Partea 2.

ALINA-MA,VINTULE HOINAR 069837512 –Cornel Cristi

Si iata s-o întîmplat ce s-o întîmplat...

Ziua copilului,împlinise 5 anișori. De dimineata lîngă aragaz,fuga încolo,fuga încoace ,mîncare pentru 20 de persoane . Pun pe masa ,aranjez,feluri peste feluri de
bucate ,ca la noi la moldoveni ,sa șie ghini.Au venit cumetrii,nanasii,prietenii,a fost veselia in toi. Spre miezul nopții simțeam că bateria mea interioară e
epuizată,nu mai puteam tine capul pe umeri de oboseala. Cînd au inceput a pleca oaspeții, prietena mea cea mai bună se ofera sa ma ajute sa string tot de pe masa
si sa spălam vesela. M-am bucurat...ce prietena adevarata am eu. Dupa care ea imi zice ca nu mai pleaca acasa ,e tîrziu si afara viscolea,o furtună de zăpadă . Eu
desigur fara nici o problema o culc in salon.Dupa care merg si eu la noi in dormitor ,pun capul pe perna si ma deconectez complet. Mă trezesc la ora 3
noaptea,soțul meu nu e lîngă mine. Nu am dat însemnătate ,zic poate e la bucătărie ,sau baie ,sau fumează la balcon. Mă culc inapoi. Mă trezesc la 6 dimineata
din plînsul copilului,dar el tot nu este in pat. Am inceput să-mi dau intrebari...ma ridic . Mă uit la bucătărie ,in baie ,nicăieri nu-i. Stau in fata ușii de la salon si
ma rog la Dumnezeu sa nu fie ceea la ce ma gîndesc eu.Deschid usa. Intru. Tabloul care il vad. Prietena mea cea mai bună ,in bratele sotului meu,ambii goi goluti
dorm, imbracisati ca doi hulubei. Nesimtitul,in camera vecina,cu sotia si copilul sub coaste,cu prietena mea...Nu puteam să ma mișc,nu puteam să respir,vroiam
sa fug de acolo,dar picioarele nu vroiau sa meargă. Copilul ma chema din camera vecina ,dar eu stau si nu pot trage aer. Atunci am simtit cum o bucată din
sufletul meu moare,chiar in acele minute . S-a trezit toata lumea. Eu fara nici o vorba ,iau geanta si incep a baga in ea haine. Plec. Multe am tolerat si am răbdat
dar asta nu am de gînd. Imi string ultimele rămășițe de demnitate si vreau sa ies din casa asta,unde nu am mai stiut fericire. Îsi cere iertare ,ca motiv ,erau beți si
nu si-au dat seama ,si cică el o încurcat camera si o crezut ca acolo eu dorm. Poate eram eu tînăra si naivă ,dar nu proasta sa cred in asta.Mi-am strîns
geanta,copilul si zic gata,pina aici. La iesire din casa simt o imbrincitura puternica. M-a lovit.Mă apucă de par si ma doboară la pămînt ,după care unul după unul
vin pumnii peste fata mea. Imi ia cheile ,încuie usa si imi zice ca nicăieri eu nu plec si mai ales sa iau băiatul cu mine. Toata ziua o petrec in dormitor
,plîng,telefonul tot m-i l-o confiscat,nu pot suna părinții. Am ajuns sa fiu prizoniera in propria casă. Vine noaptea ...Toata lumea adoarme ,o obosit probabil peste
zi de dat cu pumnii. Mă scol încetișor,iau cheile ,geanta ce e era pregătită de cu zi,copilașul si pe la 2 noapte ies in strada. Afara iarna ,o vijelie,o zăpadă pina la
genunchi. Nu gasesc nici un taxi ,nu vrea nimeni sa se pornească. Am găsit cu mare greu un om ce s-o oferit sa ne duca . Părinții mei trăiau la 40 km . Cînd la
intrare in sat ,taxistu spune ca el mai departe nu merge,zăpadă e prea mare. Cu geanta in spate ,cu copilul in brate ,noaptea ,fara telefon,viscol,ger,merg spre casa
părintească. Studenta ,fara casa ,fara masa ,cu copil mic ,ma gîndesc cum sa traiesc mai departe ? Mi-i frica de reactia părinților. Ajunsă acasa ,am izbucnit in
plîns. Nu puteam sa povestesc parintilor despre inselarea sotului. Imi era rusine. Nici pina in ziua de azi nu știu adevăratul motiv a plecării mele.Am zis ca m-o
batut si atît. Tata o zis ca il omoară ,cum asa sa ridice el mina la mine,dar l-am rugat să-l lase in plata Domnului să-și trăiască viata. Asa O inceput viata mea de
femeie divorțata . Dacă as fi stiut ca cosmarul vietii mele abia incepe....

Partea3. ALINĂ-MĂ, VINTULE HOINAR

Iata sunt si eu femeie divorțata . Vreau sa respir ,sa trag aer in piept,dar cei din jur continua sa ma sufoce . Asa cum nimeni nu stia
motivul plecării mele ,fiecare avea varianta sa.Nasa ma suna si ma făcea curvă,ca am lăsat soțul si am plecat la Chișinău să-mi caut
hahali bogat. Dar nu asta era problema principala . Problema principala era ca inselarea sotului m-o afectat mai mult decît părea la
prima vedere. Nu puteam să văd bărbații in ochi,sa vorbesc cu ei,ma lua groaza numai sa ma gîndesc ca as putea să-mi refac viata.
Doi ani au trecut in singurătate . Copilul meu creștea părinții ma ajutau,am finisat facultatea si am inceput sa muncesc. La serviciu
am cunoscut un bărbat care m-o cucerit. Am hotărît sa-i dau o sansă ,realizînd ca viata continuă,ca trebuie sa incerc sa traiesc .
Copilul l-o acceptat ,ma stima ,părinții lui la fel,s-au atasat foarte mult de băiat. Si ma gîndeam ca in viata mea a sosit linistea ,ca
poate merit și eu un pic de fericire ,dar nu a fost sa fie ....
In 2010 fiind la odihna in Turcia m-am simtit rau. Toate simptomele unei intoxicatii. Ajungînd in Moldova din aeroport am fost luată
cu salvarea si dusă la spital. Acolo o lună de zile am fost tratată de toate bolile lumii ,numai nu de boala de care sufeream eu. Situatia
s-a inceput a înrăutăți,pina am ajuns in reanimare. Nu-mi mai cunoastem părinții,medicii le-au zis sa se pregătească de înmormîntare
fiindca nu am scăpare. Dar eu luptam,cu tensiunea 250 ,cu apa in plămîni si imprejurul inimii, luptam cu gîndul la copilul meu. In
sfîrșit am fost diagnisticata cu glorolonefrita acuta,stadia 5 ,insuficienta renala severa si sentinta- HEMODIALIZA. Unica scăpare
,asa cum la noi in Moldova nu exista operatii de transplant renal. S-au inceput zile de coșmar ,dieta severa alimentara si de lichid.In
zi nu se poate mai mult de 0,600 gr de apa,nu mai pot să maninc fructe si legume,dializa o fac de doua ori pe săptămîna,sunt legata
de aparatul acesta . De ploua,de ninge,de-i vînt sau cutremur ,uragan sau furtună in fiecare luni si joi eu sunt prezenta acolo,fiindca
de asta depinde viata mea. M-am resemnat,luptam din răsputeri pina in ziua cînd m-au chemat in cabinet si mi-au zis "Da tu esti La
curent ca nu mai poti avea copii?" Asta a fost lovitura ce nu am putut a o suporta demn si in picioare ,am cazut pe scaun si in acel
moment am simtit ca inca o bucată din sufletul meu a murit .Visul meu de a cea o fetiță s-a spulberat.Iubitul meu auzind de asta s-a
schimbat complet si in scurt timp ma părăsește. Atunci a inceput depresia ...o depresie grea...acută ,nu mai vroiam să traiesc ,nu ma
ridicam din pat ,nu mai puteam să-mi îndeplinesc funcția de mamă...Fostul meu sot aflînd despre asta imi ia copilul. Eu nu ma
împotrivesc fiindca inteleg ca nu mai fac față... nici rolului de mamă ,nici rolului de om viu. Viata mea trecea între luni si joi,de la
dializa la dializa ,de la procedura la procedura ....

Aveam 17 ani cînd l-am întîlnit pe viitorul meu sot . De 1 aprilie cînd pentru prima oara in viata, tata mi-o permis sa merg
la disco cu fetele. Eram fericita ,in sfîrșit sunt mare daca tata ma lasa sa vin acasa la ora 23. Cînd o intrat el pe usa m-
am oprit din dans ,am rămas tablou,cred ca asta înseamnă dragoste la prima vedere. Fetele imi spuneau,nici sa ma
gîndesc la el,ca e mîndru si orgolios si ca nici una nu-i poate atrage atenția.Eu încăpățînata de felul meu am izbutit sa
fac sa ma conduca acasă . Din acea seara a inceput povestea noastra de dragoste. Tot bine si frumos pina au aflat
părinții mei. Mi-au interzis sa fiu cu el.Nu le place,nu e de mine,trebuie sa fac scoala ,nici sa ma gîndesc la băieți.
Conflict,scandal,ceartă. Am continuat sa ne întîlnim pe ascuns ,era usor fiindca atît părinții lui cit si ai mei munceau
peste hotare,nimeni nu stia ,părinții s-au liniștit,spiritele s-au calmat,toata lumea fericita . Pina in ziua cînd am aflat ca
sunt însărcinată . Am intrat in panică ,avem 18,ma pregăteam de bacalaureat . Mă temeam că tata ma omoară de afla si
imi venea să mor. Ambii am hotărît ca lăsăm copilul ,dar părinților nu le spunem. Timpul trecea ,la mine burta nimic,il
duceam in spate,la liceu nimeni nu stia,familia nu stia ,eram numai noi doi in lumea noastră,doi copii,unu de 18 si altu de
21 de ani,care se pregateau pentru nasterea inca a unui copil. Peste 9 luni a apărut bebe a nostru si a văzut lumina zilei
,eram speriați si singuri. Am hotărît ca trebuie de spus părinților. Puteti deja sa va închipuiți reactia .
Plinsete,strigăte,jele,tu ne-ai pozorit,copil din flori,necăsătorita . Dar fapta era deja făcuta,mai la urmei urmei am dat
viata la un om, nu am luat-o. Spiritele s-au mai linistit si trebuie de gîndit ce e de facut mai departe. Trebuie de botezat
copilul si pe voi de dat la lege,nu puteti trăi in curvarie. Zis si facut . Cumatrie,botez si înscriere la un loc. O seara grea
,cu multe replici si ofense,cu vorbe pe la spate ,cu chicoteli si haz facute pe seama noastră. Dar am trecut si peste asta.
Si iata de aici eu devin o femeie măritată . Viata de familie era total diferita de ceea ce stiam eu . Am inceput sa ma
confrunt cu probleme ce apar în 80% din familii-drujii,balurile, lipsa de respect ,de dragoste,de
intelegere,indiferenta,cruzime,e foarte mult de povestit...vroiam să-mi iau lumea si copilul in cap si sa ma duc unde imi
vad ochii,dar cum? I-am facut de rusine odata pe părinții mei si acum iar din nou sa o fac cu divorțul? Ce o sa zică
părinții si nașii si cumetrii si prietenii ?Off, Minte de copil...Si iata asa au trecut 5 ani...5 ani de coșmar unde eram mobila
in propria casa.Pina nu s-a întîmplat ce s-a întîmplat ,soarta îmi pregătea o alta lovitura ...
Povestededragostelaprimavedere 1

A fost razboi. Ecoul lui si-acum mai este viu...

S-a inceput a doua zi dupa balul de absolvire a clasei a 9-a, la care am fost diriginta. Ne-am trezit speriati, am luat
sandalele noi cu toc pe care le cumparasem special pentru aceasta sarbatoare, rochia pe care o facusem la comanda
tot cu aceasta ocazie, geanta cu pasaportul si ... pe aici mi-a fost drumul. Cu tren marfar, gatita si chitita, din Tiraspol,
Odesa, Jmerinca si cu destinatia Chisinau. Drumul pe care il parcurgeam in mai putin de o ora cu trei autobuse din sat la
Aneni - Bender - Parcani acum l-am facut in 30 ore, din Parcani pana in Aneni. Am ajuns murdara de carbuni, fara tocuri
dar vie. Am lasat in urma scoala, prietenii, colegii de lucru si prietenul care ma ceruse in casatorie. Am ales sa vin la
mama. Toate drumurile duc spre casa pe timp de razboi Aveam nevoie de liniste si pace. Peste putin timp am mers la
niste bunei adoptivi in Telenesti.
Era pe la sfarsitul lui august in '92. Eram o refugiata cum multi altii. Pregateam sarbatoarea pentru ziua Independentei
pe care am condus-o, si mai faceam parte din cercul de dansuri, unde ne pregateam de ziua limbii.Totul se petrecea in
casa de cultura. La sfarsitul repetitiei a intrat si El. L-am vazut de pe scena de departe si... am zis pentru mine "Asta e al
meu", uitand ca aveam prieten, adica chiar doi. Acel care ma ceruse in casatorie si am fugit, iar al doilea.., adica era
prima mea iubire cu care ne-am intalnit apoi ne-am despartit, apoi iar si iar, ca pana la urma am facut iar pace si ma
astepta sambata acasa. Dar asta è. Acum era El. Pacat ca trebuia sa plec fara sa aflu cine è.

2.De ziua Independentei am condus programa la Sarateni, Telenesti. El nu era. A venit si ziua limbii pe 31 august. La
concert El dansa in pereche cu o fata, iar eu cu un baiat, caci asa erau perechile de ani de zile. Eu eram noua. La
sfarsitul sarbatorii toti au plecat care si incotro, fiindca lumea se grabea sa se gateasca pe seara ca era hora cu Anatol
Dumitras. Disparuse si El.
Seara la hora l-am zarit printre niste flacai de seama Lui, toti maricei, niste cocosi tomnatici de vre-o 30-35 ani...
Waaaaw, m-a zarit. S-a apropiat de mine si m-a invitat la un dans. Imi parea ca visez. Era ceia ce imi doream. S-a oprit
timpul in loc. Nu vorbeam, ii simteam numai rasuflarea. Si El pe a mea. Imi doream sa nu se mai termine acel dans
niciodata. Dansa atat de bine. Ma simteam protejata in mainele Lui, ma conducea printre multime fara sa ma atinga
nimeni. Eram intr-o rochie alba in acea seara, ca in refrenul cantecului : " In rochie albă de mireasă ,Te-ai îmbracat
iubirea mea,
Din lume eşti cea mai frumoasă..." Poate ca eram frumoasa. Tanara. Indragostita. Dar nu eram mireasa. Eram fericita.
Muzica a luat sfarsit, m-a condus de unde m-a luat si a plecat. Eu l-am mai asteptat.., doar era al meu. Simteam asta.
Eram sigura ca e al meu, de altfel nu era singur cu baieti, de altfel nu ma invita la dans, de altfel... Concertul s-a terminat
dar el nu se mai vedea. Am plecat singura acasa cu gandurile mele. Dar acel dans? Acel dans care mi-a invartit mintile
si simturile, maine implineste 25 ani. Dansul continua, muzica ne apartine

3. Am mers singura acasa. Imi venea sa plang. Ce are in mintea lui? De ce nu a venit sa ma petreaca? Unde a plecat?
Cu cine? Intrebari fara raspunsuri. Intr-un tarziu am adormit. A doua zi trebuia sa merg iar la sectia raionala de
invatamant sa vad daca nu a aparut vre-un loc liber in vre-o scoala, indiferent daca e in Telenesti, Inesti sau Mihalasa.
A sunat desteptatorul. M-am trezit umflata de somn (mai potrivit ar fi nesomn) , imi pun o pereche de blugi de o culoare
albastru-deschis si o camasa cafeniu-bej, sandale cu toc (toata incaltamintea cu toc)))), caci daca ma indragosteam de
12 ori pe an, apoi sa stiti ca de 11 ori era de incaltamintea cu toc), geanta pe umar si ma pornesc cu Doamne ajuta.
Ajung acolo, raspunsul e negativ, dar "Mai asteptati, ca poate apare ceva zilele acestea". Ok. Suparata ca incepe azi
anul de invatamant si eu nu sunt la careu. Primul meu 1 septembrie din viata mea la care eu lipsesc.
Ma cobor pe scari si cand sa cotesc spre casa... hop si El. El in carne si oase (si inca ce carne si ce oase) Ne-am
pomenit unul in fata celuilalt. Frig. Cald. Iar frig si iar cald...
- Buna ziua
- Buna'(de parca ne cunosteam de o viata)
- Ce faci? Esti in pauza?
- A??? Care pauza?
- Nu lucrezi? E ora mesei
- Aaaaa, nu nu. Chiar acum am aflat ca inca nu am post de lucru...bla...bla...bla toata istoria
- Pai, atunci vina sa luam pranzul inpreuna, chiar aici este restaurantul unde merg in fiecare zi la pranz
- Nu, nu-mi este foame, sunt enervata
- Ok. Atunci ai nevoie de cineva care sa te asculte si te vei simti mai bine. Hai, eu voi manca dar tu imi vei povesti.
- Ok ( cum dracu' m-a convins asa de repede sa zic OK? Oooof, nu am incotro, deja mi-a iesit acel Ok si deci, merg cu
El)Si repede zic:
- Vin, oricum nu am nimic de facut (fix s-asa, acasa la bunei erau veniti si parintii mei sa-i ajute, erau dusi dis-de-
dimineata la taiat popusoi si trebuia sa merg cat mai degraba sa-i ajut la curatit, dar nu-mi puteam permite sa-l pierd din
nou, las-ca popusoii nu fug)
4. Am intrat in restaurant, toate fetele/femeiele de acolo l-au salutat, El a mers la masa unde obisnuia in fiecare zi, a
comandat felul intai, felul doi... mi-a luat si mie cate ceva si am inceput discutia pana a adus mancarea, despre mine
desigur, cum am ajuns acolo, ce studii am si ce lucru caut... In fine, a venit mancarea. Incepe sa manance. Manuia
cutitul cela cum eu stiloul, zic, asta si mamaliga precis ca o mananca cu cutitul si cu furculita (am avit dreptate pe
jumatate, mamaliga o mananca cu furculita)
Am terminat de mancat, dar eu asa si am ramas tot timpul cu ochii pe El si ma miram cum mananca cu pofta, (zic, asta
si pe mine ma mananca daca nu-i altceva)in timp ce eu am baut jumatate de pahar de suc, care si acela mergea de-a
curmezisul. Bine. Pranzul a luat sfarsit dar discutia abea prindea amploare. Am iesit afara si El imi zice:
- Ei, si daca tot nu ai ce face, vina cu mine la lucru, asa vom continua discutia si ne vom cunoaste mai bine.
- Ok, de ce nu? ( dar de aici eram ca pe ace stiind ca acasa ma asteptau popusoii. Ei, da popusoii nu fug, da aista...
daca il scap nu-l mai prind, e sportiv, instructor pe sport in raion, dar eu cu un 4 pacatos la educatia fizica numai sa nu-
mi "strice" notele, ca la restul obiectelor aveam numai 5 si cate un patru de ici-colea)
Zis si facut. Mergem la lucru. Tot drumul am vorbit, acolo tot, despre tot si despre nimic, incepand de la razboi si
ajungand la drepturile si datoriile sotului si sotiei.
Pe la 17 a terminat lucrul ( numai El stie ce a facut tot timpul in hartoagele celea) si imi propune sa mergem fiecare pe
acasa iar pe la 19 sa ne intalnim langa cinematograf sa mergem la un film. Eu accept fara probleme, ca doar nu vroiam
sa-l pierd si... oricum la ora ceia se intuneca si popusoii nu se vad)))))
Ma duc acasa, dar cu inima in calcaie, stiind ca lumea poate nici un pahar de apa n-au baut la timp cu popusoii ceia, dar
eu ... Dar eu ce? Eu sunt fericita! Eu sunt indragostita! Indragostita asa cum n-am mai fost niciodata in viata mea, si nu
eram chiar mica. Aveam draga Doamne aproape 23 ani. Oooof, popusoii ma-sii. Cand am ajuns, m-au luat toti patru intr-
o serie, ca am iesit din casa dimineata si ma intorc la asta ora... bla... bla... bla... sriti si voi cum sunt parintii in asa
momente. Ei, dar mama ca mama, zice:
- Ia opriti-va oleaca si datii pace sa vorbeasca si copila asta, poate a gasit de lucru, poate a lucrat pana acum, doar e 1
septembrie....
Hopaaaa, m-a palit unde ma doare. Eu si uitasem ca cautam de lucru. Ma uitam la movila aia de popusoi si cand ma
gandeam ca mai am inca o ora buna la dispozitie si apoi trebuie sa ma intorc la film... ooof, cine naiba a mai nascocit si
popusoii estea? Ei, dar imi vine imediat o minciuna:
- Nu, nu am gasit inca de lucru, dar am fost pana acum intr-o scoala si am vazut care sunt cerintele, obligatiile si m-am
inteles cu o profesoara mai in varsta sa ne intalnim la 19 in centru ca sa mergem la director acasa sa vorbim. De unde,
Doamne iarta-ma, sa stiu eu ca directorul traia mai la deal de gradina buneilor? Atata mi-a trebuit. Bunelul indata:
- Ei, dap'hai amu cu mine sa vorbim ca e vecinul meu si ne cunoastem bine. Lasa invatatoarea ceia ca merg eu. Stiti
cum e sa vina ploaia din cer senin? Si mai ales o ploaie rece? Asa am simtit eu in acel moment. Un dus rece.
- Nuuu, bunele, eu nu stiu de care director zicea ea, ca doar sunt mai multe scoli.
- Aaa, da da, poate e la internat, zice bunica. Si mama unde face:
- Du-te repede si mananca dar oleaca, ca precis ca n-ai mancat nic'toata ziulica. Oooof, cat e de bine cand ai mama.
Atata si asteptam. Fuga la papat. Credeti ca puteam sa inghit ceva cand inima si mintea imi erau la El. Cred ca nu
numai astea doua, dar si stomacul tot la El era

5. Copt, necopt la foc a fost, asa si eu, mancat-nemancat dar m-am saturat. Merg in casa, imi pun un costum galben ca
grauntele de popusoi ( of, popusoii ma-sii), alte sandale (ca daca nu schimb baiatul, atunci macar sandalele) dar tot cu
toc, imi prind parul, iau gentuta si foc la ghete, ca nu vroiam sa ma astepte, am inteles bine din discutia de azi ca e unul
punctual al naibii. La poarta ai mei apropiau si ei lucrul ca se intuneca, oricum mai iera si pe maine toata ziua de curatat,
dar cu ajutorul meu vom reusi mai devreme sa terminam, ca daca El imi zice sa ies si maine seara. Da da, maine voi
umbla ca suveica in stative. Dar asta va fi maine. Acum merg la intalnire. Intalnire oficiala.
Ajungand aproape de parc il zaresc de departe ca ma astepta. S-au apropiat si doi prieteni. El iera prietenul Lui, iar ea a
mea. Coincidenta. Au acceptat si ei sa mearga la film. Intram in cinematograf. Nici tipenie. Numai casiera. Ne apropiem
si cerem bilete, dar ea s-a uitat la noi si zice:
- Amuseara nu este kino, sunteti numai patru si nu vor sa arate ca e mai mare cheltuiala
- Pai, e scris pe afis ca azi la 19...
- Ap'da, dar trebuia sa fie mai multi... Ei, pana la urma am inteles ca "kino" azi nu mai vedem. Am iesit afara, era o seara
frumoasa, cu cer senin si adia un vantisor chiar ca in prima zi de toamna. Ce sa facem?
- Auzi, hai sa facem o plimbare de seara si sa continuam discutia. Zis si facut, eu asta si asteptam, ca doar nu era sa ma
intorc acasa si sa zic ca profesoara n-a venit si n-am mai fost la director))))
Am hoinarit pe strazile Telenesti-ului pana s-a intunecat de-a binelea. Ma dureau picioarele, ca drumurile aici nu erau ca
cele din Tiraspol sau Parcani. Am dovedit sa ne povestim autobiografiile noastre cat si biografiile buneilor nu numai pe
cea a parintilor. Am inteles ca e o persoana echilibrata psihologic, nu ca mine o salbatica si o balanta fara echilibru. Zic,
numai Ăsta ma poate domestici. E cel mai mare dn cei 9 frati si surori pe care ii avea, crescut si educat cu valori
sanatoase, instruit si intelept ca unul mare (de unde sa stiu ca era mai mare decat mine cu 11 ani?), mai pe scurt, era
barbatul viselor mele, dar nu ca toti Mișii pe care i-am avut pana in prezent( ca am avut de-a Misa si Mihail cat duce
trenul). Adica pe langa toti Mişii, am mai avut un Gheorghe, un Ion, un Iura, un Anatol, un Sirioja, un... un... un... iiiiii, dar
Victor? Victor era iubitul meu, cel care ma astepta de doua saptamaini acasa, aproape logodnic chiar. Ei, da lasa, ma
lamuresc eu cu Victor alta data. Acum este El. El. Dar cum il cheama? Iaca de asta inca n-am patit. O zi intreaga vorbim
si eu inca nu stiu cum il cheama. Mdaaa... Buna ziua, Noapte. Lidusika (asa ma chema mama cand calcam pe bec),
mergi la nanik ca deam'nu-ti mai umbla capul (de picioare nici nu mai zic, incepuse sa ma mai si roada o sandala, da
cum sa nu te roada daca mergeam ca prin strachini noaptea prin hopurile celea). Se facuse tarziu, cam vre-o 22 -'22.30
cand am ajuns acasa. Cam prea mult am stat la "director". Dar nici nu aveam de gand sa intru imediat in casa.

6. In sfarsit am ajuns acasa (adica langa). In seara ceea vecinul si-a adus lemn din padure, niste copaci de vre-o 5 metri
lungime si grosi... Dupa plimbarea ceea cu tocul 12, va dati seama ca atunci cand m-am asezat pe ele, pareau niste
banci speciale ca in parc, ba nu, niste fotolii din puf de lebada, atat de bine prindeau la acel moment. El s-a asezat langa
mine. Liniste. O luna frumoasa.
Sufla un vantisor dinspre codru ca m-a facut sa tresar. El a simtit, s-a apropiat mai mult de mine si m-a imbratisat...
Stiam ca e al meu. Nu vroiam sa-l impart cu nimeni, nici chiar cu mama Lui. Am stat asa ceva timp fara sa scoatem un
cuvant. Tacerea vorbea pentru noi. Auzeam bataile inimii mele in linistea ceea. Oricum capul era dus. Dus rau de tot.
Numai inima gemea. Oare si el aude? Am inteles ca geamatul inimii mele era mai puternic decat urletul creierului meu.
Am privit cerul. Vroiam ca El sa fi fost o stea. O stea cazatoare, care sa-mi indeineasca dorinta... si deodata aud:
- Ce ai raspunde daca eu te-as intreba de vrei sa te casatoresti cu mine???
- As spune DA
- Atunci eu te intreb...
- Pai, eu ti-am raspuns!
...
A urmat un sarut. Un sarut adevarat. Un sarut ca in filme. Un sarut de acel care cand eram mica imi imaginam ca una
ramane gravida. Un sarut care m-a facut sa inteleg ca eu il iubesc. Daca sa iubesti ar fi o crima, atunci as fi vrut ca
bratele Lui sa fie inchisoarea unde sa-mi ispasesc condamnare pe viata. Va dati seama? Am spus DA. Am spus DA
unuia pe care l-am cunoscut dimineata. Dar nu unuia oarecare, dar Lui. Si am inteles in acel moment ca daca ma
opream la toti cainii care ma latrau (barbati cu intentii rele), nu ajungeam acolo unde mi-am dorit cel mai mult... in bratele
Lui. Primul si ultimu

7.Am mers imbratisati in tacere pana la poarta. Era tarziu. Ora 23. Ai mei toti dormeau, numai becul deasupra usii ma
astepta.
- Asculta. Ce zici sa mergem maine la OSC si sa inregistram cererea de casatorie?
- Zic da. La ce ora?
- O clipa. Maine la 9 trebuie sa merg mai intai la lucru sa pun la punct niste chestii.., cred ca pe la 10 voi fi liber. Tu?
- Eu? Eu nu am orar de respectat, stii ca inca nu lucrez, asa ca sunt disponibila la acea ora (aha, fix s-asa, a doua zi era
zi de piata si trebuia sa merg cu mama sa luam tot necesarul pentru placinte, apoi sa le facem in cuptor. Ei, da parca imi
pasa mie tare de placintele celea. Si-apoi mai erau inca popusoi de curatat, ca pe 3 septembrie parintii trebuiau sa se
intoarca acasa la Aneni. Ooof, popusoii ma-sii)
- Bine, atunci maine la 10 ne intalnim in fata primariei
- Da unde se afla primaria?
- Tot in cladirea ceea in fata careia ne-am intalnit azi dimineata.
- Ok. Maine la 10
A urmat iar un sarut... Tot ca primul, dar nu si ultimul
Ne-am despartit cu greu. El trebuia sa mearga pe jos vreo trei km pana acasa. Eu... Dar eu ce? Eu trebuia sa ma
trezesc devreme ca sa merg la piata. Ma uit din urma lui cum se topeste in intuneric... M-am intors si am intrat in ograda
plina cu popusoi
- Apropo! Felicitari cu prima zi de scoala, prima mea invatatoare! Iiiiiiii, eu si am uitat ca am minciunit parintii ca precum
ca chipurile trebuia sa merg la director acasa. Ma uit la vale dar nu-l mai zaream in bezna noptii si ii raspund:
- Multumesc, domn profesor de educatie fizica(ei, de-ar stie el ca daca ceva in viata asta nu-mi place, apoi e chiar
educatia fizica. Nu puteam arunca grenata mai mult de 13 metri, nu puteam ridica fundul pe fringhie... mai pe scurt,
sportul nu- mi placea, dar sportivii? E sportiv. Inseamna ca sportul nu dar sportivii da) Zduuuup!!! O tranta drept in
genunchi prin popusoi. Ap' asa, Lidă, esti chioara ca nireasa, nu vezi popusoii. Ei, dar el nu m-a vazut. Si in genere in
anul cela cadeam des drept in genunchi si pe drum drept, si pe prispa la mama, si in odrada ei, adica acasa la mine.
Intru in casa, adica in veranda. Parintii dormeau acolo ca era cald. Mama m-a simtit. Nu stiu cum dorm mamele estea,
ca tot aud. Absolut tot. Nici nu aprind lumina, dar ea ma intreaba unde am stat pana la ora asta, cu cine am venit pana
acasa, ce a spus directorul???
- Ma marit!l.

8. - Maine ma marit!
Trei cuvinte care ma fac sa fiu fericita, sa zambesc, sa zbor. Trei cuvinte care pentru mama au fost ca un tunet pe cer
senin. Trei cuvinte care au facut-o sa uite de oboseala, sa se ridice din pat ca o sageata si sa ma gaseasca pe intuneric
in casa cea mare, unde dormeam pe divan cand eram la bunei.
- Ceeee???
- Mama, ma marit!
- Cum te mariti? Cu cine? Cand? Ai inebunit? Ce fel de maritat? Inca nu ai de lucru si tu deam'la maritat te gandesti. Ai
vorbit cu directorul? Ai gasit de lucru? Ai...
- Mama, eu ma marit!
- Ce prostii spui? Victor inca-i tanar, abea 21 ani, trebuie inca...
- Mama, nu e Victor...
- Da cine-i? Acel din Parcani? Parca ai zis...
- Nu mama, nu e cel din Parcani. E unul de aici...
- Cum de aici? Ai o luna de cand esti aici, doua saptamaini in urma cand ai venit acasa erai cu Victor si amu' imi spui ca
te mariti cu unu' care nici...
- Ei, nuuu, nu nu, mama, eu il stiu inca din anii trecuti de cand veneam pe aici ( fusesem de doua ori, fiindca erau parintii
tatalui vitreg)...
- Da cum de pana acum nu mi-ai zis nic'? De unde-i? Cati ani are? Cine..
- E din Mihalasa. E mai mare cu 11 ani decat mine...
- aaaaaaa? Si?
- Eeeiii, voi mai aveti acolo de hodorojit, ca maine e zi de lucru si eu nu pot sa ma hodinesc!!! Asta era tatal-vitreg( dar
care era un tata in toata legea pentru mine si fratii mei)
- Culca-te! Vorbim noi maine!!!
- Mama, maine tot asta iti voi spune, stii ca eu daca...
- Gata! Am zis ca vorbim maine!
Mama s-a culcat, dar eu... Cum puteam sa adorm, daca deam'nici eu nu mai intelegeam daca ceea ce s-a intamplat azi
e adevarat sau e fructul imaginatiei mele. Nu mai inteleg nimic. Capul e dus. Dus rau de tot. Divanul parca era facut din
ghimpi, cand pe-o parte cand pe alta. Si inca era vechi si insotit de o muzicuta la fiecare miscare.
Se facea ziua.

9. - Hei, nireaso, scoala ca deamu-i aneaza ( daca era vreo 7-8 dimineata pentru mama insemna ca e tarziu) Hai, ca n-o
sa gasim nimic in piata daca ne ducem asa tarziu, si-apoi mai avem popusoii (iiiiii, iar popusoii) Șiiii, deam esti surda?
Dap'cum, daca esti nireasa...
- Mama, nu te rade, daca iti spun ca ma marit ap-sa stii ca asa voi face. (Capul era greu. Aha, inseamna ca il am, de
altfel nu ma durea. Nu am dormit toata noaptea decat inspre dimineata. Cum sa dorm daca imi roiau mii si mii de
intrebari fara raspunsuri in capuceanu' meu? Adica poate nici nu erau mii si mii, dar una-doua care se repetau si la care
nu aveam nici un raspuns. Si totusi atat de mult imi doream sa fie adevarat, ca nu imi parea real. Si daca El s-a
razgandit? Daca El m-a incercat de minte? Nuuuu! Nu poate fi, El nu poate fi atat de crud, nu pot nici sa ma gandesc la
asta)
Ma ridic, ma spal pe fata cu apa rece la "umîvalnik" (era un fel de lavoar care se umplea cu apa, apoi trebuia sa impingi
in sus de ţumburuc si se venea apa in jos), am mancat un popusoi fiert rece de aseara(iar popusoi), m-am imbracat cu o
rochie culoare bej cu flori dinainte, pe care am cusut singurica margelute una cate una, cred ca mult mai multe de o
suta, dar cu care ma mandream nevoie mare, sandale cafenii cu toc, geanta si...
- Hai mama, eu-s gata.
Mergem noi la piata, gasim branza de vaci si de oi, varza si cartofi, o bucata de carne ca sa faca jumari pentru placintele
cu cartofi(placintele facute de mama mea nu se compara cu a nimanui, la fel si zeama, si sarmale, si..), am mai luat si
oua, ardei, vinete, un harbuz...si inapoi, ca se facuse tarziu, trebuia sa faca placinte iar eu la curatit popusoi. Subiectul
fierbinte nici nu l-am atins. Ne ridicam inspre gradinita n.2 si nu stiu cum a adus vorba ca e aproape 10...
Baţ! Hodoronc - tronc!' Parca m-a trasnit cu ceva in cap. Ora 10. Ora 10??? Dap'nu la 10 ne-am inteles sa mergem la
...???
- Mama, tine sacosele ca eu trebuie urgent sa plec( de aici ziceam , de dincoace ii bagam mamei sacosele in maini si
fuga...
- Unde te duci? Ce sa fac eu cu torbele astea?
- Ti-am spus ca ma marit, ma duc sa scriem cerere. Raspundeam din mers, adica din fuga (nici la educatia fizica nu am
alergat asa, plus inca pe tocuri. Dar daca El nu-i? Dar daca El totusi s-a razgandit? Numai eu stiu ce se petrecea in
capul meu. Am ajuns la colt si am pornit la pas, ca doar nu era sa alerg chiar pana la scari de frica ca nu ma voi marita.
El era deja acolo. Aaah, deci nu s-a razgandit. Totusi e adevarat ca m-a cerut in casatorie. Ridic scarile si...
- Buna ziua. Punctuala (mai lipsea sa intarzii la ceea ce imi doream cel mai mult) Intram?
- Unde? (Ia ce intrebare prosteasca)
- Cum unde? Ori te-ai razgandit?
- Nu nu...
- Atunci hai dar sa ne asezam putin in parc mai intai
- Hai ( cred ca vroiam sa ma conving ca totul e adevarat si ca nu e imaginatia mea ca imi joaca festa)

10. Am trecut drumul si ne-am asezat pe o banca in parc. Lumea mergea in cruce, care la piata, care de la piata. Noi iar
discutam despre tot si nimic. Ca femeia duce sacosele in maini iar barbatul tigara in gura ( si cand mi-am amintit de
sarmana mama cu toate sacosele singura, ca fiica-sa se marita, ce naiba), ca mamele duc copiii in brate si cu o mana
imping caruciorul, iar tata impinge o bere pe gat asa rece de la Codreanca, si multe alte exemple ce treceau prin fata
nostra devenea tema discutiei noastre. La un moment dat zice:
- Ce facem, mergem?
- Unde?
- Cum unde? Nu ne-am inteles sa merg la OSC?
- Aaah, da da.
Ne-am ridicat si am plecat iar. Am intrat in cladire, asa parea receeee, dar cred ca erau emotiile, apoi ne-am oprit in fata
usii si citeam programul de lucru. Un barbat care lucra pe acolo si trecea taman in acel moment pe langa noi, l-a
cunoscut pe El si ii zice:
- Hai, hai, ca demult te asteptam, era timpul sa vii si tu. Eu m-am facut cat unghia. Toti il stiau, toti ii vorbeau, eu ca o
straina(dar in fond o straina eram) A batut usurel in usa, a deschis si am intrat. Doamna l-a recunoscut indata si ne-a
facut o primire calduroasa, ne-a mai tinut un mic discurs, apoi ne-a inmanat o foaie pe care trebuia sa o indeplinim noi.
Eu nu mai intelegeam nimic. Capul inca era dus.
- Indeplineste prima...
- Eu? De ce eu? Indeplineste tu primul, ca doar esti barbat, nu? Doamna a inceput sa zambeasca si i-a scapat un:
- Bravo. Inceputul e bun. Asa-mi place. ( Nu stiu ce a vrut sa spuna cu acel bravo si cui ii era adresat, dar nu mai conta)
Dupa ce El a indeplinit tot imi inmaneaza foaia si stiloul. Eu am inceput sa nu vad. Nu desluseam o buchie
- Ce astepti? Te-ai razgandit cumva?
- Nuuuu, nu nu! Si deodata vad intrebare: "Ai mai fost casatorit/a?" In dreptul acelei intrebari El nu a scris nimic. M-a dat
in calduri. Era cald. Nu, nu era cald. Ma scuturau deja frigurile.
- Da tu aici de ce n-ai indeplinit?
- Pentru ca nu am fost casatorit.
- Pai, atunci pune un minus, o cratima, scrie ceva...
Incepeam sa ma simt mai bine. Dar nu a durat mult binele asta, caci am dat de alta intrebare: " Aveti copii din alte
relatii?" Iar cald... Iar frig...
- Auzi? Dar aici de ce nu ai indeplinit?
- Fiindca nu am.
- Atunci, hai scrie
Cand mai cald, cand mai frig, dar am terminat de indeplinit foaia ceea. Nu tin minte nimic, nici o alta intrebare decat
acele doua. El a inmanat foaia Doamnei, dupa care i-a a dat o privire asa, mai superficiala, nu ca mine la controlat
caiete cu teancul, ne-a felicitat si ne-a spus sa o anuntam cand va fi data nuntii...
In sfarsit am iesit afara. Aer. El imi intinde mana si imi zice:
- Acum s-ar cuveni sa facem scarile la braţ, doar suntem aproape casatoriti, am facut un pas inainte.Eu ma uit la El, si
zic:
- Da indrazneţ mai esti, baiete. Il apuc la brat si coboram incet scarile. In acel moment ne zareste prietena mea cu care
ne intalnisem si la cinematograf. Ea stia ca mie imi place de El, dar nu stia de ziua de ieri si ce hotarare luasem.
- Ei, nu umblati deam' podrucika, ca lumea repede starneste vorbe.
- Ei si ce? Las-sa vorbeasca. Nu-mi pasa. Noi am dat deja cerere la casatorie...
-Ceeeee? Esti nebuna? Nici nu-l cunosti macar. Cum il cheama? (Aici am inteles ca am inghitit galusca. Cu tot cu
limba... Ma casatoresc dar nu stiu cum il cheama...)
- Mihai, a raspuns El intinzandu-i mana. ( Mihai????? Inca un Misa????? Nuuuu. Nu pot sa cred. Eu intotdeauna mi-am
dorit un baiat cu asa nume, dar nu sot. Eram satula de atatea Misa. Dar El nu era Misa. El era Mihai. Mihai al meu)

11. - Larisa imi zice. Cand v-ati cunoscut? Cum de ati scris deja cerere? Parca nu va stiati mai inainte...
- Asta a fost mai inainte, dar de ieri ne cunoastem deja.
- Si chiar ati fost si ati scris cerere de..
- Da, chiar acum de acolo iesim
- Mdaaa, inca de astea nu am auzit de cand sunt eu pe pamant...
- Nici nu trebuie. Nici n-o sa auzi)))) Noi suntem primii si ultimii
- Dpamne fereste (s-a mai crucit ea de vreo doua ori dar pana la urma a inteles ca nu glumim)
-'Bine, e aproape 12, eu trebuie sa merg la lucru ca am lasat totul deschis si ne vedem pe la 17 aici. Ce zici? (Din
discutiile anterioare a inteles ca parintii sunt aici si ca maine trebuiau sa plece, deci trebuia sa profitam de ocazie si sa
mearga sa le ceara mana fetei lor, ca inima i-o dadusem fara aprobarea lor.
- Ok, foarte bine. La 17 aici. Ne-am luat ramas bun pentru 5 ore si acum trebuia sa merg si sa le insir povestea la ai mei.
Dar cum s-o fac? Deja a trecut jumatate de zi, popusoii ma asteapta, mama trebuia sa fi terminat de copt placintele...
Aaaa, tocino. Placintele!
- Larisa, tu trebuie sa ma ajuti. Mama a facut placinte ca la noi la Aneni. Hai sa mananci placinte si sa-mi ajuti la curatit
popusoi. Dar cel mai mult vreu sa ma ajuti sa le spun de cele intamplate azi, ca precis nu ma cred.
- Nu am timp, trebuie...
- Fa, hai macar sa mananci placinte si intre timp incep vorba de maritat si apoi poti sa mergi acasa.
- Ok. Dar nu mult timp.
Am ajuns acasa, mama taman a scos placintele din cuptor, ceilalti isi spalau mainele, dar eu cu inima in calcaie...
- Ai aparut, nireaso? Ai fost la lucru? (Mama credea ca eu am gasit un post de lucru si o amageam cu maritatul)
- Nu, am fost si am scris cerere...
- Da, tanti Liuba, e adevarat, eu i-am vazut pe amandoi. Eu il cunosc, e baiat bun, il stiu si pe frarele sau, ca ei sunt multi
in familie...
Toti ma priveau cu niste ochi de parca le-am luat farfuria dinainte. Ne-am asezat la masa, dar cam la toti li se oprea in
gat placinta. Da eu mancam, si Larisa tot...
- Cum te mariti? Parca te-am intrebat inainte de a taia porcul si ai zis ca nu te mariti anul ista...
- Tata, asta am spus atunci, dar eu ma marit acum...
- Nu stiu, nu stiu. E fata ta, ia si te rezbireştete tu cu dansa, Liuba.
- Da cum il cheama?
- Mihai
- De unde-i? Ce face? Cu ce se ocupa? Cum de nu s-a insurat pana acum? Precis e un baiat rau daca pana amu'...
- E din Mihalasa de-a lui Iliescu (noroc de Larisa ca a raspuns, ca eu idee nu aveam ce familie avea)
...Am terminat de mancat si hai la popusoi. Ooof. In Biserica din Telenesti pana in anul acela a fost scoala auto, iar in
acea vara o restructurau ca sa devina din nou Biserica. Lucrau mai multi barbati din Mihalasa. Va dati seama ca de
indata ce au zarit unul pe afara au inceput toti trei interogatoriul. Au aflat cam tot ce le trebuia, poate si mai mult. Dar
oricum nu credeau ca eu spun adevarul. Cand le-am mai zis ca le voi dovedi dupa 5 seara, atata mi-a trebuit. Ei, dar
oricum trebuia sa merg. Pe la 4 si ceva las popusoii, fac un dus cu apa calda de la soare(erau niste dusuri improvizate
pe atunci, niste bacuri mari, umplute cu apa apoi cu un robinet desubt) Ma imbrac si fuga in centru'.

12. Il vad de departe. Ii punctual al naibii.

- Salut
- Asculta, a aparut o problema.
- Aaa? (S-a razgandit. Precis. Se teme. Are ceva de ascuns? Nu cred. Nu pot sa cred!)
- Am cautat peste tot, in toate magazinele o sampanie si nu am gasit. Am trecut si pe la Socolovski dar el nu era. Imi
pare ca am vazut la frate-meu in perete o sampanie. Eu acum merg sa o iau, si o cutie cu ciocolate, doar ca am nevoie
de timp. Dus-intors, cam vreo ora jumate - doua. Daca vrei sa mergi si tu...
- Nu, nu. Eu nu merg asa departe (am ros o pereche de tocuri aseara noaptea, gata, ca nu-s nebuna sa alerg prin
Mihalasa sa mai rod o pereche)
- Atunci ne intalnim aici la 19.
- Ok. ( Cum de i-a dat in cap sa vina sa ma ceara de la parinti cu sampanie si ciocolate? De unde asa moda? Si e
adevarat ca pe atunci multe produse alimentare lipseau in magazine. Ei, dar asta nu-i nimic. Ce sa fac acum? Ma intorc
acasa. Ce sa le spun? Le spun asa cum este)
Ajung acasa, ei deam' steangeau tot, care marura deja ograda, care lega sacii cu popusoi...
- Hahahahaaa, sii, nireaso? Te-a lepadat nirile? - - Unde l-ai pierdut? S-o razgandit?
- O amajit-o. Hahahahaa
- Vine mai tarziu. S-a dus pana la frate-sau sa ieie o sampanie si o cutie cu ciocolate, a zis ca nu poate sa vina cu
mainele goale...
- Ti-o amajit! Nu-ti mai vine nirile tau. Ie-ti de-o grija. ( muream de ciuda cum isi bateau joc de mine. Glume peste glume.
Pana am ajuns eu acasa pe tocuri, era ora sa ma intorc deacuma inapoi, ca sa nu intarzii la 19)
- Eu am plecat
- Unde? Dupa nire iar?
Tata deamu pusese si masina la loc, ca deacuma ograda era libera, popusoii la locul lor(a dat Dumnezeu si s-au
terminat) Se pregateau toti sa faca rand la dus.
- Da! Ma duc dupa nire! (Incepeau sa ma doara picioarele de atata drum dus-intors, de aseara pe drumurile acelea rele,
o noapte nedormita, de dis-de-dmineata prin piata(chiar daca pentru mama era amiaza la ora 8. Da deam'daca-ar gasi
sampanie, ca-mi trece tot)
Ajung, dar el nu-i. Parca a zis ca-i punctual. Ma uit la ceas(ceas frumos, poleit cu aur, cadou de la clasa pe care am
condus-o)))) Mai sunt inca vreo 10 minute. Ridic capul si il zaresc ca vine. Mergea cu pas iute si apasat, zic, eu precis
ca trebuie sa alerg din urma lui. Rosu. Transpira de atata chin.
- Am gasit. Dar iar o problema. Nu e alcoolica, e pentru copii)))))
- Nicio problema. Eu nu beu gram de miligram de alcool, nici bere. Le spui ca ai cautat special asa ca sa pot ciocni si eu
cu voi.
- Da? Nu se vor supara?
- Nuuuu, ca daca ceva, au vin nou facut, de anul asta.
Ne apropiam de casa. Incepeam sa tremur. Si daca ai mei nu vor fi de acord? Daca nu ma lasa? Mare treaba. Eu fug!

13. In ograda acoperita de vita-de-vie se facea intuneric si erau luminile aprinse. Deschidem poarta si intram. Unul venise de sub
dus, altul pe laiţa de afara de sub sopron, bunica rupea painea bucati pentru a doua zi dimineata gainilor (hraneau gainile si porcul cu
paine, rareori cu graunte), iar mama iesea din bucataria de vara... Toti muti cu privirea fixata pe noi, adica mai mult pe El. Trecea
"rentghenul" - Buna seara. Ma numesc Mihai
- Buna', toti cu jumate de voce. Mama inca statea cu ligheanul cu apa de la clatit hainele in maini. El a dat mana cu tata apoi cu
bunelul.
- Treceti in casa, ca eu insir vreo doua haine si vin. Lida, aprinde lumina si intrati. Colea, du-te si tu, ca Lida sa vina sa ma ajute.
Eu nu vtoiam sa-l las singur, dar stiam ca mama avea ceva in minte daca mi-a zis Lida, ca de altfel era sa-mi zica Lidusea. Am aprins
lumina in veranda apoi in casa cea mare. Tata s-a asezat intr-un capat de masa, iar lui Mihai i-am zis sa se aseze pe divan. Ii las si
ies.
- Tu nu vezi ca-i mai alb la par decat mine? Cati ani are?
- Nu, nu vad. Are aproape 34...
- Aaaa? Iti dai seama ca te-a amajit? Precis are mai multi
- Nu mai are...
Am inceput sa punem cate ceva pe masa asa cum e primit la moldoveni. Mama facea ca trenu'. De cate ori iesea afara imi zicea una
si buna "tu chiar nu vezi ca e mai alb la par decat mine?", de parca mare diferenta era intre ei, 8 ani))))e ca si nik. Am intrat in casa si
m-am asezat langa Mihai iar mama la celalat capat de masa.
- Eu cu fiica dumneavoastra am hotarat sa ne casatorim. Cred ca v-a spus ca azi am scris si cerere. Afland ca maine plecati, am venit
azi sa cerem binecuvantarea D-ra.
- Cum asa intr-o zi, buhta-barahta(nu stiu ce inseamna dar tata folosea des) ati hotarat sa va casatoriti?
- Tata, nu intr-o zi, noi demult ne cunoastem...
- Eu nu inaleg nicâ, mai graieste tu, fimeie!
- Da poate mai asteptati oleaca, macar pana in primavara...
- Care primavara, mamă? In primavara cumatria poate... (iiiiii, nu va spun ce feţe aveau parintii mei si ce culoare au prins de manie
si neputinta)
- Ce cumatrie? Nu cumva voi doi..
- Nuuuu, nu nu, ziceam si eu asa, ca daca acum nunta peste ceva timp cumatria.
- Parca ai zis ca nu te mariti, am taiat porcul...
- Dap' mai avem unul
- Acela e pentru craciun, te-am intrebat special ca sa stim sa-l taiem sau nu si tu ai zis ca nu, nici la anu' nu ma marit. Amu și? Trali-
vali, buhta-barahta si eu ma marit
- Eu acum ma marit, nu atunci.
- Dar de ce nu vreti sa mai asteptati? Dupa postul pastelui, ca e frumos si cald
- E prea departe pana atunci. Eu vreu acum.
- Nu vreu sa va certati. Dati sa deschidem sampania, apropo, cer scuze dar e dulce.
Deschide El sampania, toarna in pahare...
- Vreu sa va multumesc ca ati crescut si educat o fata frumoasa si inteleapta. Nu v-a dezamagit niciodata si sper ca de acum inainte
sa va bucurati de noi, de familia noastra
Toti in liniste duc paharele la gura...
- pfuuu, ciort poberi, și-i aista? Apa dulce?
- Nu, tata, e sampanie pentru cei care nu folosesc alcool, doar stii ca eu nu beu. A umblat tot Telenesti-ul sa caute special de asta
- Fa, fumeie, ada un pahar de jin de-a nostru
Mai pe scurt, dupa cateva paharute, tata o tinea mereu, daca n-a repetat de vreo 10 ori, apoi de 11 precis:
- Eu nu stiu nic'. Cum asa teap-leap si va insurati? Liuba, e fiic-ta e si te rezbireste. Teap-leap si nati-o buna, ea se marita.
- Si deam'daca sunteti aici, ca sa nu mai venim noi incolo, hai spuneti cand sa facem intelegerea, mama.
- Dap'voi ati vorbit cu parintii lui? Ce zic ei?
- Nu va faceti griji. Ei fac cum zic eu. Spuneti cand si veniti sa facem intelegerea
- Noi amu' asa, teap-leap nu stim. Trebuie sa vorbim cu mosii ei, ca ea nu e singura, mai are neamuri. Mai intai mergem acasa sa
vedem cand sunt liberi apoi va dam de stire. Da voi mai ganditi-va
- Tata, nu avem ce ne gandi. Cat mai repede intelegerea ca sa dovedim cu pregatirile pentru nunta, ca amus iar e post

14. Pana la urma Mihai cu tata deam' cam divenisera prieteni. Vinul tulbure isi facuse efectul, ca tata nu-i prost sa bea
apa dulce, sau sampanie detskaya cum a numit-o el.
- Si cum, bre, ai venit tu cu apa dulce sa ceri mana fetei?
- Daca nu era de cealalta nicaieri si Lidia a spus ca ea nici nu bea vin, deci, asta era perfecta
- Noroc ca eu am grija sa am intotdeauna un pahar cu vin.
Ei, intr-un sfarsit l-am petrecut pe Mihai pana la poarta, ne-am luat ramas bun repede, ca trebuia sa ajut la strans masa
si sa mergem la culcare, deoarece dis-de-dimineta trebuiau sa se porneasca la drum, iar Mihai avea de mers inca 3-4
km pe jos. Ne-am inteles sa ne intalnim a doua zi. Ma intorc in casa si se-cepe:
- Daca tot nu ai gasit lucru in scoala, poate mai bine mergi acasa si vedem cumva poate intri la gradinita in sat pana mai
apare altceva...
- Nuuuu! Cum sa merg in sat daca eu ma marit aici. Nu mata ziceai ca fata e ca un ram de salcie, unde o pui acolo se
prinde? Pai, iata ca eu ma marit si raman aici.
- Mai gandeste-te fată hâi, inca nu-l cunosti bine, o fi el din familie buna, da poate el e rau daca pana amu nu si-a gasit
el un suflet
- Mama, el m-a asteptat pe mine
- Da da, el pana acum o fost sfant. Cine stie poate cati copchii are...
- Mama, nu are copii. Adica, pana cand nu are, dar vom avea.
S-a mai lungit discutia pana dupa miezul noptii, dar pana la urma a ramas ca peste doua zile ii sun si imi vor spune cand
vin la intelegere. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
A doua zi parintii au plecat, noi ne-am intalnit spre seara cum ne-am inteles, am mai vorbit iar de tot felul de intamplari,
eu de ale mele si El de-a lui. Eu am inteles ca e un Om dintr-o bucata. Din ce in ce ma convingeam ca am facut bine
alegandu -l pe El ca sot, ca viitorul tata pentru copiii mei. M-a condus pana acasa, ne-am luat ramas bun sub nuc si ne-
am inteles ca a doua zi dupa ce vorbesc cu ai mei, spre seara sa mergem la parintii Lui sa facem cunostinta. Incepuse a
bureza.

15. Dimineata am fost la piata apoi am trecut pe la telegraf. Era pentru prima data cand am venit sa sun ziua, de obicei sunam seara.
A raspuns mama:
- Inca nu te-ai razgandit?
- Stiu ca nu e frumos sa raspund la intrebare cu o alta intrebare, dar inca nu ai inteles ca nici nu ma gandesc sa ma razgandesc.
- Ei, mai pe scurt, am vorbit cu toti si am hotarat sa venim pe 12 septembrie, adica nu sambata asta, dar cealalta
- Bine. Azi vom merge la parintii Lui si apoi va spun parerea lor.
- Auzi, nu cumva sa te scapi cu vorba la neamuri ca e mai mare decat tine cu 11ani, macar 8...
- Ok. Daca socoti ca asa e mai bine pentru toti... - Tu vezi, poate te duci sa te inscrii acolo ca esti refugiata, asa macar vei primi ceva
pana gasesti de lucru
- Nu, ti-am spus o data ca nu.
Am mai vorbit putin despre una-alta, ca nu era ieftin sa vorbesti mult, mai ales pentru unul care nu lucra. Mai aveam ceva bani,
fiindca in Transnistria lucram ca profesoara de limba romana in scoala rusa, si salariul era din 14 ore ca limba straina. Din 4 fete care
lucram in ultimul an de universitate, am ramas doua, deci ore aveam mai mult de doua salarii si plus inca clasa a noua ca diriginte.
Eu cu Vera primeam mai mult ca directorul scolii. Asa si-i trebuia, era venit de prin Rusia, caci directoarea noastra lucra deja in
ministerul lui Smirnov... Puteam beneficia de ceva bani ca refugiata, dar nu am vrut sa profit de situatie. Dar asta e alta tema.
M-am intors acasa, am gatit pranzul, am mai facut ordine, am ales hanele si incaltamintea cu toc mai jos(erau toti cu tocul de 10 -
12) ca sa-i fiu pe plac mamei Lui, si apoi drumul era luuuung, deci, cu tocul 10 speram sa fie ok. Am mers in centru, l-am intalnit pe
Mihai, am intrat pe la univermag ca a cumparat ce i-a spus mama-sa si pe aici e drumul. Intre o vorba si alta, l-am rugat sa nu ma
lase singura cu parintii lui, ci sa-mi fie mereu alaturi. Eeei, fix s-asa.

16. Pana la urma am ajuns noi si la casa cu pricina. Cred ca nu am mai mers pe jos atata nici o data in viata mea. Casa
era langa padure. Mama lui care trebaluia pe langa cotlon (un cuptoras afara, unde se facea mancarea)a fost prima care
ne-a zarit si a venit sa ne intampine apoi l-a chemat si pe tatal lui. Mihai m-a invitat sa merg in casa, unde era deja masa
pusa (asteptau nireasa) Ne-am asezat cu totii la masa si s-a inceput interogatoriul.
- Da de unde esti?
- Din Anenii Noi
- Da asta pe unde o mai şi? Cred ca pe la capatul pamantului...
- Nu, mama, e dincolo de Chisinau
- Ei, dap'daca si Cisinau șela e dupa casa))))) Da cati sunteti in familie?
- Trei, doua surori si un frate?
- Ce faci? Unde ai invatat? (asta era important!)
- In Tiraspol, universitatea pedagogica. Acum caut post de lucru in vreo scoala de aici.
Mihai ma ajuta cu raspunsurile, dar cand nu mai erau intrebari, il trimitea pe Mihai dupa apa sau alt pretext sa iasa afara.
Si cum numai el inchidea usa:
- Da cati ani ai?
- Aproape 23
- Nu-ti pare ca e prea mare el fata de tine?
- Nu, noi am vorbit desre asta, nu cred ca ar fi o problema.
- Da mam-ta stie ca vii tucma la asa departare?
- Da, Mihai a fost alaltaieri si a vorbit cu dansii.
Cel mai curios lucru era, caci cand intra Mihai, intrenbarile erau terminate, cum iar iesea, cum iar continuau:
- Si ce o sa faci daca nu-ti gasesti de lucru?
- Voi merge si la gradinite se intreb
- Da tu n-ai mai avut baieti de ai venit tucma aici?
Noroc ca Mihai a intrat, il calcam pe picioare si el nu intelegea de ce, se uita la mine si ma intreba cu ochii ce vreu, dar
eu ii ziceam sa nu mai fumeze(pe atunci fuma) Apoi le-a spus ca pe 12 va fi intelegerea si vor veni parintii cu mosii mei,
respectiv si sotie sau sotii lor.
- Dap' fratele, sora?
- Sunt mai mici, fratele 21 ani, iar sora 11ani
- Si de nanasi ati vorbit, ati intrebat de cineva, ca iaca este...
- Mama, nu-ti bate capul ca tot va fi bine.
Au mai urmat parada intrebarilor, dar cu Mihai era mai usor sa raspund. Vroiam mai repede acasa. Cand am spus ca e
tarziu si trebuie sa plec, mi-a zis ca:
- Dap'poti sa ramai sa dormi si aici...
- Ceee???( oare ce o fi avand in cap? Ca eu dorm cu fișior-so? Ori vre sa ma bage in pat la el?)
- Nuuu, nu nu, merg acasa. Maine dimineata trebuie sa merg iar la sectia de invatamant
S-a terminat examenul, sperand ca am fost promovata din plin. A ramas sa cautam nasi saptamana ce urmeaza. Mihai a
mers cu mine sa ma petreaca pana acasa. Pe drum am ales doua familii la care trebuia sa mergem sa-i intrebam de
nasi. Asa ca, doua seri urma sa mergem pe ospete. Pe drum iar a prins a bureza, dar eram aproape de casa. Ajunsi sub
nuc, ne-am oprit. El se uita la mine si
- Nu ma inviti in casa, ca bureaza?
- Nu nu, nu am mai invitat pe nimeni in casa, de ce ar trebui s-o fac acum? S-apoi ai drum lung inapoi, e tarziu deja.
Cum a ajuns el inapoi eu nu l-am mai intrebat

17. In urmatoarele zile ne-am intalnit iar si iar si iar. Intr-o zi am fost la un prieten comun de-a lui si a bunelului, in alta zi
la fratele lui mai mic decat Mihai, dar casatorit, cu o sotie minunata (care mi-a devenit prietena) si trei copii mici care m-
au facut sa-i indragesc din prima zi, fiindca eu nu aveam alti nepoti. Deci, astia au devenit automat si nepotii mei
preferati.Apoi am fost la o pereche de Oameni pe care i-am intrebat de vor sa ne fie nasi, dar au refuzat motivul fiind ca
trebuiau sa cunune pe sora ei, dar s-au prenotat ca nani pentru copiii nostri ce urmau sa vina. La a doua pereche, care
nu ma prea inspirau, fiindca fiind rude, imi faceam griji ca vor fi mai mult de partea Lui. Dar nu a fost sa fie asa. Am fost
primiti calduros, oameni cuminti si cumpatati cu care am gasit limba comuna din primul moment. I-am indragit ft mult.
Urma sa fim primii fini, dar si ultimii.
Mireasa era, mire tot, nanasi am gasit, deci, nu ne ramanea decat sa mai mergem intr-o seara cu colaci. Asa am si
facut. Bucurosi nevoie mare.
Noi in fiecare zi ne intalneam si petreceam timpul impreuna. Ne-am povestit multe si marunte... Dar asa cum nu aveti
rabdare voi sa aflati ce a fost mai departe, asa si eu ardeam de nerabdare sa vina ziua intelegerii.
Sambata. Mama a facut masa acasa inainte de a porni la drum cu oastea ei. Eu am facut ordine si ii asteptam. Aveam
niste emotii de nedescris. Ce vor zice mosii mei? Va fi pe placul lor alegerea mea? Dar, pana la urma eu am ales, asa
ca vor trebui sa se conformeze
Au ajuns inspre seara, dar mai devreme decat era in plan. Mirele trebuia sa apara de la un moment la altul ca sa ne
insoteasca. Mama cu matusele au intrat in casa iar barbatii pe afara, ma rog, mai aproape de beci. Intrebari putine, ca
matusile mele erau femei rezervate.Deodata aud ca galagia de afara era mai insistenta si cand am privit pe geam l-am
zarit in mijlocul lor pe Mihai.
- Iaca, a venit si mirele. Toate curioase sau ridicat in picioare si s-au apropiat de ferestre, iar sora-mea o pustoaica de 12
ani, a tras perdica si...
- Unde-i? Eu nu-l vad!
- Cum nu-l vezi, e langa tata si...
- Eu il vad numai pe tat-so dar pe mire nu...
... liniste mortala. Matusile si-au intors privirile spre mine apoi s-au uitat una la alta. Matusa mea preferata, le-a privit pe
toate, apoi inca o data pe geam, dupa care s-a apropiat de mine si a zis:
- Tu ai ales, tu vei trai cu dansul. Tine minte! Niciodata da nu-ti amintesti de altii si sa incepi a-l compara cu ei!
Cuvinte de aur. Ce bine è sa ai o matusa inteleapta la momentul potrivit. Atunci toate au trecut de partea ei si m-au
incurajat. Am castigat.

18. Ne-am dus toti cu autobusul. Pe toti i-au invitat in casa cea mare la masa, dar noi, mirele si mireasa intr-o camera cu copiii. Nu
stiu ce obicei mai era si asta, ca mirii sa nu fie de fata cand se inteleg cuscrii. Am stat eu vreo 10-15 min si ii zic lui Mihai
- Da cum ei hotarasc fata noi? Eu vreu sa aud. A mers el acolo apoi m-a chemat si ne-am asezat langa perete (nici nu la masa) ca
niste pui de bodaproste. Au mancat si printre un paharel si altul, s-au incins discutiile. Dupa ce s-au inteles cu legatorile, soacra mare
vroia nunta la ei, ca pe atunci moda era ca mama baietilor sa conduca cu parada. Dar soacra mica vroia si ea nunta in ograda ei:
- Si eu am o fata mare, si nu a fost o rea ca s-o dau de acasa fara sa rasune muzica si la mine in ograda. Eu am fost la tot satul si tot
satul va veni si la mine. E foarte departe, asa ca, hai sa facem doua nunti. Una la mine si veniti neavoastra cu un autobus de oameni
mai apropiati, si una aici si vom veni si noi cu un autobus de neamuri.
Stiti voi cum e cu cuscrele, fiecare o tine pe a ei. Eu toata viata am visat sa ies mireasa din casa mamei, si acum nati-o buna. Nuuuu.
Ma intorc catre Mihai si ii zic:
- Ori facem doua nunti, ori eu am plecat acum cu ei acasa. Dar nu a fost nevoie sa il conving, ca el deja se ridicase in picioare si:
- Mama, facem doua nunti...
- Una la noi si ne cununam acolo, si alta aici cu inscrierea (sa fi turnat benzina in foc, nu se aprindea nimeni, dar asa... Am inteles de
ce mirii nu trebuiau sa ieie parte la intelegere)))
Pana la urma s-a incheat pactul, au batut palma si toti pe la casele cui ii are. Cand eram afara, mama imi spune ca in seara ceia
aveam invitatie la cel mai bun prieten al meu. Cum sa lipsesc?
- Eu merg la nunta!
- Cum sa mergi la nunta singura? Merg si eu! Acum nu esti singura, suntem logoditi.
- Da? Bine, mergem.
Am urcat in autobus si mergem la Aneni la nunta. Ajungem acasa, si din autobus il vad pe Victor (iubitul meu) la poarta mea ca ma
astepta...

19. - Cine e Victor?

- Prietenul meu...
- Cum prietenul tau? Ce fel de prieten ca sta la poarta ta la miez de noapte?
- E un prieten cu care m-am intalnit ceva timp in urma, apoi ne-am despartit, apoi iar ne-am impacat, apoi iar ne-am...
Mai in scurt acum nu demult ne impacasem, am vorbit cu el ultima data mai bine de doua saptamaini in urma si nu am
dovedit inca sa-i spun ca ma marit.
... Au coborat toti din autobus, ca pe noi ne-au asezat in fund, ca cei tineri simt mai putin hopurile. Iesim si noi. Fiind
chitita pentru intelegere, nu a trebuit sa intru in casa sa ma schimb, tocurile erau la loc, asa ca, foc la ghete, ca nunta nu
ne asteapta. Ne apropiem de Victor.
- Buna seara. El e Victor, prietenul meu... El e Mihai, viitorul meu sot... (liniste) Mihai intinde mana si il saluta, Victor
raspunde strangand mana.
- Hai, mergem caci deja e tarziu, aproape 24.
Mergem la nunta. La inceput si-au aprins tigarile amandoi (Mihai tot fuma pe atunci) Tot drumul au fumat, doar ca acum
nu fiecare tigara lui, dar se serveau unul pe altul. Tin sa precizez, ca toti prietenii pe care i-am avut erau destul de
inteligenti si intelepti. Asa ca, nu a fost greu ca sa-i explic lui Victor ca m-am indragostit dupa ce am vorbit ultima data la
telefon, si ca am hotarat sa ne casatorim. Oricum cred ca era o deprindere frateasca decat dragoste intre noi. Si-apoi
ma cunostea ca pot sa fac tot ce imi trece prin cap fara sa ma sfatui cu cineva. O ribela, o balanta fara echilibru... dar
asta pana a-l intalni pe Mihai. In fine, Victor ne-a felicitat si ne-a urat tot binele din lume, apoi i-a zis lui Mihai
- Ai grija de ea, e unica, alt dublicat nu gasesti. Imi pare ca esti om bun. Merita sa fie fericita.
Intre timp ne apropiam de casa cu nunta. Acolo erau altii...