Argument/Introducere

Învăţarea colaborativă este o strategie de instruire stucturată şi sistematizată, în cadrul căreia

grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este
aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze
cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul
lucrului individual (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003).
Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii bazate pe
respect reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi
învăţare în care preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a
rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii noi
sau chiar inovaţii autentice.
Orice activitate care încurajează implicarea copilului în procesul de învăţare este „activă”: o
discuţie la care participă toţi copiii grupei, discuţii în grupuri mici, lucrul în perechi, cooperarea,
schimbul de idei, informare din surse variate ş.a (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003)

Strategii educaționale centrate pe elev

Învăţarea centrată pe elev descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi
predare ce pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul
plănuirii învăţării, interacţiunii cu profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării
învăţării. Cannon, R. (2000)
În sens restrans , strategia centrata pe elev /subiectul invatarii reprezintă un plan de acțiune
educativa orientat spre cunoasterea nevoilor educative ale elevului.
În sens larg, prin strategia centrata pe elev/subiectul invatarii desemneaza o invatare
experentiala a instruirii , bazata pe valorizarea aspiratiilor și abilitatilor elevilor.

Invatarea colaborativa:
Ce este invatarea colaborativa?
Invatarea colaborativa este o strategie de baza care se bazează pe lucrul în echipa. Echipele pot fi
grupuri de elevi, diade de elevi sau chiar diada profesor- elev.

Strategia colaborativa este alcatuita din grupuri de elevi care îndeplinesc diferite sarcini( Felder,
Brent, 2001). Abilitățile sociale sunt dezvoltate prin aderarea elevilor la normele grupului, care pot
fi stabilite de profesor sau de către grup. Strategia incurajeaza elevii să se exprime liber în cadrul
grupului din care fac parte , sa lucreze în echipa.

De preferat la adoptarea acestei strategii este bine sa selectam teme și activități bazate pe
experinetele anterioare ale copiilor. Dacă activitățile sunt atractive pentru elevi atunci gradul de
implicare crește în rezolvarea activitatii.

Avantajele strategiei Dezavantajele strategiei

1.Angajeaza cognitiv elevului
2.Il implica pe elev în activitate
3.lucrul în grup solicita o minima perioada de
organizare a acestuia și a sarcinii
4. De obicei toți elevii sunt cuprinsi în activitate
5.Dezvolta increderea de sine
6.Autoevaluarea pe baza analizei și în
comparație cu colegii
7. Cultiva la copii motivația, derinta de
cunoastere, spiritul de competiție
1,Impunerea lucrului în echipa nu va reuși
întotdeauna sa integreze copiii timizi și cu
deficiente majore de comunicare.
2. Productivitatea unor copii poate scadea
uneori, atunci când sunt obligați sa colaboreze
cu alți copii.
3. Unii copii pot domina grupului.
4. Presupune o minima experiența din partea
profesorului.
8.Responsabilitate individuala și de grup

(Tabel 1. Avantajele și dezavantajele invatarii colaborative, UNICEF, Strategii educaționale

cebntrate pe elev, ed. Alpha Mon, București, 2006, Casa Corpului Didactic Tulcea, Nr.18/ iunie
2017)
ETAPELE ÎNVAŢĂRII COLABORATIVE
1. Constituirea grupului de lucru;
2. Familiarizare cu elementele
problemei,analiza acestora şi stabilirea
priorităţilor şi a reponsabilităţilor;
3. Faza documentării şi a cercetării;
4. Faza dezbaterii colective;
5. Obţinerea concluziilor şi soluţionarea
problemei .
Principiile invatarii prin cooperare:
û interdependenta pozitiva – succesul grupului depinde de efortul depus in
realizarea sarcinii de catre toti membrii; elevii sunt dirijati catre un tel comun, stimulati de o
apreciere colectiva, rezultatul fiind suma eforturilor convergente ale tuturor;
û responsabilitatea individuala – fiecare membru al grupului isi asuma
responsabilitatea sarcinii de rezolvat;
û formarea si dezvoltarea capacitatilor sociale – stimularea inteligentei
interpersonale (abilitatea de a comunica cu celalalt, de a primi sprijin la nevoie, de a oferi
ajutor, la priceperea de a rezolva situatiile conflictuale); elevii sunt invatati, ajutati
monitorizati in folosirea capacitatilor sociale de colaborare, care dezvolta eficienta muncii
in grup;
û interactiunea fata in fata – contactul direct cu partenerul de lucru,
aranjarea scaunelor in clasa astfel incat sa se poata crea grupuri mici de interactiune in care
elevii sa se incurajeze si sa se ajute reciproc;
û impartirea sarcinilor in grup si reflectarea asupra modului cum se vor
rezolva sarcinile de catre fiecare membru in parte si de catre colectiv.

CONCLUZII
Învăţărea colaborativă poate fi la îndemâna fiecărei educatoare, cu condiţia ca, încă din
etapa
de proiectare a activităţilor să vizeze tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor
materiale
corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre preşcolari
generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea instaurează
buna
 înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi.

Bibliografie:
1.UNICEF, Strategii educaționale cebntrate pe elev, ed. Alpha Mon, București, 2006
2.Strategii didactice interactive ,Crenguta Lacramioara Oprea, Editura de Stat Didactica si
Pedagogica

3.Casa Corpului Didactic Tulcea, Nr.18/ iunie 2017), Revista convorbiri literare
4.Învăţarea centrată pe elev ,Ghid pentru profesori şi formatori, Programul PHARE
Finanţat de UE, WYG International Ltd, (IMC Consulting Ltd)
http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Invatarea-prin-si-pentru-
coope886.php, ora 13,35 din 8,12,2018