Subiectul 3 ,,Dreptul afacerilor ,,

Sub 1. Norma Juridica

1.1Definiti conceptul si subiectii care realizeaza procesul de interpretare a normei

juridice
Norma juridică este acea norma socială ce conține o regula de conduită stabilită sau
sanctionată de stat,care are ca scop să reglementeze cele mai importante domenii de activitate
umană.

Interpretarea constituie o operaţie logico-raţională care, lămurind înţelesul exact şi complet al

dispoziţiilor normative, oferă soluţiile juridice adecvate pentru diferitele situaţii cu care ne
confruntăm.

Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participă diferite subiecte, în dependenţă de

calitatea subiectului şi, ca urmare a acestei calităţi, de forţa ei juridică. Interpretarea poate fi de
două feluri: oficială şi neoficială

1. Interpretarea oficială este interpretarea ce se înfăptuieşte de un organ de stat în exercitarea

atribuţiilor ce-i revin, potrivit legii. De regulă, organele care emit acte normative procedează
uneori la interpretarea acestora prin acte interpretative. Atunci cînd organul de stat îşi
interpretează propriul act normativ, această interpretare poartă denumirea de interpretare
autentică
2. Interpretarea neoficială este interpretarea făcută de subiecţi ce nu dispun de dreptul de a
interpreta oficial actul normativ. Interpretarea neoficială se face de către savanţi, de către avocaţi,
de către alţi cetăţeni etc. Fiind făcute de subiecţi ce nu sînt purtători ai unei părţi din puterea de
stat, interpretarea neoficială nu are forţă juridică obligatorie.

1.2 Caracterizati structura normei juridice

Norma juridical are urmatoarea structura :
1.Ipoteza – parte a normei juridice care prevede împrede cercul de personae cărora le
estebadresată norma,adica împrejurările,condițiile,subiecții.
2.Dispoziția – parte a normei juridice care prevede drepturile și obligațiile părților în raportul
juridic , adică regula ce trebuie urmată din impoteză.
3.Sancțiunea – parte a normei juridice care prevede urmarea,consecința ce survine în urma
respectării / nerespectării dispozitii și ipotezei .

1.3 Analizați acțiunea normei juridice în timp și spațiu asupra persoanei.

Elaborarea normelor juridice nu are, evident, un scop in sine, ele fiind destinate sa
actioneze efectiv asupra raporturilor sociale pe care le reglementeaza. Expresia „actiune a
normei” are in acest context intelesul juridic de „a produce efecte de drept” sau acela de „a fi
aplicabila”.

*
 1. Actiunea normei juridice in timp

Prin actiunea normei juridice in timp se intelege perioada (durata) in timp in care norma
respectiva produce efecte de drept, adica este aplicabila.

Unul din principiile fundamentale ale dreptului stabileste ca norma juridica produce
efecte de drept atata timp cat este in vigoare. De aici concluzia ca, in principiu, normele juridice
nu sunt nici retroactive — adica nu se aplica unor fapte savarsite inainte de intrarea lor in
vigoare, si, nu sunt nici ultraactive — adica nu se aplica faptelor savarsite dupa iesirea lor din
vigoare. Deci, normele juridice produc efecte nu pentru trecut ci pentru viitor.

Pentru actiunea normei juridice in timp sunt importante trei momente ale existentei sale :
intrarea in vigoare ; perioada de aplicare ; iesirea din vigoare sau abrogarea.

2. Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor

Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor7) decurge din principiul

suveranitatii puterii de stat manifestata, in special, sub aspectul suveranitatii teritoriale si al
legaturii dintre stat si persoane prin cetatenie, sau a legaturii dintre stat si strainii aflati pe
teritoriul sau.

Normele juridice au o aplicabilitate in spatiu, in intelesul de intreg teritoriu al statului

respectiv, aplicandu-se tuturor persoanelor aflate pe teritoriul tarii, indiferent daca sunt cetatenii
acelui stat sau straini. Aceasta este expresia principiului teritorialitatii care presupune ca pe
teritoriul unui stat actioneaza numai jurisdictia acelui stat, reglementand conduita tuturor
persoanelor aflate pe acel teritoriu, fiind exclusa actiunea legilor altor state, straine, asupra
teritoriului in cauza si asupra persoanelor aflate pe acel teritoriu.

Notiunea de teritoriu din punct de vedere juridic are o semnificatie mai larga decat
notiunea geografica de teritoriu. Astfel, in sens juridic prin teritoriu se inteleg intinderile de uscat
(solul si subsolul), apele interioare (statatoare si curgatoare), marea teritoriala si spatiul aerian
corespunzator acestora, asupra carora statul respectiv isi extinde suveranitatea si deci, jurisdictia.
Limitele teritoriului sunt cele stabilite prin frontierele de stat.
 Sub 2 ,, Statutul juridic al societăților comerciale ,,
2.1 Definiți formele societăților comerciale reglemetate de legislația Republicii Moldova
Societăți comerciale – persoana juridică fondată în baza actului de constituire prin care
asociații conving să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activității de
întrepinzător cu scopul de a obtine și împărți beneficii.
Sunt 4 S.C reglementate d legislația RM : S.A (societate pe acțiuni ), S.R.L(societate cu
răspundere limitată), S.N.C(societate în nume colectiv ), S.C (societate în comandită).
S.A – persoana juridică formată prin voința uneia sau mai multor personae, exprimată în
actul de constituire, prin care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pennntruuu
aaa desfășurrra activitateade intreprinzător, a rezilia și a împărți beneficii,societate în care
acționarii nu răspund pentru obligațiile acesteia ,ci suportă riscul activității ei în limitele
valorii actiunilor deținute.
S.R.L - Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială cu personalitate juridică al
cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt
garantate cu patrimoniul societăţii.
S.N.C - Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate)
încheiat între acestea.
S.C - . Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate)
încheiat între acestea.

2.2 Comparți S.A cu S.R.L

Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile
sociale sunt garantate cu patromoniul social ; actionarii raspund numai in limita aportului lor.
Societatea pe actiuni este o societate de capital, elementul estential il reprezinta cota de capital
investita de actionar – intuitu pecuniae.

Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patromoniul social ; asociatii raspund numai in limita aportului lor. Constituirea societatii se
bazeaza pe increderea si calitatile asociatilor .

Atat actionari, cat si asociatii pot fi persoane fizice si persoane juridice avand cetatenie.
Ambele se constituie de la 2 (actionari sau asociați ) în sus .
S.A. se constituie prin contract + statutul
S.R.L se constituie prin contrat de societate + statutul

Capitalul social al S.A. de tip inchis – nu mai mic de 10000 lei , de tip deschis- nu mai mic de
20 000 lei .
Capitalul social al S.R.L – nu poate fi mai mic de 300 salarii minime pe tara

Modul de tinere a contabilitații la S.A ( partidă dublă system complet ) și S.R.L ( partidă dublă
,system simplificat )

Paritcipanți ila constituirea S.A sunt numiti acționari , iar la S.R.L –asociați.
La fondarea cap .social la SRL trebuie sa participle intre 2 și 50 asociați
la fondarea S.A tip inchis nu depășeste 50 , iar la S.A de tip deschis ,numarul este nelimitat .

AMBELE au organele de conducere – adunarea general , comitetul de conducere , comiia de

cenzori .
Își finisează activitatea prin lichidare ,fuziune,dezmebrare,contopire ,sau își pot reorganiza
activitatea .

2.3 Care este actul de constituire si capitalul social minim pentru S.A ?

Documente de constituire ale societăţii sînt contractul de societate (declaraţia de constituire a

societăţii) şi statutul societăţii.
(2) Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul
societăţii pînă la înregistrarea ei de stat.

Societatea este obligată să dezvăluie public informaţia, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în

cazul în care corespunde unuia din următoarele criterii:
a) are capital social în mărime de cel puţin 500000 lei şi un număr de 50 şi mai mulţi acţionari,
împreună cu acţionarii reprezentaţi de deţinătorul nominal;