. Resursele proprii tradiționale (taxele vamale
și cotizațiile pentru zahăr) reprezintă 12,04 % din finanțarea bugetului pentru 2014. Resursa

3
TVA reprezintă 13,20 %, iar resursa VNB 73,63 %. Veniturile diverse pentru acest exercițiu
financiar sunt estimate la 1 544 428 277 EUR.
Bugetul - verigă de bază a sistemului financiar al ţării
În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al
oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii financiare - relaţiile bugetare - care se
manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor
statale la nivel naţional şi local.
În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de vedere
– ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de previzionare şi de
autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi obligatoriu a statului.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a
relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond
centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în
vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind
dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea
infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea publică şi de drept.
Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege,
care stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia
statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat
pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an.
Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului):
A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se
autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este
votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat,
fiind cunoscută ca legea bugetului de stat;
B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea,
în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putând
varia în funcţie de ani;
C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de
către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată
execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi
previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi
considerată, într-o accepţiune restrânsă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern.
Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa publică,
deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El
poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale:
a) Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de lege care
include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi
explicite; el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la
prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale;
aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi
precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.
b) Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se
gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic, ne interesează
îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului, precum şi metodele de
previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.
c) Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin
contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi
4
cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi
socială.

Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.

Sistemul bugetar al fiecărei ţări cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice
prin care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a
structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii
resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei
verigi, precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a
resurselor bugetare. Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip federal
şi de tip unitar. Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi:
 bugetul federaţiei;
 bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei;
 bugetul local.
Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi:
 bugetul administraţiei centrale de stat;
 bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale.
Sistemul bugetar al Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea
Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96
menţionează : “Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie
bugetul public naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Bugetul de stat reflectă, prin indicatorii săi, relaţiile financiare exprimate de cheltuielile
corespunzătoare realizării obiectivelor şi acţiunilor de interes naţional, respectiv resursele
financiare mobilizate la dispoziţia statului (Guvernului). Între categoriile de cheltuieli incluse în
acest buget se remarcă cele pentru realizarea acţiunilor considerate de importanţă naţională în
domeniile social-cultural, apărarea ţării, protecţia socială etc., iar dintre formele sub care se
regăsesc resursele curente (ordinare) se disting impozitele (directe şi indirecte) în timp ce ca
formă a resurselor extraordinare se apelează, de regulă, la împrumuturile de stat.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) evidenţiază, la rîndul lor, relaţiile
financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv
cele aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat
sau cel al raionului/municipiului respectiv). Bugetele UAT asigură cu resurse financiare
efectuarea măsurilor pentru satisfacerea necesităţilor social-economice şi culturale ale populaţiei
şi pentru dezvoltarea teritoriului din subordine.
Unităţile administrativ-teritoriale (precum şi bugetele lor) sunt de două niveluri:
- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul I, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) pentru promovarea intereselor şi
soluţionarea problemelor colectivităţilor locale. Autoritatea administraţiei publice locale de
nivelul I este reprezentată de:
1. Consiliul local – organ legislativ
2. Primarul localităţii – organ executiv
- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul II, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul raioanelor, municipiilor şi altor unităţi teritoriale, pentru promovarea intereselor şi
soluţionarea problemelor populaţiei UAT respective. Autoritatea administraţiei publice locale de
nivelul II este reprezentată de:
5
 1. Consiliul raional – organ legislativ
2. Preşedintele raionului – organ executiv
Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar
Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed
anual, integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea
proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de
execuţie bugetară; controlul bugetar.
Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ – instituţional,
care prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică a fiecăreia dintre
ele. Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar prezintă însă şi trăsături
comune:
 PB este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor
necesare finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată
este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizabile sunt limitate şi se
situează, în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei;
 PB este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare
mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază
obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea
parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este
adoptată prin mecanismul reprezentării şi a votului.
 PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui
mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi
posibilităţile sale.
 PB este ciclic , realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor
principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.
 PB este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune respectarea
legislaţiei în domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către
Ministerul Finanţelor.
Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996,
care defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea bugetului şi
se termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv. Anul
bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale
fiecărui an.”

Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar

Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar,
principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1) entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-terotiriale etc.),
cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget,
2) ordonatorii principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale)
3) Ministerul Finanţelor
4) Guvernul
5) Legislativul (Parlamentul)
6) Grupurile de interese şi cetăţenii.
Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se consideră că încearcă să-şi extindă
activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape nelimitate. Motivele pentru
dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai
mari salarii etc.

6
 Etapele procesului bugetar

Procedura de elaborare si adoptare de catre Parlament a legii bugetare anuale face

obiectul Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847
din 24.05.96.
Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia;
execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar.
I. elaborarea proiectului de buget
Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se
prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi include, în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce
caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată si prezentată de către
Banca Naţionala a Moldovei.
În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor
determină totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat.
Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la
data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice
note metodologice detaliate referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat.
Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită
de ministrul finanţelor şi care conţin:
a) propunerile de venituri şi cheltuieli;
b) informaţia şi justificările prevăzute.
Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli
ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilită de
ministrul finanţelor. În temeiul informaţiei prezentate, autorităţile publice reexaminează
propunerile lor de buget şi le prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de
ministrul finanţelor. Dacă autorităţile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului
Finanţelor divergenţele existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern.
În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii
bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă. Guvernul
examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului,
Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii
bugetare anuale şi la nota explicativă. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul
legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea amendamentelor
respective de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea
există, Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
II. Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale.
Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii
bugetare anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota
explicativă. Adiţional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă
calculele veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
7
 Controlul bugetar
Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei
necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinaţii şi
utilizarea resurselor bugetare avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context
necesitatea controlului bugetar derivă atât din considerente de ordin politic cât şi din cele de
ordin financiar.
Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral
veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite.
Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi
a tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor
statului pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei
puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de
natură politică, jurisdicţională şi administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de
buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin
examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului, prin
controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul
şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice.
Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul
stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul
administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca
organ de control de bază dintr-un stat.
Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale
Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei
instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare
asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi:
 Preventiv;
 Concomitent;
 Post-operativ.
Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri
derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni similare
în viitor.
Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a
prejudiciilor aduse statului.

Bibliografia
8
1. Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996

2. Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003

3. Talpoş I. „Finanţele României”, Vol.I, Timişoara, 1995,

4. Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară" Bucureşti, 1997;

5. Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003.

6. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007

7. Casian A., Petroia A. „Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi perspective., culegere,

ed.Junivas, Chişinău 2002

8. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.