Indicatori acido bazici

1. Consideratii teoretice

Indicatorii sunt substanţe chimice care îşi schimbă o anumită proprietate (culoare,
turbiditate, fluorescenţă) în funcţie de un anumit parametru variabil al sistemului (pH,
pM, t.e.m).
Indicatorii chimici, pentru a putea fi utilizaţi la determinarea punctului de
echivalenţă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1 să funcţioneze reversibil;
2 schimbarea proprietăţii să se facă într-un interval de pH, de pM, de t.e.m. ş.a
cât mai mic;
3 să fie solubil în mediul sistemului titrat;
4să fie stabil în condiţiile de lucru date;
5să aibă un potenţial mare de schimbare a proprietăţii, încât să se utilizeze
concentraţii mici de indicator.

Indicatorii acido-bazici (de pH) sunt, de obicei, acizi sau baze slabe organice care
suferă o schimbare sesizabilă în funcţie de pH-ul mediului.
Clasificarea indicatorilor acido- bazici:
1 de culoare
1 simpli
2 unicolori
3 bicolori
4policolori
5 micşti
6 universali

1 turbidimetrici
2de adsorbţie
3de fluorescenţă
Cei mai utilizaţi sunt indicatorii acido-bazici de culoare.
Modificarea culorii acestor indicatori în funcţie de pH a fost explicată în diverse
moduri. Vom reţine aici teoria cromofor-ionică a lui J.Stieglitz, fiind cea mia completă.
După această teorie, virajul culorii indicatorilor de pH este datorat unei modificări a
structurii indicatorului, modificare ce are loc odată cu schimbarea gradului de disoiere a
acestuia. Pentru exemplificare s-au ales indicatorii: p-nitrofenol, roşu de metil,
metiloranjul şi fenolftaleina.
2
p-nitrofenol

roşu de metil

fenolftaleina
 Indicatorii acido-bazici de culoare sunt deci acizi sau baze slabe organice a căror
formă disociată posedă o altă culoare şi o altă constituţie structurală decât forma
nedisociată.
Domeniul de viraj al indicatorilor acido-bazici este intervalul de pH în limitele
căruia se observă schimbarea proprietăţii indicatorului (de exemplu culoarea).
Locul intervalului de viraj în scara de pH şi mărimea acestui interval depind de
natura indicatorului şi de condiţiile de lucru.
Majoritatea indicatorilor acido-bazici au un interval de viraj de două unităţi pH.
Se vor considera doi indicatori, un acid slab Hind şi o bază slabă IndOH, care se
disociază:
 Ambele forme ale indicatorului sunt prezente în soluţie, conform reacţiei
reversibile, concentraţiile lor depind de concentraţia ionilor de hidrogen , respectiv de
pH. Culoarea pe care ochiul o detectează depinde de raportul concentraţiilor celor două
forme colorate, denumit raport de culoare.
Ochiul sesizează o culoare în prezenţa alteia atunci când forma care imprimă
această culoare se găseşte în proporţie de minimum 9-10%.
Din echilibrele de mai sus, scoţând raportul de culoare, se obţine:

pH (domeniul de viraj) = 14 –pKIndOH +1 – 14 + pKIndOH + 1 = 2 unităţi

Schimbarea minimă de pH (ΔpH) necesară pentru a produce virajul indicatorilor
este deci de două unităţi.
Exponentul indicatorului notat pH1/2 este pH-ul la care raportul de culoare este
egal cu unitatea.
pH1/2 = pKHInd pentru indicatorii acizi slabi;
pH1/2 = 14 – pKIndOH pentru indicatorii baze slabe.
Punctul de titrare (exponent sau indice de titrare) notat pT este pH-ul din interiorul
domeniului de viraj la care ochiul observă cel mai bine schimbarea culorii.
Pentru foarte mulţi indicatori pT-ul corespunde exponentului indicatorului şi, în
felul acesta, se situează la mijlocul domeniului de viraj.
În funcţie de culorile celor două limite ale domeniului de viraj, pT-ul poate fi
deplasat către una dintre aceste limite.