Sunteți pe pagina 1din 5

1

Cele zece caracteristici fundamentale ale persoanei codependente:

Extrase din Dr. Robert Hemfelt, Dr. Frank Minirth, Dr. Paul Meier “Labirintul Codependentei” si
“leşirea din labirint“

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii.

2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din familia in
care a crescut.

3. Persoanele afectate de codependentă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea,


demonstrează şi un grad scăzut de maturitate).

4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi.

5. In schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi.

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă pentru el
este tulburată de o lipsă de echilibru intre dependenţă şi independenţă, cu efecte extrem de
nocive.

7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării.

8. Persoana codependentă işi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi incearcă
adesea să le schimbe.

9. Viaţa persoanei codependente se desfăşoară intre extreme.

10. Persoana codependentă caută in permanenţă ceva despre care crede că ii trebuie sau ii
lipseşte in viaţa personală.
2

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii.

Comportamentul codependenţilor nu poate fi intotdeauna definit ca „negativ”; de fapt, unele


obsesii, cum ar fi aceea de a munci, sunt apreciate pozitiv in anumite cercuri sociale. Indiferent
de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, obsesia există. Unele dintre impulsurile de
necontrolat se referă la alcool, droguri, agresiuni fizice, tulburări de nutriţie, dependenţe
sexuale. Altele se manifestă mai subtil, dar nu mai puţin constrangător: mania de a număra
obiectele, de a le aranja geometric ori de a le alinia, obsesia de a-ţi spăla mainile frecvent.

Răspunsul tău la intrebarea: „Ce-ţi doreşti cel mai mult in viaţă?” poate dezvălui anumite
obsesii. (“Labirintul Codependentei”)

Obsesiile uşor de identificat sînt cele considerate ,,obiceiuri rele“, cum ar fi: dependența de
stupefiante, de alcool, de sex, abuzurile fizice, tulburările de nutriție. Dependențele legate de
muncă sînt mult mai puțin evidente. În societatea noastră, oamenii care îşi ţin casa curată, sînt
profesionişti desăvîrşiţi sau iau numai note de zece sînt considerați demni de toată admirația.
Dar cei care manifestă aceste admirabile calități sînt adesea victimele nefericite ale propriilor lor
obsesii.(“leşirea din labirint“)

2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din
familia în care a crescut.

Sumbre, fantomele trecutului - anii primei copilării, copilăria părinţilor noştri şi a părinţilor lor - ne
invadează prezentul. Citeodată şoptesc, altădată ţipă. Larma lor e uneori binefăcătoare, alteori
ne distruge. Fiecare avem astfel de reminiscenţe ale trecutului intr-o oarecare măsură. In cazul
unei personalităţi armonioase ele sunt in stare latentă, permiţind din cind in cind o privire furişă
in trecut, cu efecte benefice. In cazul personalităţilor afectate grav de codependenţă, ele
distorsionează realitatea.

Cit de tare oricat de des auzi in prezent vocea mamei sau a tatălui tău? O frază ca «niciodată
nu faci ceva bine» iţi spune ceva? (“Labirintul Codependentei”)

3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea,


demonstrează un grad scăzut de maturitate).

Cit de mulţumit eşti de tine insuţi? Te aperi de criticile nefondate? Te simţi lipsit de sprijin şi
prieteni? Ce iţi spun aceste lucruri despre respectul faţă de tine insuţi? (“Labirintul
Codependentei”)

Care sînt unele dintre comentariile critice pe care ți le adresezi? (de exemplu: ceea ce am făcut
a fost o prostie; ştiu că oamenii aceia nu mă vor plăcea; niciodată nu fac ceva ca lumea)

« Esti foarte important pentru mine, stii acest lucru ? »


« Ai făcut o treabă excelentă — sînt cu adevărat mîndru de tine. »
« Mulțumesc mult, iubito, m-ai ajutat enorm. »
Copiii proveniți din familii cu probleme pot creşte fără să ajungă vreodată să audă una dintre
aceste fraze, care sînt mesaje esențiale despre valoare, merit şi demnitate. În cele din urmă, ei
vor sfîrşi prin a se crede fără importanţă şi valoare, simţind un gol interior, de parcă le-ar lipsi
ceva ce toți ceilalți posedă. Persoanele codependente se îndreaptă cu disperare spre ceilalți
pentru a-şi găsi respectul de sine, gîndind inconştient: Dacă reuşesc să-i fac pe ceilalți să mă
aprobe, poate că voi ajunge să am o imagine mai bună despre mine. .(“leşirea din labirint“)

4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi.


3

Fericirea unei persoane codependente depinde aproape in intregime de ceea ce fac sau
gindesc ceilalţi. Ai auzit vreodată aceste cuvinte:

“Dacă el/ea s-ar schimba, aş fi fericit.”


„Dacă el/ea ar arăta că mă acceptă şi imi aprobă acţiunile, aş fi fericit.”
„Singurul motiv, pentru care el/ea face lucrul acesta, este pentru a-mi distruge liniştea. El/ea
vrea să mă rănească, şi reuşeşte.” …?

Ai nevoie de un tovarăş de viaţă perfect pentru a te simţi implinit? (“Labirintul Codependentei”)

Persoanele codependente simt o nevoie inconştientă de a compensa nefericirea din trecutul lor
prin manipularea persoanelor şi a situațiilor. .(“leşirea din labirint“)

5. În schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi.

Părinţii sunt responsabili pentru copiii lor in mod firesc. Nu vorbim aici despre acest fel de
responsabilitate. Mai degrabă, este vorba de faptul că persoana codependentă se simte foarte
răspunzătoare pentru tot ce se intimplă cu ceilalţi, pentru fericirea, sentimentele, gindurile,
acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernămint, care-i ţine departe de probleme.

« Dacă nu intervin, el/ea poate greşi ingrozitor.»


«Ii provoc suferinţă; dacă mă străduiesc să fiu mai bun, el/ea va fi fericit/ă.»
« Nu vreau să mă ocup de acest lucru, dar cineva m-a rugat, aşa că o voi face. Ceea ce vreau
eu este mai puţin important faţă de ceea ce doreşte persoana respectivă.» (“Labirintul
Codependentei”)

Numeroase persoane codependente încearcă să evite propria suferință luînd asupra lor
problemele altora. Dacă mariajul celui mai bun prieten se destramă, codependentul gîndeşte: Ar
fi trebuit să fiu în stare să le rezolv problemele. Persoanele codependente nu reuşesc să-şi
organizeze propria lor viață - darămite pe a celorlalți — așa că ajung să se simtă vinovate de tot
și de toate. (“leşirea din labirint“)

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă
pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi independenţă, cu
efecte extrem de nocive.

Termenul opus codependenţei (şi nu putem repeta destul de des acest lucru) nu este
independenţa. Persoanele dependente şi codependente sunt mult prea independente prin
insăşi situaţia lor; ele sfidează raţiunea, bunul simţ şi morala prin insăşi condiţia lor de
dependenţă.

Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţa. (…) Persoanele interdependente


sănătoase işi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi
arăta vulnerabilitatea, dar in acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a
avea nevoie de altcineva pentru a le-o intregi. (“Labirintul Codependentei”)

Dumnezeu ne-a creat pentru a fi în acelaşi timp dependenţi şi independenți. În ultimă instanţă,
binele nostru este responsa bilitatea noastră --- nimeni altcineva nu poate fi făcut responsabil cu
împlinirea tuturor nevoilor noastre. Pe de altă parte, Dumnezeu a sădit în sufletul nostru nevoia
de apropiere, atît de El, cît şi de semenii noștri. Întotdeauna, persoanele codependente
manifestă în relaţiile lor un comportament împins la extreme. Fie ,,nu pot trăi fără tine“, fie ,,mă
descurc foarte bine şi fără tine, n-am nevoie de nimeni“.(“leşirea din labirint“)
4

7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării.

Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Cu toate acestea,


persoana codependentă işi apără in mod sincer familia. Dacă ea işi mai aminteşte ceva din
copilărie, este vorba de fragmente izolate sau detalii care nu sunt intocmai conforme realităţii.
De obicei, persoanele codependente nu pot vedea lucrurile aşa cum sint, nu pot aprecia
situaţiile ca fiind atit de rele precum se prezintă in realitate. Ele pretind că nimic rău nu s-a
intimplat şi găsesc că introspecţia este mult prea dureroasă pentru ele. (“Labirintul
Codependentei”)

Specialiştii nu încetează să se minuneze de eficiența negării. Una dintre primele întrebări puse
pacienţilor la clinica Minirth-Meier este: „Spune-ne cum a fost copilăria ta?“ Ei răspund
invariabil: „Am crescut într-un cămin destul de plăcut“, pentru ca apoi să relateze abuzuri de
neînchipuit. Negarea care i-a ajutat să supraviețuiască în copilărie stă întotdeauna în calea
vindecării lor ca adulți.

Dacă îți vine greu să vezi anumite greşeli ale părinților tăi, s-ar putea să refuzi să admiți anumite
probleme care se află la rădăcina codependenței tale. (“leşirea din labirint“)

8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi
încearcă adesea să le schimbe.

Ea işi manifestă frustrarea incercand să controleze situaţii ori persoane care sunt şi vor rămine
intotdeauna in afara influenţei sale... Oamenii care au o imagine de sine negativă se aşteaptă
adesea să eşueze deoarece cred despre ei inşişi că sunt nişte rataţi. Cind se gindesc la viitor, ei
văd dezamăgiri, infringeri. Dacă realitatea le dă dreptate - dacă intr-adevăr suferă o infrangere -
frustrarea ii determină să aibă un şi mai scăzut respect de sine. (“Labirintul Codependentei”)

Persoanele codependente se agață de o serie de „dacă”. Dacă m-aş fi ocupat mai bine de copii,
soțul meu n-ar fi izbucnit în aşa hal. Dacă aş face-o pe Erica să mă iubească, n-ar mai umbla cu
alți bărbați. Persoanele codependente nu admit simplul adevăr că nu pot să-i controleze pe
ceilalți. (“leşirea din labirint“)

9. În principal, viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme.

Relaţiile personale sunt marcate de suişuri şi coborişuri extreme, de zile fierbinţi şi ingheţuri.
Certurile indrăgostiţilor repun in scenă Al Doilea Război Mondial, iar impăcările lor il fac pe zeul
grecesc Bacchus (patronul orgiilor) să pară anost. Şi atitudinea persoanei codependente faţă de
autoritate este la fel de marcată de extreme. Acelaşi om, dezgustător de umil in faţa şefului,
poate fi un adevărat tiran acasă. De asemenea, codependentul poate simţi o teamă profundă
faţă de un anumit tip de autoritate sau poate sfida un alt tip de autoritate. Nici in acest caz nu
există un echilibru sănătos, nu există certitudinea controlului asupra propriilor reactii. Este vorba
de o altă funcţie a naturii polarizante a vieţii şi atitudinii persoanei codependente. (“Labirintul
Codependentei”)

10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţa acel ceva despre care crede că îi
trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală.

In capitolul unu am arătat că, uneori, pacienţii işi descriu situaţia cu cuvintele: « Mă invirt de
colo, colo cu senzaţia că am un gol imens in mine, ca şi cum aş fi gaura din mijlocul gogoaşei.
Ceva lipseşte inlăuntrul meu. » (“Labirintul Codependentei”)
5

Persoanele codependente trec prin viață ca o maşină rămasă fără combustibil, mergînd tot cu
hopuri spre staţia de benzină. Mesajele de valoare şi demnitate care le-au lipsit în copilărie au
lăsat un mare gol în sufletul lor. Cu disperare, ei caută în afara lor pentru a găsi un scop şi un
sens în viață.

Timpul le vindecă pe toate?

Codependența nu se ameliorează cu timpul. Mîine nu va fi mai bine. Dimpotrivă, va fi şi mai rău.


Există anumite etape prin care trebuie să treci pentru a te îndepărta de suferință, dar trebuie
neapărat să porneşti la drum. Lucrurile nu se întîmplă de la sine. Foarte mult depinde de dorinţa
ta sinceră de a te elibera de stafiile trecutului - cauze ale codependenței, pe care le vom discuta
în capitolul următor. (“leşirea din labirint“)

_____