Sunteți pe pagina 1din 148

Anul IV, nr.

5-6 (41-42) mai-iunie 2018


IAŞI, ROMÂNIA
SUMAR

semina sapientiae 72 Vasile IANCU, Dictatul insidios al unei noi ideologii:


political correctnes (Ana Blandiana); Solitarul mărturisitor
(Nicolae Turtureanu); Mărturiile spectatorului profesionist
POEMUL DESENAT (Carmen Mihalache)
4 Arcadie SUCEVEANU (Chişinău), Un trup ce abia începe 78 Iulian Marcel CIUBOTARU, Un bilanţ istoriografic
5 Dragoş PĂTRAŞCU, Grafică ilustrativă (Dumitru Vitcu)
79 Constantin CUBLEŞAN, Sferele Şarpe (Şerban Chelariu)
UN POET, O PAGINĂ 81 Diana BOBICĂ, Râul Mehadia şi apărarea spaţiului interior
6 Adi CARAULEANU, Mâine (Vlad Stanomir)
7 Margareta CURTESCU, Dragostea 84 Cornelia CÎRSTEA, Livia Cotorcea – Căutînd desăvîrşirea
8 Adina FILIMON, Frica e un păcat neiertat 86 Constantin COROIU, Portret la 45 de mâini (D.R. Popescu)
9 Robert ŞERBAN, 11 88 Anastasia DUMITRU, Efectul Himalaya sau despre „un
screensaver al lumii” (Marius Chivu)
PROZĂ 92 Cristina CHIPRIAN, Nu este poezie dacă nu este turnată
10 Gheorghe SCHWARTZ, O introducere în Jocurile trecerii din nou în faguri (Dumitru Păcuraru); Trandafirul
13 Paul TUMANIAN, Meşteri zidari hipnotici care-i va ucide cu o poezie (Gellu Dorian); Câmpuri imense,
năpădite de-atâta rod (Constantin Cubleşan)
95 Radu Ilarion MUNTEANU, Bis in idem? (Horia Gârbea)
et in arcadia ego 97 Ioan RĂDUCEA, Tristeţe cu metafore
(Lucian Dan Teodorovici)
18 Jan TĚSNOHLÍDEK (Cehia), Mai am ce pierde; Kotresh; 99 Maria PILCHIN, Poeme cu măşti şi papagali
O nouă şansă; Pausa (Vasile Romanciuc)
20 Ştefan AFLOROAEI, Nume simple ale adevărului 101 Stelian ŢURLEA, Efectul Mandela (Petru Berteanu)
23 Simona MODREANU, Cu Jean Rouaud despre
romanul francez (V)
26 Cristina HERMEZIU (Paris), Patrimoniul cultural românesc
şi aplicaţia CelebRo, la Paris historia magistra vitae. varia
28 Codrin Liviu CUŢITARU, Jane Austen şi Henry David Thoreau
sau despre transcendentalism avant şi aprés la lettre 104 Traian DIACONESCU, Parodii mitologice la Ovidiu
şi Prudentius
108 Mihai CIMPOI (Chişinău), Întâlnirea estetică şi fiinţială
cu Eminescu – studiu introductiv
colloquium 113 Epistole inedite: Grigore Vieru (1935-2009) către
Corneliu Ştefanache (1934-2009)
CHESTIONAR LA… SEMICENTENAR JUNIMEA 50 115 Grigore ILISEI, Mărturii dintr-un „portret în ramă”: Liviu Leonte
(formulat de Lucian VASILIU) 118 Laura Carmen CUŢITARU, Despre limbă şi emoţii
Răspund: 118 Gheorghe SIMON, Abisuri sunt în suflet
36 Ştefan OPREA 122 Mirela STĂNCIULESCU, Veronica Micle sau o mână
39 Constantin DRAM de cuvinte
126 Luo DONGQUAN, Ding Chao, românolog, profesor universitar
40 Teodora ZAMFIR
128 Eugen URICARU, Caransebeş
DIALOG 124 Grigore ILISEI, Despre modele şi criza valorilor
130 Anatol EREMIA (Chişinău), Pământul – simbol al vieţii
41 Nicolae BUSUIOC – Nicolae DABIJA (Chişinău)
132 Florin FAIFER, Tărâmul dintre tărâmuri (Monica Broos)
„Vom putea supravieţui numai împreună cu neamul”
134 Liviu Ioan STOICIU, Din anul Revoluţiei.
44 Irina NECHIT (Chişinău) – Miron SCOROBETE
De uz strict personal (XVIII)
„Într-o bună zi, România se va ridica reîntregită”
■ Ut pictura poesis
48 Ioan HOLBAN – Nicu GAVRILUŢĂ
Omul balcanic şi balcanismul 137 Maria BILAŞEVSCHI, Eugen Mircea – retrospectivă
sentimentală; Suzana Fântânariu: despre om ca document;
Dumitru Verdianu: metafora volumului
ars amica nostra 143 Dan Gabriel ONŢELUŞ, C. Negruzzi. Deşertăciunea puterii

55 Suzana FÂNTÂNARIU

muti magistri sunt libri


■ Comentarii, recenzii, cronici
60 Doru SCĂRLĂTESCU, Trei debuturi în eminescologie
(Virginia Blaga, Ioan Iacob, Radu Cernătescu)
68 Bogdan Mihai MANDACHE, Eminescu citit în cheie esoterică Revista SCRIPTOR este proiect al Editurii Junimea
(Radu Cernătescu) şi al Societăţii Culturale „Junimea '90”,
70 Ion POP, „Vaga teroare a fragilităţii” (Emil Nicolae) cu susţinere de la Consiliul Local și Primăria IAȘI
semina
sapientiae
POEMUL DESENAT      

Arcadie SUCEVEANU
(Chişinău)

UN TRUP CE ABIA ÎNCEPE

Cineva îmi zideşte uşile

Abia ies din râu,


că uşa râului e zidită
De cum îmi întorc faţa de la oglindă
către oglindă nu mai am întoarcere

Nimic din ceea ce este nu mai seamănă


cu ce-a fost

Ies din toate şi intru în


Nicăieri

Pe sub pielea mea creşte


un alt fel de piele
pe dinlăuntrul chipului meu
se insinuează alt chip
pe dedesubtul unghiilor mi se profilează
alte unghii – subţiri, transparent de subţiri,
ale unui trup vast, nesfârşit,

ce abia începe

Din volumul Căzut în ruină, la Paris,


în curs de editare la Junimea,
colecţia „Cantos”

4
    Dragoş PĂTRAŞCU: Poemul desenat

5
UN POET, O PAGINĂ

Adi CARAULEANU

MÂINE

mâine plecăm
şi ieri ajungem
în pline frângeri
născute azi

poimâine plouă
alaltăieri rouă
cu pline lacrimi
născute gratii

şi timpul trece
şi ne petrece
în azi şi ieri
de reînvieri

poimâine ninge
mâine atinge
ieri a fost ieri
alaltăieri

Din volumul Clovn rănit,


în curs de editare la Junimea,
colecţia „Atrium”

6
UN POET, O PAGINĂ

Margareta CURTESCU
(Bălţi – Chişinău)

DRAGOSTEA

pe vârful de lance mi-ai adus dragostea


mi-ai zis i-o este a ta dar de aici încolo
te va pândi mereu ochiul acestui vârf de
lance nu vei scăpa de el niciunde
niciunde chiar de vei avea drep-
tate chiar de vei avea

tocmai te întorseseşi dintr-un război şi


refrenul acesta suna perfect senzual ca
un clopot într-o dimineața cu ceață

în nopțile cu lună plină târgul îşi


primenea hainele aveam drep-
tate de aceea ştiam că ochiul
acela cu sclipiri de alamă
veghează conştiincios
impecabil

doar dragostea trecea printre


ierburi nude fără să-i pese

Din volumul Inima desenată pe cer,


în curs de editare la Junimea,
colecţia „Atrium”

7
UN POET, O PAGINĂ

Adina FILIMON

frica e un păcat neiertat


de care n-am să scap niciodată
e ca a doua piele peste cealaltă a mea
se substituie animalului sincer şi-mi dă o formă
de ticălos cu mâinile în buzunar
ea nu pare defunctă chiar dacă reuşesc s-o dezbrac
şi o aşez pe umeraş printre celelalte păcate
o port prea des
nu se uzează niciodată aşa încât s-o arunc
definitiv în stradă
poate o ia altcineva
şi-şi face din ea mănuşi
sau o pereche superbă de pantofi
în care să tremure ca un maidanez
prins în lanţ de hingheri

Din volumul Samuraiul de lemn,


în curs de editare la Junimea,
colecţia „Cantos”

8
UN POET, O PAGINĂ

Robert ŞERBAN

11
Crinei

Ce bine-ar fi de-ar fi un Ghirlandaio să-ţi prindă-n mână, cu-a lui mână, creta
ori un cărbune stins care să lase, pe-o hârtioară, semnul spre Valletta.

Să dormi uşor, ca praful de pe fluturi, şi să nu-ţi pese de cuţit ori gheară,


Iar când faci ochi, când pleoapele îţi scuturi, să poţi alege: dimineaţă, seară.

Şi să porneşti ca linia, subţire, ce tremurul şi-l pierde prin nisipuri.


Nu-ntoarce capul, umbra nu e umbră, şi-nchipuirile– s lipsite, azi, de chipuri.

Când insula se va iţi din apa-naurită-n praf de turmeric,


atunci să-ţi potoleşti degrabă graba, să-ţi pui cercei, să mai aştepţi un pic.

E ziua nesfârşită ca un tată ce îşi răzbună calm, firesc, fetiţa


Pe care creta-a desenat o fată, şi-un 11, mai apoi, peniţa.

9
PROZĂ

Gheorghe SCHWARTZ

O INTRODUCERE ÎN JOCURILE TRECERII

Prima activitate a individului om este jocul. ţia venită dintr-un lucru realizat, dintr-o cauzalitate
Iniţial, jocul este strict afectiv şi copilul mic simte rezolvată în mod fericit, dintr-o satisfacţie ce poate
satisfacţie din folosirea fără un scop precis a pro- fi pusă în cuvinte.) Dar jocul nu oferă o satisfacţie
priului corp şi din aprobarea celor din jur. Într-o a senină, asemenea celei la care pretind că ajung
doua fază, atunci când jocul începe să se petrea- cei ce caută în contemplare contopirea cu divinita-
că după nişte legi dictate (şi) de raţiune, copilul tea. Jocul nu ne aduce în starea primordială. Chiar
începe să-i imite pe cei din jur. Şi acum, scopul dimpotrivă, jocul conţine toate ingredientele vieţii
jocului rămâne, pe lângă cheltuirea de energie, active: ambiţie, hotărâre, conştiinciozitate, rivalita-
tot satisfacţia. Satisfacţia fiziologică, dar tot mai te, orgoliu, în ultimă instanţă, chiar îndârjire şi puţin
mult satisfacţia că este observat, că i se răspun- sadism. Aşa că jocul este lupta cu timpul, adică
de, că este „centrul universului”. altceva, cu totul altceva, decât liniştea atemporală
În continuare, jocul conţine o multitudine din- din rai ori din pântecul mamei.
tre elementele întâlnite în analiza comportamen- De ce tânjim după fericire? Instinctiv, pentru
tului uman: spiritul de competiţie (tendinţa de afir- că îl face pe individ să revină la starea adamică:
mare), instinctul gregar, scenariile imaginative, ri- lipsit de apăsarea trecutului şi de grijile de viitor,
valitatea, rolurile, ierarhiile, scorul etc. El se conti- adică starea fătului în burta mamei. Înjurătura de
nuă şi în activitatea omului adult, pragmatismul mamă nu este, de fapt, decât o urare de suprem
acţiunilor aceluia repetând pragmatismul jocului. bine.
Şi invers, cât timp conştiinţa ludicului rămâne
Aşadar:
prezentă, şi în jurul acţiunii cotidiene a adultului
se păstrează o aură de convenţional preluată din Manifest pentru savanţii lumii: „Lăsaţi din
regulile jocului. preocupările dumneavoastră temele inutile!
Această ambivalenţă „serios” – „joc” continuă Concentraţi-vă geniul şi experienţa doar pentru
să fie un parametru al comportamentului vieţii co- a inventa procedeele prin care să poată oricine
tidiene. reveni în burta mamei, unicul loc unde fericirea
Jocul reprezintă primul transfer de energie. depăşeşte clipa singură, fiind prezentă tot tim-
pul!”
Jocul este satisfacţia în sine, fără a putea fi, to-
tuşi, confundat cu fericirea, întrucât tot ceea ce Când auzim tradiţionala înjurătură de mamă –
poate naşte este bucurie/ tristeţe. („Tristeţe” în prezentă la atâtea şi atâtea popoare şi în atâtea
sensul insatisfacţiei, în limba română neexistând şi atâtea limbi, o resimţim drept ceva proferat îm-
un cuvânt potrivit pentru a desemna doar antoni- potriva adresantului, când, de fapt, ea nu vine
mul bucuriei şi nu şi al fericirii. „Tristeţe” nu face decât să-i ureze acestuia fericirea originară! Iată
distincţia necesară. Jocul se hrăneşte din satisfac- adevăratul sens al înţelepciunii populare!

10
De luat cunoştinţă „activităţi gratuite”, ele oferă satisfacţii şi/ sau
dezamăgiri apte de a umple spiritul individului om
01. Heraclit: „Principiul etern al vieţii este un
şi de a-i stimula ambiţiile. Se poate trăi şi fără
copil care se joacă mutând jucăriile de ici-acolo.”
Beethoven, şi fără Shakespeare, şi fără fotbal. Şi
Jocul copilului legănat, titireszul, morişca din
unii chiar trăiesc fără acestea şi fără atâtea alte
lemn, păpuşile demontabile, merele de aur, min-
lucruri ce nu ţin de supravieţuirea biologică. Însă
gea, zarurile sunt prezente şi în textele tradiţiei
toţi avem tabieturi, toţi avem jocurile noastre,
orfice ca imagini cheie ale simbolismului cosmic.
chiar dacă pe unii dintre noi nu ne interesează
02. În tratatele de psihologia vârstelor scrie că
Beethoven, Shakespeare şi nici măcar meciurile
jocul este activitatea de bază a copilului, munca
de fotbal.
activitatea de bază a adultului şi contemplarea
04. Pentru a intra în joc, pentru a intra în via-
activitatea de bază a vârstei a treia. Numai că jo-
ţă, este necesară o pregătire venită din tradiţie şi
cul este prezent pe tot timpul vieţii, nu numai la
din trăirile personale. Educaţia, instrucţia, credin-
copil. După ce trece prin primele faze ale jocului
ţa, comandamentele sociale reprezintă decorul
– jocul fiziologic –, băgatul degetelor în gură pro-
de pe scena pe care trebuie să ne adaptăm. Aca-
voacă satisfacţie, jocul imitativ, de-a mama şi
demicianul Julius Zimberlan susţine că adaptarea
de-a tata, de-a medicul, adică cel ce are halat alb
fără stres la rolul fiecăruia poate fi sensibil îmbu-
şi are voie să te înţepe în fund etc. –, vom ajunge
nătăţită după modelul „Sala de aşteptare”.
la jocul cu reguli şi cu roluri, unde vom găsi me-
reu o competiţie, o distribuţie riguroasă a partici- Efectul Sala de aşteptare a medicului
panţilor, o ierarhie, un scor, protagonişti, figuranţi, stomatolog (Efectul SAMS)
chibiţi, rivalitate, spirit de echipă, nevoia de antre- După cum s-a observat, mulţi pacienţi aflaţi în
nament (pregătire), cunoaşterea şi respectarea sala de aşteptare a medicului stomatolog consta-
regulilor, arbitrii ş.a.m.d. Lucrul este valabil şi la tă cum brusc le dispar durerile îngrozitoare, cele
copil, şi la adult, şi la vârsta a treia. De pildă, o zi care nu i-au lăsat toată noaptea să doarmă. Aşa
din viaţa unui adult: acesta este funcţionar, îşi cu- că renunţă să mai apeleze la doctor. E drept, du-
noaşte rolul de la serviciu şi poziţia pe care o pă puţină vreme, durerile revin. Dar momentul
ocupă în ierarhia instituţiei, este în competiţie cu acela din sala de aşteptare şi răstimpul până
sine şi cu ceilalţi colegi pentru avansarea în grad, când revin durerile a constituit obiectul unui stu-
va avea rezultate cuantificabile prin remuneraţia diu complex al Institutului Regal de Anestezie.
primită şi prin prestigiul obţinut, este, de regulă, În Raportul Final, publicat în Revista Globală
protagonist acasă şi figurant în societate, se ara- de Anestezie şi Terapie Intensivă, profesorul
tă interesat de ceea ce se petrece în lume, unde, R.H. Bloom, şeful echipei, a semnat următorul
în mare măsură, nu este decât un chibiţ, îşi ma- comunicat:
nageriază rivalitatea cu cei cu care se află în „Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul a patru
competiţie, este solidar cu cei cu care are intere- ani şi a inclus munca unor medici anestezişti,
se comune, se pregăteşte şi dă diferite probe, medici specialişti în terapie intensivă, chirurgi,
teste şi examene în domeniul său de competen- psihologi şi filosofi, în total un număr de 37 per-
ţă, este la curent cu regulile impuse şi cu modifi- sonalităţi cu cel mai înalt grad de competenţă.
cările care apar, este atent şi studiază noutăţile S-a folosit tehnica cea mai avansată, eşantionul
în domeniul său de activitate etc. Adică parcurge de subiecţi putând fi astfel monitorizat atât neuro-
şi se supune la toate caracteristicile jocului. logic, cât şi din punctul de vedere al reacţiilor ve-
Ne jucăm copii fiind şi nici nu ne dăm seama getative, al travaliului cardiovascular, cât şi al tră-
când am îmbătrânit. Şi continuăm să ne jucăm… irilor subiective. Cercetarea a continuat până ce
03. Ca şi animalele, omul, pentru a supravie- s-a coagulat tehnica necesară aptă de a recolta
ţui, nu trebuie decât să aibă grijă de securitatea răspunsurile corecte. Scopul nostru a fost să gă-
sa fizică, de sănătatea sa, să se hrănească raţio- sim mecanismele prin care Efectul Sala de aştep-
nal, să aibă un regim de viaţă echilibrat, să nu-şi tare a medicului stomatolog, un efect obiectiv, re-
bată joc de ofertele naturii şi să se reproducă. alizează o anestezie încă nefolosită în practică,
Da, însă omul, nesilit de nimeni şi de nimic, face astfel încât să putem extinde acest Efect şi în alte
şi o mulţime de „lucruri inutile”, adică lucruri ce nu domenii medicale. Câştigul ar fi economisirea de
ţin de simpla sa supravieţuire. Or, cea mai mare medicamente, excluderea riscului de efecte ad-
parte a acestor activităţi „inutile” le realizează cu verse, introducerea la pacienţi starea de calm la
ajutorul jocurilor conştiente ori inconştiente. Jocu- intrarea în sala de operaţie ori în cea de terapie
rile îl fac să nu-i pară insuportabil de lung, de intensivă. Şi, de asemenea, în răstimpul între
plictisitor, timpul limitat ce-i este îngăduit. Aparent

11
apariţia unui accident de orice fel şi intervenţia najelor interpretate, nici măcar actorilor nu le ca-
din spital. de bine când spectatorii nu-i urmează în jocurile
În urma acestei cercetări pluridisciplinare, se prezentate, manifestându-se drept simpli privitori.
constată că: De aceea, de teamă de a nu se întâlni cu o ase-
– Efectul Sala de aşteptare a medicului sto- menea situaţie ce i-ar putea distrage din univer-
matolog (Efectul SAMS) nu are loc decât la subi- sul piesei, „actorii, în timpul unui spectacol, prefe-
ecţi umani. De asemenea, nu are loc la copiii sub ră să evite privirea spectatorilor”. Cu atât mai
opt ani şi nici la oligofreni. mult în viaţa reală, subiecţii copii ori adulţi supor-
– SAMS este în funcţie de mozaicul patologic, tă cu greu să li se distrugă jocul printr-o invaziune
de starea atmosferică şi de momentul circuitului străină, un comentariu ori o ironie.
celular. 07. Diferenţele dintre jocul copilului şi jocul
– În anumite condiţii, SAMS este transmisibil. adultului nu sunt decât două:
Dar această contagiune pozitivă reprezintă obiec- a) Copilul are nevoie de satisfacţie imediată
tul unui alt program (în derulare). pentru a continua, adultul are parte mai mult de
– Nu este indicat ca SAMS să fie utilizat până satisfacţie amânată. (Copilului nu-i poţi arăta
la elucidarea tuturor consecinţelor”. punga cu bomboane, spunându-i că le va primi
Deocamdată, Efectul Sala de aşteptare a me- doar cu ocazia zilei sale de naştere, adică abia
dicului stomatolog (Efectul SAMS) e încă în stu- peste trei săptămâni. În vreme ce eu, adult, lu-
diu, dar lumea aşteaptă cu speranţă îndreptăţită crez din greu, fiindcă ştiu că – doar la sfârşitul lu-
ziua când va putea fi extins şi în practică. nii – voi obţine un salariu care să-mi permită să
Acest model, bine aplicat de către antrenorii supravieţuiesc şi să-mi pot permite unele mici/
vieţii noastre, reduce, după cum afirmă Julius mari bucurii.)
Zimberlan Senior, cu cel puţin 35% stresul în ac- b) Deosebirea a doua constă în gravitatea im-
tivitate şi măreşte productivitatea în consecinţă. plicaţiilor: copilului nu-i mai convine ceva, aban-
(Datele statistice le puteţi consulta în acad. dr. donează jocul, îşi ia jucăriile şi pleacă. A doua zi
Julius Zimberlan, Modele practice de reducere a poate reveni să continue distracţia cu aceiaşi pri-
stresului în activitate, GLUP, Rombart – Arad, eteni. Adultului nu-i convine deloc modul cum es-
2009.) te tratat de şef, poate şi el să abandoneze activi-
05. Jules de Gaultier defineşte bovarismul tatea, dar nu va mai avea salariu şi din ce să tră-
drept „puterea dată omului de a se concepe altul iască (până ce va găsi – poate cu greu – un alt
decât este”. Numai că nu ţine doar de „bovarism” joc, o altă slujbă, o altă sursă de venit.)
să te crezi ceea ce tânjeşti să fii ori, în cazuri pa- Jocul cu reguli şi roluri este prezent pe tot tim-
tologice, chiar să te crezi ceea ce nu eşti. Ceea pul vieţii, el oferă satisfacţii şi dezamăgiri, necesi-
ce, până la un punct, este valabil nu numai pen- tă efort şi renunţări, poate da prestigiu şi, în orice
tru cazurile patologice, ci pentru mai toată lumea. caz, vise de mărire sau măcar de mulţumire cu
Când copilul vrea să aibă caracteristicile şi puteri- sine. Şi ne umple viaţa. Da, jocul ne umple viaţa.
le poliţistului, ale medicului, ale aviatorului „se Aşadar, jucându-ne toată viaţa, vom arăta vo-
concepe altul decât este”. Şi în scenariile imagi- ioase modele de distracţie, desigur cu speranţe
native, adultul doreşte să fie „altul decât este”. Iar nelimitate de câştig, în cea mai optimistă gamă
seniorul îşi aduce aminte şi îşi imaginează cum Sol Major. (Cine s-ar angaja într-un joc fără spe-
ar fi putut să fi fost viaţa lui în varianta cea mai ranţe de câştig? Nici măcar cei de pe margine
fericită. În activitatea sa, în joc, individul porneşte n-ar mai fi implicaţi! Păi, nu se bat destul specta-
întotdeauna de la o imagine alta decât cea în ca- torii unui electrizant meci de fotbal, chiar şi când,
re tocmai se află. uneori, jucătorii ştiu de la bun început care va fi
06. Este foarte important ca nimeni să nu ia în scorul final? Şi nu se dau de ceasul morţii părinţii,
derâdere jocurile noastre, oricât de ciudate ar pu- aşteptând în faţa şcolii odrasle destul de indife-
tea ele părea. Un zâmbet ori, mai grav, o ironie rente la rezultatele evaluării?) Să privim cu entu-
ne fac să ne dăm seama că, nerespectându-se ziasm aceste jocuri care nu sunt decât esenţa
convenţia, jocul nostru nu mai are nici un sens: în trecerii noastre pe pământ!
clipa aceea Puiu nu mai este poliţistul, în clipa Şi ţineţi minte: dacă n-ar fi jocurile, viaţa ni
aceea domnul director Popa îşi pierde autorita- s-ar părea groaznic de plicticoasă. Şi insuportabil
tea, bunicul iese din reverie şi totul se transformă de lungă.
într-o situaţie resimţită cel puţin jenant.
Chiar şi în cazul jucătorilor profesionişti, acto- Fragment din volumul Jocurile trecerii. Vocalize în Sol Major,
în curs de editare la Junimea,
rii, obişnuiţi să intre mereu în convenţiile perso- colecţia „Ficţiune şi infanterie”

12
Paul TUMANIAN

MEŞTERI ZIDARI HIPNOTICI

Pe trotuarul de pe bulevardul General Magheru, scrisori. Sau poate înmânându-le direct trecătorilor
între intersecţia cu strada Maria Rosetti şi cinema- dispuşi să le accepte. Fasciculele sunt perfect us-
tograful Scala, ca peste tot de altfel, zac pe jos ne- cate, semn că de la Ziua Deşertului n-a căzut nici-
numărate obiecte de tot felul: serviete şi poşete, un strop de ploaie. Reclamele anunţă deschiderea
ceasuri cu brăţară de metal, portofele... Iată şi o le- unei expoziţii de ikebana, sâmbătă 29 aprilie, pe
să de câine, cu zgarda în capăt, ca un şarpe ane- strada Pitar Moş...
mic care, sătul de viaţă, a ales să se întindă pe as- O utilitară a salubrităţii a dat cu spatele la intra-
falt şi să se lase uscat de razele soarelui. Câteva rea în garajul Ciclop şi a rămas astfel în nemişcare,
cărţi zac împrăştiate chiar în mijlocul trotuarului, de barând trotuarul pe toată lăţimea sa. Lazăr trebuie
bună seamă abia cumpărate la librăria Mihail Sa- să facă un ocol coborând pe carosabil. Dincolo de
doveanu, care se află la doi paşi distanţă. Vreo trei utilitară un pârâiaş de apă se scurge gâlgâind
din ele au căzut cu coperta în jos, chiar în dreptul abundent pe rampa ce coboară de la etajul întâi al
unui magnetometru. Alta a căzut cu coperta în sus. garajului, scurgându-se în rigolă.
Lazăr se opreşte pentru o clipă şi o cercetează cu Din mijlocul străzii...
privirea. Pe copertă scrie: Robert Thompson, lau- ... Lazăr priveşte peste capotele nenumăratelor
reat al premiului Nobel, Risipire. maşini încremenite pe toată lungimea bulevardului,
(Cu atât mai rău pentru cine n-a auzit de un cât vezi cu ochii. Impulsul de a anticipa este irezis-
asemenea nume.) tibil. Într-o bună zi zăpada se va aşterne peste toa-
Câţiva paşi mai încolo, pe trotuar, zace pleoşti- te acele capote şi nimeni nu va fi nerăbdător s-o
tă o sacoşă albastră în care o sticlă de ulei se poa- vadă topindu-se. Nimeni nu va fi nici surprins când
te ghici că s-a spart în cădere. Uleiul s-a prelins – altă ninsoare, şi alte ninsori, se vor aşterne într-o
şi, în timp, s-a înnegrit –, de-a latul trotuarului, către tăcere sepulcrală, albe şi imaculate, peste bule-
carosabil. Acolo a rămas, uitată, nu se ştie în ce vard, peste oraşul întreg. Răbdarea firii va fi ne-
împrejurare, chiar la bordură, o măsuţă rotundă, sfârşită, aşa cum a fost la începuturi. Iar când ten-
veche şi uzată, cu trei picioare. Cineva a cărat-o cuiala de la etajele superioare ale garajului Ciclop,
pesemne nu se ştie încotro, venind nu se ştie de care de pe-acum e şubredă şi instabilă, va începe
unde, şi a lăsat-o acolo ca să-şi tragă sufletul. Nu e să cadă, la primăvară, plescăind, îmbibată de apă,
deloc exclus ca acel cineva, foarte probabil un peste capota utilitarei intrate pe jumătate cu spatele
vârstnic, să se fi opintit s-o care, târând după el un către rampa ce duce la etaj, dar şi de-a lungul tro-
picior afectat de pareză în urma unui atac cerebral, tuarului, la piciorul zidurilor, asta se va întâmpla de-
întâmplat cu... ceva timp înainte. (Nu?) Chiar la in- ja în afara timpului. Meşteri zidari hipnotici n-ar mai
trarea în cinematograf a rămas părăsită pe trotuar mişca un deget să dreagă ceva acolo sus, deşi nu
o sacoşă soioasă, pe un cadru cu două roţi. Cadrul se poate să nu-i doară inima văzând cărămida zi-
are un mâner înalt. Sacoşa e încărcată cu un teanc dului cum iese la iveală încetul cu încetul de sub
de reclame pe care unul din amărâţii Bucureştiului tencuiala căzută.
urma să le distribuie strecurându-le în cutiile de Asta, dacă ar mai avea inimă să-i doară.

13
Odată, într-un film poliţist – îşi aminteşte Lazăr una, la anul alta, şi tot aşa, la suflarea vântului şi
– cadavrul unei femei a fost aruncat de ucigaş sub lucrătura perfidă a putrezirii. Toate batalioanele
într-un loc îndepărtat, la o margine de pădure, spre de zidari au plecat la un război tăcut, pe tărâmuri
a nu fi găsit prea curând de poliţie. Într-un cadru fix, neştiute. De unde niciunul nu se va mai întoarce
capul femeii moarte se odihnea pe braţul întins în vreodată.
prelungirea trupului, ca şi cum ar fi dormit, în timp Iar asta, în pofida optimismului afişat de toată
ce obiectivul focaliza o brăţară la încheietura mâinii lumea, se putea prevedea cu mult timp înainte.
ei dezgolite. Brăţara, oarecum largă, zăcea înclina- Doar c-un dram de luciditate...
tă, sprijinindu-se pe pământul acoperit cu iarbă. Lângă hotelul Ambasador, o maşină masivă, de
Urma, în acel film, o înlănţuire lentă de imagini su- teren, de culoare neagră, a rupt un pomişor de lân-
gerând trecerea timpului. Imaginea veche a mâinii gă bordură şi a pătruns cu jumătate din caroserie în
cu brăţară se dizolva într-una nouă, în care radiusul vitrina unui magazin de bijuterii, spărgând geamuri-
şi cubitusul, descărnate, luau exact locul frumosului le şi sfărâmând galantarele dinăuntru. Obiectele de
antebraţ întins anterior peste iarba acum uscată. aur şi briliantele zac răspândite pe toată pardosea-
Cu aceeaşi brăţară prin care treceau de astă dată la, printre cioburi de sticlă. Câteva din ele, chiar şi
micile carpiene ale încheieturii. Doar că acum, du- afară în stradă. O parte din coroana pomişorului se
pă dispariţia cărnii, brăţara zăcea într-o poziţie mai iţeşte şi acum, înfrântă, de sub caroserie, cu frun-
înclinată. În rest, nimic nu se mişcase din loc în zele veştejite dar încă nu de tot uscate. În interiorul
acea secvenţă. maşinii, air-bag-urile umflate au rămas captive între
Astfel, timpul va lucra, pe tăcute, schimbând la bord şi scaune, ca două baloane diforme şi inutile.
suprafaţă, dar şi în adânc. Zidurile bulevardului Lazăr ocoleşte alte maşini care au nimerit şi ele pe
General Magheru îşi vor expune, în timp, bietele trotuar. O strângere de inimă îi însoţeşte gândul în-
cărămizi... tors la trecutul apropiat, când, în acel moment din
Şi zidarii hipnotici vor aştepta în afara timpului... ziua nefastă, maşinile, propulsate de motoare scă-
Toate încărcăturile explozive sunt dezamorsa- pate de sub control, au deviat la un moment dat la
te. De-acum distrugerile vor fi exclusiv opera timpu- voia întâmplării, către trotuar, izbindu-se cu forţa
lui. Dacă vreo schelă a mai rămas pe undeva înăl- inerţiei de tot ce au întâlnit în cale. Nicio sirenă de
ţată pentru renovări începute cândva, nimeni n-ar ambulanţă şi nici sirenele pompierilor... (Ba nu!...)
mai putea adăuga pe nicăieri vreun petic din tencu- De sus, de la una din ferestrele de la etaj ale blocu-
iala lipsă, ci dimpotrivă, doar răbdare să ai ca să lui Aro, Lazăr are în faţa ochilor minţii fluviul încre-
vezi scândurile schelei prăbuşindu-se, anul ăsta menit de maşini de pe bulevardul Magheru. Ceva

CĂRŢILE JUNIMII

Ion AGRIGOROAIEI Ana BLANDIANA Mihai IACOBESCU


Iașii și unirea Basarabiei cu România Biserica fantomă/ Scrisori
(27 martie / 9 aprilie 1918) L’église fantôme din Bucovina
Colecţia Historia Magistra Vitae Colecţia Ficţiune şi infanterie Colecţia Historia Magistra Vitae

14
mai departe, la semaforul din intersecţia cu strada puteau produce. Amintea de căldură şi de singură-
George Enescu, girofarul unei ambulanţe se roteş- tate. Şi de momentele de răgaz. Părinţii lui Lazăr
te fără încetare, în timp ce sirena urlă strident, răs- preferau cafeaua clasică, neagră, iar mama sa, în-
pândind în aer, mereu din acelaşi loc, o nelinişte datorată tradiţiilor de orice fel, probabil că ar fi pre-
inutilă. Ambulanţa va continua desigur să-şi risi- ferat să şi-o fiarbă în ibric de aramă, la nisip, dacă
pească larma şi după căderea nopţii. Lazăr vede în nu i-ar fi fost prea lene. În timp ce tatăl său nu şi-a
închipuire luminile aprinse ale străzii, atâtea câte se prea bătut capul, s-a mulţumit cu orice. Doar Mara
vor mai aprinde. Simte, parcă, aerul răcoros al serii a fost mai pretenţioasă, preferând capuccino, care
de primăvară care încă n-a murit. Vede verdele se putea cere inclusiv la bufetul teatrului, în serile
crud al copacilor pe care primăvara, supusă rutinei, când se duceau să vadă reprezentaţii.
îşi face datoria să-l arboreze, ca în fiecare an, de-a Lazăr parcurge cu privirea lista sorturilor de ca-
lungul bulevardului. fea de pe panoul aparatului şi se opreşte, ca şi altă
Un automat de cafea a scăpat neatins de ma- dată, la cafe espresso. Luminiţele fantei continuă
şina care a spulberat vitrina cu o furie de mult con- să clipească verde. Introduce bancnota de un euro,
sumată, între magazinul de bijuterii şi un magazin aparatul se trezeşte din letargie şi zumzăie discret
de accesorii de telefonie mobilă. Luceşte în lumina sugându-i bancnota. În secundele următoare se
zilei, cu muchiile sale nichelate încadrând poza aude paharul de plastic căzând gol în deschizătura
unei brunete cu păr lung, ce îi curge peste umeri. de dedesubt, urmat numaidecât de susurul jetului
Fata, zâmbind seducător către stradă, i-a îmbiat pe de cafea fierbinte umplându-l. Mâna îi tremură
trecători sorbind dintr-o ceşcuţă de cafea. Ceşcuţa când se apleacă să ia paharul. Totul înainte a fost
e albă, iar fundalul întunecat. Interiorul unde fata a curat în jur, asfaltul proaspăt turnat, încă negru.
fost pozată este negreşit al unei cafenele. Deşi ea Paşi l-au călcat dintr-o parte într-alta, dus şi întors,
apare singură, se simte prezenţa în jur a câtorva cu grabă moderată şi cu bune intenţii. Nimeni nu
persoane destinse, aşezate la măsuţe, într-o atmo- s-a plâns, nimeni n-a implorat. Cu sau fără noimă,
sferă de vacanţă, înconjurate de luminiţe discrete... viaţa a curs domol. Trecători au introdus bancnote
Cine să fi stat să-şi bată capul cu acele auto- de un euro, au aşteptat căderea paharului gol, au
mate pe vremea când totul era normal? Funcţio- ascultat susurul jetului de cafea, au plecat cu paha-
nau, şi atât. rul plin sau au rămas să-şi bea cafeaua în apropie-
Astăzi însă, după tot ce s-a întâmplat, un întreg rea automatului. Paharele goale de plastic, albe, au
aparat tehnic şi o întreagă industrie se vădesc a fi fost aruncate în cutia cu resturi, la doi paşi, lângă
stat în spatele automatelor de cafea; fiecare tehni- zid.
cian contribuind infim dar nu mai puţin decisiv la Acum nu mai e nimeni în jur. Au plecat. Nu mai
buna funcţionare a acelei minunate şi anonime in- este nimeni... nici în jur, nici mai departe.
dustrii. Lazăr se gândeşte pentru prima oară la Au dispărut cu toţii.
tehnicienii care băteau oraşul asigurând funcţiona- Cu paharul în mână, Lazăr se lasă, învins, să
rea neîntreruptă a automatelor. Niciodată n-au ieşit lunece în jos, chircindu-se la piciorul zidului. Stropi
ei în evidenţă. Dar prin munca lor anonimă cuvele din lichidul fierbinte se preling peste buza paharului
dinăuntru erau mereu alimentate, racordurile etan- de plastic şi de acolo peste deget. Ghemuit în un-
şe şi sigure, părţile mobile erau gresate, dozajele ghiul acela umil, cu umărul lipit de peretele neted al
reglate şi, iată, fanta pe unde trebuie introdusă automatului, încă păstrând amprenta recentei vi-
bancnota de un euro semnalează încă şi acum braţii care a însoţit umplerea paharului, plânge în-
disponibilitatea prin binecunoscutele leduri verzi ca- fundat lăsându-şi capul să se reazeme de aparat.
re clipesc. Reţeaua electrică este în continuare sub
tensiune. Automatele amintesc de muzică, şi vân-
tul, care nu depinde de nimic şi de nimeni, ridică Fragment din romanul Marocco sau Jocuri în Deşert
notele şi le suflă prin colţuri pustii de stradă. Cafea- în curs de editare la Junimea,
ua aminteşte de căldură, pe care numai oamenii o colecţia „Ficţiune şi infanterie”

15
et in arcadia ego
Jan TĚSNOHLÍDEK
(Cehia)

Scriitor, poet, redactor și editor ceh. Născut 11.04.1987, Krucemburk. A publicat patru volume de po-
ezii – Violență fără prejudecăți (volum recompensat cu Premiul Jiří Orten), Cancer, Mai am ce pierde,
Să te salvezi în primul rând pe tine – și romanul ADA. Volumul Poezii 2005-2013 din anul 2017 cuprinde
întreaga lui operă poetică de până acum. Poeziile lui Jan Těsnohlídek au fost puse pe note de formațiile
Umakart, Lesní zvěř și Bad karma boy, traduse în multe limbi și publicate în numeroase reviste și antologii
cehești și străine. Jan Těsnohlídek este organizatorul festivalului literar și membru al juriului concursului
pentru poeți tineri Ortenova Kutná Hora. Este cel mai tânăr membru al secțiunii cehești a clubului PEN in-
ternațional. A efectuat muncă de redacție pentru zeci de cărți, mai ales volume de poezii, publicate atât la
propria lui editură JT’s, cât și la alte edituri.
Prezentare și traduceri: Tereza KORTUSOVÁ (Cehia) și Mircea Dan DUȚĂ (România)

MAI AM CE PIERDE

zicem dacă am sta oriunde altundeva


s-a terminat am face orice altceva
cu oricine altcineva
stăm împreună în cameră am fi
am vorbit fără îndoială
am tăcut la fel de
am strigat – – nemulțumiți
zicem
s-a terminat dar –

nimic nu se termină – –
stăm împreună în cameră
mai avem zicem
ce să ne reproșăm – – acum chiar că s-a terminat
s-a terminat
stăm împreună în cameră s-a terminat
ne reproșăm așa ne zicem dar
fiecare zi în care suntem împreună
ne reproșăm că nimic nu se termină
stăm aici împreună dar

18
KOTRESH O NOUĂ ȘANSĂ

într-o ne culcăm și
cârciumă uităm de toate –
într-un oraș mic
din boemia mâine dimineață o să ne facem că
beam ce s-a-ntâmplat
fumam și nu s-a-ntâmplat
vorbeam despre viață – ce-am zis
n-am zis
kotresh zicea ce-am auzit
tre’ să fim fericiți n-am auzit – –
kotresh zicea
ne descurcăm noi cu toate mai bine
kotresh zicea ne culcăm
ce-o fi o fi și uităm de toate
ne descurcăm noi doar
tre’ să fim fericiți – – mâine dimineață o să vină
o nouă zi
kotresh e din altă lume o nouă zi ca
în orașul lui din india trăiesc o nouă șansă
de două ori mai mulți oameni decât o nouă șansă
în țara mea de a ne răni

e în stare de a ne răni altfel


să călărească elefanți și
de a ne răni mai mult
să mănânce mango direct din copac

PAUSA

îmbătrânim și dacă – –
lucrurile se schimbă alți băieți
s-ar uita după ele
în barul alte chestii
unde ne-am întâlnit se-ntâmplă la noapte – –
azi vorbesc și râd alții
se ceartă și bocesc – – toate-s
cum sunt
alte fete
ar fi în stare niciun scaun
să se epileze pe picioare liber

19
Ştefan AFLOROAEI

NUME SIMPLE ALE ADEVĂRULUI

Aş formula pentru început o întrebare oare- poate fi un nume al adevărului. Destule forme de
cum naivă. Se poate oare vorbi de un adevăr expresie pot fi percepute şi judecate în funcţie de
propriu fiecărui gen de expresie, fiecărui mod în semnificaţia lor. S-a şi spus de altfel că pentru
care spiritul omenesc se exprimă şi se recunoaş- ştiinţele spiritului – în care îşi află locul şi reflecţia
te pe sine? De pildă, se poate vorbi de un adevăr asupra artei – categoria decisivă este cea a sem-
propriu expresiei picturale, eventual naraţiunii li- nificaţiei (Wilhelm Dilthey). Doar că nu întotdeau-
terare sau ficţiunii, compoziţiei muzicale? Dacă na o imagine, precum cea picturală, are neapărat
da, în ce ar putea să constea un asemenea ade- o semnificaţie. Nu caută cu orice preţ să semnifi-
văr? Cum îl regăsim, de pildă, în cazul tabloului ce ceva anume, să anunţe o idee în spatele celor
intitulat Scaunul lui Vincent, de Van Gogh? văzute. E greu de spus – şi cu riscuri nesfârşite –
Ne este cunoscut acest tablou. Scaunul pictat când anume pictorul transmite şi altceva decât
acolo este simplu, obişnuit şi aşezat într-un loc ceea ce el însuşi oferă percepţiei, un altceva ce
oarecare. Realitatea sa şi a spaţiului în care se ar aduce cu sine adevărul celor văzute. Sigur,
află este comună, cumva banală. Toate elemen- mai nimic nu ne poate opri să credem uneori
tele ce compun această realitate săracă şi ternă acest lucru. Bunăoară, dacă cineva are în vedere
sunt din lumea simplă a unei camere obişnuite. biografia lui Van Gogh, viaţa lui de la o zi la alta
Nimic aparte, câteva obiecte doar, într-un spaţiu când a pictat acest tablou, ar putea spune că la
el însuşi comun şi auster. Cel care ar lua în sea- timpul respectiv el nu se simţea trăind în această
mă faptul că, în acest tablou, aproape orice lucru lume, nu-şi afla în cuprinsul ei un loc propriu, fapt
pare străin locului unde se află şi celorlalte lu- ce ar putea să vorbească despre adevărul celor
cruri, aşezate la întâmplare, stângaci, fără un rost pictate. Eliade preferă să constate – chiar cu pri-
anume şi fără să trimită la nimic altceva, făcând vire la acest tablou – un teribil paradox, cum po-
sesizabilă o stranie absenţă, ar putea spune că sibila semnificaţie a celor văzute se ascunde în
adevărul constă aici în chiar sentimentul acestei chiar lumea lor cenuşie, insignifiantă. „Aldous
absenţe. Eventual, în condiţia însingurată a privi- Huxley vorbea de viziunea pe care o dă LSD-ul
rii care o resimte. Este ceea ce te lasă să vezi ca de o visio beatifica: el vedea atunci formele şi
cum – într-o lume extrem de săracă, redusă la culorile aşa cum Van Gogh îşi vedea celebrul său
câteva lucruri şi la pura lor contingenţă – cele scaun. E sigur că acest real cenuşiu, acest coti-
obişnuite devin pe neaşteptate stranii. Însă ade- dian camuflează altceva. Este convingerea mea
vărul unui tablou – dacă realmente se poate vorbi profundă”1. Imaginea văzută, aparent fără nici o
de aşa ceva – nu apare niciodată sub un singur semnificaţie, lasă totuşi să se întrevadă un mod
nume. Alţi interpreţi ar căuta să recunoască – şi
pe bună dreptate – cum absenţa expresiei devine 1 Mircea Eliade, Încercarea labirintului (Convorbiri cu Claude
deodată neobişnuit de expresivă. Sau cum anu- Henri Rocquet), traducere de Doina Cornea, Cluj-Napoca,
mite linii şi culori, deşi simple, elementare, pot să Editura Dacia, 1990, p. 152. Într-o notă, Doina Cornea face
o menţiune demnă de atenţie, anume că, în acel tablou al lui
captiveze total privirea. Uneori, semnificaţia unei Van Gogh, „scaunul gol sugerează, mai curând, o prezenţă
imagini – dacă este totuşi în joc o semnificaţie – însingurată şi meditativă” (n. 173).

20
de a fi în lume. Nu e vorba de lumea pe care o absenţă. Sigur, în faţa unei imagini picturale te
socotim reală, neutră, nici de imaginea a ceva poţi întreba, de pildă, „ce putere descoperă
nemijlocit real, să zicem a unor lucruri simple şi aceasta celui care priveşte?”, „ce mărturie depu-
obişnuite. ne prin ea însăşi?” Dar poţi deopotrivă să nu te
Nu aş contesta nici una din aceste tentative întrebi nimic. De cele mai multe ori, probabil, e
de a surprinde posibilul adevăr al unui tablou. suficient dacă priveşti în tăcere şi cu atenţie. Da-
Nici nu aş spune că, multiple fiind, induc un gen că într-adevăr va fi ceva de văzut, de căutat cu
de relativitate periculoasă. Fiecare dintre ele poa- privirea, acel lucru te va întâmpina el însuşi în
te deschide o cale – mai mult sau mai puţin atră- măsura în care privirea e pregătită pentru ceea
gătoare – în comprehensiunea operei ca atare. ce are atunci în faţă. Poate fi, bunăoară, ceva
Ceea ce vreau să spun este că, de această dată, simplu şi pur, sau ceva propriu, viu şi distinct, în
nici unul din înţelesurile epistemice ale adevărului cazuri mai rare ceva oarecum eliberator, apt să
– corespondenţă sau adecvare la ceva dat, certi- conducă simţurile dincolo de lumea lor obişnuită.
tudine sau exactitate a unui raport – nu este de- Niciodată însă doar ceva „atrăgător”, „plăcut”,
cisiv. Ar exista motive pentru unii să spună că, în cum se spune de obicei, nici ceva „interesant”,
cazul unui tablou, nu e vorba totuşi de adevăr, căci multe lucruri proaste şi de primă instanţă,
ceva adevărat. Ci mai curând de o anume tehni- fruste, pot fi atrăgătoare sau interesante.
că, un limbaj distinct, o artă aparte a semnelor Să revin însă la Scaunul lui Vincent. Când o
sau o valoare plastică etc. imagine lasă posibilitatea de a vedea ceea ce în
De ce totuşi nu am putea vorbi de un adevăr primă instanţă nu se vede, când, de pildă, face
al imaginii picturale? Ce anume ne împiedică să posibilă resemnificarea completă a unui loc co-
folosim cuvântul „adevăr” atunci când în faţă mun, atunci se poate vorbi de un adevăr al ei.
avem o imagine de acest gen? Ideea ce domină Am putea spune că, în faţa ei, are loc o transfigu-
perspectiva modernă ne spune că adevărul pri- rare a celor văzute2. Cele familiare nu mai sunt
veşte atitudinea cognitivă (şi nicidecum o altă ati- doar familiare, într-o privinţă nu mai sunt deloc
tudine), o propoziţie (şi nu alte forme de expre- astfel. Căci descoperă privirii ceea ce până
sie), delimitarea a ceva precis şi obiectual (nici- atunci nu avea cum să se vadă, ceva venit ca din
decum o intenţionalitate ludică sau estetică). altă lume, aerul cu totul străin care le învăluie.
Când acest concept al adevărului e luat de la si- Cred că un asemenea lucru îl face cu putinţă ta-
ne înţeles, ca şi cum ar fi valabil în orice situaţie bloul lui Van Gogh: te lasă să vezi un alt chip al
de viaţă, el se transformă într-o prejudecată. Are lumii tale, o altă lume în cele din urmă. Ea des-
puterea să cenzureze judecata noastră, felul în chide cu aceasta către un alt gen de economie a
care vorbim despre cuvinte şi imagini. Însă de ce lucrurilor şi a semnelor. Ceea ce se petrece face
nu am putea recunoaşte şi alte chipuri ale adevă- loc, deodată, distanţei uriaşe faţă de cele văzute
rului, distincte de cel impus prin canonul episte- până atunci, te aduce în proximitatea a ceva
mologiei moderne? Bunăoară, adevărul unei sim- „cu totul altfel”. Câteva semne din cuprinsul obiş-
ple povestiri – recognoscibil în chiar faptul narati- nuit al acestei lumi te conduc, pe neaşteptate,
vităţii ca atare. Sau adevărul unei ficţiuni, câtă dincolo de ea. Ceva similar s-ar putea spune şi
vreme în jocul ei se deschide o altă lume, o altă în alte cazuri. Bunăoară, în câteva tablouri ale lui
formă de libertate. La fel, adevărul unei reprezen- Bruegel cel Bătrân, când observi de pildă cum,
taţii pe o scenă oarecare. Dar şi adevărul cuvân- în timpul uciderii barbare a pruncilor de către niş-
tului ce invocă, al mărturiei de sine, al mărturisirii te oficiali, celelalte lucruri par la locul lor, în sta-
în cele din urmă, un adevăr scandalos pentru cel rea lor obişnuită: păsările îşi urmează zborul lor
care crede doar în formula neutră şi impersonală calm, cerul e senin, drumul e acelaşi, arborii stră-
a certitudinii. Eventual, adevărul unui tablou, aşa juiesc aceleaşi margini, nimic nu pare să fi atins
cum se oferă acesta privirii. Dacă acceptăm ase- temeliile lumii ca atare. Sunt aduse în faţa privirii,
menea alternative, întrebarea cu privire la adevăr
se schimbă destul de mult. Ea nu mai are în 2 Termenul „transfigurare” e decisiv, de pildă, pentru un in-
atenţie doar obiectul ce poate fi precis determi- terpret precum Arthur Danto (cf. Transfiguration of the Com-
nat, nici ceva „exterior” şi „neutru”, ce ar putea fi monplace, Cambridge, Harvard University Press, 1981).
numit „obiectiv”. Ci deopotrivă o formă de eloc- Ideea ca atare, că experienţa artistică face posibilă transfi-
gurarea celor obişnuite, poate fi întâlnită şi la alţi autori: Nick
venţă sau de sugestie. Eventual, un mod de ex- Zangwill, The Metaphysics of Beauty, Ithaca, Cornell Univer-
presivitate, obţinut uneori chiar prin lipsa de ex- sity Press, 2001; Yuriko Saito, Everyday Aesthetics, Oxford,
presie a unor semne. Mai mult decât acestea, aş Oxford University Press, 2007; Thomas Leddy, The Extraor-
crede, un mod de prezenţă – şi, deopotrivă, de dinary in the Ordinary: The Aesthetics of Everyday Life,
Broadview Press, 2012.

21
aşadar, gestul terifiant şi inconştienţa calmă a iectivă într-o anume privinţă. Ceea ce percepe
vieţii obişnuite. La fel şi într-un alt tablou, ce in- nu-şi are sursa doar în modul său de a percepe,
vocă prăbuşirea lui Icar, sau, mai ales, în cel re- nu-l exprimă doar pe el însuşi. Pe de o parte, el
feritor la răstignirea lui Iisus: anvergura cosmică vede ceva din ceea ce îl lasă să vadă ochiul care
a unui eveniment, pe de o parte, şi locul de o a văzut acele lucruri, pe de altă parte, vede ceea
umilitate totală, pe de altă parte, stau parcă din- ce îi aduce în faţă imaginea picturală ca atare,
totdeauna împreună. Aerul obişnuit al stărilor de aptă de cele mai neaşteptate efecte vizuale. Aşa
lucruri suportă, deodată, ceva cu totul neobişnuit. cum un joc nu e în dependenţă doar de cel care îl
Adevărul unei astfel de imagini – dacă am vorbi joacă (putându-se spune că „a juca înseamnă a fi
totuşi de aşa ceva – poate fi recunoscut în chiar jucat”), la fel şi aici, privirea se vede condusă
acest paradox. Doar că, în primă instanţă, un acolo unde singură nu are cum să ajungă. Cele
asemenea lucru nu are cum să devină un bun al văzute fac semn şi orientează către ceva ce nu a
percepţiei noastre. fost văzut până atunci, eventual dincolo de aces-
Însă nu aş crede că pictorul îşi propune aşa ta, către ceea ce în sine nu se vede.
ceva, să descopere privirii o stare de lucruri cu
totul altfel. Înainte de toate, nu-şi propune să ilus-
treze pictural o idee. Nici să arate privitorului ce-
ea ce singur ar înţelege în arta sa. Nu ştim ce a
gândit Van Gogh în timp ce a pictat un asemenea
tablou, nici ce a simţit în faţa primelor imagini. Nu
putem bănui ce ar fi văzut atunci când, la sfârşitul
lucrării sale, ar fi făcut câţiva paşi în spate şi, tă-
cut, ar fi privit el însuşi ceea ce a pictat. Ştim
doar ceea ce a consemnat, mai ales în unele
scrisori, cu privire la pictură, artă, solitudine, cre-
dinţă sau această lume. Însă cineva dintre noi,
privind Scaunul lui Vincent, ar putea să aibă în 1 Avea să se spună, în chip inspirat, că unele tablouri aduc
faţă tocmai stranietatea a ceva în primă instanţă în faţă ceva asemeni „unui citat din altă lume” (Sorin Ale-
familiar. Pentru acest privitor, adevărul tabloului xandrescu, Dincoace şi dincolo de real. Ion Grigorescu ver-
ar putea să rezide în faptul că o asemenea stra- sus Ştefan Câlţia, în „Observator cultural”, 902, decembrie,
nietate se face resimţită ca atare1. Nu aş spune 2017). Prezenţa unor elemente „din altă lume”, spune inter-
pretul, nu vine să clarifice sensul celor pictate şi să ofere o
că are loc o percepţie strict subiectivă a imaginii certitudine. Dimpotrivă, poate să adâncească o ambiguitate
picturale, deşi, ştim bine, orice percepţie e sub- şi să sugereze, bunăoară, „posibilitatea unui miracol”.

CĂRŢILE JUNIMII
Colecția Efigii

Gellu DORIAN Nikola VANGHELI Vitalie RĂILEANU


Cititorul de poezie. Goran Stefanovski: (antologator)
Debuturi 2008-2017 în căutarea Itacăi pierdute Ineditul Eugen Cioclea

22
Simona MODREANU
Jean Rouaud (n.1952) este unul din cei mai citiţi, traduşi şi ascultaţi scriitori francezi contemporani, cunoscut pu-
blicului român îndeosebi pentru romanul Câmpurile de onoare, recompensat cu Premiul Goncourt în 1990. Dar din-
colo de numeroasele distincţii literare pe care le-a primit de-a lungul timpului, Jean Rouaud este un intelectual în toa-
tă puterea cuvântului, informat, atent, lucid, cu viguroase luări de poziţie pe diferite teme sensibile şi nevralgice din
sfera literară, istorică sau politică. Cea mai consistentă şi deranjantă – pentru netulburatele instituţii literare franceze
– atitudine de frondă s-a concretizat, exact acum zece ani, într-un text semnat împreună cu Michel Le Bris şi Alain
Mabanckou, Manifest pentru o literatură-lume, în care se argumenta, între altele, ideea că lumea a devenit un vast
ansamblu polifonic, unde limba franceză întâmpină şi adoptă scriitori veniţi din toate colţurile lumii, nu din raţiuni poli-
tice sau curiozităţi folclorice, ci pentru că prezenţa lor în acest idiom îi îmbogăţeşte imaginarul şi registrele de expre-
sie. Anii au trecut şi reflecţiile lui Jean Rouaud asupra statutului şi meseriei de scriitor s-au adâncit, luând uneori for-
me nebănuite, precum cea dezvoltată în această întâlnire cu studenţii Facultăţii de Litere din Iaşi, din 28 octombrie
2016. Ceea ce ar fi trebuit să constituie un dialog s-a transformat imperceptibil într-un monolog, într-o inedită şi ade-
sea fascinantă construcţie clădită sub ochii curioşi ai ascultătorilor, care nu au îndrăznit să întrerupă fluxul gândurilor
şi conexiunilor dezvoltate de o minte febrilă şi profundă. La sfârșitul întrevederii, aproape ca la ieşirea dintr-o transă,
Jean Rouaud a mărturisit că a fost cea mai densă şi puternică desfăşurare publică de idei din existenţa sa, că el în-
suşi a fost surprins de unele interpretări şi legături pe care le-a rostit pentru prima dată, mulţumindu-ne pentru prilejul
oferit şi pentru această înregistrare unică.
Traducere și prelucrare de Simona MODREANU

CU JEAN ROUAUD DESPRE ROMANUL FRANCEZ... (V)

Jean Rouaud: Să ştiți că nu i-am citit nici eu cuvântul Shakespeare pe buze”... Și am găsit
pe toți cei ale căror idei s-au răspândit în lume aceeaşi idee în teatrul despre Shoah sau Gulag,
pe vremea aceea, cum ar fi Derrida, de pildă. unde ficțiunea povestită sau visată ajută la su-
Din Derrida, am citit câteva texte şi cam atât. portarea insuportabilului. Și mă întreb dacă şi în
Simona Modreanu: Da, nu e uşor de dige- roman e la fel.
rat. La fel şi ceilalți reprezentanți ai French J.R.: Acum, în roman, am trecut la altceva.
Theory – Foucault, Deleuze, Baudrillard... Martorii dispar. Și se întâmplă că, atunci când
Radu Petrescu: Dar Barthes e altceva! nu te afli sub privirea martorilor, îți poți permite
J.R.: Da, dar Barthes nu era romancier. Deşi ficțiunea. În plus, martorii au depus deja mărtu-
se vede tentația romanului în Fragments d’un rie, literatura lagărelor este foarte abundentă, fie
discours amoureux. „Trucul” folosit e să-şi intitu- că e vorba de cele naziste sau de cele sovietice,
leze textul Fragmente... fragmentul e foarte mo- deci cărțile acestea există, sunt aici, magnifice. Îi
dern, nu e nevoie de intrigă. Mulți ani mai tîrziu aveți Primo Levi, Jorge Semprun şi atâția alții de
încearcă să devină romancier, dar nu reuşeşte. o parte, pe Șalamov, Evghenia Guinsburg sau
Dana Monah: Mi-a plăcut mult această idee Margolin, de cealaltă. Apoi, mai există întreba-
a ficțiunii care salvează, şi cum vorbeați de rea care i se pune lui Lanzmann, dacă se poate
Kundera, mi-am amintit că Orwell are o frază face ficțiune în legătură cu Shoah, iar el a răs-
foarte frumoasă, în 1984, în care spune că puns clar: „Nu”.
„Într-o dimineață, Winston s-a trezit din vis cu S.M.: Dar Jonathan Littell, de exemplu, nu a

23
făcut-o, în Les bienveillantes (Binevoitoarele)? anual într-un fel de pelerinaj. Prin urmare, sun-
J.R.: Ba da, dar asta e poziția lui Lanzmann, tem confruntați cu această memorie. Chiar şi
aceea că ar fi indecent să faci ficțiune în jurul la- pentru dvs., aici, sunt sigur că e ceva ce a infu-
gărelor, în vreme ce martorii sunt încă în viață. zat spiritele. Și e o muncă îndelungată de făcut
Dar sunt din ce în ce mai puțini, evident... Deci a în acest sens, vă dădeam exemplul Franței, că-
existat această interdicție a ficțiunii lansată de reia i-au trebuit circa 30 de ani înainte de a în-
Lanzmann, plus mărturiile celor care trăiseră cepe să ridice voalul asupra colaboraționismului.
experiența lagărului. Era o veche ciondăneală Dar la un moment dat, trebuie să te întorci şi să
între Elie Wiesel şi Lanzmann, care l-a făcut pe vezi ce s-a petrecut, chiar dacă e o memorie du-
Lanzmann să spună, a două zi după moartea lui reroasă. Dacă nu ne confruntăm cu ea, riscul e
Wiesel, că acesta nu făcuse decât să treacă trei de refulare a unui trecut, o amnezie voluntară, o
zile pe la Auschwitz; era aproape ca şi cum ar fi ablație, or nu poți gândi cu o jumătate de creier.
spus că e un şarlatan, că inventase poveşti. Și Cu trecerea timpului, rămâne doar o amprentă a
acest cvasi-denunț de impostură trimite la o altă acestei tragedii, pentru că nu-i mai putem inte-
ceartă, cu vreo 30 de ani înainte, când filmul lui roga pe martori. Și atunci, ne apropiem de ea
Lanzmann (Shoah, n.a.) avusese premiera la prin ficțiune. Și cei mai îndreptățiți să facă ficțiu-
New York, iar Elie Wiesel nu a vrut să-l cauțio- ne cu Shoah sunt israelienii. Ei au început mult
neze, pentru că nu considera că Lanzmann mai devreme, sunt mai bine de zece ani de când
avea legitimitatea să facă un film despre Shoah, au început să scrie ficțiune pe această temă.
cîtă vreme nu fusese în nici un lagăr! Prin urma- Există un scriitor care a murit foarte tânăr, Amir
re, Wiesel îi aruncă în față lui Lanzmann propria Gutfreund, care scrie o ficțiune extraordinară; eu
interdicție – nu poți face ficțiune (film) despre cunosc bine mărturiile din lagăre, iar printre
Shoah dacă nu ai fost acolo. Acum, oamenii aceste mărturii este o imagine foarte puternică,
aceştia dispar unul după altul, ceea ce creează care vine din opera de ficțiune a lui Gutfreund.
un vid în imaginar, pentru că acest fenomen Dar evreii israelieni au o aparentă dezinvoltură
ne-a impregnat puternic imaginarul. De exem- cu această memorie. Într-un prim moment, au
plu, într-un oraş ca Iaşul, în care a existat o im- vrut să şteargă această memorie, a evreilor duşi
portantă comunitate evreiască, care a fost ex- ca vitele la abator, apoi, când lucrurile au înce-
terminată, am fost surprins când, vizitând cimiti- put să meargă mai puțin bine pentru Israel, au
rul, am dat peste stele proaspete, ceea ce în- readus în atenție Shoah, ca pe un scut memori-
seamnă că există încă o comunitate evreiască al. Am citit două-trei ficțiuni despre lagăre ale
care continuă să trăiască aici, după cum sunt şi acestui Gutfreund, care vorbeşte despre copilă-
mulți alții, care, plecați de ani buni în Israel, vin ria lui într-un cartier de supraviețuitori. E o mo-

CĂRŢILE JUNIMII

CONACHI
Ibovnică slăvită Karol WOJTYŁA
Cuvinte însoțitoare de Exişti Echim VANCEA
Emil IORDACHE, Bogdan CREŢU Traducere de Nicolae MAREŞ Umbra vine de mult mai departe
Colecţia Atrium Colecţia Cantos Colecţia Atrium

24
dalitate pentru el de a-şi pune în scenă acele cinație. Ea a venit peste mine. Apoi e şi această
amintiri, şi cum oamenii respectivi dispăreau, nu prezență apăsătoare a cimitirelor acelor sute de
mai puteau depune mărturie, aşa încât, prin in- mii de morți din Primul Război Mondial, a mo-
termediul ficțiunii, el putea încerca să reamena- numentelor închinate morților, care împânzesc
jeze acest imaginar şi să-i confere o forță extra- Franța... catolicismul e o religie destul de morbi-
ordinară, pentru că ficțiunea dispune de această dă, uitați-vă la martirologia desfăşurată în statu-
forță. Și mai există un text nemaipomenit despre arul catolic. Nu are nici o legătură cu Buddha
Iaşi... zâmbind. Totul e conceput la diapazonul morții.
S.M.: La Malaparte, Les rats de Iaşi (Șobo- Catolicismul este religia morții. Evangheliile aco-
lanii din Iaşi, n.a.). peră un interval temporal de 3 ani, în decursul
J.R.: Extraordinar text. Iar Malaparte nu scrie cărora cineva, Iisus, se îndreaptă spre supliciu.
un reportaj acolo, nu filmează cu camera, ci face Iar noi şi întreaga noastră societate suntem con-
un soi de apocalipsă lirică, aşa cum a făcut şi struiți pe această idee a unui drum care conduce
pentru ghetoul din Varşovia, foarte impresionant. – nu spre un viitor glorios, ca în ideologiile pro-
În felul acesta, într-o limbă deosebit de lirică, gresiste – ci spre moarte. Viitorul luminos va fi în
cum e cea a lui Malaparte, e transmisă o întrea- lumea cealaltă. Prin urmare, copilăria mea a fost
gă tragedie. Deci lirismul nu constituie un obsta- marcată de memoria celor două războaie mon-
col în calea realității. diale, tatăl meu luptase în Rezistență, a fost la
Și pentru a reveni la începutul acestei discu- un pas de a fi arestat de Gestapo, mama mea
ții, romanul realist avusese primatul asupra rea- s-a aflat la Nantes în timpul bombardării oraşu-
lului, asupra restituirii realității, iar lirismul... era lui, în septembrie 1943, în mijlocul bombelor ca-
pentru păsărele şi poeți. Or lirismul are şi el re cădeau, a clădirilor care se prăbuşeau şi ar-
această putere extraordinară de a rosti realul, deau, era cât pe ce să moară, dar în ultima clipă
injectându-i însă o intensitate emoțională pe ca- a văzut-o un verişor, care a tras-o la adăpost, în
re nu o găseşti într-o simplă relatare. pivnița unei cafenele, Deci amândoi părinții mei
Teofana Ungureanu: Aş avea o întrebare le- au fost nişte supraviețuitori miraculoşi, nişte
gată de romanul dvs., Les champs d’honneur. Am morți amânați. Iar pe monumentul morților erau
constatat la dvs. – dar poate că mă înşel – o anu- gravate numele celor doi unchi ai mei. Aşa încât
mită fascinație pentru moarte. Aşa că aş vrea să eram prins într-un dispozitiv care avea biserica
vă întreb ce înseamnă moartea pentru dvs.? într-o parte, monumentul morților în cealaltă, do-
J.R.: Moartea a intrat în viața mea la 11 ani, uă războaie, cimitirul unde mergeam în fiecare
când tatăl meu a murit subit. Mi-am văzut tatăl duminică, după moartea tatălui meu, cu numele
agonizând. Moartea e un om care cade. Și câte- lui gravat pe o dală de granit, iar mama ne spu-
va săptămâni mai târziu, a dispărut o mătuşă a nea că trebuie să o punem şi pe ea acolo, ală-
noastră, care ne era cumva ca o bunică, o figură turi. Vă dați seama, tocmai îmi pierdusem tatăl,
familiară, o învățătoare foarte pioasă. Și când ta- iar mama mea afirma că va urma şi ea în curând
tăl meu a murit, ea era mereu acolo, cu mătănii- şi îmi arăta unde s-o aşez... Nu era câtuşi de pu-
le şi rugăciunile ei nesfârşite: „Doamne, ia-mă țin o moarte romantică, ci moartea reală, care
pe mine în locul lui Joseph...” Bun, Domnul i-a îndoliază, care răpeşte ființe. Nu e o figură ro-
luat pe amândoi, câteva săptămâni mai târziu a manescă în Les champs d’honneur, e ceva du-
luat-o şi pe ea. Iar după câteva luni, a murit şi reros şi descumpănitor. Nimeni nu m-a întrebat
bunicul din partea mamei. Moartea nu are nimic în acel moment ce aveam să fac mai târziu. Aşa
simbolic, e pur şi simplu dispariția unor ființe pe că n-am făcut nimic, pentru că nimeni nu mi-a
care le-ai cunoscut în viață şi care, deodată, nu explicat viața! Adică am făcut o mulțime de lu-
mai sunt acolo. Sau care continuă să fie sub niş- cruri, dar nu m-am trezit niciodată dimineața ca
te dale mortuare. Pentru că problema cu moar- să mă duc la serviciu. Mama mea a trăit încă
tea e că există o viață după moarte. Iar viața du- vreo zece ani într-o durere crâncenă, practic a
pă moarte este doliul, memoria, culpabilitatea... intrat în mormânt odată cu tata, nimeni nu mi-a
moartea durează. Intrăm într-un soi de antropo- vorbit despre viață. Moartea e şi acest lucru, să
logie a morții. În cazul meu, nu e vorba de o fas- nu poți vorbi despre viață...

25
Cristina HERMEZIU
(Paris)

PATRIMONIUL CULTURAL Un prieten mi-a atras atenția într-o zi că este vorba


ROMÂNESC ŞI APLICAŢIA CELEBRO, de un poet şi filosof născut la Iaşi. În vara urmă-
toare, părinții mei m-au vizitat şi şi-au dorit sa vadă
LA PARIS casa Monicăi Lovinescu, vocea rezistenţei anti-co-
muniste, cu o rezonanța specială pentru ei şi cei
din generația lor. Sau mormântul lui Brâncuşi din
Știați că... Sainte-Geneviève, protectoarea Pari-
cimitirul Montparnasse. Între timp, făceam un sta-
sului, este înfățişată în interiorul Panteonului după
giu în domeniul artelor digitale şi eram în contact
modelul Mariei Cantacuzino, soția pictorului? Când
cu proiectele ce îmbină tehnologia cu arta. Ideea a
treceți pe la Odeon o să aflați şi despre Jean
venit imediat: să geolocalizez patrimoniul cultural
Yonnel, profesor de dicție al generalului de Gaulle,
românesc din Paris.”
de origine română. Toate acestea grație aplicaţiei
Echipa care s-a format în jurul proiectului e una
CelebRO, destinată geolocalizării patrimoniului cul-
multiculturală, cu tineri originari din România, Bel-
tural românesc, prea puţin cunoscut din capitala
gia şi chiar Nigeria: „Avem toți raporturi diferite cu
Franţei. Ideea aparține câtorva români împrăştiați
România, rezumă Maria. Proiectul s-a născut pe
prin lume, reuniți de asociația globală Romanian IT.
ideea de voluntariat şi cred că cei din echipa au
Am cunoscut-o la Paris pe Maria Smaranda, iniția-
fost în primul rând atraşi de obiectivul acestui pro-
toarea acestui proiect la care lucrează cu totul doar
iect: să facă vizibilă o istorie a României demnă de
şapte tineri voluntari, puşi pe treabă pentru Româ-
pus în lumină. Cred că fiecare are motivațiile lui,
nia, cu o dăruire şi o maturitate surprinzătoare.
dar împărtăşim dorința de a contribui la conserva-
Pe Maria o puteți întâlni vara ca oaspete şi
ghid al unor grupuri de francezi şi români la plim-
bare prin Parisul… românilor. Tânăra cu studii de
filozofie şi de management cultural le povesteşte
cum celebra Place de la Sorbonne aminteşte de
aventura paşoptiştilor, de asociația şi de biblioteca
pe care aceştia le-au fondat şi prin care susțineau
ideile revoluționare în privința țărilor române. Sor-
bona e un loc mitic nu doar pentru francezi, de vre-
me ce românii îi pot evoca aici pe Nicolae Bălces-
cu, frații Brătianu, C.A. Rosetti dar şi pe Iulia Has-
deu, pe Nicolae Paulescu, al cărui nume este legat
de insulină, sau pe Ștefania Mărăcineanu, cu im-
portante descoperiri în domeniul radioactivității.
Ideea aplicației CelebRo a venit dintr-o necesi-
tate de autocunoaştere: „În timpul studiilor la Paris
stăteam lângă place Benjamin Fondane si vedeam LIVRE PARIS, standul României
foarte des placa pe care scria faptul că acesta fu- 24 martie 2018
sese deportat la Auschwitz, mărturiseşte Maria. Foto: Lucian VASILIU

26
rea şi promovarea patrimoniul cultural românesc şi nie, capitale… Paris”. Grație cercetărilor sale, între
a anumitor valori. Nu vrem să idealizăm imaginea ultimele descoperiri care-i entuziasmează pe tinerii
României în lume, ci doar să facem accesibile voluntari este cea legată de numele lui Remus Ra-
anumite informații care pot să ofere o altă perspec- dina, un exemplu al rezistenței anticomuniste. „Du-
tivă asupra istoriei şi, până la urmă, a rolului fiecă- pă ce a trecut prin cele mai teribile închisori, fă-
ruia. Ce defineşte o țară dacă nu suma destinelor când sistematic greve în numele respectării drep-
şi a poveştilor care o alcătuiesc? Cred că acesta turilor omului şi a libertății, a ajuns în Franța cu aju-
este aportul nostru, transmitem poveşti care merită torul preşedintelui francez Giscard D’Estaing, unde
spuse şi care pot provoca o schimbare, de orice s-a îngrijit de memoria soldaților români şi a eroilor
natură, în atitudinea românilor, a francezilor față anticomunişti”, rezumă tânăra care, ca şi ceilalți
de România sau Franța. Nu avem sloganuri şi nu parteneri implicați în proiect, are sub 30 de ani.
vrem decât să provocam o mobilitate a ideilor, o În perspectiva sezonului România-Franţa şi a
depăşire a stereotipurilor şi a unei reflecții asupra centenarului care încep în toamnă, cu numeroase
sensului acestor sintagme: a fi patriot, a face parte instituții şi bugete implicate, ce fac pe cont propriu
din diaspora sau chiar a fi român. Dacă avem o tinerii CelebRo e aur curat. Demersul lor e fără
datorie cred că este aceea de a medita asupra doar şi poate unul de arheologie culturală, în fază
semnificației acestor concepte şi nu să le luăm cu tehnologiile timpului. În implicarea lor e de în-
de-a gata.” trezărit însă şi o nuanță de exasperare morală, da-
Pe lângă priceperea tehnică a IT-iştilor, în că nu chiar politică, legată de distorsiunile pe care
amonte e nevoie de zeci de ore de documentare şi le suferă imaginea României la nivel de percepție,
de redactare pentru a alcătui până la urmă la o en- nu de realitate: Lucrând la această aplicație desco-
ciclopedie digitală de o simplitate magică: apeşi pe păr toată această bogăție în relațiile franco-româ-
ecranul telefonului şi ştii cum să ajungi în place de ne şi mi se pare că s-a pus un strat de praf atât de
Fürstenberg, pe urmele celebrei fotografii a lui gros încât nu mai vedem grămada de aur pe care
Louis Monier cu Cioran, Eliade, şi Ionescu la Paris. o acoperă. Asta nu numai datorită imaginii negati-
Pentru a aduna informații, multe inedite, interlocu- ve a țării noastre din ultimul deceniu dar şi din ca-
torul privilegiat de la Paris al tinerilor CelebRo, es- uza căderii în uitare, a unui tip de neglijență. Cred
te un francez pasionat de istoria românilor care au că este în avantajul nostru să începem să dezvălu-
trăit în Franța şi au contribuit la cultura sa. Jean- im, să conştientizăm şi să îmbogățim grămada de
Yves Conrad a publicat nenumărate cărți pe aur, fără exagerare sau emfază. O profesiune de
această temă, una dintre ele purtând un titlu sim- credință românească în inima Parisului.
bolic care-i trădează pasiunea de o viață: „Rouma-

LIVRE PARIS, 22-26 martie 2018


Editura VINEA și invitații săi…

27
Codrin Liviu CUŢITARU

JANE AUSTEN ȘI HENRY DAVID THOREAU SAU DESPRE TRANSCENDENTALISM


AVANT ȘI APRĖS LA LETTRE

Acest articol este prilejuit de împlinirea, în 2017, se crede îndeobşte, ci limfomul malign ori altă afec-
a 200 de ani de la moartea scriitoarei britanice țiune cu caracter degenerativ – nu ştiu dacă, între
Jane Austen şi, respectiv, de la naşterea romanti- timp, s-a mai realizat îndrăznețul proiect medical!)
cului american Henry David Thoreau. Apropierea o particularizează imediat. Universul domestic în
celor doi autori nu reprezintă însă o chestiune de cauză e restrictiv (aproape meschin prin dimen-
circumstanță. Mărturisesc faptul că am localizat un siuni, aş îndrăzni să constat) în mod natural (ve-
impuls „transcendentalist” in nuce, în biografia pro- chimea locului induce sentimentul „decorului minia-
zatoarei engleze, încă de pe vremea cînd îi studi- tural”, de la ferestre şi uşi, pînă la mobilier şi încă-
am viața şi opera la facultate, spre sfîrşitul anilor peri), dar şi în mod artificial (adică prin acțiunea ne-
optzeci. Ceva din preferința pentru recluziune a lui mijlocită a proprietarilor – scriitoarea a avut o con-
Austen şi, mai ales, opțiunea ei pentru austeritatea tribuție semnificativă în această direcție). Jane Aus-
creatoare, observate acolo, mă făceau să mă gîn- ten s-a mutat la Chawton în 1809, după ce fratele
desc la filozofia „transpersonalizatoare”, inițiată de său, Edward, a cumpărat locuința menționată de la
Ralph Waldo Emerson, puțin mai tîrziu, în America vestita (în zona oraşului Southampton) familie
secolului al XIX-lea şi, cu precădere, la punerea sa Knight (nume preluat, simbolic, şi de Edward după
în „practică” de către discipolul cel mai apropiat al „achiziție”!), cu scopul declarat de a-şi aduce mama
creatorului „non-eului”, Thoreau, în singularul expe- şi surorile (după moartea, în 1803, a tatălui). Proza-
riment socio-intelectual cunoscut sub numele de toarea şi-a ales camera cea mai modestă şi a soli-
Walden (jurnalul experimentului a devenit, se ştie, citat nişte modificări importante în grădină.
cartea Walden or, Life in the Woods/ Walden sau Transformările cerute de ea te pun imediat pe
Viața în pădure). Ipoteza mi-a fost întărită abia în gînduri, pentru că nu conțin nimic fastuos, ci, dim-
2002. Atunci, în intervalul unui stagiu academic lon- potrivă, trimit la presupunerea retragerii din societa-
donez, am călătorit şi în ținutul Hampshire, unde, în te. A solicitat, de pildă, ridicarea unor ziduri uriaşe
satul Chawton, se află ultima casă în care a locuit şi cenuşii de jur-împrejurul curții interioare, dincolo
Jane Austen îninte de moartea ei timpurie (la doar de care lumea externă practic nu se mai vedea.
41 de ani!) şi în care a scris patru dintre cele şase Edward construieşte, ca atare, în 1813, ceea ce se
romane celebre ale sale. va chema The Walled Garden/ Grădina înconjurată
Reşedința în sine nu iese din tiparul arhitectural de ziduri (despre care Jane povesteşte, în scrisorile
elisabetan (construcția datează din 1580), dar sem- destinate diverselor rude, cu plăcere vădită!), o ve-
nele prezenţei prozatoarei aici în anii din urmă ai ritabilă fortăreață „victoriană”, unde autoarea se pu-
evoluţiei misterioasei sale maladii (experţii în ADN tea izola creator şi, intuim astăzi, psihologic. Îi pria
plănuiau, la debutul deceniului trecut, să analizeze cu siguranță austeritatea, augmentată de elemen-
o şuviţă din părul lui „Miss Austen”, păstrată în tele casnice ale vieții diurne, sesizabile în contextul
Chawton, pentru a afla cauza adevărată a morţii ei, muzeistic actual: ligheanul primitiv, folosit la toaleta
ce nu pare să fi fost tuberculoza bovină, aşa cum de dimineaţă, bonetele bătrîneşti, fierul de călcat

28
rudimentar, patul simplu, incomod, camerele mici, rimentului transcendentalist poate fi, cel mult, una
cu geamuri şi intrări pe măsură, proiectate parcă de construcţie, dar nu va fi niciodată una de pro-
pentru pitici, priveliştea exterioară deprimantă a iect. Faptul derivă din intenţia preliminară a intelec-
grajdului familiei, udat de ploaia măruntă şi rece. În tualilor strînşi în jurul lui Emerson, care a fost me-
scurta ei existenţă, derulată mai degrabă într-un reu foarte precisă: realizarea unei fenomenologii
cerc închis, atît din punct de vedere emoțional, cît universale a situării individului în timp şi spaţiu. Prin
şi social, Austen are prea puţin profilul biografic al urmare, viziunea lor rămîne una plană, unde ca-
romancierului activ, creionat de Henry James odi- uzalităţile se leagă după modelul „desenului din co-
nioară în The Art of Fiction/ Arta ficțiunii: „Încearcă vor”, imaginea proiectului fiind vizibilă din avion,
să fii mereu unul dintre cei care nu pierd nimic din asemenea unui contur simbolic precolumbian. Li-
spectacolul vieții!” (James 643). derul mişcării a dat tonul, copleşitor, acestui pattern
Dinamica existenţei o sperie, Austen preferînd de gîndire.
să-şi trăiască plenar lumea naraţiunilor proprii şi Eseul său Nature/ Natura demonstrează priori-
mai puţin pe cea reală (a rămas antologic refuzul ei tatea explicaţiei ştiinţifice în interiorul transcenden-
din 1802 de a se mărita cu Harris Bigg-Wither, un talismului, precum şi o preferinţă pentru disciplinele
prieten de familie bogat, însă lipsit de atractivitate stricte. Chiar definiţia esenţială a incursiunii cogniti-
masculină, după ce, în prealabil, cu numai o zi îna- ve transcendentale se bazează pe o ecuaţie sim-
inte, îi acceptase cererea în căsătorie şi petrecuse, plă: „Filozofic vorbind, universul se compune din
în consecinţă, o noapte a remuşcărilor insomnia- Natură şi Suflet” (Emerson. 381). Dacă Natura im-
ce). De asemenea, se ştie că, din 1786, adică din plică tot ceea ce este creat atemporal şi extraper-
anul în care revine din peregrinările sale şcolare sonal, iar sufletul indică eul (sinele) şi ceea ce se
(Oxford, Southampton ş.a.), scriitoarea nu a mai creează prin el ori de către el – în speţă Societatea
trăit niciodată în afara propriei ei locuințe. S-a şi propriu-zisă –, înseamnă că Universul constă din
mutat rar (cu familia) dintr-o casă în alta (Chawton Natură şi Societate, adică din „extrapersonal” şi
a constituit ultima „mutare” aşa-zicînd), iar, cînd a „personal”: „Tehnic vorbind, ceea ce este separat
fost nevoită să o facă, a suferit enorm, arătînd seri- (izolat) de noi – ceea ce Filozofia distinge ca
oase aprehensiuni legate de schimbare. Vreme în- Non-Eu, adică natura şi arta, toţi ceilalţi oameni şi
delungată nu reuşea să scrie după o astfel de propriul meu corp – trebuie clasificat ca Natură"
„re-locare”. La Chawton, şi-a creat, măcar în apa- (Emerson 383), intrînd într-o sferă a impersonalită-
rență, mediul creator ideal (nu întîmplător a redac- ţii. Presupunînd că prin Sine, Eu, Societate, indivi-
tat aici patru capodopere din şase!), un mediu aus- dul s-a înstrăinat de arhetipul fiinţei, care se repre-
ter, închis (din unghiul reprezentării concrete, mate- zintă prin Natură, putem ajunge la concluzia că în-
riale, altfel însă deschis, metaforic vorbind, spre tre termenii ecuaţiei există anumite disjuncţii (care
cunoaştere şi autocunoaştere), profund spiritualizat devin astfel condiţii ale întregului experiment): Uni-
(masa la care scria, prevăzută cu un scaun neve- vers = Natură + Suflet dacă Natură = Impersonali-
rosimil, de şcolar pirpiriu, nu depăşea dimensiunile tatea (alteritate, arhetip, „Non-Eu”) şiSuflet = Per-
volanului unui automobil actual). Un spațiu pe care sonalitatea (Sine, „Eu”, dimensiune socială/ Socie-
l-aş denumi, fără ezitări, „transcendentalist”, „wal- tate). Aşadar: Univers = Sine (Societate) + Non-Eu
denian” avant la lettre. (Natură), în condiţiile în care Sine  Non-Eu.
Ca să vedem, pe îndelete, de ce aş apela la Dichotomiile de mai sus indică, de fapt, premisa
această denumire, ar trebui să stabilim deocamda- exerciţiului transcendentalist. Revenirea la arhetip,
tă, împreună, ce este transcendentalismul şi ce şi-a refacerea unităţii primare sînt aspiraţiile ideologiei
dorit Thoreau prin curajosul lui experiment de lîngă care, în plan material, acoperă o mişcare de întoar-
lacul Walden. Aş constata, înainte de orice, că in- cere la esenţe, de asumare a Naturii şi a „dezgolirii”
strumentul analitic prin excelenţă al transcendenta- de Sine (Societate). Cu alte cuvinte, transcenden-
lismului este explicaţia revelatoare. De aceea, dis- talismul sugerează disiparea personalului şi inte-
cursul transcendentaliştilor se organizează adesea grarea în impersonal. Astfel, dacă Univers = Natură
după rigorile disciplinelor exacte, ieşind din zona + Societate şi Transcendentalism = Impersonal +
inefabilului artistic. Literatura scriitorilor aflați sub Personal atunci (datorită condiţiilor de mai sus),
maieutica emersoniană se suprapune, în bună mă- Transcendentalism = Univers, i.e. accesul la cu-
sură, cu filozofia, spijinindu-se pe stricteţea textuali- noaşterea totală. Fără îndoială că această „egalita-
tăţii aride, cu mesaj fix, imuabil. Orice derogare de te” nu este străină de panteismul transcendentalist.
la acest principiu ar pune în pericol specificitatea Mişcarea cognitivă trebuie să tindă spre absolut,
curentului – orientat către elucidarea misterului on- asumîndu-şi universalul şi implicaţiile sale metafizi-
tologic şi nu către adîncirea lui. Ambiguitatea expe- ce. Totuşi, în termeni simpli, ideologia focalizează

29
necesitatea scoaterii individului din mecanismul ali- pactul social al textelor lui Thoreau rămîne mai
enării şi despiritualizării, pe care şi l-a creat singur, semnificativ decît cel al eseurilor emersoniene, au-
izolîndu-se de Natură (Non-Eu) şi ajungînd să de- torul reuşind să devină popular pînă şi în cercurile
pindă de artificialitatea Societăţii (Sine). Ieşirea politice americane ale timpului. În multe privinţe,
persoanei din limitarea socio-economică şi intrarea transcendentalismul predicat şi ilustrat de el se su-
în impersonalitate ilustrează scopul imediat al prapune cu ideologiile revoluţionare ale Europei din
transcendentalismului. Condiţia restabilirii comuni- secolele XIX şi XX. Persoana nu trebuie doar să-şi
cării între Eu şi Non-Eu se leagă de posibilitatea asume Non-Eul („impersonalitatea” sau efortul
celui dintîi de a se vedea proiectat în infinitatea ce- simplei „transpersonaliuzări”), ci să elimine, conşti-
lui din urmă şi, implicit, de a accepta unitatea şi ent, morbul socializării, creînd un sistem transcen-
perfecţiunea Naturii. dental de facto.
Concluzia programului transcendentalist este Prin urmare, Thoreau dezvăluie capacitatea de
că, în ultimă instanţă, civilizaţia şi, implicit, moderni- investigare a realităţii imediate. El radiografiază –
tatea (individului/ comunităţii) trebuie să-şi asume aproape nietzschean – latura fenomenologică a so-
responsabilitatea pentru ruperea omului de arhetip cietăţii, inventînd scenarii bine închegate asupra
şi împingerea lui spre un prizonierat al materialităţii inutilităţii ei şi, în primul rînd, asupra agresiunii pe
(perisabilităţii). În buna tradiţie romantică europea- care o exercită în relaţia cu individul. Pentru Tho-
nă, gruparea emersoniană consideră statutul şi so- reau, intrarea Americii în faza modernizării (civiliză-
cietatea instrumente ale alienării şi dezumanizării, rii) înseamnă un regres indiscutabil, mai rău decît
transcendentalismul devenind deci o depăşire a li- dominaţia britanică însăşi, iar dezvoltarea economi-
mitărilor induse de către acestea. Fiinţa primară pa- că a sistemului o calamitate. Programul prin exce-
re anihilată în interiorul relaţiilor sociale şi economi- lenţă al refuzului integrării sociale este prezentat în
ce stabilite de sistem. Ironic, la întrunirile grupului, Civil Disobedience/ Nesupunerea civilă, deschis
transcendentaliştii idealizau individul rudimentar, printr-o respingere nietzscheană a statului şi guver-
netrecut prin modificările alienante ale civilizaţiei. nului. Thoreau consideră că „guvernul cel mai bun
Emerson susţinea că „sălbaticii” şi „copii” sînt enti- este unul al lipsei actului propriu-zis de guvernare”
tăţi „transcendentale”, întrucît spiritualitatea lor „pro- (Thoreau. Civil... 356), întrucît aceasta („guverna-
totipică” nu a avut cum şi cînd să fie pervertită de rea”) duce nemijlocit la alienarea şi, ulterior, la dez-
către societatea modernă. Omul primar, esenţiali- umanizarea indivizilor. Faptul derivă din absenţa
zat reprezintă fiinţa autentică, pentru care trans- conştiinţei, atît din procesul exercitării puterii politi-
cenderea devine doar o problemă de atitudine. Ca ce, cît şi din structura statului (societăţii) ca entitate
şi Thoreau mai tîrziu, Emerson crede că ipostaza artificială, separată de natură. Carenţa implică un
socială a persoanei duce la crearea unei su- anumit tratament al oamenilor din interiorul siste-
pra-conştiinţe ale cărei legi corup adevărul primor- mului socio-politic. Ei devin maşini, automatisme
dial. Sîntem obligaţi să sesizăm, în poetica trans- fără spiritualitate (conştiinţă), ce răspund la stimuli
cendentalistă, refuzul fenomenologic manifest al ci- mecanici şi nu la comunicare. În relaţia cu statul,
vilizaţiei care – în acel moment istoric – începea persoanele îşi pierd umanitatea şi capătă trăsături
deja să înflorească, determinînd alienarea spiritua- de fiinţe pervertite, corupte.
lă, în America. Trebuie să observăm că, pentru demonstrarea
Discipolul cel mai consecvent al lui Emerson, ipotezei de mai sus, Thoreau foloseşte un raţiona-
Thoreau, reuşeşte să dea ideologiei transcenden- ment inexpugnabil. El observă că raportul dintre
taliste o dimensiune practică, ajungînd exemplul a stat şi individ – indiferent de forma pe care o ia –
ceea ce s-ar putea numi „stoicismul american”. În rămîne întotdeauna unul „obiectual”, „material”,
mod paradoxal, scopul principal al existenţei lui „corporal”. Atunci cînd îl răsplăteşte sau, dimpotri-
Thoreau nu a fost elaborarea operei, ci articularea vă, îl pedepseşte pe individ, societatea se adresea-
unei conduite transcendente, după modelul creio- ză necondiţionat simţurilor şi materialităţii sale,
nat în scrierile emersoniene. Despre autorul lui transformîndu-i corpul (şi nu sufletul) în dimensiu-
Walden se poate vorbi în termenii socratici ai priori- nea primordială a personalităţii lui. Succesul per-
tății faptelor în raport cu teoria lor. Odată cu el, soanei în sistem e evaluat material (plată băneas-
transcendentalismul iese din conturul ipotetic şi in- că) şi, prin contrast, inadaptarea la ori, pur şi sim-
tră în sfera concreteţii. Scriitorul nu se vrea ideolog plu, refuzul rigorilor civilizaţiei generează reprima-
al transcenderii, ci personaj de transcendere, ex- rea aceleiaşi fiinţe corporale: autorul se referă la
ponentul efortului de „impersonalizare” prezentat exemplul propriu (de a fi fost închis, întrucît nu a
de Emerson în termeni entuziaşti, însă poate prea vrut, ostentativ, să-şi plătească impozitele către gu-
filozofici, pentru contemporani. Din acest motiv, im- vern), constatînd că, pentru statul în care trăieşte,

30
el nu este decît o entitate făcută din carne, sînge şi 382). Prin „materializarea” unui act spiritual în
oase. Prin trimiterea lui la închisoare, pedeapsa esenţa lui (e vorba despre muncă), statul obţine
socială s-a răsfrînt nemijlocit asupra acestui corp ascendentul psihologic asupra individului, redus şi
material, conştiinţa neputînd fi sancţionată astfel. aşa, în ipostaze aparent „onorabile”, la aceeaşi
Aşadar, o formă de existenţă (statul) care se află în corporalitate meschină. Astfel, în interiorul meca-
imposibilitatea de a identifica dimensiunea spiritua- nismului social şi economic, omul se vinde practic
lă a unei alte forme de existenţă (persoana), cu ca- statului care îl foloseşte în scopurile specifice lipsei
re stabileşte legături directe de comunicare, se do- lui de spiritualitate (conştiinţă). Situaţia contravine
vedeşte lipsită de spiritualitate ea însăşi. Societatea fundamental „lecţiei date de către Autorul Universu-
devine, în consecință, o anexă a corporalităţii indi- lui” (Thoreau. Life... 385), de a trăi „înţelept” şi nu
vidului. „norocos”.
În linia emersoniană a „autodeterminării” şi „au- Pentru Thoreau transcenderea sui generis
toguvernării”, Thoreau crede că actul de guvernare ajunge să fie o condiţie sine qua non a păstrării
ar trebui exercitat numai de conştiinţa individuală identităţii naturale.Transcendentalismul interior (au-
(transferată – prin efort transcendentalist – la nive- toscopic) rămîne soluţia ultimă a rezistenţei la agre-
lul întregului grup) şi nu de un guvern aleatoriu. În siunea alienantă a civilizării şi modernităţii. Întoar-
absența unei rezonanţe în interiorul comunităţii un- cerea în natură, redescoperirea sentimentelor arha-
de trăieşte, individul care nu şi-a pierdut această ice şi reducerea fiinţării materiale la stricta necesi-
conştiinţă (omul transcendentalist) devine margina- tate determină disponibilitatea epifanică. Individul
lizat şi stigmatizat, gestul său eroic, de refuz al ali- transcendentalist depăşeşte opresiunea socială
enării, fiind interpretat – în buna tradiţie platonicia- numai prin reintegrarea naturală. Aşa dezvoltă Tho-
nă – ca „nebunie”. În realitate, cel devotat conştiin- reau nevoia experimentării practice a ideologiei
ţei (autenticităţii) sale şi nu statului (mistificării) res- emersoniene, prin izolarea de lume. Timp de doi
pinge, prin intermediul gesturilor rebele (cum ar fi ani, două luni şi două zile, scriitorul trăieşte în reclu-
neplata impozitelor), participarea la un experiment ziune, în pădurea din jurul lacului Walden, fără nici
de înstrăinare colectivă. El nu vrea să fie membru un accesoriu al civilizaţiei, supravieţuind prin inter-
al societăţii în care, oricum, nu a intrat niciodată de mediul bunurilor naturale. Jurnalul Walden; or, Life
bunăvoie. Statul este, asemenea Bisericii, o institu- in the Woods/ Walden sau Viaţa în pădure oferă
ţie unde ajungi în funcţie de convingerile personale, analiza exerciţiului transcendental şi, mai ales, re-
dar care „nu are dreptul să te încorporeze” (Tho- zultatele lui metafizice. Cartea are un caracter ini-
reau. Civil... 358). Spre deosebire de Biserică însă, ţiatic, fiind comparabilă cu autobiografiile simbolice,
Statul integrează individul împotriva voinţei lui, ulte- specifice literaturii americane. În felul său, experi-
rior luînd decizii în locul şi chiar împotriva acestuia. enţa lui Thoreau rămîne un gest de pionierat chiar
De aceea, Thoreau crede că societatea nu trebuie şi pentru cei strînşi pe lîngă Emerson, demonstrînd
doar "depăşită" prin transcendere – aşa cum suge- disponibilitatea scriitorului de a transfera stoicismul
ra Emerson –, ci redusă la minimul vieţuirii trans- ipotetic al gîndirii transcendente într-un spaţiu real,
cendentaliste. El cere, într-o manieră insurgentă, manifestaţional, şi, totodată, capacitatea lui de a
ca statul să fie, necondiționat, abolit. deriva din acesta un model existenţial.
Transcendentalismul se substituie aici revoluţiei Punctul de plecare al jurnalului rămîne tipic
sociale propriu-zise, ieşind din abstracţiunea ideo- transcendentalist. Omul s-a înstrăinat de Natură,
logică şi îmbrăcînd forme de revoltă politică. Scriito- prin exercițiul perpetuu şi necondiționat al viețuirii în
rul demonstrează, într-o altă variantă manifestațio- societate, devenind o „umbră” a prototipului şi „un
nală (activă) decît cea (contemplativă) propusă de sclav al lui însuşi” (Thoreau. Walden… 329). Sluji-
Emerson, aceeaşi necesitate a „transcenderii”. Miş- rea „sinelui”, a „persoanei”, a dus, în timp, la crea-
carea dinspre artificial (Societate, Eu) spre autentic rea mecanismelor de consum şi a civilizaţiilor obse-
(Natură, Non-Eu) trebuie să fie iniţiată imediat, în date de confort, unde alienarea este dublată de
ordinea ontologic-spirituală, chiar dacă ea implică compulsia egocentrică şi, implict, de instinctul ego-
atitudinile radicale sau nonconformismul eroic şi, ist. Thoreau crede de aceea că opera sa va ajuta
de aceea, adesea suicidar. Eseul Life without Prin- individul să-şi redescopere autenticitatea, demon-
ciple/ Viaţa fără norme confirmă validitatea acestei strînd cel puţin trei adevăruri axiomatice: omul poa-
idei în mod absolut, pornind de la o observaţie mai te trăi cu minimum de mijloace, dedicîndu-şi viaţa
curînd comună. Spaţiul (societatea) în care trăim studiului şi nu grijilor socio-economice; omul (în
este un univers al muncii. Toată lumea munceşte, speţă, intelectualui sărac) poate trăi prin el însuşi,
însă nu din dragoste pentru activitatea propriu-zisă, evitînd cheltuielile nefolositoare; omul poate fi folo-
ci pentru profitul generat de ea (Thoreau. Life... sitor şi în afara sistemului social, ființind pentru epi-

31
fania spirituală şi nu pentru prosperitatea efemeră a mente ştiinţifice, notîndu-şi fiecare rezultat cu minu-
civilizaţiei. Pe scurt, individul trebuie să-şi depă- ţiozitate savantă. Bunăoară, analistul observă că
şească dependenţa socială, devenind autonom. apa îşi schimbă culoarea în funcţie de vreme, pozi-
Independenţa persoanei şi, practic, iniţierea excur- ţie şi percepţie, devenind „verde”, „albastră”, „întu-
sului transcendentalist se leagă de acceptarea su- necată” şi „incoloră”. Faptul demonstrează princi-
bliminală a faptului că necesităţile noastre fizice piul „unităţii în pluralitate”. El menţionează faptul că
constituie mijloacele şi nu scopurile supravieţuirii. lacul are simultan două „istorii” diferite, dar, în ciuda
Thoreau distinge între două tipuri de „necesităţi aparenţelor, complementare. Este vorba despre
existenţiale”: cele care „condiţionează” supravieţui- reprezentarea sa mitologică (ficţiunea) şi, concomi-
rea animală şi cele care o „corup” iremediabil şi tent, de cea documentară (realitatea).
pernicios. Prima relatează un eveniment catastrofal, care
Primele reprezintă „căldura vitală”, fără de care a ucis o întreagă comunitate indiană, cu excepţia
existenţa terestră ar fi compromisă (hrana, adăpos- unei bătrîne squaw. Ea supravieţuieşte, asemenea
tul, îmbrăcămintea şi căldura). Celelalte sînt „exce- lui Ishmael în Moby Dick, şi, ulterior, va da numele
sul” celor dintîi, transformarea lor în plăcere, auto- său – „Walden” – lacului format în urma teribilei
matism şi scop în sine. Individul modern preschim- alunecări de teren. Cea de-a doua versiune este
bă „căldura vitală” într-un obiectiv al vieţii sale, povestea unui pionier-american care ar fi făcut o
uitînd ceea ce ea ar trebui să fie – instrumentul su- fîntînă – lărgită apoi pînă la dimensiunile unui lac.
pravieţuirii. Civilizaţia trădează lăcomie pentru tot Ipostazele istoriei nu se opun, ci completează ace-
ce este legat de corporalitate, alimentînd instinctele laşi tot arhetipal. Numai unitatea Non-Eului poate
persoanei în exces. „Hrana” îşi pierde conţinutul de îngloba contradicţiile. Cunoaşterea descrie aşadar
factor al vieţii, ajungînd „gastronomie”, „adăpostul” un proces interior, prilejuit de accesul individului la
se metamorfozează în „arhitectură”, „îmbrăcămin- esenţele lumii naturale. Contemplîndu-le, el reali-
tea” în „modă”, iar „căldura” în „consum”. Omul în- zează că „Natura nu are întrebări…” (Thoreau.
suşi devine un mecanism al risipei, o maşină a Walden… 547), ci oferă numai „răspunsuri”. Arhe-
„producerii” şi „utilizării” de bunuri materiale, pier- tipul se poate revela percepţiilor (încă pervertite) în
zîndu-şi funcţia spirituală. Intelectul său nu mai este forma simetriilor perfecte din univers: „Paradisul se
autonom, ci dependent, pervertit, subaltern (statu- află sub picioarele noastre, tot aşa cum el este şi în
lui),. Conştientizarea acestei „coruperi” şi sesizarea mîinile noastre” (Thoreau. Walden… 547). Auto-
„devierii” existenţei de la traiectoria ei primordială scopia e de aceea substanța cunoaşterii. Autorul
generează, în mod normal, necesitatea transcen- spune, ironic, că „nu trebuie să călătoreşti în jurul
derii. Simbioza cu Natura (comparată chiar cu o lumii şi să numeri pisici în Zanzibar” (Thoreau.
consubstanţializare) asigură participarea la feno- Walden… 578) pentru a descoperi prototipul exis-
menalitatea universală: „Am plecat să locuiesc în tenţei. Introspecţia constituie un experiment analitic
pădure, întrucît am vrut să fiu martorul faptelor suficient, avînd în vedere că arhetipul trăieşte, di-
esenţiale ale vieţii/ .../ , pentru ca – atunci cînd voi simulat, în adîncurile fiinţei individuale şi nu nea-
muri – să nu descopăr că, de fapt, nu am trăit” părat în zbaterile sterile ale alterității.
(Thoreau. Walden… 399). Putem observa că transcendentalismul empiric
Unul dintre capitolele cele mai importante ale al lui Thoreau nuanţează ideologia emersoniană,
cărţii este The Ponds/ Lacul. Lacul Walden pare să proiectînd-o, dintr-un context ipotetic, în unul real.
cuprindă, metaforic, esenţa întregii Naturi, legîn- Vocația programatică a ideologului se diversifică
du-se de epocile arhetipale ale Universului. În tradi- semiotic prin caracterul practic al experimentului
ţia paseismului romantic, autorul îl consideră – de- propus în Walden. Or, tocmai trăsăturile intelectua-
zicîndu-se tacit de ideologia maestrului – o „remi- le şi emoționale din experiența transcendentalistă a
niscenţă a Vîrstei de Aur” (Thoreau. Walde… 466) lui Thoreau se desluşesc, cu cîteva decenii înain-
şi, în acelaşi timp, „imaginea mitologicei Fîntîni tea teoreticienilor americani, în personalitatea scrii-
Castiliene” (Thoreau. Walden… 467). Prin urmare, toarei britanice Jane Austen care, aşa cum am vă-
el presupune că „în dimineaţa de primăvară, cînd zut, îşi organizase, încă din 1809-1813, la Chaw-
Adam şi Eva au fost îndepărtaţi din Paradis, Lacul ton, un spațiu locativ de tip „transcendentalist”
Walden exista deja” (Thoreau. Walden… 466), fiind avant la lettre. Era convinsă aşadar că, pentru cu-
constituit, asemenea altor „esenţe”, într-un moment noaşterea lumii, nu trebuia „să meargă să numere
primordial. Valoarea arhetipală a locului nu vine pisici în Zanzibar”! Desigur, ar fi absurd totodată să
doar din exaltarea metafizică pe care o produce credem că simpla opțiune pentru o viață izolată şi
scriitorului. Thoreau arată, în observaţiile sale, pro- austeră ar constitui un argument plauzibil pentru ar-
prietăţi de geograf şi antropolog. El face experi- ticularea, în biografia prozatoarei, a unui transcen-

32
dentalism „protocronic”. Ipoteza mea de lucru însă rămîne şi aici primordială, oferind un „studiu de
e ceva mai complexă: existența esențializată, ele- caz”, cel puțin la fel de ilustrativ precum cel indus
mentară, rudimentară chiar, reprezenta, pentru de Fanny Price în Mansfield Park/ Parcul Mansfield
Austen, expresia viziunii organice asupra lumii, re- (1814). Eroina este plasată acum în interiorul unui
flectate şi în opera sa. Absența unei „laturi” explici- „epic de formare” (extins din copilărie pînă la matu-
te, a „poeticii”, cum am spune astăzi, din scrisul ritate). Cu alte cuvinte, un prilej bun pentru Jane
prozatoarei, poate ridica gradul de dificultate al unei Austen să creioneze o nouă tipologie a „anduran-
eventuale demonstrații, dar, în zona estetică, impli- ței” la presiunea societății, pentru care ideea mora-
cită, a romanelor ei, confirmarea ideii se află dinco- lă şi constucția intelectuală se află pe primul loc.
lo de orice dubiu. Chiar şi „răsfățata” (aparent, „ataşata de como-
Tipologiile feminine create de Jane Austen, in- dități”, cum am putea constata în aceeaşi linie
diferent de scara socială unde se situează, de pro- emersoniană) Emma Wood din Emma/ Emma
filul lor comportamental sau de experiența pe care (1815) are impulsuri de „transcendere” a propriului
o au sînt „atinse” de „transcendentalismul” intuitiv al confort, atunci cînd „empatizează” (se „transperso-
autoarei, de convingerile sale filozofice, neexprima- nalizează”, dezvăluie deci capacitatea de a privi
te direct, însă strecurate abil în subtextul simbolic al lumea „impersonal”!) cu cei dezavantajați. În roma-
creației. Primul roman major – din perspectiva cro- nele publicate post mortem (1818), Persuasion/
nologiei publicării, bineînțeles! – redactat de proza- Persuasiune (proiectat de Austen cu titlul The
toare, Sense and Sensibility/ Rațiune şi simțire Elliots/ Familia Elliot) şi Northanger Abbey/ Mănăs-
(1811), conceput inițial drept narațiune epistolară şi tirea Northanger (denumit de scriitoare Susan/ Su-
intitulat Elinor and Marianne/ Elinor şi Marianne es- san şi apoi Catherine/ Catherine), asistăm la alte
te un argument solid în acest sens. Austen porneş- exemple de transcendentalism „protocronic”. Ideea
te de la o dichotomie structurală a umanității, „rați- unei psihologii eroice a celui dintîi text (e vorba de-
unea” şi „emoția”, dichotomie sugerată, tipologic, spre Anne Elliot care îşi neglijează interesele, in-
chiar de către cele două protagoniste, surorile stinctul social carevasazică, pentru a-şi urma pasi-
Dashwood (Elinor şi Marianne), dichotomie pe care unea, identitatea autentică adică, şi se căsătoreşte
o „suprapune” unei existențe lovite de austeritate cu un tînăr sărac) interacționează cu elementele
(după moartea tatălui lor, cele două personaje se gotice din cel de-al doilea (dominat de un personaj
văd obligate să supraviețuiască financiar, fiecare în inițiatic, aidoma celor din romanele apărute în tim-
acord cu propria sa personalitate – preponderent pul vieții autoarei – mă refer la Catherine Morland)
„cerebrală” sau preponderent „sentimentală”). Trep- şi argumentează preocuparea pentru metafizic (în-
tat, în noul context, „intelectul” (Elinor) se impune în țeles ca renunțare la universul „vizibil” în favoarea
fața „simțirii” (Marianne), inducînd, anticipator, vieții universului „invizibil”). Întreaga operă a lui Jane
domestice valori „transcendentaliste”. Triumful rați- Austen ascunde un asemenea fond subliminal,
unii este indiscutabil. Deşi fire romanțioasă, Mari- conform căruia natura va triumfa (ori măcar ar tre-
anne acceptă ultimativ inteligența utilitară şi vocația bui să triumfe) în lupta sa eternă cu societatea.
responsabilității. Sesizăm aici, inevitabil, un transcendentalism
Acestea fac parte din modelul ontologic ilustrat „subtextual” avant la lettre. Dacă prozatoarea mai
de Elinor şi, totodată din eforturile ei paideice. Aşa- trăia cîteva decenii, el ar fi putut fi foarte bine şi
dar, un lector atent al volumului nu poate rata me- unul après la lettre.
sajul meta-textual (aflat dincolo de aparențele „me-
lodramatice”!): tribulațiile biografice vor fi mereu
controlate prin intermediul creierului (rece) pragma- Bibliografie
tic şi niciodată prin sentimetalismul superficial, prin Austen, Jane. The Complete Works. Ed. Morris Johnson.
patetismul ieftin al naturilor ataşate de „comodității”, London and New York: Penguin Books (Penguin Classics
cum va observa mai tîrziu Emerson. Ce e Walden Harcover Box), 1988
dacă nu Biblia unei astfel de soluții existențiale? În Emerson, Ralph Waldo. Nature în Complete Works – The
mod similar, în Pride and Prejudice/ Mîndrie şi pre- Oxford Authors. Ed. Richard Poirier. Oxford: Oxford UP, 1990
James, Henry. The Art of Fiction în The Portable Henry
judecată (1813), Elizabeth Bennet (una dintre cele James. Ed. Morton Dauwen Zabel. New York: The Viking
cinci surori copleşite de tabu-urile sistemului tradiți- Press, 1967
onal patriarhal, insensibil la condiția periferică, de Thoreau, Herry David. Civil Disobedience, Life Without
„celălalt”, a femeii) iese din captivitatea socială, prin Principle în Essays – The Oxford Authors. Ed. Richard Poirier.
Oxford: Oxford UP, 1984
străduința autocunoaşterii, a „transcenderii” eului Thoreau, Henry David. Walden. Ed. Robert F.Sayre. New
minor şi a accederii la un sine superior (un York: The Library of America, 1985
„non-eu”, în termeni transcendentalişti). Rațiunea

33
colloquium

chestionar
dialog
divan
convorbiri
taifas
CHESTIONAR LA SEMICENTENAR JUNIMEA 50
(formulat de Lucian Vasiliu)

 Pe fondul CENTENARULUI unionist, editura JUNIMEA se pregăteşte de... semicentenar!


Proiectată în anii 1968-1969, ca multe instituţii culturale, în entuziasmul de după Declaraţia
din aprilie 1964, după eliberarea deţinuţilor politici, după evitarea intrării României cu trupe militare
în Praga, editura a început să tipărească, efectiv, în anul 1970. Atunci au apărut 10 titluri, între care:
– Mihai EMINESCU despre carte şi arte, ediţie de Dumitru IRIMIA;
– G. IBRĂILEANU, Spiritul critic în cultura românească, ediţie de Constantin CIOPRAGA;
– Mihai URSACHI, Inel cu enigmă (debut, poezii);
– Corneliu ŞTEFANACHE, Paralele;
– Constantin CIOPRAGA, Literatura română între 1900 şi 1918.
Arhiva instituţiei este incompletă. Încercăm reconstituiri.
Deţineţi documente, fotografii, amintiri privind istoria editurii?
 Pregătim mai multe evenimente dedicate celor 50 de ani de cursă editorială.
Aveţi aşteptări, sugestii, idei privind programul aniversar?
 Din 1970 şi până astăzi, au fost editate mii de volume, unele în colecţii prestigioase,
precum „Eminesciana”, dar şi cărţi de poezie, proză, istorie şi critică literară, teatru, dialoguri,
drept, medicină, sport, gastronomie… Ce viitor prevedeţi cărţilor, presei culturale, zăbavei lecturii?

Ştefan OPREA

Am fost, trei zile, redactor şef! secretar general de redacţie. Îmi propune postul
de redactor şef. Puţin speriat, dar şi încântat, pri-
mesc. Sediul revistei era la parterul Palatului Cul-
 Cea mai nostimă amintire a mea legată de turii. Editurii i se oferă sediu tot în Palat, undeva la
Editura Junimea e chiar de la începutul începutu- etaj, sus de tot. Urcam, deci – la propriu şi la figu-
rilor, adică de la finalul anului 1969 şi debutul anu- rat. În prima zi ni se împart camerele, se bat pe
lui 1970; era o adevărată efervescenţă culturală în uşi inscripţii: Director, Redactor şef, Redacţia etc.
tot Iaşul. Vom avea editură! Oraşul îşi crea încă o Trec de mai multe ori prin faţa uşii mele privind cu
şansă de a-şi onora blazonul istoric. Numai în mândrie tăbliţa: Redactor şef! Mă aşez apoi la bi-
1965 – când se pregătea apariţia revistei „Croni- roul impunător, dar nu-mi pare prea confortabil. A
ca” – mai cunoscusem asemenea entuziasm. S-a treia zi, intră la mine directorul. „Ştii ce m-am gân-
întâmplat să fiu luat de val în ambele cazuri: la dit?” – zice. „Ce?” „Postul ăsta al tău să nu se
„Cronica” m-am aflat în echipa redacţională care, cheme redactor şef”. „Dar cum să se cheme?”
la 12 februarie 1966, scotea primul număr al heb- „Director adjunct” Am înţeles imediat nuanţa şi am
domadarului de cultură. Împreună cu Val Gheor- zis: „Pa, să ne vedem cu bine!” şi am coborât la
ghiu „alcătuiam” secţia de Arte. După patru ani, parter, unde secţia de Arte mă regreta. Noroc că
devenea certitudine înfiinţarea editurii. Director – nu-mi făcusem transferul în acte!
Mircea Radu Iacoban, care la „Cronica” fusese

36
37
Şi acum întâmplarea mi se pare nostimă, cum Personal n-am pierdut mare lucru, căci mi-am re-
am apreciat-o şi atunci. Nostimă şi benefică şi tras partea mea, am regândit-o, am restructurat-o
pentru editură şi pentru mine. Căci editura s-a şi am publicat-o peste câţiva ani, amplificată, sub
lansat frumos în viaţa culturală nu doar a Iaşului, titlul Diorame cinematografice (Junimea, 1983).
ci a unei mari părţi din ţară, iar eu am cronicărit Deşi în activitatea mea publicistică am cola-
încă vreo 25 de ani după aceea. borat cu mai multe edituri (Cartea Românească,
Condusă cu chibzuială, editura a devenit, în Timpul, Artes, Opera Magna, Cronica, Axa, Car-
doi-trei ani, o instituţie de prestigiu, cu contribuţii tier – Chişinău, Vasiliana ’98), Junimea rămâne
decisive la afirmarea unei semnificative pături in- pentru mine editura-mamă, care m-a sprijinit de
telectuale şi scriitoriceşti. Apăreau cărţi care fă- la debut până la adânci bătrâneţi. Şi încă mă
ceau vâlvă – Spiritul critic în cultura românească sprijină, deşi eu nu găsesc niciodată sintagma
a lui Ibrăileanu, Istoria limbii române de Gh. Ivă- potrivită cu care să-i mulţumesc.
nescu, Cronica de la Arbore a scriitorului-ţăran  Aştept ca Editura să rămână la fel de
Toader Hrib. Debutau tineri poeţi de mare talent. deschisă autorilor de valoare, aşa cum este as-
Ce frumos debut a avut Mihai Ursachi cu Inel cu tăzi; să-şi continue proiectele generoase pe care
enigmă! le implementează, de câţiva ani încoace, cu seri-
Personal, am socotit apariţia Junimii şansa ozitate, cu exigenţă intelectuală şi cu bun gust;
vieţii. Am început să public cărţi, care la Bucu- să-şi menţină şi să-şi dezvolte relaţiile fructuoase
reşti ar fi aşteptat rândul multă vreme. Prima car- cu viaţa cultural-artistică şi ştiinţifică a ţării, cu
te, Statui de celuloid, am publicat-o în 1972 – era editurile din ţară şi din Europa, apropiindu-şi au-
debutul meu (editorial) în critica cinematografică; tori şi traducători, participând la saloane şi expo-
se producea în acelaşi timp cu debutul în drama- ziţii, la festivaluri şi colocvii etc. Adică să fie vie şi
turgie – la Cartea Românească, cu volumul Ba- dinamică, aşa cum a dovedit în ultimii ani că poa-
lansoar pentru maimuţe. Au urmat multe alte cărţi te şi ştie să fie.
– de atunci şi până astăzi, numărul acestora ridi- Mă aştept să ni-i readucă în memorie (prin
cându-se la paisprezece, adică aproape jumătate evocări, fotografii, albume etc.) pe toţi cei care –
din tot ce am publicat. Cum să nu fii recunoscător prin munca şi talentul lor – au adus editura până
unei instituţii care te-a ajutat să devii om... de la noi.
carte sau cu carte!? Recunoscător instituţiei, în
fapt oamenilor ei, redactorilor, editorilor. Am co-  De viitor mă tem puţin, deşi – dacă mă uit
laborat cu Doina Florea, cu Val Gheorghiu, cu prin librării, pe la saloanele şi expoziţiile de carte
Ada Fărtăiş, cu Constantin Florea, cu Radu Ga- şi văd ce minunate cărţi apar şi cum vine lumea
vrilescu, iar mai încoace cu Viorel Dumitraşcu şi să le vadă, să le răsfoiască măcar şi, uneori,
cu alţii, iar astăzi poetul Lucian Vasiliu e un direc- chiar să le achiziţioneze – n-ar trebui să mă sperii
tor deschis spre tot ce înseamnă carte frumoasă prea tare de concurenţa tehnicilor moderne de
şi de valoare. comunicare. Dar ea, concurenţa aceasta, există
Nu deţin documente privitoare la istoria editu- şi ameninţă. Uneori, gândind la viitorul cărţii tipă-
rii. Păstrez doar o machetă (realizată, prin 1978, rite şi la agresivitatea tehnicilor moderne, îmi vin
de tehnoredactorul Mihai Bujdei) a unei cărţi care în minte versurile lui Al. A. Philippide referitoare
trebuia să apară, dar n-a mai apărut din motive... la destinul poeziei. Zicea îngrijorat poetul: Silită
cel puţin ciudate. E o poveste lungă şi urâtă, pe poezie-a vremi noastre,/ Într-adevăr, prea mult a
care o voi spune, poate, cu alt prilej. Cartea se vremii noastre/ Şi prea puţin a vremurilor toate,/
numea Scurtă istorie a cinematografiei româneşti Te văd, în timpuri foarte-apropiate,/ Zăcând prin-
şi avea doi autori: dr. Ion Cantacuzino (pentru tre unelte demodate,/ Maşină cu-ntrebuinţări uita-
partea veche a cinematografiei) şi Ştefan Oprea te,/ Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf/
(pentru partea nouă, de după 1948). Cuplul de Decât montgolfierii sau primul hidroscaf!
autori se alcătuise la propunerea celui dintâi. Au Dar să sperăm că nu va fi aşa. Cartea – una
apărut opoziţii specific bucureştene şi cartea a dintre marile minuni ale lumii – va dăinui cât va
fost oprită, deşi editura ar fi dorit să o publice. dăinui lumea!

38
Constantin DRAM

 Obişnuiesc să îmi port amintirile cu mi- grafii decât undeva în mintea mea, bine plasate
ne... Apreciez însă mult ideea lansată şi materia- de altfel, că aş putea scrie cândva o carte despre
lizată în chestionarul formulat de Lucian Vasiliu. ceea ce fost atunci, când editura îşi căuta un loc
Venind la „Junimea” la sfârşit de an 1990 şi acu- al ei, inclusiv la propriu (mă refer la mutările suc-
mulând aici aproape nouă ani, în care am avut cesive prin diferite clădiri, mai mult sau mai puțin
ocazia să trec prin încadrări diferite, de redactor, potrivite: Casa Balş, Palatul Roznovanu, Casa zi-
redactor-şef, director, chiar aş fi putut avea docu- să Conachi), precum şi la finalizarea unui statut,
mente, fotografii etc... Am rămas doar cu amintiri prin 1998, când Primăria Iaşi a acceptat, grație lui
însă, aşa cum am putut să le cern, într-un timp ce Constantin Simirad îndeosebi, să ne preia de la
pare, deja, tot mai încăpător. Au fost ani plini de Ministerul Culturii. Ar fi multe de spus... dar acum
tot felul de întâmplări, ani în care s-a petrecut un rămânem în entuziasmul semicentenarului apro-
fel de omogenizare a unei echipe eterogene, cu piat.
oameni ce petrecuseră mai mult timp, mai puțin  Sunt convins că evenimentele ce vor fi
sau deloc într-o editură. Mai erau şi mult compli- gândite/ pregătite pentru a sărbători „cei 50 de
cații ce rezultau din cadre social-politice mereu ani de cursă editorială” vor fi pe măsură, deoare-
surprinzătoare, până la extremă uneori. Erau şi ce Lucian Vasiliu e mai mult decât omul potrivit!
toate acele rezultante ale formelor de desprinde- Aşa că îi urez mult succes, lui şi actualei echipe!
re, de trecere de la economia de tip etatizat la  Sunt deja ceva ani (chiar în număr impre-
aceea ce căuta să se obişnuiască în contexte cât sionant) de când ne punem această întrebare.
de cât capitaliste, chiar dacă instituția era gândită Cred, fără să am îndoieli, că răspunsul e dat
în alți parametri de funcționare. Astăzi, a aduce chiar de trecerea corectă a timpului. Viitorul în-
pe lume o nouă carte nu mai are cum să presu- seamnă o conviețuire a celor două tipuri de su-
pună cote de suspans sau de mister, mai cu sea- port pe care apar acum cărțile şi toate celelalte
mă că tehnic vorbind, lucrurile sunt clare şi rapi- destinate lecturii, cu avantaj de necontestat pen-
de. Dar în anii lui 90... erau multe drumuri către tru cartea pe hârtie, oricât de modernă va deveni
tipografii, unele plasate la mulți kilometri de Iaşi, lumea. Mă abțin însă, mohorât chiar, la a da un
drumuri care se transformau, uneori, în adevăra- răspuns lipsit de echivoc la ceea ce se cheamă
te aventuri inițiatice (Mihai Bujdei ar avea multe „zăbava lecturii”. Adică la procentul din timp re-
de spus la acest nivel); mai erau alte aventuri ce zervat de oamenii de astăzi pentru aşa ceva.
te purtau pe la directori de fabrici de hârtie; nu Scriitorii au darul frumos de a se auto-amăgi, de
mai vorbesc de seriile de corecturi, de tehnore- multe ori, inclusiv când se gândesc la cititori. Dar
dactarea care era cu totul altceva decât ştie as- profesorii trăiesc cu un sâmbure de îndoială... ca-
tăzi că ar fi aşa ceva orice copil care umblă pe re tot creşte, atunci când cercetează lecturile al-
calculator... mai erau colaborări cu pictori, cu re- tora.
ferenți şi, desigur, cu autori care începuseră deja Dar cine ştie! Au fost şi mari reveniri în isto-
să fie atraşi de un spectacol editorial tot mai com- rie...
plex, deoarece numărul editurilor şi al revistelor
de tot felul creştea de la o zi la alta. Nu am foto-

39
Teodora ZAMFIR
secretar al editurii (1973-2015)

Pentru mine, a lucra la Editura „Junimea”, la el am învăţat tot ce ştiu şi astăzi despre o edi-
timp de 43 de ani, a fost un privilegiu; aş fi putut tură. De asemenea, am lucrat cu străluciţii uni-
să fac şi voluntariat, numai să cunosc atât de versitari Nicolae Creţu şi Simona Modreanu şi, nu
multe personalităţi de la care, cu fiecare zi, ple- în ultimul rînd, cu regretatul şi de neînlocuitul Ce-
cam îmbogăţită spiritual. zar Ivănescu.
Am lucrat cu importanţi oameni de cultură, în- Reverenţă d-lui Lucian Vasiliu pentru tenaci-
cepând cu dl. Mircea Radu Iacoban, care m-a tate şi pricepere, iar întregii echipe mult succes!
angajat în pofida originii mele „nesănătoase”. De

Lansarea volumului „Vai celui singur”, de Lidia POPIŢA.


Doina FLOREA, Alexandru ANDREESCU, Teodora ZAMFIR.
Iaşi, februarie 2004.

În numărul 1-2/2018, legenda fotografiei conține o eroare.


A se corecta, în loc de Constantin ŞTEFURIUC, Dumitru ŢIGANIUC.
Redacţia

40
DIALOG

Dialog
Nicolae BUSUIOC –
Nicolae DABIJA
(Chişinău)

„VOM PUTEA SUPRAVIEŢUI NUMAI ÎMPREUNĂ CU NEAMUL”

Îmi propusesem să dialoghez cu poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul şi publicistul Nicolae Dabija,
redactorul şef al cunoscutului săptămânal „Literatură şi artă” de la Chişinău, despre unele idei, concepte,
paradigme din sfera culturii şi mai ales din cea a lumii literare. Fără îndoială, animatorul renaşterii basara-
bene Nicolae Dabija se identifică cu o pronunţată personalitate a vieţii literare, culturale şi politice de din-
colo de Prut. De-a lungul timpului, mi-am dat seama de vitalitatea, dinamismul şi simbolismul exprimării
sale în tot ceea ce scrie. Îmi propusesem, cum spuneam, să reliefez acum o vie discuţie literară pentru că
în circumstanţele istorice date aceasta nu poate rămâne în afara luptei în acorduri „patetico-civice sau
mânios-etice”. Actul artistic nu poate face abstracţie de idealurile naţionale, de sufletul înstrăinat într-o is-
torie terorizată până la mutilare, de sentimentul ardent al continuităţii limbii, tradiţiei şi spiritului românesc.
Teama de înstrăinare, subiect frecvent în scrisul lui Nicolae Dabija, a fost generată de complexul existen-
ţial al vieţii şi al morţii, de viziunea în care motivul producător de acute frisoane este perceput ca fenomen
la scară românească, dar totul trecut printr-o sensibilitate solemn-sentimentală mai rar întâlnită.
Nicolae Dabija are deja o operă de întindere în care evocarea împătimirii basarabene trece prin cizela-
rea intelectuală proprie înaintaşilor şi ajunge la a demonstra că sinuozităţile vieţii trebuie căutate în realita-
tea social-politică a vremii sub care oameni au trăit şi trăiesc. „Personalitate complexă a literaturii româ-
neşti din Basarabia (şi nu numai), poet în vocaţia lui fundamentală, publicist formator de conştiinţă naţio-
nală, povestitor şi romancier de succes, eseist şi creator de reviste de prim-plan, grafician romantic şi ora-
tor de profundă rezonanţă comunicativă, caracter dârz şi cunoscător al tainelor limbii române, membru de
onoare al Academiei Române, tradus în vreo douăzeci de limbi, Nicolae Dabija este cel mai autentic moş-
tenitor al testamentului spiritual şi naţional lăsat nouă de Grigore Vieru” (Theodor Codreanu).
Liderul de generaţie a ales calea intrării sub semnul mesianismului alimentat cu viziuni spre binele tu-
turor, străbătând traseul de la limpezirea clasicităţii la patosul aprig. Voce inconfundabilă, Nicolae Dabija
caută mereu identitatea spirituală, afectivă, socială, adesea ultragiate, înceţoşate şi pierdute în infernul
schimbărilor imprevizibile. Azi e nevoie, mai mult ca oricând, de aplomb, fermitate, şfichiuire, de acel patos
retoric înverşunat circumscris registrului de inspiraţie naţională care să pună la respect tot ceea ce e ne-
demn şi josnic şi să salveze onoarea şi valorile neamului. Vom întâlni toate aceste demersuri şi în interviul
de faţă.

– Dragă domnule Nicolae Dabija, am discutat ea ca să supravieţuiască? Care sunt lucrurile ce


cu dumneavoastră în numeroase rânduri despre vi se par cele mai alarmante care i se întâmplă la
cele care se întâmplă în literatura din Republica ora actuală?
Moldova. Dar acum am vrea să aflăm ce se în- – Cea mai mare greşeală în alimentaţia ro-
tâmplă în afara ei, în realităţile care o influenţea- mânilor e că se mănâncă între ei. Iar basarabenii
ză şi-i sugerează temele. Basarabia e o parte a îi mai cheamă şi pe ruşi în ajutor. Republica Mol-
naţiunii române. Ruptă de la matca ei acum mai dova e ţara care seamănă cu un loc de bătălie
bine de două sute de ani, mai găseşte puteri în pornită la miez de noapte dintr-o alarmă falsă,

41
unde oştenii aceleiaşi oştiri se căsăpesc unii pe trul îngheţat şi au reuşit să se înmulţească prin
alţii la nimereală. Abia la lumină se va vedea că pădurile noastre, ajungând azi la zeci de haite.
n-am fost atacaţi de nimeni. Că, dintr-o prostie, Păstorii moldoveni, obişnuiţi cu escapadele noc-
cei care au sfârtecat n-au fost lupii, ci chiar ber- turne ale acestora, le comentează cam astfel ac-
becii, care şi-au înfipt cu mult curaj coarnele unul ţiunile:
în burta celuilalt, luându-i drept dihănii. „Bă, Ioane! A fost lupu’ la tine astă noapte?”
– Adică e un război fratricid? „A fost.”
– E un război fratricid stimulat de invidii, orgo- „Şi ţi-a luat oi?”
lii, uri, e cel mai greu dintre cele purtate vreodată „Da’ ce-ai fi vrut? Să aducă?”
de neamul nostru şi care, păzea!, nu are învingă- – Povestea asta ne aminteşte de „Mioriţa”...
tori, pentru că nici nu-i poate avea. Acesta conti- – De la „Mioriţa” încoace, păstorii noştri s-au
nuă, din păcate. resemnat şi cu pierderile de turme, şi cu conspi-
E impresia pe care mi-o lasă la ora actuală raţiile contra lor... chiar dacă lupii care-i fură au
societatea basarabeană foarte dispersată, mani- tot mai evident trăsături de fiinţe umane. În loc să
pulată într-un hal fără de hal, care nu e rea, ci în- organizeze vânători de lupi, ei comentează „creş-
răită, care nu e proastă, ci prostită, lăsându-se tineşte” situaţia, că „acesta ne este destinul” şi că
dusă de nas şi folosită contra intereselor ei de toţi nici nu ne-ar sta bine să ne supărăm pe el...
trecătorii prin politică şi istoria mai recentă a – Să ne fie oare chiar acesta destinul? Desti-
acesteia. nul şi-l mai hotărăşte şi omul...
– Care ar fi componentele acestui „război fra- – Paul de Alep, care în 1639 s-a întâlnit la Iaşi
tricid”? Mai concret, ce se întâmplă? cu Varlaam, mitropolitul Moldovei, notează câte-
– Se întâmplă ceva în ultimul timp cu basara- va dintre profeţiile acestuia: „Moldova va fi ruptă
beanul, care de felul lui este blând, tolerant, bi- şi împărţită după bunul plac al Puterii de la Răsă-
nevoitor. Criza economică lasă urme în conştiinţa rit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase. (Profeţia e
lor – lucrul cel mai periculos – şi-n felul lui de a fi. făcută cu 173 de ani înainte de raptul Basarabiei
Lumea e buimăcită de cuvinte. Televizorul care e de la 1812 – n.n.). La vremea din urmă o hiară
un cal troian strecurat în casa fiecăruia dintre ce- roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă
tăţeni, prin cele aproape 200 de posturi de limbă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca
rusă, are misiunea să-l (dez)informeze, să-l ma- fiarele. (Comunizarea Europei de Est – n.n.).
nipuleze, să-i fixeze opiniile politice, să-l facă să Domnii pământului vor fi oameni vânduţi satanei,
se urască de moarte (prin emisiunile antiromâ- care nu vor mai purta grija poporului drept-credin-
neşti) şi să-i iubească fără rezerve pe cei care cios. (Primii secretari şi preşedinţii Republicii Mol-
i-au deportat părinţii în Siberii. dova de după 1940 şi până azi – n.n.). Moşiile
– Incredibil, aşa ceva nu se poate... strămoşeşti vor fi luate cu japca de străini după
– Ba se poate, îi acceptă şi-i susţine tocmai bunul lor plac, lucru nemaiîntâlnit în curgerea
pe cei care i-au decimat fiinţa naţională, care l-au timpului în Moldova. (Un sfert din teritoriul Basa-
lipsit de Grai, de Biserică, de Neam, de Adevăr. rabiei e vândut, prin intermediari, unor magnaţi
„Eliberatorii”, care se laudă că i-au eliberat pe ro- ruşi – n.n.). Biserica strămoşească va fi ruşinată
mânii basarabeni de românii din dreapta Prutului, de vlădicii ei cu apucături sataniceşti. (Politizarea
prin urmaşii lor, dar şi cu concursul politicienilor Mitropoliei Moldovei supusă Moscovei – n.n.). La
bine plătiţi pentru aceasta, îi învrăjbesc pe oa- vremea cea din urmă, pământurile nu-şi vor mai
menii simpli, care în ultimele decenii şi-au însuşit da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi
bizare comportamente. secate, oamenii vor vinde moşiile fără de ruşine,
Consângenii noştri se urăsc, se bârfesc, sunt uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia. (Ui-
supăraţi nu pe cel care i-a masacrat, exilat, ucis, tare antrenată de manualele de istorie falsă –
ci unul pe altul. Proverbul românesc cu „Să moa- n.n.). Hrisoavele voievodale vor fi luate în râs, iar
ră capra vecinului” la noi e un pic altfel: „Să moa- conducătorii netrebnici vor face legământ cu fiara
ră vecinul ca să-i iau eu capra”. Luptele locale ne apocaliptică. (Dodon cu Putin! – n.n.). Omul nu
epuizează mai înainte de a participa la bătălia va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii
cea mare. Cea pentru Libertate, pe care eu o văd pământului biruri şi legi cum n-au mai fost de la
realizată doar aflându-ne în contextul întregului întemeierea Moldovei. Vor pune biruri şi pe aerul
Neam Românesc. lăsat de Dumnezeu. Munca va fi o ruşine, ruşinea
– Dar lupii, lupii adevăraţi ce fac? va rămâne un obicei, iar cei drepţi vor fi conside-
– Cu vreo zece ani în urmă, câteva perechi raţi nebuni. Binecuvântat a fost pământul Moldo-
de lupi, sosiţi din stepele calmuce, au trecut Nis- vei şi neruşinată a fost ocara oamenilor care, prin

42
faptele şi apucăturile lor stricate, vor întoarce pe canului, ar fi trebuit să ţină cu creştinii, şi nu cu
voievozi în morminte şi vor face pe strămoşi să păgânii. Dar arătându-i-se, ca printr-o iluminare
lăcrimeze sub glie.” de sus, că ruşii sunt mai răi ca păgânii, nu a mai
– Citeşti aceste profeţii de acum patru sute de dorit să ţină cu ei, el afirmând în toiul luptelor ca-
ani şi te cutremuri... re urmau să-i ducă pe ruşi la Constantinopol: „Mă
– Mitropolitul Varlaam, care era creştin orto- apucă o adevărată încântare de câte ori aud că
dox, a prevăzut că cei mai mari duşmani ai ţării ruşii au fost învinşi şi sper că, cu ajutorul lui Dum-
sale nu erau turcii, nici tătarii, nici polonezii sau nezeu, vor fi învinşi definitiv, în curând. Îl rog pe
ungurii, ci tocmai cei care împărtăşeau aceeaşi Atotputernicul ca aceasta să se împlinească”.
credinţă, Imperiul de la Răsărit, ei vor sfâşia ţara: Înaltul prelat, cunoscând subtextul adevărat al
ca lupii – turma de oi. Profeţia autorului Cazaniei, luptelor purtate de ruşi, care doreau să-i elibere-
prima carte tipărită în Moldova, e mai degrabă un ze pe creştini de turci ca ulterior să le pună pe
bocet, prin care este descrisă ziua de azi a Mol- grumaz jugul lor, se ruga Celui de Sus ca păgânii
dovei lui dintre Prut şi Nistru, ajunsă mai devre- să câştige, iar creştinii să piardă. În viziunea lui
me decât alte popoare în Apocalipsă. turcii erau preferabili ruşilor creştini. Istoria ulteri-
– Dar cronicarii, mitropoliţii, clerul Moldovei, o oară a dovedit că Papa Pius al IX-lea avusese
mare parte din populaţie şi-au dorit ţara eliberată dreptate.
de sub influenţa turcească cu ajutorul Puterii de – Care ar mai fi pentru Moldova frumoasă de
la Răsărit, care pe timpul lui Varlaam nu era im- peste Prut şansa, mai are ea vreo soluţie?
periu şi nicio forţă care putea înfrunta Imperiul – Alunecăm încet, cu tot cu stat, în neistorie.
Otoman. E vorba mai degrabă de o intuiţie a mi- Unica şansă de a ne salva este să ne rugăm Ce-
tropolitului cărturar? Sau de o viziune, de o profe- lui de Sus ca să ne sprijine să revenim acolo de
ţie dezvăluite de cel care a fost recunoscut drept unde am fost rupţi cu forţa şi fără voia noastră: la
sfânt în calendarul tuturor românilor după pleca- matca Neamului Nostru. Numai împreună vom
rea acestuia la Domnul? putea supravieţui, numai împreună cu tot neamul
– Cred că sunt acele pre-ziceri care vin ne- românesc noi vom putea fi noi înşine.
chemate. Doar firile luminate de raza divină pu-
teau vedea, în spatele unor cuvinte şi declaraţii (octombrie 2017)
de intenţii bune, adevărul. Iată ce declarase în
1877, în timpul războiului ruso-româno-turc, Papa Din volumul Oglinzile Cetăţii. Dialoguri de ieri şi de azi,
Pius al IX-lea, beatificat de Papa Ioan Paul al în curs de editare la Junimea Iaşi – Ştiinţa Chişinău,
II-lea, care, urmând afirmaţiile altor capi ai Vati- colecţia „Dialog XXI”

CĂRŢILE JUNIMII

Livia COTORCEA Corneliu ŞTEFANACHE Rodica MUREŞAN


Căutînd desăvîrşirea Spovedania unui valet Pretexte critice
Colecţia Efigii Colecţia Ficţiune şi infanterie Colecţia Efigii

43
Dialog între
Irina NECHIT
(Chişinău)
şi
Miron SCOROBETE

„ÎNTR-O BUNĂ ZI, ROMÂNIA SE VA RIDICA REÎNTREGITĂ”

– Stimate domnule Miron Scorobete, ați avut coruri cu care făceau numeroase repetiţii, tot atâ-
în adolescență un profesor preferat, cel de istorie. tea prilejuri de comunicare cu elevii.
Numele lui era Constantin Sturzu, iar soția sa, Cam la atât s-au rezumat relaţiile noastre din
Doamna Dina, profesoară de muzică, era vară pri- acel timp. Eu m-am stabilit la Cluj, dânşii s-au
mară cu Alexie Mateevici. Acest cuplu de dascăli pensionat şi am pierdut orice legătură.
păstra în casa lor din Deva originalul Imnului „Lim- Dar legătura s-a refăcut mai târziu. Eu am fost
ba noastră”. Povestiți-mi, vă rog, despre aceşti cooptat la Editura Tineretului care-şi deschisese o
profesori cu o biografie zbuciumată. filială la Cluj. Acolo m-am trezit într-o zi cu domnul
– Eu am fost elev la Şcoala Pedagogică din Sturzu. Scrisese un roman, istoric, fireşte, „Vatra
Deva între anii 1949-1953. În anul II sau III, timp legendelor”, şi voia să-l publice. Revederea noas-
de câteva luni l-am avut profesor de istorie pe tră a fost o sărbătoare pentru amândoi, sărbătoa-
domnul Constantin Sturzu. Moldovean de dincoa- re ce s-a prelungit vreo doi ani pentru că atunci
ce, dar căsătorit cu basarabeancă, nemembru de atâta dura apariţia unei cărţi trecute prin toate si-
partid, făcea parte din cei priviţi cu suspiciune tele cenzurii. Interval în care dânsul a făcut mai
(Stalin încă trăia!), astfel că era mutat de co- multe drumuri la Cluj, iar eu mai multe la Deva.
lo-colo, mai mult ca suplinitor decât ca profesor Atunci l-am vizitat acasă.
definitiv. Istoric adevărat, şi prin formaţie dar şi Soţii Sturzu ocupau o locuinţă proprietate a
prin vocaţie, dădea viaţă acelei mumii care era is- statului: două cămăruţe la parter, fără etaj, într-o
toria aceea împietrită, plină de date şi nume im- curte comună cu alte clădiri mai mari. Acolo istori-
posibil de memorat, şi, ca în basm, făcea din ea o cul avea achiziţiile sale la care ţinea ca la propria
fată frumoasă, debordând de viaţă, de care era viaţă, de care însă nu făcea caz, erau „compromi-
imposibil să nu te îndrăgosteşti. Fusese colabora- ţătoare”. Până la reîntâlnirea noastră, domnul
tor al lui Iorga. Azi o asemenea precizare sună la- Sturzu a făcut vreo şapte ani de puşcărie pentru
udativ, dar atunci era o plagă pe care nu ştiai cum că salvase de la distrugere nişte documente de
s-o ascunzi: Iorga era interzis, considerat un mare arhivă. Dintre acestea, cam pe ascuns, pentru că
duşman al poporului. I-am căzut domnului profe- avea totală încredere în mine, mi-a arătat manu-
sor cu tronc, m-a iubit ca pe copilul lui, copil pe scrisul romanului „Papucii lui Mahmud” de Gala
care nu-l avea. Era căsătorit cu Doamna Dina, Galaction, un craniu de bour cu coarnele întregi
profesoară de muzică, tot la şcoala noastră. ca în stema Moldovei şi mi-a împrumutat, pe un
– Cum arăta Doamna Dina, cum v-o amintiți? termen scurt, Dosarul legat în piele al procesului
– Doamna Dina avea o figură aristocratică: lui Şincai, unde l-am identificat pe martorul Emi-
blondă, foarte înaltă, subţire, cu gesturi elegante, nowitz, evident, unul din ascendenţii lui Mihai
la aspect semăna cu guvernantele germane din Eminescu (ştiţi că Eminovicii s-au stabilit în Buco-
filme, la fire însă era exact contrariul, de o bunăta- vina în secolul XVIII venind din Ardeal, de prin
te, de o gingăşie, de o generozitate inimaginabile. părţile Blajului).
La Şcoala Pedagogică muzica era la mare cinste, La masă, când Doamna Dina ne aducea bună-
un element didactic de primă mărime, astfel că tăţile, mi-a spus, printre altele – subiectele dădeau
profesorii de muzică aveau prestigiu, conduceau năvală, noi eram grăbiţi: „Am originalul poeziei

44
„Limba noastră” în manuscris”. Cum momentul de Românie Mare, Maniu, Brătianu şi toţi ceilalţi,
era nepotrivit să cer să văd acel manuscris, am toţi supravieţuitorii din Sfatul Ţării, de la Cernăuţi
lăsat această curiozitate pe mai târziu. Apoi am şi de la Alba Iulia. În cărţile de istorie România din
plecat ca de obicei în grabă, la o altă vizită, încât 1918 era un stat imperialist care a anexat teritorii
nu am văzut poezia şi nu am avut-o în mână. Era străine, iar acestea au tot dreptul să se desprindă
cât p-aci să o am, dar, ca multe alte şanse, am ra- de statul care le-a ocupat abuziv.
tat-o şi pe aceasta. Nu ştiu cum să mă fac înţeles. Atunci cuvinte-
– Nu ați mai revenit la Deva, peste ani? le nu aveau sensul din dicţionar, totul se traducea
– În perioada de glorie a Cenaclului Flacăra, la automat într-o limbă standard. Nouă acum pro-
un spectacol al acestuia de la Cluj, i-am spus lui poziţia spusă de Doamna Dina Sturzu: „Am origi-
Adrian Păunescu: „Uite, eu aş putea să-ţi aduc nalul poeziei Limba noastră în manuscris” ne su-
originalul poeziei „Limba noastră”. Ştiu că nu e vo- nă firesc, ba parcă simţim şi mândria şi bucuria
ie, dar cum tu ai reuşit să readuci la viaţă „Treceţi că dânsa are în sertar o asemenea nestemată,
batalioane române Carpaţii”, găseşte o formulă să „un şirag de piatră rară”. Atunci însă acel robot
o lansăm şi pe aceasta, eventual, să arătăm în di- nevăzut dădea vocabulelor acest sens: „Am în
rect manuscrisul, uitaţi, un document de istorie li- manuscris un manifest antisovietic, plin de naţio-
terară”... El a fost de acord: „La un viitor prilej o nalism şovin”. Tot ce deapăn eu aici cu lejeritate,
facem”. Prilejul n-a mai venit, sau nu am ştiut noi în condiţiile de atunci era activitate subversivă. A
să-l identificăm. Nu am reuşit să scăpăm de la ţine în casă originalul „Limbii noastre”, ba a te mai
pieire nepreţuitul manuscris. şi lăuda cu asta, ba a o mai şi arăta, era foarte pe-
Precum am spus, soţii Sturzu nu aveau copii. riculos.
De cum au murit (în condiţii groaznice, îmi poves- – Adevăratul patriotism s-a păstrat, totuşi, în
teau foştii colegi de la Deva), locuința, foarte soli- Republica Populară Română?
citată, a fost atribuită cuiva care a aruncat tot ce a – Ca să reconstituim cât de cât atmosfera. Noi
găsit acolo la gunoi. am fost mulţi fraţi, împrăştiaţi care pe unde. Făcu-
Nu îmi dau seama dacă aceşti doi oameni de sem şcoala sub Carol al II-lea, apoi sub Mihai I şi
o nobleţe spirituală excepţională, intelectuali de Antonescu, epoci ce ne erau vii în memorie. Când
rasă, patrioţi desăvârşiţi, au mai apucat să pre- ne adunam toţi la casa părintească, prima noapte
dea cuiva de nădejde ceva din ceea ce ei consi- era în întregime dedicată evenimentului şi pe par-
derau a fi tezaur şi în realitate era. Mă îngrozeşte cursul ospăţului cântam de toate, de joc, doine,
gândul că totul s-a pierdut definitiv. colinde (vara, dar ele ne reînviau copilăria), ro-
– Poate că au predat originalul poemului „Lim- manţele în totalitate, după care venea rândul cân-
ba noastră” la vreun muzeu, la vreo bibliotecă? tecelor din primele clase şcolare, totul încununân-
– De predare la instituţii, – muzeu, bibliotecă,
– nu putea fi vorba. Azi, pentru cine nu a trăit
atunci, e imposibil să reconstituie realitatea acelei CĂRŢILE JUNIMII
epoci. Domnul Sturzu dacă ne-ar fi arătat poezia
„Limba noastră” în clasă, pe când eram elevi, ar
mai fi făcut nişte ani de închisoare, iar dacă ne
mai punea şi să o memorăm, pedeapsa i se du-
bla.
Numele Basarabia era interzis, împreună cu
tot ce ţinea de ea, în frunte cu Alexie Mateevici.
Sigur, nu veţi crede, dar vă puteţi documenta: era
interzis numele România. Patria noastră era RPR.
Am făcut parte din prima redacţie a „Tribunei”
reapărute în 1957. Un studiu substanţial despre
Eminescu, la o aniversare, a fost scos de cenzu-
ră. Nu avea nici un fel de hibă ideologică, autorul
ştia cum să-l facă să poată trece, dar între locali-
tăţile în care poetul şi-a făcut studiile era amintit şi
Cernăuţi, fără nici o conotaţie, doar că elevul Scrisoare pentru tata
Eminovici Mihai a frecventat şcoala de acolo. Dar Antologie de proză scurtă din Azerbaijan
numele Cernăuţi nu putea fi tipărit în RPR. În colaborare cu Uniunea Scriitorilor, Chișinău
Pan Halippa era în închisoare, ca şi colegii săi Colecţia Ficţiune şi infanterie

45
du-se cu imnuri şi marşuri patriotice. Când însă chis. Fugi şi arde-o”... N-am ars-o, dar am as-
ajungeam la „Treceţi batalioane române Carpaţii”, cuns-o în beci. O mai am.
apoi la „Deşteaptă-te române”, Mama speriată să- O altă fostă colegă de la Deva, stabilită după
rea: „Mai încet, măi, c-or veni şi v-or închide!”... Şi facultate în Cluj, e profesoara de română Virginia
cu toate că, prudenţi, fredonam doar în surdină, Perju, basarabeancă, născută Ionaşcu. Noi îi spu-
Mama trăgea perdelele ca la camuflaj, deşi fe- nem Ica. Soţul său, tot basarabean, reputat profe-
reastra dădea nu în uliţă, ci în grădină, pe unde sor universitar de Agronomie, a primit cu ani în
nu umbla nimeni. „Deşteaptă-te române”, Imnul urmă ceva distincţii la Chişinău, Doctor Honoris
Naţional de azi, îl şopteam ca să nu ne închidă. A Causa sau aşa ceva.
fost interzis pe toată perioada comunistă. În De- Ea era verişoară cu Stela Popescu şi nepoata
cembrie 89, revoluţionarii l-au cântat tocmai os- marelui Mitropolit al Ardealului Antonie Plămădea-
tentativ, pentru că era interzis. lă. Când la noi mergeau lucrurile foarte rău, lumea
– Ce ştiați despre Basarabia în acea perioa- era descurajată, se zvonea de atacuri asupra Ro-
dă? mâniei, eram cu toţii speriaţi, Virginia Perju s-a
– Noi ne născuserăm în România Mare şi şti- dus la ÎPS Antonie şi i s-a plâns. „Cred că nu ne
am că Basarabia e România, dar ne-a fost luată mai putem salva, se tânguia ea, nu mai văd nici o
de ruşi. Apropo, Tata, ţăran dar sergent, cel mai scăpare”... Atunci ierarhul, care zăcea, era pe du-
mare grad pe care un civil îl putea avea, a partici- că, i-a zis: „Nu dispera! Ascultă ce-ţi spun, dar
pat şi la cedarea Ardealului, şi la a Basarabiei. bagă bine în urechi: dacă ar pieri cu totul, tot pa-
Când venea la mine în Cluj, până mă duceam eu triotismul din România, există Basarabia şi de
la redacţie, el stătea, ore întregi, pe o bancă şi se acolo ne va veni salvarea. Din Basarabia patrio-
uita la grupul statuar al lui Matei Corvin. Când re- tismul nu va dispărea niciodată”.
veneam îmi arăta: Uite pe aici am defilat, am în- – În anii 80, cum ajungeau la dvs. informații
genuncheat şi am sărutat pământul, apoi ne-am despre Basarabia?
retras că aici era ţară străină... În Basarabia tot – În anii 80, când Basarabia era nu în altă ţară
aşa, numai că acolo au fost şi prinşi de ruşi şi luaţi ci pe altă planetă, primeam de la colegi numere
prizonieri. Noroc că, în urma unor tratative între din „Literatura şi Arta”, procurate cine ştie cum, şi
autorităţi, au fost lăsaţi să revină în România. mă chinuiam cu chirilicele, dar nu-mi scăpa un
Imediat după 1943-44, peste tot am avut foar- rând necitit.
te mulţi colegi basarabeni. Cunoşteam astfel Ba- – În 2018 marcăm Centenarul Marii Uniri.
sarabia direct, venise ea la noi, dar alungată de Cum vedeți dvs. acest Centenar?
acasă. Pe un basarabean coleg de la Deva, Con- – Cum văd Centenarul Marii Uniri? Depinde la
stantin Samochiş, l-am avut coleg şi la Cluj, unde care ochi vă referiţi, unul îmi râde, altul îmi plân-
apoi a trăit până s-a stins. Mi-a fost unul din cei ge. Sunt trist să constat că în loc să ne avântăm
mai apropiaţi prieteni... În legătură cu el vreau să în secolul XXI, am căzut în prăpastia pe care
vă povestesc o întâmplare. tocmai am evocat-o. Suntem în plin stalinism. Dar
24 Ianuarie era interzisă ca sărbătoare, dar mai rău, într-un stalinism recondiţionat, sofisticat,
noi făceam tot posibilul să încălcăm dispoziţia. În digitalizat. Stalinismului clasic i-am rezistat. În
1959, la Centenarul primei Uniri, ne-am adunat la România nu a prins deloc. De la intelectualii cei
statuia lui Matei Corvin, am făcut o horă uriaşă, mai de vârf până la ultimul cioban, toată lumea l-a
am cântat şi am jucat Hora Unirii, ceea ce era to- respins instinctiv. Era resimţit ca un corp străin şi
tal interzis. Aşteptam să vină miliţia, aveam de acest organism sănătos care e poporul român şi-a
gând să ne luăm la luptă cu ei. Eu eram lângă activat reacţia de respingere.
Romulus Rusan şi lângă Rodica, sora lui. Con- Acum însă neomarxismul acţionează ca Sida,
stantin Samochiş, nu se putea să lipsească, ne-a nu taie capete, nu deportează, nu înfometează
făcut o fotografie. A executat-o rapid şi a doua planificat, distruge doar imunitatea. Distruge-i unui
sau a treia zi mi-a dat-o. Eu, foarte încântat, i-am organism imunitatea şi apoi nu-i mai face nimic,
arătat-o lui Rusan, cu care eram coleg de redacţie se va degrada singur. Cum s-a dat asaltul asupra
la „Tribuna”. El: „Formidabil, fugi şi spune-i să-mi Muzeului Ţăranului Român? Cu sticle Molotov, cu
facă şi mie una”. Eu m-am dus la Costică, el, tancul? Nu, discret, elegant, atractiv chiar: cu fil-
luându-mă de o parte să nu ne audă cineva: „As- me LGTB. Şi ce se ataca? Guvernul, Parlamentul,
cunde-o, bag-o sub jerseu, fugi acasă şi arde-o, Preşedinţia? Nicidecum. Doar identitatea, tradiţia,
să nu cumva să ţi-o vadă cineva, n-o mai arăta la credinţa creştină, imunitatea adică. Aceleaşi lu-
nimeni. Cum, n-ai auzit? Îi caută pe toţi cei care cruri se petrec la scară mare peste tot şi clipă de
au jucat Hora Unirii, pe unii i-au prins şi i-au în- clipă.

46
Aşa se explică de ce poporul e indiferent la
nelegiuirea cu care acest an e mânjit. Pentru că
CĂRŢILE JUNIMII
nu e doar incompetenţă, neglijenţă, incultură – as-
tea se mai pot scuza. Dar nu! E acţiune gândită,
planificată, dirijată la computer. Nici un atac asu-
pra Centenarului nu i-ar fi putut face atâta rău ca
acesta: anularea lui.
S-a desfiinţat amărâtul acela de Departament
Centenar, care chiar dacă nu făcea nimic, măcar
era acolo, ca o firmă, însemna ceva. Nu mai e. Nu
există la nivel naţional o ciornă de Program de ce-
lebrare a Centenarului. Nu există un proiect dedi-
cat Centenarului. Noi vedem România de acum o
sută de ani triumfal pentru că era mare. Era, e
drept, şi aşa, dar nu numai aşa. Era şi biata Ro-
mânie abia ieşită din război, distrusă, sărăcită, cu
sute de flăcăi morţi, cu sute de părinţi rămaşi fără
ajutor, cu sute de copii orfani. Şi în starea aceea,
Valeriu MARDARE
România, ca orice mamă, şi-a încordat puterile Înnegurare. Povestiri aproape uitate
câte i-au mai rămas şi şi-a cinstit copiii care şi-au Colecţia Numele prozatorului (debut)
dat viaţa pentru ea şi a făcut cum a putut: Crucea
de pe Caraiman trecută în Cartea Recordurilor,
Mausoleul de la Mărăşeşti, Mausoleele de pe ce- de loc, în perspectivă de a fi ocupată şi aceea.
lelalte câmpuri de luptă, monumente în fiecare Autorităţile au predat Tezaurul Rusiei tocmai în
comună cu vulturul acela de bronz, cu plăci de virtutea acestei perspective, că şi acea ultimă
marmură cu numele eroilor, Sarcofagul Ecaterinei palmă de pământ românesc va fi cotropită.
Teodoroiu, Arcul de Triumf, Monumentul Eroilor Duşmanul era în culmea fericirii că a cotropit-o
Aerului, Ansamblul Recunoştinţei fără de Sfârşit aproape cu totul, nebănuind că de fapt ea e toată
de la Târgu Jiu. Astea le-a făcut acea biată Ro- concentrată în acea palmă de loc, toată, dar nu
mânie abia ieşită din război. România de azi, du- aşa cum o desena harta, toată de adevărat: aco-
pă multe decenii de pace, cu cea mai mare creş- lo, în acel pumn de pământ, cu România cea de
tere economică din UE: nimic, dar absolut nimic. pe hartă era şi Basarabia, şi Bucovina, şi Ardea-
Singurul, dar absolut singurul monument care lul, astfel că atunci când s-a ridicat în picioare era
să aducă un omagiu celor ce şi-au dat viaţa pen- de nerecunoscut: România dodoloaţă. Cum s-a
tru ca România să existe, este Catedrala Mântuirii putut? S-a putut pentru că la Mărăşeşti nu mai era
Neamului. Dar cu ce furie propovăduitorii toleran- România aceea micuţă, slăbuţă, desculţă şi neîn-
ţei, ai acceptării celuilalt, ai dreptului de a avea armată, la Mărăşeşti a luptat România întreagă,
convingeri proprii s-au năpustit asupra ei! Proiec- cu Basarabia, cu Bucovina, cu Ardealul, România
tarea unei megamoschei nu i-a deranjat cu nimic; Reîntregită.
ridicarea unei biserici, enorm. Lui Dumnezeu nu-i Iar cum eu sunt tradiţionalist şi Genetica e în
plac spaţiile largi; lui Alah da, căci el e Akbaru. întregime bazată pe tradiţie, pe transmitere de
Şi totuşi... gene, mie genomul 1918 îmi spune că, în ciuda
Eu nu mă uit (cu celălalt ochi, cel care râde) la tuturor piedicilor, în ciuda celor pe care le văd cu
Centenar doar ca la o aniversare, oricât de mă- ochiul care plânge, România, într-o bună zi, care
reaţă ar fi, oricât de încărcată de semnificaţii ar fi. nu-i departe, în ura unora, spre uluirea tuturor, se
Pentru mine toată istoria este o transmitere, o va ridica reîntregită.
predanie şi o preluare de la o generaţie la alta, un martie 2018
lanţ ADN. Ce-mi spune genomul 1918? Un mira-
col divin. Cu numai un an mai înainte, România Din volumul Malul stâng întreabă malul drept,
în curs de editare la Junimea,
era ştearsă de pe hartă. Mai rămăsese o palmă colecţia „Dialog XXI”

47
Convorbire între
Ioan HOLBAN
şi
Nicu GAVRILUŢĂ

OMUL BALCANIC ŞI BALCANISMUL

Ioan Holban: Domnule profesor Nicu Gavriluță, balcanismul se leagă într-un fel de venirea turcilor
ce legătură ar avea România sau spațiul nostru toată povestea asta care s-a întâmplat în zonă;
identitar cu Balcanii? Poate ceea ce numim noi apoi, la un moment dat, se spunea că Balcanii
omul balcanic, balcanismul este o noțiune destul sunt butoiul de pulbere al Europei şi aşa mai de-
de prost percepută, în general, în mentalul colec- parte, deci, da, balcanismul nu cred că ține doar
tiv. E prost percepută, aş îndrăzni să spun chiar, şi de venirea turcilor şi de apariția acestei denumiri
între specialişti pentru că, deşi în perioadele mai pe harta lumii. Dacă vorbim, însă, despre o idee,
noi s-a bucurat de nişte studii consistente, puterni- ce vechime are? De vreo două, trei secole, patru,
ce, temeinice, încă se mai spune ca în anii '40, să spunem, mai mult nu, şi atunci lucrurile nu ştiu
„nous sommes ici aux Portes de L'Orient où tout dacă stau chiar aşa, o să vedem împreună, poate.
est pris à la légère”, într-o lene fanariotă, apoi, – Va trebui ca împreună să nuanțăm un pic si-
George Călinescu însuşi, vă rog să remarcați lu- tuația legată de zona aceasta a Balcanilor. Mai în-
crul acesta, scris în istoria celebră a literaturii şi în tâi trebuie să delimităm spațiul geografic. Balcanii
alte cărți, el determină balcanismul ca pe un soi de cuprind ținuturile de la Dunăre la Dardanele şi din
creație a unor târgoveți, lucruri mărunte care vin Istria până în Istanbul (Antoaneta Olteanu). Este
dintr-o Turcie fanariotă sau dintr-un Fanar turcit, vorba de o zonă specială a Europei, una care cu-
cum îi spune la un moment dat, determinând o fili- prinde națiuni şi popoare foarte cunoscute. Aş în-
eră balcanică în cultura românească în secolul XIX cepe, în spiritul patriotismului local, cu noi, românii.
prin Anton Pann, Nicolae Filimon, Ion Ghica şi Ion Continui apoi cu bulgarii, albanezii, grecii, mace-
Luca Caragiale, povestitorul oriental din Abu doneni, sârbii, croații, bosniacii, afganii şi turcii.
Hasan şi Pastramă Trufanda. De fapt, la Caragiale Toată literatura antropologică clasică privind ima-
lucrurile stau altfel, poate o să avem vreme să vor- gologia concede Balcanilor stereotipuri predomi-
bim şi despre asta. El mai spune că este o catego- nant negative. În limbajul curent, zona a fost defini-
rie culturală – o categorie literară, zice „divinul” – în tă ca fiind butoiul de pulbere al Europei. Dacă apa-
secolul XX prin Craii de Curtea-Veche ai lui Mateiu re un conflict aici, atunci el are toate şansele să se
I. Caragiale şi prin celebrul poem Isarlîc al lui Ion generalizeze. Poate deveni chiar mondial. În orice
Barbu. El nu-l pomeneşte pe Panait Istrati şi spune caz, în Balcani conflictul este la el acasă. Domină
despre balcanism că este o ipoteză morală, mai vrajbele necontenite, orgoliile, animozitățile şi con-
mult morală, o lume organic legată de sânge. Ei, flictele.
asta este o definiție interesantă. O să mai revenim – Războaiele...
poate asupra ei pentru că e singurul lucru pe care – Exact. Acesta este scenariul de tip negativ.
îl pot cel puțin eu reține din analiza aceasta care El a făcut o carieră spectaculoasă grație unor me-
nu-i totuşi o analiză, este o privire aşa cam de morii şi notații ale călătorilor străini din Austria,
deasupra asupra unei teme extrem de interesante, Germania, Franța, Marea Britanie, care au vizitat
extrem de actuală. Noi legăm, domnule profesor, această zonă. Călătorii străini se raportau la Bal-
balcanismul de denumirea Peninsulei Balcanice. cani şi înțelegeau ceea ce văd prin comparație cu
Nicu Gavriluță: Aşa este. ce au la ei acasă.
– Acum, sigur că denumirea e nouă. Vă pro- – Paradigma era cu totul alta.
pun să mergem mai departe în istorie. Sigur că – Era una complet diferită. Totuşi, eu observ că

48
nu au existat întotdeauna dorința sinceră şi price- cepții. O parte dintre noi a depăşit blestemul ada-
perea de a privi mai atent şi de a înțelege mai pro- mic al unui veşnic început.
fund spiritul balcanic. O dovadă certă că, de cele – Și o lume fanariotă, leneşă, lasă-mă să te
mai multe ori, Balcanii sunt marginalizați şi neînțe- las, ho, mă, că nu dau turcii. Toate expresiile astea
leşi este şi elita intelectuală occidentală care pro- pe care le cunoaştem, mă rog, şi din zicerile popu-
vine din spațiul balcanic. Tzvetan Todorov era bul- lare. Eu, în orice caz, pe homo balcanicus nu îl leg
gar, la fel Iulia Kristeva şi Maria Todorova. numai de, să zicem, omul fanariot. Prefer să văd
– Ismail Kadare, marele prozator albanez, tră- mai degrabă un Orient purificat, unde se alătură şi
ieşte la Paris. peştera platoniciană şi teatrul antic şi cucuta lui
– Exact. Socrate şi coroana de spini a Ortodoxiei. Văd alt-
– Poate că aceste opinii ale unor călători din fel, pentru că omul balcanic este şi foarte vechi. Să
Occident se mai datorează şi altor lucruri în afară folosesc nişte referințe. De pildă, Florin Faifer un
de mentalități şi de paradigme morale, să spunem. istoric literar excepțional, spune aşa într-o carte
Mai e şi diferența asta între catolicism, protestan- despre călătorii şi călători: „Elenii, deci primii greci,
tism şi ortodoxie. au venit la noi, au poposit în cetățile greceşti de pe
– Cu certitudine contează şi ea. malul mării, Histria Tomis Callatis, unde găseşti
– Orientul este mai ales al ortodocşilor greci, mărturii arheologice, bănci de teatru, figurinele re-
bulgari, români, sârbi. Sigur că războaiele au înce- prezentând actori costumați, măşti groteşti care
put să se întâmple mai cu seamă din momentul vorbesc despre serbările de cult ce se desfăşurau
venirii turcilor care au creat tot felul de enclave pe acolo, manifestări care luau în euforia ce cuprin-
aici, cum e şi Bosnia sau în Serbia (Kosovo). Con- dea pe participanți un caracter să spunem teatral”.
flicte care nu sunt foarte vechi, trei, patru secole. Aceştia sunt elenii, deci grecii antici care veneau
Balcanismul, spun încă o dată, nu e o noțiune care în teritoriul acesta pentru negustorie şi pentru alte
să se poată lega explicit şi definitiv prin cordon interese. Aşadar, există o prezență sau o încerca-
ombilical de venirea turcilor şi, în ce ne priveşte pe re de a se uni spațiul acesta de mai mul timp decât
noi, de venirea domnitorilor fanarioți. Aşa cum de la venirea turcilor încoace sau de la, mă rog,
spune George Călinescu, e adevărat că balcanis- ocuparea Greciei de către turci. După aceea,
mul se leagă de ideea de lene, de poveste, de Șe- într-adevăr, grecii, nu elenii, grecii au venit încoace
herezada. Balcanicii sunt nişte tipi care-s puşi pe fugind de ienicerii şi de spahiii care le tăiau oile şi
povestit, tot timpul să stea la taifas, la narghilea şi capetele şi tot şi îi fugăreau prin insule şi au venit
la un şerbet cu un pahar de apă rece, eventual, o încoace, într-adevăr, au urcat către frații lor orto-
cafea, într-o lume fanariotă din asta atemporală, docşi, bulgari şi români. Dar, iată, apropos de că-
cu oameni pierduți în poveste şi care nu-s pragma- lătorii din Occident, ce spune Paul de Alep la
tici şi care visează tot timpul. Acum, nu e mai puțin
adevărat că sunt şi filosofi care ajută puțin la
această percepție. Iată Emil Cioran în Schimbarea CĂRŢILE JUNIMII
la față a României. Apoi, Ortega Y Gasset. Aceas-
tă lume mediteraneană, îi zic ei balcanică, e carac-
terizată prin adamism. Adamismul e o însuşire me-
diteraneană, zice Cioran, anume, de-a începe totul
cu mare entuziasm şi de a nu termina niciodată
marile proiecte.
– Chiar şi noi doi am început cu mare entuzi-
asm o serie de emisiuni, dar n-am abandonat pro-
iectul. Vom publica o carte.
– Noi doi nu, dar poate recunoaştem că, uite, e
adevărat adamismul acesta. Începem tot felul de
proiecte şi nu le terminăm sau le uităm şi trecem la
altele.
– Are mare dreptate Emil Cioran. Există ten-
dința românului de a începe cu avânt puternic, cu
maximă voioşie şi cu entuziasm debordant, un
proiect important de viață. Românul începe acest Vitalie RĂILEANU (antologator)
proiect, dar nu-l mai sfârşeşte. Se îneacă precum Ineditul Eugen Cioclea
țiganul la mal. Din fericire, astăzi sunt şi multe ex- Colecţia Efigii

49
1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu, când rela- Trebuie spus că stăpânirea turcească a accentuat
tează vizita patriarhului Macarie la mănăstirea individualismul acelor națiuni care trăiesc în Bal-
Sfântul Sava din Iaşi, toată lumea cred că o ştie cani. A stimulat şi conflictele, cu dorința de a-şi
sau, dacă nu, spunem acum, e o mănăstire care menține privilegiile. Despre greci, eu îmi amintesc
se află în spatele Halei Centrale, lângă Biserica acum de faptul istoric privind exilul lor la Marea
Armenească. Neagră. Au adus cu ei forme de cultură populară
– Aproape de Liceul „Vasile Alecsandri”. străveche: simboluri, măşti şi dansuri. După unii
– Acolo este biserica Sfântul Sava care, în autori, toate ar fi reminiscențele târzii ale unor săr-
vremea aceea, deci la 1653, în timpul lui Vasile bători fabuloase care se desfăşurau la solstiții.
Lupu era mănăstirea grecilor, iar patriarhul Maca- Unele amintesc şi de uitatele culte de mistere din
rie, care a venit în vizită la Iaşi atunci, a tras, bine- Grecia. Aveau şi un caracter orgiastic, cu mențiu-
înțeles, la mănăstirea grecilor. Iată ce relatează nea că orgia avea o conotație simbolică şi sacră.
acest Paul de Alep: „Marți seara pe 25 ianuarie in- Foarte interesant este faptul că muzica balcanică,
trarăm în Iaşi capitala Moldovei în mijlocul vuietului rock-ul comercial din acest ținut şi cântecele țigă-
clopotelor tuturor bisericilor şi mănăstirilor care ră- neşti, ar fi reminiscențele unor culte orgiastice.
sunau în toate părțile, furăm duşi la biserica Sfân- Prin ce? Prin limbajul licențios şi prin comporta-
tul Sava, aici dându-se domnul nostru patriarh, jos, mentul nonconformist. Însă, ceea ce eu cred că
din trăsură, înveşmântat cu mantia sa, iar preoții este profund în balcanism este reprezentat de spi-
ieşiră înainte cu Evanghelia şi diaconii cu cădelnițe ritul filosofic şi de cel religios. Or, grecii au excelat
şi sfeşnice. Patriarhul sărută Evanghelia pe când în privința aceasta. Ne aflăm în plin paradox: grecii
diaconii tămâiau şi cântăreții cântau „Sfânt eşti”. care au pus bazele culturii europene sunt un popor
Apoi, înaintând către mijlocul bisericii sub steaguri- balcanic care s-a ocupat de navigație şi comerț.
le polieleului, îşi făcu o cruce pe frunte. Patriarhul –... şi de furtişaguri.
se sui în strana sa şi diaconul zise: ai milă Dum- – Da, pentru că nu sunt un popor perfect. To-
nezeule, menționând numele domnului patriarh, tuşi, în momentul de față, homo balcanicus pro-
apoi, al ilustrului bei Vasile Vodă, al doamnei Cate- fund este cel religios. Aici, în Balcani, s-a cultivat
rina şi al fiului lor Ștefan Vodă, iar corul repeta un mariaj extraordinar între tradițiile străvechi şi
polihroniul pentru fiecare. Am ieşit din biserică du- creştinism. A rezultat acel „creştinism cosmic”,
pă ce patriarhul, înveşmântat cu mantia sa şi cu frecvent invocat de Mircea Eliade cu referire preci-
crucea în mână, dete bine cuvântare mulțimii. El să la spațiul balcanic şi românesc. În concluzie,
îşi luă locuință în apartamentele egumenului şi fu toate aceste componente culturale balcanice stră-
vizitat cu închinăciuni din partea tuturor boierilor”. vechi sunt, poate, printre primele versiuni ale lumii
Atunci s-a făcut în Iaşi, să spunem şi asta, pri- globale de astăzi.
ma uliță podită, era o uliță cu noroi şi atunci s-a fă- – În fond, lumea europeană, Europa însăşi da-
cut prima uliță podită, aceea care uneşte Mănăsti- torează foarte mult Greciei pentru că acolo s-a
rea Trei Ierarhi de Mănăstirea Sfântul Sava, pentru născut, la ei. Acolo-i leagănul. Acum o să vină ci-
ca domnul să vină să se închine la patriarh a doua neva să întrebe ce popoare au fost mai întâi, pe-
zi după sosirea acestuia. Deci, prezența grecilor şi, lasgii, tracii care ocupau Balcanii până în Macedo-
în general, a lumii acestora aici este mai veche nia? Apoi, grecii care, se spune, că ar fi coborât
decât povestea asta cu turcii, cu Fanarul şi cu toa- din Peninsula Crimeea în vreo trei valuri şi care au
te celelalte. Să spunem că în Iaşi există şi o altă vrut să se stabilească aici la noi. Nu i-au lăsat cei
biserică a grecilor, Vovidenia, căreia i se mai spu- care locuiau teritoriul nostru, pelasgii, tracii, dacii,
ne şi „biserica grecilor”. Să mai amintim că, la goții, vizigoții, alanii şi ceilalți. Pare aşa că o popu-
1821, Alexandru Ipsilanti a primit binecuvântarea lație de adunătură, fragmente dintr-o populație
de la mitropolitul Veniamin Costachi să plece să enormă care a fost formată din acele neamuri, ră-
elibereze,cu Eteria lui Grecia. Aceea s-a şi întâm- mase ici colea, prin zonă. Nu este aşa sau chiar
plat, iar în manualele de istorie ale grecilor nu se dacă este aşa, atunci e o cultură care are anumite
învață de România nimic. Copiilor de acolo li se constante şi anumite valențe. O să vă propun,
spune despre Alexandru Ipsilanti că este eroul lor domnule profesor, să facem un portret al omului
național, eliberatorul țării, al patriei. balcanic.
– E foarte bine că ați adus în discuție spiritul – Un fel de ideal-tip, un portret robot...
profund al balcanismului. Omul balcanic, cu datele – Da, o tipologie a omului balcanic. Urmărin-
lui religioase şi spirituale, este cel care rămâne în du-l pe Panait Istrati care are o carte foarte intere-
memoria colectivă. Evident că nu putem face abs- santă, se cheamă Trecut şi viitor, publicată în
tracție de contextul istoric, vorbind despre fanarioți. 1925. Aici găsim portretul omului balcanic prin el

50
însuşi, prin Panait Istrati şi prin prietenul său, cu prăvălie proprie şi care să nu-mi mai facă na-
Nikos Kazantzakis care este un mare grec. El îşi zuri când îl părăsesc pentru alte orizonturi”. Sunt
spune „golan”. Acum, termenul de „golan” nu tre- nişte sentimentali prin excelență, spune Istrati de-
buie să-l luăm în sensul peiorativ de astăzi. El îşi spre golanii greci şi golanii români, adică, de fapt,
spune golanul grec, iar prietenului Panait Istrati despre omul balcanic, spunând că este un profe-
golanul român. Evident nu în sensul acela de sionist al libertății cu orice preț.
derbedeu… – Frumos spus: un profesionist al libertății cu
– Sau de protestatar din Piața Universității. orice preț. Homo balcanicus este un om al para-
– Da. Exact. Ei, acum, ce spune el, ar merge doxurilor: tandru, delicat, înzestrat pentru contem-
către portretul lui Zorba, al lui Zorba Grecul din fil- plație şi meditație şi, în acelaşi timp, stăpânit de
mul celebru. Ei sunt nişte revoltați. Încep prin a fi stihii războinice, erotice şi contestatare sau „golă-
revoltați, sfârşesc repede în nişte rătăcitori nemul- neşti”. Este, într-un fel, modul prin care balcanis-
țumiți, oameni care nu-şi găsesc locul. Din motive mul cultural al Greciei rămâne peste veacuri.
istorice pe care le cunoaştem, iată ce spune de- – Putem deja determina nişte calități: să spu-
spre Nikos Kazantzakis denumindu-l golanul grec: nem nevoia aceasta mistuitoare a prieteniei.
„Cretan dintr-o familie foarte înstărită s-a născut la – Sigur că da.
Heraklion în 1895, singurul băiat între două fete, – Revolta, sângele pasional...
singura mândrie a părinților săi, oameni simpli, mai –...care le clocoteşte în vene. Un element fun-
ales tatăl, un fel de haiduc grec, taciturn, violent, damental al mentalității balcanice ține de cultul ru-
cu o forță fizică legendară, care visa să facă din deniei. Legăturile de sânge sunt la fel de puternice
feciorul său un alt mare cretan şi pe care Nikos l-a ca în lumea musulmană. Primul jurământ depus cu
dezamăgit repede căutând să-şi croiască drum în inima este jurământul de credință față de familie,
hățişul spiritului de care marii cretani habar n-au, neamuri şi clan.
spre fericirea sufletului omenesc. Golanul grec es- – Aşa cum spunea şi George Călinescu, pen-
te un contemplativ sfios căruia îi place să fie ascul- tru ei este foarte importantă această legătură a
tat. El te ascultă cu atenție deoarece, fiind priete- sângelui. Liantul este sângele între oamenii aceş-
nos, e plin de afecțiune debordantă, foarte idealist, tia, chiar şi între prieteni care nu au o legătură de
hrana e pentru el un lucru secundar, mort de foa- sânge, să zicem, cum este cazul acesta celebru al
me, preferă tot timpul mesei să-ți vorbească de- lui Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis.
spre antichitate decât să îmbuce dublu. Dacă-l în- – Doi „golani” celebri.
trerupi îşi continuă şirul vorbelor în gând iar dacă – Doi golani celebri. Un golan grec şi un golan
faci aluzie la starea lui devine un mucalit tragic. Nu român care au lăsat astfel, mă rog, în istoria cultu-
despre el este vorba în zicala fiecare grec îşi aş- rală românească sau balcanică modelul unei mari
teaptă englezul său, ci de grecul cu mătănii. Gola- prietenii...
nul nu aşteaptă niciodată această salvare pentru –... care se explică (şi) prin această unitate
simplul motiv că se află deasupra oricărui fel de destinală a lui homo balcanicus creată de legături-
salvare, el este numai spirit, nu-i e foame, ci numai le de sânge. Cred că mai este vorba şi de altceva:
sete, sete de a contempla, ceea ce m-a făcut să de efectele „terorii istoriei” (Mircea Eliade) asupra
cred adesea că oamenii ăştia au un al doilea cre- Balcanilor. Istoria acestor ținuturi s-a făcut peste
ier în locul stomacului”. Primele trăsături pe care le capetele lor. După secole de stăpânire străină,
găseşte Panait Istrati la prietenul său Nikos homo balcanicus este funciar reticent față de toate
Kazantzakis sunt contemplativitatea şi acest cult al provocările alterității şi de alte pericole.
prieteniei. Ei îşi caută prieteni. – Aici tot timpul este un pericol.
Să vedem acuma şi portretul golanului român – Pentru a te apăra trebuie să ai un reazăm
pe care îl găseşte într-un cizmar, Gheorghe Iones- puternic în familie şi în rudele de sânge.
cu din Paris. Iată cum îl creionează Istrati: „priete- – Și în religie. O bună parte din emigrația gre-
nul meu Gheorghe Ionescu cizmarul din Paris care cească, atunci când Grecia a fost invadată şi su-
s-a unit cu Romain Rolland ca să mă îndemne la pusă de turci, a venit către nord. Căutând spre
scris e cel mai mare golan din câți cunosc, inepui- nord, în Bulgaria şi în România, mai alea în Româ-
zabil în tandrețe, neobosit în flecăreala de una de nia, frați în credință, adică, ortodocşi. Și i-a găsit,
alta, băutor pătimaş care nu trişează o clipă, visă- de aceea s-au şi stabilit aici; cine nu ştie, dintre ie-
tor cu mintea înțesată de optimism şi tânăr în ciu- şeni, putem să spunem că Mănăstirea Dancu
da vârstei pe care şi-o ascunde ca o femeie. As- (n-are legătură cu comuna Dancu), era o mănăsti-
tea-s sunt calitățile golanului pe care-l prefer cu re în spatele Teatrului Național unde este acum
condiția desigur ca să nu devină un mare cizmar centrala termică a Teatrului. Acolo era mănăstirea

51
şi era şi cimitirul grecilor aflat în curtea interioară comerțului. Cel de-al treilea ideal-tip este cel al
sau parcul de la Teatrul Național. Acolo, dedesubt balcanicului de tip panonic-danubian. El reprezin-
sunt plăcile cu mormintele călugărilor greci de la tă, de fapt, urmele în istorie ale Imperiului Habs-
Mănăstirea Dancu, o mănăstire a grecilor care a burgic. Aici se regăsesc croații care trăiesc în zona
ars pe la 1820. A ars complet şi nu a mai fost re- continentală, slovacii, sârbii din Voivodina şi –
construită. Cimitirul a rămas. El s-a găsit acum cu atenție! – românii din zona Transilvaniei. Iată cum
ocazia unor reparații care s-au făcut la Teatru. Samuel Huntington revine din nou în actualitate cu
Aşadar, grecii au căutat către nord refugiul. De cartea sa Ciocnirea civilizațiilor şi refacerea ordinii
exemplu, familia însăşi a lui I.L. Caragiale a plecat mondiale. Gândirea profesorului universitar din
din insula Kefalonia. Caragiale nu a ştiut niciodată Bulgaria se întâlneşte cu cea a politologului ameri-
originea familiei sale, faptul că bunicul său plecase can sub semnul unei erori: românii din Transilva-
cu tatăl, Luca Caragiale, în brațe, din insulă, spre nia ar fi diferiți de cei din Vechiul Regat pentru că
nord, refugiindu-se, căutând salvarea către frații țin de tipul panonico-danubian. Au legătură directă
ortodocşi şi s-au stabilit în România,. Au venit, mă cu imperiul Austro-Ungar, pe când noi, ceilalți, ro-
rog, bunicul său, crednicer la curtea lui Caragea. mâni majoritari ortodocşi, ținem de modelul balca-
După încetarea domniei acestuia, a plecat şi s-a nicului montan.
stabilit la Haimanale, într-un cătun oarecare din – Vreau doar să adaug ceva la harta lui Sa-
preajma Ploieştilor. Acolo s-a născut Ion Luca. muel Huntington. Multe oraşe de la malul Mării
Acesta n-a ştiut niciodată despre originea sa, Negre, din sudul Ucrainei, actuala Crimeea, mă
despre portul Argostoli din Kefalonia, în vreme ce rog, luată de ruşi, se cheamă Sinferopol, Meli-
Panait Istrati al cărui tată, un pirat pe care turcii au topol, Mariuopol. Ele sunt polisuri. Și, de aseme-
pus preț, pentru că jefuia corăbiile turceşti pe mări- nea, poate chiar nume care sunt considerate foar-
le Greciei şi atunci i-au pus un preț pe capul lui, te ruseşti. Raisa şi Larisa sunt, de fapt, nume îm-
s-a refugiat în nord şi a ajuns în Brăila unde a cu- prumutate din greacă: Larisa, în limba greacă, în-
noscut-o pe mama lui Panait Istrati, care era spă- seamnă „fluture”. Există şi un oraş în insula Cipru,
lătoreasă în port. Acolo a cunoscut-o şi aşa s-a ivit cred, al doilea oraş ca mărime din insulă, care se
pe lume Panait Istrati, fiul kefalonitului Ghiorghios cheamă Larisa.
din Luxuri şi al mamei din Brăila. Când îl evocă pe – Sunt argumente serioase legate de nume şi
cretanul Nikos Kazantzakis, că-i născut în Creta, el toponimie. Ele demonstrează că, până la urmă,
spune, da, iar eu sunt kefalonit, deci noi suntem unitatea acestui spațiu globalizat nu se reduce la
greci. Suntem legătură de sânge, în afară de prie- stăpânirea turcă şi nici la cea fanariotă. Este o uni-
tenia noastră care nu-i întâmplătoare, ne legăm tate culturală mult mai veche.
prin sânge grecesc. – Înainte de turci şi iată chiar poate înainte de
– Sunt elemente ale mentalității balcanice pe Ortodoxie avem pe grecii călători pe corăbiile lor,
care antropologii le-au evidențiat cu rafinament şi negustori care veneau în partea asta de lume,
subtilitate. Dintr-o carte a Antoanetei Olteanu (Ho- spre nord, dacă o fi să credem şi legenda cu lâna
mo balcanicus) mi-am extras o tipologie a omului de aur care era căutată tot în partea asta, spre
balcanic. Este propusă de un profesor universitar Crimeea. Ne referim la mitologia greacă veche,
din Bulgaria, Zvetlozan Igor. Homo balcanicus, deci există semne numeroase înainte de venirea
Omul la răscruce este o carte din 1994 care în- turcilor, cu mult înainte de venirea lor şi chiar îna-
cearcă să deconstruiască şi să spulbere acele ste- inte de creştinarea popoarelor din zona balcanică.
reotipuri negative, evident superficiale, create de O dată cu bulgarii, cu noi şi cu ceilalți care, s-a în-
călătorii străini occidentali. O primă tipologie ar fi tâmplat, pentru unii, pe la anii 800, nu?, pentru
cea a tipului balcanic montan. Sunt aici încadrați noi, pe la anii 100-200, aşadar există o zonă de
bulgarii, albanezii, sârbii, muntenegrenii, o parte a influență puternică chiar şi acolo unde nu prea am
românilor şi cea mai mare parte a musulmanilor. bănui.
Sunt oameni ai pământului, de regulă paşnici. To- – Influența continuă peste timp. Grație tăvălu-
tuşi, din rândul lor apar acei eroi revoltați care lup- gului globalizator, eu cred că astăzi avem cel puțin
tă pentru libertate. două componente ale mentalității balcanice care
– Oamenii revoltați despre care vorbeau Panait au cunoscut un succes extraordinar în Europa, în
Istrati şi Nikos Kazantzakis. Statele Unite, poate şi în alte părți ale lumii. Mă
– Exact. Urmează tipul balcanic meridional re- gândesc, înainte de toate, la muzica balcanică şi la
prezentat de greci şi de croații din Dalmația. Cultu- anumiți artişti gen Goran Bregovici. În al doilea
ra lor tradițională are în centru cultul polis-ului. rând, nu pot să uit bucătăria balcanică. Sper să nu
Sunt profesionişti recunoscuți în arta navigației şi a fie un o seducătoare ispită discuția la ceas de sea-

52
ră despre sarmale, chiftele, pilaf, musaca. chideai ochii şi ascultai o muzică țigănească,
– Bucătăria grecească e mai mult cu fructe de combinată cu una grecească, cu sirtaki, parcă-l
mare. Este o bucătărie mediteraneană. vedeai şi pe Zorba dansând pe acolo...
– Acestea sunt mai accesibile la cină... – Asta se întâmpla în Praga, da?
– Merg mai bine decât sarmalele care se con- – Da.
sumă la prânz... Putem vorbi şi despre asta, sigur – Când veneau în Iaşi cei din Praga, Paris sau
că da. În orice caz vorbesc de muzică şi de ma- din Marea Britanie – ca profesori invitați într-un
nea. Publicul trebuie să ştie că manelele astea ca- proiect european – îmi spuneau că prima lor dorin-
re se cântă în România n-au nicio legătură, dar ță (după curiozitatea de a afla dacă suntem conec-
nicio legătură, cu maneaua grecească, respectiv tați la internet!) era să-i ducem într-un sat de țigani
turcească. De ce? Pentru că Grecia a fost cucerită să asculte manele. Au fost dezamăgiți pentru că
de turci şi maneaua aceasta avea şi un cuvânt tur- n-au regăsit aici ceea ce văzuseră în filme...
cesc, această maneá a fost adusă, se pare, spun – În schimb, călătorind şi eu prin Peninsula
lingviştii, a fost adusă cu domnitorii fanarioți care Balcanică în diverse împrejurări, îmi amintesc
de fapt erau greci, turciți din Fanar, erau greci, de momentul când am plecat cu un autocar din Iaşi.
fapt, domnitorii aceştia care au venit la noi în Țările Toată noaptea am mers până la granița noastră,
Române, în Țara Românească şi în Moldova şi ca- până la Kalamata, granița de sud a Bulgariei către
re au adus cu ei maneaua. Însă maneaua origina- Grecia. Șoferul avea la bord muzică de tot felul. În
ră este cea din Turcia, din Fanar. Maneaua gre- clipa când a trecut granița în Grecia a pus numai
cească este un cântec care nu are cuvinte şi care muzică grecească. Cineva s-a supărat, dar şoferul
se cântă la nişte instrumente tradiționale... grec i-a răspuns: eu sunt acasă. Acum ascult mu-
–... tânguitoare. zica care-mi place mie. Vouă v-am dat până acum
– Exact. Acesta-i cuvântul nimerit. Sunt instru- muzica care vă place vouă. Acum lăsați-mă să as-
mente de corzi, de regulă. Le-au adus cântăreții lor cult şi eu.
de acolo. Au venit aici şi cu nişte nostalgii, unele – Grecii țin mult la tradiție. Am prieteni în Gre-
chiar foarte apăsate, pentru malul Bosforului, cu cia, pe Carolina şi Jorgos. El este inginer IT. Ma-
amintirea cadânelor de acolo, a atmosferei specia- rea lui pasiune este muzica populară foarte veche
le, au venit aici ca să facă bani. Ei bine, maneaua din Grecia. O cântă la nunți şi la botezuri. Are
aceasta se cânta la curțile fanarioților, după care cd-uri înregistrate cu acea muzică şi este extrem
s-a făcut o combinație în timp. Au dispărut fanario- de mândru de ceea ce face.
ții, între lăutarul acela adevărat din mahalalele Bu- O altă instituție importantă a balcanismului ca-
cureştilor. S-au creat nişte mixaje din astea încât re s-a globalizat rapid este cafeneaua, nu-i aşa?
s-a ivit aşa-zisa manea care are un succes, cum N-am stat la o cafea până acum.
am văzut, la un anumit public, astăzi, nu numai în – Cafeneaua aceasta balcanică e altceva de-
România. Văd că se mai întâmplă şi prin alte locuri cât cafeneaua pariziană. Să spunem asta de la în-
să aibă succes. În orice caz, manelele care se ceput. Cafenelele pariziene, acelea celebre, sunt
cântă la noi n-au nicio legătură cu maneaua grea- considerate nişte instituții naționale, culturale. Ori-
că, maneaua turcească de altădată. ce parizian, mă rog, care se respectă îți va spune,
– Este mai curând muzica noilor spații cosmo- uite, asta-i cafeneaua în care a băut absint Baude-
polite. laire, cealaltă e cafeneaua în care a pictat Tou-
– Exact. Muzica aceasta, mai ales a țiganilor, louse-Lautrec şi aşa mai departe. Cafenelele
pentru că Bregovici le spune țigani (putem să spu- acestea sunt într-un fel anume ipostaze identitare
nem şi rromi ca să nu avem probleme cu nu ştiu ale spațiului francez. Ele sunt celebre şi în Austria,
ce comitet din ăsta care ne supraveghează să nu Cehia, Germania. Cafenelele sunt numite taverne
discriminăm pe cineva, dar, în orice caz, aşa îi nu- în Grecia, deşi „tavernă” e un termen care defineş-
mesc şi francezii şi spaniolii şi cehii şi sârbii). Ți- te un restaurant.
ganii au această muzică specifică al cărui expo- – Da. Înlesnesc siesta, de pildă. Poți să lene-
nent evident că este Bregovici. Asta se cântă de veşti mai multe ore la tavernă citind un ziar, sporo-
tot felul de formații. Eu am ascultat o asemenea văind cu prietenii. Este sfânta odihnă zilnică din
formație în Cehia, la Praga, într-un restaurant foar- familia tradițională grecească, cea care te apără
te elegant. Localul respectiv avea în programul de demonul amiezii.
atractiv al serilor un recital sau, mă rog, un pro- – Să vă spun de cafenea. Un episod tot din
gram al unei trupe de astea de cântăreți din Serbia Praga, nu ştiu de ce mi-am amintit acum de Pra-
care cântau în limba sârbă. Am văzut acolo că ga… În Praga aveam un amic pe care mi l-am fă-
erau vreo trei solişti care cântau şi în greacă. În- cut pe acolo şi care era sârb. Sârbul acesta cu ori-

53
gini ciudate, nu prea era chiar sârb. Sârbul ăsta Dumitru Stan, la Biblioteca Universității din Atena.
mă tot invita la restaurantul lui. Noi mâncam în- Beneficiam de o bursă de studiu de o lună de zile
tr-un anumit loc. Zic, nu mai merg şi acolo că am şi de „virtuțile” căldurii ateniene... Atunci am avut
mâncat suficient aici. La mine nu mănânci, zice. Și marea surpriză să descopăr o „Șeherezadă” mo-
m-am dus la restaurantul lui. Era exact ceea ce dernă în persoana recepționerului de hotel. Era
spuneți, restaurant de siestă. Deci acolo nu ofe- seducător. Fascinați de ceea ce auzeam, am fost
reau mâncare şi nu ştiu eu ce băuturi. Acolo mi-au la un pas de pierderea autobuzului şi de ratarea
dat o narghilea şi o cafea făcută la nisip, dichisită unei călătorii pe urmele vechilor culte de mistere.
„ca pe vremuri”, la noi… – Cam aceştia sunt oamenii balcanici. Ne-am
– Semn al adevăratei prietenii. transformat şi noi pentru o oră în oameni balcanici.
– Atunci am văzut că, uite, o insulă balcanică – Vorba celor de la Holograf: „Sunt un balca-
în miezul oraşului Praga. Avea clienți. Nu ştiu dacă nic”! Sunt un balcanic/ Iremediabil sunt pierdut/
erau toți de acolo sau de unde erau. În orice caz, Sunt un balcanic/ Nu termin ce am început/ Sunt
frecventau localul acesta, dar, repet, pentru nar- un balcanic/ Și mă scufund mai glorios ca un Tita-
ghilea, taifas, ceea ce spuneți. Le place sporovăia- nic/ Sunt neserios, dar nu-i nimic că sunt balcanic/
la, taifasul. Mai dădeau, într-adevăr, câte un şerbet Sunt un balcanic/ Îmi fierbe sângele în venă/ Sunt
cu un pahar de apă rece. Asta era cafeneaua de balcanic/ Mă supăr foarte tare, dar îmi trece grab-
taifas, orientală, cea despre care vorbeați anterior. nic/ Ireconciliabil sunt, dar sunt şi paşnic/ Sunt
– Ar mai fi de amintit şi bazarul, iarăşi o institu- mincinos, politician şi nu sunt harnic/ Tempera-
ție tipic balcanică... ment vulcanic am, deci sunt balcanic/ Da, sunt
– Orientală... balcanic nu-i nimic/ Și-mi place jocul din buric/ De
– Are reflexe certe peste tot, inclusiv în viața muncă n-am găsit nimic, nimic, nimic/ Căci sunt
noastră socială de astăzi. Poate ar fi inspirat să balcanic/ Sunt un balcanic,/ Deci sunt gelos şi si-
discutăm odată despre trecerea de la societatea gur mă oftic amarnic/ Și nu mizați nici pe calmul
lichidă (Zigmunt Baugman, Umberto Eco) la socie- meu britanic/ Îmi place vinul roşu si femeia blondă/
tatea bazar, cea întemeiată pe bişnițăreală şi vân- Doar cu condiția să fie rubicondă/ Îmi place să iu-
zare/ cumpărare de ştifturi globale. Nu aş vrea în- besc frumos/ Deci sunt balcanic/ Sunt un balcanic/
să să uităm de stilul arhitectonic din Balcani, foarte Sunt mincinos, frumos, gelos şi ofticos/ Scandala-
asemănător cu cel din spațiul rural tradițional. giu, diliu, nebun si ageamiu”.
– Da. Aş mai adăuga încă o instituție la cele pe Aşadar, Dan Bitman şi cei de la Holograf au
care le-ați enumerat, domnule profesor: instituția creionat sugestiv şi convingător portretul robot al
povestitorului. Să nu uităm, Șeherezada este din bărbatului balcanic. El este locul predilect al întâl-
Orient. Aici cum găseşti câte un grec, te apuci de nirii şi unirii contrariilor. Sunt ironizate unele defec-
poveşti. Hai să povestim! Să ne spunem viața alto- te ale omului balcanic: deznădejdea, lipsa de con-
ra. Putem povesti şi despre viața anticilor, despre tinuitate şi perseverență, neseriozitatea, tempera-
cea a lui Zeus şi a nu ştiu cărei zeițe. Îți aminteşti mentul vulcanic nestăpânit, pasiunea pentru scan-
imediat o mulțime de lucruri atunci când te întâl- dal, hedonismul în formule gregare („jocul din bu-
neşti la masă cu unul din ăsta. Nu prea ai grijă de ric”), gelozia, invidia, curvia, minciuna şi nebunia.
mâncare că trebuie să asculți. El nu mănâncă, el Ele conferă însă un inconfundabil farmec şi o sa-
trebuie să-ți povestească, cum zice Panait Istrati. voare aparte omului balcanic, dacă sunt practicate
– Exact. Una peste alta, instituția povestitului o în combinații unice cu anumite virtuți: detaşarea de
întrupăm şi noi doi. Dialogul nostru este un fel de ură, spiritul paşnic, iubirea şi pasiunea pentru fru-
taifas public, televizat. Ne place să povestim. De mos. Este o rețetă aproape sigură de a produce
ce? Pentru că astăzi nu se mai recită solemn mitu- uimire şi sminteală celui străin de mentalitatea bal-
rile exemplare. Locul lor este luat de literatură, te- canică şi necunoscător al societății de tip bazar.
leviziune, inclusiv de dialogul nostru. Cred că toate
acestea au în comun dorința de transmite ceea ce Fragment din volumul Globalizare și identitate românească,
în curs de editare la Junimea,
este cu adevărat semnificativ, fabulos, misterios. colecţia „Dialog XXI”
În vara lui 1996 mă aflam, împreună cu colegul

54
ars
amica
nostra
Suzana FÂNTÂNARIU
Născută la 15 septembrie 1947, Baia – Fălticeni, Suceava.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice „loan Andreescu” Cluj-Napoca; Bursă de studii, Roma, 1985;
Bursa „Constantin Brâncuşi”, Paris, 2006. Profesor univ. dr. la Facultatea de Arte, Universitatea de Vest,
Timişoara. Doctor în arte vizuale. Coordonator de doctorate. Doctor Honoris Causa a Universităţii de Arte
„George Enescu” din laşi, 2013.
Expoziţii personale: România – Craiova, laşi, Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Arad, Râmnicu-Vâlcea, Dej,
Tg. Mureş, Bistriţa-Năsăud, Fălticeni,Târgu-Jiu; Italia – Roma, Neapole; Austria – Mödling, Klagenfurt,
Treibach; Olanda – Wassenaar. Utrecht; Emiratele Arabe Unite – Sharajah; Ungaria – Cosongrad, Budapes-
ta, Sopron; Franţa – Paris; Anglia – Londra; Japonia – Saitama, Oyama City. Din 1973 până în prezent parti-
cipă permanent la expoziţii republicane şi colective organizate în ţară şi străinătate.
Premii internaţionale: Premiul „Ex-Equo”, Bienala de gravură în lemn Banska-Bistrica, Cehoslovacia,
1982; Premiul I, Bienala Internaţională de Artă contemporană a ţărilor francofone Paris, 1992; Premiul II, Bi-
enala Internaţională de gravură, Maastricht, 1993; Premiul I, Bienala Internaţională de artă, Sharajab, 1997;
Medalia de argint, Expoziţia Internaţională de gravură, Beijing, 1998; Premiul de achiziţie, Bienala Internaţio-
nală de gravură contemporană, Trois Rivieres, Quebec, 1999; Premiul Asociaţiei Artiştilor din Boemia de Sud
la „Intersalon AJV 2000”, Cese Budejovice, 2000; Premiul de excelenţă, Bienala Internaţională de gravură,
Beijing, 2003; Premiu pentru „Innovative Graphic Techniques (private)”, Trienala internaţională de gravură,
Cairo, 2003; Premiul I, Bienala de Artă Miniaturală, Gornji Milanovac, 2003; Marele Premiu al Ministerului
Culturii, Chişinău, 2014.
Lucrări în colecţii din România, Brazilia, Turcia, Emiratele Arabe, Polonia, Serbia şi Muntenegru, Ungaria,
China, Italia, Malaysia, ex-Cehoslovacia, Olanda, Republica Moldova, Egipt, Franţa, Bulgaria, Austria.

Dragon, xilogravură

55
De la profan la sacru – lucrate la Briarre, Franţa, în 2009. Acryl, tuș/ hârtie. Colecţie privată, Austria

56
Ochii Monei Lisa, obiect, colaj-intervenție

Omul transparent, plastic

57
Antropo-file, carte-obiect monumentală

Artistă reputată, creatoare de şcoală, Suzana Fântânariu se detaşează de iluştrii colegi de generaţie
printr-o serie de calităţi ieşite din tipar, calităţi ce o confirmă drept personalitate aparte şi indispensabilă cultu-
rii contemporane. Expoziţia „Uitat în manuscris”, prezentă la Galeria „Dana” laşi, gravitează în jurul simbolu-
lui, materiei, conceptului şi obiectului cu infinite posibilităţi de reconfigurare a mesajului, de la ancestral la
postmodern, cu o inteligenţă imuabilă ce obligă diversitatea să devină un stil. Lucrările artistei de xilogravură,
colaj şi carte-obiect par a-şi desfăşura propriul destin conform unul algoritm iniţiatic în directă relaţie cu cultu-
ra. Stratificate în fiinţa sa, acumulările omenirii sunt traduse în trepte ritualice, mulate pe trăiri, gânduri, im-
presii, când tumultoase, când nostalgice. Pluralitatea nivelelor de lectură ce emerg din configuraţiile Suzanei
Fântânariu sunt mărturii ale autenticităţii unui discurs ce îşi găseşte ecou nu doar în bi sau tridimensionalita-
tea structurii sale, ci în matricea fiinţei noastre.
Maria BILAŞEVSCHI

Ieşită din huma unei aşezări mitice, din voievodala Baie, Suzana Fântânariu, artista însemnată de Dum-
nezeu cu darul nerostitului, şi-a scăldat sufletul şi şi-a oglindit privirile în universul simbolic, totemizat, al me-
diului ţărănesc, dar şi în cel al sacrului, aşa cum există aici în formele sublimate ale frescelor rareşiene,
în aspra şi poetica cuprindere a mai austerei Biserici Albe a lui Ştefan, ori în ruinele Catedralei zidite de
Alexandru cel Bun pentru doamna sa de credinţă papistăşească. Artista de mai târziu s-a impregnat de acest
spirit în anii vârstei aurorale şi această zestre din părinţi în părinţi, cu care a plecat în lume, a fost izvorul
ce i-a alimentat permanent lucrarea. A săvârşit-o sacerdotal, impulsionată mereu de împătimita căutare
a noului, niciodată domolită. Sub aceste făgăduitoare auspicii s-a rânduit devenirea sa în cele aproape patru
decenii de carieră. Sub semnul lor şi-a croit albia creatoare.
Grigore ILISEIr

58
muti
magistri
sunt
libri
COMENTARII, RECENZII, CRONICI
Doru SCĂRLĂTESCU

TREI DEBUTURI ÎN EMINESCOLOGIE

Cu ceva timp în urmă, prea răbdătoarea „Ro- marginilor este mult mai interesant, mult mai viu.
mânie literară” făcea publică supărarea domnului La Vaslui, la Suceava (nu şi la Botoşani, acolo es-
Nicolae (Nae) Georgescu pentru că, iată, în de- te o defulare centristă), la Piteşti, Alexandria, Brăi-
gringolada de după decembrie 1989, eminescolo- la, Galaţi, Craiova, Turnu Severin etc. – se dezba-
gia a ajuns pe butuci. Aceasta, și ca urmare a de- te mitul omului, mitul fascinant al operei, mitul
zertării în bloc a criticilor noștri de la datoria de a magnetic al biografiei”. Aceste locuri sacre cu Emi-
veghea asupra destinelor ei. În toți cei douăzeci de nescu cel viu sunt în general cele ce s-au bucurat
ani scurși de la mărețul eveniment (până la proho- de prezența benefică a d-lui Georgescu, hotărâ-
dul d-lui Georgescu din 2009) „despre Eminescu toare în lămurirea unor complicate probleme ridi-
s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescolo- cate de opera poetului nostru. „Prefer să discut lu-
gie – niciodată”. Cu o vorbă a lui Sorescu, „Emi- cruri de acest fel în margini, nu cu românii verzi
nescologia n-a existat”. Hotărât să rupă, în sfârșit, sau albastru în dungi de la pupitrele de comandă,
această tăcere, în bilanțul din revista citată (Emi- ci cu românii oameni, cei care au mintea în inimă
nescologia la ora exactă) autorul lui denunța lumii şi sufletul în creier”. Sunt șterse de pe tabelul de
starea jalnică a disciplinei atinsă de o maladie dis- onoare, în afară de blamatul București, centre uni-
trofică generalizată: o „știință fantomatică” absen- versitare de primă mărime, Cluj, Iași, Timișoara...,
tată de „oficianți” (cu excepția domniei-sale, vedem unde absența dumisale a dus la o mare derivă în
mai departe), o „formă fără fond”, în fine, o „etiche- eminescologie.
tă care nu se aplică pe nimic”. În întregul său, arti- O mostră de inepție critică este, în contextul
colul e o înșirare de enormități. Eminescologia, ci- aceleiași dezbinări teritoriale, teza existenței unui
tim la început, nu e o cauză, ci un efect al „con- „Eminescu verbal”, „adică al miezului țării”, superi-
semnării” în dicționarele academice, torturate de or lui „Eminescu cel scris”, „adică al centrului”. Un
grija impunerii ei ca „adevărată știință”. Expulzată remediu sigur împotriva „libertinajului” toxic ce ta-
de centru, cu „indivizi” suspecți, „tot unul și unul”, rează presa scrisă, centristă, este această emi-
preocupați doar să scape de „încorsetările cuvinte- nescologie orală a mărginimii creatoare: „Cercul li-
lor balcanico-danubiano-carpato-pontice” pentru a terar, cenaclul literar, salonul literar – iată modali-
putea să scrie și să gândească franţuzeşte, engle- tăţi eficiente şi chiar fertile de a îmblânzi presa.
zeşte, nemţeşte..., un centru, a cărui „forfotă ziaris- Într-adevăr, aceşti oameni nu scriu – şi, mai ales,
tică”, începând cu aceea de la „Dilema”, îl „arată nu publică – în schimb, fac o critică verbală cum
cu degetul pe Eminescu”, pentru defecte imagina- nu se poate mai pertinentă, care sudează grupuri,
re, această știință adevărată, câtă e, își caută re- configurează reacţii similare”. Modelul clasic e,
fugiu în mediul ocrotitor al marginii, entitate geo- chipurile, cel al lui Maiorescu și al junimiștilor, a că-
grafică dar și spirituală ridicată la mare cinste de ror acțiune e bagatelizată și redusă la dimensiu-
d-l Georgescu, ca singura responsabilă de întreți- nea unor banale colportări de bârfe jurnalistice:
nerea făcliei eminescianismului. Elanul de discri- „Într-adevăr, ani la rând, mai ales la începuturile ei,
minare spațială, centrofobă, îl duce pe analistul Junimea a fost un cerc de comentatori de ziare şi
nostru la insolite ierarhii valorice: „Eminescu al reviste”. Tot domnului Nae Georgescu îi datorăm

60
canalizarea interesului eminescologiei exclusiv că- turi străine”. Ori, mai degrabă, valorificări ale expe-
tre editarea operei, preocuparea sa de bază. Ori- rienței de lector la Institutul Naţional de Informaţii
zontul de așteptare al marelui public este marcat, al S.R.I. Refuzându-i calitatea de eminescolog,
crede sincer domnia-sa, nu de marele rezervor de i-am ceda totuși titlul, iertat să ne fie barbarismul,
sensuri și semnificații al creației eminesciene, ci de adus special pentru domnia-sa de pe malurile Se-
starea ei strict tipografică: „Problemele pe care le nei, de editolog, la care-l îndreptățesc o teză târzie
ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele de doctorat, Eminescu şi editorii săi, și mai recen-
ţin de punctuaţie, de poziţia apostrofului şi de sta- tele contribuții privind cratima și virgula în opera lui
tutul ediţiei princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, Mihai Eminescu, „spunând unde trebuie folosite
aşadar, să ne frământăm mintea pe un teren solid, amândouă şi unde nu” (Tudor Nedelcea). Dar și
adică să stabilim voinţa auctorială, a lui Eminescu, aici, întâlnirea cu modelul Perpessicius, nu doar
după surse reale”. Dacă cititorul dovedește neștiin- editor cu docte comentarii, ci și autor de variate și
ță sau rea voință în această direcție, el trebuie apreciate „lecturi”, „jurnale” ori „mențiuni” critice
educat cu migală încă din anii școlarității de profe- despre întreaga literatură română, e strivitoare.
sorul său de literatură: „În analiza textului poetic Venind acum la vremea noastră, în dezacord
eminescian, apoi, el este obligat să meargă pe cu lamentațiile domnului Georgescu privind statu-
spaţii mici, controlabile. Să compare între ele cel tul ei precar, eminescologia, definită într-un supli-
puţin două ediţii, să observe diferenţele, să le înţe- ment de dicționar academic (1988) drept „ştiinţa
leagă. Sau, cel puţin, să atenţioneze când comen- despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu", ni se
tează că citează după ediţia Cutare. Să nu mear- pare o ramură bine fixată a cercetării literare, recu-
gă, adică, orbeşte – ca manualul, de pildă, care nu noscută ca atare, cu o tradiție solidă și încă de ma-
spune după cine editează, nu spune că alt editor re viitor. O spune clar regretata profesoară Roxa-
are altfel etc. Fără prudenţă nu se poate educaţie”. na Sorescu, ce se revendică împreună cu studenții
Abia așa se va recupera entuziasmul pierdut al ti- săi craioveni de la „școala ieșeană” a lui Dumitru
nerei generații pentru opera lui Mihai Eminescu. Irimia reprezentată vreme de bune decenii de Co-
Cert este că alarma a fost declanșată de dom- locviul Național Studențesc „Mihai Eminescu”, în
nul Georgescu. Între timp, sub privirea îngăduitoa- postfața Dicționarului său de eminescologie din
re a domniei sale, se oficiază prin obscure publica- 2015: „aş zice că începutul secolului XXI se arată şi
ții on-line (ale „marginii”) investirea sa ca salvator acesta destul de rodnic în eminescologie, în măsu-
al speciei pe cale de dispariție: Eminescologul Ni- ră să determine rafinarea şi actualizarea metodolo-
colae Georgescu susţine că Eminescu a fost „un gică în câmpuri mai largi ale cercetărilor literare”.
persecutat politic“ („Neamul românesc”, 2011), Să menționăm în acest sens, fără intenția de a-i
Unul dintre cei mai avizați eminescologi în viaţă..., nedreptății pe alții, din aceeași arie geografică, a
o somitate în vastul câmp al cercetării operei și Iașului eminescian, Studiile de eminescologie iniția-
vieții poetului (,,Agenţia de Carte”.ro, 2014), S-a te în 1999 de universitarul comparatist Ioan Con-
lansat volumul „Boala şi moartea lui Eminescu” a stantinescu, ajunse la a douăzecea ediție, și, nu în
reputatului eminescolog Nae Georgescu („Cultu- ultimul rând, longeviva colecție Eminesciana patro-
ra”, 2015) Eminescologia și slujbașul său: Nicolae nată de editura Junimea, apărută constant din
Georgescu („Omniscop”, 2015), Interviu extraordi- 1974, la început sub îngrijirea profesorului Mihai
nar cu marele eminescolog („Cultura” via „Ziariști Drăgan, ajunsă și ea, acum, la al nouăzeci și patru-
Online”, 2016), Eminescolog de marcă al Români- lea număr de apariții, datorate unor autori de mare
ei... („Monitorul de Suceava”, 2016). În ceea ce ne prestigiu în materie dar și unor debutanți în emi-
privește ne vine greu să-l includem, oricât de sim- nescologie. La trei dintre aceștia din urmă, adunați
patic ne-ar fi omul, de un pitoresc inefabil, printre laolaltă printr-o viziune modernă, dar urmând, fie-
eminescologi, și nici măcar, cu cărțile sale fantas- care, piste proprii de investigație și interpretate, am
magorice despre asasinarea gazetarului Eminescu dori să ne oprim în paginile ce urmează.
de către dușmani și prieteni de-a valma, liberali și
conservatori în deplină înfrățire masonică, sub pa- Virginia BLAGA. O pasionată (și lucidă) frec-
tronaj imperial austro-teutonic, printre criticii literari, ventare a poeticilor structuraliste și poststructura-
ele ținând mai degrabă de genul thriller ficțional și liste, de predilecție franceze, cu efect benefic și în
fiind ca atare propuse de Bogdan Crețu ca scena- teoria literaturii de la noi, de asemenea bine cu-
riu pentru filme regizate de Sergiu Nicolaescu. Pot noscută și judicios utilizată, îi facilitează doamnei
fi aici, credem, și reminiscențe ale colaborării auto- Virginia Blaga o nouă abordare a operei eminesci-
rului la revista de partid „Săptămîna” a lui Eugen ene din perspectiva mecanismelor inter- și intra-
Barbu, vajnică luptătoare cu dușmănoasele „agen- textuale, materializată într-o teză de doctorat sus-

61
ținut la Universitatea publicată, către variante, către fragmentariu, că-
ieșeană, urmată în tre posibile surse interne, interioare ale prozei, să
2015 de un volum ajung la ceea ce s-ar putea numi orizontul de mi-
apărut la amintita edi- turi ale literaturii eminesciene, mituri pe care să le
tură Junimea, bucu- numim obsesii ale imaginarului eminescian”. Dar
rându-se de meritate demersul nu e atât de lesnicios cum pare la pri-
aprecieri ale criticii de ma vedere și d-na Virginia Blaga e nevoită să-l
întâmpinare (Pompiliu dăscălească pe virtualul cititor, pe parcursul unei
Crăciunescu, Antonio treimi din lucrare, în amănunt, cu răbdare, cu pri-
Patraș, Vasile Spiri- vire la istoria (nu tocmai lungă, câteva decenii),
don). În cartea sa definițiile (numeroase, lunecoase și controversa-
Intratextualitatea în te, ca orice definiție) și mai cu seamă, ca într-o
opera lui Mihai Emi- deschisă cutie a Pandorei, puzderia de delimitări
nescu, autoarea reia, și categorii dihotomice ale intertextualității: repe-
într-un fel, demersul profesorului francez Alain tare/diferire, hipotext/ hipertext, explicit/ implicit,
Guillermou, preocupat, și ca o reacție la tendința intertextualitate în texte/ în jurul textelor, structură
excesivă, izvorâtă poate dintr-un complex al de suprafață/ de adâncime, intertextuală globală/
marginalizării, a supralicitării „influențelor” exter- parțială, homotaxă/ heterotaxă, homointertextu-
ne asupra personalității poetului român și a ope- alitate/ heterointertextualitate, intertext/ interdis-
rei sale, de punerea în lumină a „unității ei orga- curs, rescriere/ hipertextualitate, réécriture/ ré-
nice”, a „influenței lui Eminescu asupra lui Emi- criture, intertext/ intertextualitate, intertext/ intra-
nescu” (așa s-ar traduce titlul volumului din 1977, text (p. 10). Și, „ca și când nu era destul”, zice cu
Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu), prin umor autoarea noastră, mai vine și d-sa cu patru
valorificarea întregului fond de manuscrise cu- „categorii intratextuale”, care vor forma structura
noscut, urmând traseul variantelor până la crista- de rezistență a hermeneuticii aplicate la opera
lizarea versiunii definitive publicate în timpul vieții narativă a lui Eminescu: prozastică (relația intra-
autorului. Dar parcursul acestui traseu, printr-o textuală la nivelul unei singure opere), trans-
schimbare de sens, este acum cel de la punctul prozastică (relația între diferitele texte în proză),
ferm și îndeobște cunoscut al antumelor către ni- transgenerică (relația între texte aparținând unor
sipurile mișcătoare, adesea enigmatice, ale liniei genuri literare diferite) și transauctorială (relația
de pornire. În termenii lui Gérard Genette dintre textul propriu și cele ale altor autori, în
(Palimpsestes), insistent reiterați în cuprinsul lu- special prin traduceri). Miza întregii lucrări aici se
crării, de la hipertext (textul final, definitiv, cel pu- află, în această substanțială secvență, „capitol-
țin în intenția autorului) către hipotext (textul ante- cupolă” după aprecierea lui Pompiliu Constanti-
rior, detectabil în fragmente independente ori va- nescu.
riante, cel mai adesea staționate în manuscrise). Cartea Virginiei Blaga se înscrie desigur în
Obiectivul acestui demers se limitează, din moti- curentul de valorificare critică a intertextualității,
ve strict economice, la „corpusul restrâns” al pro- venind în continuarea altor abordări doctorale,
zei eminesciene, cea publicată, Sărmanul Dionis, Cristina Hăulică, 1981, Adriana Babeți, 1998,
Cezara, La aniversară, și cea din postume, nu- Carmen Pascu, 2002, Ileana Alexandrescu,
meroase versiuni, variante, texte aferente, exerci- 2006, Oana Buglea, 2010, ponderea feminină ră-
ții, între care, mai vizibile, Geniu pustiu și mânând constantă, cum vedem, și în antologia
Archaeus. din 2012 a tânărului cercetător de la Institutul de
Într-o prezentare ulterioară a cărții, cu ocazia Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, George
Festivalului „Mihai Eminescu” de la Suceava, Neagoe, Intertext: pînza de păianjen (cu două
orașul studiilor sale universitare (a XXV-a ediție, excepții, semnează materiale Irina Georgescu,
13 ianuarie 2017), autoarea își dezvăluie circum- Andreea Popia, Oana Purice, Arabella Stan, Ga-
stanțele acțiunii și țintele urmărite; cităm dintr-o briela Vătafu, Romila Verdeși). Dar ea reprezintă,
relatare jurnalieră „Cartea pe care v-o propun a prin orientarea către categoriile mai speciale ale
încercat să reziste ispitei de a stabili raportări in- intratextualității, aplicate la proza eminesciană, o
tertextuale între pagini eminesciene şi alţi autori, premieră în această direcție la noi. Demersuri
ceea ce e numit şi surse ale prozei sau ale poe- similare găsim în ultimul timp în occident, în spe-
ziei eminesciene, am încercat să evit tentaţia vâ- cial în mediile academice franceze, cum este cel
nătorii de surse şi să ating ceea ce s-a numit al Universității catolice din Louvaine a cărei revis-
intratextualitate, adică mergând dinspre opera tă, „Les Lettres Romanes” scoate un număr spe-

62
cial (nr. 1-2, 2017) cu tema L'intratextualité dans temporal”, ilustrativă pentru „conceptul din teoria
le roman français du XIXe siècle, din care enu- textului”, dar și pentru „comprehensiunea viziunii
merăm spre exemplificare doar câteva articole: eminesciene asupra timpului” ce deschide acce-
Laetitia Hanin, L'intratextualité dans le roman sul la „al treilea model cosmologic, einsteinian”.
français du XIXe siècle: un champ à (ré)évaluer; Fără a cădea în capcana protocronismului care
Nikol Dziub, Être son propre épigone: ambi- mai bântuie încă prin publicații obscure, autoarea
valence de l'intratextualité dans les Voyages de se poziționează curajos atât față de rezervele
Gautier et Dumas; Tania Duclos, Intratextualité et ironice formulate de Călinescu cât și față de limi-
intertextualité du personnage: réemploi et cré- tările prudente ale Ioanei Em. Petrescu, reluând
ation chez Balzac… Să mai amintim, chiar din discuția „anticipărilor” de către Eminescu a de-
anul curent, un capitol de carte al profesorului scoperirilor științifice din secolul ce l-au succedat:
Jean-Michel Adam, autor tradus și la noi, Récri- nu doar mult dezbătuta teorie a relativității ci și
ture manuscrite et intratextualité, L’exemple de cea a fizicii cuantice ori a „găurilor negre”. Doam-
«Saison des semailles. Le soir» de Victor Hugo. na Virginia Blaga adoptă în acest caz cea mai
Tot în mediile francofone, universitare, în mare acceptabilă atitudine. Mai întâi, fenomenul nu e
vogă sunt, peste Atlantic, în Canada, subiectele unic românesc ci e de găsit și în alte spații, la
intratextuale, printre cei seduși de acestea numă- francezi de pildă, care-l numesc „le Plagiat par
rându-se Brian T. Fitch, L'intra-intertextualité anticipation”, sintagmă de neutilizat la noi prin
interlinguistique de Beckett; la problématique de conotațiile ei negative. Apoi, este formulată răs-
la traduction de soi, 1983, Kareen Martel, Les no- picat necesitatea unei corecte evaluări și a unei
tions d'intertextualité et d'intratextualité dans les firești despărțiri ale apelor: „Adevărul științific din
théories de la réception, 2005, idem, L'intratex- paginile eminesciene nu trebuie să capteze mai
tualité dans „Les yeux bleus de Mistassini" de mult decât formularea lor poetică”. Dincolo de
Jacques Poulin, 2006, Sarah Anthony, Le plurilin- toate acestea interesul pentru știință al poetului
guisme des ultima verba: un outil intratextuel nostru, despărțindu-l de mulți dintre contempora-
sarrautien, 2008, Andrée Maillet Rebecca Jose- nii săi, e de necontestat.
phy, Mains (in)visibles: intertextualité, intratextu-
alité et autoréflexivité dans «Les doigts extrava- Ioan IACOB. Con-
gants», 2010. Iată că doamna Virginia Blaga se fruntarea de la egal la
află într-o distinsă companie și – riscăm o evalua- egal cu marele ro-
re comparativă – demersul domniei-sale nu e cu mantic american Ed-
nimic mai prejos decât cele citate mai sus. Avem gar Allan Poe este un
în față, grație amabilității internetului, teza de pariu pe care poetul
doctorat susținută în 2012 la Département român Mihai Emines-
d’études françaises, Université de Toronto, de cu îl câștigă. Odată cu
Sarah Marie-Madeleine Anthony, cu titlul Les el, face față onorabil
figures de la répétition intratextuelle chez Natha- și arbitrul întâlnirii, un
lie Sarraute: Leitmotive, clichés, lieux communs, absolvent al Literelor
topoï et stéréotypes. Față de tratarea am zice ieșene, emul declarat
clasic-școlărească, lineară, doldora de referințe, al eminescologului
lucrarea Virginiei Blaga ne apare într-o lumină bucureștean George
mult mai favorabilă prin performanța ieșirii din Munteanu, Ioan Iacob, autor al volumului recent
chingile imensei bibliografii, prin punerea în joc a apărut, și el la origine o teză de doctorat, Arc poe-
unui model cvadruplu de categorii intratextuale tic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan
original, cum am văzut, și prin adoptarea unor Poe, Junimea, 2017. Autorul nu se complică în
chei de lectură curajoase, cu totul insolite, patru dezbateri teoretice privind direcția de gândire criti-
la număr și ele, împrumutate, fără intenția de a că ce-i orientează cercetarea, a relativ recentei in-
aluneca într-un scenariu mitocritic, din depozitul tertextualități ori a mai bătrânului comparatism.
de „caractere generale” atribuite mitului de Mir- Împreună cu Vasile Spiridon, prefațatorul lucrării,
cea Eliade: modelul exemplar, repetarea, ruptura înclinăm către comparatism, dar nu unul „clasic”,
duratei profane, reintegrarea în timpul primordial. adesea „sursologic”, ci unul mai modern, axat pe
Mai trebuie remarcată linia modernă de interpre- „paralelisme”. De altfel, referindu-se la bătălia din-
tare, de asemenea originală, în dezvoltarea capi- tre intertextualiști și comparatiști, Adrian Marino,
tolului privind Intratextualitatea transgenerică, cu deloc impresionat de „revoluția” generată de Julia
un apel la teoria din fizica modernă a „blocului Kristeva și comilitonii de la „Tel Quel” din anii 70,

63
taie nodul gordian arătând că problema nu e una atât în diaspora, unde poetul e mereu prezent,
de esență ci de curată terminologie: „De fapt, nu cât în „cercurile academice și literare” anglofone
este vorba decât de un nume nou pentru binecu- socotite factori de decizie în universalizarea poe-
noscutele și foarte tradiționalele «influențe» (plagi- tului nostru, cartea lui Ioan Iacob este un exem-
ate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, plu strălucit de promovare în lume a valorilor lite-
pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a «lite- rare românești. Ea pune în lumină, cu argumente
raturii făcute cu literatură»). Aceeași Mărie cu altă bine cântărite, valorificând piese din „vasta arhi-
pălărie” (Comparatism și teoria literaturii, 1988). În vă” americană de comentarii asupra lui Poe și,
ceea ce-l privește pe Eminescu și congenerii săi desigur, contribuții exegetice românești (precum
romantici, dincolo de grila de lectură adoptată, G. Munteanu, Triada precursoare Poe, Baude-
cercetătorii sunt unanimi în respingerea unor înrâ- laire, Eminescu, 1989), rolul similar al celor doi
uriri directe, tutelare, depersonalizante, în favoarea scriitori de deschizători de drum în apariția și
unor factori comuni de coeziune: „experiențe și consolidarea fenomenului poetic modern. Primul
metafizici” (Mircea Eliade), „linii de gândire și sen- capitol al lucrării e o adevărată pledoarie pentru
sibilitate” (Al. George), „paralelism și afinitate” (Ma- validarea acestui rol, sprijinită, printre altele, pe
rina Mureșan), „consubstanțialitate, asumare și de- valoarea exponențială a celor doi scriitori (în ca-
pășire” (Virginia Blaga). Fără a trece cu vederea zul lui Poe, autorul luptând chiar împotriva celor
contextele culturale diferite (spațiale, temporale, li- care-i refuză statutul de „poet național”) precum
terare), asumându-și explicit criteriul comparatist și pe modul original de asimilare, valorizare și, în
în abordarea binomului Eminescu-Poe, Ioan Iacob ultimă instanță, de depășire a romantismului. Cu
pornește și el de la premisa unor „similitudini de privire la statutul de precursori ai simbolismului,
viziuni și structuri lirice esențiale”. adus în discuție, tangențial, doar în cazul lui
Înainte de a fi, cum îi stă bine unei teze de Poe, cred că aici și-ar fi avut locul și revendica-
doctorat, un demers științific riguros, cartea pe rea acestui statut pentru Eminescu care a făcut
care o discutăm acum se insinuează decisiv în la noi obiectul unei lungi și pasionate dezbateri,
biografia autorului fiind, cum aflăm dintr-o confe- de la Ștefan Petică și Nicolae Davidescu la Al.
siune anterioară de la „Clubul Presei Trans- Piru și Ioan Constantinescu. Am mai semnala,
atlantice” (15 ian. 2013), rodul unei obsesii ce-l pentru că tot suntem la capitolul bibliografie, și
urmărește din anii de studenție (când are revela- interesantele observații ale lui Dumitru Murărașu
ția apropierii dintre Eminescu și Poe), apoi, în cu privire la posibila cunoaștere de către poetul
stagiatura de profesorat la Zalău, în perioada nostru a lucrării lui Poe Eureka: A Prose Poem,
serviciului militar, în anii de masterat bucureș- 1848, cu urme în cosmogonia din Rugăciunea
tean, în fine, în cadrul experiențe de corespon- unui dac (Mihai Eminescu. Viața și opera, 1983).
dent de presă în S.U.A. din 2004. Cu spor de O secvență a cărții lui Ioan Iacob rezervată
sentimental și fervoare participativă, d-l Iacob se „rădăcinilor europene” ale lui Edgar Poe (anii pri-
înscrie în ecuație ca al treilea romantic, veghind mei copilării petrecuți în Anglia) e un nou prilej
din umbră destinul literar al celor doi înaintași: de verificare și atestare a afinităților sale cu Mi-
„De unde să-mi fi imaginat atunci, în 2004, că hai Eminescu. Relevarea lor „rămâne un fapt ex-
acest arc poetic transatlantic Eminescu – Poe va trem de important fiindcă aceleași «rădăcini» le
deveni într-o zi realitate intr-o teză de doctorat ? vom întâlni – diacronic – și la Eminescu, educa-
Și că el va putea oferi o provocare – într-o «mi- ția (primară la Poe, universitară la Eminescu), fi-
siune aproape imposibilă» – pentru un demers losofia germană (cu preponderență Schopenha-
cu două mize extraordinare: promovarea lui Emi- uer la Eminescu, Schelling la Poe), mitologia
nescu in «țara cât un continent» de dincolo de nordului sunt circumscrise aceleiași arii europe-
Atlantic și o viziune revoluționară (din perspecti- ne și acest lucru validează încercarea noastră
vă europeană) asupra lui Poe (ca poet exponen- de a releva congruențele arcului poetic transo-
țial al Americii)”. Dacă, revine ceva mai temperat ceanic Eminescu – Poe”. În completare, mai este
d-l Iacob la finalul cărții sale din 2017 asupra luată în calcul și influența exercitată de poezia lui
„misiunii” asumate, la una din extremitățile arcu- Byron, ca o altă „rădăcină europeană” comună,
lui, în România, destinul de excepție al lui Poe cu precizarea că ea e parțială la Eminescu, inte-
pare definitiv tranșat, la cealaltă, peste ocean, în grală la Poe. Într-un joc al asocierilor și diferen-
America, „propulsarea valorii naționale, europe- țelor, un capitol urmând calea bătătorită a criticii
ne și universale a lui Eminescu” rămâne un de- tematice pune în evidență, cu nuanțările de ri-
ziderat. Deocamdată, în lipsa unui „Baudelaire goare, motive comune în opera celor doi scriitori,
american” care să-l facă și acolo cunoscut, nu fascinația Nordului, căruia i se subsumează și

64
motivul corbului, de mare relevanță estetică și tinerilor intelectuali lipsiți de complexe provincia-
ideatică, marea, ca semnificant al eternității, le, educați, cum observa profesorul Ion Bogdan
noaptea, pe o axă a „aspirației goticului”, lesne Lefter, în spirit „european”, sau mai bine zis, „eu-
detectabilă, dar în grade diferite la Poe și Emi- ro-american”.
nescu. Fără să se bucure de o atenție specială a
autorului, capitolul ne oferă pretexte și sugestii Radu CERNĂTESCU. În această armada, o
pentru dezvoltările de mai mare anvergură ulte- navă destul de stingheră, cu un combatant unic pe
rioare. Ca să dăm un exemplu, iată, reluată spre post de amiral, pare a fi următorul autor găzduit de
sfârșitul cărții, discuția despre goticul dominant, Junimea ieșeană la care vrem să ne referim în în-
cu aplicație la cele două mari poeme, Corbul și cheierea intervenției
Luceafărul, privite în oglindă, se ridică până la noastre. Mărturisim
nivelul cel mai înalt de generalizare, găsindu-l cinstit că nu e tocmai
esențial și reprezentativ pentru ambii poeți: „Co- ușor să ne pronunțăm
borârea Corbului și înălțarea Luceafărului de- asupra cărții tânărului
semnează mișcări antagonice pe o axă gotică iconoclast Radu Cer-
imaginară față de care se relaționează cele două nătescu, Antiparadisul
capodopere. Am risca să afirmăm chiar ca pe o lui Mihai Eminescu,
necesitate primordială a celor doi mari poeți ra- Junimea, 2017, fiind-
portarea la această axă gotică de-a lungul între- că fascinanta aventu-
gii lor opere”. Nu lipsesc însă, aici, ca pretutin- ră la care ea ne invită
deni pe parcursul lucrării, necesarele, prudentele presupune o orientare
nuanțe și departajări: „Oricât am decela structuri în arcanele filosofiei
lirice la Poe și Eminescu, născute din aceeași oculte, ale gnozei,
propensiune comună spre un gotic specific area- „științei” hermetice, alchimiei, teosofiei, antropo-
lului Nordului Europei (real, livresc sau imagi- sofiei, kabbalei, rosicrucianismului..., nu în ultimul
nar), rezultanta lirică a acestor prevalențe nordi- rând, în ce a mai transpirat dincolo de tabuurile
ce va rămâne mereu una temperat-gotică la Emi- masonice. Greutatea unei documentări cât de cât
nescu (spre deosebire de cea subliniat-gotică la riguroase în domeniu, dincolo de informațiile gene-
Poe)”. Cele mai frumoase pagini ale cărții lui rale oferite prin lucrările de vulgarizare („profana-
Ioan Iacob, model de acuitate a observației, si- toare de mistere”, zice autorul nostru), e de natură
guranță a viziunii de ansamblu, finețe a interpre- să-ți inducă sentimentul unui stânjenitor handicap.
tării, sunt cele dedicate poemului eminescian de Cărțile citite și recomandate de Radu Cernătescu,
tinerețe Mortua est!, recuperat, prin alăturarea cu titluri latinești de câte o jumătate de pagină,
de altă capodoperă, Annabel Lee, pentru cate- sunt, majoritatea, de pe la 1600. Ar mai fi, pentru
goria pieselor de top ale liricii universale. În astuparea lacunelor noastre în ocultism, chiar căr-
această privință, da, are dreptate, Mortua est! e țile domniei sale, una mai veche, Literatura lucife-
cel mai „poesc” poem eminescian. Ambele poe- rică, din 2010, alta mai nouă, Arcanosophia, din
me, reflexe ale unei experiențe de viață timpurii, 2016, dar și aceasta ar însemna să recurgem la
citite în grila paradigmei Eros – Thanatos (aces- informații de mâna a doua. Pe lângă un masterat
ta e și titlul remarcabilului capitol al cărții) „se-n- în hermeneutică la Timișoara, d-sa este beneficia-
gână și-și răspund”, se luminează și se îmbogă- rul unei specializări postuniversitare în filosofie la
țesc reciproc prin congruențe compoziționale, Universitatea Central Europeană (CEU), Budapes-
tematice și de expresie: scenografie gotică, invi- ta, și în Științe Hermeneutice și Arte ezoterice la
die celestă a îngerilor față de intensitatea erosu- Colegiul vienez „Nicolas Flamel”, așa că trebuie
lui adolescentin, „areal tragic”, am zice, wagneri- să-i acordăm credit pentru afirmațiilor făcute. În ce-
an tristanesc, cu iubirea dintâi adusă brutal sub le ce urmează ne vom limita numai la aspectele
pecetea morții, retorică a disperării și răzvrătirii referitoare la literatura română. În această privință
cu accente byroniene, mergând la Eminescu pâ- trebuie să spunem că l-am citit atent în abordările
nă la negarea Divinității, proiecție cosmică înăl- sale eminescologice anterioare, din „Convorbiri li-
țând iubirea dincolo de hotarele vieții comune, în terare”, „Cronica”, „Viața Românească”, „Luceafă-
fine, sonorități muzicale cu efecte majore asupra rul”, „România literară”, și l-am urmărit cu viu inte-
receptorului. Hotărât, cartea de față ne recoman- res pe un blog personal cu sprinten-extravagante,
dă un autor de excepție. În marea „Armada” a niciodată banale, eseuri despre fenomenul literar
eminescologiei contemporane, se înscrie acum românesc, între care ne-a atras atenția o „despărți-
Ioan Iosub, împreună cu proaspătul contingent al re de Călinescu” afirmată ferm, aș zice chiar cu

65
excesivă duritate (Împotriva lui Călinescu). Stăruim misterele ei încă din perioada studiilor universitare
asupra acestui articol pentru că el reprezintă un prin mijlocirea cercurilor spiritiste vieneze, cu urme
fulminant manifest pentru eliberarea de sub tutela detectabile în postume din aceeași epocă precum
sufocantă, „într-un prezent desacralizat și tragic”, a Odin și poetul, Avatarii faraonului Tla, mai evident,
criticii tradiționale, reprezentată de divinul critic și în Steaua vieții, unde „sfântul ochi de aur” trimite la
„puzderia” de discipoli călinescieni, cu falsul ei „es- „lumière de l’Etoile flamboyante” (P.J. Paris) nelip-
tetism științific”, reducând, printr-un demers „rațio- sită de pe cerul tuturor lojelor masonice. Cu aceas-
nalist și precupeț”, „Scriptura la scriitură şi pe pro- tă ocazie, autorul redeschide „dosarul” destul de
fet la scriitor”, și pentru o nouă abordare a actului voluminos al așa-zisei „conspirații iudeo-masonice”
literar prin care „cititorul adogmatic” este invitat în cu eliminarea din viața publică și chiar suprimarea
„subteranele scriiturilor cu cheie, iluminate de tra- fizică a incomodului gazetar Eminescu tocmai de
diţia arheală”. Iată, într-o altă versiune, arcul trans- către prietenii săi junimiști, majoritatea francma-
frontalier preconizat de Ion Iacob: „Circulând liber soni, în frunte cu filogermanul Maiorescu și cu co-
pe palierele conotative ale literaturii române, vom laborarea altui francmason, profesorul universitar
putea ilumina de aici o perspectivă comparatistă Al. Șuțu, ba chiar și a regelui, curtat și el de franc-
asupra funcţiei repetitive a simbolului ocult şi a mi- masonerie, ce făceau astfel jocul imperiului austri-
tologiei iniţiatice în cultura de tip occidental. Vom ac, acesta forțând print-o artificială criză diplomati-
cerceta astfel o subterană care uneşte toate cultu- că, (pretextul era un discurs „ofensator” al deputa-
rile post-iniţiatice şi care se varsă în absolut...”. tului liberal Petre Grădișteanu) aderarea României
Preluat ca introducere la cartea despre „istoria la „liga păcii”, Tripla Alianță. „Asasinarea politică” a
ocultă a literaturii române” (Literatura luciferică) ar- lui Eminescu ține desigur de speculații fanteziste
ticolul despre Călinescu reverberează, în termeni (în care sunt puse la contribuție criptografia, ana-
mai puțin contondenți, în ultimele secvențe ale căr- grama, numerologia), cu privire la conștientizarea
ții despre „antiparadisul” eminescian. Dacă anterior de către poetul bolnav a cabalei căreia-i cade vic-
vinovatul moral pentru „reducția semiologică” prin timă. Astfel, cuvintele rostite de poet la Gara de
care s-a ajuns în critica noastră ca „raţionamentele Nord, din vagonul în care urma să plece la sanato-
şi obiectivele esteticii să fie confundate cu critica li- riul din Viena reproduse de Livia Maiorescu: „Doc-
terară” era nimeni altul decât Immanuel Kant, tor Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi
acum, asaltul împotriva „estetismului guraliv, pre- colo marea domnişoară” şi „Argus” sunt răstălmă-
cupeț și servil, bun să reflecte doar decadența unei cite în fel și chip de adepții teoriei conspirației, unul
lumi sleite de originalitate” se face sub semnul lui dintre ei fiind generalul securist Ilie Torsan ce-și
Schopenhauer, cu argumente din scrierea sa mai alină anii de pensie prin „spargerea” unor coduri
puțin frecventată Parergaund Paralipomena, unde încifrate eminesciene, scrise sau orale. Prin elimi-
filosoful cerea transferul de la „frumosul artificial” la nări de litere, permutări, anagrame, echivalări nu-
„gândirea perenă”, de la text la autor, „cel care ră- merice, acesta ajunge la incredibila formulare „Ma-
mâne zidit în temelia marii literaturi”. Succintele iorescu, Marele Mason” urmat de numele zeului
capitole finale, Hermeneutica geniului și Metafora tradus prin „Ateul” și, concomitent, „O știu!”. Sun-
murind, se convertesc în prefață a cărții și ea ar tem de acord că toate acestea sunt aberații con-
trebui citită de la coadă la cap precum scrierile trazise de iubirea constantă arătată poetului de
arabe ori ebraice. prietenii junimiști, care nu-l lasă la greu nici în mo-
Noua carte despre Eminescu este o pledoarie mentele dificile ale bolii. Dar, vai, combătându-le,
nedisimulată pentru locul și rolul important al ma- în cadrul unui „recurs al masoneriei”, Radu Cernă-
soneriei în cultura română. Analizată dintr-o per- tescu cade el însuși în capcana unui scenariu la fel
spectivă mai largă, a istoriei noastre literare, ea ne de abracadabrant: dorind să-l scape de vânătoa-
întărește o bănuială mai veche: toți scriitorii mai de rea guvernului împotriva unor „țapi ispășitori” în
doamne-ajută ai secolului al XIX-lea, printre care și amintitul conflict diplomatic româno-austriac, Maio-
Creangă, au fost masoni. Nouăzeci la sută dintre rescu ar fi regizat ascunderea poetului, cu un „dia-
ei sunt deconspirați acum de d-l Radu Cernătescu, gnostic fals” în clinica doctorului Șuțu. De fapt
despre restul urmând să aflăm cu următorul prilej. Eminescu știa și era de acord cu negocierile se-
Nici în secolul XX masoneria noastră nu se poate crete în interesul menținerii păcii dintre guvernul
plânge de secetă scriitoricească. Nu știm care es- român și imperiul austriac. Maiorescu în Jurnalul
te situația în prezent; oricum, Nicolae Manolescu și său a transmis acest adevăr parolat inițiaților ma-
Eugen Simion fac parte din loje diferite. Revenind sonici tot prin mijlocirea unui limbaj simbolic, făcut
la poetul nostru și la legăturile sale cu masoneria din gesturi și cuvinte schimbate cu poetul în „fatidi-
reținem sugestia privind posibila familiarizare cu ca” zi de 28 iunie. Dar problema dacă a fost sau

66
nu bolnav cu adevărat Eminescu rămâne în suspensie și autorul trece
lejer mai departe la o altă problemă. BIBLIORAFT
În ceea ce privește depășirea „clișeelor criticii estetice” și lumina-
rea legăturilor dintre opera poetului și occulta philosophia trebuie să
spunem că, spre dezamăgirea noastră, acestea sunt destul de greu
de ales din noianul de informații privind atâtea direcții și mișcări ezote-
rice, rezumându-se adesea la câteva rânduri din zeci de pagini exteri-
oare subiectului propus de titlul cărții. Pretextele folosite sunt uneori
destul de subțiri. Într-o parafrază strânsă la versuri din Strigoii, un
adaos al lui Sadoveanu, „numerele de aur” inexistente în textul sursă,
poate motiva o trimitere a autorului Crengii de aur la „pătratul de aur”
din Melancolia lui Dürer, dar în nici un caz nu poate fi un argument
pentru a o asocia celebra gravură cu motivul magului din poemul emi-
nescian (v. Eminescu, Sadoveanu și misterul unei gravuri). Unele fer-
tile sugestii cum este aceea a depășirii reducționistei „antiteze morale”
călinesciene din Luceafărul în favoarea citirii sale în cheia unei „alego-
rii hermetice” prin care personajul titular, cu toiagul său „încununat cu
Romano GUARDINI
trestii”, devine o ipostază a lui Hermes Trismegistus cu caduceu, pa- Artă și revelație
tronul filosofiei oculte, rămân doar ca o promisiune făcută în cuvântul Cluj-Napoca, Limes, 2017
introductiv al lucrării (Către cititor) Acolo unde, uitând de partipri-ul său
masonic, D-l Radu Cernătescu se apleacă mai stăruitor asupra textu-
lui eminescian, rezultatele sunt pe măsura întinselor cunoștințe și a
mobilității sale intelectuale. Observații filologice de mare subtilitate gă-
sim, iată, în analiza unei sintagme, „un aiurit de jale” unde cuvântul
aiurit, o șaradă nedigerată de lingviști și eminescologi, blocați în tra-
ducerea inadecvată prin conotația sa peiorativă, aiureală, este „reabili-
tat”, prin apelul la vechi glosare bisericești și himnologii ecleziastice,
cu ocoluri prin patrologii latine, lucrări de explicații liturgice, enciclice
papale, mitologii romane, redându-i-se înțelesul său originar, de vaier,
jale, tânguire, intuit de Eminescu într-un vers, „poate cel mai trist din li-
rica românească”. Instructive sunt și glosele la secvența visului profe-
tic al sultanului din Scrisoarea III, cu o lectură atentă a Istoriei... orien-
talistului austriac Joseph von Hammer, cu urme minuțios decelate în
textul eminescian. La această filiație îndeobște cunoscută, se adaugă Victoria MILESCU
însă interpretarea profund originală, bazată pe știuta pasiune a poetu- Strada Lăcustei - Versuri
București, eLiteratura, 2017
lui pentru cartea veche, a versului privind enumerarea celor trei conti-
nente, „Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri”, inexistente la Hammer, a
cărui sursă e descoperită de exeget în gravura de pe coperta cărții
Sistema religiei muhamedane și în textul explicativ al autorului ei, Di-
mitrie Cantemir. Să mai adăugăm excelenta exegeză la Cezara, cu
revelarea, în răspăr cu analizele lui G. Călinescu și Mircea Eliade, a
unei gramatici a inițierii adăpostită în toposul mitic al insulei paradisia-
ce a lui Euthanasius. Cu astfel de pagini își poate justifica Radu Cer-
nătescu orgoliosul proiect de înnoire a criticii eminesciene.

Radu CIOBANU
Heralzii
Ediția a II-a revăzută
Prefaţă de Mircea ANGHELESCU
Bucureşti, Editura Institutului Cultural
Român, 2017

67
Bogdan Mihai MANDACHE

EMINESCU CITIT ÎN CHEIE ESOTERICĂ

Marile opere fie ele filosofice, literare, muzicale


sau plastice își vor arăta totdeauna nebănuite sen-
suri și înțelesuri, vor fi privite și analizate din noi
perspective, vor primi noi interpretări, subliniind
prin aceasta bogația de semnificații atașată creați- de dialogurile lui Platon. Aceste gînduri pot fi ex-
ei. De cele mai multe ori comentatorii de astăzi trapolate către întîlnirea cu orice autor al unei ope-
propun o concepție, o viziune de interpretare mai re care este piatră de hotar. Radu Cernătescu, cu-
vastă, deschisă către cultură, spiritualitate, cu- noscut pentru preocupările sale hermeneutice apli-
noaștere filosofică. Astfel cititorul va întîlni în lucră- cate filosofiei oculte în literatura română și univer-
rile care propun noi viziuni interpretative ample re- sală, recitește poezia lui Eminescu ascultîndu-l pe
ferințe la concepte care au marcat dezvoltarea ști- celălalt Eminescu, filosoful: Antiparadisul lui Mihai
ințelor umane (lingvistică, psihologie, antropologie Eminescu, Iași, Editura Junimea, colecția „Emines-
culturală, sociologie, psihanaliză, istorie). De la un ciana”, 2017, 208 p.
prim cerc al operei, cititorul va privi o amplă pano- Eseurile din recentul volum al lui Radu Cer-
ramă a multiplelor cercuri concentrice aflate într-o nătescu „își propun să treacă dincolo de clișeele
continuă generare; nu este vorba nicidecum de criticii estetice, revelînd apetența poetului nostru
substituirea unei interpretări vechi cu alta nouă, ci național pentru «puterile ascunse și interzise» care
constanta raportare la operă și propunerea unei au format cîndva, în vremea lui Paracelsus și
noi viziuni. În zorii modernității una dintre cele mai Agrippa, obiectul acestei occulta philosophia.” Este
expresive imagini a cercurilor îi aparține lui Robert avută în vedere deschiderea către ființa văzută nu
Fludd și este exprimată în gravura sa Integrae static, ci în devenire, iar această viziune este din-
Naturae Speculum Artisque Imago, în care univer- tre pecețile gîndirii romantice care a avut nume-
sul este prezentat ca imagine a lumii arhetip. Mo- roase puncte de convergență cu filosofia ocultă, iar
nada divină universală a cărei emanație zămisleș- această preocupare pentru filosofia ocultă o ilus-
te sferele macrocosmosului și microcosmosului trează Goethe, Herder sau Schlegel. Dar discuția
după raporturi armonice care revelează că Dum- despre filosofia ocultă nu putea ocoli subiectul ca-
nezeu lucrează asupra întregului. Filosoful și ma- re generează încă vii dispute, anume apartenența
tematicianul britanic, Alfred North Whitehead, spu- la masonerie, loja L'Etoile de Roumanie, a celor
nea că întreaga filosofie europeană nu este decît o mai mulți membri ai societății „Junimea”. O notă
notă în subsolul unei pagini a unui dialog al lui Pla- din jurnalul lui Maiorescu îl determină pe Radu
ton; exprima astfel admirația pentru perfecțiunea Cernătescu să afirme că Eminescu era mult mai
artistică, literară, conceptuală a dramelor filosofice apropiat decît s-a crezut „de cele două coloane în-
scrise de filosoful grec, pentru prospețimea spiritu- tre care se păstrează secretul masonic.” Apropie-
lui grec și a culturii grecești exprimată cu maximă rea poetului de tainele masoneriei ar fi avut loc în
intensitate de dialogurile platoniciene, pentru sen- anii de studenție, la Viena, unde ar fi frecventat
timentul de autenticitate și imediatitate, toate aces- cercuri spiritiste și ocultiste, ecourile acestor
tea fiind căi de apropiere a publicului contemporan întîlniri putînd fi lesne percepute în poeziile Venere

68
și madonă, Epigonii, Steaua vieții sau Odin și poe- care nici criticii nici cititorii nu se oboseau să le
tul. Mult timp s-a speculat asupra internării și mai identifice. În celebra sa Istorie a literaturii româ-
tîrziu asupra morții poetului, urmare a unei conspi- ne..., Călinescu nu pomenea nimic despre o scrie-
rații masonice datorate atitudinii lui Eminescu în re în care alți critici vor vedea cheia de boltă a
scandalul diplomatic între Viena și București. Un operei lui Sadoveanu. Magul din Creanga de aur
subiect pe seama căruia se va specula mult timp. este aidoma celui din poemul eminescian Strigoii,
Radu Cernătescu interpretează în cheie masonică prozatorul amintind și versul în care timpul este re-
o notă din jurnalul lui Maiorescu, din 28 iunie 1883, prezentat printr-un alb ș-un negru corb. Rămînînd
în care apar Hermes și Venus, primul, ca aducător în aria similitudinilor și preluărilor creatoare, Radu
de pace, Venus ca Luceafăr, steaua ca emblemă Cernătescu amintește de „prelucrarea poetică” a
a masoneriei. „Așadar, sensul învăluit pe care nu-l propoziției lui Joseph von Hammer „ochiul său
putea divulga Maiorescu decît unei posterități avi- adormit la exterior, deschis e înăuntru” devenite
zate era că masoneria va aduce pacea prin nego- „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se desteaptă.”
ciere. Moment la care, Eminescu «cu privirea în Călătoria, muntele, ascensiunea montană
extaz» ar fi răspuns că asta va putea însemna o sînt cîteva teme cultivate cu predilecție de curentul
nouă renaștere”, susține Radu Cernătescu. romantic, atît în literatură, cît și în pictură. În litera-
Bun cunoscător al filosofiei arcanelor, un tura română primele relatări ale unor „excursiuni”
exemplu grăitor fiind precedenta sa carte Arcano- romantice aparțin lui Gh. Asachi, Dinicu Golescu,
sophia. Repere pentru o fenomenologie a misteru- Costache Negruzzi sau Alecu Russo. Pasionat că-
lui, Junimea, 2016, Radu Cernătescu propune cî- lător, Mihai Eminescu dă glas fanteziei romantice
teva subtile și originale interpretări ale unor motive și sacralității munților în creații poetice cum ar fi
poetice, în spatele cărora deslușește înțelesuri ve- Povestea magului călător în stele („În munții ce pu-
nind dinspre hermetism, dinspre filosofia ocultă. ternici din codri s-aridică/ Giganți cu picioare de
Astfel legenda copacului, arbor erecta, care crește stînci de granit”) sau Memento mori („Stîncă urca-
în visul sultanului chiar din trupul său, simbol al vii- tă pe stîncă, pas cu pas în infinit”). Radu Cernătes-
toarei expansiuni a Imperiului Otoman, citită de cu face analogii cu alte texte ale romantismului
Eminescu în cartea lui Joseph von Hammer, are apusean, deschide analiza către filosofia rozicru-
ecouri în Scrisoarea a III-a („Înrădăcinat în pieptu-i ciană, propune o cheie de acces către subteranele
tot mai mare și mai mare/ A lui ramuri lungi întinde ocultismului occidental în gravura dintr-un tratat
peste țări și peste mare”). Un alt mit căruia Radu despre cabală de la începutul secolului al XVII-lea.
Cernătescu îi descoperă noi valențe este cel al in- „Toată această trecere prin focul re-formator al
sulei lui Euthanasius care ascunde o gramatică a transmutării inițiatice, a făcut din munți un athanor
inițierii, mirifica insulă fiind accesibilă doar celor ca- ocult cu care s-a reușit fabricarea, cum spune Juli-
re au trecut proba inițiatică a labirintului. Un alt mo- us Evola, unui model al plenitudinii ființei umane:
tiv cu dimensiuni mistice în poezia eminesciană alpinistul spiritului”, scrie Radu Cernătescu.
este oglinda întunecată, oglinda saturniană, spe- Recenta carte a lui Radu Cernătescu, rod al
culum nigrum, un motiv romantic cu semnificative cercetării constante a hermetismului și ocultismu-
trimiteri esoterice, printre acestea autorul amintind lui, a alchimiei și teosofiei, răsfrînte asupra poeziei
ipostaza grotei inițiatice, „locul întunecos dar plin eminesciene, este un grăitor exemplu că opera
de lumina vizionară a speculației (...) misterul nefi- poetului nu și-a epuizat posibilitățile unor noi inter-
ind decît oglinda întoarsă către sine în care se pretări. Sigur unii cititori vor rămîne fideli mai ve-
oglindește frica omului rațional.” Radu Cernătescu chilor interpretări neîndrăznind să se aventureze
îl vede pe Eminescu inspirator al romanului pe un teren, cel al esoterismului, care încă stîr-
Creanga de aur al lui Sadoveanu; în sprijinul de- nește neîncredere și nedumeriri, deși a apus vre-
mersului său hermeneutic invocă versuri din poe- mea în care în numele atotputerniciei rațiunii eso-
zia eminesciană Strigoii, viziunea lui Eminescu terismul era privit ca o frivolitate. A venit vremea
creînd cadrul cu valențe mistice care l-a putut in- să acceptăm că raționalitatea plată nu poate da
spira pe Sadoveanu. Scrierea lui Sadoveanu a fost seamă de complexitatea lucrurilor, de pluralitatea
primită cu răceală, tema fiind nefamiliară mediului interpretărilor.
literar românesc și trimițînd la surse cărturărești pe

69
Ion POP

„VAGA TEROARE A FRAGILITĂŢII”

În prefaţa la placheta de versuri Sufletul pră-


dător, Ioan Holban insistă asupra observaţiei că
Emil Nicolae „e, mai întâi un poet al lucrurilor mă-
runte şi fiinţelor mici, aparent insignifiante”; citea-
ză, tot aşa un vers cu „gloria poverilor mici” şi re-
ia ideea scriind că „poetul caută semne, scoto-
cind strada în căutarea lucrurilor mărunte”. Are,
desigur, dreptate în măsura în care se poate de-
tecta într-adevăr şi în noile mici poeme o apropie- şi cu tiparele alterate.
re cumva delicată, faţă lumea notată în versul Dar ceea ce transmite, în esenţă, această po-
trasat cu un condei fin ascuţit, prins în contururi ezie este cel mai expresiv numit în formula „vaga
miniaturale, fragile. Însă chiar titlul cărţii sugerea- teroare a fragilităţii”, întrucâtva oximoronică. Bru-
ză un soi de agresivitate atenuată, decantată, ca- talităţile sunt efectiv absente, însă „prada” realu-
re – se va vedea – nici nu va face recurs la ima- lui e învăluită totuşi prin strategii cugetate, încre-
ginarul de factură expresionistă, ci va schiţa mai zătoare în efectul fie şi relativ ori târziu al încer-
degrabă în aceste linii subţiri nişte „situaţii poeti- cuirii: „Cartea foarte subţire stă înlăuntrul/ cărţii
ce” pe spaţii reduse, cu o figuraţie obiectuală şi groase ca un semn/ lăsat acolo după răsfoire/
umană restrânsă, sugestivă cu economie pentru sau/ cartea foarte subţire stă în burta/ cărţii groa-
„ideea” lirică, deloc timidă, în fond. Căci, recunos- se ca un bisturiu/ uitat acolo după operaţie/ (încet
cându-şi fragilitatea, „sufletul” care mobilizează ucigând-o încet)”. Tandreţea poate deveni astfel
reflecţia lirică nu pare deloc retractil şi lipsit de o insidioasă, armă doar aparent inofensivă a sen-
anume determinare. Reacţia lui la o realitate cel sibilităţii plăpânde forţate să reacţioneze. În ge-
puţin inconfortabilă are totuşi fermitatea pe care neral însă, tensiunea e conţinută, reprimată, deşi
timidul şi-o impune în stări-limită ale trăirii, ca şi disponibilă pentru atacuri punctuale, dictate de
obligat să-şi manifeste neliniştea. Fundamental, dispoziţia afectivă: „Toate cele ştiute şi cele ne-
subiectul e un sceptic, ştie – ironic – că iluzia ră- ştiute/ de pe lume îi sunt familiare/ când are chef
mâne iluzie, şi că „Cronometrată atent/ asambla- să urle – dărâmă o parte/ când are chef să tacă/
rea scheletului/ unei iluzii/ necesită un timp egal/ – se camuflează în/ cealaltă parte/ şobolanul ro-
cu inventarierea/ rămăşiţelor ei”. E micul poem- şu se arată când şi cum vrea el/ printre becule-
program al acestor versuri modelate adesea în ţele aprinse de sărbători”. Altminteri, poetul ştie
tipare cvasiaforistice sau aduse în pragul reflecţi- că „numai seminţele fricii/ luminează viitorul”,
ei sapienţiale, caracteristică la care se va fi gân- contemplă decadenţa gândindu-se la democra-
dit şi Constantin Călin, care vorbeşte undeva de- ţie”, bănuieşte că cerul abastru nu e decât „talpa
spre „«dicţia»... unui intelectual fin şi rafinat, su- iadului”, constată că „viteza luminii este egală cu
perior prin conştiinţă şi înţelegere”. „Gustul amar” viteza întunericului” şi deduce că „adevărul ră-
remarcat de acelaşi critic e şi al noilor versuri, în- mâne o vorbă goală/ pe care ne chinuim de mile-
crezătoare doar cu măsură în efectele poeziei şi nii/ să o umplem cu înţelesuri de aur –/ licitaţi bă-
în prestigiile creatorului ei într-o lume indiferentă ieţi numai licitaţi/ să crească preţul nimicului”...

70
Nu are nevoie de prea multe propoziţii şi imagini pentru a sugera
deficitul de memorie al lumii în care trăieşte: „La sfârşitul sărbătorii/ BIBLIORAFT
cu mici bere şi sfinţi protectori/ memoria oraşului/ se adună în rigo-
le”... Ironia amară, nestrăină de un Bacovia citat la alte pagini, înso-
ţeşte mereu reflecţia: „descoperă că «libertatea totală»/ .../ însemnă
deprinderea de a-ţi produce/ singur toate lucrurile necesare/ inclusiv
giulgiul morţii/ care trebuie ţesut dintr-un fir unic/ şi fără noduri”. Ori
spune chiar lucrurilor pe nume, uzând doar de dispunerea simetrică
a două reflecţii contrastante: Cu multă grijă trebuie stabilită/ distanţa
cinică de la care/ adevărul se lasă contemplat/ căci aproape/ prea
aproape/ până la îmbrăţişare/ se simte deja căldura minciunii”...
Asemenea exemple pot da o idee despre natura ironic-legiacă a
acestei poezii fără ridicări cutezătoare ale vocii şi poziţionări în cen-
trul scenei, acceptându-şi condiţia cumva marginală, situaţia de ob-
servator şi comentator discret al spaţiului de joc din apropiere. Dar
aceste cugetări şoptite, ca să zicem aşa, se aud îndeajuns de lim-
pede, graţie acelei „dicţiuni” evocate mai sus, unei anumite acurateţi
a acestui discurs pe spaţii mici. Trimiterile livreşti care apar din loc în Liviu CAPȘA
loc atrag atenţia, între altele, asupra unor experienţe de lectură şi Copiii de lut
Florești, Limes, 2017
artă combinatorie însuşite în timp, drept care cele două poeme puse
sub titlul literatură, unul cu subtitlul poezie, celălalt ilustrativ pentru
proză, meditează asupra facerii textului ca dispositio atent calculată
a elementelor componente, învăţată prin studierea „maeştrilor”,
uzând de un material lingvistic identic, pe care numai aşezarea dife-
rită în pagină, sub formă de vers ori frază prozastică, le diferenţiază.
Artizanat, aşadar, însă cu rotunjiri ca şi caligrafice de cuvinte parcă
temându-se să nu li se deformeze limpezimea gândului conturat sau
a medierilor simbolice propuse cu o calculată simplitate.

Mircea PETEAN
Nerostitele – noi poeme ligure –
(roman)
Florești, Limes, 2018

Nicolae IUGA
Eseuri despre sinucidere
De al justificări filosofice
la interdicții religioase
Florești, Limes, 2018

71
Cărți comentate de

Vasile IANCU

DICTATUL INSIDIOS AL UNEI NOI


IDEOLOGII: POLITICAL CORRECTNES
Teroarea devine totală când ea ajunge independentă
de orice opoziție: ea domneşte supremă
când nimeni nu-i mai stă în cale.
(Hannah Arendt – „Originile totalitarismului”)

Într-o suită de excelente eseuri din volumul Isto- îndărătul căror paravane să facă ce ştiau ei cel mai
ria ca viitor (Bucureşti, Editura Humanitas, 2017), bine: să mintă poporul (inclusiv cu televizorul), să
Ana Blandiana ni se revelează ca o profundă manipuleze masa ignorantă, să aranjeze structurile
gânditoare. Știm, poeta şi prozatoarea Ana Blandi- de putere după bunul lor plac, să continue practicile
ana, din prima linie a literaturii contemporane, după democrației populare, eventual, ale socialismului cu
22 decembrie 1989, şi-a abandonat, temporar şi cu față umană. Din care pricină „am devenit duşmanul
strângere de inimă, uneltele scrisului şi s-a implicat noii puteri, aşa cum fusesem al celei de dinaintea
cu toată ființa şi conştiința sa în procesul dificil, ei”, zice autoarea în eseul-conferință „Autobiografie
complicat, de durată al democratizării vieții noastre. între două Europe”. Când preşedintele proaspăt
A ales calea implicării civice, fiind fondatoarea Ali- ales – preşedintele Convenției Democrate, nu? – a
anței Civice, dimpreună cu un grup de oameni de întrebat-o, stupefiant de jignitor pentru o ființă mo-
bună credință. Din capul locului nu i-a trecut prin rală, „Tu ce vrei?”, adică, ea, Ana Blandiana, ce
minte să acceadă la vreo demnitate în stat. Și alți funcție doreşte, i-a răspuns net şi aproape interzisă
intelectuali de marcă din Bucureşti s-au angajat în de tupeul interogației, venite parcă din partea unui
acest nobil demers: democratizarea societății ro- politician de două parale, trădând, totodată, şi gra-
mâneşti, bolnavă după atâtea decenii de bolşeviza- ve fisuri comportamentale, i-a replicat că nu vrea
re, când mai dură, sângeroasă chiar, când mai nimic pentru ea. De altminteri, spusese mereu că
moale şi perfidă. Dar foarte puțini şi-au dorit să facă nu va candida şi nu va accepta niciodată funcții.
din acest angajament civic, tare risipitor de energii, Pasagerul interlocutor uitase sau măsura oamenii
o trambulină pentru urcuş politic. Doamna Ana după firea sa? Apoi, umăr la umăr cu Romulus Ru-
Blandiana face parte dintre cei foarte puțini. Scrii- san, coagulând o echipă de oameni devotați unei
toarea şi intelectualul Ana Blandiana, interzisă în idei cardinale – resuscitarea memoriei colective,
trei rânduri să-şi publice creațiile, fiica unui deținut memorie devastată de o criminală ideologie –, a
politic, preotul Gheorghe Coman, nu dorea decât creat o autentică şi palpabilă operă: Memorialul
un singur lucru: să-şi vadă țara pornită pe făgaşul Victimelor Comunismului de la Sighet, primul mare
normalității, o țară condusă de elite cu înalt statut muzeu de acest fel din lume. Numai cu sprijinul
moral, nu de activiştii fostului partid unic. N-a fost Consiliului Europei, autoritățile române întorcând
să fie. Când a fost propusă de noul nucleu de pute- spatele – nicio mirare! – unui astfel de unic proiect,
re, patronat de Ion Iliescu, să fie vicepreşedinte al care, practic, ne punea pe harta Europei cu memo-
Frontului Salvării Naționale (au ce au bolşevicii şi rie. Să mai spunem că Ana Blandiana a reînființat
urmaşii lor întru ideologie cu această noțiune de PEN Clubul Român în anul 1990, condus vreme de
război – frontul!), a refuzat. Instinctul sănătos şi bu- 14 ani, că a fondat şi coordonează Academia Civi-
nul simț au pus-o în stare de alertă: frontiştii deci- că, cu editură şi conferințe, cu şcoli de vară pentru
denți recurgeau, şi în acest caz, la manipulare. tineri cercetători şi istorici ai comunismului, că a
Aveau nevoie de paravane credibile, respectate, scris alte şi alte cărți de poezie, de proză şi eseisti-

72
că, că a primit prestigioase premii literare, în țară şi diabolică de a deforma mințile şi sufletele tinerilor,
străinătate. de a şterge orice continuitate între generații şi între
Între temele abordate în această nouă carte de straturile memoriei. În plus, radiațiile sale malefice
eseuri, multe din ele, discursuri publice ținute în ța- pot să transforme noțiunile în opusul lor: drepturile
ră şi în câteva oraşe ale Europei (Paris, Berlin, omului se deosebesc tot mai mult de demnitatea
Cracovia, Viena, Varşovia, Ljubliana, Roma), men- umană, iar libertatea gândirii intră de bunăvoie în
ționăm cele privind rădăcinile răului de azi, memo- cămăşile de forță prêt-à-porter ale corectitudinii po-
ria ca formă de justiție, rezistența prin credință, litice, asemănătoare până la confuzie cu vechea
cenzura ca formă de libertate şi libertatea ca formă cenzură interioară (de care îmi era mai teamă de-
de cenzură, drepturile omului, între religie şi politi- cât de cenzura propriu-zisă)”. Cei mai mulți dintre
că, băşcălia la români, patrimoniul suferinței etc. practicanții acestei ideologii, dacă nu toți, care vor
Inițial, eseul care dă titlul cărții a fost genericul con- s-o impună ca o obligație tuturor, din nefericire, au
ferinței susținute la Universitatea Babeş-Bolyai din şi izbânzi (vedem în filme, în teatru şi dansul numit
Cluj-Napoca, în anul 2015, cu prilejul decernării ca- contemporan, în literatură, în comportamentul pu-
lității de doctor honoris causa. De la prima până la blic, în învățământ, în cultura de masă, chiar şi în
ultima pagină, volumul se citeşte cu mare folos. Ci- aceea făcută de profesionişti, însă, luați de valul
titorul este invitat să mediteze serios la condiția sa curentului…), au făcut din ea o religie. O religie a
umană, să participe la evantaiul de idei propuse de urâtului, diformului, absurdului fără sens. Să
autoare. Oricât de complicate ar fi sau ar putea să schimbi titlurile unor tablouri celebre, pictate de ar-
pară, subiectele sunt creionate cu o remarcabilă tişti celebri (nu artişti vizuali!), numai pentru că ace-
limpiditate şi finețe analitică. Deseori, fapte concre- le titluri conțin cuvinte ca negru, sclav, indian, pitic
te din viața Anei Blandiana, din diverse etape ale şi alte vocabule considerate jignitoare de către ze-
biografiei sale, sunt circumscrise inteligent, convin- loşii adepți ai politicii corecte, asta se cheamă ipo-
gător, expresiv, în contextul unor fenomene specifi- crizie, cultivată până la absurd. Să înlocuieşti în
ce, valabile pentru o majoritate normală, rațională. opera lui Mark Twain cuvântul negru cu afro-ameri-
Chiar şi după retragerea sa din activitatea de can, tot ipocrizie se cheamă. Cei care se fac luntre
prim-plan a societății civile, spre câştigul literaturii şi punte, uneori, cu vădită agresivitate, pentru a fi
naționale, doamna Ana Blandiana reprezintă una scoase din şcoli icoanele cu Maica Domnului şi
dintre personalitățile marcante ale acestei societăți. pruncul în brațe, pe motiv că „întrețin o atmosferă
Orice intervenție a Domniei sale în spațiul public, ostilă şi degradantă, contribuind la inferiorizarea
fie şi o dată-n an, este nu doar demnă de luat în femeii”, se pun, ei înşişi, în postura de indivizi into-
seamă, ci şi o provocare reală pentru mințile scor- leranți, ostili şi cu o viziune degradantă asupra sim-
monitoare. bolurilor creştine, jignind sute de milioane de oa-
Din multitudinea subiectelor, ne oprim la acela meni cu frica lui Dumnezeu. Lumea e croită dintru
care constituie şi miezul eseului „Istoria ca viitor”: începuturi aşa cum e croită, diversă, frumoasă, dar
corectitudinea politică sau, cu termenul englezesc, şi imperfectă, şi n-o schimbi tu, adept fanatic al po-
political correctness. Termen care nu spune mare liticii corecte, cu ideologia ta, rudă apropiată, aproa-
lucru, dar care s-a întins ca râia. În literatură, în ar- pe geamănă, cu ideologiile totalitare. Important e
tele frumoase, în spectacole, în politici de tot felul, ca negrul, albul, galbenul şi de orice culoare să fie
având pretenția, această ideologie absurdă, să oameni de onoare, utili semenilor lor. Și să fie mai
acopere întreaga noastră viață, înrudindu-se, în- buni. Devin ei mai buni şi mai frumoşi sub imperiul
tr-un plan bine pitit, cu ideologia marxistă sau, dacă unor directive? Nici vorbă! Noi, cei din Estul Euro-
vreți, neomarxistă. E o ideologie tot mai agresivă şi, pei, am trăit efectele directivelor, care nu puteau fi
totodată, insidioasă, ce tinde să schilodească liber- decât dezastruoase. Se văd şi acum, la aproape
tatea de gândire, zmintind, deloc nevinovat, lucruri- trei decenii de la prăbuşirea sistemului comunist.
le, în aşa fel încât creierele necoapte, teribiliste, ca Sunt convins că negrii, mulatrii sau ce-or fi, din
să nu le zicem tulburate, să nu mai ştie ce este cu S.U.A. şi de oriunde, dacă sunt oameni cu demni-
adevărat binele şi frumosul. Chestiunea este atinsă tate şi cu personalitate, se simt jigniți când li se
şi în alte texte, mărturie că eseista Ana Blandiana e acordă privilegii, conform unor directive de political
preocupată pilduitor – şi pe deplin justificat – de correctness, numai pentru că au culoarea pielii mai
subiect. Bunăoară, în splendidul text „La ce bun închisă. Valoarea umană contează, dincolo de ori-
poeții în vremuri de restrişte?”, care stă alături de ce ideologii. Și în numele cui vrei tu, ideolog al poli-
altul, „Poezia, între tăcere şi păcat”, adevărate cre- ticii corecte, să schimbi lumea după canoanele ta-
do-uri artistice, citim: „Amestecul de Rău şi Urât nu le? Cine ți-a dat mandatul ăsta? În ce laboratoare
are încă un nume, dar are o capacitate de-a dreptul s-a clocit asemenea ideologie parşivă şi în ce

73
scop? Cine sunt cei care dau directivele noilor poli- za încălzirii globale. O altă ideologie cu iz internați-
tici de transformare a omului normal într-alt om onalist ne mai trebuie.
nou? Și de ce consideri tu, soldat fanatic al acestei „ Aproape religie şi mai mult decât politică, mai
noi ideologii, că politica ta e cea corectă? Pentru zice Ana Blandiana, corectitudinea politică a trecut
că, unde intervin directivele, unde operează ideo- drepturile omului de la condiția de credință la aceea
logi fanatici, e vai şi-amar de specia umană. de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evolu-
Această nefastă ideologie maculează foarte ează în afara spiritului critic şi poate deveni, în situ-
multe valori tradiționale şi de bun simț comun. In- ații neobişnuite, amenințătoare”. Q.E.D.
clusiv, iubirea de națiunea căreia îi aparții. Partiza-
nii corectitudinii politice sunt mondialişti, globalişti
şi, în esență, internaționalişti, precum bolşevicii.
N-au patrie, n-au strămoşi, nu aparțin unei familii
lingvistice, unei comunități etnolingvistice, n-au
morminte, nu prețuiesc simbolurile frumuseții uma-
ne. Și-au făurit propriile lor simboluri, sărace, ster-
pe, urâte până la hidoşenie. Pe care le şi vedem în
filme, în aşa-zisele lucrări de artă (vizuală, nu?), în
poezia şi proza pornografice, în spectacolele sce-
nice fără niciun fior metafizic, dimpotrivă, etalând
cu nonşalanță vulgaritatea, prostul gust, banalitatea
cu ştaif postmodern. Lumea începe cu ei şi ei vor
să facă regulile după care să trăim, să vorbim, să
privim, să învățăm, să iubim. „Satanizarea noțiunii SOLITARUL MĂRTURISITOR
de națiune, naționalitate, naționalism de către in- TURTUREANU
ternaționalismul proletar sau de către political
correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se ma- Chiar dacă în cuprinsul volumului Cronice şi...
nifestă cu aceeaşi violență şi are aceleaşi victime: anacronice (Iaşi, Editura Junimea, colecția „Memo-
tradiția, mândria moştenită din bătrâni şi solidarita- ria clepsidrei”, 2017) găsim şi cronici de carte,
tea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în într-un stil foarte personal, mai curând, sintetice
acelaşi timp popor, dar şi familie, scrie Ana Blandi- analize impresioniste (cum altfel?) ale unor cărți,
ana. Totalitarismele secolului trecut au încercat să îndeosebi, de poezie, din lirica ieşeană mai recen-
pună ideologiile deasupra coeziunii familiale te- tă, de regulă, interpretări în tuşe apreciative/ empa-
mându-se de sâmburele dur al tradiției pe care tice, îngemănate cu schițe portretistice, citim şi
aceasta îl conținea”. Cu forța unei inteligențe supe- consemnări critice despre anii mizerabili din comu-
rioare, Hannah Arendt, personalitate de prim rang a nism, cu bucuriile pe care şi le făcea fiecare, în mi-
filosofiei contemporane, în lucrarea sa monumenta- cul univers familial, cărturăresc, amical, dar şi de-
lă „Originile totalitarismului” (prima ediție, 1951, tra- spre mârşăveniile şi oportunismele unor contempo-
ducerea din engleză în română de Ion Dur şi Mir- rani din originala democrație postdecembristă,
cea Ivănescu, Humanitas, 2006), menționează un- chiar şi câteva poeme, între ele, savuroasa parodie
deva, în capitolul „Ideologie şi teroare”, că „…gân- după Mircea Cărtărescu („Levănțel”), şi câteva pa-
direa ideologică ajunge să se emancipeze de reali- gini de jurnal, cu toată această diversitate tematică
tatea pe care o percepem cu cele cinci simțuri ale şi de expresii literare, pentru noi, Nicolae Turtu-
noastre şi afirmă existența unei realități mai adevă- reanu e remarcabil, aici, prin proza memorialistică.
rate, ascunsă în spatele tuturor lucrurilor perceptibi- Aşa îl percepem în aproape toate paginile, indife-
le, dominându-le din acel loc unde se ascunde şi rent de gruparea lor pe capitole (Deveniri; Figuri.
reclamând un al şaselea simț (…). Acest al şaselea Legende; Adevărul ca poveste. Ficțiunea ca realita-
simț este asigurat tocmai de ideologie, de acea în- te; Conotații), memorialistul e ubicuu. Uneori, de o
doctrinare ideologică specială predată în instituțiile luciditate frapantă, nu o dată, amară, alteori, duios
de învățământ, stabilite exclusiv în scopul acesta şi ludic (calamburul e un mijloc), frecvent cu haz
pentru a-i instrui pe soldații politici…” Această gân- autentic, provocat adesea de necaz, ironic, când
ditoare de excepție a secolului XX a analizat totali- tăios, când răbduriu. Acesta e şi motivul pentru ca-
tarismele ştiute: comunismul/ bolşevismul şi nazis- re, după lectura cărții, de la prima filă până la pagi-
mul. Dar soldații politici ai noii ideologii mărşăluiesc na 370, format academic, am rămas cu imaginea
cu paşi hotărâți pe toate meridianele şi paralele (doar impresia?) prozatorului-evocator Turtureanu.
planetei Pământ, şi aşa în mare primejdie din cau- Al propriei vieți şi al altor persoane, personalități şi

74
personaje, de aflat şi-n alte volume, inclusiv, în ro- vista aia pe masa din cameră câteva zile. Reporte-
manul epistolar „Dublă cetățenie”. Și mai am un rul Marin Florea s-a luat cu... reportajele, tăbârcind
sentiment: acela că scriitorul, cu toate colocvialele reportofonul ăla de cinci-şase kile prin satele şi pe
sale rememorări, pare un solitar în confesiunile sa- ogoarele Moldovei (el fiind slujbaş la secția agrari-
le, pendulând cum zice cineva, între gravitate şi ană) şi, se pare, a pus lira-n cui. Dumnezeu să-l
ironie. Las' că nici autoironia nu lipseşte, semn al odihnească în pace. Din când în când, ne-am mai
inteligenței. intersectat cu Nicolae Turtureanu. Pe la „Cronica”,
Pentru că avem –aşa zicând – în față un volum pe la Casa Pogor, peste drum, la Bolta rece şi prin
cu apăsat caracter memorialistic, ne îngăduim să alte locuri. L-am regăsit, ca ființă gânditoare, cam la
evocăm, scurtisim, momentul primei întâlniri cu Ni- fel. De o bună bucată de vreme nu ne mai vedem.
colae Turtureanu. De care el, cu siguranță, nu-şi De la copilul din Iacobenii Botoşanilor, cu sufle-
mai aduce aminte. Firesc. Îl extragem din cenuşa tul încărcat de imagini de neşters, până la ieşeanul
timpului întrucât, credem, e relevant. Era într-o zi din Strada Independenței, dintr-un bloc oarecare,
de iarnă blândă. Venisem de la Paşcani, unde dăs- autorul devenirilor parcurge o cale cu suişuri şi co-
căleam pentru literatura română, la o amicală între- borâşuri, cu bucurii şi tristeți, cu purtări timide ori
vedere cu fostul nostru coleg de grupă şi de came- scurte răbufniri revoltate, cu afecțiuni discrete, iubiri
ră, în căminul din Roza Luxemburg, Marin Florea. frumoase şi sincerități cuceritoare, alternând cu în-
Reporter la Radio Iaşi. Întâlnirea o programasem în chideri mohorâte, cu umor copilăresc şi mâhniri ra-
Grădina Copou. Acolo era şi o crâşmă modestă, în reori vindecate. Fluxuri ale spiritului şi sufletului re-
actualul Muzeu Eminescu, clădirea veche, unde se găsite şi-n poemele sale.
putea bea un vin fiert. Credeam noi, cinstit. Marin e Nicolae Turtureanu e, în „Cronice şi... anacroni-
însoțit de un tânăr, blond-roşcovan, cu privire blân- ce”, un personaj-narator mereu de descoperit. Lec-
dă, vag ironică, mai mult tăcut. Facem cunoştință. tura textelor sale nu te poate lăsa nicicum indife-
Colegul meu de la radio, Nicolae Turtureanu, îmi rent. Dimpotrivă. Tocmai aceste alternanțe narati-
spune Marin. Stăm la poveşti. Venind vorba de ce ve, în formule prozastice şi publicistice vii, cu nerv,
mai citeşte fiecare, ce mai scrie, dacă mai scrie, cu o tensiune ce vine dinlăuntrul ființei sale de scrii-
amicul din facultate spune: Nicolae a publicat re- tor autentic, atent la frământările misterioase ale si-
cent câteva poezii în revistele... Și pomeneşte vreo nelui, dar şi la mişcările, adesea, imprevizibile, ale
două-trei. Amicul amicului spune o propoziție neu- făpturilor vorbitoare din jur. Și, precum orice creator
tră, ca şi cum nu despre el se făcea vorbire, ca să ce ține la gândurile sale intime (aşadar, nu totul
cităm clişeul avocățesc. Trece repede peste ches- punem pe tavă, mai lăsăm, pentru noi înşine, şi ce-
tiune. Marin mai adaugă: Acum, are pregătit un vo- va substanță sensibilă secretă), cu o doză de scep-
lum de versuri pentru o editură. Turtureanu dă din ticism ocrotitor, N.T. e şi un singuratic. Schimbând
mână cu o undă de scepticism. Bănuia omul ce-l ce-i de schimbat, într-o „pastilă” cu titlul Două aero-
aşteaptă? Ne aflam în anul 1966. Volumul de debut plane survolând adâncul... despre pictorii din Stra-
(„Punctul de sprijin”) avea să fie tipărit abia în anul da Armeană, în centrul narațiunii fiind Dimitrie
1971. Avatarurile acelei editări le povesteşte poetul Gavrilean, zice: „Dincolo de suspiciunea că intrusul
în volumul comentat. Trecuseră cinci ani. Cu toate s-ar putea să tragă cu ochiul, să-ți fure ideea, cred
că, se confesează autorul, „Publicasem de vreo că e vorba şi de-o anume pudoare, specifică orică-
zece ani, sporadic, în presa literară, luasem diverse rui creator: nu arăți nimănui un bruion, când tu în-
premii la concursuri studențeşti şi, în vara lui 66, la suți nu ştii exact ce va ieşi. Vorbesc din propria-mi
absolvire, am crezut că a venit momentul să debu- experiență...”
tez editorial”. Și a sosit şi „intervalul de grație al Ținem să subliniem agerimea, spiritul critic şi
deschiderii ceauşiste...” Care, din nefericire pentru onestitatea publicistului Nicolae Turtureanu. Din ati-
mai toată suflarea românească, n-a durat decât tudinile nete ale intelectualului român iubitor de
foarte puțin. Supremul a fost fascinat de cultul de- adevăr istoric şi adversar neîmpăcat al ipocriților,
şănțat al personalității, pe care îl văzuse el în China mincinoşilor şi ignoranților cu ifose, ne opriM doar
maoistă şi Coreea de Nord a lui Kim şi în ființa lui la un exemplu. Un ambasador al S.U.A. la Chişinău
suficientă s-a aprins, năvalnic, ceea ce avea din (nici nu merită să-i memorăm numele, necum să-l
naştere. A transplantat pe sol românesc o mică re- mai scriem), într-un interviu la Radio Moldova ros-
voluție culturală. Revenind la episodul anterior, Ma- teşte nişte prăpăstii care, dacă n-ar avea impact
rin Florea visa şi el... poezia, pesemne, şi editarea. asupra mankurtizaților de dincolo de Prut (nici din-
Ne amintim că, prin anul patru, i se publicaseră do- coace nu ducem lipsă), ar trebui trecute, aceste
uă poezii în revista„Luceafărul” (pe atunci, condusă prăpăstii, la capitolul: A nu se băga în seamă! Indi-
de Mihu Dragomir), la „Poşta redacției”. A stat re- vidul, cu „stagii consistente la Moscova” (!), „ar fi

75
putut afla – era chiar obligatoriu – că nu doar lin-
gvişti şi istorici români sau din comunitatea acade-
mică europeană, dar şi specialişti ruşi de notorieta-
te au pus la punct fantaziile staliniste (criminale, în
fond) privind aşa-zisa existență a unui popor mol-
dovenesc şi a unei limbi moldoveneşti...” (Din tune-
lul timpului). Ducă-se în pustiul uitării un aşa diplo-
mat, şi-ncă american. Ca să vezi că şi peste Ocean
sunt inşi spălați pe creier. Oare să ne mirăm?
Liric, în aceste proze memorialistice? Nişte adi-
eri. Chiar atunci când o evocă, bunăoară, pe sora
Antonica („ne-a fost ca o mamă”, „suplă, înaltă, ti-
midă şi ademenitoare pentru mulți flăcăi”), Nicolae
T. nu cade în lirism. Cum să facă asta, când „victi- care abundă în observații tehnice, în prețiozități ca-
ma a supraviețuit” balaurului de bărbatu-su care, re nu spun nimic, în frazeologii stufoase cu preten-
spirit cazon, îi aplica şi corecții? Și-aşa, viața e prea ții. Sonoritățile verbale insolite, intelectualist-snobe
neîndurătoare (O, sora mea, tristețea...), iar atunci au mare căutare la cronicarii „subțiri”. Vor să cople-
când o descrii pe... hârtie, devine, parcă, mai dez- şească ipoteticul cititor cu gândirea lor superioară,
agreabilă. O trăieşti numai tu, în solitudine. Poetul e îmbibată de informații savante. Mai ales, unii croni-
în altă parte. cari – să le zicem aşa – de arte frumoase excelea-
P.S. O scăpare care nu schimbă cu nimic bo- ză, în acest sens. Când, în realitatea culturală au-
găția şi valoarea volumului: Iuliu Maniu n-a fost li- tentică, cronicarul e aplicat, sincer cu cititorul său,
der liberal (v. Aşa vă place istoria... literară?), ci iubitor de artă adevărată, cu observații semnificati-
fruntaş al Partidului Național Român din Transilva- ve, cu referințe comparative măsurate, chiar şi li-
nia şi apoi preşedinte al Partidului Național-Țără- vreşti, dar organic, firesc lipite de subiectul abordat,
nesc, prim-ministru al Românei regale în două rân- fără artificii şi grimase, tranşant când trebuie; lă-
duri, până în anul nefast 1947, când a fost închis la sând totuşi uşa întredeschisă. Ca atunci, când iu-
Sighet, unde a şi murit, în anul 1955. beşti literatura, în starea de față, spectacolul de
teatru. Cititorule, ghici cine poate avea mai multă
dreptate în timp? Cel care cultivă relativismul jude-
căților sau autorul sentințelor ex cathedra? Cum ne
MĂRTURIILE SPECTATORULUI spune şi Carmen Mihalache în prima propoziție din
PROFESIONIST cuvântul introductiv: „Nu-mi plac lucrurile încheiate
la toți nasturii, definitive”. Zicere care defineşte, de
O primă şi, în opinia noastră, importantă con- altminteri, şi stilul cronicarului. Alert şi urzit cu grijă,
statare după lectura volumului Teatru la filtru, de frust şi nuanțat. Probă de agerime ascuțită, însă,
Carmen Mihalache: invocarea necesității ca spec- bine temperată.
tacolul teatral să atingă şi sufletul omului-spectator. Despre structura volumului ne spune chiar au-
Fireşte, şi forța ideilor din textul dramatic, vehicula- toarea: „Am încercat, în cartea de față, să strâng
te cu talent actoricesc pe scenă, împlineşte rostul câteva din cronicile mele din ultimii zece ani, fă-
reprezentației. Îngemănarea subtilă, dacă se poate, când o selecție, desigur. Asta vrea să însemne titlul
simbiotică a celor două ținte – sufletul şi mintea – Teatru la filtru, o mică selecție a ceea ce am crezut
nu poate avea decât efectul dorit. De actor, regizor, că este important, semnificativ din ce am văzut în
scenograf, de orice trupă. Oare cine nu-şi doreşte ultimii ani”. Aici, noi conferim, însă, şi alt înțeles cu-
să cucerească omul de dincolo de rampă? Și ama- vântului filtru, asta după ce am parcurs cu interes
torul are în gând această dorință. Important e talen- şi, cum se spune, cu creionul în mână, toate pagini-
tul, bine dozat, sincer exprimat, fără emfază. Iar le: Carmen Mihalache extrage dintr-un spectacol
cronicarul tocmai aceste calități vrea să le pună în esențele. Nu se pierde în amănunte de prisos.
lumină; însă, pe de altă parte, intenționează să-l Pentru că sunt şi amănunte revelatoare. Referiri
pună în gardă pe cititorul comentariului său şi asu- sagace se fac, în primul rând, la arta actorului, aco-
pra falsului, improvizației, exagerărilor, sesizate de lo unde există artă, unde nu-i, nici Dumnezeu nu
ochiul său exersat, cultivat, inteligent. Tot cu since- cere, şi la priceperea regizorului de a pune în va-
ritate şi talent publicistic bine cumpănit, aşa cum loare textul dramatic şi, deopotrivă, potențialul acto-
procedează Carmen Mihalache şi-n această carte. ricesc, şi la scenografie, şi la muzică, şi la – când e
Citim, nu o dată, cronici (şi nu doar de teatru) cazul – dans, pantomimă etc.

76
Periplul cronicarului? Întâi de toate, în Teatrul anumite replici şi, în chip reflex, judecă şi existența
Municipal „George Bacovia” din oraşul în care tră- cotidiană. Cu toate ale ei, bune şi rele, cu chestii
ieşte, cu accente definitorii pe Gala Star/ Gala reci- mărunte şi probleme majore. În cronica la specta-
talurilor dramatice, într-un scurt popas la Botoşani, colul cu piesa „Avarul”, de la Teatrul „Bacovia” (re-
la Zilele Teatrului „Mihai Eminescu”, mai aşezat, pe gia: Dumitru Lazăr Fulga, care semnează şi adap-
îndelete, la Buzău (Teatrul „George Ciprian”), în tarea scenică a clasicei lucrări dramatice a domnu-
Bucureşti, la Fest(in) pe Bulevard, organizat de lui Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière), găsim, bu-
Teatrul „Nottara”, o fugară trecere pe la „Țăndări- năoară, şi această remarcă acidă, pe cât de reală
că”, la Iaşi, comentariile spectatorului profesionist şi, în fond, pe atât de tristă: „Cu o notă hard o de-
vizând, exclusiv, reprezentațiile de la Teatrul pentru senează Firuța Apetrei pe codoaşa Frosina (ah, ce
Copii şi Tineret „Luceafărul”, în Piatra Neamț. La bine mă simt, ce bine arăt, tot turuie ea, amintind
cea din urmă oprire, unde altundeva, dacă nu la de fițoasa şi stridenta Zăvoranca)”. Sau, vorbind
Teatrul Tineretului? Fără a diseca conținutul pro- despre punerea în scenă a textului dramatic sem-
priu-zis al cronicilor, un asemenea demers mi se nat de Ion Ghelu Deselnica („personalitate comple-
pare inadecvat aici, vom sublinia mai cu seamă ati- xă şi carismatică”), autoarea volumului „Teatru la
tudinea omului de cultură Carmen Mihalache, în filtru” conchide: „…în contextul actual, cu acțiuni în
ipostaza de spectator specializat, precum şi a inte- forță ale D.N.A., dezvăluind corupție, lăcomie şi fur-
lectualului care nu uită nicio clipă că nu-şi poate turi uriaşe la cel mai înalt nivel, un spectacol de
acoperi ochii şi înfunda urechile la ceea ce se în- sorginte populară, cu umor sănătos, cum este
tâmplă în viața noastră cea de toate zilele, în cone- Când ai o soacră avară, stă ca dracuˈ pe comoară,
xiune subtilă cu arta săvârşită pe scenă. Când se este cât se poate de nimerit, având un mesaj clar şi
află în fața unui spectacol de excepție, aprecierile de bun simț, pentru că pedepseşte cupiditatea şi
cronicarului Carmen Mihalache sunt pe măsură, avariția, făcând dreptate şi reaşezând, prin artă şi
aşadar, sincere, dar niciodată în exces, şi tocmai terapia râsului (subl. n.), lumea-n rosturile ei”. Și-n
de aceea convingătoare. O pildă: „Oana Pellea a alte pagini întâlnim astfel de trimiteri la ceea (ni) se
scos multă lume din casă, astfel că sala teatrului întâmplă în prezentul, adesea, reprobabil: disoluția
devenise neîncăpătoare. Recitalul ei, cu un text ce- morală, criza valorilor, mistificarea grosolană a
lebru, Vocea umană, de Jean Cocteau (producție a adevărului, corupția endemică, politica (de fapt, po-
Teatrului Excelsior), a beneficiat de regia unei mari liticianismul) de două parale, neruşinarea senină în
doamne a teatrului românesc, Sanda Manu, care a minți şi alte anormalități ce îmbolnăvesc societa-
este şi un pedagog de excepție. A fost o reîntâlnire tea românească. (Acelaşi remarcabil stil publicistic,
fericită dintre fosta studentă Oana Pellea şi profe- viu, expresiv, îl regăsim, de exemplu, şi în tabletele
soara ei, transformată într-o declarație de dragoste semnate la rubrica „Hublou”, dintr-un cotidian bă-
pentru aceasta, şi pentru teatru, mai mult, într-un căuan, precum şi în publicistica sa, pe diverse te-
credo artistic, după cum mărturiseşte actrița. Un me culturale, din prestigioasa revistă de cultură
spectacol elaborat, construit cu rafinament, epurat „Ateneu”, sub direcția doamnei Carmen Mihala-
de orice urmă de sentimentalism. Jucat cu profesi- che.)
onalism, cu semi-tonuri, cu tăceri pline de sens, fă- Carmen Mihalache evidențiază, cu generozita-
ră gesturi inutile, cu emoție conținută”. N-am ales te, izbânzile actoriceşti şi regizorale, unele, la înalte
întâmplător acest pasaj: el înglobează, sintetic, cote artistice, semnalează, fără patimă, însă cu o
cam toate calitățile pe care cronicarul ar dori să le directețe, sperăm, vindecătoare, şi gratuitățile teri-
vadă la orice actor/ actriță. Și, dimpreună cu el, ori- biliste, actualizările forțate, la care asistăm din ce în
ce spectator deştept, cu simțul măsurii, cu bun simț ce mai mult, agitația verbală, sufocarea vocilor prin
şi bun gust. decibelii scăpați de sub control, patetismul, dicția
Amendările, scurtisime, ca nişte şfichiuri de bici deficitară (prea frecvent, zicem noi, întâlnită la tine-
bine mânuit, când ironice, când amare, foarte rar, rii actori), dansul şi pantomima introduse în exces
polemice, la mişcările din societatea contemporană ori nimerite ca nuca-n perete, evidenta lipsă de ta-
sunt binevenite. Că doar spectatorul din sala tea- lent a unor absolvenți de la nişte facultăți
trului, sensibil şi, totodată, lucid, fie că trăieşte clipa S.R.L.-iste etc. Ni se reaminteşte un adevăr: „talen-
întâmplărilor imaginate cu bucurie şi emoție, cu în- tele se nasc, vedetele se construiesc”. Și, cum
frigurare şi melancolie, inevitabil, gândul îi alunecă ştim, aceste „construcții” sunt bazate, exclusiv, pe
şi la ceea ce a lăsat afară, în vălmăşagul vieții pro- date exterioare. Din care pricină, se şi prăbuşesc
zaice. Face analogii, compară, intuieşte sensuri repede. S-avem răbdare…
contemporane în reprezentația scenică, vibrează la

77
Iulian Marcel CIUBOTARU

UN BILANȚ ISTORIOGRAFIC

Pedagog cu vocație şi cunoscut cercetător al mo-


dernității româneşti, Dumitru Vitcu (n. 2 martie 1940,
Ibăneşti, jud. Botoşani) a publicat de curând, la editu- „Partida națională” din Principatele Române în prima
ra ieşeană Junimea, un masiv corpus intitulat Calei- jumătate a secolului al XIX-lea, p. 19). În spiritul ace-
doscop istoriografic. Note, observații şi sugestii docto- leiaşi idei este apreciată şi teza intitulată Convertire şi
rale. Cartea reuneşte circa o sută de texte, alcătuite integrare în societatea românească la începutul epocii
cu ocazia susținerii unor disertații doctorale, în mai moderne: „mărturisim sincer că de mult nu am mai ci-
multe centre universitare (Iaşi, Suceava, Târgovişte, tit cu atâta interes, atenție, plăcere şi profit o aseme-
Chişinău). Aceste sugestii şi aprecieri reprezintă, de nea lucrare, precum cea prezentată de Mihai-Răzvan
fapt, analize substanțiale şi pertinente, incitante ca Ungureanu. Autorul ei, istoric deja cunoscut, cu re-
lectură şi demne de interes nu doar pentru specialişti, marcabile performanțe validate în domeniile istoriei
întrucât ele sunt accesibile (inclusiv din punctul de sociale, socioculturale şi interculturalității, face şi aici
vedere al limbajului folosit) tuturor celor care vor să dovada unui talent înnăscut în mânuirea condeiului,
afle mai multe despre epoca modernității româneşti. adăugând virtuților ştiințifice de necontestat ale lucră-
Din acest ultim punct de vedere, menționăm că repe- rii, farmecul, limpezimea şi armonia mijloacelor de
rele cronologice ale acestei cărți se circumscriu seco- expresie” (p. 121).
lelor XVIII-XX, deşi accentul cade, inevitabil, pe cel În alte situații, observațiile profesorului privesc de-
de-al XIX-lea veac. taliile, însă acestea nu sunt lipsite de importanță în
Autorul şi-a structurat materialul în opt capitole, economia fiecărei analize; minuțiozitatea e semn de
aferent fiecare unei tematici bine conturată. Notele de profesionalism. De exemplu, ochiul cercetătorului ob-
lectură ale lui D. Vitcu fac referire la peisajul politic ro- servă inconsecvența citării unor nume şi propune eli-
mânesc în vremea regenerării naționale (cap. I), isto- minarea citatelor abuzive; în alte părți, se corectează
rie locală, administrație şi instituții (cap. II), minorități sintagme şi afirmații nejustificate (ex. America interbe-
etnice şi religioase (cap. III), imagologie şi viață coti- lică) sau sunt propuse spre utilizare unele titluri omise
diană (cap. IV), politică externă, diplomație şi relații in- din bibliografie. Aceste formulări critice sunt bineveni-
ternaționale (cap. V), istoriografie, învățământ şi cultu- te, fiind expresia onestității. Sine ira et studio...
ră (cap. VI), cler, Biserică şi stat în procesul emanci- Aşa cum mărturiseşte autorul în Argumentul volu-
pării românilor (cap. VII), personalități (cap. VIII). mului, unele referate au suferit uşoare modificări, mai
Toate aceste referate oferă o radiografie (subiecti- ales pentru a se evita repetiția şi au fost suprimate
vă, fireşte!) a istoriografiei române moderne din ulti- „acele pasaje care priveau atât latura pur administra-
mele două decenii. Fiecare text în parte arată nu doar tivă a proiectelor ştiințifice analizate (precum, bună-
buna cunoaştere a subiectului în cauză, ci şi capacita- oară, invocarea deciziei Rectoratului pentru nomina-
tea referentului de a integra oamenii şi faptele trecutu- lizarea mea în cadrul comisiei doctorale), cât şi for-
lui într-o viziune mai largă, europeană (atunci când mularea sentinței din finalul fiecărui text, cuprinzând
este cazul, desigur!). Perspectivei generale i se su- acordul sau – în cazul tezelor pe care însumi le-am
prapune, cum e şi firesc, o analiză atentă şi echilibra- coordonat – recomandarea de atribuire a titlului ştiin-
tă. În unele cazuri, lectura tezelor îl determină pe D. țific de doctor în istorie a lucrării recenzate” (p. 5).
Vitcu să afirme judecăți cu valoare superlativă: „[ne Mai notăm că multe din tezele asupra cărora s-a
aflăm în fața] unei strălucite contribuții ştiințifice şi, tot- pronunțat D. Vitcu în cadrul comisiilor doctorale au vă-
odată, a unui veritabil reper istoriografic, care eviden- zut lumina tiparului, constituindu-se ca valoroase re-
țiază un orizont intelectual şi un potențial creator ab- pere istoriografice şi confirmând, pe deplin, observații-
solut remarcabil” (vezi considerațiile asupra lucrării le şi aprecierile pasionatului dascăl.

78
Constantin CUBLEŞAN

SFERELE ŞARPE

Stabilit în SUA încă din 1977, licenţiat al Fa-


cultăţii de Construcţii Civile şi Industriale din Bu-
cureşti, Şerban Chelaru e o personalitate cultu-
rală complexă, dobândind o anume notorietate
publică atât în profesiunea de bază (Professional
Engineer, în domeniul construcţiilor industriale),
cât şi ca artist plastic (încă din timpul studiilor în îi face o recomandare pe coperta a patra) „cea
ţară a participat la numeroase expoziţii de grup – mai pură formă a înţelepciunii” („în joacă/ mă
pictură şi desen; o expoziţie personală în 1970 la duc/ mă uit/ şi spun”). Şi, la Şerban Chelaru,
Ateneul Tineretului), dar nu mai puţin ca scriitor, această înţelepciune vine tocmai din studiul apro-
publicând câteva volume de poeme (în limba ro- fundat al legilor fizicii şi matematicii, al astronomi-
mână: În umbra numerelor prime, 1998; Qadratu- ei (de ce nu?), căci perspectiva cosmică a reflexi-
ra lunii, 2000; Praf peste pulberea inimii, 2002; ilor nu lipseşte: „de mult/ dimensiunile/ hoardelor
Noduri şi cârlige, 2005; Un părinte pentru eterni- de universuri/ buluc/ peste noi dând/ nenumărate
tate, 2008; Gălbenuşul Soare, 2013; Piele şi Un- (...) îmbrăţişându-l/ doar pe există/ vom afla/ nu-
ghii, 2014 – e drept, toate în ţară, şi Two Penny mai în parte/ răspunsul/ prefăcând universul/
Pouch: Romanian Folktale Translated and Retold morman de cenuşi”; pare un joc savant această
by Ana Chelariu, and ilustrated by Şerban Chela- alternare de sensuri există şi este, dar în dialecti-
riu, la editura Amazon, 2014), devenind membru ca înţelesurilor filosofice ale acestora avem dez-
al Uniunii Scriitorilor din România, al Societăţii voltate idei privind tocmai existenţialitatea umani-
Scriitorilor Bucovineni, dar şi membru al Uniunii tăţii: „există şi este/ formează cu viaţa/ întregul
Artiştilor Plastici din România, la care se adaugă indestructibil/ etern unitar (...) numai sabia gân-
calitatea de membru al Piermont Flywheel Galle- dului/ pe există de este/ şi viaţa/ îl poate despar-
ry din Piermont, New York, cu activitate între te” (există şi este). Sunt poetizate concepte, în
2009-2016). corelaţionarea lor subsidiară („prezentul/ prin ce-
De curând a publicat un nou volum, Sferele ea ce este/ este prezentul etern/ şi continuu” (nu-
Şarpe, urmând, în general, linia aceleiaşi poezii mărul trei). Astfel, apropierea de lirica ermetică a
pe care o cultivă şi în care şi-a edificat personali- lui Ion Barbu nu mi se pare forţată. Atâta doar că
tatea. Aceasta nu poate fi disjunctă de preocupă- haloul filosofic (metafizic) la Şerban Chelariu se
rile ştiinţifice, în fapt de domeniul ştiinţelor mate- construieşte într-o gamă oarecum minoră, mai
matice, tehnice, având o tendinţă clară spre abs- mult tributară jocului de cuvinte, astfel încât abor-
tractizare („în grădina spaţiului absolut”; „numero- dările tematice diferite, în diferitele poeme, ne
logic abile structuri”), spre meditaţia raţională, în duc inevitabil la aprecierea scrierii în maniera
ciuda faptului că stilul, prozodia în care se înscriu dezvoltării temei cu variaţiuni. Iată, bunăoară,
versurile suple, grăbite, parcă într-un joc al dexte- aceeaşi tehnică a alternanţelor oarecum parado-
rităţii rostirii cuvintelor expresive, probează încli- xele ale conceptelor, altfel frizând sensuri profun-
naţia sa ludică, de cea mai bună calitate, jocul fi- de ale rosturilor existenţiale în umanitate: „viaţa-
ind, după aprecierea lui Mircea A. Diaconu (care moartea/ de încerci/ în părţi/ s-o-mparţi/ numai

79
moarte/ se desparte// cu un singur şir de porţi// fiecare dinspreviaţă//
BIBLIORAFT largi deschise/ înspre moarte// pline/ până-n gât/ de morţi// nu ră-
mâne/ dintr-un dor/ nici un dar/ întâmplător/ dar din dor/ să-l facă rai/
fiecărui fel de trai/ fie-ntreg/ sau fie parte/ din întregul viaţămoarte”
(viaţamoartea). E prezent limbajul încifrat al abstractizărilor, alcătuit
din elemente banale selectate din lumea locului comun: „haos/ îm-
proşcat simetric/ structuri/ brownian bizare// clar obscur/ sădind prin
cosmos (...) să se joace de-a ascunsea/ cu tăcerea dintre clipe/ în-
demnând predestinatul/ dangăt/ cu-ale lui/ smulse aripe/ să zboare
haihui prin haos/ rezidească simetrie// agăţându-se de aţa/ lumii/
cap la cap s-o înnoade/ strâns legată/ cu-ale vieţii/ binecuvântate
roade (...) fie noapte/ primăvară/ aţa vieţii/ să n-o rupă// veşnic/ cu
vremelnicia/ veşnicia s-o-ntrerupă/ asimetric/ se-nţelege/ asimetric/
prin ecuaţii// iar/ şi iar/ să o-nchege/ hoinărind liber/ prin spaţii// toa-
te/ făr' de asemănare/ strânse tainic/ într-un naos/ cu statui// marmu-
ra/ din luminoasă/ zeta puppis/ sferăcub” (simetrii-mproşcate). Re-
flexiile şi meditaţiile existenţiale au parcă o doză de superficialitate,
Andreea H. HEDEȘ ce decurge din tocmai verbalizarea jucăuşă, paradoxistă (?!) a con-
Orele aspre topirii cuvintelor, compuse şi recompuse gramatical, ce mizează pe
- poezii - înţelesurile subiacente ale unor sisteme de gândire convocate în re-
Cluj-Napoca, Neuma, 2017 gim de vulgarizare: „pe floare n-o vezi/ vezi doar prezenţa-mbrăca-
tă-n/ culoare// nici pe este/ nu-l vezi// ceea ce este/ e transparent/
pare gol// atins de o altă lumină// pe este nu-l vezi// îl vezi doar pe
este/ îmbrăcatul vremelnic/ există/ cu haine (...) vremelniciei/ să-i în-
ţelegem/ partea divină” (tu nu vezi marea). Totul e mai inteligibil po-
etic atunci când e introdus vreun element din mitologia biblică, fără
a fi câtuşi de puţin vorba de o poezie cu caracter dogmatic religios,
căci raportarea la realitatea actuală respinge conotaţiile de această
natură: „sute de tipuri/ de benzi rulante/ s-au inventat// în ciuda fap-
tului/ că păcatele toate/ provin/ dintr-un singur păcat// sute de mii/
fără că nimeni pe lume/ să ne înveţe/ care este păcatul/ cel mai greu
de iertat// ei bine/ eu cred că păcatul/ cel ultim/ îl faci/ când opreşti/
voit/ din mişcare// ceea ce să se mişte/ i-a fost/ predestinat” (nu
Florentin PALAGHIA
Seul comme une parole
există o singură lume).
Traduit du roumain Discursul poetic al liricii lui Ştefan Chelariu are profunzime şi
par Miron KIROPOL gravitate meditativă asupra rosturilor metafizice ale lumii, fiind mai
București, Vinea, 2018 degrabă o construcţie intelectuală, în bună parte livrescă, fără să-i
lipsească totuşi fiorul emoţional autentic. Originalitatea ei constă în
modalitatea de încărcare a cuvântului-joc (jucăuş) cu abstractizări
aparţinând unui limbaj specific speculaţiei filosofice, fie el aparent de
provenienţă lejeră. E o poezie ce problematizează neliniştii metafizi-
ce („bucuria vieţii eterne”) a omului contemporan, marcat de „drag
de viaţă/ şi de hoinăreală în libertate/ prinzând/ galaxii” (o să-l în-
sor).

Florența IONESCU
„Lui Nichita”
11 elegii, album plastic
Iași, PIM, 2018

80
Diana BOBICĂ

RÂUL MEHADIA ŞI APĂRAREA


SPAȚIULUI INTERIOR

O plăcută surpriză a făcut editura „Junimea”


iubitorilor de literatură de calitate prin publicarea
volumului Râul Mehadia al prea-discretului Vlad
Stanomir. Cele patru proze, scrise între anii
1980-1983, fac parte din „literatura de sertar”, o
literatură indezirabilă într-o perioadă în care liber- versul interior al acesteia.
tatea de exprimare, firească într-o societate de- Prima, Râul Mehadia, datată 1983, pune în
mocratică, era pe atunci de neimaginat. La vre- prim plan degradarea până la dispariție a omului
mea respectivă, ele constituiau o modalitate de în momentul în care acesta îşi pierde sensul exis-
sustragere dintr-o lume opresată şi o cale de re- tenței. Punctul de plecare al nuvelei îl reprezintă
zistență în fața unui regim totalitar. După aproape practica specifică regimului comunist, aceea a vi-
patru decenii de la scrierea lor, prozele lui Vlad olării intimității individului prin solicitarea comple-
Stanomir au trecut de proba timpului, fără a-şi tării unor formulare cu ceea ce visează noaptea
pierde din consistență prin dispariția referențialu- fiecare salariat, aceste declarații fiind necesare
lui şi, citite astăzi, ele constituie o pledoarie pen- completării dosarelor de cadre. Felul în care ele
tru normalitate. sunt completate reflectă obişnuința generală de
Dincolo de aspectul de dezavuare a absurdi- ascundere în spatele unor banalități inofensive,
tăților şi a tarelor unui regim politic, volumul Râul tolerate de autorități. Regăsim în cadrul colectivu-
Mehadia stă mărturie pentru activitatea unui pro- lui diverse tipologii umane, în care elementul co-
zator care scrie având plăcerea povestirii şi ştiin- mun este disponibilitatea pentru compromisul ca-
ța construcției textului. Narațiunile au o fluență fi- re face viața mai uşoară. Notă discordantă fac
rească prin alternarea controlată a planurilor na- doi colegi, ale căror formulare, conținând amă-
rative; în crearea atmosferei şi mânuirea perso- nunte considerate extravagante, pot fi interpreta-
najelor, în dozarea replicilor şi folosirea umorului te drept expresii ale unor dorințe secrete ori ne-
de calitate lipsesc stridențele, elementele de rea- mulțumiri. O delegație de la centrală vine pentru
litate coexistă cu cele fantastice, într-un joc al clarificarea situației. Cei doi angajați chestionați
imaginației propriu autorilor consacrați. au structuri diferite: unul este insolentul care mi-
Deşi diferite ca manieră de abordare, trei din- mează respectarea directivelor de serviciu, repli-
tre prozele volumului de față descriu situații în ca- cile lui fiind în spiritul acestora. Celălalt, Leon Du-
re frica față de presupuse amenințări are drept mitru, personajul principal, este solitarul prin ex-
efect paralizarea voinței, obediența, decăderea celență, iar formularul său atrage atenția deoare-
umanului şi năruirea existenței prin imposibilita- ce e completat cu sinceritate, ieşind din tiparul
tea atingerii viselor. Trebuie însă remarcat faptul general şi sfidând masificarea. Raportul său – vi-
că tonul pe care îl foloseşte Vlad Stanomir nu es- sul povestit pe zece pagini – conține detalii cu
te nicidecum unul grav; întregul volum este tra- aparența exactității, dar care, spre iritarea comi-
versat de un umor fin, care subliniază absurdul siei de la centrală, nu pot fi identificate în realita-
tendinței autorităților de a controla ființa umană în te, fiind aşadar suspecte, căci ar putea fi expresia
totalitatea ei, punând stăpânire până şi pe uni- unor dorințe de schimbare sau, de ce nu, a inten-

81
ției de a se sustrage controlului exercitat de auto- (1982) şi O privire în lumea de dincolo (1981),
rități. Anticipând consecințe neplăcute asupra în- aparțin unui alt registru narativ, luând forma unor
tregului colectiv, colegii îl sfătuiesc să complete- basme în care se inserează referiri la contextul
ze din nou formularul cu o banalitate oarecare, social-politic al anilor ’80 din secolul trecut.
pentru asigurarea liniştii generale. În realitate, nu Miez de vară, dimineața e construit pe trei
se ştie ce repercusiuni asupra colectivului ar pu- inele – niveluri de realitate: primul dintre ele de-
tea avea persistarea lui Mitică în declarația iniția- butează cu povestea de dragoste dintre Mițura şi
lă, însă frica este cea care scoate la suprafață Aliodor Războinicul, pe cale de a se împlini „în-
resorturile autoconservării, şi relațiile colegiale tr-o poiană de la poalele muntelui, un loc numit
devin tensionate din cauza fricii. Pentru majorita- Miez de vară” (p. 80). Dar îndrăgostiții sunt pân-
tea colegilor, principiile sunt laxe: din dorința lor diți, nu se ştie din ce cauză, de „Treizeci de mer-
de a se pune la adăpost sunt gata să facă front cenari, conduşi de „unul Vasili, rus, bineînţeles,
comun împotriva lui Mitică. Dar el are principii so- fost hoţ de drumul mare, stat ani de zile prin tem-
lide, care îi susțin universul interior şi, repetând niţe, umblat prin toată lumea, rău ca un câine tur-
declarația inițială, va fi pus în discuția colectivului bat, chiar şi tovarăşii săi se temeau de el.” (p. 81)
în vederea sancționării. Pe lângă aceste personaje mai apar, într-un me-
De fapt, vina lui Mitică este sinceritatea şi im- lanj halucinant, doi Trăgători de Elită, Paraşutis-
posibilitatea de a renunța la principiile sale pentru tul, Vaca Zburătoare, urmărită de adunătura Flă-
aşa-zisul bine general. Practic, lui nu i se poate mânzilor înrăiți de foame, Îngerul Împăciuitor.
imputa nimic, căci visul nocturn, devenit sensul Evenimentele se precipită, ducând la o hărmălaie
existenței sale, nu are cum să fie o amenințare de nedescris, care îl trezeşte pe Leneş din som-
reală pentru ordinea diurnă. Minciuna i-ar anula nul său din adâncuri, iar amenințarea acestuia in-
sensul vieții: duce frica în toți cei prezenți. Intră în scenă Lite-
„– Să nu spun adevărul? îşi aplecă Mitică ca- ratul, ale cărui argumente în vederea sublinierii
pul, asta ar însemna ca lucrurile să nu mai aibă lipsei de temei a fricii amintesc de argumentele
nici un sens.” (p. 30) folosite de propagandiştii comunişti pentru com-
Scena şedinței de colectiv este ilustrativă baterea fenomenului religios: „Absurd, nu se învoi
pentru dinamica relațiilor de serviciu: teama, laşi- Literatul, suntem fiinţe inteligente, fiinţe raţionale,
tatea, dar şi obediența față de solicitările de la nu putem să cedăm în faţa forţelor oculte. Raţiu-
centrală redau starea societății din acele vremuri. nea, conştiinţa de noi înşine, toate astea ne dau
O singură colegă are curajul să se opună sancți- dreptul legitim de a domina universul şi, chiar da-
onării lui Leon Dumitru. Toți ceilalți se abțin, nu- că încă nu reuşim, trebuie măcar să ne imaginăm
mai prezidiul, care reprezintă autoritatea condu- că ar fi aşa. Am să vă explic de îndată ce e cu
cerii, susține sancționarea. Frica are aici un dublu Leneşul şi o să realizaţi şi domniile voastre cât de
sens: pe de o parte, este frica de posibilele con- ridicolă vă este teama.” (p. 95) Tot absurdul de
secințe ale atitudinii lui Mitică asupra colectivului, până acum, subliniat de comicul gradat, e sporit
iar pe de altă parte, e frica față de propria conşti- de hotărârea Literatului de a susține un Discurs
ință, a cărei voce, deşi înăbuşită, tot s-ar putea asupra literaturii şi condiției literatului, iar în toiul
auzi: „Sunteţi nişte laşi cu toţii, se înfurie Ica. Nici prelegerii, apare Stăpânul, însoțit de curtenii săi.
nu mi-am putut închipui că sunteţi atât de laşi! Toate acestea alcătuiesc primul etaj narativ
Cum nu cunoaşteţi problema? Ba o cunoaşteţi care, de fapt, reprezintă o poveste spusă de un
foarte bine. Nu e suflet de om în secţia asta care caporal de ciclu doi, Găvan, în momentele de ră-
să nu ştie despre ce e vorba. Măcar să fi fost gaz ale instrucției obositoare. Naratorul se schim-
câini până la sfârşit şi să fi votat împotriva lui! bă, e coleg de instrucție cu amintitul caporal, iar
Dar v-a fost frică, v-a fost frică de privirile lui, v-a în urma unui atac al rebelilor, se salvează prin fu-
fost frică de Mitică, de faptul că el o să rămână gă, ajungând într-o poiană cu un copac mare,
în continuare printre noi şi o să-l vedeţi zi de zi!” rămuros. Aici nivelurile de realitate se întrepă-
(p. 36) trund: el constată că e chiar în acelaşi loc în care
Finalul, în care se resimt influențe din literatu- a început acțiunea basmului şi întâlneşte perso-
ra sud-americană (Marquez, Borges, Casares) najele acestuia. Identitatea naratorului este dez-
rupe cadrul real de până aici: detaliile din visul lui văluită: se numeşte Stere Vasilescu şi e absol-
Mitică survin în realitatea cenuşie şi tragică, într-o vent al Academiei Comerciale. Trama se compli-
concretizare care, deşi tardivă, dă sens unui că datorită întâmplărilor care iau o turnură spec-
comportament neînțeles până atunci de nimeni. taculoasă.
Celelalte două proze, Miez de vară, dimineața Al treilea inel narativ e marcat de revenirea

82
ciclică la aceeaşi poiană, lângă acelaşi arbore timp, Veselin şi băieții lui, plecați mai târziu decât
mare, rămuros, evenimentele precipitându-se şi ceilalți, reuşesc să ajungă acolo şi aduc un frag-
personajelor de până acum alăturându-li-se Sa- ment din zidul care înfierbântase atâtea minți.
tyrii şi Centaurii. Este nivelul în care aflăm că, de „O zi întreagă am pierdut-o tot învârtindu-mă pe
fapt, naratorul şi Literatorul sunt una şi aceeaşi lângă zid şi holbând ochii ca prostul. Şi era vân-
persoană, personajele şi evenimentele născocite zoleală de lume acolo, de n-aveai loc să întorci
de el căpătând realitate de sine stătătoare şi ie- carele. Lume de tot felul, ţicniţi din toate neamuri-
şind de sub controlul său. le.” (p. 138)
Sunt câteva pasaje în Discurs asupra literatu- Am lăsat la urmă proza Matineu simfonic
rii şi condiției literatului care fac o radiografie a si- (1980). Și aici, nivelurile de realitate se întrepă-
tuației scriitorilor care, în dorința lor de a avea un trund, planurile narative multiple dau la iveală o
trai tihnit, fac pact cu puterea, uitând de propria poveste cu personaje posibil reale şi altele care
conştiință. E cazul „literaților de curte”. Însă, pe țin de zona fantasticului: pe lângă boierul progre-
lângă aceştia, sunt şi scriitori credincioşi doar ta- sist Dinu Raduliade, nepotul său, pictorul Dicles
lentului lor, iar aceştia nu pot fi nici cumpărați cu şi ceilalți din proximitatea lor, apar şi personaje
privilegii, nici amenințați cu fel de fel de repre- ca sabina (de fapt, nimfa) Margareta, Ulrich, care
siuni. Miez de vară… este o pledoarie pentru ca- e om-lup cu dinții de fier, Bisâni, Trisâni şi altele,
pacitatea literaturii de a modela şi de a influența roade ale fanteziei scriitorului, hrănite de sursele
realitatea, de a depune mărturie pentru eveni- mitologice şi folclorice. Toată această poveste
mentele unei perioade istorice sau, dimpotrivă, este narată pe fundalul unui concert simfonic ma-
de a mistifica realitatea în funcție de interesele tinal şi pare a fi spusă de cineva din public, însă
meschine ale puterilor vremii. ea continuă şi după ce concertul s-a încheiat, iar
O privire în lumea de dincolo reprezintă o me- sala a fost închisă: „Sala de concert era şi ea
taforă a fricii care parazitează voința umană, îm- pustie, muzicanţii îşi luaseră instrumentele şi ple-
piedicând-o să îşi împlinească visele. O perspec- caseră fiecare în drumul lui, femeia în halat al-
tivă diferită anulează posibilele amenințări, deoa- bastru a măturat pe unde a mai văzut ea gunoi, a
rece acestea nu sunt decât construcții ale propri- tras perdelele, a stins lumina, a încuiat şi s-a dus
ei minți. Toate acestea sunt prezentate cu mult şi ea acasă. E o beznă totală şi nimic nu mai su-
umor, căci Vlad Stanomir imaginează o situație în flă. Dar acolo, pe moşia de la Cărămidari, basmul
care bărbații unui sat, țărani, aşadar, în loc să fie continuă. E joi, zi de primire la boierul Dinu Radu-
preocupați de muncile câmpului şi ale gospodări- liade, progresistul, şi, în mod excepţional, astăzi
ei, lasă toată corvoada pe umerii femeilor, căci ei se va bea şampanie.” (p. 76) Oare, pornind de la
sunt chinuiți de întrebări existențiale, făcând filo- premisa existenței unui genius loci, putem vorbi
sofie la crâşma satului. Neputința de a răspunde şi de existența unui narator al locului, care poves-
la aceste interogații vechi de când lumea se teşte indiferent de prezența unui auditoriu?
strânge în jurul lor precum un zid şi ei pornesc în După tot acest periplu prin volumul lui Vlad
căutarea altui zid care există cu adevărat, un zid Stanomir, este greu de imaginat că el ar fi putut
„mare şi vânăt ca o lovitură de cuțit care a tăiat vedea lumina tiparului în anii ’80 din secolul tre-
lumea în două”. (p. 130) După mai bine de un an cut. Critica încercării puterii de a controla cele
de peregrinări, ascultând fel de fel de istorisiri mai intime cotloane ale existenței umane ar fi
despre zidul care le zdruncinase existența şi mer- avut consecințe nefaste. Dar cum literatura bună
gând cu teamă, ajung pe nebăgate de seamă are un destin al ei, iată că astăzi putem citi o pro-
exact în locul din care au pornit, în satul lor, fără ză validată de trecerea timpului.
să fi reuşit să ajungă unde şi-au propus. Între

83
Cornelia CÎRSTEA

LIVIA COTORCEA –
CĂUTÎND DESĂVÎRŞIREA

Reputata profesoară universitara ieşeană Livia toarei despre desăvîrşire „în contextual semantic
Cotorcea dăruieşte publicului cititor în finalul anului al imaginarului”. Volumul se deschide cu un inter-
2017 o carte excepţională despre cultura slavilor viu ce se constituie ca o „predoslovie”, prefaţă re-
orientali, interpretată prin coordonate esenţiale, în zultată din dialogul autor-redactor. Reţinem, ca o
stare să faciliteze înţelegerea unui areal istoric şi cheie de lectură, înţelesul pe care autoarea îl dă
spiritual pe cît de fascinant, pe atît de inepuizabil vocabulei desăvîrşire, folosit în titlul cărţii şi asigu-
în a genera întrebări, interpretări, controverse, difi- rînd organicitatea dezbaterilor. Două accepţii se
cultăţi de acces la adevărul evenimentelor istorice, întrepătrund, cea de sorginte creştină, conturată
la valorile artistice, filosofice, religioase. în morala tolstoiană, ca perfecţionare a fiinţei pro-
Exeget erudit şi comunicator talentat, cu suflet prii pe cale, în adevăr şi-n viaţa vie, şi cea des-
de poet, Livia Cotorcea scrie despre această lume, prinsă din aspiraţia la perfecţiunea creaţiei poeti-
pentru că o cunoaşte, a studiat-o, a frecventat, ce, prezentă în mărturisirile vocilor emblematice
comparative, surse de calitate din spaţiul rus şi eu- ale avangardei ruse Osip Mandelstam şi Anna
ropean, şi, în plus, deloc de neglijat, nu cultivă par- Ahmatova – „săvîrşire-faptă, desăvîrşirea şi moar-
tizanatul, nu are prejudecăţi şi nici idiosincrasii. tea fizică” [13].
Materialul, foarte dens în informaţie şi foarte Explorarea căutătorilor desăvîrşirii este structu-
variat ca subiect de analiză şi demers al cercetării, rată pe trei secţiuni – Anamorfozele imaginarului,
reia, dezvoltînd şi nuanţînd, studii, articole şi inter- Modernitatea între antipoetică şi „poetică organică”,
viuri publicate pe parcursul unor decenii de cerce- Amurgul utopiei roşii – enunţuri incitante pentru citi-
tare asiduă a fenomenului literar în interrelaţia lui torii interesaţi să descopere prin intermediul autoa-
cu evenimenţialul istoric, social şi cultural. Autor rei lucruri inedite despre istoria şi cultura ruşilor,
consacrat în domeniul slavisticii1, Livia Cotorcea bieloruşilor şi ucrainenilor. Născute din exces de
se impune ca un exeget erudit, obiectiv şi compe- afectivitate şi de imaginaţie, ori filtrate prin orgoliul
tent, ca subtil teoretician si poetician, dar şi tradu- identitar şi prin dilemele existenţiale, personalităţi
cător redutabil şi generos editor al operei predece- ale istoriei, ale literaturii, ale vieţii sociale generea-
sorilor din celebra şcoală slavistică a Universităţii ză în mentalul colectiv legende şi mituri ce se per-
din Iaşi. petuează ca atare, ignorînd cu obstinaţie adevărul
Studiile, articolele şi interviurile cuprinse în re- păstrat în documente. Anomaliile imaginarului
centul volum dezvoltă şi argumentează ideaţia au- sunt exemplificate în zbuciumata istorie a Rusiei
imperiale prin două personalităţi ce au devenit,
1 Amintim din lucrările de referinţă: Lirica lui Lermontov. încă din timpul vieţii, personaje de legende şi mi-
Consideraţii tematico-structurale, Iaşi,ed. Junimea,1983; tografii de inspiraţie istorică – ţarul Petru I, numit
Teoria limbajului poetic în ştiinţa filologică rusă, Iaşi, ed. şi Cel Mare, de domnia căruia se leagă „europe-
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 1994; Terminologie po- nizarea Rusiei” şi devenirea ei imperială şi Ale-
etică şi retorică, Iaşi, ed. cit., 1994; Introducere în opera lui
Velimir Hlebnikov, Brăila, ed. Istros, 1997; Avangarda rusă,
xandru I, organizatorul şi martorul eşuării armatei
studiu şi antologie de texte, Iaşi, ed. Universităţii „Alexandru lui Napoleon în zăpezile Rusiei. Sunt personalităţi
Ioan Cuza”, 2005, 2009; Saturnia, versuri, Iaşi, Casa de care au inflamat imaginarul colectiv prin para-
editură Cronica, 1994; volume de traduceri din Anna Ahma- digma implicată axiologic, istoric şi religios în
tova, F.M. Dostoievski, Vladimir Nabokov, Mark Aldanov ş.a.

84
destinul individual şi comunitar. Anvergura faptelor ţarului reformator
şochează, scandalizează imaginarul popular care va crea imagini BIBLIORAFT
memorabile, imagini „cu forţă de ideologem, monarhul substituit sau
uzurpatorul, …. Antihristul, amîndouă esenţiale pentru conştiinţa iden-
titară a ruşilor” [23]. Absenţa sau restricţionarea informaţiei alimentea-
ză romantizarea istoriei şi a actorilor ei în dimensiunea misterului,
echivocului şi enigmaticului care se perpetuează în mentalul colectiv.
Aşa s-a născut şi a dăinuit legenda despre ţarul Alexandru, care n-ar
fi murit, ci ar fi plecat în Siberia, dedicîndu-se slujirii oamenilor ca sta-
reţ la o mănăstire. Eroul, salvator în spaţiu şi timp real devine în spa-
ţiul şi în timpul ficţional ipostază a idealului creştin pravoslavnic de re-
nunţare la sine şi dăruire semenilor, trăind în varii identităţi: sfîntul, pe-
lerinul, binefăcătorul, călugărul, mereu viu în memoria oamenilor.
Uneori distorsiunile imaginarului sunt motivate de aspecte înde-
lung ocultate sau superficial abordate, servind deliberat o dorinţa de
mistificare a adevărului istoric. Sub titlul Ecce homo autoarea gru-
pează şapte eseuri cu vădit caracter rectificator privind aspecte sem- Adi CRISTI
nificative pentru istoria şi hermeneutica literară din biografia şi opera 40 de metri de poezie
lui Puşkin, Ceaadaev, Gogol, Lev Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski. Prefață de Ioan HOLBAN
Este o delimitare necesară de „ritualul tăcerii” asupra faptului inco- Iași, 24 ore, 2018
mod, inerent în viaţa oricărui creator şi oricărei culturi şi o opţiune
pentru rostirea neîngrădită a adevărului aşa cum se revelează el prin
studiul textelor.
Cea de a doua secţiune a cărţii este consacrată avangardei artis-
tice în spaţiul cultural al slavilor orientali. Este o exegeză amplă admi-
rabil ilustrată prin comentarii şi traduceri de poetici-program, de creaţii
din întreg arcul artistic – literatură, pictură, muzică, coregrafie, arhitec-
tură şi prin multe reproduceri, foarte inspirat alese pentru a proba atri-
butul originalităţii şi efervescenţei creatoare. Autoarea insistă asupra
atributelor specifice ale avangardei ruse, respectiv dialogul şi sincre-
tismul artelor, raportarea la tradiţie, dialogul cu aceasta, cultivarea re-
laţiei oximoronice formal, dialectice în conţinut-tradiţie-inovaţie; iniţia-
torii şi exponenţii mişcărilor de avangardă – Velimir Hlebnikov în arta
cuvîntului, Kazimir Malevici şi V.V. Kandinski în artele plastice, Igor
Stravinsky în muzică, Meyerhold în teatru, F.O. Schechtel şi A.M. Gan Minerva CHIRA
în arhitectură cunosc desăvîrşirea atît prin finalitatea creaţiei, cît şi Opera poetică, vol. I-II
Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință,
prin dăinuirea ei în „memoria identitară”. În condiţiile speciale ale isto- 2018
riei Rusiei de după 1917, confruntarea artiştilor cu puterea demon-
strează fără dubiu că opera de geniu, creaţia, cultura pot fi reprimate
fizic, într-un timp limitat, dar nu pot fi comandate, dirijate, învinse, su-
primate în planul etern-spiritual. „Vocile conştiinţei” prezentate în a tre-
ia secţiune a cărţii transmit acest mesaj prin opera lui Osip Mandel-
stam, Anna Ahmatova, Iosif Brodski, Alexandr Soljeniţîn (ca să-i nu-
mim pe cei cunoscuţi cititorilor români), la care se adaugă scriitori din
exil, „martorii şi profeţii” unei revoluţii eşuate. Lor li se alătură vocile
contemporane din literatură, poeţi şi scriitori din Rusia şi din diaspora,
unii cunoscuţi cititorilor români prin prezentarea şi traducerile Liviei
Cotorcea (Efim Berşin, Svetlana Alexievici).
Aprecierile autoarei referitoare la contextul istoric şi geo-politic în-
tregesc şi elucidează pluralitatea şi complexitatea căutării desăvîrşirii
în spaţiul slavilor orientali.
Gheorghe SIMON
Agapia perpetua
- poeme -
Iași, Timpul, 2017

85
Constantin COROIU

PORTRET LA 45 DE MÂINI

45 de prozatori, poeţi, dramaturgi, critici şi isto-


rici literari, teatrologi, jurnalişti şi oameni de ştiinţă
din generații diferite concură la realizarea unui por-
tret al lui Dumitru Radu Popescu, în volumul Leul sioniste în epica amplă, cu portrete şi personaje ce
albastru, apărut în condiții de lux la Editura Acade- mătură şi însufleţesc întreg arealul contemporan,
miei. El este, în fond, o operă literară scrisă la mai sud-american, mai ales, cu o ramă multiplicată în
multe mâini, un roman sui generis al unei formaţii şi zeci de variante, capabile de a exprima nesiguran-
al devenirii unui scriitor, ilustrând o diversitate de ţa şi simbolistica clătinătoare, înalt expresivă, a
genuri: de la memorialistică la proză, de la poezie psihologiei şi psihologiilor contemporane”. George
şi eseu la publicistică de înaltă calitate. Inspirată a Bălăiţă scria, la rândul său, un admirabil eseu epic
fost ideea editorului de a plasa în mijlocul impozan- animat de figura piticului Rinaldo, dar avându-l ca
tului op nuvela „Leul albastru”, reprezentativă şi personaj central pe însuşi creatorul acestuia. Pe
faimoasă nu doar prin valoarea şi originalitatea ei, scurt, lumea în două pagini şi începutul sfârşitul
ci şi prin dramatica poveste ce a iscat-o la apariţie, unei poveşti adevărate: „Ascultaţi: D.R.P. este o
mai întâi în revista „Luceafărul” (1965), apoi în vo- maşină gigantică de scris, de unde a ieşit o operă
lum (1981), când a fost ţinta unor atacuri şi contes- importantă, în care, din când în când, capodopera
tări vehemente de pe poziţii dogmatice. se arată cum aripioara cu dinţi tăioşi de pe spina-
Multe dintre eseurile şi comentariile critice din rea rechinului, când fiara taie apa cu înfricoşătoare
acest volum au fost scrise şi publicate în diverse linişte şi fără nici o grabă./ Aţi auzit ce trebuie să
momente ale traiectoriei lui D.R. Popescu de-a lun- auziţi: The rest is silence!”. Eugen Uricaru schiţea-
gul a peste 60 de ani de la debutul său în revista ză un profil moral al scriitorului: „Mare iubitor de
„Steaua”. Ele aparţin unor autori ca Vladimir Strei- Shakespeare, a ştiut de la început cât de singur es-
nu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Lucian Rai- te, la fel de singur şi când în jurul său zumzăiau tot
cu, Nicolae Balotă („Printre prozatorii români con- felul de aspiranţi şi când sufletele mici cu orgolii
temporani, cel care a demonstrat până acum o mai mari i-au întors spatele, uneori demonstrativ, con-
acută sensibilitate a tragicului este D.R. Popescu”), fundând, din pricina orgoliului lor, fotoliul puterii cu
I. Negoiţescu („Incontestabil Duios Anastasia tre- puterea talentului. Ştiind, parcă, totul dinainte, n-a
cea e o capodoperă a prozei româneşti”), apoi, Ion clipit a uimire niciodată şi nici nu va clipi în faţa
Simuţ, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, fără monstruozităţii umane. Va privi mereu cu o sfântă
a-mi propune să epuizez lista. Deosebit de intere- curiozitate, aş spune copilărească, la tot ce se în-
sante sunt opiniile unor prozatori de prim plan, pre- tâmplă în jurul său, pentru că vrea să ştie tot ca să
cum Augustin Buzura, Nicolae Breban, George Bă- poată să scrie despre tot. Uriaşul său talent l-a în-
lăiţă, Ştefan Bănulescu, Eugen Uricaru, Radu Co- conjurat cu o lume fremătătoare, însă el ştie că nu
saşu, pentru a da doar câteva nume. Iată cum îl e decât o hărmălaie, fără regulă şi fără normă. E
caracterizează prozatorul de mare putere Nicolae rostul său să le afle şi să le dăruiască regula şi
Breban: „Odată cu romanul F, mai ales, dar şi cu norma – în scris”. Marin Sorescu îşi începea un
altele, D.R. Popescu a devenit, indubitabil, unul comentariu din volumul „Uşor cu pianul pe scări”
dintre maeştrii prozei române postbelice, artist de- (1985), cum nu se poate mai sorescian: „Poet al
săvârşit, profund original, al unei coloraturi expres- prozei, D.R. Popescu creează cu uşurinţă simbo-

86
luri. Bucăţile, uneori realiste, se scoală deodată în romanului F. După ce observă că „ficţiunea poate
simbol, cu noaptea-n cap, ca sicriul generalului formula întrebări pe care eventuala banalitate a vie-
mongol «acţionat» de baloane”. Şi încheia astfel: ţii din realitatea zilnică nu ajunge niciodată să le
D.R. Popescu stă pe catalige, ca un personaj al lui, formuleze, să ne pună în situaţia de a le simţi ca
exact în unghiul mort format din traiectoriile posibi- importante, ca reale. Literatura se ocupă cu invenţi-
lului şi imposibilului şi vorbeşte la telefon cu inspira- ile, dar acestea sunt adesea mai reale decât ceea
ţia. Aceasta urlă întruna: «Contemplă viaţa!», «Alo! ce se întâmplă în jur (profunzimea dostoievskiană
Contemplă viaţa!»”. nu se găseşte în stare liberă în natură…)”, criticul
Dar să ne întoarcem la critici. În „Scriitori ro- afirmă că „F inventează o profunzime pe care nu o
mâni de azi”, vol. IV, 1989, Eugen Simion conchi- vom găsi decât acolo. O profunzime persistentă, ca
de, pe baza analizei întregii creaţii epice a lui Dumi- lucrurile care există cu adevărat. Desigur, la un
tru Radu Popescu de până la finele acelei epoci: moment dat, cartea va fi închisă sau chiar uitată.
„Romanele din ciclul F formează o întinsă şi sub- Dar, vorba lui Călinescu, va rămâne un ecou”. Pro-
stanţială parabolă, cu punctele de vârf în F şi Vână- poziţii memorabile, dintre cele ce îmi întăresc im-
toarea regală. Ea impune în proza noastră un stil, o presia că volumul „Leul albastru”, paradoxal, este
viziune epică (în care toate valorile şi toate catego- omagial în măsura în care nu e deloc festiv. E meri-
riile se amestecă), un mod de a nara şi un spaţiu tul celor ce l-au conceput şi alcătuit. Ei ne-au oferit
imaginar inconfundabil”. Nicolae Manolescu este o carte de referinţă, o carte de istorie şi sociologie
autorul mai multor cronici şi eseuri apărute în timp, literară, care poate interesa nu numai pe biografii şi
la care se adaugă unul scris, cu o expresie din jar- exegeţii lui D.R. Popescu, ci şi pe cei preocupaţi de
gonul jurnalistic, la cald precum textul din volumul literatura română în general şi de tumultuoasa viaţă
„Arca lui Noe”, apărut în 1982: „Ultimele romane literară din epocile postbelice.
din ciclul F suferă de stereotipia situaţiilor şi perso- Melancolizat de atmosfera acestei cărţi ce con-
najelor. Căzând fie în pură atrocitate, nu numai fără ţine şi multe pagini de memorialistică, închei cu o
substrat etic, dar şi fără substrat estetic, fie în sofis- evocare. Într-o toamnă îndepărtată m-am aflat în
tica pură a căutării adevărului, în delirul interpretativ comuna băcăuană Răchitoasa, la o întâlnire a unui
abstract şi relativist, fără vreun contact cu viaţa. grup de scriitori cu sătenii şi intelectualii de acolo,
Acolo unde acest lucru nu se întâmplă (în F, în Vâ- din şirul celor programate în cadrul Festivalului Ba-
nătoarea regală şi în Cei trei din dreptul Ţebei), covia. Agreabila întâlnire s-a terminat în fapt de
D.R. Popescu este creatorul uneia dintre cele mai seară. O seară înmiresmată şi senină, cu o puzde-
stranii, originale şi violente viziuni epice din întrea- rie de stele ce păreau că ating vârfurile copacilor.
ga noastră literatură”. În opinia lui Eugen Negrici – Mă plimbam pe uliţa mare a satului împreună cu
„Dumitru Radu Popescu se numără printre acei D.R.P., cu taciturnul D.R.P. Ca să sparg tăcerea,
câţiva prozatori postbelici care, depăşind graniţele chiar dacă, recunosc, ea era mai grăitoare decât
realismului tradiţional, au împins foarte departe ni- vorbele, m-am hotărât să zic şi eu ceva. Şi am
velul transfigurării materiei, dincolo de ce izbutise- spus, mai mult pentru mine: „Doamne, cum să pă-
ră, în acest sens, predecesorii lor postbelici”. După răseşti la un moment dat pentru totdeauna aceste
o analiză succintă a unor romane şi referiri la alte frumuseţi?!”. Şi gândul m-a dus în acea clipă la Ma-
proze ale scriitorului, Eugen Negrici trage o conclu- rin Preda, care mărturisea că natura nu-l interesea-
zie care, fără a fi cu totul nouă, este definitorie: ză, de vreme ce el va muri, iar ea va dăinui până la
„Folosindu-se de un număr uimitor de tehnici nara- sfârşitul lumii. Am înţeles asta ca o revoltă a mare-
tive învăluitor-dezvăluitoare, acest virtuoz al formei lui scriitor, dată fiind efemeritatea fiinţei umane față
a izbutit performanţa de a impune, precum roman- cu infinitudinea universului. Şi atunci, ieşind din tă-
cierii sud-americani, în proza noastră – un teritoriu cerea sa, D.R.P. mi s-a adresat consolator: lasă,
spiritual, o lume având la centru o memorie colecti- dragă Coroiu, că în următorii 20-30 de ani se va
vă magmatică”. Paul Cernat priveşte lucrurile pe un descoperi sigur ceva care ne va prelungi viaţa…
fundalul istoriei literare postdecembriste: „… acest Vă mai amintiţi, iubite Domnule Dumitru Radu Po-
scriitor de vârf pare să fi ieşit din zodia nefastă a pescu? Au trecut deceniile în goană şi previziunea
revizionismelor est-etice, iar opera sa e, din nou, Dv. nu s-a adeverit. Nu s-a descoperit vreun secret
înconjurată de preţuirea cvasi-unanimă a confraţi- al tinereţii fără bătrâneţe şi cu atât mai puţin al vieţii
lor. Mă bucur să constat că începe să i se facă fără de moarte, ca în basmele româneşti pe care le
dreptate. E şi acesta un semn că, inclusiv în vre- repovestiţi atât de tulburător şi le tălmăciţi sensurile
muri ‘relativiste’ de confuzie şi debusolare axiologi- filosofice mai bine decât mulţi etnologi, antropologi
că, valoarea autentică rezistă, impune şi se impu- şi exegeţi ai genului. Dar fiindcă aţi prevăzut-o Dv.,
ne”. Un substanţial eseu critic este cel al lui Mihai pentru mine este ca şi cum marea descoperire s-a
Iovănel. E vorba de postfaţa la ediţia din 2004 a produs!

87
Anastasia DUMITRU

EFECTUL HIMALAYA SAU DESPRE


„UN SCREENSAVER AL LUMII”

Mircea Eliade prevestea că omul contemporan


va fi tot mai fascinat de spaţiile genuine ale naturii,
va fi atras de reîntoarcerea la originile binefăcătoa-
re. „Dorinţa omului este suprimarea acestei «des-
părţiri», refacerea unităţii primordiale, reintegrarea fascinante: Machu Picchu, Choquequirao, Nevado
lui în tot”. (Mitul reintegrării, Bucureşti, Editura Hu- Mismi (5597 m), muntele unde se află izvorul Ama-
manitas, 2003, p. 63). Cartea lui Marius Chivu, Trei zonului, Valea Sacră şi Canionul Colca, al doilea ca
săptămâni în Anzi, Bucureşti, Editura Humanitas, adâncime din lume, de două ori şi ceva mai adânc
2016, este un răspuns la chemarea naturii şi a tăce- decât Marele Canion din Colorado), dar şi coasta
rii propice cunoaşterii de sine, temă anticipată şi de Pacificului, aproape de graniţa cu Ecuadorul.
cele două moto-uri ale volumului: „Pentru a cunoaş- Plecând pe cont propriu, cei doi temerari s-au
te lumea cu adevărat, priveşte adânc în fiinţa ta. rupt de tehnologie şi de tot confortul occidental,
Pentru a te cunoaşte pe tine cu adevărat, fii intere- şi-au lăsat telefonul mobil acasă, alegând aventura
sat de lume” (Rudolf Steiner) şi „Dar de ce, oh, de şi imprevizibilul. În cele 23 de capitole, însumând
ce mereu călătoresc oamenii nepotriviţi, iar cei buni 300 de pagini, Marius Chivu prezintă, într-un stil
rămân acasă?” întrebarea lui Noel Coward. Marius atractiv şi cu fotografii de o excelentă calitate, mira-
Chivu mărturiseşte că, după prima expediţie şi după jul celor trei săptămâni petrecute în Anzi. Incipitul a
tipărirea jurnalului de călătorie, Trei săptămâni în fost Lima, un oraş al extremelor, al sărăciei, dar şi
Himalaya, Editura Humanitas, 2012, simţea depen- al luxului, aşa cum sunt multe ţări din cealaltă emi-
denţa de culmile munţilor. Împătimitul căuta solitu- sferă. Românii descriu piaţa cu îngrămădirea de ta-
dinea pentru a regăsi înălţimile. „Chiuleam de la rabe şi de marfă, cu zecile de fructe neştiute, „co-
muncă, închideam telefonul, trăgeam jaluzelele, îmi pleşitoare”, care mai gustoase şi mai atractive ca
luam o sticlă cu apă lângă pat şi mă întorceam în altele, cu străzile arhipline, purtând nume de regi in-
munţi. Cu cât somnul era mai profund, cu atât vâr- caşi şi de eroi militari naţionali, fiind ghidaţi de un
furile mai înalte!” (Trei săptămâni în Anzi, p. 7) Dis- amic, cunoscător al limbii române, fost student la
cutând cu un prieten, a înţeles că acest sevraj este Bucureşti. Al doilea obiectiv este capitala Imperiului
cauzat de „efectul Himalaya”, de aceea trebuia să Incaş de până la cucerirea spaniolă, Cuzco, azi fi-
mai facă o călătorie pentru a diminua efectul. Ideea ind cel mai important reper turistic al Peruului şi ca-
de a vizita America de Sud s-a realizat când a hotă- pitala arheologică a Americii de Sud. Călătorul este
rât împreună cu prietenul său, Marius Rădoi, să por- atent nu numai la obiectele artizanale, ci şi la chipul
nească spre Anzi. După o pregătire de două luni oamenilor, la felul lor de a fi. Este uluit să vadă hăr-
când şi-au procurat cele necesare voiajului (rucsac, mălaia provocată de numărul mare de maşini vechi
haine, medicamente etc.) şi s-au documentat despre care circulă haotic, fiind impresionat de veselia şi
traseul ales, au hotărât să plece în luna mai ca să-şi generozitatea oamenilor care mănâncă hrană gătită
atingă obiectivele propuse. Dacă la început nu ştiau direct în stradă. Românul, ademenit de mirosul con-
decât câteva repere despre Peru: scriitorii Vargas dimentelor sau de gustul fresh-urilor de papaya cu
Llosa, Vallejo şi Echenique, Anzi, incaşi şi Machu lapte, are timp să admire piaţa plină de turişti şi de
Picchu, Titicaca, Nazca, Amazon, poposind în acel localnici într-un amestec perfect „babelian”: asiatici,
colţ de lume, odată cu autorul voiajor, şi cititorul de- scandinavi, afro-americani, măicuţe, comercianţi,
scoperă frumuseţile şi tainele unei lumi montane copii ieşiţi de la şcoală, cerşetori, îndrăgostiţi, vân-

88
zători ambulanţi. Sunt descrise peisajele, mai ales căsătoriei de probă cuplul are un copil, acesta va fi
lumina apusului de soare de pe faţada catedralei crescut de bunicii materni. Românii discută cu ei
gotico-renascentist-baroc. Ajuns la Cachora, este despre Sendero Luminoso, care a dus la asasina-
impresionat de dorinţa peruanilor de a-i ajuta pe rea a mai bine de 60 000 de peruani în războiul re-
străini şi de a-i primi în casele lor de chirpici. Înainte voluţionar purtat în cei doisprezece ani. Marius Chi-
de a începe zigzagul prin munţi, călătorii sunt uluiţi vu se referă la dialogul lui Mario Vargas Llosa avut
să înţeleagă că porcuşorii de Guineea sunt crescuţi cu Gabriel Liiceanu, citând cartea Chipuri ale răului
nu pentru companie, ci pentru hrană, fiind atenţi şi în lumea de astăzi (traducere de Ileana Scipione,
la metoda ancestrală de a comunica: strigătul de pe Ed. Humanitas, 2011). Un peruan îi spune despre
un vârf pe munte pe altul. alegerile prezidenţiale şi despre votul obligatoriu, iar
Ruinele din Choquequirao (din Sunchupata) neprezentarea la alegeri înseamnă o amendă sigu-
sunt frumos prezentate. Choquequirao (Leagănul ră pentru oamenii şi aşa săraci.
de aur) a fost construit de unul dintre fiii marelui re- Cei doi călători ajung în cele mai sălbatice lo-
ge Pachacuti şi a devenit mai târziu unul dintre ul- curi, în off-roadul din Anzi, îi vedem la pescuit de
timele bastioane incaşe, după ce avusese un rol im- păstrăvi sau disperaţi că nu mai vine „colectivo”, o
portant pe drumul dintre capitala Cuzco şi triburile maşină fantomă, descrisă în moduri diferite de cei
din jungla amazoniană. Călătorul descrie frumuse- din munte care nu pleacă de acolo decât la votare.
ţea complexului care numără temple, clădiri, optzeci Prezentarea oraşului uitat, Machu Picchu, dar foar-
de terase agricole, depozite, fântâni, canale etc., în- te aglomerat de prezenţa turiştilor, este uimitoare.
tinse pe o suprafaţă de aproape două mii de hecta- „Situl geme de lume. Complexul e foarte întins, tre-
re. Aflăm informaţii culturale şi arhitecturale, fiindcă buie să respecţi o direcţie anume de vizitare, dar
autorul este bine documentat, aducând completări există, din fericire, şi multe poteci secundare. Ghi-
şi din mitologie. Referindu-se la Choquequirao, durile spun că pentru a explora cum se cuvinte în-
scrie că este un oraş asemănător şi contemporan tregul complex ai nevoie de până la şase ore şi, în-
cu Machu Picchu, cu diferenţa notabilă că, în afara tr-adevăr, e vorba de un adevărat oraş care în foto-
locurilor ritualice dedicate lui Inti, Zeului Soare, şi grafii apare întotdeauna doar cu zona centrală. E
celorlalte divinităţi, multe dintre structurile sale sunt un turn Babel la propriu sau, privit din lateral, ca un
asociate cu apa. Românul precizează că din cauza muşuroi în secţiune: ridicat pe câteva niveluri…” (p.
unor zone aride erau nevoiţi să construiască ape- 131). Autorul face trimiteri culturale amintind de
ducte care să alimenteze altarele şi băile din pieţele credinţele incaşilor, citează cărţi ale călătorilor stră-
principale, precum şi departe, în munţi, spre canale- ini sau români care au vizitat oraşul secret al incaşi-
le de irigare. Sunt inserate note privind Imperiul lor. În subcapitolul Ţuica şi basmaua ruptă, prezen-
Soarelui la asfinţit sau cele despre Lamele Soarelui, tând ziua petrecută în acel oraş incas, aflăm că du-
încastrate de incaşi pe ziduri, cu o mărime de doi pă orele de umblat printre ruine, drumeţii români
metri, folosind bolovani albi. Privind măreţia naturii sunt bucuroşi că rămân singuri în site. Numai cei
şi urmele civilizaţiei apuse, autorul meditează la doi români şi doi îndrăgostiţi au avut parte de minu-
umbra ruinelor, gândindu-se la avantajul de a locui nea curcubeului, care se vedea de sus în jos, un
„în afara ariei de acoperire a civilizaţiei tehnologi- moment magic surprins în fotografia de la pagina
ce”. În aceste împrejurări, el afirmă că Anzii sunt 144. Următoarea scenă fermecătoare surprinsă de
„un screensaver al lumii”. Alteori îi vedem pe turiştii Marius Chivu este aceea a evocării nopţii licuricilor
obosiţi care rătăcesc drumul, întrebându-se unde tropicali. „După o oră de mers în marş, când deja
începe şi unde sfârşeşte cărarea fiindcă sunt în mij- s-a întunecat, iar calea ferată traversează o planta-
locul unei mări de bolovani, pietre şi grohotiş. Ei ţie de banani, parcă intrăm pe tărâmul unui basm
ajung în sate izolate sau în oraşe uitate, unde îşi Disney. Zeci de licurici plutesc în propriul joc de lu-
împart ţuica şi apa cu alţi rătăcitori. Autorul este im- miniţe şi ne oprim, să nu-i deranjăm. Ne dăm sea-
presionat să vadă cum sub ochii lui o familie începe ma că nici unul dintre noi n-a mai văzut din copilărie
construcţia unei case, cu gesturi lente, arhaice, o atâţia licurici zburând laolaltă”, se destăinuie călăto-
casă „în bătaia tuturor vânturilor”. Este uluit de ges- rul emoţionat de frumuseţile peisajului, de broaştele
turile unei femei ce caută viermii ascunşi în măduva colorate şi de zborul neregulat al liliecilor.
bambusului sau de ritualul alăptării copilului. Aceş- Revenind la Cuzco, descrie carnavalul şi traficul
tia îi vor invita pe străini la cină. Din notele de la fără reguli de circulaţie, în care fiecare şofer dă do-
subsolul paginii, aflăm că în unele zone andine se vadă de maximă abilitate. Apoi ajung la Maras, la
practică obiceiul căsătoriei de probă care durează fagurii de saramură, trec prin „curtea Cartagenei”.
până la trei ani, înainte ca tinerii să-şi ia angaja- Până să intre în Arequipa, oraşul natal al lui Mario
mentul pe viaţă. Dacă băiatul e interesat să conti- Vargas Llosa, călătorul, aflat în autocar, este atent
nue relaţia, reflectă soarele către fată cu o oglinjoa- la acţiunile celorlalţi: unii urmăresc filme pe moni-
ră când aceasta iese cu animalele la păscut pe toarele montate în spătarul scaunelor din faţă, M.
munte. Nu e nevoie de alte vorbe. Dacă în timpul caută în meniu şi îi arată, în afară de filme, jocuri şi

89
muzică, o adevărată bibliotecă electronică: enciclo- argint şi, în cele din urmă, părăsit. Furtunile venite
pedii, albume de artă, atlase geografice şi istorice, de pe ocean au erodat zidurile şi din enormul labi-
cărţi de ficţiune, eseuri, poezie, opera completă a rint au mai rămas doar nişte reliefuri de nămol us-
lui Cervantes. „Dacă aş călători suficient de mult cu cat, restaurate acum cât să întrevezi gloria civiliza-
aceste autocare, aş putea să-mi dau doctoratul în li- ţiei de altădată. Autorul este uimit de prezenţa unor
teratura sud-americană. Cr del Sur nu străbate doar câini din interiorul site-ului arheologic, numiţi virin-
Panamericana, te-ar putea duce pe drumul spre pa- gos, consideraţi o comoară naţională. Aflăm de la
radisul borgesian”, afirmă pelerinul (p. 176). Se un portar, că pentru fiecare câine statul plăteşte o
aminteşte de turul cultural dedicat marelui scriitor, alocaţie lunară. „Ăsta câştigă mai bine decât mine”,”
traseu care include casa lui Llosa, biblioteca şi locu- se plânge ironicul şi lucidul portar.
rile din romane. Ultimul popas este la Trujillo, unde În Anzi, timpul are alte conotaţii pentru străinii
reperează fântâna proiectată de Gustave Eiffel, dar care admiră lungiţi pe iarbă miracolul naturii şi îl
şi imagini în stilul triumfalist al realismului socialist captează în aparatul de fotografiat, au timp să pri-
înfăţişând scene muncitoreşti pline de eroism. „Lo- vească zâmbetele şi momentele de tandreţe ale lo-
cul se dovedeşte a fi chiar sediul Partidului Comu- calnicilor care vor rămâne în eternitate în acest jur-
nist, iar înăuntrul unei săli cu prezidiu, drapel roşu şi nal de călătorie. Autorul este conştient că europenii
multe scaune se află portretele liderilor comunişti trăiesc într-un ritm trepidant, având la dispoziţie
peruani”, spune românul. Discutând cu unii colum- „aplicaţii peste aplicaţii peste aplicaţii ca şi cum ar
bieni întâlniţi în Machu Picchu şi spunându-le că ei pleca într-o călătorie în jurul planetelor, nu printre
vin din România, aceştia au pronunţat doar trei nu- oameni.” „Ţi se induce nevoia de cât mai multe câr-
me: Mutu, Dracula, Ana Aslan. je tehnologice, când tot ce trebui să faci e să-ţi mişti
Ei fac o incursiune culturală şi ajung în Valea picioarele şi să-ţi foloseşti mintea. Oamenii au călă-
Moche, la piramida de pământ spartă (înaltă de 73 torit şi au făcut marile descoperiri înainte de epoca
m, aproape jumătate fiind însă sub nivelul deşertu- digitală, folosind busole, hărţi incomplete şi propriile
lui), „un muşuroi enorm săpat în argilă uscată”, de- simţuri. Şi ce plăcere să foloseşti o hartă de hâr-
scriu Huacas del Sol y de la Luna (Templul Soarelui tie!... Hărţile on/ offline şi GPS-ul transformă lumea
şi al Lunii). Aflăm că, dacă zidurile de la Machu Pic- într-o simulare a călătoriei şi, cel mai rău, te fac de-
chu construite pe munte care vorbesc despre deter- pendent de capriciile tehnologiei, îţi distrag atenţia
minare şi sacrificiu, zidurile acestea de argilă arată de la semne, te transformă într-un analfabet geo-
o anume candoare a idealului de măreţie. „Unde grafic. Ca să pleci la drum, nu ai nevoie de aplicaţii,
Machu Picchu impresionează, Huacas del Sol y de ai nevoie de aplecare”, susţine călătorul. (p. 122).
la Luna emoţionează. Căci sunt mai mult decât im- Un loc inedit şi greu accesibil este toposul originii
presionat, sunt emoţionat de acest travaliu de seco- Amazonului, izvorând dintr-un firicel de apă, dar ca-
le al poporului Mochica pentru a ridica piramide de re se ramifică şi devine viguros în albia sa măreaţă.
chirpici care să sfideze veşnicia”, scrie românul, ne- În cele trei săptămâni, pelerinii s-au străduit să se
înţelegând deşertăciunea gestului lor. Înţelegem că ridice la nivelul localnicilor, să nu lase urme ale tre-
poporul Mochica a intrat într-o profundă criză religi- cerii pe acolo, au căutat să se conformeze, renun-
oasă şi, în cele din urmă, a părăsit Zeul Muntelui şi ţând la confort. „Un călător adevărat nu schimbă, nu
s-a amestecat cu sicánii, care venerau un Zeu al perverteşte, nu lasă urme, nici semne. I'm not here,
Mării. Civilizaţia Sicán a preluat de la Mochica meş- but I was there! este matra călătorului adevărat.
teşugurile ceramice şi metalurgice, precum şi tehni- Trecerea trebuie să fie discretă, să nu perturbe or-
ca înălţării de piramide, şi a construit la Batán Gran- dinea, liniştea, obiceiurile locului. Un călător obser-
de nu mai puţin de 36 de piramide într-o pădure. Ei vă şi conservă. Vrea să se asemene diferenţei, nu
cred în Pachamama, Mama Pământ, zeiţa fertilităţii, să semene variaţia. El merge ca şi cum s-ar ascun-
similară cu Geea, Mama Gaia, căreia îi aduceau fi- de: vrea să vadă, nu să fie văzut. Potecaşul, trecă-
gurine arse de cult, ceea ce îmi aminteşte de Cucu- torul, drumeţul, călătorul sunt salamandre care de-
tenii noştri, doar că peruanii încă îi mai aduc ofran- vin una cu mediul, se diminuează pe sine. Călătoria
de zeiţei, având o strânsă legătură cu pământul. e deghizare şi uitare de sine. Călătorim şi pentru că
(Fotografiile de la paginile 250-255 sunt argumente vrem să fim altcineva. Curiozitatea a ceea ce ai pu-
ale acestei teorii). Din imagini şi descrieri înţelegem tea fi, a ceea ce eşti altundeva. Explorarea poten-
că oraşele de lut erau cu ziduri decorate cu matrice ţialităţii de sine.” (p. 222).
geometrice, cu figuri zoomorfice reprezentând vi- Cartea se încheie cu evocarea locurilor prin ca-
dre, peşti, şopârle, păianjeni, păsări, valuri şi luna, re a trecut Hemingway, topos al creării romanului
în mare parte reconstituite astăzi. Chimu (1100- Bătrânul şi marea, pentru care a câştigat premiului
1450) – popor al chirpiciului, care venera luna şi Nobel pentru literatură. Aici a găsit un ultim supra-
marea – a fost cucerit de incaşi – popor al pietrei, vieţuitor care l-a cunoscut pe romancier, acesta i-a
care se închina soarelui şi pământului –, iar după arătat fotografiile cu marele pescar, care a prins
cucerirea spaniolă, oraşul a fost jefuit de aur şi de marlinul de 400 de kg. La Cabo Blanco Fishing

90
Club de pe coasta Pacificului, veneau multe vedete: a primit cadou de la colonişti o ladă de cartofi pe
Marilyn Monroe, John Wayne, Humphrey Bogart, care a oferit-o în dar Papei, care, la rândul lui, i-a
Joe DiMaggio care trebuiau să respecte regulile de oferit câţiva cartofi cardinalului Olandei, din care
pescuit ale clubului. Călătorul român este impresio- câţiva tuberculi au ajuns în grădina botanică din Vi-
nat să meargă în aceste locuri şi să vadă iahtul ena. Deşi cea mai veche reprezentare europeană a
„Miss Texas” al lui Hemingway, un simbol „plutitor unei plante de cartof datează dintr-o acuarelă de la
al unei lumi trecute”. Marius Chivu îl citează pe Paul 1588, prima menţionare ştiinţifică a cartofului, abia
Theroux care scria în „Dispatch from a shrinking în 1596, i-a aparţinut chirurgului englez John Ger-
planet”, suplimentul de travel intitulat „Not so lonely rard, botanist amator, care l-a inclus printre plantele
planet” din Newsweek, din 23-30 mai 2011, că lu- medicinale. Acesta a menţionat însă eronat locul de
mea era odată mai stranie, mai vastă, mai misteri- origine al cartofului (Virginia, America de Nord),
oasă şi cu nenumărate locuri necunoscute, pline de eroare care s-a păstrat vreme de trei secole”, preci-
armonii ascunse. Identificându-se cu opinia acelui zează călătorul afirmând: „Cartoful are numai prie-
călător, românul este convins că prea repedele ne teni”. Autorul este nedumerit că această plantă,
face să trăim superficial şi să fim în pericolul „de a considerată la început medicinală, nu a fost cunos-
rata adevărata întâlnire cu lumea.” (p. 299). cută de Ştefan cel Mare, care nu a putut mânca nici
Grăbitul călător de azi ratează esenţialul, nu cartofi, nici porumb pentru simplul motiv că încă nu
ajunge în zonele necunoscute, la populaţiile izolate, erau aduşi în Europa.
astfel nu simte trăirile pelerinului de altădată, me- Superbele fotografii care ilustrează volumul lui
lancolia, stările meditative. „Acum internetul ne-a fu- Marius Chivu pot fi sursă de inspiraţie nu doar pen-
rat „solitudinea contemplativă” şi ne-a lăsat, în tru cei care ar dori să o ia pe urmele călătorului, ci
schimb, singurătatea indusă de zumzetul nesfârşit şi pentru poeţii, care îşi deschid porţile imaginarului
al informaţiei. Dar dacă lumea a devenit mai accesi- şi ale creativităţii, cu toţii nostalgici ai purităţii şi ai
bilă şi mai previzibilă, curiozitatea umană nu s-a di- frumosului, ai comuniunii cu natura şi cu arhetipuri-
minuat, iar noile contraste, paradoxuri şi excese tre- le. Poate cea mai sugestivă şi mai memorabilă ima-
buie văzute cu propriii ochi pentru a fi crezute şi în- gine este cea a curcubeului, instantaneu care îmi
ţelese cu adevărat. Într-un mediu sufocat de virtuali- aminteşte de întrebările lui Petru Creţia: „O să pu-
tăţi şi de informaţii filtrate de atâtea medii, unde tem vreodată osteni de frumuseţea curcubeului? Să
mişcările interioare ale lumii ne sunt oferite de-a ga- vină oare o zi când va înceta să ne uimească arcul
ta în rezumate tot mai vagi pentru atenţia noastră lui măreţ, gingaş şi efemer?” (Norii, ediţie Definitivă,
de tot mai scurtă durată, abia călătoria calibrează Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p.
imaginaţia şi o conectează la realitate.” După cele 82). Chiar dacă pelerinul mărturiseşte în capitolul
trei săptămâni petrecute în Anzi, este sigur că lu- Fără şamanism că nu a fost interesat de dimensiu-
mea are încă multe colţuri ascunse, savori negusta- nea spirituală a acestei călătorii, că nu a căutat să
te, mai sunt populaţii care „trăiesc într-un alt ritm, se conecteze la absolut, recunoaşte că s-a întors
un alt timp, un alt fel de viaţă,” scrie autorul preci- „mai înţelept şi mai împăcat” cu sine, că „a absorbit
zând că îşi va continua aventura departelui. cât mai mult din această lume perfect necunoscută”
Volumul aduce informaţii vaste nu numai despre lui până atunci. „Consider că lumea de aici, realita-
geografie, ci şi despre antropologie, gastronomie tea aceasta şi viaţa de acum sunt suficient de vas-
etc. Autorul nu uită să ne spună despre incaşii care te, de intense şi de misterioase. Nu sunt interesat
au fost un popor paşnic de agricultori. Aflăm despre de aşa-numitele experienţe/ aventuri spirituale/ mis-
cultul pentru cartof şi pentru porumb, dar şi despre tice/ astrale. Nu cred că timpul nostru mai permite
descinderea lor în Europa. „Cultivau cartoful pe te- astfel de transfigurări şi revelaţii”, se destăinuie el,
rasele montane cu ziduri de piatră numite pata- inserând mai multe imagini cu Fecioara Maria şi Ii-
pata, astfel că spaniolii i-au spus patata(s) ori pa- sus (p. 178-179). Efectul Himalaya sau al Anzilor nu
pa(s)… Ei aveau zeitatea Papa Mama (Mama car- este altceva decât dorinţa de regăsire a unităţii cos-
tofului), de unde şi mulţimea vaselor de ceramică în mice, de reintegrare în firescul vieţii, normalitate
formă de tuberculi cu înfăţişare umană. Cartofii cu atât de îndepărtată din cauza vieţii trepidante a oc-
forme ciudate deveneau obiecte de cult, erau folo- cidentalului care pare un accidentat, de aceea, din
siţi în vrăjile pentru fertilitate sau pentru a prevesti cauza labirintului cotidian, nu mai găseşte calea
viitorul”. (p. 188). Marius Chivu merge pe urma con- spre adevărata cunoaştere a lumii, care presupune
chistadorilor şi face o retrospectivă, identificând tra- şi o călătorie iniţiatică nu doar în jurul lumii, ci şi o
seul cartofului în Europa, pornind din secolul al privire în „adâncul fiinţei”, după cum considera şi
XVI-lea, între anii 1565 şi 1569, răspândindu-se Rudolf Steiner, evocat de autorul celor Trei săptă-
apoi peste tot. „Se pare că regele Filip II al Spaniei mâni în Anzi.

91
Cristina CHIPRIAN

NU ESTE POEZIE DACĂ NU ESTE


TURNATĂ DIN NOU ÎN FAGURI

Al şaselea volum de versuri* al gazetarului


Dumitru Păcuraru confirmă preocuparea autoru-
lui pentru cuvântul incitant şi lumea recreată întru „să te laşi clocit de toate poemele lumii”; „la 49 de
eliberarea spiritului. Amuzant prin dezinhibare şi ani sunt un ou încă în pasăre”. Poetria dezvoltă
interesat prin „exercițiul de eleganță gnomică”, subsolul textual ca pe o evadare către „lumea im-
discursul poetic/ poetric dezvoltă paliere ce se posibilă”, deoarece „nu este prea târziu/ să o luăm
desincronizează, simulând vagul existențial şi de la capăt/ când e vorba/ despre un sfârşit imi-
pseudo-comunicarea. nent”. Text şi subtext se reconvertesc, divagând
Expresia directă a cugetării intersectează per- către o logică a discontinuității – pentru corpul de li-
cepția lumii debusolate şi explozia deriziunii verba- teră şi font: „hai acasă de la primul război mondial
le cult-argotice. Aglomerarea cotidianului supra- să decriptăm acest text”. Non-poetria atentează la
licitează devoțiunea şi îndrăzneala, într-ol imagine firesc, corectitudine şi motivație: „să mai zboare... şi
a omului-sandvici, constrâns între inocență şi em- peştele”. Este o relație de incluziune sau de intruzi-
fază. Metafora apicolă compune un univers seg- une („dacă poezia septică e poezia totală” – Vidan-
mentat, cu sertare deschise ocazional, simultan, jorul sau fosa?) Nişte blugi iluştri rătăcesc pri oraş,
adăpostind cognoscibilul şi raționamentul, imagi- întorcându-se descompletați, în plus cu o poetrie.
nea recuperată din fluxul subteran al memoriei. Ironia se insinuează în banalul sentimental,
Limbajul citațional, fixat în lanțul intertextual, erodând visul (Cum să-i dăruieşti iubitei un film de-
apare ca o gândire convertită, separată de divin, spre un nasture care cade?) sau clişeul verbal
asociindu-şi „o viguroasă poftă de viață”. Poetul („Stalin murise războiul său rece dăduse în clocot”).
poartă după sine pleiada cosmică, dosită în servie- Divinitatea încheie ciclul bimilenar al ororilor război-
tă sau mestecată ineficient. Astfel eşuează în „au- nice („aoleu... cărați-vă dracului de-aici.”) Capul de
tenticitate subiectivă„, cu „material lexical denota- bour este evocat în strălucirea sa emblematică –
tiv”. Textul se destructurează grafic, anulându-se, alergând după bourițe – la care se adaugă excursul
pentru că „nu are altă menire decât să scoată în istoric şi informația comercial-tranzacțională (vân-
evidență umbra literelor” (Poemul-plagiat). Căci dut cu 10000 de euro). Albă ca Zăpada este însoți-
cuvântul nu are nevoie de litere. tă de 7 pitici rău mirositori, deci „toate lucrurile pe
Postmodernistul reevaluează simțul proporțiilor care le-am mirosit le-am acoperit cu cuvinte”. Ora-
injuste la Blaga şi Bacovia. Reperele evocate se şul tăcut a început să latre, surprinzător, căci unele
subînscriu ideii de ideii de fenomen-efect, aparen- vietăți şi-au pierdut obiceiul de a muri pe furiş”.
ță-esență, dar „întreaga poezie românească/ înca- Poetul postmodern intenționează să escamo-
pe într-o carte uitată în avion. Poezia este esență teze realitatea, din cauza pierderilor irecuperabi-
atacată, istoric de necunoscuți care şi-au ştanțat le. O simbioză a artelor vizează noua ordine: Pa-
numele pe fruntea ei. Dar „vieții i se rupe de alte ul Celan şi Beethoven merg alături, ploaia creşte
vieți”. Străinul şi martorul (adică poetul şi cititorul peste morminte, Bob Dilan ia premiul Nobel, pen-
său) se reunesc la cafenea, apoi dispar (într-o di- tru că Nimic nu egalează marşul triumfal din sim-
recție necunoscută, cu o dispariție perpetuă). fonia a IX-a. Memoria reorganizează valorile.
Inserția textuală şi stilistică readuce concretul.
„Au” indică reacția funcțională ca semn de supra- *Dumitru Păcuraru, Punctul de inversare a memoriei,
dimensionare: „a-ți dori mai mult decât ți se oferă”; Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2017

92
TRANDAFIRUL CARE-I VA UCIDE
CU O POEZIE
Noul volum de poezie* al lui Gellu Dorian se
structurează în trei părți (I. Disperările; II. Perspec-
tivele; III. Calea), operând introspecția stării de
grație a ieşirii şi revenirii în Sine, într-o lume în ca-
re arhetipurile se suprapun grav şi suav, dinspre
sublim, către complementar.
Disperarea se naşte din aproximare („nu-i lasă
liberi, dar îi face fericiți”) şi suficiență („totul este
ceea ce ei ştiu”). Indecizia şi imprecizia devin in-
criminante („stă la uscat pe sârma gardului dintre
rai şi iad”; „Foarte mulți dumnezei care nu se mai dar desfacerea Ideii s-a produs deja („când nici nu
înțeleg între ei”). Rătăcirea în spațiu, dar mai ales visam […] nici nu muream”). Vizionarii sunt excluşi
în spirit provoacă ubicuitate şi alienare („fără să fiu din concret, astfel se manifestă uitarea, apoi veş-
afectat câtuşi de puțin de absența mea din mine”). nicia nelimitată. Dar este evocarea perfecțiunii, a
Faptul de a fi viu te apropie de disperare. Omul percepției absolute, ce corectează căderea („nici
caută disperat pe Dumnezeul pitit în el însuşi. Bu- nu muream aşa cum mor toți oamenii”).
curia de a trăi intersectează visul absolut, identifi- Complementară sublimului, traversarea Căii
când efigii ale mântuitorului mascate în omul co- este o realizarea ipso facto, întoarcerea reprezen-
mun (crucea, firimiturile cinei, lumina). Calea nu tând o cădere. Dar de multe ori căderea este ne-
are dublu sens, deoarece călătorul confundă valo- cesară.
rile („Prin noi trece calea. Dar nu prin noi se în- *Gellu Dorian, Calea de urmat, Bucureşti,
toarce”). Cartea românească (Colecția de poezie), 2017
Perspectiva este tot o cale, adică un mod de a
căuta, un capăt relativ şi continuare în absolut.
Sacoşa încărcată mistic este recuzita obligatorie a
trecerii, asociată imaginației, dar interzisă CÂMPURI IMENSE, NĂPĂDITE
ghe(e)nei. Purtătorul speranței apropie gurile de DE-ATÂTA NE-ROD
aer şi intră pe uşa bisericii direct în cer. Omenirea
refuză trădarea arhetipală, scăpând condiției tragi- Dialogul omului cu divinitatea se adaptează
ce (Fericiți şi liberi). Incoerența etică se apropie de modernității şi postmodernismului în volumul* lui
imaturitatea jocului: copiii produc palimpseste, utile Constantin Cubleşan, care propune redefinirea
poetului spre a recupera întregul fragmentat la re- condiției umane în raport cu divinitatea. Scenariul
ceptare. Creatorul scrie cartea pentru bucuria pri- biblic se rederulează distopic, urmărit de vocea
veliştii imaginate. Din concretul absolut, imaginarul umană vag revendicativă şi inefabil ironică.
poetic se înalță valorizat, iar jocul nu mai este joc, Re-mixul atitudinal invocă omul care se caută pe
este calea pe care veşnic se întoarce acela care sine, vizând inițiativa divină a restructurării creației
pleacă. imperfecte. Reverberațiile sunt, pe alocuri, arghe-
Calea este opțiune şi dat, călătorul îşi confirmă ziene iar imaginile – apocaliptice. Astfel reconfigu-
şi îşi infirmă identitatea. El poartă o inimă în care rat, discursul omului adresat divinității convinge
s-a cuibărit puiul de dragoste. Destinul înaintează modernitatea prin coerența posturilor dizarmonice.
lent, dar neezitant. Multe întrebări corespund unui Cuvântul rostit de oameni a înstrăinat lumea
non-răspuns, drumeții îşi transferă experiența vic- de sensul ei, apropiind-o de finalul previzibil. Este
toriei şi înfrângerii. Jertfa zidirii mitice şi jertfirea zi- posibilă o altă Geneză, însă omul va avea veşnic
dirii biblice se asociază într-o simetrie obligatorie drept model al creării sale un Dumnezeu libertin,
(„zilele care nasc nopți, nopți care înghit zile”). care nu se mai poate înstăpâni. Tiparul ideal al
Trăirea şi gândirea se disociază („iar dacă nu lumii s-a degradat, Creatorul a renunțat el însuşi la
cuget, nu exist”), prilej de fericire inexplicabilă, ca- monitorizare, motiv pentru care ar trebui atențio-
re întristează în mod surprinzător (Nu există singu- nat, recuperat („ca să Te punem iar pe picioare”).
rătatea). Lumea are o dublă măsură („ieşi şi tu din Demersul omului face apel la destinul de Creator,
lume/ să fii în rând cu lumea”), Dumnezeu pără- acela de a-şi veghea propria creație în eternitate.
seşte această lume, plecând în alt cer. Umanitatea a parcurs drumul „de-aici pân-aici”
Evocarea lumii pierdute este o reconstituire, (deci foarte puțin) şi are nevoie de un nou stimul,

93
pentru a merge „de-acolo-ncolo”, adică dincolo de limite („când ne
BIBLIORAFT gândim la tine mai des”).
Simboluri ale drumului anevoios însoțesc umanitatea şi divinul în
istorie: prin incertitudinea direcției şi a țelului („Măcar de-am şti că
acolo/ e cu adevărat odihnă şi linişte”), a statutului („şi că îți vei găsi
un loc”), a duratei („Dumnezeu ştir cât a mai rămas...”). Omenirea su-
feră de singurătatea inițială, în pofida faptului că a suprapopulat Pă-
mântul, că s-a diversificat pornind de la acel Adam duplicitar şi uşor
de ademenit.
Contactul legendar al Creatorului cu
lumea creată (Dumnezeu şi sfântul Petru
mergând printre oameni) fiind suspendat,
distopia se exemplifică locuționar (să-şi
facă de cap, nu mai are niciun Dumne-
Ștefan CIOBANU
zeu, se iau din nimic) şi se soluționează
Basarabia practic: o pereche de sandale noi, chiar
Populația, istoria, cultura SH, pentru divinitatea atinsă de oboseală
Traducere din limba franceză de sau durere de şale, atinsă de plictis sau
Alexandrina GRIGORESCU dezinteres, care ar trebui să pună suflet
Ediție îngrijită de Cornel I. SCAFEȘ
Chișinău, Știința, 2018 acolo unde omul a descoperit o hibă.
Alt exemplu de imperfecțiune este
Planeta însăşi, disfuncțională social sau biologic (topirea calotei glaci-
are, deşertificarea, poluarea, depopularea). Jocul omenirii este aproa-
pe pierdut, ar fi necesar un As în mânecă, furnizat de divinitate. Alun-
gat din Rai, pedepsit cu „domiciliu terestru”, omul are mintea tot mai
inoperantă, într-o lume anapoda. Ironia surprinde Moartea într-o pse-
udo-narațiune despre frunza de dafin care ar trebui să ajungă, purtată
de vânt, până la etajul al doisprezecelea şi să bată în geam, vestind
stingerea.
Iubirea se ataşează intertextual litaniei postmoderne: multe amin-
tiri neverosimile se asimilate visului năpădesc în cotidian („Visul a de-
venit viață adevărată/ Cine ştir?”) Pilda bisericii neterminate, dezvol-
tând un conflict modern al constructorului nepriceput sau dezinteresat,
Basarabia în presa anului 1918
Interviuri și anchete determină revenirea omenirii la gestul inițial al cuvântului devenit fap-
Text ales și stabilit, studiu introductiv, tă/ duh/ cunoaştere. Fata cu părul albastru este o frumoasă iluzie, per-
note și comentarii de Victor DURNEA petuată imaginar, cu reprezentări SF („doar o fetiță […] în tainicul
Chișinău, Știința, 2018 geam”).
Căutând raiul pierdut, umanitatea a pierdut modelul idealității
(„Căderea a fost atât de abruptă”). Au apărut tablele morale, dar omul
rătăceşte lipsit de un ghid al propriului cosmos, pentru marea întoar-
cere.
*Constantin Cubleşan, În marea dezordine a lumii,
Iaşi, Editura Junimea (Colecția Atrium), 2017

Nicolae BĂLCESCU
Opere, vol. I, II
Studiu introductiv, tabel cronologic
de Mircea ANGHELESCU
Text îngrijit, notă asupra ediției, glosar
de Andrei RUSU
Chișinău, Știința, 2018

94
Radu Ilarion MUNTEANU

BIS IN IDEM?

Interesantă evoluţia poetică a multilateralului


personaj public Horia Gârbea. Socotim absolut
superfluă, dacă nu chiar lejer ofensatoare, în
2018, înşirarea nenumăratelor sale valenţe, de la
cărţile de specialitate inginerească la campania
traducerilor din Shakespeare şi de la inventarea
Teatrului Dramaturgilor la intensa campanie de Am mai remarcat şi în cronici ale altor scrieri
promovare editorială. O cronică de întâmpinare a ale autorului că acesta scrie pentru cititori avizaţi
unui volum poetic al autorului se adresează, prin şi cu un anume bagaj de lecturi. Nu face deloc
definiţie, celor care ştiu bine cine e acesta. Ba exces de aluzii, perifrazele lui sunt distribuite cu
unii chiar aşteaptă următorul volum. parcimonie, cu fineţe, abia vizibile. Deci cu atât
Dar să revenim la început. Luând ca bază mai savuroase. doctorul din aquino/ avea faţa ar-
doar lista bibliografică – mai mult sau mai puţin să de soare. când o să mor/ îmi vor face o stea/
completă –, din fişa signaletică aferentă Wikipe- pe aleea vedetelor. Dar mai ales superbul vers
diei, numărăm doar 3 volume din prima jumătate nu mă cânta pe mine zeiţă. Poemul câteva între-
– reper oarecum arbitrar – a acestei liste. Intere- bări e o perifrază in toto. Iar textele aluzionate
sant, primele 2 sunt din primele 4 de la debutul în sunt în relaţii dintre cele mai diverse cu versurile
volum. Pentru ca din cele mai recente 6 (am re- perifrastice, construind o reţea rafinată, plină de
zerve faţă de adjectivul ultimul/ ultimele, în mate- humor.
rie editorială), 5 să fie de poezie! Refuz să core- Humorul e prezent în toate planurile structura-
lez acest detaliu, mai mult sau mai puţin statistic, le. Dar cu precădere în ceea ce am numit pole-
cu restructurarea a ceea ce a fost ASB. Dar nu mică discretă la textele angelologice. Tonul pri-
pot să nu remarc vitalitatea filialelor USR bucu- melor poeme are aparenţe melancolice, care,
reştene de poezie şi dramaturgie de la această dacă-l cunoşti pe Gârbea, nu te laşi lesne cum-
restructurare încoace. E de ajuns, pentru a schiţa părat. Dimpotrivă, deduci că îngerul perpetuu are
contextul lecturii volumului Poeme cu îngeri (Cluj, multiple roluri şi rosturi. N-o să le înşirăm, cititoru-
Editura Neuma, 2018),care e subiectul cronicii, lui ce i-ar rămâne? Ne limităm la a sugera două.
să notăm contribuţia managerială (şi nu numai) a Opuse, mai degrabă decât complementare. Sim-
autorului la antologia de poezie Ce stradă e as- bol şi alter ego.
ta? A filialei Bucureşti-poezie a USR. Care va O constantă compoziţională mai ales acestei
avea curând a treia lansare publică. etape recente a poeziei lui Horia Gârbea (dar nu
Faţă de volumul precedent, Celălalt ţărm, pro- neapărat doar a acesteia) e un simţ acut al finalu-
dus anul trecut tot de editura Neuma, cel de lui. Cele mai multe poeme, care sunt şi cele mai
acum, Poeme cu îngeri, e nu numai mai omogen bune, au finaluri cu poantă. Ceea ce-l apropie de
tematic (nici nu putea fi altfel cu un atare titlu), Sorescu, cel de la începutul anilor 60. Ale cărui
dar şi stilistic. Volumul e un discurs poetic unitar, finaluri în fac pe George Călinescu să numească
chiar eseizant şi, îndrăznim a sugera, cu o dis- poemele întregi – witzuri. Găselniţă terminologică
cretă nuanţă polemică faţă de o mare parte din li- de mare precizie. Căci n-ai putea spune nici ban-
teratura angeolologică. curi, nici anecdote. Ei, bine, suntem la mai bine

95
de jumătate de veac, atât de acel Sorescu, dar şi cere atenţie mărită a cititorului. De regulă, folosi-
de Călinescu. Un cititor oarecare poate observa rea persoanei întâia, conturează, în proză, per-
azi această similitudine, relativă totuşi. Dar cu sonajul de lucru, vocea auctorială. Simultan per-
două amendamente. Primo, simţul finalului este, sonală şi impersonală. În poezie, persoana întâia
la Gârbea, mai acut, mai viu, mai intens şi mai nu e decât un procedeu poetic. Dar am demon-
funcţional. Finalurile de gen nu sunt nici pe de- strat deja că suma celor 10 spovedanii are valen-
parte jocuri gratuite, ci elemente structurale ale ţe poetice. În dramaturgie, persoana întâia e cel
logicii poetice. Secundo, din perspectiva cititoru- mult evanescentă şi se exprimă, auctorial, prin
lui în numele căruia vorbim, dincolo de aroganţa indicaţiile regizorale. Dar rolul persoanei întâia la
de a-l considera de meserie, această tehnică a acest capitol final e definitoriu. E însuşi autorul,
finalurilor (în) forţă ţine de talentul de prozator al iar suma spovedaniilor e raportarea acestuia la
poetului. Un final de genul şi totuşi nu te doare întreaga lume. Faptul că lumea, de la actorii fap-
nimic/ iar lipsa durerii/ e mai înspăimântătoare/ telor diverse repetitive la Dumnezeu însuşi, se
decât lumina/ şi decât întunericul – conferă poe- spovedeşte autorului exprimă, în cheie inversă,
mului, altfel perfect articulat, aerul unei scânteie- dar fără echivoc, evantaiul atotcuprinzător al inte-
toare proze scurte. În acest al doilea volum din resului poetic al acestuia. Simultan aria universa-
cele mai recente două ponderea tehnicii pe care lă a responsabilităţii asumate, etice, morale şi es-
avem îndrăzneala de a o decela creşte. Deşi, tetice. E summa teleologie.
personal, subiectiv, cel mai mult mi-a plăcut fina- Dece? Mai mult decât în volumul precedent,
lul, căutat şi găsit, ce mai faci măi baraba? Din universul poetic al lui Gârbea, e cel puţin implicit
volumul anterior. orientat unui scop. Esenţial. Care ar fi scopul?
Dar acest volum are ceva în plus fată de cel Ambele volume sunt, simultan şi împreună, un
anterior, oricum remarcabil. Dacă structura unora soi de compendiu al păcatelor omeneşti. Dincolo
dintre poeme trădează prozatorul, finalul pare de faptul că, aşa cum remarcam în cronica volu-
opera dramaturgului. 10 poeme în proză sub titlul mului precedent, autorul poetizează în sensul lui
spovedanii. Unele dintre acestea sunt, practic, Călinescu (şi chiar al lui Arghezi) o colecţie de
fapte diverse repetitive. Mergem până la capăt cuvinte definitorii ale păcatelor. Prin denunţare
pentru a deduce rostul acestor minitablouri arhe- mai degrabă asumativă, mai degrabă solidară,
tipale. Şi găsim rostul chiar în finalul ultimului mai degrabă camaraderească, fraternă chiar, de-
text, totodată finalul volumului: cât procurorească.
– Mărturiseşte orice. Oricât de grav ar fi lucrul O notă specială merită ilustraţia grafică. Auto-
acela, Dumnezeu te va ierta. rul acesteia, Dan Căsuţă, nu numai că a înţeles
– Tocmai asta e, a zis el. Problema, fiule, e foarte bine textul, dar îi accentuează grafic esen-
că eu sunt Dumnezeu. ţa şi efectele. Grafica e, simultan un bun rezumat
Nu numai că e încă un final de tip poantă, o şi chiar o cronică sui generis, a textului poetic.
surpriză care aruncă în aer faptele diverse repeti- Înrudirea structurală a acestor două volume ni
tive,dar sugerează, prin acest final, că cele 10 se pare evidentă. Întrebarea naturală e dacă au-
spovedanii alcătuiesc o piesă unică. Cu anatomie torul va continua cu altă formulă, cu cel puţin alt
şi fiziologie mai mult sau mai puţin definite. Un volum organic. Argumentul presupunerii pozitive
text polivalent, totodată poem în proză, micro- e evidenţa vitalităţii literare, izvorul resurselor. Un
nuvelă şi poem dramatic. O quintesenţă sui ge- eventual argument negativ e finalul acestui al doi-
neris a literaturii horiagârbiene. Dacă, prin ab- lea volum. După care e realmente greu de imagi-
surd, literatura autorului s-ar sfârşi aici, acest nat un alt suprafinal. E, oare, formula acestui final
compendiu metaliterar ar fi brandul său literar. Cu spoveditor o ştachetă pusă de autor în faţa sieşi?
subtil voal de ars poetica. O autoprovocare? Răspunsul se află în viitor.
La această concluzie ne duce un aspect care

96
Ioan RĂDUCEA

TRISTEŢE CU METAFORE

Cel care cheamă cîinii este textul-exorcizare


pe care Lucian Dan Teodorovici îl dă romanului
său autobiografic, cu suficiente simboluri, inter-
texte, divagații, rafinamente narative şi metanara-
tive dar care îşi păstrează un sens fundamental:
narațiune despre lupta cu cancerul. Exorcizarea, dicii că se va face vorbire despre o redimensio-
explicată şi în text şi pe aripa ultimei coperți, con- nare ontologică, în perspectiva sacrului regăsit
stă în semnul crucii făcut de o înțeleaptă bunică prin suferință – pe aceeaşi primă pagină şi pe ur-
de la țară, pe patru dintre degetele de la o mînă mătoarea este reprodus, în mare parte, psalmul
ale nepotului care s-a îmbolnăvit, rostind la fieca- 50, cel de pocăință. De asemenea, încheierea re-
re un cuvînt a cărui literă de început este aceeaşi feră, într-un simetric monolog ce asigură rotunji-
cu litera de început a maladiei respective. Al cin- mea narațiunii, la o dorită hierofanie. În lipsa ei, i
cilea cuvînt nu se mai rosteşte, căci este boala se dăruieşte celui salvat de la moarte mîngîierea
scoasă prin degetul neatins, policele, şi aruncată unei simțite apropieri a sufletului său de El, pre-
peste umăr. cum şi viziunea unui remarcabil apofatism, care
Acelaşi gest de „aruncare peste umăr” fun- angajează inclusiv statutul existențial al ficțiunii:
damentează şi textul, alcătuit (inclusiv în ideea „dar nu ceea ce vezi, ceea ce auzi, ceea ce gîn-
unei metaforizări a ființei aflate în derută) ca o deşti contează cu adevărat pe lumea asta” – ul-
amplă maşinărie de procedee, pe alocuri subtile, tima frază din text.
pe alocuri greoaie sau căzînd în poncife. Impulsul Altminteri, între aceste înălțătoare aserțiuni,
de a atenua, prin scris, presiunea psihică şi chiar protagonistul face figura unui scriitor român prins
de a acționa astfel asupra răului este datorat unui în angrenajul social, tracasat şi lipsit de vreo aură
„prieten literar” ieşean (Mirel Cană, care scrisese poetică. Împovărat de griji şi de obligații profesio-
romanul Diagnostic, pe aceeaşi temă şi în ace- nale, cu program stabilit pe zile şi pe ore (în ciu-
leaşi condiții), obținîndu-se, în ansamblu, răspun- da operației care îl aşteaptă, trebuie să meargă
sul demn al unui intelectual în fața unei situa- la Tîrgul de carte de la Frankfurt), el se fereşte,
ții-limită. Dincolo de consemnarea, în secvențe tragicomic, să se declare scriitor în fața corpului
prezentate cronologic, a evoluției medicale (de la medical (şi-a îndurerat destul devotata lui bunică,
stabilirea, ezitantă, a diagnosticului şi internare, potrivnică unei asemenea ruinătoare cariere...),
investigații, operație, pînă la sfîrşitul tratamentului aşa cum Chirică al lui G. Ciprian îşi ferea mîrțoa-
– reuşit – cu citostatice) se întinde, cu mult mai ga, ca să triumfe la final ca şi acesta – victoria lui,
vast, jocul autoficțional, urmărind o reinstaurare diseminată pînă atunci răbdător în toate paragra-
în literar a ființei, ca parte a actului taumaturgic fele, este vindecarea. Tactica obişnuită a autoru-
cu care este învestit scrisul. lui constă în menținerea unui ton de badinaj, mi-
Căci dimensiunea religioasă a cărții (în ciuda mînd, peste veştile traumatizante, normalitatea
autoblamărilor pozitiviste pentru „stropul de misti- prin cramponarea de banalități. Se fac referințe,
cism”) este considerabilă şi încă din incipit („ca în ca într-un fel de tragic Fals tratat de vînătoare, la
copilăria mea, aşa a venit Dumnezeu”) avem in- importanța punctuației (aici, altă metaforă despre

97
text, căci acesta poate însemna orice, în funcție de cum pui punc-
BIBLIORAFT tuația în oracolul „vei muri nu te vei întoarce”), la sensul regional al
cuvîntului „cancer” ('frig puternic'), la sălaşurile gîndacului „pentodon
idiota”, la regulile jocului de barbut, la instalația CERN etc. Eroarea
de fond nu ține de volumul asocierilor fanteziste ci de căderea în
frazări mainstream; de grija enunțărilor „corecte politic”, eroul prezin-
tă precipitate declarații formale, de partea libertății de opinie, care
este „esențială” (truism!), a medicinei oficiale (alopate) şi contra lui
Trump (contestatul preşedinte american), a adversarilor „visului eu-
ropean”, a promovării părintelui Arsenie Boca (aici, cîteva ezitări,
mai ales că poartă icoana lui, fără să ştie nici el de ce...).
În aceste condiții, refacerea ca text a lumii redimensionate de
boală se realizează, cel puțin pe alocuri, destul de cabotin. Există
trimiteri, la nivel de manieră şi nu numai, către Cărtărescu, Coelho
sau Bulgakov, dar acestea sînt doar aluviuni din marea undă care
Basarabia în actul Marii Uniri constă în metaforizarea (în loc de metastazierea) integrității ființei,
de la 1918 plecîndu-se de la scheme narative arhetipale, insistent prezentate
Ediție și cuvânt înainte de Ion (visul, oglinda). Drama personală se impune într-o efigie susținută
ȚURCANU și Mihai PAPUC de tehnici de efect, inclusiv prin asocierea lor: cronică măruntă de
Chișinău, Știința, 2017
salon oncologic, divagație intelectualistă (întreruptă de crude preci-
zări terapeutice), insolitare onirică, paralelism (cu cancerul mamei)
etc. În ansamblu, o „tristețe burduşită cu metafore” pe care, în neo-
bositul său efort autoficțional, romancierul se străduieşte să o insta-
leze în alte şi alte programe literare, ca unică marjă de libertate pe
care i-o lasă boala – şi, prin extrapolare, statutul lamentabil al crea-
torului de artă în modernitate. Tehnicile multiple focalizate pe ace-
laşi subiect devin ele însele figurări ale înfiorătoarelor metastaze li-
terare pe care le provoacă, necontrolată, narativitatea însă, dincolo
de asemenea excelente prilejuri de meditație asupra creației, ca şi
de valoarea de document asupra sistemului românesc de sănătate,
de bunele portretizări, de omagiul adus dăruirii şi profesionalismului,
textul contează mai ales drept una din cele mai autentice mărturii
asupra dificultăților pe care le are omul modern (postmodern,
Teodor BACONSCHI
prostmodern – apud Cezar Ivănescu) în fața morții şi, deci, şi în fața
Darul desăvârșit - gânduri despre vieții...
civilizația creștină
Iași, Doxologia, 2018

Părintele Placide DESEILLE


Din Răsărit în Apus
Ortodoxie și Catolicism
Traducere din limba franceză
și introducere de Felicia DUMAS
Iaşi, Doxologia, 2018

98
Maria PILCHIN

POEME CU MĂŞTI ŞI PAPAGALI

Nu cred că poetul Vasile Romanciuc poate fi


asemuit cu alt poet din spațiul nostru. El practică
un amestec de dramatism uman care îl copleşeş-
te pe cititor şi, totodată, îl surprinde cu un fin simț
al umorului. E o ironie dramatică, un amestec de
romantism cu altceva, cu tot ce poartă marca nim cu nerozia, cu bruiajul, el populează un plai
unui – post literar. Ultima sa antologie – „Lumina al prostiei şi tot ce face e prostie: „Domneşte-n
glasului lăuntric” (Prut Internațional, 2017) – poa- țara vorbelor pustii/ Și te învață ce şi cum să fii/
te fi citită şi ca o sinteză a acestor stări ludi- Prostia care veşnic se repetă”. De aici întrebarea
co-dramatice care surprind şi dau de gândit, tră- retorică: „Despre prostie ce-ar mai fi de spus?/
dând un univers plin de contradicții şi dihotomii Noi o dăm jos, ea urcă şi mai sus –/ Mereu e sus,
existențiale. Poezia aceasta pare scrisă de un nicicând la înălțime”.
clown trist, de un comediant care ştie că „a venit E țara în care „politica nu e politicoasă”, în ca-
timpul poeților trişti”, e timpul lui Ianus, „cel cu do- re vine constatarea „Ce cabotini politici!... Plea-
uă fețe”, timpul când „ascundem măşti în gânduri vă... pleavă...” E un spațiu specific: „Canelumea
şi-n cuvinte”. Sunt texte cu măşti, dar nu este o e țara în care/ toate se-ntâmplă pe dos [...]/ înțe-
poezie mascată, elaborată, falsă. Sunt măştile jo- lepții sunt proşti/ proştii sunt înțelepți./ Hoții sunt
cului cu viața şi de-a viața. Este masca Omului oameni cinstiți – toți, toți, toți/ oamenii vrednici,
care râde. Un râs care este o amprentă a exis- desigur, sunt... hoți [...]/ țară de snobi/ În Canelu-
tenței într-o lume alienată, o lume ieşită din mat- mea,/ cei mai mari sunt piticii”. Discursul papaga-
că. licesc nu contează, dar se impune, insistă, aşa
La o lectură mai atentă a acestei antologii, se cum „Gândul, fapta şi cuvântul/ Sunt după cum
poate observa uşor interesul pe care îl are poetul bate vântul”. Un palavragiu dulceag vine din
pentru papagali. Dacă Julian Barnes a scris în basm: „Atuncea când îți iese-n cale-un spân/ Cu
„Papagalul lui Flaubert” despre viața şi creația vorbă dulce – ştii să-ți fii stăpân?/ Ce-aduce vor-
marelui romancier francez, Vasile Romanciuc fa- ba dulce? Mult amar”. Este prezentă şi ideea ne-
ce din papagal un personaj redundant al poeme- cesității Logosului ca o formă de terapie, de per-
lor sale. O întreagă colecție de ipostaze, ştiute şi petuare umană „Toate-ntâmplările se prefac în
neştiute, ale păsării al cărei nume a împrumutat, cuvinte”.
de-a lungul timpului, conotații dintre cele mai di- Papagalul, în aceste texte, e marcă a micimii
verse. Iată-l la prima apariție: „La noul dresor,/ – „veşminte de gală pentru marii pitici”, „marii pi-
papagalul/ începe prin a uita/ cuvintele/ stăpânu- tici cu diavolul se pupă”. Papagalii şi piticii popu-
lui său de ieri”. Avem şi un portret al unui papagal lează şi poezia pentru copii: „Fără soare, feți voi-
inexistent, poate ideal: „Un papagal înțelept,/ un nici,/ Am fi o țară de pitici”, „Papagalul Nuştiucare
papagal invizibil/ repetă la nesfârşit/ tăcerea”, dar [...]/ Papagalul bun de gură-i/ Doctor în încâlcitu-
poate fi vorba şi despre o tăcere dresată: „E-ade- ră/ Și deține titlul rar/ De «Maestru Tocilar»”. Ne-
vărat, putem rosti/ câteva cuvinte –/ ah, peştii semnificativul este încă un sinonim al papagalis-
dresați!”. Toate se întâmplă „ca-ntr-o istorie scri- mului, al impostorului – „Odată, nu ştiu cum,
să/ cu pană de papagal...”. Papagalul este sino- un scai/ S-a prins de straiul unui crai”. Este acea

99
repetare mecanică a părerilor cuiva, este imitarea în mod servil a
BIBLIORAFT ceea ce nu îți aparține.
Putem vedea şi o galerie păsărească în acest volum: „Între Rug
şi Rugă,/ focul mistuie păsări: cioara şi ciocârlia/ vrabia şi vulturul,/
privighetoarea şi papagalul,/ Pasărea Phoenix”. Privighetoarea
„adâncurilor”, a profunzimii, pare să facă opoziție papagalului, „Pri-
vighetoarea n-are cont la bancă./ Privighetoarea cântă fără plată”,
vulturul e altceva decât vrabia, căci „vulturul rimează cu cerul/ în ca-
re zboară”, el şi mort este vultur, „ciupit de-un pui de vrabie,/
vulturu-mpăiat/ a înviat”.
Poemele lui Vasile Romanciuc cu şi despre papagali, nişte bilete
marcate de ludicul arghezian, sunt şi un testament pe care cititorul
tânăr nu poate să îl treacă cu vederea. Este îndemnul la originalita-
te, este încurajarea personalității umane. Aceste poeme sunt şi de-
spre papagali, dar înțelese vor fi totuşi de vulturi.
Papagalii sunt barbari, în sensul pe care li-l dă Baricco în eseul
său – „un bar plus un bar e egal c-un barbar”; „trec turme barbare”.
Ana BLANDIANA
Istoria ca viitor şi alte conferinţe
Poetul întreabă: „Ai plâns vreodată omule de piatră?” Omul cavernei
şi pagini culturale nu răspunde, el este prins de larma lumii din care vine.
Bucureşti, Humanitas, 2017 Cu siguranță aceste poeme cu papagali sunt şi o artă poetică,
una ce îmbracă o mască a ludicului: „ah! umilința de a sta ascultă-
tor/ sub călcâiul piciorului de vers –/ acest poetic călcâi al lui Ahile „;
„poem/ cu piciorul de vers amputat”. Poezia este şi libertate, elibera-
re, măcar şi prin jocul poetic al cuvintelor: „Un poet întemnițat/ Scrie
versuri libere...”; „deosebirea dintre/ Călăuză şi Călău/ e de numai
două/ litere”; „Pu... pu... pute... pute... puterea!”; „Prut –/ trup/ rupt”.
Universul bibliotecii este laboratorul poetului care a creat după
1974 încoace. Biblioteca devine un templu în care poetul creează în
ultimele cinci decenii între Nistru şi Prut, aici el vine pentru a se re-
culege pentru că „timpul dinlăuntrul unei biblioteci/ este altul decât
cel din afara ei”. Din biserică, din templul cadrului natural, se ajunge
la altarul cu rafturi de cărți. O estetică pe care o vor valorifica din
plin optzeciştii din întreaga lume.
În acest sens, Vasile Romanciuc este şi un scriitor postmoder-
nist. Postmodernismul lui vine dinspre Umberto Eco, din revenirea şi
Alexandru NICULESCU revalorificarea a tot ce este marea literatură şi cultură a predecesori-
Creştinismul românesc
Studii istorico-filologice lor, fără să guste şi să se lase atras de terorista deconstrucție pro-
Bucureşti, Spandugino, 2017 pusă de Derrida. Poetul nu este un nietzschean: „Apucase pe Dum-
nezeu/ de picioare./ Voia să fure încălțările/ lui Dumnezeu/ Uitase că
Dumnezeu/ umblă desculț”. El este, cu siguranță, poetul conştient
de faptul că, dacă Nietzsche spunea că Dumnezeu a murit, nu peste
mult timp Dumnezeu avea să ne anunțe că Nietzsche e mort. Vasile
Romanciuc practică o estetică a moderației în tot şi toate, el ştie să
îşi dozeze râsul şi plânsul, notele grave şi cele ludice. El vede cea-
laltă față a lunii, a lumii şi a timpului. Este poetul care ştie să gă-
sească acea „aurea mediocritas” care lipseşte multor poeți inter-
riverani.

Lucian VASILIU
Ştefan, preot de ţară
- alcătuire documentar-filială -
Iaşi, Doxologia, 2017

100
Stelian ȚURLEA

EFECTUL MANDELA

Petru Berteanu a fost avocat, ziarist, mana-


ger media. A lucrat o vreme în administrația Con-
stantinescu (ocupând, printre altele, funcțiile de
consilier de stat şi şef al Departamentului de co-
municare de la Preşedinția României). În 2016 a
publicat primul lui roman, Cumsecade (cine nu-i
gata, e luat cu lopata), care a fost premiat la a
treizecea ediție a Festival du premier roman de la
Chambery, Franța, destinat tinerilor scriitori din ralele, bazată pe ideea existenţei unor grupuri
lumea francofonă. Organizatorii acelui festival au mari de oameni care au amintiri similare alterna-
insistat că premiul se acordă unui roman social, tive despre evenimentele din trecut.
nu unuia polițist. Dar romanul Cumsecade este o De la această constatare sau realitate porneş-
combinație între un roman polițist şi unul social, te cartea sa, un mic roman alcătuit din trei poveşti,
principalul cadavru fiind al unui cartier bucureş- cu iz polițist. „Bun, o să încerc acum să povestesc
tean – un triller atipic în care oamenii dispar in- despre Buster Keaton, despre marea arhivă aşe-
explicabil, unul după altul. Orice s-ar spune, o zată pe scări, despre femeia care dansa când ve-
carte provocatoare. neau bombardierele, despre moscheea plimbată
Anul trecut, Petru Berteanu a publicat, la ace- pe străzi, despre violonistul care a furat un parc,
eaşi editură Tritonic, condusă cu mână forte de despre mânăstirea uitată în care a cântat Madon-
Bogdan Hrib (el însuşi scriitor de romane polițiste na şi despre rubrica mortuară care devenise sin-
de succes), cartea de față, care deschide un ci- gura legătură între cei vii, cu câteva decenii în
clu. urmă.ˮ – aşa începe „Ziare de hârtieˮ, prima dintre
Să explicăm, mai întâi, ce este „efectul Man- cele trei poveşti care alcătuiesc micul roman. Este
dela”. E creația cercetătoarei şi consultantei în povestea lui Zicu Geambazi, născut în 1919, un
„paranormal” Fiona Broome, care a folosit pentru tânăr petrecăreț al Bucureştilor de sfârşit de lume,
prima dată termenul în cadrul unei conferințe din dinaintea venirii comuniştilor la putere, găsit mort
2010 când mai mulți participanți i-au spus că sunt pe o bancă în fața Parcului Ioanid. Istoria lui,
siguri că Nelson Mandela a murit în închisoare în acum când protagoniştii au peste 90 de ani, devi-
anii `80 (Mandela a murit, de fapt, în 2013 şi a ne un pretext pentru personajul narator, Andrei
fost preşedintele Africii de Sud între 1994 şi Panduru, să ne poarte, într-o orăşeală, prin parcu-
1999). Nu este clar cum şi de ce apar aceste rile şi pe străzile vechi, în timp ce organizează,
„amintiri” false şi de ce se manifestă în masă, dar împreună cu doi prieteni, o anchetă paralelă cu a
există câteva teorii. poliției. Unul dintre prieteni, Iura Apostol, este bi-
Petru Berteanu spune legat de noua sa carte, bliotecarul Bibliotecii Naționale de Lingvistică,
că „foarte mulți oameni şi-au dat seama şi ei că aflată provizoriu pe scările unei clădiri.
au amintiri puțin diferite de ceea ce apare în sur- În a doua poveste avem de a face cu Albert
sele de informare. Nu chiar ca o halucinație co- Karam, grataragiul pe care cineva l-a lipit de pro-
lectivă. Nu se ştiau între ei, dar îşi aminteau în priul lui grătar, aducându-i sfârşitul. Și aceasta e
acelaşi fel diferit anumite lucruri.” Aşadar, efectul o poveste de dragoste pe care o dezleagă cei trei
Mandela este o teorie a unui fel de universuri pa- tineri.

101
Ultima poveste vorbeşte de o crimă dublă în lumea vinurilor de
BIBLIORAFT colecție.
Din păcate, prea puține lucruri unesc cele trei povestiri, ca să
formeze un tot convingător. În toate cele trei povestiri, cu minuțioase
descrieri ale Bucureştilor, lucrurile nu sunt ce par a fi.
Petru Berteanu este însă un stilist remarcabil, iar descrierile Bu-
cureştilor (vechi mai ales) reuşite de el sunt demne de analize. Iată
un exemplu: „Sâmbăta şi duminica mă ocup de Orăşeală. Sunt ghid.
Le arăt oamenilor propriul lor oraş. Bag într-un microbuz o duzină de
bucureşteni de toate vârstele şi îi conduc către străzi înguste pe ca-
re n-ar intra niciodată din proprie iniţiativă, către cimitire unde nume-
le ilustre zac decolorate printre sculpturi acoperite cu licheni, cişme-
le joase şi băncuţe din fier forjat, spre case aproape prăbuşite, care
ascund poveşti vechi sub faţadele pline cu graffity-uri proaspete şi
standardizate, ca un fel de ruj ieftin de pe buzele unei secretare ca-
re ţine morţiş să iasă din casă vineri seara. Din când în când găsesc
în microbuz câţiva provinciali cu priviri pioase şi umede, în alte dăţi
George BĂDĂRĂU dau de chinezi sau de nemţi care speră să-şi umple cu ceva memo-
Clasicismul românesc rabil pauza dintre două acte notariale sau sexuale sau două mese
Iaşi, Alfa, 2017 tradiţionale mâncate în infernul făcut pentru ei în centrul vechi, re-
gândit de cei noi.
Orăşeala e organizată de o fundaţie mică, finanţată de nişte nor-
vegieni doar atât cât să poată plăti benzina pentru un microbuz şi
chiria pentru două camere mici, tapetate cu afişe care arată clădiri
în pericol sau invită la festivaluri de jazz de acum doi-trei ani. Şi sa-
lariul unei secretare fără vârstă, rotundă şi împachetată mereu în
ceva tricotat. Dacă vrem mai mult, trebuie să căutăm sponsori. Asta
făceam în dimineaţa despre care încerc să vorbesc, mergeam la un
domn cu bani, ales cu grijă de colegii mei, un avocat care apărase
gratuit, cu ceva vreme în urmă, câteva case vechi pe care primăria
le sortise demolării.”
Petru Berteanu declara într-un interviu ulterior apariției acestei
Un festival în imagini cărți că se consideră un scriitor profesionist în înţelesul românesc al
FITPT Iaşi
Volum coordonat de Oltiţa CÎNTEC vorbei. „Adică nu pot trăi din scris, dar nici fără să scriu.” Aceasta
Iaşi, Timpul, 2017 înseamnă că vom avea curând şi al doilea sau celelalte volume ale
Bibliotecii de pe scări şi ne vom lămuri, poate, şi cu ceea ce acum
pare incomplet.

Cela NEAMŢU
Tapiserie
Bucureşti, Monitorul Oficial R.A.,
2017

102
historia
magistra
vitae.
varia
Traian DIACONESCU

PARODII MITOLOGICE LA OVIDIU ŞI PRUDENTIUS

Prudentius este cel mai mare poet latin creştin 135 Hoc circumsaltante chore temulentus adulter
şi valorificarea tradiţiei poetice ovidiene i-a adus Invenit expositum secreti in literas acta
cognomenul de „Ovidiu creştin”. Acest cognomen Corporis egregii scortum, quod perfidus illic
a fost propus de E.K. Rand în studiul Prudentius Liquerat incesta iuvenis satiatus amore.
Hanc iubet adsumptam fervens post vina Neaeram.
and christian humanism, 1920. Judecata de valoa-
140 Secum in deliciis fluitandis stare triumphi
re a lui Rand este confirmată parţial de statistica Regalemque decujs capitis gestare coronam;
reminiscenţelor ovidiene la Prudentius în raport cu Mox Adrianeus stellis coelestibus ignis
ale altor poeţi profani latini. Eruditul Bergman, în Additur: hoc pretium noctis presolvit honore
Index imitationum Prudentioanae, Vindabone – Liber, ut aetherium meretrix inluminet axem.
Lipsine, 1926, înregistrează numai 15 reminiscen- (C. Sim. I, 135-144)
ţe ovidiene faţă de 260 din Vergiliu, 96 din Claudi-
(Desfrânatul beat2 [Bacchus], cu un cortegiu dan-
us, 67 din Horaţiu, 30 din Iuvenal, 22 din Lucan şi sând, întâlneşte, părăsită pe ţărmul unui râu singuratic,
21 din Seneca. Desigur, criteriul clasificării lui o curtezană cu trup fermecător pe care un tânăr viclean
Bergman este preponderent generic, mecanic şi (Theseu), o părăsise acolo sătul de amor vinovat. Bac-
exegeţi mai noi, ca Lavarenne, Etude sur la langue chus înfierbântat de vin pentru Neera aceasta (Ariadna)
du poète Prudence, Paris, 1933, p. 589 s.u. sau porunceşte să fie adusă la el în rândul plăcerilor licenţi-
Guillen Rodriguez, Obras completas de Aurelio oase ale triumfului şi o împodobeşte pe frunte cu o co-
Prudencio, Madrid, 1950, p. 774-78, au modificat roană regală. Apoi, flacăra Ariadnei se adaugă conste-
supraevaluarea lui Bergman (V.A. Salvatore, Studi laţiilor celeste. Bacchus a răsplătit cu această onoare
prudenziani, Napoli, 1958, p. 35 s.u.). preţul unei nopţi de amor, ca o curtezană (Ariadna) să
lumineze bolta cerească.)
Procesul interpretării raţionaliste a miturilor în
literatura greacă şi latină a coborât treptat de la 459 Protinus adspicies venienti nocte coronam
sacru la profan, până la consecinţe extreme de la Gnosida: Theses crimine facta dea est.
Euripide la Ovidiu, ajungând la tonalităţi ironice, Iam bene primo maturat coniuge Bacchum
parodice, comice. Mitul în opera lui Iuvenal, Petro- Que dedit ingrata fila legenda viro
nius şi Apuleius va dobândi conotaţii burleşti şi va Sorte tori gaudens „quid flebam rustica?”, dixit,
„Utiliter nobis perfidus ille fuit...”
constitui baza pe care scriitorii creştini vor impune
497 Bacche, fidem praesta, nec praefer amoribus ullam
opinia euhemeristică şi moralistică a polemici lor Coniugis adsuetae semper amare virum...
antimitologice. 505 Illa ego sum, cui tu solitus promittere caelum.
Polemica antipăgână1 a lui Prudentius din Con- Et mihi, pro caelo qualia dona fero!”
tra Symmachum a fost corelată cu transfigurarea Dixerat: audibat iamdudum verba quaerentis
ironică a miturilor de către Ovidiu. Pentru Pruden- Liber, ut a tergo forte secutus erat.
tius, miturile ovidiene sunt o lepida pictura, dar, si- Occupat amplexu lacrimasque per asculta siccat
multan, un specimen de ironizare congenial cu a Et „pariter caeli summa petamus” ait
sulmonezului, amintindu-ne de verbul polemic al 512 Tu mihi iuncta toro mihi iuncta vocabula sumes...
lui Tertulian sau de literatura creştină medievală. 515 Dicta facit gemmasque novem transformat in ignes.
Aurea per stellas nunc micat illa novem.
Să coborâm la texte. Ne oprim, mai întâi, la
(Fasti III, 459 s.u.)
versurile lui Prudentius din Contra Symmachum I,
135-144 care valorifică textul lui Ovidiu din Fasti (În noaptea ce vine, vedea-vei coroana din Cnosos.
III, 451 s.u. Prin crima lui Teseu a devenit zeiţă. Părăsită de un soţ

104
trădător, dar fericită cu Bacchus, ea care dăruise firul Aceste versuri prudenţiene corespund, prin
<salvator> unui bărbat nerecunoscător, a spus bucurân- substanţa şi expresia lor, versurilor ovidiene:
du-se de noul ei soţ: „Plângeam ca o toantă”. Teseu mi-a
fost de folos... Bacchus păstrează credinţa, nu preferă al- „Tu mihi iuncta toro mihi iuncta vocabula sumes”
tă iubire iubirii unei soţii învăţată să iubească mereu un Dicta facit gemmasque novem transformat in ignes.
bărbat... Eu sunt aceea căreia tu îi făgăduiai cerul. Vai Aurea per stellas nunc micat illa novem.
mie, în loc de cer, acum ce daruri primesc?” Ea spuse şi (Fasti III, 459 s.u.)
Bacchus auzise vorbele Ariadnei căci el o urmărise din (Soaţă unită fiindu-mi şi numele meu purta-vei”/ ...
spate. El o îmbrăţişează, îi şterge lacrimile cu sărutări şi-i Astfel vorbi şi schimbă-n nouă stele ale ei nestemate/
spuse: „Păşim împreună spre slava cerului. Unii prin că- Nouă stele acum strălucesc aurite pe boltă.)
sătorie purta-vei unită numele meu”. Şi face cele rostite şi
schimbă nestematele în nouă stele şi acum în acea Paralelismele lingvistice sau metrice dintre tex-
<constelaţie> aurită scapără prin nouă stele.) tul prudenţian şi cel ovidian sunt numeroase. Men-
Privind comparativ aceste texte, observăm les- ţionăm numai adjectivul Ariadneus pe care Pruden-
ne dependenţa versurilor lui Prudentius de versuri- tius îl preia din Fasti V, 346: Bacchus amat flores,
le lui Ovidiu atât la nivel de mesaj cât şi la nivel de Baccho placuisse coronam/ Ex Ariadneo sidere
stil şi prozodie. Ariadna la Prudentius este corporis nosse potas. Aceste loci similes punctuale probea-
egregii scortum, o meretrix, Theseus este un perfi- ză faptul că Prudentius avea sub ochi textul lui
dus care o păcăleşte pe Ariadna, iar Bacchus un Ovidiu.
deus salvator generos peste măsură căci răsplă- Fabularum ioci din opera lui Ovidiu delectau ci-
teşte pe Ariadna pentru o noapte de iubire cu o co- titorii în diverse grade comice. Versuri burleşti ex-
roană de stele. Aventura Ariadnei cu Theseu are presive apar şi în episodul lui Priap din Fasti, în C I
final dramatic, dar se schimbă într-un neaşteptat şi C IV, iar la Prudentius în C. Sym. I, 102. Pruden-
temulentus adulter răsplătit prin apoteozarea par- tius transfigurează faptele evitând detalii din naraţi-
tenerei. Naraţia prudenţiană este ţesută, ca la Ovi- ile ovidiene, dar pe care cititorii le recunosc în chip
diu, cu ton parodic, burlesc. Ovidiu conclude The- de argumente aluzive:
seo crimine facta dea est şi, mai mult încă: Sorte 102 Ecce deum in numero formatus et aeneus adstat
tori gaudens „quid flebam rustica? dixit/ „Utiliter Graius homo augustaque Numae praefulget în arce.
nobis perfidus ille fuit”. Stenuus exculti dominus quidam fuit agri
Ariadna lui Ovidiu din Fasti e însă mult diferită 105 Hortorumque opibus memorabilis, hic tamen idem
de Ariadna lui Catullus din poemul 64. Catul avea Scortator nimius multaque libidine suetus
încă, la nivel estetic, credinţă în mit. Aventura Ari- Rusticulus vexare lupas interque salicta
Et densas saepes obsecena cubilia inire;
adnei se întrupa într-un chip eroic care avea o in-
Indemitum intendes animum semperque paratum
genuitate fabuloasă. La Ovidiu însă Ariadna este 110 Ad facimus numquam calidis dabat otia venis.
coborâtă de la rangul eroic la tipul monden, intere- Hic deus et patria praenobilis Hellesponto
sat, profitor de a obţine recompensă: utiliter nobis Venit ad usque Italos sacris cum turpibus hortus.
ille fuit. Suntem deja într-o situaţie polemică, satiri- Sinum lactis et haec votorum liba quotannis
că, moralistă, căci Ariadna lui Ovidiu este o mere- Accipit ac ruris servat vineta Sabini
trix şi apoteoza sa e o răsplată pentru prestaţia sa. 115 Turpiter adfixo pudeat quem visere ramo.
Viziunea ironică a lui Ovidiu este valorificată de (C. Sym. I, 1012-115)
Prudentius. Ovidiu prin sintagma dicta fuit, formulă (Iată că în numărul zeilor, dichisit şi arămiu, se arată
prozaică, aşezată la începutul hexametrului, tulbu- un grec care străluceşte în cetatea augustă a lui Numa.
ră miracolul întâlnirii. Prudentius aşează la începu- Acesta a fost un harnic stăpân al unui ogor cultivat,
tul hexametrului termenul mox cu implicaţii ironice. demn de amintire prin bogate grădini, totuşi un desfrâ-
Versurile lui Prudentius din C. Sim. I, 142-144 co- nat prea mult senzual, obişnuit să provoace cu poftă lu-
respund versurilor lui Ovidiu din Fasti III, 514-516. poaicele rustice, să-şi facă între sălcii şi dese tufişuri
Să le recitim: obscen culcuşuri şi, silindu-şi duhul nedomolit şi mereu
pregătit la ispite, nu da niciodată odihnă venelor sale
Mox Adrianeus stellis coelestibus ignis fierbinţi. Acest preanobil zeu vine din patria sa din He-
Additur: hoc pretium noctis presolvit honore lespont până în grădinile italice cu ofrande ruşinoase. În
Liber, ut aetherium meretrix inluminet axem. fiece an primeşte un putinei de lapte şi libaţii sfinte şi
(C. Sim. I, 135-144) ocroteşte viile ogoarelor sabine cu mădularul lasciv în-
cordat pe care ţi-e ruşine să-l priveşti.)
(Apoi, flacăra Ariadnei se adaugă stelelor celeste,
Bacchus a răsplătit cu această onoare preţul unei nopţi Acest fragment este dependent de Ovidiu, Fasti,
de amor ca o curtezană [Aridana] să lumineze bolta ce- I şi VI, dar exegeţii nu l-au cercetat cu atenţia cuve-
rească.) nită (cf. Lavarenne, Prudence, III, Paris, 1948).

105
Sintagma prudenţiană Hortorumque opibus moralizatoare, completându-l cu ad facinus şi
memorabilis porneşte de la Ovidiu, Fasti I, 415 calidis venis consacrate în tradiţia priapică. Aşadar
hortortum decus et tutela Priapus, şi Fasti VI, 333 Prudentius imită creativ modelul ovidian.
horto rum custos. Multa libidine din din C. Sim. I, Pecetea novatoare a poetului creştin se vede
106 recheamă inextinctae libidinus din Fasti I, 413; şi în mitul transformării soţiei lui Lot într-o statuie
adjectivul obscena din C. Sym. I, 108 echivalează de sare, rar comentată de exegeţi. Aşa cum Pru-
un ecou din obscena – Fasti I, 437 şi obscenum – dentius transferă termeni sau imagini din Vergiliu
Fasti, 337, iar termenul cubilia din C. Sym., 108 sau Horaţiu pentru a celebra liturghia creştină sau
este un ecou din Fasti I, 427: uti tetigit niveae se- mituri biblice, tot astfel în Hamartigenia derivă, de
creta cubilia nymphae. la Ovidiu, imagini pentru a descrie metamorfoza
Ovidiu cheamă nimfele câmpului dorite de Priap Niobei. Să urmărim relaţia dintre Ovidiu (Met. VI,
– rustica numina (Fasti, VI, 323), iar Prudentius 301) şi Prudentius (Ham. 741 s.u.).
cheamă rusticulas lupas (C. Sym. I, 107), adică rus- 301 Dumque rogat, pro qua rogat, occidit, Orba resedit
tice „cocote”. Diminutivul rusticulas atenuează epite- Exanimas inter natos natsque virumque
tul lupas şi temperează culoarea polemică, încărca- Deriguitque malis; nullos movet aura capillas,
tă de erotism, întâlnită la Ovidiu (Fasti, I, 405 s.u.): In vultu color est sine sanguine, lumina maestis
305 Stat immota genis, nihil est in imagine vivum.
405 Naiades effusis aliae sine pectinis usu Ipsa quoque interius cum duro lingua palato
Pars aderant postis arte manuque comis Congelat et venne desistunt posse proveni;
Illa super suras tunicam collecta ministrat, Nec flecti cervix nec bracchia reddere motus
Altera dissuto pectus aperta sini. Nec pes ire potest; intra quoque viscera saxum est.
Exerit haec umerum, vestem trahit illa per herbas, Flet tamen et validi circumdata turbine venti
Impediunt teneros vincula nulla pedes. In patriam rapta est, ubi fixa cacumine montis
Hinc aliae satyris incendia mitia praebent Liquitur et lacrimas etiam nunc marmora manant.
Pars tibi qui pinu tempora nexa geris. (Ov., Met. VI, 301 s.u.)
Tu quoque inextincte, Silene, libidinis urunt,
Nequitia est quae te non sinit esse senem. (Şi pe rând se ruga, cea pentru care se ruga, se
415 At ruber hortorum decus et tutela Priapus prăbuşeşte. Rămasă fără soţ, fără fii şi fără fiice, Niobe
Omnibus ex illis Lotide captus erat. se aşează între trupurile lor. Copleşită de durere, corpul
(Fasti I, 405-414) îi înţepeneşte. Nici un fir de păr nu-i mai flutură vântul,
culoarea feţei este fără sânge. Luminile ochilor îi stau
(Sunt şi Naiade o parte cu părul în vânt, fără piaptăn/ nemişcate sub genele triste. Nu este nimic viu pe chipul
Altele-l au aşezat cu meşteşug minunat/ Una servea ei. Însăşi limba îi îngheaţă în cerul gurii şi inima încetea-
ridicându-şi tunica mai sus de pulpe/ Dintre-ai rochiei ză a mai bate. Gâtul nu se mai poate mişca, braţele nu
piepţi alteia sânu-i vedeai,/ Alteia umărul, una are haina mai pot face gesturi, picioarele nu mai pot merge şi mă-
până în iarbă/ Fragedul lor picioruş nu e legat cu nimic./ runtaiele sunt prefăcute în piatră. Totuşi plânge şi un
Astfel unele-n Satiri aprind o flacără dulce/ Altele-n tine vânt puternic o răpeşte în vârtej şi o duce în puterea sa
ce ai tâmplele încinse cu pin; chiar şi pe tine Silen, cu unde, aşezată pe vârful unui munte, este statuie din care
nestinse plăceri te aprind şi/ Numai desfrâul nu-ţi dă voie izvorăşte apă şi până azi se văd curgând din marmura
bătrân să te crezi./ Pe roşcovanul Priap, a grădinilor fală sa lacrimi.)
şi pază,/ Lotis din toate pe el singură l-a fermecat.)
741 Traverat Eva virum divine ad consortia culpae
În acest context, rustica numina din Ovidiu Haec peccans sibi sola perit: solidata metallo
(Fasti VI, 323) sunt numite, la Prudentius, caricatu- Diriguit fragili, saxumque liquabile facta
ral şi polemic, lupas. Epitetul prudenţian trădează Stat mulier sicut steterat prius, omnia servans
o concepţie euhemeristică, lăsată în penumbră de 745 Caute sigillate longum salis efigiata
Et decus et cultum frontemque oculosque comamque
Ovidiu, dar reflectată explicit de Petroniu în Saty-
Et flexim in tergum faciem palulumque velata
ricon CXXXIII, prin expresia Nympharum comes e Menta retro, antiquae monumenta vigentia noxae.
Dryadum voluptas. Liquitur illa quidem salsis sidoribus uda,
Altă parafrază a textului ovidian, în contextul 750 Sed nulla ex fluido plenae dispendia formae
episodului Priap, sună astfel: indomitum intendens Sentit deliquio quantumque armenta saporum
animum sempoerque paratum/ ad facimus nun- Attenuant saxum, tantum lambentibus umor
quam calidis otia venis (C. Sym. I, 108-109), care Sufficit attritamque cutem per damna reformat.
ne reaminteşte distihul burlesc din Fasti I, 437: At (Prud., Ham. 741 s.u.)
Deus obscena nimium quoque parte paratus/ om- (Eva trăsese pe Adam la împărtăşirea păcatului
nibus ad lunae lumina reisus erat. Descrierea flă- blestemat. Soţia lui Lot, păcătuind singură a pierit singu-
cării libidinoase a lui Priap este condensată, în ră. Trupul s-a întărit într-o materie fragilă. Schimbată
mod comic, în termenul paratus. Acest fapt, rămas într-o piatră curgătoare, femeia rămase precum era mai
în fantezia lui Prudentius este reprodus cu intenţie înainte, păstrând totul, prefăcută pentru lung timp într-o

106
statuie de sare; frumuseţea şi vestmintele şi fruntea şi mitul Niobei similar cu mitul soţiei lui Lot. 2. Des-
ochii şi pletele şi faţa întoarsă puţin în spate şi bărbia chiderea interpretării miturilor, la ambii poeţi, este
uşor retrasă, statuie încremenită a păcatului vechi. Picu- raţionalistă, euhemeristă, cu rădăcini vechi în lite-
ră cu sudori sărate dar nici o pierdere nu-i schimbă fru- ratura greacă. Ovidiu nu mai crede în mituri, ca şi
museţea deplină. Simte cât de mult turmele ling sarea
emulul său Prudentius, dar cultivă miturile pentru
întremătoare, cât timp umezeala-i destulă, şi-i refac,
prin pierdere, pielea roasă.) valoarea lor estetică şi morală. 3. Reminiscenţele
ovidiene în opera lui Prudentius se întâlnesc atât
Modelul ovidian stimulează fantezia lui Pruden- în mesaj, expresie artistică, prozodie, cât şi în vizi-
tius. Acest fapt se înţelege mai bine apelând la iz- unea axiologică asupra lumii. 4. Reflectarea paro-
vorul principal biblic al mitului: Geneza 19, 26 „So- dică, bufă, a miturilor coboară din sfera sublimului
ţia lui Lot privind înapoi fu schimbată într-o statuie în lumea umană, terestră. Astfel, prinţesa Ariadna
de sare”. Imaginea miraculoasă sugerată de textul devine o meretrix, iar nimfele, în sărbătoarea lui
sacru ne trimite la modelul ovidian amplificat al Priap, ajung rusticulas lupas. Acest topos carnava-
metamorfozei Niobei. Notăm paralelisme: Ov. lesc al „lumii pe dos” are sorginte populară şi cultă
dereguit ~ Prud. diriguit; Ov. stant ~ Prud. stat; Ov. în mediul spiritual mediteranean. 5. În relaţia litera-
liquitur ~ Prud. liquitur etc. Imitaţia lui Prudentius ră dintre Ovidiu – sursă – şi Prudentius – receptor
se înalţă la emulaţie prin expresivitate figurativă – întâlnim prelucrarea novatoare în care parodia
bazată pe varietate şi desfăşurare a detaliilor din lui Prudentius se distinge prin tonalitate şi moralita-
care se desprinde amator ingeni sui. Finalul sim- te creştină. 6. Cercetarea comparativ-istorică de
bolic al metamorfozei Niobei, exprimat prin v. 312 mai sus confirmă faptul că Ovidiu este „un poet în-
liquitur et lacrimas etiam nunc marmora manant, tre două lumi”3, adică în tranziţia de la literatura
întrupând pedeapsa divină a unui hybris similar cu păgână la cea creştină, iar Prudentius un poet
cel biblic abătut asupra soţiei lui Lot. Acest fapt a creştin de geniu care valorifică sublim mijloacele
determinat pe Prudentius să explice cititorului de expresie ale tradiţiei profane.
semnificaţia morală a simbolului: Hoc meruit titulo
peccatrix femina sisti/ Infernum fluidumque ani- NOTE
1. Un studiu de referinţă pe această temă: Ion G. Coman,
mum per lubrica solvens/ consilia et fragilia iussu Prosopopeea Romei la Simah, Sf. Ambrosie şi Prudentiu, în
ad caelestia (Ham. 754-756). „Studii Teologice”, an XXII, 1970, nr. 7-8, p. 493-509.
După cercetarea de mai sus a parodiei mitolo- 2. Traducerile textelor latine citate au fost făcute de David
gice în poezia lui Ovidiu şi a lui Prudentius, sinteti- Popescu (Ovidiu, Metamorfoze, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,
zăm rezultatele analizelor noastre. 1. Am urmărit 1959), de Ion Florescu şi Traian Costa (Ovidiu, Fasti, Bucu-
reşti, Editura Academiei, 1965), iar textele din Properţiu de noi
reminiscenţele ovidiene în poezia lui Prudentius (Traian Diaconescu).
referitoare la trei mituri foarte cunoscute în spaţiul 3. H. Fränkel, Ovid a poet between two worlds, Berke-
cultural european: mitul Ariadnei, mitul lui Priap şi ley, 1945, şi L.P. Wilkinson, Ovid recalled, Cambridge, 1955.

Dreptul la replică
Iaşi
25 martie 2018
Ziua Bunei Vestiri
Iubite cititor
Non idem est si duo dicunt idem
Privitor la observațiile domnului Druguş, postate de internet, referitor la revista Scriptor, precizez următoarele:
1. Revista Scriptor a reaprins torța tradiției junimiste în cultura noastră ieşeană şi a devenit, prin colaboratorii
săi distinşi şi prin osârdia redactorilor săi, un reper al culturii noastre contemporane.
2. Diriguitorii acestei reviste, spre lauda lor, nu cenzurează şi nici nu îşi asumă responsabilitatea asupra opi-
niilor publicate, fapt notat pe coperta interioară a revistei, trecut sub tăcere de dl. Druguş.
3. Recunosc că am publicat, uneori, acelaşi articol în diverse reviste din țară sau de peste hotare, la cererea
acestor reviste, fără să consider că voi comite un „delict”, atât timp cât conceptul de plagiat a fost, este şi va fi dis-
cutabil. Când citezi sursele folosite şi sporeşti în opinii personale interpretarea faptelor, nu comiți plagiat, ci scrii
un articol nou. Acest gest cultural poate să fie benefic azi când 1. receptarea culturii greco-romane, numitor co-
mun al culturii europene, în literatura română este o rara avis, când 2. revistele de cultură au tiraje atât de mici şi,
în sfârşit, când 3. cititorii manifestă o sete de cunoaştere nelimitată. Într-un viitor proxim, voi republica în volume
aceste articole, notând însă că au fost publicate, cu sau fără modificări, în diverse reviste.
4. În finalul acestei epistole, invit pe dl. Druguş să-şi exprime opiniile în stil academic, sine ira et studio,
renunțând la frisoane de cenzor neomologat, întru binele său şi al culturii noastre româneşti.
Cu salutări cordiale,
Traian DIACONESCU

107
Mihai CIMPOI
(Chişinău)

ÎNTÂLNIREA ESTETICĂ ŞI FIINŢIALĂ CU EMINESCU


– studiu introductiv –

După cum mărturiseşte el însuşi într-un răs-


puns la o anchetă a revistei Caiete critice, Eugen
Simion a revenit mereu la Eminescu, definind
memorabil aceste reveniri, soldate şi cu câteva
eseuri fundamentale (adesea sub formă de studii
introductive la anumite ediţii, (întâlniri estetice, în-
tâlniri ale fiinţei sale în totalitatea ei. Mai preci-
zează el că e o întoarcere la cele profunde şi
esenţiale. E o întâlnire fiinţială, ca să folosim un
termen consacrat de George Munteanu, autor al
unui studiu de referinţă despre eminescianism şi inţă pentru fiinţă. Nici proza nu este anulată de
a unei biografii romanţate Hyperion I. legea mutaţiei estetice, deşi se scrie altfel de
Criticul, afirmă Eugen Simion în acel răspuns, proză decât în epoca romantică. Depinde ce ca-
trebuie să învingă, când este vorba de analiza uţi în ea şi depinde, desigur, cu ce instrumente
poeziei lui Eminescu, de un mic complex: „un ale sensibilităţii te apropii de ea. Dacă, între-
complex care porneşte dintr-o mare iubire deja bând-o, nu-ţi răspunde, nu este totdeauna de vi-
asumată... Am scris, la debutul meu, pentru a mă nă opera literară (parafrazez un proverb zen)”
vindeca de acest complex un studiu despre proza (Ibidem, p. 307-308).
lui Eminescu, în 1964, după ce i-am editat (în co- În acelaşi fel formulează şi răspunsul la între-
laborare) naraţiunile sale” (Fragmente critice, II, barea dacă este o eroare să-l numim poet naţio-
1998, p. 307). Să reţinem şi un amănunt biografic nal: „Nu, nu este o eroare, Eminescu este un po-
esenţial (biografema, cum îi place să spună), ca- et naţional din cel puţin două motive: 1) pentru că
re nu a putut să nu-i marcheze, destinal am zice, românii îl consideră ca atare şi 2) pentru că ope-
cariera de critic: a făcut parte din strălucita echi- ra lui susţine această alegere; nu toţi marii poeţi
pă a lui Perpessicius, aplecat cu aceeaşi devoţi- sunt scriitori naţionali, dar nu cunosc un singur
une şi devotament asupra manuscriselor emi- scriitor naţional care să nu fie exemplar în genul
nesciene care, în acea perioadă, trebuiau desci- pe care-l ilustrează” (Ibidem, p. 308).
frate şi transcrise de mână pentru a fi culese şi Multe din poeziile de tinereţe şi unele poezii
publicate. Salahorie intelectuală superbă, resimţi- retorice ale lui Eminescu s-au învechit (din Ge-
tă cu o bucurie estetică inegalabilă, deşi era... menii şi Andrei Mureşanu rezistă doar anumite
şomer. secvenţe), dar vreascurile, spune el metaforic, nu
În continuare îşi nuanţează răspunsul, de ce alterează imaginea pădurii. Cu altă ocazie, va
Eminescu nu este depăşit, recurgând, în stilu-i mărturisi că în adolescenţă citea Luceafărul şi
caracteristic, la un argument suprem: „Revenind poeziile erotice, mai târziu descoperind Scrisorile,
la întrebarea revistei, răspund: nu. Eminescu nu şi trecând, apoi la Odă (în metru antic) şi Rugă-
este depăşit în esenţa lirismului său: marii poeţi ciunea unui dac şi la micile poeme cu accente
nu sunt „depăşiţi, pentru că, explică undeva Goe- baudelairiene; în Mureşanu şi Gemenii a găsit, în
the, marea artă nu evoluează, marea artă se fi- sfârşit, o meditaţie asupra întregului univers.
xează pe un cerc al spiralei sau, cum ar zice Noi- Mitul Eminescu nu-i trezeşte nicio rezervă
ca: arta nu este o fiinţă pentru devenire, este o fi- pentru simplul motiv că exprimă spiritul naţional

108
şi asigură prezenţa noastră în dialogul valoric eu- este Omul poetic prin excelenţă, dovadă fiind fap-
ropean şi universal: „Cred că mitul Eminescu tre- tul că urcă din profunzimea în care natura sa se
buie să existe. Azi, ca şi ieri. Este nevoie de el înrădăcinează în Natură, în „lumea ce gândea în
pentru că el şi alţii (îndeosebi poeţii) exprimă spi- basme şi vorbea în poezii”. Intervine, însă, şi
ritul naţional, felul nostru de a ne situa în lume. În Anti-natura „prin care omul îl neagă pe om şi este
lumea în care trăim şi în lumea europeană care negat el însuşi, non-poeticul manifestat în destin,
se pregăteşte” (Ibidem, p. 309). în neputinţa de a surprinde sensul „clipei celei
În studiile sale eminescologice Eugen Simion repede” şi al lumii în genere, răul, care este, în
rămâne fenomenologul pe care-l cunoaştem, rea- Natură, „rezistenţa fondului la lumină, puterea de
lizând relaţia necesară cerută (în termenii lui inerţie, opacitatea sa, lucrul prin care Grund-ul se
Georges Poulet) între conştiinţa critică şi autorul opune lui Existenz” (Mikel Dufrenne, Poeticul,
şi opera – obiect, între cogito-ul său şi cogito-ul Bucureşti, 1971, p. 261). Asupra tuturor acestor
poetului. E o relaţie empatică, fiinţială precum lucruri poetice şi non-poetice meditează perma-
spuneam, fiinţa criticului comunicând sensibil cu nent Eminescu, meditaţie care este accentuat
fiinţa poetului. Vom regăsi, de aceea, modul par- mitopo(i)etică. Cele opt mituri identificate de Eu-
ticipativ, colorat afectiv, tradus chiar într-un dis- gen Simion care evident pun fundamentele fun-
curs critic liric şi epic, precum în Dimineaţa poeţi- damentale unei mitologii eminesciene, sunt ur-
lor. Se produce o analogizare a emoţiilor genera- mătoarele:
te de text cu cele pe care le conţine ca atare în a) Mitul naşterii şi morţii universului, pe care
expresiile figurate ale versurilor. E o trăire pusă îl găsim în Memento mori, Mureşanu, Gemenii,
stăruitor pe unda trăirii poetului, e o retextualizare Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I etc. „Maşină-
simpatetică. Iată cum sunt comentate, ca rezultat ria lumii” este văzută de sus, filosofic, incluzând
al acestei relaţionări, poeme ca Venere şi Mado- punctul generic şi extincţia universului.
nă şi Mortua est, în care „materia de temelie” b) Mitul istoriei, legat organic de primul, ge-
(Călinescu) o constituie vocaţia uranică şi frica de nerează o viziune asupra lumii (de la Epigonii şi
disoluţie: „Ceea ce se simte însă în poem este o Împărat şi proletar până la Scrisoarea III) cu ca-
tonalitate nouă. Este prima oară când ea se ex- racter istoric şi moral, prinsă în registru satiric vi-
primă elocvent într-un poem integral realizat es- zionar, poetul situat între un trecut desfăşurat sub
tetic. Descoperim aici un stil al construcţiei lirice, semnul plenitudinii şi înţelepciunii şi trecutul de-
o muzică inconfundabilă a versurilor, un număr căzut fiind cuprins de o imensă scârbă.
de simboluri şi, desigur, o relaţie specifică între c) Mitul dascălului (al dascălului, magului),
ele: Eminescu începe să devină cu adevărat emi- aflat în raport cu cele două, care posedă ştiinţa
nescian. În Venere şi Madonă, discursul se ba- citirii semnelor cifrate în cartea lumii şi a legilor
zează pe o antiteză abstractă: a) Venera („ideal vechi. Este urmaşul zeilor din timpurile mitice,
pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este”), în- trăind în peşteri misterioase sau în umbra ziduri-
dumnezeită de artă, (Rafael) şi devenită, astfel, lor egiptene. El stimulează metafizica negaţiei
arhetip al femeii sublime cu contingenţe mistice – absolute din Rugăciunea unui dac, blestemul din
„Madona Dumnezee” şi b) femeia stearpă „fără Gemenii sau rugăciunea patetică din Andrei Mu-
suflet, fără foc”, produs imperfect al realului. Mai reşanu, sub presiunea răului universal şi a corup-
este un subiect, autorul, în fapt, al discursului ţiei istorice.
amoros şi tăgăduitor. Confesiunea lui are tonali- d) Mitul erotic, care apare cu aspect bucolic
tăţi variate şi o organizare aproape didactică: de- în micile poeme şi cu o tentă filosofică în Lucea-
finirea, întâi, a arhetipului în culori divine, după fărul şi care are o expresie variată sugerând vo-
care urmează momentul negaţiei; este celălalt luptatea somnului, melancolia incompatibilităţii
termen al comparaţiei, femeia crudă şi seacă dintre parteneri, nostalgia neîmplinirii, chinul dul-
peste care, neştiutor, îndrăgostitul a aruncat „vă- ce oximoronic.
lul alb de poezie”... (M. Eminescu, Opere. Poezii, e) Mitul oniric care animează lumile posibile,
col. „Opere fundamentale”, 2013, p. IX). spaţiile cosmice fără margini, tărâmurile paradisi-
Poezia lui Eminescu, glosează criticul, se ace, absolvite de presiunea maşinăriei lumii isto-
concentrează în jurul a opt mituri care vin şi dis- rice.
par pentru a reapărea sub înfăţişări şi conotaţii f) Mitul întoarcerii la elemente, la un spaţiu
schimbate. Ele ar forma, prin urmare, a unor fac- securizant, opus „cercului strâmt” al existenţei
tori structuranţi sau substructuranţi ai Weltan- mondene, al recosmicizării, mai precizează criti-
schaung-ului eminescian. Pornind de la postulări- cul. Un spaţiu securizant e codrul, peisajul care
le lui Mikel Dufrenne, putem spune că Eminescu nu-i numai o stare de suflet, ci şi un loc în care

109
spiritul romantic regăseşte ritmurile universului. terioară („Pe-al meu propriu rug, mă topesc în
g) Mitul creatorului, care conturează statutul flăcări...”), suferinţe insuportabile, un chin fără ca-
lui existenţial, filozofia sa (acesta apare în Odă păt, în timp ce limbajul care exprimă toate aces-
(în metru antic), în Luceafărul, poeme epice cu tea este bine măsurat, fără ornamente, abstract
forme lirice deosebite). şi rece ca flăcările albastre care se ridică din co-
h) Mitul Poeziei, exprimat direct, explicit, bu- morile ascunse în pământ. Sau ca şi când peste
năoară în imaginea poetului care pune „haine de o groapă de jăratic, ai arunca plăci groase de
imagini pe cadavrul trist şi gol” şi indirect, în for- marmură. Nimic nu răzbate la suprafaţă din tem-
ma unei muzicalităţi interioare, a unui orfism ge- peratura interioară. Acest contrast este izbitor în
neralizat, marcă identitară a eminescianismului. poem şi întăreşte impresia de confesiune purifi-
Toate celelalte mituri se topesc în acest mit esen- cată, spiritualizată. Prin ea, Eminescu deschide
ţial: „Poezia este înainte de orice o muzică încor- cu adevărat (avea dreptate Maiorescu) o poartă
porată în limbaj. Universul există ca să justifice spre lirica secolului nostru”.
apariţia acestei Cărţi a Sunetelor care se armoni- Punând pe cântarul analizei interpretările
zează şi care este, în fond, lirica lui Eminescu”. vechi şi cele mai noi ale Luceafărului, neschimba-
Toate celelalte mituri, precum ar fi cel al Da- tă rămânând decriptarea în el a condiţiei geniului,
ciei şi Dochiei, al lui Orfeu cu lira sfărâmată, al supus unor legi implacabile ale destinului (de a
Omului care cunoaşte tinereţea fără bătrâneţe, trăi în lumea himerelor sale), exegetul conchide:
cel al lui Muşat şi ursitorilor ş.a., se afiliază, lasă „Este, în fond, un poem despre destinul existenţial
de înţeles exegetul, acestor opt fundamentale. al creatorului şi totodată despre partea lui cereas-
Ele sunt analizate detaliat după ce face observa- că, nemuritoare, aducătoare de glorie, dar şi de
ţia preliminară că se prezintă în mod amestecat nenoroc; în fine, Luceafărul aruncă din spaţiul
şi aglomerat. Începând cu La moartea lui Neamţu unei idile sentimentale o privire metafizică asupra
(1870), se conturează un lirism vizionar superior geometriei inflexibile a rânduielilor cosmice”.
sarcastic, cu o negaţie abstractizată, filosofică, cu Apare şi o pledoarie pentru luarea în conside-
încercări obsesive de a înţelege mecanismele lu- rare a tuturor fragmentelor epice din laboratorul
mii, nimicul, lumea ca „vis al morţii eterne”. Sunt poetului, care fac parte dintr-un proiect mai vast
câteva scenarii utilizate de poet sub formă de şi participă la o mitologie pe care a vrut s-o cree-
ironie metafizică (râsul filosofic al romanticilor), ze în poezie, în proză şi în teatru.
de discurs mai descriptiv, hugolian, în care sunt Referindu-se la proza eminesciană, a cărei
aduse personaje – simboluri de la zeii egipteni la valoare a fost contestată, primită cu rezerve (de
zeii nordici şi chiar Demiurgul. Este remarcat ta- Ibrăileanu, Lovinescu, Ovid Densusianu), tratată
bloul extincţiei cosmice din Scrisoarea I şi din ca fiind scrisă de acelaşi condei (Nicolae Iorga)
Memento mori, unde are proporţii epice. sau ignorată total şi socotită desuetă, ilizibilă (de
Eminescu „sileşte” limba română să primeas- cei de la Dilema), Eugen Simion subliniază că es-
că marile mituri şi viziuni, conceptele esenţiale şi te cazul, să avem o atitudine critică dreaptă care
să le traducă într-o figuraţie lirică formidabilă „cere să combinăm, aici, raţiunea estetică şi raţi-
chiar şi în poemele demonstrative, didactice (în unea istorică, cu alte vorbe: să judecăm scrierile
Scrisori, Memento mori, Gemenii). Rugăciunea în funcţie de epoca în care au fost create şi de
unui dac, este, după cum îşi dă seama abia valoarea lor reală”.
acum, „capodopera acestui nihilism filosofic teri- Reluând şi nuanţând disocierile din volumul
bil, contrazis de vitalitatea şi originalitatea din in- de debut, criticul stabileşte tranşant direcţiile ca-
teriorul expresiei lirice”. racteristice ale prozei poetului.
Este identificată, apoi, în poezia erotică, ex- 1) Este, întâi, o epică ce tratează plenitudini-
presia fragilităţii şi transparenţelor lumii materiale, le şi contradicţiile omului român, cu laturile lui de-
„o poezie mozartiană, în ritmuri alerte, alteori o monice (faustiene) şi titanice; ea conjugă reflecţia
poezie îngândurată, melancolică în tonalităţi politică, descripţia istorică şi studiul tipologic
moi”. La capătul lirismului existenţial apare me- (Geniu pustiu). Este ceea ce el numeşte direcţia
lancolia şi singurătatea geniului care se traduce confesivă, dominată de romanescul de tip roman-
figurat în Odă (în metru antic). Este depistabilă, tic, care impune şi caracterul programatic, tezist.
aici, şi o trecere de la stilul figurat (imagé) la ceea 2) Proza fantastică şi metafizică (Umbra
ce în limbajul structural se cheamă figurile gra- mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), pur speculati-
maticale (de structuri). Analiza e ajutată de meta- vă şi pur demonstrativă, numai că în direcţie filo-
fore, aşa cum se întâmplă în discursul critic sofică şi cu o finalitate incertă, prozatorul Emi-
simionist: „Poemul reclamă o mare combustie in- nescu amalgamând, precum face şi în poezie,

110
reprezentarea onirică (visul romantic), ironia filo- poate remarca originalitatea romantismului emi-
zofică („râsul filozoficesc”, witz-ul) şi materializa- nescian în raport cu romantismul german, de ca-
rea epică a marilor concepte (ale artei). re a fost, indiscutabil, influenţat, fără a fi însă,
3) Fantasticul erudit, diferit de fantasticul oni- cum s-a susţinut, o simplă transpunere a lui”
ric şi conceptualizat (Avatarii faraonului Tlà, în (Proza lui Eminescu, 1964, p. 12). Un prim argu-
care apare teoria metempsihozei, descrierea lo- ment este deosebirea dintre tipul visătorului nos-
curilor exotice şi a moravurilor, punându-se ac- talgic, la Novalis, şi visătorul înflăcărat patriotic,
centul şi pe ceea ce Albert Thibaudet numea faustian şi byronian, observat ca frecvent în ope-
„sensul istoriei şi revelaţia trecutului, ca a treia ra eminesciană de G. Călinescu.
dimensiune”. E o proză cu caracter romantic ne- Un al doilea argument este modul în care a
bulos, sincretic, livresc, învecinat cu fantasticul fost lărgit de Eminescu cadrul romantic al viziunii
arheologic din Salammbo şi având ca model mai prin anexarea experienţei spirituale şi a fantasti-
apropiat Le roman de la momie al lui Theophile cului în expresia lui filosofică şi savantă. La gran-
Gautier. doarea romantică se adaugă ironia romantică,
4) Fabulosul popular (Făt-Frumos din lacri- timbrul sfâşietor al elegiei, elementele comicului,
mă). muzica interioară a sufletului, dimensiunea miste-
5) „Fiziologiile” realiste în spiritul paşoptismu- rului şi a fabulosului, stilizarea modelelor folclori-
lui (Aur, mărire şi amor, La curtea cuconului Vasi- ce, orientarea fabulei spre simbol. Se regăsesc
le Creangă, Visul unei nopţi de iarnă, Părintele miturile, simbolurile universale, motivele de largă
Ermolachie Chisăliţă, Moş Iosif), acestea susţi- circulaţie, precum cel al omului care şi-a pierdut
nând ideea eminesciană a statului ca produs na- umbra, sentimentul cosmic şi reprezentările filo-
tural, stat istoric, stat etnic, în esenţă ţărănesc, cu sofice.
legi bune (legile pământului) şi oameni al căror Naraţiunea din Geniu pustiu gravitează, de
trai se armonizează cu Dumnezeu, cu natura şi exemplu, în jurul a două stări fundamentale: sta-
cu felul lor de a fi. rea de demonism (tenebroasă, sceptică) şi cea
6) Secvenţele epice cu reverii pământene şi de convertire la atitudini titanice. Romanul e stră-
viziuni paradisiace (ca în Cezara), care traduc bătut de paradisuri terestre, descrise cu o fante-
roussequismul eminescian, unirea dintre natura zie lirică specifică romantismului încă înaintea
şi dragoste, dorinţa de izolare într-un spaţiu secu- simbolismului. Viziunea paradisiacă se proiec-
rizant. tează în oglinda iubirii şi a morţii, cei doi factori
Nu se poate ignora, în ciuda a ceea ce s-a în- fundamentali ai existenţei romantice.
vechit, tensiunea metafizică, imaginaţia de tip Sărmanul Dionis dezvăluie o preocupare de-
oniric descrierea peisajului atât ca stare de spirit, osebită pentru motivele metafizice, pentru per-
cât şi ca spaţiu securizant. Geniu pustiu face o cepţia spaţiului, timpului, pentru ideea reprezen-
critică a moravurilor în spiritul articolelor publicis- tării lumii ca vis, pentru problemele fundamentale
tice, opunându-le „revoluţiunea de idei”, o „uriaşă ale existenţei. Omul romantic eminescian, contra-
reacţiune morală”. Spaţiul lunar din Sărmanul Di- dictoriu, marcat de idealismul magic novalisian,
onis, nuvelă complexă, locul exilului astral, e ana- are şi o dorinţă de universalitate, puternică pre-
logul spaţiului paradisiac pământean din Cezara, cum la omul Renaşterii, de a cuprinde, în diversi-
în care apare un accentuat serafism, o „beţie a tatea fenomenelor, unitatea lumii. Elanurile de
purităţii” şi „o uriaşă vocaţie pentru fragilităţile, ine- cunoaştere pun fundamentul unei Mitologii a Ra-
fabilele lumii”. Ambiţia lui Eminescu este aceea ţiunii. Visul este socotit de romantici un antidot al
de a privi creaţia universului şi epopeea lumii mecanicului din cercul strâmt al realităţii comune,
„într-o oglindă românească”. Mitologia lui este im- un mesaj divin, o formă superioară de existenţă.
perfectă, fragmentară, metafizicul însoţindu-se cu Conştiinţa damnării este a viziunii tragice asupra
consemnările de tip gazetăresc şi foiletonul sen- lumii.
zaţional, ca în Cezara. Sărmanul Dionis se încadrează în sfera unor
Prozatorul Eminescu este analizat prin prisma opere universale create de Goethe, Byron, Hof-
romantismului, nefiind redus totuşi la o încadrare fmann, Novalis şi „legate prin preocuparea de a
tipologică standard. „Fireşte, nuanţează exegetul ilustra formele active, prometeice, ale spiritului
lucrurile, discuţia despre universul romantic al lui uman, miturile existenţei omului în istorie, în timp
Eminescu trebuie să depăşească delimitarea ti- şi spaţiu (Ibidem, p. 143). Se demonstrează me-
pologică, clasificarea, intrând mai adânc în anali- reu unitatea dintre proza şi poezia lui Eminescu,
za viziunii artistice şi a simbolurilor fundamentale similitudinile motivelor filosofice, precum aceea a
ale creaţiei. Numai din această perspectivă se arheului, a geniului, a succesiunilor istorice şi re-

111
încarnărilor individului metafizic, a tainelor uni- „Prima observaţie pe care o putem face, con-
versului şi extincţiei lumii, a nostalgiei de uman a chide criticul, este că proza lui politică se bizuie
divinităţii. Paralela dintre Scrisoarea I, Memento pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o
mori şi Avatarii faraonului Tlà e elocventă în altă poetică a mitizării”. O utopie în doi timpi şi
acest sens. Studiul are şi un aspect comparat re- două culori într-o poetică de tip maniheist. Bun
velator, criticul făcând numeroase trimiteri la este trecutul pentru că are domn autoritar şi legi
Gautier, Hoffmann şi alţi romantici. naturale, rău este prezentul pentru că merge du-
Din perspectivă romantică sunt supuse anali- pă legi străine; bun este ţăranul care ară, rău es-
zei basmele, „fiziologiile” realiste şi nuvelele cu te liberalul care maimuţăreşte legi străine şi ne-
tematică erotică. socoteşte legile ţării. Ş.a.m.d. În utopia lui socia-
Fiind expresia unei faze importante din dez- lă, Eminescu are, uneori, intuiţii extraordinare,
voltarea romantismului românesc, ni se spune în discursul său politic neputând fi luat ca un pro-
Concluzii, proza literară eminesciană reprezintă gram de guvernământ.
momentul structuralizării estetice, al dimensionă- „Există, crede criticul, două aspecte care tre-
rii lui spirituale şi deschide cel puţin două drumuri buie luate în seamă când analizăm proza aceas-
în literatura română: drumul prozei fantastice şi ta incendiară, profetică, virulent polemică şi ve-
cel al epicii filosofice, dând el însuşi modele în hement patriotică: 1) îndreptăţirea ei istorică, da-
această privinţă. că o raportăm la epoca în care este scrisă şi 2)
Eminescu se prezintă şi în proză ca un mare calitatea ei literară” (Ibidem, p. LXI). Eminescu
poet al oniricului, al visului ca formă sublimată al scrie într-o epocă de tranziţie, într-un moment
realului. În analiza publicisticii, Eugen Simion por- când tânărul stat român modern îşi caută o iden-
neşte, ca şi Călinescu, de la premiza că este o titate şi îşi construieşte un mecanism de funcţiu-
operă politică, trainică tot atât cât poezia: „Ori- ne. „Judecate estetic, articolele sale surprind prin
cum am citi-o şi orice sentimente ne-ar provoca, nota lor pamfletară şi, în acelaşi timp, mesianică.
nu putem face abstracţie de cel care o scrie. O combinaţie rară” (Ibidem, p. LXIV). Limbajul
Acesta este un mare poet şi, mai mult decât atâ- prozei ideologice este la nivelul artei, fiind direct,
ta, a devenit un simbol spiritual pentru români. demonstrativ, „prozaic” în cel mai înalt grad, ca-
Ideile lui politice plac sau nu plac, sunt sau nu pabil să expună conceptele necesare şi să pro-
datate, dar fantezia lui creatoare, chiar în acest ducă savoarea faptului concret. Când nu există
domeniu arid, produce şi azi emoţie la lectură cuvântul trebuitor, Eminescu inventează. Feno-
prin stilul profetic şi angajamentul lui total pentru menul se vede limpede în Dicţionarul de rime, in-
utopia statului natural” (Introducere la M. Emi- suficient studiat de filologi. „Limbajul este, ori-
nescu. Opere. Poezii, col. „Opere fundamentale”, cum, exact şi percutant cu un „humor” de idei”,
Bucureşti, 2013, p. XLVI). zice Călinescu, nu lipsit cu toate acestea de o
Criticul vine şi aici cu argumentul suprem că anumită gravitate şi înălţime a stilului” (Ibidem, p.
regăsim temele, fantasmele şi obsesiile din poe- LXVI-LXVII).
ziile sale vehement ideologice şi morale (Epigo- Studiile substanţiale pe care le-a scris despre
nii, Scrisoarea III şi, în genere, în versurile care Eminescu, acţiunea de promovare a operei şi
vorbesc despre maşinăria întoarsă a lumii): personalităţii sale în epoca globalizării şi postmo-
„Semn, într-adevăr că Eminescu are aceea ce se dernismului prin coordonare de ediţii, facsimila-
numeşte o viziune asupra lumii şi are o poziţie rea manuscriselor realizând visul de aur al lui
clară în privinţa societăţii româneşti” (Ibidem, Constantin Noica, repunerea în discuţie şi eluci-
p. XLIV). darea unor aspecte controversate ale biografiei
Porneşte de la modele, cel dintâi fiind Scho- poetului (stabilirea cu mijloacele medicinii de azi
penhauer, citează pe mari filosofi, sociologi, poli- a maladiilor de care a suferit), polemicile cu de-
ticieni ai lumii, dovedind o cultură politică intensă. tractorii şi cu adepţii „despărţirii” de Eminescu
Vehemenţa lui împotriva a ceea ce este contrar demonstrează spiritul de completitudine care es-
legilor firii şi legilor naţiei, contra formelor fără te blazonul de nobleţe al simionismului.
fond, contra bizantinismului, liberalilor mistificatori Eugen Simion a trecut cu exemplaritate deon-
şi junilor corupţi, păturilor superpuse, stricăciunii tologică proba de foc pe care Eminescu o prezin-
în cultură, în instrucţiunea publică, în limbă; este tă, precum zicea Călinescu, pentru orice critic
absolut contra „fantasmagoriilor epocii”; contra român.
„advocaţilor care sunt inteligenţele cele mai stri- 31 martie 2018
cate din lume”. Chişinău

112
EPISTOLE INEDITE

Grigore VIERU (1935-2009) către Corneliu ŞTEFANACHE (1934-2009)


Poate nu greşim, susținând că, în anii grei de după devastatorul război, în condiții dificile, presa
noastră culturală a încercat să mențină un relativ echilibru al valorilor, în formula enunțată de paş-
optiştii „Daciei literare”, de junimiştii „Convorbirilor literare”, de interbelicii „Vieții Româneşti”.
Între remarcabilii editori de presă culturală, în cap de listă avându-l pe George Ivaşcu, îl situez,
personal, şi pe Corneliu Ștefanache (n. 23 august 1934, Panciu, Vrancea – d. 12 ianuarie 2009, Iaşi).
Romancierul a fost devotat revistei „Cronica” (redactor şef adjunct între anii 1965/ 1966-1970), ulte-
rior reluatului proiect junimist „Convorbiri literare” (redactor şef între anii 1971/ 1972-1975), redac-
ție în care a însumat spirite critice remarcabile, precum tinerii de atunci Daniel Dimitriu, Val Condu-
rache, George Pruteanu, Mircea Iorgulescu, Alexandru Călinescu, Ioan Holban, Mihai Dinu Gheor-
ghiu, Constantin Pricop, Alexandru Dobrescu...
Epistolele către Corneliu Ștefanache vor fi publicate într-un volum compact la editura „Juni-
mea”, în colecția „Manuscriptum” (redactor, Viorel Dumitraşcu).
Mulțumim fiicei scriitorului, doamnei Irina Guihard Ștefanache (stabilită în Franța), pentru gene-
rozitatea de a ne fi pus la dispoziție arhiva tatălui ei, grație căreia deceniile 1960/ 1970 vor dobândi
mai multă consistență documentară în istoria noastră culturală relativ recentă.
Prezentare și note de LUCIAN VASILIU

19.I.1973
Corneliu, dragule,*
Salutări din Truscoveţ (poalele Carpaţilor), unde se
mai bea şi apă. Pur şi simplu apă sărată. Sper totuşi
să mă înfrupt şi din Cotnar. Cu apă minerală îmi vindec
aici ficat, stomac, rărunchi etc.
Mă bucură mult succesele D-tale literare (de unde
atîta forţă?) şi aştept noile lucrări.
Sînt adînc mişcat de atenţia ce-mi acorzi, cum mă
întorc acasă îţi trimit versurile solicitate [Corneliu Şte-
fanache era redactor-şef al revistei „Convorbiri litera-
re”, perioada 1971-1975 – n.n.] . Urări de bine familiei
şi tuturor prietenilor.
Te aştept la Chişinău.
Grig
*Rânduri pe carte poştală ucraineană,
cu imagine din urbea balneo-climaterică Truscoveţ.

113
BIBLIORAFT

N.A. BOGDAN
Iaşi – leagăn al unirii neamului
românesc 1916-1918
Reminiscenţe şi însemnări Chişinău 20.X.74
Ediţie îngrijită de
Liviu PAPUC şi Olga IORDACHE Corneliu, dragule,
La iniţiativa prof. univ. dr. Ion
AGRIGOROAIEI a fost aevea, a fost un vis aflarea mea printre voi?! Am fost
Iaşi, Convorbiri literare, Timpul, 2018 în mijlocul unui nemaipomenit cîntec, în mijlocul norocului. Mi-e dor,
mi-i aşa de dor că-mi vine s-o iau pe de-a dreptul spre voi. Mai
daţi-mi cîte un semn din cînd în cînd – vre-o carte, vre-o revistă şi,
dacă se poate „Convorbiri literare”. Mi-o plăcut mult „Zeii obosiţi”
[roman de Corneliu Ştefanache – n.n.] şi „Iarna erotică” [volum
de Horia Zilieru – n.n.].
Vă îmbrăţişez cu sufletul pre toţi – pe-ai tăi şi pe Horia [Zilieru,
care-i va selecta poeme pentru volumul „Steaua de vineri”, Iaşi,
Junimea, 1978; redactor: Doina Florea Ciornei], pe Andi [Andrieş –
n.n.] şi bădia Ion, pe Sturzu şi Romanescu, pe Ignea şi Florin
Petrescu...
Cu totul al tău
Dumitru PĂCURARU
Grig
Aurel Popp
Între două culturi P.S. Aş vrea mult să am ceea ce ai dorit tu să-mi dai cînd am
Postfaţă de Pavel ŞUŞARĂ fost în casă la tine – marea carte a lumii în traducerea lui Galaction.*
Bucureşti, RAO, 2017

* Este vorba despre SFÂNTA SCRIPTURĂ, editată


„În vremea Domniei Majestăţii Sale CAROL II, REGELE TUTUROR ROMÂNILOR.
Din îndemnul şi cu purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Dr. MIRON CRISTEA,
Patriarhul României, cu aprobarea Sfântului Sinod 1936, Bucureşti,
Anastasia DUMITRU în ziua Sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi maică-sa Elena”.
Vocaţia mărturisirii, 1 Pentru această ediţie, Patriarhul MIRON a apelat la P.S. NICODIM,
Lumina dintre gratii stareţul monastirii Neamţ, cunoscător reputat al limbilor slave,
Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale la preotul Vasile RADU, specialist al limbii ebraice,
„Memoria”, 2017 precum şi la preotul Grigore PIŞCULESCU (scriitorul Gala GALACTION).

114
Grigore ILISEI

MĂRTURII DINTR-UN „PORTRET ÎN RAMĂ”: LIVIU LEONTE

În vara anului 2009, când profesorul Liviu Le-


onte, de care ne-am despărţit în iarna lui 2018,
împlinea 8 decenii de viaţă, am purces la realiza-
rea unui portret filmic. Am călătorit atunci împre-
ună la Cepleniţa, în apropierea Hârlăului, unde
spiritul cel ales de mai târziu a văzut lumina zilei
într-o familie de eminenţi învăţători, am dialogat
în toposul începuturilor copilăriei, am poposit la
Iaşi, la Liceul Internat „Negruzzi”, la Universitate,
acasă, în apartamentul din Piaţa Unirii, la Her-
meziu, în „raiul” Negruzziştilor. Am făcut-o spre a
surprinde în locuri şi momente definitorii deveni-
rea profesorului, literatului, spiritului tutelar al
unor instituţii de presă.
Am încercat să conturăm prin imagini şi măr-
turii „Portretul în ramă” al omului dedicat benedic-
tin misiunii sale cărturăreşti. Liviu Leonte a strâns
cu tenacitate şi pasiune din comorile cărţilor lu-
mii, dar, totodată, a dat la iveală propriile cărţi,
cărţi despre cărţi. Cel căruia am vrut a-i dăltui Cărturarii Liviu LEONTE și George POPA,
chipul s-a consacrat ca hermeneut al operelor li- la Festivitatea de premiere a Filialei Iași
terare, studiind tezaurul literaturii româneşti şi a Uniunii Scriitorilor, 2 iulie 2003.
Foto: Eugen HARASIM
universale în ipostaza de dăruit critic şi istoric lite-
rar, în stare a descifra comprehensiv, original,
elegant şi exigent tâlcurile scrierilor contempora- Liviu Leonte a fost concomitent şi un dascăl
ne, cât şi pe cele ale patrimoniului cultural. De de har la înalta catedră universitară a Almei Ma-
asemenea, pătruns de rolul intelectualului, al în- ter ieşene, ilustrând cum nu se poate mai bine un
văţatului în societate, Liviu Leonte şi-a cheltuit o mod de a fi, de a exista, caracteristic lumii româ-
parte din ştiinţa şi energia sa editării critice a va- neşti într-o anume vreme. Magistrul de la Iaşi şi-a
lorilor de tezaur ale literaturii naţionale. A şters etalat virtuţile şi în Franţa, la Montpellier şi Tou-
colbul de pe uitatele opuri ale lui Constantin Ne- louse, ca mâitre de conférences şi profesor invi-
gruzzi, corifeul prozei româneşti, prin nuvela „Ale- tat la cele două prestigioase universităţi din he-
xandru Lăpuşneanu”, dar, în acelaşi timp, şi auto- xagon în anii 1964-1968 şi 1990-1994. Multitudi-
rul unei întinse, monumentale şi polifonice creaţi- nea faţetelor personalităţii sale a cuprins-o şi pe
uni critice şi artistice, aşa cum ne revelă exem- aceea de creator de climate culturale, ilustrată de
plara ediţie critică alcătuită de cercetătorul de la deceniul în care a răspuns, ca redactor-şef, de
Iaşi, precum şi monografia închinată scriitorului, destinele revistei „Cronica”. Despre toate aceste
încununate ambele cu cele mai de preţ premii na- etape ale suişului mi-a vorbit în acel film cu pro-
ţionale. verbiala sa bună cuviinţă, cu nobleţea promotoru-

115
lui valorilor perene şi rafinamentul seniorial ce-i de dinainte de război. O parte dintre vechii dascăli
era marcă inconfundabilă. Am transcris aceste dispăruseră, dar spiritul lor rămăsese. Este vorba
spovedanii la scurt timp după ce Liviu Leonte a de un spirit mai liberal decât în alte instituţii ase-
urcat la ceruri să-l întâlnească pe Constantin Ne- mănătoare ale timpului. Disciplina nu se impunea
gruzzi, socotindu-le testimonii despre om şi ope- prin ordine ca la armată, dar simţeai nevoia să te
ră. Le încredinţez tiparului şi drept omagiu al fos- comporţi în mod civilizat. Era o regulă ca să nu se
tului student şi al condeierului, care s-au bucurat facă politică, nici chiar tacită, de aceea am trecut
de cuvântul lui Liviu Leonte de la catedră şi de fără nici o modificare în perioada rebeliunii legio-
arta scrisului său de factură modernă, purtând în nare, care în alte părţi a antrenat tineretul. Noi am
miez şi substanţă bogăţia ideatică a clasicităţii şi fost în acele zile trimişi acasă până urma să ia
o limpezime stilistică de aceeaşi sorginte: naştere statul legionar. Noi ne-am bucurat mult,
nu pentru că urma să trăim experienţa unui stat
La Cepleniţa, la izvoare legionar, ci de cadoul acelor zile libere, folosite
„Existenţa în locul copilăriei apare totdeauna de mine şi de alţi colegi ca să citim şi să studiem.
ca un paradis, de la distanţa vârstei, pentru că, Ceea ce-am învăţat aici, ceea ce mi-am însuşit în
aşa cum a subliniat Proust, adevăratele paradise şcoala acesta a fost esenţial, pentru că întrând,
sunt cele pierdute. Aici la Cepleniţa am copilărit după terminarea liceului în 1947 ca şef de pro-
şi am trăit într-o atmosferă, care, mai târziu moţie, la facultate, n-am mai avut şansa să regă-
mi-am dat seama, m-a marcat. Am trăit în mijlo- sesc atmosfera academică din perioada interbeli-
cul unor oameni care ştiau ce este munca, ştiau că. Reforma învăţământului din 1948 a distrus şi
să se respecte şi ştiau să preţuiască ceea ce es- mediul universitar. Dar eu avusesem norocul să
te de preţuit. Nu cred că sunt semănătorist, dar fructific ceea ce învăţământul secundar, croit de
această perspectivă asupra satului românesc mintea genială a lui Spiru Haret, oferea elevilor.
nu-mi aparţine numai mie. Îl citez pe Sadoveanu, Era o şcolaritate care dădea şi cunoştinţe, dar nu
care vorbea de politeţe şi înţelepciune şi pe Ma- aglomerate, dar te obliga să gândeşti. Acest mod
rin Preda, care a reconstituit atmosfera satului de învăţare constituia un stimulent pentru noi,
românesc de dinaintea celui de al doilea război mai ales că am avut câţiva profesori care au cul-
mondial şi a descoperit şi inteligenţa oamenilor tivat prin excelenţă o asemenea modalitate de a
care-l locuiau. Am reţinut din „Imposibila întoar- ne preda materiile lor. Ceea ce s-a întâmplat în
cere”, scrisă prin anii '70, ceea ce spunea Marin secundar nu s-a mai repetat la facultate, deşi am
Preda. Parafrazez ceea ce afirma Preda. Acesta avut şi acolo câţiva mari dascăli. Şi mai e ceva ce
notează că dacă îşi amintea în acest mod de lu- merită semnalat. Între 15 şi 17 ani traversasem
mea satului, o datora nu faptului că era prizonie- acea perioadă când crezi că eşti foarte deştept,
rul copilăriei sale, ci că văzuse la întâlnirile cu după care vine spiritul critic şi te mai temperează.
vieţuitorii satului Siliştea Gumeşti, toponimicul din Aici l-am deprins şi atât cât am putut l-am culti-
„Moromeţii” al satului natal, şi în discuţiile din Po- vat, fiind obligat de mine însumi să mă pregătesc
iana fierăriei, Poiana lui Iocan, vocaţia democra- bine, chiar la toate obiectele. Aveam şi unele pre-
tică a poporului român. Sunt îndatorat satului, dar ferinţe. Eu cred că acesta este rolul liceului, ca să
în egală măsură familiei mele, care m-a călăuzit te pregătească pentru o specializare. Nu trebuie
din frăgezimea vârstei spre cultură, ce nu era la exagerat într-o direcţie sau alta. Acesta a fost
îndemâna tuturor oamenilor. Exista în casa noas- meritul conceptului de învăţământ secundar din
tră o bibliotecă şi de acolo am luat primele cărţi. vremea şcolarităţii mele, înainte de 1948.”
Părinţii erau abonaţi la unele dintre cele mai im-
Un loc primordial, Universitatea Iaşilor
portante ziare şi reviste, precum publicaţia săp-
tămânală „Realitatea ilustrată” şi am deprins de „La Universitate, am continuat studiile de la
atunci obiceiul de a citi presa. Ştirile de acolo, Liceul Internat într-o perioadă foarte grea, chiar
comentariile erau împărtăşite şi sătenilor. S-au atunci când s-a declanşat criza odată cu reforma
aşezat la acel timp temeliile şi pentru omul de învăţământului. A avut loc epurarea multora din-
carte, care am fost.” tre somităţile Almei Mater şi s-a schimbat drama-
tic şi păgubitor programa. Am beneficiat, totuşi, în
Liceul Internat – matrice spirituală acest context neprielnic, de dascăli pe care aş
„Am intrat aici ştiind că este un liceu de elită. vrea să-i amintesc, profesorii Alexandru Dima,
Părinţii mei au decis asta, nu eu. Am trecut un N.I. Popa, Grigore Scorpan, la literatura română
concurs de admitere. Profesorii mai aveau încă şi universală şi de marele profesor Gheorghe Ivă-
ceva din strălucirea înaintaşilor lor. Era perioada nescu la lingvistică. Acesta a fost repede înlăturat

116
de la catedră şi eu l-am urmat, după ce fusesem La Hermeziu, acasă la Negruzzi
scurt timp preparator şi asistent. Am izbutit să-mi
„Legătura mea cu Negruzzi, una ce este de
găsesc un loc, cu sprijinul mentorilor mei, la Aca-
aproape o viaţă şi, totodată e viaţa mea însăşi, a
demie. Am petrecut 10 ani ca cercetător. La în-
început de la o întâmplare. Profesorul N.I. Popa
ceput nu mi-a plăcut, dar aveam să descopăr ul-
avea obligaţia de a se îngriji de editarea operei
terior cât de folositor mi-a fost. Am lucrat acolo
lui Negruzzi. El răspundea atunci la Filiala Iaşi a
într-un colectiv de limbă, dobândind astfel cunoş-
Academiei Române de sectorul de literatură şi ar
tinţe care sunt indispensabile celui care doreşte
fi trebuit să tipărească opera lui Negruzzi. Nu
să studieze limba literară, artistică, din textele
avea timpul necesar şi atunci s-a gândit la mine.
scrise în secolul al XIX-lea. Am profitat de răga-
Avea, probabil, încredere în mine. Îi fusesem şi
zul acelui „exil” şi m-am pus la punct mai bine şi
elev şi student. M-a rugat să-i stau alături în
filologic şi m-am întors mai bine echipat la cate-
acest demers, să mă ocup de editare. Această
dră, în Universitate, când n-a mai cântărit atât de
invitaţie rezona cu o preferinţă a mea, cu intere-
greu originea socială, bruma de pământ a părin-
sul pe care l-am avut pentru acest scriitor, care a
telui meu, primită spre a răsplăti jertfa sa din pri-
produs prima capodoperă a literaturii române, nu-
mul război. Revenit în mediul didactic, am avut
vela „Alexandru Lăpuşneanu”. Viaţa acestui scrii-
şansa de a pleca în Franţa, la Montpellier. Profe-
tor îmi era într-un fel şi exemplu. Negruzzi a ştiut
sorul Mihai Todosia, activ şi în plan politic, a ope-
că dincolo de tot ce facem noi pentru a trăi cât
rat această schimbare benefică pentru mine. Pre-
mai confortabil, există ceva ce trece de limitele fi-
dam atunci un curs de literatură contemporană,
zice. Acest ceva este opera, în care el a avut o
care mă atrăgea, în pofida mişcărilor tectonice
încredere mai mare poate decât toţi contempora-
din peisajul literar al perioadei şi absenţelor atâ-
nii. Asta se vede şi din faptul că a publicat puţin.
tor şi atâtor nume de prima mărime. Încercam să
Surpriza mea a fost mare când, după primele vo-
scot la lumină cu decenţă ceea ce era viabil este-
lume din „Biblioteca pentru toţi”, am intrat în ope-
tic. Am întrerupt acest exerciţiu ca să plec acolo
ra lui prin intermediul unei colecţii a Editurii „Mi-
unde nu visam, în Franţa, la Montpellier. A fost o
nerva”, şi am constatat că Negruzzi scrise mai
fericită deschidere. Am stat la acea prestigioasă
mult decât se cunoştea, chiar în plus decât a pu-
Universitate vreme de 4 ani, doi ca lector de ro-
blicat. Exigenţa lui a rămas una de referinţă.”
mână şi alţi doi ca mâitre de conférence. Când
m-am întors vroiam să-mi dau doctoratul, dar am
Zeul lar al casei sale
fost invitat să iau conducerea revistei „Cronica”,
ce se impunea tot mai mult în peisajul publicistic „În acest modest apartament din Piaţa Unirii,
naţional. Am avut la început reţineri să accept în inima Iaşului, se găseşte suportul meu. Faptul
această misiune, pentru că îmi lua din timpul pe că suntem, eu şi doamna mea, împreună de atâ-
care doream să-l consacru studiului şi scrierii te- ţia ani a lăsat urme în ceea ce-am realizat, atât
zei de doctorat, dar am stat zece ani acolo, fiind cât am realizat, fără să am sentimentul că am făp-
prins de fervoarea publicisticii. După un deceniu tuit destul. Eu gândesc că independent de vârstă,
am părăsit cu nostalgie acea ambianţă şi am ho- independent de ce se întâmplă în jur, aici îmi în-
tărât să mă dedic în cea mai mare parte a timpu- deplinesc planul cu aceeaşi nonşalanţă cu care o
lui activităţii didactice şi de cercetare, finalizând şi făceam în urmă cu mulţi ani. La acest birou, unde
doctoratul cu o teză consacrată scriitorului meu nu poţi arunca un ac, mă retrag când vreau să lu-
preferat, Constantin Negruzzi. A urmat, în 1990 o crez. Aici am elaborat cărţile de istorie şi critică li-
altă perioadă de generoasă deschidere. Am fost terară. Tot în acest loc am scris şi monografia
trimis de minister în Franţa, la Toulouse de data „Constantin Negruzzi”, pentru care am primit Pre-
aceasta. Am pornit în acest stagiu cu avantajul miul Academiei Române. E un cuib al liniştii şi re-
experienţei anterioare. Ştiam ce aveam de făcut, găsirii de sine în armonie cu ai mei, cu doamna,
dispuneam şi de un alt statut material, mai ales cu fiica mea Mădălina, cu soţul ei Eugen şi mai
că eram profesor invitat. ales cu draga mea nepoată Corina.”

117
Laura Carmen CUȚITARU

DESPRE LIMBĂ ȘI EMOȚII

Este astăzi deja un loc comun faptul că limba seamnă că emisfera dreaptă e cea care decide dacă
preferă să se lateralizeze în emisfera stîngă, la cea vocea cuiva sună vesel sau trist, dacă o persoană
mai mare parte a oamenilor (există, însă, un mic pro- arată fericită, supărată sau plictisită. Incapabili să
cent, la care emisfera dreaptă procesează limba, iar discearnă asemenea lucruri, oamenii care suferă de
aceste cazuri sînt explicate, de unii cercetători, prin leziuni ale emisferei drepte nu vor putea nici să-şi
traumele neştiute provocate craniului uman la naşte- exprime propriile sentimente prin limbă sau mimică.
re). Aceasta nu înseamnă, totuşi, că emisfera dreap- Ei îşi pierd intonația, astfel că, în absența variațiilor
tă (care, iarăşi binecunoscut, este locul în care se de amplitudine vocală, sună mecanic, ca nişte roboți.
procesează emoțiile) nu ar avea nimic de spus în ac- Fețele lor rămîn impasibile. Totuşi, nu e vorba de
tul comunicării. Studiile clinice arată că, de exemplu, pierderea sentimentelor, ci a capacității de a le arăta.
afazicii (cei care au suferit o traumă cerebrală în ur- Actul vorbirii presupune o serie de operațiuni
ma căreia le-a fost afectată vorbirea) au o reală pre- efectuate în emisfera stîngă. Undeva pe parcursul
ferință pentru înjurături şi abuzuri verbale, indiferent acestora se adaugă enunțului calitățile afectiv-prozo-
cît de delicați sau intelectuali vor fi fost înainte de dice. Acestea constau în toate acele elemente care
boală. furnizează informație de tip extralingvistic despre
Literatura existentă împarte structurile limbii în conținutul literal al mesajului: alegerea cuvintelor
elemente centrale şi elemente ne-centrale. În prima (amabile sau dimpotrivă), tonul vocii (ridicat, coborît),
categorie intră, în mare, procesele implicate în recu- accentul, ritmul, pauzele (tot ceea ce se cheamă, în
noaşterea cuvintelor şi propozițiilor precum şi în atri- lingvistică, extra-segmental). Vorbirea se poate
buirea sensului literal, iar în a doua categorie găsim acompania de gesturi non-verbale, de indicii vizuale
structurarea discursului, inferențele, folosirea metafo- precum mimica feței sau postura, care întăresc me-
relor, aspectele emoționale (intonație, ritm) ş.a.m.d. sajul (sau, dimpotrivă, îl contrazic!).
Se crede azi că emisfera dreaptă se ocupă (şi) de Dacă limba ar însemna întotdeauna structură şi
procesele lingvistice necentrale. atît, atunci vorbirea ar fi mereu inocentă. Însă ea e
În excelentul ei tratat Psiholingvistica: o ştiință a dublată permanent de intenție, aşa că omul poate
comunicării, Tatiana Slama-Cazacu arată că, în func- decide să dea informații false (să mintă). Un lucru
ționarea limbii, cele două elemente (structura semni- foarte interesant: spunerea unei minciuni activează
ficativă şi cea melodică) sînt inseparabile. Sensul structuri cerebrale situate în emisfera dreaptă. Aşa
apare peste tot, nu poate fi exclus niciodată. Astfel, că, se pare, această emisferă e cea care face creie-
ea dă exemplul copiilor nou-născuți care, înainte de rul omului să-şi depăşească literalitatea, interferînd
a înțelege sensul a ceea ce li se spune, înțeleg into- cu tendința emisferei stîngi de a vrea să spună nu-
nația şi reacționează la ea. Cercetătoarea face şi o mai ceea ce spune. Emisfera stîngă denotează, cea
paralelă cu experimentele animale din psihologie: dreaptă conotează. Metaforele sînt înțelese tot aici,
cînd unui cîine i se adresează un mesaj (să zicem, la fel glumele, jocurile de cuvinte, poezia şi, în gene-
reproş) care vine în contradicție cu intonația (afectu- ral vorbind, tot ceea ce depăşeşte sensul strict.
oasă), cîinele reacționează la tiparul intonațional, nu Psihologul american Howard Earl Gardner, pro-
la cuvintele ca atare. Slama-Cazacu concluzionează fesor la Harvard, a condus diverse experimente cu
că există o structură psiholingvistică unică, cu două pacienți suferind de leziuni ale emisferei drepte.
componente. Într-unul dintre acestea, bolnavilor li s-a cerut să po-
Deci vedem că funcțiile lingvistice ne-centrale trivească una dintre două imagini cu sensul expresiei
implică existența aspectelor emoționale. Aceasta în- a avea inima grea. Un desen reprezenta o persoană

118
cu față tristă, iar în alt desen, un om căra în spate o ere muzicală), Sacks aduce în discuție bunele rezul-
inimă mare. Mulți dintre pacienți au ales imaginea cu tate obținute de terapia prin intonație melodică dez-
omul care cară o inimă, fiind sensibili doar la sensul voltată în anii ’70 de o echipă de specialişti din Bos-
literal al expresiei, nu şi la cel metaforic, real. La fel, ton. Pacienții erau instruiți să intoneze propoziții scur-
nu au putut ghici ce urmează într-o poveste, chiar te (de genul „Ce mai faci”), iar apoi, treptat, să renun-
dacă era foarte previzibil pentru o persoană sănă- țe la elementele muzicale pînă cînd se reuşea pro-
toasă. nunțarea propoziției cu ajutorul minimal din partea in-
Putem acum să generalizăm un pic, aducînd în tonației. Este citat cazul unui afazic care îşi pierduse
discuție conceptul de sens în general, precum şi une- aproape complet capacitatea de a vorbi de peste un
le date specializate. Dacă procesarea limbajului care an, care putea scoate doar gemete şi care făcuse fă-
are ca finalitate organizarea mesajului în structuri co- ră rezultat logoterapie timp de trei luni. După două
erente este un proces care se desfăşoară în emisfe- săptămîni de terapie prin intonație melodică, acesta
ra cerebrală stîngă, căutarea şi identificarea sensului, a început să pronunțe cîteva cuvinte, după două săp-
atît în receptor cît şi în transmiţătorul de mesaje, sînt tămîni funcționa cu un vocabular de o sută de cuvin-
apanajul emisferei drepte. te, iar după alte patru purta conversații scurte şi co-
O comparaţie mai detaliată între cele două jumă- erente. Neurologii cred că acest lucru se explică prin
tăţi ale creierului uman dezvăluie cîteva lucruri uimi- potențialul lingvistic al emisferei drepte, solicitat prin
toare: stînga este specializată în analiza secvenţială, abilitățile muzicale ale acesteia. Foarte interesant es-
în interpretarea sistematică şi logică a informaţiei, în te rezultatul unui studiu prin emisie de pozitroni efec-
interpretarea şi producerea informaţiei simbolice de tuat în 1996, care arată, pe lîngă inhibiție pronunțată
tip lingvistic şi matematic, în stocarea memoriei în a activității cerebrale în aria lui Broca, o hiperactivita-
format lingvistic. Dreapta, pe de altă parte, funcţio- te a zonei echivalente din emisfera dreaptă, care
nează holistic: ea procesează simultan informaţii de „oprimă” activitatea în aria lui Broca. Se pare că, prin
tip multisenzorial pentru a produce o imagine „holisti- cîntec şi intonație melodică, circuitele cerebrale din
că” a mediului înconjurător. Specializată în funcţii vi- emisfera dreaptă sînt angajate într-o activitate nor-
zual spaţiale, ea coordonează activităţi precum dan- mală, fiind distrase de la cea patologică, lucru care
sul sau gimnastica (sau geometria în spaţiu), stocînd eliberează şi aria lui Broca de inhibiție, aceasta pu-
memoria în modalităţi auditive, vizuale şi spaţiale. E tînd fi stimulată corespunzător.
capabilă să organizeze date întîmplătoare în structuri Avînd în vedere toate acestea, lingvistul John T.
coerente, umplînd golurile existente. Lamendella propune lărgirea conceptului limbii prin
Putem folosi, trunchiat, o listă de termeni alcătui- încorporarea emoțiilor. El susține că emoțiile în vorbi-
tă de psihologi pentru a defini tipurile de cunoaştere re provin din amestecul sistemului limbic (cel respon-
în cele două emisfere – stîngă, respectiv dreaptă: in- sabil pentru comportamentul instinctiv – de exemplu,
telect-intuiţie, convergent-divergent, deductiv-imagi- hrănirea, înmulțirea, reacția în fața primejdiei), dea-
nativ, activ-receptiv, distinct-continuu, realist-impul- supra căruia, structural vorbind, se află ariile limbii.
siv, transformaţional-asociativ, linear-nonlinear, isto- Cuvintele încărcate emoțional ar avea, spune autorul
ric-anistoric, explicit-tacit, obiectiv-subiectiv. menționat, o legătură specială cu sistemul limbic,
Întorcîndu-ne acum la vorbirea emoțională, să probabil prin emisfera dreaptă. Profesorul american
mai adăugăm un lucru. Există cazuri de lezare cere- Timothy Jay sprijină această opinie, iar ambii sînt de
brală a emisferei stîngi extrem de severe, cu pierdere acord că gradul de exprimare verbală a emoţiilor este
aproape totală a facultății vorbirii. Aceşti pacienți înju- o problemă culturală. Impulsurile emoţionale se inter-
ră foarte mult, însă, în egală măsură, țin minte mici pun oricum, dar cortexul prefrontal, unde se află ariile
strofe din jocurile copilăriei (gen ala-bala-portocala), cerebrale asociate cu raţiunea şi luarea deciziilor,
rostesc spontan formule de salut sau urări (salut, bu- poate decide să le inhibe. Vorbitorii de limbi străine
nă ziua, la mulți ani, OK etc.), pot cînta cîntece sau cunosc, desigur, situaţiile în care, din cauza emoţiilor,
chiar învăța altele noi. Neurologul american Oliver limba maternă se încăpăţînează să persiste în minte,
Sacks, povesteşte în volumul său din 2009, Muzico- împiedicînd gîndirea direct în limba străină.
filia: „Pacienții se simt mai bine cînd reuşesc să pro- Un exemplu faimos este cel al lui Albert Einstein,
nunțe cuvinte în cadrul unui cîntec şi se asigură că care, cunoscînd foarte bine limba engleză şi confe-
nu au pierdut definitiv capacitatea de a comunica prin renţiind adeseori, se entuziasma atît de tare în timp
limbaj, că încă au „în” ei cuvintele, deşi nu sînt dis- ce îşi expunea teoriile încît discursul devenea un
ponibile decît prin muzică. De fiecare dată cînd amalgam de germană şi engleză, şi nu revenea la
întîlnesc pacienți cu afazie expresivă, le cînt La mulți coerenţa anterioară pînă nu îşi tempera sentimente-
ani. Aproape toți (adesea spre propria lor surprinde- le. Oricum ar fi, modul în care sistemele lingvistice in-
re) încep să cînte cu mine; cam jumătate din ei pro- teracționează cu ariile destinate emoțiilor se află în
nunță şi cuvintele”. plină investigație, iar rezultatele ar putea revoluționa
Observînd că nu e deloc neobişnuit ca unii afazici felul în care limba a fost privită pînă în prezent.
să aibă şi amuzie (tulburări de exprimare sau apreci-

119
Gheorghe SIMON

ABISURI SUNT ÎN SUFLET

Orice om e o lume şi, orice cuvînt, o răscum- suferinţă. La Eminescu suferinţa aceasta e dure-
părare. Ceea ce pentru om înseamnă putere, de ros de dulce. O singură dată şi-a blestemat zile-
la Dumnezeu, avem cu putinţă, ca făgăduinţă şi le, cînd, în redacţie la „Timpul” era în aşteptarea
mîngîiere. Şi tocmai aceasta e taina, un răspuns telegramelor, pentru a fi înserate în ediţia de a
la cum e cu putinţă ca ceva să fie. Nerăspîndit, doua zi: Scriemi-ar numele pe mormînt şi n-aş
nerăzleţit, ci doar revărsat şi resorbit în tine în- m-ai fi ajuns să trăiesc. Actul creaţiei, ca bine-
suţi, ca un verb la infinitiv, cum îl întîlnim în ver- cuvîntare treimică, va fi confirmat, mai tîrziu, de
setul eminescian, testamentar: Nu credeam să I.D.Sîrbu: cît timp scriu, suntem trei, cînd citesc
învăţ a muri vreodată. Nu putem schimba aici rămîn singur. (Scrisori către bunul Dumnezeu).
nici un cuvînt, cum nici o literă, fără riscul pier- Orice abatere de la acest proiect iniţial înseam-
derii sensului. Pînă în clipa supremă a frîngerii nă haos, dezordine, entropie. Tot ce prinde viaţă
de sine, a pogorîrii Logosului, prin Duhul Sfînt, are drept cunună o împlinire, fie în natură, fie în
ca jertfă supremă, cînd Dumnezeu e şi Tată şi persoană, avînd drept pricină iubirea, în forma ei
Părinte. Odată cu frîngerea de sine ne este dă- desăvîrşită, ca jertfă. Abia prin actul martiric se
ruită răsfrîngerea, încît nu mai e loc, nici timp de face trecerea de la supunere la smerenie, de la
aşteptare. Nici trecere spre altceva care să ne literă la duh, de la Lege la Duhul Iubirii. Prin con-
oglindească, ci doar întruchipare: forma prinde juncţia şi, omul e supus unei încercări şi ispitiri
sens necuprins. de putere, de substituire şi de răsturnare. Trei-
Eminescu face trecerea de la litera moartă, mea Sfîntă nu poate fi răsturnată, nici înjumătăţi-
inertă şi încremenită, ca o hieroglifă, la o rostire tă, nefiind doime sau duală, nici compusă. În
exemplară, prin poezie, ca formă aleasă de ru- timp ce, treimic, unul se împarte, fără rest. Res-
găciune. Actul scrierii e o lucrare a Duhului Sfînt, tul e tăcere, e muzică, e pictură, e literatură, sau
ca o dezvăluire minunată, arătîndu-ni-se, pe mă- ce vrem noi să fie. În Sfînta Treime nu există
sură ce rămîne nevăzut. De nepătruns e taina timp, adică succesiune, nici ierarhie, adică su-
care ne însufleţeşte şi tocmai de aceea se cuvi- punere. Aici e doar răsfrîngere, fără oglindire.
ne să nu o tulburăm. Din cartea sfîntă, revelată, Aici nu pot exista doi fără de al treilea.
nu putem clinti nici o literă, fiind pentru noi ca o A te substitui Creatorului e un act de răzvrăti-
armură protectoare, şi anume, acel ceva care ni re şi de răzbunare, unul teribil, din care nu poţi
se dezvăluie, fără întrerupere, ca inevitabil, ră- ieşi teafăr. Răspunsul la ce înseamnă a fi în or-
mînînd totodată liberi în cugetarea noastră. dine e în fiecare suflet, în adevărul clipei, în ne-
Pentru Eminescu, actul creaţiei presupune clintita limbă a veşniciei, cum în ultima clipă se
prezenţa şi instanţa Creatorului, fiind o lucrare petrec toate de pînă atunci. Clipa dintîi nu poate
harică, o cuminecare treimică, în faţa lui Dum- fi recuperată decît prin moarte. Nu putem vedea
nezeu, care ne dă minte şi mînă liberă. Actul Chipul Părintelui decît prin iubire, prin jertfire de
scrierii e un act de supunere şi de ascultare, sine, de a nu rămîne doar în limitare şi în con-
ucenicie, fantasie, pînă Duhul coboară şi ne eli- junctură, doar în paternitate. Ne întrebăm cum
berează, fără vreo împuternicire, ci doar prin ra- ajunge Eminescu la noţiunea de Părinte, cum se
za frîntă din Iubire. E o gravă eroare de a vedea instituie sensul creaţiei, ca formă a vieţii fără
actul creaţiei ca un blestem, ca o corvoadă, ca o moarte, ca putere eliberatoare, de a face cu pu-

120
tinţă să prindă formă un conţinut necunoscut, să care ne fărîmiţează şi ne corupe, făcînd din viaţa
confirme adevărul unei vieţi. Răspunsul e prin noastră o puzderie de clipe, chiar ordonate fiind
poezie, ca formă de aleasă rugăciune. şi fixate în agendă, unde nu e mişcare, nici locu-
Prin Eminescu, poezia se întoarce acasă, ire, ci doar mortificare, stagnare, codificare: Sin-
prin puterea vie a Cuvîntului dintîi: Ordinea divi- gura scrutare imaginabilă este aceea a unui salt
nă este cuvîntul. Toate, în vederea creşterii şi total din limbă, care este moartea. În această
sporirii interioare, prin rostire vizionară, încît nici identificare se află singularitatea vitală a speciei
un cuvînt să nu fi rămas pe dinafară, în care fie- umane, capacitatea sa de a dispune de un lim-
care suflet desăvîrşeşte ceea ce nici o săvîrşire baj cu Creatorul şi cu sine. Ştergînd „aleph”-ul
nu ar cuteza, de a fi noi inşine, acum şi puru- iniţial care, conform unor cabalişti, conţine între-
rea: Numai dacă vremea ar sta locului, am putea gul mister al numelui secret al lui Dumnezeu şi
vedea lămurit ce-i etern. Ne apropiem de Emi- al actului vorbirii prin care El a dat naştere uni-
nescu, împresuraţi de sfiiciune, pentru a nu ne versului, ceea ce rămîne este „meth, el este
surprinde orbecăind prin abisuri, pentru a face mort”. Tot ceea ce putem spune despre limbă ca
loc văpăii Verbului primordial. şi despre moarte este, într-un anumit sens, un
Eminescu e suprema încercare a Verbului de adevăr inaccesibil. (George Steiner, „După Ba-
a străbate, nesmintit, văzduhul înălţării, prin iubi- bel, Aspecte ale limbii şi traducerii”)
re, şi de a se supune, neclintit, prin coborîre, în Taina întreagă e să discernem lăuntricul, re-
abisul jertfei de sine, fiind conştient de harul pu- zonanţa, ecoul chemării interioare. Într-un singur
terii ce i s-a dat: Dumnezeul geniului m-a sorbit vers ne este dat Eminescu, întreg interogativ,
din popor, cum soarbe soarele un nour de aur sumativ, ca un infinitiv, care se cerne precum
din marea de amar. Aşa i se arată, înfiorată, di- norii lungi pe şesuri, atingîndu-ne şi rămînînd te-
namica Sfintei Treimi, unde nu e nici ierarhie şi feri, fără a pierde sau a adăuga ceva: Tu te-n-
nici succesiune: Din trei mişcări/ mişcarea lor treabă, socoteşte/ Ş-ai s-auzi iarba cum creşte.
se-adună/ Cu toţi în jur, toţi împrejur de sine/ Doar vreun cititor iscusit va sesiza concomitenţa
Toţi împrejurul altor fac lumină/ Şi astfel din treimică: nedumerire, uimire şi neaşteptare, cum
noapte/ s-a-nchegat lumine. ar fi să te auzi chiar pe tine, ca la o întîlnire ne-
Treimic ni se dezvăluie Eminescu, smerit şi aşteptată cu răsărirea şi tresărirea chipului tău.
sever, într-un poem, faţă de Shakespeare, pe Viaţa e un dar de la Dumnezeu, mai mult de-
care îl adoră, întrucît nu poate fi imitat. Actul cît ne putem închipui; înrîurire şi înrudire a Du-
creaţiei nu e unul de imitaţie şi nici de manieră, hului, prin darul înfierii, avem acces la părintes-
ci unul de înduhovnicire, de primire a Harului, fă- cul Har al iubirii. Poezia lui Eminescu e o asceză
ră a ne umili, ci doar a ne smeri: pe mine mie prin cuvinte. Îi recităm versetele, în gînd sau în
redă-mă! Altfel, litera sucombă în literatură. În şoaptă, ca pe o rugăciune, şi ne minunăm de
felul acesta, Duhul ne însufleţeşte prin lucrare miracolul limbii române. O rostire în care se în-
neîntreruptă şi numai aşa rămînem noi înşine, cunună şi ne binecuvîntă Duhul nevăzut, întru-
sporind prin puţinul de care avem parte. Rămî- pat în făptura luminii în sărbătoare, lumina asfin-
nînd parte, avem putinţa vederii Întregului, de- ţirii şi a neînserării. Nu poate fi o taină mai mare
venim cale, întrupare a ceea ce ni se arată, spre decît aceea a nepîngăririi: de neatins, de nea-
a vedea ceea ce parcă nu a fost şi totuşi e: El tins, ca în Acatistul Maicii Domnului.
n-a fost pe cînd era, el e cînd nu e! Eminescu ne îndeamnă să evităm ademeni-
Fiind parte rămînem întregi, precum se în- rea, oricît de fascinantă sau rezonantă, fie ca-
tîmplă la Sfînta Liturghie a clipei, a sfinţirii şi nonică sau teologică. Orice gest, oricît de nevi-
consfinţirii prin prezenţă, eterni locuitori ai inter- novat, contează, tulbură, contaminează, stînje-
valului, în răgaz de contemplare, care e şi uitare, nind lucrarea Duhului. Înălţător e faptul ca taina
dar şi aducere aminte, pogorîre a Duhului şi de- să rămînă taină, necoruptă de vreo metaforă
loc cădere pe gînduri. De altfel, Eminescu folo- sau de vreo parabolă, nefiind simplificată de
seşte distinct şi cu un înţeles adînc un plural ca- vreo abstracţiune, care să ne facă să credem că
re poate să amestece şi să dizolve mintea în ermetismul ar fi totuna cu indicibilul, iar entitatea
precarităţi salvatoare: gînduri şi gîndiri. nevăzută ar putea sugera înariparea Duhului.
La cele două mari păcate capitale ale omului Nu poate fi ceva mai profund în contemplare,
recent (v.Franz Kafka!), nerăbdarea şi curiozita- decît pierzîndu-te pe tine, să te trezeşti cu veş-
tea, cea de-a treia şi cea mai cumplită e încerca- nicia vie pe cale, cu trezvia isihastă.
rea ratată de a fi stăpîni ai timpului, adică a ceva

121
Mirela STĂNCIULESCU

VERONICA MICLE
SAU O MÂNĂ DE CUVINTE

„…întreaga mea viaţă a fost o născocire pentru lume”


Veronica Micle

„Ce s-au ales din două vieţi?


O mână de cuvinte,
Căror abia le-or da un preţ
Aducerile-aminte.”
Mihai Eminescu cii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. O singură-
tate de fond pare să îi fi fost hărăzită, în pofida în-
clinaţiei ei spre socializare şi a nevoii sale con-
Născută la 22 aprilie 1850 şi în improbabila stante de dialog.
ipoteză că ar mai trăi şi acum, Veronica Micle ar A lăsat în urmă peste 60 de poezii, toate direct
împlini în această primăvară o vârstă mai mult legate de propria biografie şi gravitând în jurul
decât venerabilă, de-a dreptul matusalemică, da- aceluiaşi astru care i-a marcat existenţa. Din
că ar fi să numărăm anii scurşi. Nu este cazul. Ea acest motiv, demersul ei poetic trebuie luat în
însăşi întreba retoric o fiinţă neştiută – pesemne considerare prin prisma biografiei sale.
propriul său Eu în contemplare –, la începutul ce- Avea 39 de ani când viaţa ei s-a curmat. Încă
lui de-al patrulea (şi ultimul) deceniu al existenţei tânără, am zice noi astăzi – dar în plin secol al
sale: „De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bă- XIX-lea ar fi fost considerată o persoană matură
trân/ Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău îndreptându-se către finalul vieţii. O viaţă începută
sân,/ Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea/ Să- sub semnul morţii tatălui Ilie, pe care nu îl va cu-
ţi spună de nu-i încă zbârcită faţa ta?” noaşte, luptător în oastea lui Avram Iancu şi rănit
Timpul în esenţa lui nu se schimbă prin adău- grav în timpul revoltelor din 1848, continuată zbu-
gire, oricâţi ani am număra. Mai degrabă noi ne ciumat cu plecarea zorită a mamei, vădana Ana
schimbăm, continuu, perspectiva asupra lui, în Câmpeanu, din Năsăudul natal, însoţită de cei doi
funcţie de impactul pe care-l are asupra noastră. copii, cu trecerea munţilor înspre Moldova, popa-
Că au trecut 168 de ani de la naşterea lui Mihai sul la Târgu-Neamţ, pierderea prematură a fratelui
Eminescu şi a Veronicăi Micle nu contează. Dacă Radu şi din nou bejenia, de data aceasta spre
zăbovim asupra vieţii şi creaţiei lor, cu atenţie şi Iaşi.
cu mintea deschisă, le vom simţi prezenţa nevă- Traiul mamei şi al copilei era anevoie întreţinut
zută lângă noi, îi vom simţi contemporani cu noi. de moaşa Câmpeanu, „femeie tare şi mare”, cum
Trecerea Veronicăi Micle prin viaţă a fost alipi- avea s-o descrie mai târziu Ştefan Micle, dar edu-
tă ca o umbră de cea a lui Mihai Eminescu. S-au caţia primita la Şcoala Centrala şi nu în ultimul
născut şi au murit în aceiaşi ani, la scurtă vreme rând bogata ei imaginaţie urzeau visele şi iluziile
ea după el. Eternitatea nu i-a îngăduit însă în ali- adolescentei Veronica – spulberate curând după
pire. Fiecare îşi doarme somnul ultim altundeva: măritişul timpuriu cu profesorul Micle: „S-a stins
Mihai Eminescu în Bucureşti, Veronica Micle la de-acum, stinsu-s-au toate,/ plăcute ilusii de-
Văratec, într-un mormânt solitar din curtea biseri- acum vă las,/ Tristu’ meu suflet de azi nu mai

122
poate/ Să simtă alta decât necas”, declara ea într- nărescu, Veronica mărturiseşte că nu mai găseşte
o primă şi eşuată încercare de versificare din nicio plăcere în a ieşi în lume şi că preferă să pe-
1869 treacă zile întregi în casă, în singurătate. Com-
Avea motivele ei să se simtă deziluzionată la prehensiunea copleşitorului sentiment pe care îl
19 ani. Abia intrată în adolescenţă, nedezmeticită trăieşte are nevoie de singurătate.
încă din visele ei nebuloase despre viitor, pătrun- Versurile de început îi sunt publicate în mai
sese degrabă, la doar 14 ani, în colivia aurită a multe reviste ale vremii, dar abia în 1875, întâm-
unei căsnicii în care devenise nu numai soţia, dar plător sau nu doar după îndepărtarea lui Ştefan
într-un fel şi „fiica” lui Ştefan Micle (mai în vârstă Micle din funcţia de Rector al Universităţii ieşene,
cu 30 de ani), şi totodată mamă a două fete, alin- debutează şi în „Convorbiri literare”.
tate gingaş „Greiere” şi „Fluture”. Mai mult decât Ne aflăm în perioada în care sentimentul de
atât. Se trezise, tot la 14 ani, implicată într-un pro- iubire dintre Veronica Micle şi Mihai Eminescu se
ces (dovedit ulterior calomnios) declanşat împotri- manifestă deopotrivă suav şi senzual, însoţit ade-
va lui Titu Maiorescu de o facţiune liberală. Rolul seori de o gelozie neputincioasă şi mută. Iubirea
ei de martor al acuzării o va costa enorm pentru lor pare să instituie iluzia eterică de atingere a di-
tot restul vieţii sale, ridicând stavile care se vor vinului şi a eternităţii prin ieşirea din timp şi din co-
dovedi de netrecut între ea şi majoritatea Junimiş- tidian. Este epoca în care îşi dedică poezii unul al-
tilor. tuia, într-un graţios joc de transparenţă şi mister.
Pe de altă parte, vârsta adolescentină îşi ce- Chiar şi nenumindu-l, Veronica i se adresează lui.
rea drepturile, îmboldind-o să iasă în lume, la ba- Lui şi numai lui. „Încetează de-a mai plânge/ Ini-
luri, la recepţii, la spectacole, la prelegerile cultu- mă făr’ de noroc/ Căci prin lacrime de sânge/ Nu
rale ale „Junimii”, sub oblăduirea mult mai vârstni- s-alină, nu se stinge/ Al durerii mele foc.// Foc ce
cului ei soţ, care la începutul anilor 70 era în plină arde în tăcere/ Şi-i ascuns în pieptul meu,/ Unde
ascensiune socială, culminând cu funcţia de Rec- jalnica durere/ Picurând amara fiere/ Aşezat-a ju-
tor al Universităţii din Iaşi, pe care o va deţine în- gul greu.// Ah! şi-ţi adă tu aminte/ C-acest chin de
tre anii 1867-1875. Este perioada de stabilitate şi foc nestins/ Prin duioase juraminte/ Tot o lacrimă
relativă prosperitate a familiei Micle, când Veroni- fierbinte/ De iubire, l-a aprins.”
ca devine o femeie de lume, seducătoare şi co- În mod firesc, iruperea unui sentiment fără
chetă, îşi cultivă pasiunea pentru lectură şi muzi- speranţă de a fi împlinit generează multiple sufe-
că şi îşi deschide propriul salon literar. Literatura rinţe. Mersul pe loc, imposibilitatea găsirii unei
este pentru ea nu atât un mijloc de instalare în evadări din impas o covârşesc şi la 25 de ani se
societatea aleasă a Iaşului, cât mai cu seamă o gândeşte la moarte: „Am urât această lume!/ Şi
formă de salvare dintr-un trai tihnit, dar prozaic cum pot să n-o urăsc?/ Un necaz nu se sfârşeş-
pentru spiritul ei liber şi idealist. te,/ Alte-n loc se pregătesc!/ Şi sperând de-o zi pe
Citirea poeziei „Venere şi Madonă” a necu- alta/ Văz că sper tot în zadar,/ Căci în loc de vre-
noscutului pe atunci Mihai Eminescu în paginile un bine/ Chinul meu e mai amar,/ De aceea, eu
din aprilie 1870 ale revistei „Convorbiri literare” adese/ tot suspin după sicriu;/ Dar... ah! cine-mi
este o adevărată revelaţie pentru ea. Admiraţia poate spune/ Şi-n mormânt cum o să fiu!/ Poate-
Veronicăi pentru Eminescu este încă de atunci to- acolo mă aşteaptă/ Un necaz cu mult mai greu;/
tală: versurile fără seamăn şi mintea strălucită, M-am deprins cu chinul lumii./ Moarte, fugi când
portretul pe care i-l va zări în acelaşi an – toate o te chem eu! „
cuceresc. „Şi-acum mă întreb eu: simţirea adân- Astăzi am putea spune că Veronica a presimţit
că/ Cum de se naşte pentru un portret?/ Căci nu modul injust în care o va trata posteritatea („cine-
văzusem ochii tăi încă,/ Ştiam atâta că eşti poet!” mi poate spune/ Şi-n mormânt cum o să fiu”). Dar
Iar întâlnirea lor de la Viena, în 1872, îndelungile poate mergem prea departe cu prezumţiile. În ori-
lor plimbări şi dialoguri din acea vreme nu numai ce caz, presimţiri sumbre aveau să adeverească
că îi trezesc sentimente tulburătoare, dar îi redeş- mai târziu că viaţa ei a fost „o complicare ciudată
teaptă dorinţa de a scrie ea însăşi versuri. de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Iar
„Frumoasa, sfânta poezie”, descoperită de ea aceste presimţiri sunt transpuse şi ele în versuri:
prin Mihai Eminescu, o leagă iremediabil de el. Cu „Fugi”, îţi zic, căci a mea minte/ Prevesteşte nu-
foarte mici excepţii, toate versurile ei vor fi profund mai rău;/ „Nu te du”, şopteşte-n taină/ Sufletul şi
inspirate de persoana lui Eminescu şi de poeziile dorul meu.// Tu cunoşti câtă iubire/ Pentru tine eu
lui şi vor surprinde schimbătoarele ei trăiri sufle- păstrez,/ Şi-apoi cu cuvinte rele/ Cum mereu te
teşti legate de Eminescu. Într-o scrisoare din 1875 depărtez;// Şi nu ştii cui a te-ncrede/ Vorbelor ce
adresată prietenei sale Eugenia (Frangolea) Bod- ţi-am rostit,/ Sau iubirii făr' de margini/ Ce tu-n

123
ochii-mi ai cetit.// Vai! Şi eu nedumerită/ Mă mun- nă/ Nu voi putea ierta.”
cesc cu mult mai mult/ Căci nu ştiu ce-a fi mai bi- Înduioşătoare izbucnire de fiinţă profund răni-
ne:/ Mintea, inima s-ascult?” tă, care scria în acelaşi an de despărţire, 1881,
Odată cu plecarea din funcţia de Rector a lui versuri pline de tandreţe: „Când îmi plec fruntea
Ştefan Micle şi cu numirea lui ca director la Şcoa- pe mână/ Fuge gândul meu pribeag/ Şi mă cred
la de Arte şi Meserii, începe un uşor declin finan- că-ţi sunt stăpână/ Ţie, vecinic mie drag.// Şi mai
ciar al familiei sale, cu o evidentă restrângere ma- cred, ca altădată,/ Că tu mie te închini,/ Şi cu ini-
terială, iar imponderabila plutire a Veronicăi prin ma-ntristată/ Greu, de dorul meu suspini.// Atunci
dulcele târg se preschimbă într-o tot mai încorda- câte sunt în lună,/ Câte-n stele şi poveşti/ Trec
tă strădanie de menţinere a propriului echilibru – prin mintea mea nebună/ Socotind că mă iubeşti.//
şi casnic, şi sufletesc. Peste ani, avea să pună în Dar tresar… şi de pe mână/ Ridicând fruntea în-
stihuri această experienţă a măririi şi căderii: cet,/ Eu din visu-mi de stăpână/ Tristă roabă mă
„Roata lumii – schimbăcioasă, tu azi binele îţi mă- deştept.”
suri/ Ş’ai uitat a vieţii tale grele, nesfârşite păsuri”. Scurtul intermezzo fericit al acestui cuplu nefe-
Plecarea lui Eminescu la redacţia gazetei ricit, din anul 1882, încheiat cu încă o zădărnicire
„Timpul”, din Bucureşti, în 1877, va spori senti- din umbră a reînnoitei lor logodne, nu este prolific
mentul de tristeţe al Veronicăi. „Dar tu de vrei ca-n pe tărâm literar pentru Veronica. După cum avea
urma-ţi eu tot să mai plâng încă/ Şi vecinic sfâşia- să spună chiar ea, „O! de-ai şti tu că pe lume, de
tă să vezi inima mea,/ De-un chin fără de margini, când lumea e făcută,/ Blânda voce-a fericirii este,
de o durere-adâncă/ Cu glas făr’ de mânie să-mi a fost şi va fi mută,/ În viaţă-orice cântare ce cu
spui că mă-i uita.” drag ai asculta./ Ai şti că-i glasul durerii şi adânc
Moartea lui Ştefan Micle în august 1879 des- ai suspina.”
tramă brusc tot mai fragila stabilitate financiară a Începând din 1883, când orice speranţă legată
familiei. Statutul Veronicăi se modifică dramatic. de căsătorie devine deşartă, iar boala lui Emines-
Devine o văduvă, mamă şi fiică fără venit. Lupta cu dă semne tot mai vădite, tonul Veronicăi se
ei pentru a-şi dobândi pensia de urmaş şi implicit schimbă, aproape insesizabil. Este tonul unei per-
dreptul la o minimă siguranţă pecuniară se supra- soane care încă mai iubeşte („Din pulberea iubirii
pune involuntar şi cu accente aproape groteşti mele/ O mică floare a crescut”), dar mai presus de
peste lupta pentru recucerirea iubitului îndepărtat. orice îşi înţelege şi soarta, şi destinul. „Să pot în-
Este o înfruntare în care invizibila putere a lui Titu tinde mâna s-o pun pe fruntea ta/ Încetul la o par-
Maiorescu poate decide – şi va decide, dulce răz- te şuviţele le-as da,/ Senină să rămâie, curată ca
bunare! – cine câştigă şi cine pierde. Eliberarea un crin,/ Icoană de iubire la care să mă-nchin”.
Veronicăi din căsnicia în care intrase fără de voie Veronica Micle simte tot mai limpede geniul poe-
se dovedeşte a nu avea vreun efect benefic în tului de care o leagă o mare iubire şi o mare ferici-
viaţa ei. Mai degrabă o destabilizează, o face re care nu a fericit-o. „Vârful nalt al piramidei
vrând-nevrând atentă la problemele materiale de ochiul meu abia-l atinge…/ Lâng-acest colos de
care de la 14 ani nu se mai interesase, aducând-o piatră vezi tu cât de mică sunt/ Astfel tu `n a cărui
pe „frumoasa fără corp” înapoi într-o perfidă, mes- minte universul se răsfrânge,/ Al tău geniu peste
chină şi înlănţuitoare materialitate. Tulburarea Ve- veacuri rămâne-va pe pământ.// Şi doreşti a mea
ronicăi debordează: „Lac-oglindă-n nepăsare şi-n iubire… prin iubire pân` la tine/ Să ajung şi a mea
eternă liniştire!/ Cred, că tu ai văzut multe şi-ai soartă azi de soarta ta s-o leg,/ Cum să fac! Când
rămas în neclintire,/ Dar o clipă de-ai răsfrânge eu micimea îmi cunosc atât de bine,/ Când mă-
starea sufletului meu,/ Te vei tulbura îndată şi-ai fi reaţa ta fiinţă poate nici n-o înţeleg.// Geniul tău,
tulbure mereu.” planează-n lume! Lasă-mă în prada sorţii/ Şi nu-
Treptat, tristeţea ei melancolică de odinioară mai din depărtare când şi când să te privesc,/
face loc unei mâhniri resemnate („Se rupe-un lanţ Martoră măririi tale să fiu pân` la pragul morţii/ Şi
plin de tărie/ Ca firul cel mai subţirel;/ Când soarta ca pe-o minune `n taină să te-ador, să te slăvesc.”
vrea aşa să fie,/ Zadarnic vrei să faci altfel”), pig- Veronica Micle i-a citit această poezie lui Titu
mentată cu izuri de ranchiună după destrămarea Maiorescu la Bucureşti, în 1885. Cum o fi receptat
logodnei cu Eminescu: „În dorul meu de răzbuna- criticul junimist versurile? Să fi trecut oare de o
re/ Să am un braţ de fier/ Eu aş sdrobi făr’ de- ascultare îngăduitoare şi să fi recunoscut în sinea
ndurare/ Ca trăsnetul din cer// Tot ce în astă lume lui că această muză a lui Eminescu era conştientă
mică/ Măreţ mi s-a părut/ Şi-n astă viaţă de ni- cu just temei de „mărirea” poetului de geniu într-o
mică/ Etern eu am crezut.// Şi-atuncia când tu o perioadă în care Eminescu intrase mai degrabă
ruină/ Vei fi în faţa mea,/ Eu nici măcar a ta ţărâ- într-un con de umbră, măcinat de boală, şi scria

124
tot mai rar? Putem doar face presupuneri în nceput şi rost/ Mi-ai dat tu, fiinţă dragă, sufletului
această privinţă. adăpost/ Şi de-aceea, mult iubite, când la tine mă
În acel an 1885, lucrurile se inversaseră faţă gândesc,/ Ca şi lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i
de 1877: de data aceasta, Veronica se mutase la găsesc.”
Bucureşti, pe când Eminescu se aciuise înapoi în Veronica pare să parcurgă un proces de re-
Moldova. Valeria, fata cea mare a Veronicăi, stu- gresie la fiinţa ei de odinioară, care îl asculta plină
dia la Conservatorul din Bucureşti, iar în curând, de încântare şi visare pe Eminescu, în plimbările
cu (mai degrabă decât fără) ajutorul pe care Ve- lor prin Viena sau prin Copou („Şi-a ceriurilor taină
ronica i-l ceruse lui Maiorescu, avea să plece cu adâncă şi divină/ Ce-n mintea-mi mărginită îmi
bursă la Paris, pentru a-şi continua studiile de pare c-o cuprind/ Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii
canto. Complicate, într-adevăr, sunt pânzele de mi-i închid./ Şi-atunci văd că de tine e inima mea
păianjen ale relaţiilor poetei cu membrii Junimii! plină”).
Bucureştiul o farmecă iniţial pe Veronica şi îi În anii următori, Veronica face mai multe dru-
readuce când şi când zâmbetul pe buze. Îi scrie muri la Botoşani, să-l vadă pe Eminescu şi să-l
prietenei sale Elisa Conta că nu s-ar mai întoarce convingă să se mute la Bucureşti. Va izbuti în ce-
la Iaşi. le din urmă, dar totul e prea târziu şi în zadar. În-
S-ar spune că relaţia ei cu Eminescu s-a ima- suşi Eminescu îi cere să-l dea uitării: „Ai vrut să
terializat cu totul. Iubitul de odinioară devine pen- nu te mai iubesc;... eu azi te dau uitării/ Şi-n locul
tru ea „Dumnezeul poeziei”, în vreme ce existenţa dragostei de ieri fac loc înstrăinării./ Pe maluri
pământească este sortită zădărniciei: „Ce stai verzi şi răcorite de râuri călătoare/ Aş vrea să
perdut pe gânduri, tu om cu mintea mare./ Şi de merg şi zi şi noapte,/ să merg fără-ncetare;/ şi-n
un cias mai bine moi pana-n călămare,/ Ţi-ai pe- mers să simt că lumea-i largă, că drumu-mi nu se
trecut viaţa în muncă nesfârşită/ ş-a ta speranţă curmă,/ Şi că la fiecare pas te las tot mai în urmă.”
zilnic în suflet fu hrănită,/ că ascuţindu-ţi mintea în Veronica îi va presimţi sfârşitul şi va scrie,
veşnicul mister/ ea va pătrunde-odată, ea va pă- chiar în ziua morţii lui, înainte de aflarea veştii,
trunde-n cer!// Ce-a tresărit? – misterul aflatu-l-ai poezia „Raze de lună”: „Ce n-ar da un mort în
tu oare?/ Ba s-a vărsat cerneala cuprinsă-n groapă pentr-un răsărit de lună!”/ Ai zis tu, şi eu
călămare/ şi pe-ale tale pagini o noapte s-a întins/ atuncea, când pe-a dorului aripe/ Duşi de-al iubi-
Nimic nu-ţi mai rămâne din câte ai fost scris/ Căci rei farmec, – privind cerul împreună –/ Noi visam
pulbere ţărâna din tine s-a alege/ Aceasta e a lu- eternitate în durata unei clipe.// …// Dac-ar da un
mii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, nimicul mort din groapă pentr-un răsărit de lună/ A sa li-
te reia,/ Din vecinica ei taină, nimic nu vei afla!” nişte eternă, eu aş da de voie bună/ Toate razele
Şi totuşi iubirea ei persistă, în mod miraculos, de lună, toate razele din soare/ Să te pot uita pe
după atâtea încercări: „Şi c-a mea singură dorinţă/ tine, să simt sufletul că-mi moare.”
E roabă ca să-ţi fiu în veci,/ ţi-o spune ‘ntreaga Ultimele zile şi le petrece la Văratec, tot mai
mea fiinţă/ când tu pe lângă mine treci.// Însă tu tulburată şi însingurată, părându-i-se că-l zăreşte
treci cum trece-o rază/ Din soare, pe un biet pri- pe Eminescu lângă ea. Timpul vieţii ei se va opri
beag,/ Ce-i pasă ei că-l luminează…/ Ce-ţi pasă la 4 august 1889. Dar pentru ea timpul nu mai
ţie că-mi eşti drag!”. Iar dorul devine covârşitor. avea de multă vreme semnificaţie. Îşi presimţise
Nu e un dor de a-l vedea sau a-l atinge, ci de a-i cu mult înainte viitorul sumbru: „Şi ce-ţi mai folo-
auzi glasul: „De-ai şti, iubite, cât de mult/ Mi-i dor seşte să ştii azi cum mai eşti/ Când simţi că tu pe
ca glasul tău s-ascult,/ Ai veni pe-aripi de vânt/ Şi lume de mult nu mai trăieşti;/ Purtând cu moartea-
mi-ai spune un cuvânt.// Vorba fie rea sau bună,/ n suflet străin în orice loc/ Viaţa ta pustie şi fără
Am vorbi-o împreună,/ M-ai vedea, eu te-aş privi,/ de noroc!”
Vorbele s-ar înmulţi.// Tu mi-ai spune una mie,/ În percepţia Veronicăi Micle, poezia feminină
Eu ţi-aş spune multe ţie/ Făr-de rost şi chibzuire,/ era monocordă, vibrând pe unica strună a iubirii,
Însă toate de iubire.” Invocarea glasului lui şi a şi era lipsită de anvergură. Totuşi, a scris cu ob-
cuvintelor care prind viaţă între ei înstrunează o stinaţie şi cu înzestrare, receptând sensibil trăirile
coardă nu numai lirică, ci şi de un indicibil erotism. lăuntrice cărora nu se sfia să le dea glas. Viaţa ei,
Vorbele care „s-ar înmulţi” creează prin ele însele chiar dacă pare o amalgamată născocire pentru
o lume, Iar lumea poate fi ordonată şi înţeleasă lume, este clădită pe sentimentul statornic al iubirii
prin iubire: „Lumea mare şi pustie înaintea mea pentru Mihai Eminescu şi pe cuvintele care o în-
se-ntinde,/ Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a soţesc şi care, în ultimă instanţă, îi definesc bio-
o cuprinde;/ Şi-n ist haos fără margini, fără de- grafia.

125
Luo DONGQUAN
(China)

DING CHAO, ROMÂNOLOG, PROFESOR UNIVERSITAR

Născut la Beijing, Ding Chao a intrat în martie


1978, împreună cu alți nouă colegi, prin examene
de admitere, la Facultatea de limbi est-europene
a Universității de Limbi Străine Beijing, specialita-
tea limba română, după ce sistemul de admitere
fusese abandonat complet în cei zece ani ai „Re-
voluției Culturale” (1966-1976).
La facultate a studiat cu profesorii români Ion
şi Ghiocel Floricică. În plus, la Catedra de limba
română predau, atunci, şase profesori chinezi:
Qiu Zuti, Yang Shunxi, Mao Chunpu, Zhang Zhi-
peng, Feng Zhichen, Meng Huirong, şeful cate-
drei fiind profesorul Yang Shunxi.
Profesorul Qiu Zuti era cel mai în vârstă, fiind
printre primii studenți trimişi de statul chinez în
România, în 1950. După încheierea studiilor la
Facultatea de limba şi literatura română a Univer-
sității Bucureşti, Qiu a intrat la Ministerul Afaceri-
lor Externe, unde a lucrat ca translator pentru în-
tâlnirile la nivel înalt dintre China şi România. În
1956, a fost însărcinat să pună bazele Catedrei
de limba română din Universitatea de Limbi Stră- Universitarul, traducătorul chinez Ding CHAO,
ine Bejing, unde a şi rămas ulterior să predea în dialog cu Natalia MAXIM (Radio Iași),
cursuri. la Zilele revistei „Convorbiri Literare”, aprilie 2018
Între anii 1986-1987, profesorul Ding Chao a Foto: Lucian VASILIU
făcut o specializare în limba şi literatura română
la Universitatea Bucureşti. În ultimii ani, profesorul Ding Chao a redactat
În perioada 1991-1993 a lucrat la Consulatul împreună cu alții Chinese Journal of European
General al R.P. Chineze la Constanța, iar între Languages and Cultures, vol. 6,7, care colectea-
anii 1997-1999 a lucrat la Ambasada Chinei la ză tratate, articole de cercetare a limbii şi culturii
Bucureşti, la Departamentul de Învățământ şi din țările est-europene, traduceri ale operelor be-
Educație. letristice din aceste țări, autorii fiind profesori ai
A participat la redactarea Dicționarului chinez Facultății de Limbi Est-Europene, specialişti din
şi român, a redactat mai multe manuale de limba alte instituții din țară.
română, a tradus şi publicat în colaborare cu pro- Aducându-şi aminte cu nostalgie de viața sa
fesorul Feng Zhichen Poezii şi proze de Mihai de student, profesorul Ding Chao a scris pentru
Eminescu, iar împreună cu expertul român Silviu volumul Evantaiul celor 10000 de gânduri Româ-
Niculescu a tradus celebra piesă de teatru Ceai- nia şi China: Trei veacuri de istorie, apărut recent
năria de dramaturgul chinez Cao Yu. sub egida Asociației Române de Prietenie cu

126
Republica Populară Chineză, că: „Timp de 30 de Un număr de mari scriitori chinezi au tradus şi
ani, cei zece care am fost odată colegi de grupă, au prezentat opere beletristice româneşti. Astfel,
deşi cu activități în diferite domenii şi locuri, nu marele scriitor Lu Xin a tradus, în 1935, Cântecul
am precupețit niciun efort pentru dezvoltarea le- de dragoste scris de Mihail Sadoveanu Lu Xin
găturilor de prietenie şi colaborare dintre China şi împreună cu scriitorul Mao Dun au tradus şi pre-
România. Ne-am simțit întotdeauna ca nişte frați zentat romanele lui Mihail Sadoveanu. Ulterior, în
şi surori ori de câte ori ne-am întâlnit. Au trecut anii 80 din secolul XX şi după, au apărut o serie
37 de ani de când am intrat la facultate să învăț de traducători şi scriitori chinezi care au tradus
limba română. Dar sunt fericit că am optat, când- din română în chineză multe opere literare din
va, pentru limba română şi păstrez în memorie, România: Xu Wende, Li Jiayu, Yang Xueyi, Zhu
ca un dar prețios, amintirile din studenția plină de Kewen, de la Radio China Internaţional, Feng
dârzenie, oțelire şi ardoare, specifică seriei din Zhichen, Zhang Zhipeng, Din Chao, de la Univer-
'77. Mi-au rămas neştirbite afecțiunea şi profunda sitatea de Limbi Străine Beijing, Lu Xiangan,
recunoştință pentru cei care mi-au fost dascăli de Wang Minshen, Zhang Zhengxin, Gao Xin, de la
limba română, sentimente luminoase încrustate Academia de Științe Sociale din China, Xu Chi-
pentru totdeauna în suflet!” non, Jiang Benliang, Yin Baochi, Jiang Xiaohua,
Istoria relațiilor literare chino-române de Ding Wang Tieshan, Chen Yuming, de la Ministerul de
Chao a văzut lumina tiparului în anul 2008, la edi- Externe, Ruan Jiafang de la Departamentul In-
tura Literatura Poporului din China. ternațional al C.C. al P.C. Chinez şi mulți alții.
Lucrarea reprezintă primul tratat din China ca- În România, un număr de sinologi care au în-
re studiază şi relatează în mod sistematic relațiile vățat limba şi literatura chineză în China sau la
dintre literatura chineză şi cea română, expunând Bucureşti, au tradus multe lucrări literare chine-
istoria cunoaşterii, recepționării bidirecționale în zeşti şi în special cele antice, cum sunt Cugetări-
domeniul literaturii dintre cele două țări, scoțând le, Preceptele lui Confucius, Cele patru cărți cla-
în evidență în mod panoramic şi multicolor relații- sice ale Chinei, Compendium despre viața lui
le literare dintre China şi România. Confucius, Cartea schimbărilor, Cartea despre
Volumul cuprinde două părți, cu 11 capitole, Tao şi virtute, Sun Tzi – Arta războiului, Visul din
parcurgând perioada istorică din cea de-a doua pavilionul roşu, Călătorind spre Soare apune,
jumătate a secolului XVII până în anul 2006. Pe Osândiții mlaştinilor precum şi romanele lui Lu
baza unei mari cantități de documente şi date de Xun şi Mao Dun. Sinologi ca Toni Radian, Ileana
arhivă, în volum sunt prezentate operele beletris- Hojea Velişcu (Yang Ling), Florentina Vişan,
tice, autorii lor şi traducerile din limba română în Constantin Lupeanu şi soția sa Mira Lupeanu,
limba chineză sau invers. Cunoaşterea şi recep- Ioan-Romulus Budura şi soția sa Anna-Eva
tarea lor au jucat un rol de seamă în schimburile Budura, fiica şi ginerele lor, Viorel Isticioaia-
spirituale între națiunea chineză şi cea română. Budura şi Tatiana Budura, Ștefan Stancu etc. au
Mai mult, autorul a cercetat şi explorat cunoaşte- contribuit neobosit la schimburile culturale dintre
rea şi descrierea Chinei antice de către greci şi cele două țări.
romani, care au denumit China „Serice”, iar locui- În prefața scrisă pentru această carte, amba-
torii săi „Seres”. După secolul 16, cronicarul Gri- sadorul Viorel Isticioaia-Budura arată că „prin lu-
gore Ureche a consemnat în analele sale despre crarea prof. univ. dr. Ding Chao, istoria relațiilor
„Sireca”, „Scataio” şi imperiul „Hinneai” (chinez). literare chino-române a fost parte integrantă a
Cronicarul Miron Costin, referindu-se la recon- cursului către apropiere şi solidaritate peste întin-
struirea palatului din Iaşi, de către voievodul Mol- sele distanțe geografice... Cartea are meritul de a
dovei Vasile Lupu, a remarcat că s-a folosit un fi extrem de echilibrat construită şi de a trata sub-
material de construcție „cinie”, care este țigla iectele sistematic şi documentat... Bogăția mate-
smălțuită din China. Până la sfârşitul secolului rialului este selectată atent, după criterii semnifi-
XVII, începutul secolului XVIII, călătorul Nicolae cative, indicând atât competența profesorului
Milescu Spătarul a fost în China, în calitate de Ding Chao, cât şi preocuparea sa de a identifica
ambasador al Imperiului Ţarist, iar la întoarcere a autorii reprezentativi şi lucrările care au avut
scris cartea Descrierea Chinei, prezentând euro- ecou”.
penilor ceea ce a văzut în China.

127
Eugen URICARU

CARANSEBEŞ

Puține oraşe ale României se pot lăuda cu o în care soldații țărani se bucurau de multe privile-
atât de veche plasare în timpul istoric dar şi cu o gii, dar şi de multe aspre îndatoriri. Fiind o zonă cu
atât de frumoasă aşezare geografică, aşa cum o puternică prezență românească, districtul româ-
poate face Caransebeşul. O vila rustica a fost de- nesc a dăinuit până în secolul al XVI-lea, tradiția
scoperită în zona urbană, în partea numită tradiți- militară a Regimentului se construieşte pe partici-
onal Jupa, la origine o aşezare distinctă, iar urmele parea masivă a românilor la serviciul soldățesc.
oraşului medieval vin din secolul al XIII-lea. Atunci, De altfel, un alt Regiment românesc de graniță, re-
în zorii istoriei româneşti, Caransebeşul a fost o crutat tot din aceste locuri, a fost instalat tocmai în
redută a nobilimii româneşti. Destinul Caransebe- Krajna croată de împăratul Leopold, urmaşii bănă-
şului modern a fost legat de poziția sa de oraş de țenilor grăniceri dăinuind şi astăzi acolo.
frontieră pentru Imperiul Habsburgic, devenind Am fost atras de această zonă, cu totul aparte
imediat după Pacea de la Passarovitz (1718) un şi datorită climei blânde, mediteraneene, dar şi
punct strategic în sistemul defensiv austriac. Con- pentru că populația românească locală are un grai
tele Marsili, general, mare geograf şi sistematiza- specific, cu multe regionalisme străvechi, cu nume
tor al noilor posesiuni imperiale, a cercetat în amă- de familie având o terminație unică -oniu sau -oni.
nunțime zona, lăsând însemnări prea puțin studia- Salba satelor româneşti se întinde de la Hațeg, pe
te astăzi de istoricii care caută să limpezească si- această vale, până la Orşova, cu o moştenire isto-
tuația românilor în Imperiu. La Caransebeş a fost rică extraordinară. În nordul fâșiei se află Densuşul
aşezat comandamentul Regimentului de Graniță, şi Hațegul, primul cu impresionante dovezi ale
o unitate militară bazată pe sistemul grăniceresc continuității daco-romane, al doilea cu zestrea su-

Clădirea Primăriei din Caransebeş

128
mitropolitul Nicolae Corneanu se leagă de Caran-
sebeş. Am avut dorința să ajung la schitul aflat
chiar la marginea şoselei care duce spre Orşova,
cam la 20 de kilometri depărtare de oraş, schitul
care poartă ciudatul nume de Piatra scrisă. E ca
un stup de albine sălbatice, atârnat deasupra dru-
mului. De fapt nu e vorba de nici o scriere ci de o
imagine, dar, se ştie, nu imaginea e sfântă şi ră-
mâne în veci ci scrisul. De aceea cercetarea schi-
tului a fost pioasă dar amănunțită şi plină de emo-
ție luminată. Am plecat de la Piatra scrisă îndărăt
către frumosul Caransebeş cu gândul la multele
lăcaşuri româneşti ascunse prin cotloanele Hațe-
gului, ale Streiului, pe la Râu de Mori unde istoria
Liceul Teoretic „Constantin Diaconovici-Loga” noastră e scrisă cu imagini ale sfinților țărani de
către meşteri țărani şi poate fără ştiință de carte.
praviețuirii familiilor nobile româneşti chiar şi în ce- Unele sunt dezvelite, adică fără acoperiş, altele
le mai grele vremuri pentru Transilvania, iar la sud stau închise cu anii, la Sântă Măria Orlea biserica
aflându-se Herculanele şi Orşova, punctul de unde românească, printre cele mai timpurii din toate
începe misterioasa zonă a Cazanelor şi a trecerilor pământurile româneşti, e deschisă şi închisă de un
peste Dunăre a populațiilor româneşti de păstori. pastor reformat, cu totul parcă este un câmp de
Dar Caransebeşul m-a atras, mai ales, prin calmi- bătălie al istoriei în care cei căzuți nu sunt încă în-
tatea ce o inspiră trecătorului, o aşezare cu biserici gropați iar cei care au supraviețuit nu ştiu dacă au
vechi ortodoxe ori catolice, având în apropiere pierdut sau au obținut victoria. Pentru mine, sper
vestitul turn al lui Ovid (legenda fantezistă a trece- că nu doar pentru mine, Caransebeşul este un
rii poetului roman pe aceste locuri nu are rost sa simbol al dăinuirii româneşti în Transilvania. O dăi-
fie spusă), cu urmele Tibiscum-ului apărând ici- nuire care a fost posibilă doar prin tenacitate, cal-
colo, prin tihna sa patriarhală susținută de mari mitate şi convingerea că nu mor caii când vor câi-
nume ale culturii care sunt legate de urbe. Con- nii. Dacă ajungi la Caransebeş poți privi nu doar în
stantin Diaconovici-Loga, generalul Dragalina şi istorie ci şi în viitor. Totul va decurge lin.

Catedrala Ortodoxă din Caransebeş

129
POVESTEA VORBEI

Anatol EREMIA
(Chişinău)

PĂMÂNTUL – SIMBOLUL VIEȚII

Conform mitologiei antice, pământul este unul ță de Soare și a cincea ca mărime în sistemul so-
dintre elementele primordiale ale Universului, com- lar, deocamdată considerată ca singura planetă
ponentul ancestral al genezei lumii, alături de apă, populată de oameni în Univers. S-a format acum
foc și aer. Cultul pământului e prezent în mitologia 4,57 miliarde de ani tereștri. Suprafața Pământului
și tradițiile populare ale etniilor de pe tot globul pă- este acoperită în proporție de 70,8% de apă, restul
mântesc. Grecii antici au personificat pământul cu de 29,2% fiind teritoriu de uscat. Apelativul pământ
zeița Geea, sora lui Uranus, zeul cerului. Cotias, apare menţionat pentru prima dată într-un docu-
zeitatea pământului la traco-daci, l-a înzestrat cu ment românesc din 10 iulie 1517. Cuvântul Terra
calități magice pe Lucius, unul dintre eroii pământu- este introdus în circulaţie mult mai târziu. La români
lui, pentru a lupta cu demonii întunericului ca să în- și la alte popoare pământul semnifică ca atare solul
toarcă pământenilor lumina Soarelui. roditor, reprezentând și un însemn al fertilității și
De proveniență antică este însuși cuvântul pă- belșugului, simbolul vieții.
mânt. Romanii numeau pavimentum un teren uscat Ulterior, în cursul dezvoltării limbii, apelativul
bătătorit, nivelat, netezit. Pentru noţiunea de „pă- pământ a acumulat o mulţime de sensuri: „planeta
mânt” ca atare ei foloseau termenul terra, care în pe care o locuim”, „întindere de uscat; continent”,
limba noastră a dat naştere cuvântului ţară. Folo- „teren cultivabil; câmp, ogor”, „teritoriu, regiune, ţi-
sind cele două cuvinte de origine latină, românii au nut” „,ţară, patrie”. Relevante sunt îmbinările de cu-
recurs ulterior la diferenţierea lor semantică, pentru vinte şi expresiile frazeologice, formate cu acest
a evita confuziile în vorbire. Fiind păstori prin tradi- element lexical: ca pământul „negru”, la pământ
ție, dar şi buni agricultori, strămoșii noștri, bineînţe- „culcat, întins”, lipit pământului „sărac, nevoiaş”,
les, n-a putut să evite cuvântul referitor la lucrarea obiceiul pământului „obiceiuri, tradiţii din strămoşi”,
pământului. Cuvântul latin pavimentum a moştenit a da la pământ „a dărâma, a nărui”, a intra în pă-
sensurile respective de la etimonul său pavio, care mânt „a pierde ceva, a dispare”, a ieşi (a apare) ca
însemna „a bătători”, „a nivela, a netezi”. Tema din pământ „a se ivi deodată, pe neaşteptate”, a
etimonului primar latin poate fi recunoscută astăzi şterge de pe faţa pământului „a distruge, a nimici”.
în cuvintele franceze pavé „bloc, bucată de piatră, Pe baza cuvântului pământ au luat fiinţă și mul-
de cărămidă; pavea”, paver „a pietrui un drum, o te expresii proverbiale: a făgădui cerul şi pământul
stradă”, pavage „acoperământul de piatră al unui „a promite lucruri nerealizabile”, cu o falcă în cer şi
drum, al unei străzi”. Datorită contactelor dintre (cu) alta în pământ „furios, gata să distrugă totul în
limbi, aceste cuvinte au pătruns apoi şi în limba cale”, a se crede stâlpul pământului „a se socoti cel
noastră (pavea, a pava, pavaj), folosite astăzi cu mai important dintre toţi”, a fugi mâncând pământul
aceleaşi semnificaţii. „a fugi foarte repede” etc.
În limba română actuală termenul pământ dis- Termenul terra a cunoscut el însuși mai multe
pune de două semnificații principale: 1) „planeta transformări în latină. Prin derivare şi compunere a
Pământ”, denumită și Terra, figurativ și Planeta al- dat naştere formaţiilor: terrenus „de pământ”,
bastră, și 2) „stratul de suprafață al scoarței teres- terrester „pământesc, de pe pământ”, subterraneus
tre”. Pământul este a treia planetă după distanța fa- „de sub pământ, din pământ”, territorium „întindere

130
de pământ”. Pe toate acestea le-a moştenit limba sau pe un deal pentru a întâlni răsăritul luceafărului
noastră. Etimonul latin îl conţin şi unele cuvinte îm- și a participa la tradiționalele petreceri câmpenești.
prumutate din limbile romanice actuale: parter „par- În popor Valurile lui Traian sunt desemnate cu
te a clădirii la (de pe) pământ”, terasă „platformă denumiri de basme și povești: Troienele, Brazdele
deschisă la un nivel mai înalt”, „suprafață plană lui Novac, Dealurile Urieșilor, Hotarele Împărătești.
amenajată”, terasament „lucrări de pământ în vede- Drumul crucii, în latină Via dolorosa, este traseul
rea realizării unui drum, a unei căi ferate etc.”, terier durerii pe care Isus Hristos l-a parcurs purtând cru-
„câine folosit la vânarea animalelor de vizuini”, teri- cea spre locul de răstignire. Denumirea reprezintă
col „(despre animale) care trăieşte pe pământ”, te- o expresie metaforică ce redă viața omului plină de
rigen „(despre depozite marine) aduse, provenite necazuri și suferințe.
de pe uscat”. Însuşi cuvântul Terra, după cum s-a În 2009, ONU a instituit Ziua Pământului, mar-
menționat, este folosit în limbajul ştiinţific cu sensul cată în fiecare an la 22 aprilie, pentru a ne reaminti
de „planeta Pământ”. că Pământul și ecosistemele sale ne oferă condiții
Relicte verbale ale credințe în universul pămân- prielnice spre a ne întreține viața. Scopul manifes-
tului, alături de cel al apei, focului și aerului, sunt tărilor și acțiunilor către această zi este de a conști-
termenii și expresiile metaforizate din vechiul fond entiza populația de necesitatea protejării mediului
lexical al limbii române: capătul pământului, tăce- înconjurător, pentru a obține înțelegerea că ocroti-
rea pământului, crucea pământului, greul pământu- rea naturii să devină parte integrantă a educației și
lui, Caloianul. Tăcerea pământului este tăcerea de- culturii.
săvârșită prin care se tăinuiește faptele trecutului și Pământ străbun. Pământul Țării. Sunt cuvinte
cele ale viitorului previzibil. Caloianul este ritul invo- cu deosebită pondere semantică, însemnând pen-
cării ploilor și a belșugului de roade, constând în tru noi tot ce avem mai drag şi mai de preț: bucuria,
purtare prin sat și pe câmp a unei figuri din lut în fericirea, demnitatea, casa părintească, meleaguri-
formă de idol, manifestarea fiind urmată de alaiul le natale, dragostea de Țară. „Pământul l-a înzes-
copiilor și tinerilor, însoțită de cântece și rugăciuni, trat pe om cu înţelepciunea tihnei, iar cerul i-a dat
până la locul de înmormântare a caloianului într-un harul bucuriei, cea mai sfântă sărbătoare a sufletu-
mal de râu sau pârâu. lui – bucuria, şi nu are margini fericirea omului, pre-
Mitologia și tradițiile populare românești păs- cum margini nu are minunea unui cer albastru de
trează datini și obiceiuri ce reflectă întruchiparea vară, ce-şi freamătă seninul, vărsând potoape de
pământului în unele obiecte ale naturii, în unele lumină la legătura cu pământul a fiecărei seminţe,
spații geografice sacre: munți, râuri, păduri, dru- iar harnicul nostru pământ, culegând această lumi-
muri, hotare, fântâni, izvoare etc. În trecut oamenii nă, o răspândeşte în mireasma gingaşă a florilor, în
credeau în viața religioasă din munții Carpaților, freamătul pădurilor adânci, în ţăpuşele spicelor de
precum Ceahlăul, Retezatul, Dornele, unde cândva grâu, în toate celea cărora le zicem noi viaţă pe
au locuit sihaștrii și sacerdoții zeului dacic Dece- Pământ” (Ion Druţă. Ultima lună de toamnă. Chiși-
neu. Nedeile este sărbătoarea din zilele Paștelui, nău, 2010).
când comunitățile unor sate se adună pe un munte

Zeiţa Geea Zeul Uranus

131
Florin FAIFER

TĂRÂMUL DINTRE TĂRÂMURI

O pasiune aparte, cu pagini de fericită inspira- tura lui de energie: Nivelul religios, Nivelul viziuni-
ție, animă pătrunzătorul eseu Shakespeare trans- lor, Nivelul psihologic, Nivelul teatralității, care
cendent al doamnei Monica Broos, absolventă cu generează o întreagă portretistică şi tipologia afe-
nişte ani în urmă a Universității de Arte „George rentă. Astfel, ca să luăm un exemplu, prințul da-
Enescu”. Titlul poartă cu sine o trenă de mister, nez, aşa cum îl vede comentatoarea, nu e un ce-
cristalizând înțelesuri care se propagă într-un rebral împăienjenit de inhibiții, ci un june stăpânit
subtil balans. Lectură convențională, hălăduială de impulsuri, de o afectivitate ținută, şi nu prea,
pe căi bătătorite pentru autoarea noastră nu exis- sub control. Reacțiile lui pot fi, până la un punct,
tă. Ferindu-se de stereotipuri, ea trăieşte voluptă- tâlcuite cu instrumentele psihanalizei, ale filosofi-
țile unui discurs hermeneutic, lăsându-se atrasă ei existențialiste, ale teologiei. Ceea ce îi conferă
într-Acolo şi mai ales spre un Dincolo căruia îi dă complexitatea pitită sub atâtea peceți. Reflex al
târcoale dintr-un impuls inițiatic. Într-Acolo, adică capacității „de a privi din toate unghiurile”.
spre zone care încă aşteaptă să fie descifrate, Pe Hamlet, aşadar, cum îl judecăm? Cunoaş-
dezvăluindu-şi puțin câte puțin taina. Puțin câte te el fiorii iubirii? Ce simte, cu adevărat, pentru
puțin, dar – în beneficiul semanticii a două capo- Ofelia? Sexualitatea e o intimitate ce îl crispea-
dopere, Hamlet şi Macbeth – nu până la capăt. ză? Îl timorează sau îi întețeşte reflexele de mi-
Întrebări persistă, uneori „angoasante”, îndeobşte sogin? Nici vorbă, consideră Monica Broos. Pe
tinzând spre profunzimile ființei, ale existenței. Nu tânărul nimerit într-un mediu viciat nu sentimente-
e uşor să-ți menții echilibrul pe punțile ce se arcu- le îl chinuie. Ce îl frământă, ce îi sporeşte zbu-
iesc între văzut şi nevăzut, între cunoscut şi ne- ciumul e tocmai lipsa lor. Și aşa, întrebări după
cunoscut, firesc şi supranatural. întrebări se perindă, proiectând personajele în al-
Călăuză sieşi, dar şi îmbrățişând cu luare- te şi alte lumini. Sau împingându-le în zone de
aminte opiniile unor exegeți de prima mână, Mo- clarobscur. Claudiu, fratricidul, în scena celebră a
nica Broos vădeşte, în parcursul ei, o febrilitate rugăciunii, chiar voia să se sinucidă? Inocenta
ce promite fosforescente revelații. Senzația e că, Ofelia, fecioara îndrăgostită, a ştiut ce face atunci
prin încordarea minții, s-a propulsat în preajma când s-a lăsat cuprinsă de ape?
unor noime dintr-acelea ce roiesc, cum glăsuieş- Imagini sugestive se alcătuiesc şi se realcătu-
te prințul de Dania, „în cer şi pe pământ”. Chiar iesc, precum într-un caleidoscop. Replici după re-
dacă uneori adoptă, cu o cochetărie care îi şade, plici, contondente, mângâietoare, înțelepte, dubi-
alura modestiei, analista îşi testează agerimea tative se înlănțuie, cu berechetul lor de sensuri. E
speculând împrejurări, atitudini, amănunte prin o iscusință a Monicăi Broos să străpungă cu pri-
care, în discursul analitic, ea se poate delimita. virea crusta de „vorbe, vorbe, vorbe”, dincolo de
Un vis exegetic... Prefirând cu ochi dilatați o care se naşte un univers. Se urzeşte un destin.
constelație de nuanțe, pariul ei este să (în- Prinde contur o filosofie.
tre)deschidă perspective în dramaturgia „marelui Despre montările pieselor lui Shakespeare,
Will”, răsfirând alte şi alte dimensiuni – dimensiu- pe care eseista le-a urmărit pe viu sau în pelicule
nea poetică, dimensiunea cosmică, dimensiunea de cinema ori la televiziune, nu puține s-ar fi pu-
psihologică, sub magnetismul unui Absolut ce se tut glosa. Dar, privind şi dintr-un unghi, şi din al-
înstăpâneşte între viață şi... celălalt tărâm. tul, important e felul în care emoțiile, în gama lor
Dimensiuni, dar şi nivele, fiecare cu încărcă- diversă, trec prin filtrul cerebralității.

132
Putem fi de acord în aprecieri – nu strică să trivial închipuindu-l pe Prospero (din Furtuna) ca
ne şi contrazicem. Ar fi întristător să gândim toți pe un consumator de droguri? Ș.a.m.d. Oh, poor
ca unul, ca să nu ofensăm vreo celebritate sau William!
alta. Mie nu mi s-a părut, iertat să-mi fie, că Ion
Caramitru, interpretându-l pe Hamlet în mizan- Un capitol consistent, cu modulații surprinză-
scena lui Al. Tocilescu de la Bulandra, era, cu toare, este acela despre Macbeth, scrutat – ca şi
toată sacadarea nevrotică a rostirii, „tempera- Hamlet – în zare transcendentală. O piesă apă-
mental”; „carnal”, nici pomeneală, nu e genul. Da- sătoare, întunecată, trecută parcă prin înspăi-
că m-a tulburat, să spunem, Derek Jacobi (în Ri- mântătoare bolgii. Monica Broos pune şirul de
chard II), nu m-a cucerit în Hamlet Mel Gibson, atrocități săvârşite de Macbeth pe seama unei
cam prea terre-à-terre. Un Kenneth Branagh, ar- frustrări de nelecuit („blestemul lipsei de copii es-
dent şi exploziv, pierde de multe ori, în vârtejul te adevăratul motiv pentru crimă şi uzurpare”).
filmărilor, palpitul „nevăzutului”. Cât despre „cân- Poate fi aşa, căci într-acolo duce şi voința de pu-
tecul de lebădă” al lui Liviu Ciulei, cu Hamlet, tot tere, care hrăneşte, în mintea celor doi malefici
la Bulandra, marelui regizor îi datorăm aici cel parteneri, nebunia crescândă.
mult o reverență de politețe. Dialogul pe care îl propune împătimita întru
Oricât Monica Broos arde de dorința să-şi îm- Shakespeare nu-i, nici pe departe, monovalent.
părtăşească gândurile ce i-au venit reflectând Îți strecoară, uneori, confruntat cu certitudinile ta-
asupra pieselor incomparabilului dramaturg, ea le, o îndoială (nu-ți vine a crede, spre exemplu, în
îşi păstrează cumpătul în aprecieri. Poate că „nevoia de absolut a Lady-ei Macbeth”). Sunt dis-
uneori se întâmplă să forțeze nota, să supraîn- cutabile unele afirmații, cum ar fi părerea ciudată
carce argumentația, să împingă speculația hăt că noblețea nu e congenitală, ci „rodul unei ale-
departe (ex: „Hamlet îl caută, cu adevărat, pe geri”, precum înclină a crede teatrologa, trecută
Dumnezeu”), dar până şi în asemenea pasaje prin arcanele filologiei, Monica Broos. Idei sus-
excesul de interpretare nu dăunează, ci conferă pendate în eterul abstracțiunilor...
textului o respirație mai intensă. Incitante sunt, oriunde am zăbovi, încrucişări-
Păşind cu grație intelectuală în teatrul shake- le de fulgurante intuiții despre Bine şi Rău sau
spearian prin portalul metafizicii, descinzând sau sondajele „vocilor” interioare ale lui Macbeth, ca-
escaladând în sfera suprafirescului, Monica re, bântuit de pulsații neguroase, se canoneşte
Broos îşi asumă o misiune ale cărei confinii nu între Diavol şi Dumnezeu.
prea se întrezăresc. O aventură comportând fine Provocant e spectacolul caleidoscopic al dife-
gesticulații, într-un spațiu al trăirilor extreme, abi- ritelor puncte de vedere asupra unui aspect sau
sale, spațiu ce cuprinde şi nelinişte, şi teamă, şi altul, asupra unui personaj sau altul. Despre
acea indefinisabilă speranță ce se înfiripă atunci „măştile” lui Macbeth, de pildă. Tiranul scoțian e,
când vezi (sau simți) cum licăreşte cheița unor în ochii unora, un meditativ, ruminând tenebroa-
enigme. Îi vin în sprijin rafinatei mânuitoare de se, deprimante gânduri despre soartă. Alții îl văd
condei traducerile proprii din piesele Bardului, ca pe un războinic obişnuit să învingă pe câmpul
superioare (ei, da!) prin limpezime şi fluență unor de bătaie, şovăitor uneori, dar şi învolburat de
greoaie versiuni cărturăreşti, cu expresivitate vă- năprasnice furii, căzând din când în când pradă
tămată. unor slăbiciuni al căror leac de moment doar
S-ar fi putut insista eventual asupra unui fe- consoarta-i îl posedă. Lady Macbeth, a cărei forță
nomen, să-l numesc, de patologie teatrală. De- malefică slăbeşte treptat, până ce sângeroasa
spre fidelitatea sau infidelitatea transpunerilor creatură ajunge la suicid.
scenice vorbesc – şi nu am în vedere doar piese- Încifrări – descifrări... Sunt pagini de analiză
le shakespeariene. Dar mai ales Shakespeare scrise cu şart, cu aplomb. Tinzând către un trans-
putea fi scutit de tratamente aberante, trăsnite, cendent inchietant şi ademenitor, Monica Broos
sucite şi mai ştiu eu cum, a căror miză pare a fi păşeşte în arena shakespearologiei cu mănun-
aceea de a se îndepărta cât mai mult de scriitura chiuri de interpretări de o cuceritoare prospețime,
originară. Denaturări duium, profiluri deformate, îndrăznețe şi de o coerență în spirală, cătând a
trădări la tot pasul. O fi Hamlet – nostalgia orică- despecetlui enigme care sunt sau care doar par a
rui eseist de soi – un psihopat? Nu ne prăvălim în fi. Numai Dumnezeu ştie!...

133
Liviu Ioan STOICIU

DIN ANUL REVOLUŢIEI. DE UZ STRICT PERSONAL (XVIII)

Transcriu mai jos alte pagini de jurnal dintr-un registru cu file „dictando” datat 1 iulie – 14 octombrie
1989. Pagini îndoite pe vertical la jumătate, scrise mărunt de mână pe două coloane, cu stiloul, cu cernea-
lă neagră. „Jurnal confidențial LIS – de uz strict personal” e titlul acestui registru. În 1989 aveam 39 de ani,
împliniți pe 19 februarie, locuiam la Focșani (la bloc, „pe colț”, la etajul 2, la o intersecție, pe Strada Bu-
cegi) alături de prozatoarea Doina Popa, soţie, şi de Laurenţiu, fiu, la 14 ani, elev; eu eram „oaia neagră” a
autorităților (din cauza dosarului de urmărit informativ de la Securitate, deschis din 1981), bibliotecar la Bi-
blioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea – prescurtată aici BJ, Doina Popa era funcționar la Liceul
industrial 1, ISEH Focșani, la 35 de ani…

Reapare Virgil Măgureanu, revistă azi, i-o va returna colegele) şi plecăm împre-
pleacă în concediu cu cărțile mele ună, îl conduc iar la IJGCL, unde am eu treabă şi
apoi mergem amândoi la gară să cumpărăm Româ-
nia literară: ne vom întoarce însă din drum înainte să
Joi, 10 august 1989
plecăm, ține neapărat să-mi ia cărțile mele cu el în
La ora 8.25 sunt deja la Biblioteca Județeană concediul de odihnă ce-l va avea, i le dau pe toate
Vrancea, aflu că directoarea e dinainte de ora 8 aici, patru de pe raft („La fanion”, „Inima de raze”, „Când
îmi va cere socoteală? Abia sosit, mă invită să merg memoria va reveni”, O lume paralelă”, volume de
cu ea la Casa Sindicatelor, unde are de făcut o expo- versuri), îi spun că ar putea să-şi prindă urechile, îi
ziție, merge cu noi şi un tâmplar de la „Prestarea” citesc poemul în care îl scuip pe cel de pe tron şi îmi
Focşani… Ghinionul directoarei că am mers cu ea: exprim iar pesimismul că va înțelege ceva din cărțile
vrea să facă trei rame de lemn pe care să întindă mele; e curios, evident, să mă citească, toate patru
pânză, rame de doi metri, pe care să se scrie titlul cărțile mele sunt ale BJ, cu număr de înregistrare şi
expoziției şi două citate din Nico. Cea. alese de ea. ştampilă, le va împrumuta pe fişa lui, îl deplâng, nu
Bun, îl las pe tâmplar să măsoare şi mă mir: toate va înțelege sigur nimic din ele, neavând exercițiul lec-
aceste trei rame trebuie prinse în nişte cuie pe pereți, turii de poezie contemporană, alta decât aceea a lui
de unde le va lua? Le vom bate noi, îmi răspunde di- Adrian Păunescu… Aflu că fiul lui, absolvent anul
rectoarea. Mă amuz, mă tem că trebuie împuşcate! acesta de liceu de matematică-fizică, nu a luat admi-
Da? Va vorbi ea cu directoarea Casei Sindicatelor – terea la facultatea de medicină veterinară, e amărât,
şi îl expediază pe tâmplarul de la „Prestarea” cu mă- e totuşi mulțumit că a reuşit să-l angajeze onorabil la
surătorile, să onoreze comanda. Numai că directoa- Bucureşti, „neținând cont de repartiția de liceu” – re-
rea Casei Sindicatelor nu e de acord să spargă pere- cunoaşte că nu e dispus nici o clipă să-şi lase călcați
ții. Nu, că vom pune numai nişte cuişoare. Mă fac în picioare proprii copii, doar vine din interiorul „apa-
amândouă directoarele să râd. Apare Doamna Vio- ratului” şefiei PCR; s-a temut o vreme că fiii lui vor
reanu, mare activistă: ce să faceți, să spargeți pere- avea necazuri din cauza dosarului lui, dar nu… Din
ții? În nici un caz, găsiți altă soluție… Bravo. Căutăm păcate îl iau şi azi peste picior, susține că rămâne
panouri pe picioare, găsim: strâmbe, stricate, vai de valabil „idealul” socialist, chiar dacă nu dă doi bani pe
ele, dar se poate face ceva. Propun eu cum să fie socialismul actual ceauşist, care e în agonie: ce „ide-
aranjate, dar va fi de muncit, nu glumă… Reveniți la al”, doar marxism-ceauşismul asta şi susține, că viito-
BJ, îl găsesc la sala de lectură pe Virgil Măgureanu, rul va fi luminos… Nu, idealul imediat îl interesează.
„exilatul de la Bucureşti”: în dau să citească Literatu- Dar nu vedeți că, pus în practică, socialismul ăsta
ra şi Arta, împrumutată de la V. Chiper (va veni după compromite orice ideal? Încerc să-i ridic moralul, îmi

134
spune că va scrie mai multe cărți, că e împotriva exi- roasă, umblu cu pulovărul-vestă de lână pe mine.
lului lui la Focşani; nu se simte bine la Complexul Scriu autograf pe „O lume paralelă” Dorei Pavel. Mă
Muzeal, îmi face mereu aluzii că a avut necazuri cu culc la 1.
Securitatea pe care nu mi le poate spune şi că ar fi
bine să am grijă, că nu te poți juca, te ascund ăştia Trece şi ziua de azi:
de nu te vezi… Apropo, directoarea BJ, Liliana Zaha- pentru ce trăiesc eu, de fapt?
ria, s-a întors din drum când a văzut un grup de trei
şefi de la PCR Vrancea, din care cea din mijloc o
Vineri, 11 august 1989
speria în chip deosebit: cine era? „Spirea”, îmi spune
şi continuă: „n-o să vă mai meargă cu ea”. Ea e cea La 8.25 sunt la BJ, bărbierit proaspăt, după o
propusă să-l înlocuiască pe secretarul cu propagan- noapte plină de vise, trezit greu, după ce beau cacao
da la județ, Lucian Dumitrescu! E căzut în dizgrație cu lapte, cu felii de pâine unse cu margarină şi dul-
Lucian Dumitrescu? Prostia acestei „Spirea” e cele- ceață. Frunzăresc revista Tribuna de săptămâna tre-
bră, ca şi agresivitatea… Acesta e viitorul, aşadar? E cută. Directoarea mă pune să dactilografiez un grafic
perfect: prostia oficială coordonată de prima-secreta- al „CPJ”, cu programările învățământului politic, ea fi-
ră Niculina Moraru şi de această „Spirea”! Vine, vine ind secretar cu propaganda. Apare poetul Viorel
sfârşitul meu… Îi urez concediu plăcut nefericitului Munteanu, îi e rău, tremură tot, e după o beție cruntă
exilat Virgil Măgureanu (va pleca în Ardeal) şi o în- de o zi întreagă, nu mai are nici un ban şi nu-şi mai
toarcere senină! Revenit la BJ, frunzăresc ziarele aminteşte de nimic, a băut cu un recitator al versuri-
centrale. În pauză, acasă, mănânc varză (mă ener- lor lui, cică, de la ISEH (Întreprinderea de Scule şi
vez că gazele nu au presiune, e o nouă şmecherie Elemente Hidraulice). De ce a băut în duşmănie?
de tracasat populația), o roşie şi un pic de telemea. Deoarece a aflat că achiziția lui nouă feminină, func-
Mătur şi şterg cu buretele ud, ca de obicei. Mă culc ționara de 39 de ani, s-a culcat o vreme şi cu priete-
apoi jumătate de oră. Probleme, apoi, la baie, îmi nul lui, poetul V.P. A aflat pe şest de la V.P. Chiar
curge sânge, fir-ar să fie… La 14.15 sunt înapoi la aşa? A cumpărat o sticlă de şampanie şi-a venit aca-
BJ, poeta adjudeancă Iulia Rebegea citea reviste lite- să la femeiuşcă, fiind băut bine – e adevărat că ai
rare la biroul meu. O conduc la gară, are o sacoşă trăit cu prietenul poet… E adevărat, i-a răspuns fe-
plină de ardei. Ea are chef de vorbă, eu nu: îmi spu- meiuşca senină, că a fost dusă cu vorba de curvar şi
ne că Doina e simpatică şi că i-a citit cartea împru- a picat în plasă „iubind poezia”, nu? Greşeli ale trecu-
mutând-o de la sora mea Mela; că e sătulă de părinții tului imediat, se scuză ea amuzată. Poetul bea cu ea
ei, vrea să se desprindă, sora Steluța e şi mai liberti- şampanie şi se îmbată de cade de pe picioare, nu-şi
nă, nu şi-au pierdut amândouă speranțele că vor re- mai aminteşte mai departe, abia la trezire, vrând să
uşi la facultate… Revin cu autobuzul la BJ, o aştept facă dragoste şi netrezindu-i-se în nici un fel „orga-
pe Doina, cu care am întâlnire aici, nu va veni decât nul”, introduce degetele şi se minunează de cât e
la vreo 16.30. Frunzăresc Agricultura şi Munca, din de… rotundă, urmând pupăturile… Numai atât? Nu
care rețin „vocabular” (de când mă ştiu caut cuvinte). cumva… Nu crede, îmi răspunde: dar dimineață, cău-
Pun la colecții abonamentele. Apare soția, merg cu tându-şi chiloții, avea să afle că a venit la ea fără chi-
ea la OJT, la doamna Viorica Popescu: că să revin loți pe el, aşa că a îmbrăcat pantalonii direct… Îmi po-
peste o săptămână, să văd ce posibilități de a merge vesteşte toate astea la o cafea amestec la „Mercur”:
la mare sunt, îi dau ultima mea carte, „O lume para- se plânge că va trebui să caute nişte pastile care să-l
lelă” cu autograf (exemplarul acela scris din greşeală lase de băut, râd în hohote… Din păcate, aşa cum
către Marin Mincu pentru a doua oară: am şters cu mă asigura poetul Ioan Botezatu, poetul boem Viorel
lama numele lui), e uluitoare bucuria ei pentru cartea Munteanu a venit la mine să mă anunțe că nu are de
căpătată, păcat că va fi dezamăgită, neînțelegând unde să-mi dea cei 200 de lei împrumutați, aşa cum
nimic din ea, dacă va încerca să o citească… Sun- promisese. Nu are rost să-l reped, îi atrag totuşi aten-
tem nehotărâți în continuare: cum va reacționa Lau- ția că trebuie să-mi returneze urgent 100 de lei, că
rențiu, fiul, când va afla că noi vrem să mergem câ- am probleme… Ce penibil: femeiuşca de 39 de ani
teva zile fără el la mare (când el e în tabără la mare), cu care e el încurcat acum mă cunoaşte. Cică sunt
pe furiş, mă întristează gândul că el se va complexa, „un tip bine”, după câte mă anunță Viorel Munteanu.
va trebui însă să-l desprindem de noi. Doina cumpă- Ce o fi în capul lui? Vin la Poşta centrală, iau abo-
ră peşte congelat: îl va prăji şi îl va fierbe în oțet şi namentele BJ. Revenit la BJ, descopăr în revista
ulei, o plăcere. Mâncăm câte un ardei umplut. Com- Ramuri 7/ 1989 o cronică literară semnată de George
par ciclul din volumul colectiv „Alpha 84” cu „Narațiu- Popescu la „O lume paralelă”. Plec direct la gară, la
nile întâmplătoare” ale Dorei Pavel. Mă culc o jumă- expediția presei, îl iau de la ADAS şi pe Ioan Boteza-
tate de oră. Scriu apoi în acest jurnal şi ascult Europa tu, cumpăr un exemplar din Ramuri 7, cumpăr şi
Liberă, stau cu televizorul deschis la Chişinău. N-am România pitorească 7/ 1989 reapărută! (Atenție, am
chef de nimic. Doina citeşte pe rupte. Eveniment, avut dreptate: i-au fost modificate revistei primele trei
Doina face clătite (cu bere) cu dulceață! Azi, zi răco- pagini față de revista apărută inițial, când pe copertă

135
avea o femeie tânără apetisantă în slip minuscul, de la Chişinău (azi a mai citit-o istoricul D. Huțanu).
acum e pe copertă un hotel la mare, să mori de râs? Criticul Dinutz îmi citeşte materialul lui în ciornă de-
Atâtea cheltuieli inutile cu modificarea copertei… Nu spre N. Sava, la care eu am insistat să fie scris, e
ştiu de ce am senzația că şi revista Ramuri 7, întârzi- excelent. Toți cei prezenți vorbesc între ei, îi las în
ată cu o lună, a avut altă înfățişare în primele trei pa- apele lor. Vin acasă cu cinci plicuri cu hârtie velină A
gini; se pare că s-au primit ordine în pripă de a fi re- 4 dăruite de poeta Iulia Rebegea (lăsate la birou
flectată „voința poporului” care cere „realegerea la al când eu eram în pauza de masă), vreo sută de lei
XIV-lea congres al PCR” a Dictatorului, câtă triste- vor fi costând, mă inhibă atâta hârtie de scris acum,
țe…) Poetul economist Ioan Botezatu va rămâne la când nu mai sunt bun de nimic. Aduc şi cinci kile de
întoarcere la ADAS, la locul lui de muncă; până să cartofi şi cinci kile de roşii (30 de lei) de la „Fortuna”.
ajungem la ADAS, ne amuzăm de una, de alta. Re- Aflu că trebuie să luăm carnea proaspătă de porc de
venit la BJ, o văd pe soție: cu sânii goi sub dantela la Adjud, a fost tăiat porcul bolnav de la casa părin-
largă. O întâlnim la rafturi pe diriginta lui Laurențiu, fi- tească, ai noştri încearcă să facă o afacere în familie,
ul, care ar vrea să ne reproşeze lipsa lui Laurențiu de vând cu 80 de lei kilul, nouă ni se vor da cinci kile
la practica agricolă din vacanță, dar nu îndrăzneşte, egal 400 de lei, nu avem de ales (vor să cumpere alt
e amabilă, suntem şi noi amabili. Reaşezat la birou, porc mare, să aibă de Crăciun)… Mănânc un pic de
frunzăresc ziarele centrale: Nico. Cea. dă un nou in- peşte, beau o cană de lapte acru cu biscuiți. Doina
terviu, de data aceasta turcilor: „Tezele privind priva- se duce după borş şi pâine. Face comandă cu Ciuş-
tizarea, ceea ce înseamnă întoarcerea la formele ca- lea degeaba: tatăl ei va veni de acolo şi-i va spune
pitaliste de proprietate, nu numai că nu pot să des- să meargă şi ea mâine… Ațipesc un pic. Apare sora
chidă o perspectivă pentru progres, dar – aşa cum Ita cu soțul Viorel Gavrilă, ne-a adus o oală de zece
apreciază chiar unele gazete din țările capitaliste litri smălțuită de categorie superioară, cumpărată cu
dezvoltate – vor duce societatea înapoi, spre capita- 30 de lei de la ea de la serviciu, fiind vândută la o ca-
lism”. Veşnica poveste… În pauza de masă, acasă: tegorie inferioară. Aud că Viorel are deja 3.200 de lei
peşte fiert şi varză, ultima porție, două clătite. Șterg la ISEH salariu, cu 1.000 de lei mai mult decât mine,
cu buretele ud linoleumul în bucătărie şi pe holuri şi e electrician şi are salariul unui profesor, de ce nu?
arunc gunoiul, spăl găleata. Citesc textul critic al lui Eu o să fiu mereu un muritor de foame. Mă alarmez,
George Popescu, îmi place; e simpatic şi zincul titlu- de la 4 lei, franzela costă 8 lei… E un vis urât: la TVR
lui „În oglinda retrovizoare”. Îi dau telefon criticului Nico. Cea. se dă de ceasul morții să ne demonstreze
Mircea Dinutz să-l întreb ce e cu „loco dolenti” (locul că epoca de aur continuă. E o grea lovitură dublarea
durerii) în materialul criticului craiovean (cine o fi, de prețului la pâine, scumpire făcută pe tăcute. Doina,
fapt, George Popescu? Nu ştiu nimic despre el. Câți gură spartă, se laudă că ar fi un bilet pentru Litoral în
ani o fi având, o fi publicat vreo carte? Oricum, e re- atenția noastră, să vezi complicații… Ascult Europa
dactor la Ramuri). Îi spun că ar mai fi un post pe ju- Liberă şi scriu în acest jurnal. Îi dau telefon Iuliei Re-
mătate la română la Liceul 1 din Focşani, îmi răs- begea la Adjud şi o rog să aducă o pungă de carne
punde că nu-l interesează. La 14 sunt înapoi la BJ: de cinci kile pentru noi, să se ducă la părinții mei, să
frunzăresc Flacăra, am chef de glumă cu colegele de nu se supere. Pe la ora 20 îi telefonez iar, îi spun că
serviciu. Apare poetul Florin Budescu, îmi aduce să-l vin înaintea ei la tren la ora 7. La ora 22 îmi telefo-
citesc pe M. Gălățanu (Florin e student la Galați), nează fratele Marian că vine tata mâine la 8.30 la
apărut la Litera. Florin are un fel posesiv de a fi, te Focşani: cum aşa? Am trimis-o pe Iulia… A, nu vrei
exasperează, trebuie să stai nemişcat să-l asculți să-l primeşti pe tata! Cum adică? Marian e băut, insi-
cum şi cât îşi citeşte versurile. Și-a definitivat, la in- nuările lui reuşesc să mă enerveze, mă abțin cu greu
sistența mea, un volum de versuri, îi va fi dactilogra- să nu-l reped. Îi dau iar telefon Iuliei, că va veni tata
fiat în şapte exemplare la Galați, „Aventura şi ordi- dimineață şi-i va da ei la gară două pachete, unul e
nea” se va numi, e începutul şi sfârşitul lumii cu el. pentru sora Ita! Nu mai înțeleg nimic. Îi dau iar tele-
Apare Mircea Dinutz, îl las cu Florin Budescu, care fon fratelui Marian, să hotărâm clar: vine tata mâine
ține neapărat să-i citească totul… Altfel, de nimic şi la Focşani cu cele două pachete, plus două pentru
de nimeni nu e interesat Florin, are pasiunile lui fixe: părinții Doinei şi o colegă de serviciu! Îi telefonez iar
N. Prelipceanu şi… Mihail Gălățanu! Apare şi Emil Iuliei şi-i cer scuze pentru deranj… „Dc”, baie. Doina
Lămăşanu, îl felicit pentru eseul său atât de intere- se culcă la 23.30, eu mă culc la 0.30. Am dezghețat
sant din foaia anonimă focşăneană „Cineinformația” iar frigiderul, nu mai are putere. Doina găteşte ciorbă
(a poetului Ion Panait, angajat la centrul de difuzare a nouă, mâncare de cartofi cu pui şi răcitură cu pui, iz-
filmului), îi arăt Ramuri 7. Lui Mircea Dinutz îi arăt bucneşte la un moment dat: că numai ea munceşte
Argeş 7, nu e de acord nicicum cu Tudor Cristea. în casa asta! Aşa o fi? Apartamentul e iar inundat de
Apare acum şi Ioan Botezatu la BJ: toți fumează, po- țânțari. Trece şi ziua de azi: pentru ce trăiesc eu, de
etul economist îmi ia să o citească Literatura şi Arta fapt?

136
UT PICTURA POESIS

Maria BILAŞEVSCHI

Eugen MIRCEA – Retrospectivă sentimentală


Artistul Eugen Mircea, profesorul, excelentul fiecare fereastră, zid, piatră, respiră ceva din exis-
coleg de breaslă care a primit în spaţiul Galeriei tenţa celui care a trecut pe acolo, din intimitatea
Municipale generaţii întregi de artişti, cel care a sufletului, din aşteptări sau speranţe. Însă artistul
organizat peste 30 de tabere de pictură, ne-a reu- nu documentează cu răceală cele văzute, ci le aş-
nit pe 10 aprilie a.c. pentru a celebra împreună 70 terne asemenea unei poveşti spusă prin fineţea
de ani de existenţă, 50 de ani de când prin el în- ocrului de pe tencuielilor roase de timp, a albului
suşi a adus profesionalism, disciplină şi lumină în ce limpezeşte (atât ca răsărit cât şi ca apus), a
lumea artistică. Despre calităţile tehnice, despre brunurilor, a griurilor, culoarea aşternându-se pes-
măiestria cu care s-a impus prin acuarelă alături te diferite stări sufleteşti. Lumina este cea care
de nume sonore ale plasticii româneşti şi nu nu- creează atmosfera, lumina revelatoare, lumina în-
mai, s-a scris mult, frumos şi bine. Dar pe omul văluitoare, întregul univers conturat de artist pare
Mircea Eugen, cel care prin lucrările prezente în a pluti înspre un orizont unde se intersectează cu
această expoziţie, s-a dezvăluit şi apropiat încă un cerul şi lumina divină.
pic de noi, publicul, îl putem cunoaşte doar după Nostalgia pe care o emană peisajele de la Mol-
ce ne oprim mai mult de o clipă în faţa fiecărei lu- doviţa, Vama nu este una apăsătoare, a trecerii, ci
crări pentru a descoperi că pictura sa îşi trage se- o nostalgie a facerii şi a prefacerii. Casele bătrâ-
vele din bucuria de a crea şi are o evoluţie proprie, neşti, contorsionate sub vârsta şi destinul lor, arată
fără schimbări precipitate de direcţie. Parte a celei fragilitatea existenţei, a trecerii şi uitării. în această
mai prolifice generaţii de artişti ieşeni, generaţia compoziţie a fragilităţii, sub forma unui destin, dar
’70, Eugen Mircea ne-a probat în multiple rânduri şi solaritatea formelor dispuse spre deschidere,
faptul că arta sa a luat naştere din necesităţile spi- arată anvergura ascensională a picturii sale. Există
rituale în contact cu lumea obiectivă, totul condus un pitoresc care nu se abate spre provincialism în
de sentiment, de intensitatea bătăii inimii în faţa redarea peisajului, ce porneşte din necesitatea de
unui cerebral calculat. Substanţa imaginii precum a amplifica prin mijloacele expresive ale acuarelei
şi lirismul ca tonalitate dominantă sunt trăsăturile acele colţuri ale vieţii ce necesită o revalorificare.
esenţiale ale operei sale. De fapt, Eugen Mircea te îndeamnă să preiei fru-
În această expoziţie retrospectivă, Eugen Mir- mosul, efemerul, să găseşti în acesta puterea re-
cea surprinde fragmente de istorie, atât ale oraşe- generării ca fiinţă. Poate de aceea copacul este
lor, ale uliţelor, ale crâmpeielor de lumină cât şi solitar, lăsat să ducă povara naturii, spunându-şi
ale omului, de o simplitate profundă – nu a lumii, legenda despre trecerea prin soare, prin ploi şi
ci a trăirii ei ce păstrează imaginea tranzitivă a cli- ierni, ca un martor mut al existenţei omeneşti, cu
pei. Definiția celebră a lui Van Gogh, „fiecare pei- care propria noastră existenţă se confundă.
saj este, într-o oarecare măsură un „autoportret”, Atât în peisaj, dar mai lesne de observat în na-
are valoare în cazul lui Eugen Mircea. Asemenea turile statice, este acea aplecare spre surprinderea
unui jurnalist, Eugen Mircea pătrunde în oraşele minuţioasă a specificului locului. Dacă în surprin-
transilvănene, Sibiu, Mediaş, Sighişoara, artistul derea caselor, a turlelor ce se ridică în spatele vie-
alege să surprindă morfologia unui spaţiu mitic, ţii, accentul cade pe atmosferă, în naturile statice
parcă neatins de impuritatea actualului, în care în observăm surprinse detalii precum ştergarul buco-

137
purile arhetipale demască imaginea femeii ances-
trale, a omului fără identitate toţi supuşi aceluiaşi
ritual cosmic. Prin întoarcerea la Geneză, la culori-
le primare la Facerii, la măştile devenirii, persona-
jele lui Codrin Mircea sunt încărcate cu energia
cosmosului, artistul proiectând tensiunile creative
şi suferinţa în portrete fără nume, dar nu ale unui
individ ci ale emanaţiilor arhetipale ce vin dinspre
soare şi pământ. Toate aceste chipuri ne amintesc
fiecăruia dintre noi de efemeritatea timpului petre-
cut pe Pământ dar şi de persistenţa ritualului, a va-
lorilor şi a ciclicităţii existenţei şi nu în ultimul rând
de emoţie, de trăire nedisimulată.
De treci codrii de aramă, ori dacă te opreşti să
priveşti înspre ei, vei surprinde o fotografie since-
Eugen MIRCEA: Vechi zidiri – acuarelă
ră, de fapt o înlănţuire de ritmuri, structuri, jocuri de
culoare, prin care Andra Mircea scrie o poezie a
vinean, vasul de alamă lucrat cu migală, ulciorul spaţiului şi omului. Henri Delacroix scria că timpul
din lut, obiecte ce amintesc de om. Eugen Mircea artei, al contemplaţiei estetice este „timpul constru-
caută dincolo de imagine, dincolo juxtapunerea it, stilizat, timpul reţinut, timpul docil, timpul spiritu-
vieţii şi a trecerii acesteia, caută corpul, personali- lui”, „timpul contemplaţiei este un apel către toate
tatea emoţiei. timpurile”, astfel orice lucru prezent este încărcat şi
Eugen Mircea este un artist care şi-a lăsat am- sporit de impresia estetică. O operă de artă, fie
prenta în plastica românească, cu o creaţie ce va pictură, sculptură, fotografie transcende timpul său
dăinui în timp deasupra tuturor tendinţelor şi capri- şi-şi găseşte ecouri şi timpurile viitoare.
ciilor vremurilor, ce redefineşte perpetuu natura şi Imaginile Andrei Mircea ne transportă către o
frumuseţea, impunându-ne o verticalitate a struc- lume rezervată, taciturnă, în care prezența umană
turii interioare în oglindă cu cea a artistului. lipseşte din peisaj, amintind în parte de fotografiile
Alături de tată, fiul, Codrin Mircea şi fiica, An- alb negru ale începutului de sec. XX, când fotogra-
dra Mircea, au adus propriile interpretări, adaptări fia se încăpățâna să nu surprindă ritmul rapid al
ale naturii. Trăirea lui Codrin Mircea este una efer- schimbărilor şi al degradărilor. Dând volum şi sub-
vescentă, în care curgerea anotimpurilor – primă- stanță unor elemente adesea neobservate, prin
vara care renaşte, vara ca apoteoză a forţelor vita- unghiuri ingenioase şi aşteptarea acelui moment
le, toamna cu lumina ei blândă este dublată de în care natura se dezvăluie, Andra Mircea eviden-
momentele zilei, răsărit, amiază, apus. Asemenea țiază frumusețea intrinsecă a structurilor naturale.
scrierilor orientale, florile ideograme par a curge, Ori plecând de la splendori arhitecturale, catedra-
însă sfidând gravitaţia prin tendinţa de ascensiune. le, piațete şi străduțe, un ponton scufundat în cea-
Cromatica aprinsă, intensă, formele indefinite ce ță, universul pe care ni-l propune Andra Mircea pa-
se ademenesc spre lumină, fac ca florile lui Codrin re a fi înghețat în timp, nu într-un sens anacronic
Mircea să apară ca amintiri preţioase ale unei clipe ci dintr-un profund spirit de autoconservare. Folo-
fulgurate. Exploziile de culoare, roşu, verde, oranj, sind tehnica renascentistă a maeştrilor picturii, cea
violet, amintesc de un posibil big bang, în care na- a clarobscurului, a jocului dintre lumină şi întune-
tura pare a prinde corp din ciocnirile browniene ale ric, artista oferă iluzia tridimensionalității fotografii-
materiei. lor sale, ceea ce conferă o profunzime instanta-
După vortexul de culoare, Codrin Mircea aduce nee, acalmia spațiului devenind mult mai plină de
o serie de portrete: cel al artistului, al arlechinului, sens.
al criticului, apologie la adresa mitului condiţiei Andra Mircea expune o fotografie de atmosfe-
umane dar şi o odă închinată maestrului Dan Hat- ră, încărcată de spiritul locului şi de spiritul omului.
manu. Tematică centrală este strâns legată de în- Toţi cei trei artişti dovedesc că această triadă ex-
toarcerea omului contemporan spre esenţa spiritu- poziţională se traduce prin talent-demnitate-credin-
alităţii şi a umanităţii. Desenul şi cromatica în stare ţă. Fiecare în parte restaurează prin lucrările sale
brută fac posibilă o transfigurare spirituală a lumii, un mod mitic de a trăi pe care structurile contem-
în care artistul se caută şi se regăseşte nu cu îm- porane nu-l mai au puterea sau voinţa de-al co-
păcare, ci întotdeauna încărcat de o reală sete de munica şi care implică în mod necesar o polifonie
cunoaştere. Desprinse din timpuri preistorice, chi- a talentului şi a simţirii.

138
Suzana FÂNTÂNARIU: Despre om ca document

Suzana Fântânariu te copleşeşte. Artista con- taforă a trinităţii, spirala – aripă a urechii), ce-i redă
struieşte o legendă, fiecare lucrare fiind o docu- umanitatea tranzitorie. Prin îndepărtarea fâşiilor
mentare a unui document artistic ca reper spa- monocrome, rămâne centrul în faţa unei busole în
ţio-temporal, fizic şi metafizic. Te uiţi la creaţia sa, care punctele cardinale, sângerii, sunt deschideri,
la persoana sa, te uiţi în jur şi tot ce exista înainte, total şi în parte canale spre care şi prin care nu-
străzi, colţuri, chipuri, coperţi sau pagini, prind o cleul caută să comunice. Cu toate acestea, perso-
viaţă, eterică şi ermetică în acelaşi timp. Parcurgi najele mumificate nu sunt văzute ca un întreg ci
prezenta expoziţie apăsat de propria imposibilitate individualizate prin solitudine. Există un grad subtil
sau incapacitate de a culege, absorbi din pădurea de sacralitate, silueta amprentă făcându-şi apariţia
de simboluri ţesută în lemn, tot ce ţi se deschide ca un avertisment, premoniţie, alegorie a trecerii
sau închide în grafii, umbre şi penumbre, scoarţe, pe obiectele tridimensionale, ispitind privitorul cu
ferestre, în esenţă, corpuri resemantizate sau de- tactilitatea imediată.
materializate. Alături de artistă, curatoarea Galeriei Alături de aceste fiinţe, se înalţă o piramidă din
„Dana” ce găzduieşte expoziţia intitulată sugestiv coloane, colate la rândul lor cu xilogravuri ce întă-
„Uitat în manuscris”, Smaranda Bostan, se meta- resc simbolismul axial al verticalităţii, dar dintr-o
morfozează într-un veritabil scenograf ce dirijează perspectivă a reperelor contemporane, ce nu
lucrările, formele, obiectele. unesc fizicul de spiritual, ci interiorul de exterior,
Încătuşat în prezent, vezi trecutul în proiecţia
viitorului, uitat în manuscris eşti tu, privitor, pierdut
şi regăsit, fiindcă asta aduce Suzana Fântânariu
prin marea instalaţie evocată prin manuscris, o in-
terogaţie cu privire la uitare şi un pretext pentru
stimularea văzului acorporal, un procedeu subtil ce
declanşează autocunoaşterea, resuscitează un
timp interior anonim şi universal. Suzana Fântâna-
riu şi-a făurit şi asumat un alfabet, de fapt o întrea-
gă semiotică personală ce porneşte dintr-o hartă a
unui peisaj afectiv-metafizic, pe care îl desfăşoară
asemenea unui sul de hârtie sau îl compactează
într-o sferă sau triunghi, lăsând atributele intrinseci
să vorbească cu şi între ele.
Expoziţia poate fi văzută ca un jurnal de o inti-
mitate ce te tulbură, dar fără a te stingheri. Evoca-
rea ar putea debuta cu portretul realizat în 1975,
gravură, primul experiment cu expresivitatea mate-
riei rezultată nu atât din subiect cât din suprapune-
rea mai multor întreguri ce vor da, separat, corpul
artei Suzanei Fântânariu.
Pentru a citi xilogravurile, stratificate astfel în-
cât le poţi parcurge funcţia tectonică, ori elemente-
le de atmosferă, trebuie să le înţelegi drept partituri
pentru câte un instrument anume, parte anatomică
sau spirituală a omului. Asemenea unui compozi-
tor, Suzana Fântânariu alege plăcile de lemn des-
tinate matriţelor, tăiate în sensul sau în curmezişul
fibrei, în funcţie de cerinţele de ritmare a grafeme-
lor în secvenţe distincte. Cocon-sarcofag, germi-
naţie şi moarte, prezenţă şi absenţă, personajele
xilogravurilor sale însumează tot atâtea personali-
tăţi pe cât de multe destine s-au prins în manuscri-
sul omenirii. Fiecare în parte are încrustat în der-
ma funerară, un semn sau simbol (triunghiul scară
spre ascensiune, ochiul egiptean al inimii sau me- Antropos, ușă, ready-made, colaj mixt

139
hedonismul de corespondentul său vizual. treagă recuzită de obiecte însufleţite (perii, frunze,
Suzana Fântânariu te invită să receptezi înţe- broderii, nasturi, monede, fotografii, dopuri, texte,
lesuri. Bidimensionalitatea gravurii alături de tridi- papură) desfăşurându-se sub forma fizică a unui
mensionalitatea obiectului ramă în lucrări precum manuscris. Înrămate în casete distincte, semnate
„Palimpsest” te trimit cu gândul la un melanj al ca- fiecare în parte, asemenea unor radiografii, pic-
ligrafiei pe verticală, translatată pe orizontală în tor-obiectele sunt o documentare intimă, sumativă,
pagini de mari dimensiuni, într-un dialog al tipurilor portaluri către un moment irepetabil. Trecerea din-
şi subtipurilor parte a unui organism, mai presus spre trecut spre viitor se opreşte în prezent, „Uitat
de toate, viu. Mai mult decât atât, aceasta tehnică în manuscris”, cea mai recentă lucrare a artistei, o
tradiţională în ceea ce priveşte instrumentarul, es- retrăire a Revoluţiei, fără nostalgie sau brutalitate,
te resemnificată prin transportarea unor însemne factual şi scriptic, în care creionul devine lumâna-
corespondente din xilogravură pe forme cilindrice re, o cumpănă imobilă ce nu mai înregistrează ci
(sucitor, barele de lemn), probând versatilitatea doar acumulează.
funcţionalităţii structurii concepută, iniţial, prin gra- Manuscrisul contemporan, alungit asemenea
vura în lemn prin alipire pe suportul materie lemn, unei lăzi cu lateralele căzute, dezvăluie intestinele
sub forma unei restituiri către natură a naturii în- metalice, aproape robotizate (cipuri, lanţuri, chei)
săşi. ale contemporaneităţii. Etichetate şi numerotate,
În camera „vitraliilor” contemporane, omului dispuse cu răceală, ca pe o masă de operaţie, obi-
mozaic, monumental, incandescent, emană o lu- ectele şi-au pierdut din caracterul estetizant, amin-
mină edificatoare, prin ferestrele culoare-oglin- tind de coabitarea alienată, artistul-colecţionar do-
dă-text. Inserţiile de colaje sunt fragmente din lu- cumentând modul în care acestea transcend locul
crări ale artistei, cu care aceasta scrie litere, cifre, sau timpul, devenind simboluri universale ale pre-
imagini-semn, de-ascetizând prin sintetizare sub- zentului.
stanţa. Manuscrisul în alb, asemenea unei perdele, si-
Omul religios, omul mistic, omul ispitit, omul ce tă ce cerne şi delimitează două lumi, cea publică
pendulează între veneraţia exteriorului şi propriile de cea intimă, oferă speranţa şi posibilitatea re-
ispite este pus faţă în faţă cu simbolurile faţă de scrierii propriei poveşti. Această graniţă după care
care se raportează. Deasupra acestora, ferigi- se rostogoleşte ciclic un bulgăre de foc lasă „un
le-fierăstrau, învelite în foiţe de aur îşi continuă as- gol”, cum spunea Kandinsky, plin de bucuria unei
censiunea. apropiate renaşteri, a începuturilor.
Un procedeu asemănător, de resemantizare a Din seria portretelor, a chipurilor arhetipale, se
obiectului se observă în oda adusă Palatului Baroc desprinde un mic autoportret. Prin fragmente de
din Timişoara. Preluarea de fragmente brute şi porţelan banal, nasturi care închid laterala, acesta
transformarea în vibraţii, în pulsaţii ce se dezic de aduce prin simplitatea sa, cochetărie şi oferă o
decorativ, aduce în prim plan necesitatea de a re- senzualitate ce palpită viaţă.
pune în circuit istoria, prin activarea relicvele so- Cărţile obiect ale Suzanei Fântânariu pot fi citi-
ciale şi cele personale, de a le purifica printr-un ri- te. Nu numai conţinutul, ci subtextul, materialul
tual. De aceea, fiecare petic, fragment, cusătu- propriu-zis din care sunt realizate, carcasa vie, ce
ră-însemn-scriere, este prin el însuşi o destăinuire poartă povestea conceperii. Fiecare literă, fotogra-
şi o interogaţie. Din ogivele realizate prin imprima- fie, incrustaţie, relief devin o operă în sine şi o
rea suprafeţei cu fierul de călcat, diferite broderii, mărturie asupra lor prin ele însele. Cu o încărcătu-
care rupte din context ar friza derizoriul, sunt an- ră aparte este povestea adusă familiei. Inserţia fo-
tropomorfizate şi expuse dialogului. Fragilitatea tografică a tatălui integrată în lemn încât nu-ți mai
structurii, a elementelor compuse din multiple fire dai seama dacă aceasta emerge din lemn sau i-a
de aţă suprapuse, creează senzaţia unei matrici fost suprapusă, în spatele unui grilaj, scrisoarea
efemere, care se poate desface până la urzeală. neterminată adresată mamei, fotografia-copertă a
În fapt, cred că cheia de lectură a anumitor lucrări surorii de pe cartea-obiect, sunt mai mult decât na-
porneşte de la motivul ferestrei care captează raţiuni, sunt moşteniri ale omului Suzana Fântâna-
energiile şi le proiectează în afară, apropiindu-se riu.
de Constantin Noica, cel care considera că singu- Cu o inteligenţă imuabilă, Suzana Fântânariu a
rul lucru de încercat, în această monadologică lu- convins diversitatea să devină un stil. Multiplele
me, este să punem ferestre peste tot, nu pentru a tehnici potenţează receptarea aceluiaşi mesaj,
privi în lucruri, căci aşa ne-am depărta şi mai mult cod. Memoria ca axă verticală a spiritului, materia
de noi înşine, ci pentru a face lucrurile să ne vadă. ca receptacul şi eliberator al energiilor, onestitatea
Abia în faţa „Jurnalelor utopice”, observi o în- ca profesiune de credinţă.

140
Dumitru VERDIANU: Metafora volumului

Exercitându-şi funcţiile moderne şi benefice, pendulând între doi antagonişti: marele realism şi
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău şi marea abstracţie. Formele ce transpun realul, cu
Muzeul de Artă din Iaşi aduc în faţa publicului cre- multiplele sale aspecte, primesc semnificaţii sim-
aţia unui mare sculptor, o pagină de istorie vie a bolice, semnificaţii cu care sunt investite prin în-
sculpturii europene, Dumitru Verdianu. Născut în săşi structura compoziţională. În schimb, formele
1954, la Ungheni, Republica Moldova, Dumitru abstracte, realizate din juxtapuneri de materiale,
Verdianu a absolvit cursurile Academiei de Arte fără subordonări academiste sau precipitări senza-
Frumoase – Sankt Petersburg, Rusia şi masteratul ţionale sunt mai puţin ermetice şi dovedesc exis-
la Academia de Arte Plastice din Viena, clasa pro- tenţa unor relaţii tainice („Întoarcerea fiului rătăci-
fesorului Michelangelo Pistoletto, reprezentant de tor”, „Yin şi Yang”, „Armonie”, „Doi”). Sculptorul nu
marcă a curentului „Arte Povera”. Artistul deţine are nevoie să creeze iluzii deoarece ce-a de-a tre-
numeroase premii şi distincţii: Medalia de aur la ia dimensiune este în materialul său; şi aşa este şi
Salonul de Artă M.C.A. – Cannes, Franţa; nomina- lumina ce o înconjoară, pe care o simţi înainte de
lizat la „Premiul păcii St. Leopold” – Klosterneu- a fi conştient de formă şi de sensul acesteia. În
burg, în colaborare cu Ministerul Culturii, Austria; cazul lucrărilor abstracte, o anumită geometrie a
Premiul Uniunii Artiştilor Plastici România pentru formei se simte, dar în ciuda acestei sintaxe să-i
„Saloanele Moldovei”, Cetăţean de onoare al ora- spunem, prestabilită în ochiul privitorului, un sen-
şului Ungheni ş.a.m.d. timent al vitalului, al naturii profunde este păstrat.
Expoziţia a cuprins lucrări realizate atât în Ca şi în cazul predecesorilor, faţă de care Ver-
Sankt Petersburg, Viena dar şi Ungheni, o punte dianu nu este un post-modern ci un continuator cu
între experienţe şi stiluri, confirmând că dezvolta- viziune, îmbrăţişarea referinţelor mitologice sau an-
rea unui vocabular intim a ideilor sculpturale este cestrale s-a făcut în direcţia susţinerii întregului
un proces complex şi versatil. Acesta a inclus folo- unit. Un întreg sculptural autonom ce deschide lu-
sirea unei game extinse de materiale şi o sensibili- crării posibilitatea de a locui într-un mod autentic,
tate deosebită faţă de calitățile intrinseci ale aces- nu ca un obiect văzut în spaţiu ci ca o lucrare
tora. În fiecare lucrare, fie bronz, lemn sau marmu- sculpturală ce colonizează un spaţiu şi îl contextua-
ră, se observă o necontenită cercetarea a „absen- lizează ori chiar defineşte. În această direcţie sunt
ței” în „prezență” pentru a oferi formelor o perspec- proiectate lucrările monumentale, „Strigătul” – Aus-
tivă vastă ce oferă un puls oricărui spaţiu. tria, „Balanţa” – Ungheni, „Yin şi Yang” – Ungheni
O visare activă îl însufleţeşte pe Dumitru Ver- ori monumentul închinat luptei împotriva discrimină-
dianu, motivându-l să acţioneze în numele unui rii şi a războiului. Motivul dualităţii, al polarităţilor,
cult, cel al lucrului bine făcut şi al temerităţii uma- creşte prin intermediul simbolurilor contrare, care,
ne. Deşi cu fiecare sculptură artistul pătrunde în plasate în exterior, în spaţiul înconjurat de lumina
lumea misterelor universale, formele rezultate sunt naturală, duc la o linişte şi la o pace în progresul
indicii ale clarităţii ce cultivă, la rândul lor, o verti- privirii.
calitatea solemnă, cu trimiteri la mit şi arhetip. Ex- În ceea ce priveşte sculptura figurativă, sculp-
primarea intuitivă, metaforică, ce-şi acordă răgaz torul intervine asupra formei umane, dar nu în sen-
pentru a porni cu elan, forţă, sensibilitate, probea- sul exagerări excesive fizicului, ci lăsând calitatea
ză faptul că Dumitru Verdianu a asimilat în modul pietrei să spună ea însăşi ceva despre greutatea
cel mai intim lecţia de simplitate clasică, de gran- şi forța proprie căutând, de asemenea, să însufle-
dioasă sobrietate statuară şi cea de experiment ţească elemente în atitudinea şi structura corpului,
dezlănţuit din primele două. Siguranţa gestului a elemente care vor sugera în acelaşi timp mişcările
fost obţinută printr-un travaliu intens şi îndelungat, primare ale naturii. Sculptorul Dumitru Verdianu
modelarea corectă a anatomiei obiectului, intensi- arată un interes fundamental pentru formă şi mate-
ficarea expresivităţii materiei şi a formei prin mode- rial şi revine asupra întregii tradiții antropomorfe,
laj şi cioplire, simplificarea formei prin şlefuire, stili- reprezentative Greciei clasice şi a Renaşterii itali-
zarea într-un dublu sens, al acţiunii externe a ene, prin succesive epurări ale descriptivului, op-
agenţilor naturali, precum în cazul lucrărilor de for tând pentru o viziune globală, ce facilitează înţele-
public, mângâind suprafaţa şi temperând acciden- gerea operei sale într-o directă echivalare simboli-
tele şi cel al acţiunii unei logici interne, de rigoare că, vocaţia individului fiind cu predilecţie o vocaţie
geometrică, ce guvernează structura obiectului. a universalităţii.
Evoluţia formelor în stilistica sculptorului Ver- În bronz sau marmură, Dumitru Verdianu pre-
dianu decurge în conformitate cu un parcurs logic, feră curbele lente şi ondulate, suprafeţele fluide,

141
bronzul ce trimite nu doar la obiectul reprezentat ci
la întregul simbolism cromatic din care reţinem pre-
ţiozitatea indispensabilă, robusteţea lemnului-su-
port şi piatra rece, eternă prin simplitatea structurii,
întreaga chintesenţă a omului arhaic ramificată pâ-
nă astăzi în fiecare dintre noi.
Sculptorul tratează forma umană cu un grad ri-
dicat de libertate. Îmbrăţişarea protectivă a mamei
asupra copilului ei este simplificată dar în acelaşi
timp, accentuată, astfel că piatra prezintă această
relație elementară cu emoţia ritmului şi fluxului de
formă, din care răzbate o extraordinară putere de
sugestie, investirea lucrării cu valoarea sacră a iu-
birii materne. Un Pygmalion modern, Dumitru Ver-
dianu îndrăgeşte frumuseţea lucrărilor sale, de un-
de uneori şi tentaţia idealizării ce imprimă realului
acea notă de lirism în portrete, busturi sau repre-
zentările păsărilor. Păsările căutătoare, păsările-su-
flet, păsările energiei ce îngemănează două aspec-
te diverse, viaţa însăşi şi extincţia acesteia, sunt
într-un consens cu tendinţele unui sincronism al ar-
tei europene cu substratul arhaizat al artei româ-
neşti.
Aventura materiei dezvăluie virtuţi filosofice.
Sculptorul articulează deliberat comentarii filosofi-
ce, pornind de la himerele lui Cervantes la drame-
le contemporaneităţii („Revoluţia”, „Îngerul căzut”)
şi din nou în trecutul arhaic al umanului. Nu este
de ignorat nici potenţialul expresiv al culorii, fie na-
Dumitru VERDIANU: Yin şi Yang – Dansul, bronz, marmură
turală (a pietrei, a lemnului), fie obţinută prin prelu-
crarea materialului (bronzul), fie ingenios adăuga-
tă. Culoarea este cea care continuă forma şi dă o
formele ce par a creşte din socluri precum ferigile muzicalitate fiecărei lucrări, reuşind să imprime
graţioase. Roţile sale cu spiţele-raze şi viaţa ce se eleganţă şi o detaşare a autorului de posibile jude-
învârte circular în jurul lor, cu începutul şi sfârşitul căţi aspre despre lume, despre artă.
ei, amintesc de perfecţiunea întregului, de puterea Desenele artistului Dumitru Verdianu te intro-
regenerării. Revenind la arhetip, există certitudinea duc în lumea liniei pure, în care gestul se leagănă
că artistul îşi trage seva din moştenirea ancestrală într-un act de abstragere sufletească, dar care
ce a binecuvântat acest spaţiu, din melanjul datini- continuă să perpetueze o suită de caracteristici ale
lor şi credinţelor. realului. Sugestia, suplă şi polivalentă, este revela-
Arta lui Dumitru Verdianu depăşeşte concepte- toare, aceste desene de sculptor renunţă la osten-
le, iar secţiunile, cizelările, dezvăluie „limbajul” pie- taţia greoaie, la sterilitate şi se încarcă cu un fel de
trei sau lemnului fiindcă pentru acesta sculptura es- senzualitate picturală. Desenul însoţeşte sculptura
te un teritoriu al căutărilor şi descoperirilor şi nu cel nu pentru a o justifica, pentru a înlesni descifrarea,
al unui artizanat tehnic. De aceea vom observa, pe ci pentru a întări privitorului acea trăire pură, since-
de o parte, însemne cu încărcătură arhetipală (tre- ră, specifică artistului.
cerea, ascensiunea, liantul teluric-celest), pe de al- Dumitru Verdianu articulează o operă cu o pu-
ta, modificări asupra structurii naturale în sensul ternică identitate în spaţiul european şi nu numai.
contrarierii acesteia. Îmbinarea lemnului – de o re- Artistul reuşeşte să îmbine în făptura şi creaţia sa
zistenţă organică, cu bronzul docil şi marmura rece cele mai autentice valenţe ale tradiţiei româneşti,
pentru a crea naraţiuni, surprinde nu atât prin posi- cu o intuiţie, vivacitate şi inteligenţă aparte, la care
bilitatea alăturării materialelor, ci prin expresivitatea se adaugă o vastă capacitate de filtrare a culturii
ansamblului, prin ceea ce evocă. „Omagiul adus artistice, spre dăinuirea prin artă a limbajului său
Mamei Aniuţa” însumează prin doar trei materiale: autentic, peren prin volum, nealterat prin simţire.

142
Dan Gabriel ONȚELUȘ

C. NEGRUZZI. DEŞERTĂCIUNEA PUTERII

În 2018 se împlinesc o sută cincizeci de ani de ororii fiind constituirea piramidei de capete, pre-
la moartea lui Constantin Negruzzi, cel mai valoros cum şi delirul, respectiv otrăvirea din final a domni-
prozator paşoptist, grație în primul rând nuvelei is- torului nu sunt exploatate naturalist, în certa lor
torice „Alexandru Lăpuşneanu”. Spusa lui G. Căli- monstruozitate, ci înfățişate din perspectiva groză-
nescu, privind universalitatea ficțiunii istorice men- viei pe care o poate manifesta omul, prins în jocul
ționate este nu doar memorabilă, ci şi adevărată. fără scăpare al demonilor interiori, care îi exaltă
În acest text ne propunem să reflectăm asupra câ- nesănătos şi nimicitor voluptatea nemărginită a
torva aspecte ce derivă din tema operei, respectiv puterii abuziv exercitate.
exercitarea discreționară a puterii politice. Contraponderea de tip romantic a doamnei
De prisos a zăbovi asupra caracterului faculta- Ruxanda este inspirată şi bine ancorată în econo-
tiv, într-o ficțiune literară, al necesității de a respec- mia textului. Omnisciența naratorului, care cedea-
ta adevărul istoric, fie acesta exprimat de către ză în câteva rânduri firescului impuls moralizator
cronicarii Grigore Ureche ori Miron Costin, fie răs- propune cititorilor un spectacol al deşertăciunii pu-
tălmăcit de păguboşii interpolatori. Meritul incon- terii politice: caracterul intrigant al feudalilor, impu-
testabil al scriitorului paşoptist este acela de a fi nitatea perfectă ce însoțeşte acțiunea monarhului,
realizat o transfigurare narativă a celei de-a doua invitat astfel implicit la abandonarea oricărui dis-
domnii, intenționat răzbunătoare, a crudului voie- cernământ în rutina funcției supreme, subordona-
vod. Prima nuvelă istorică scrisă în limba română rea dezumanizantă a vieții private interesului pu-
este şi una clasicizată, fiindcă scriitorul ilustrează blic, fie prin instrumentalizarea căsătoriei, fie prin
într-o modalitate estetică desăvârşită atât concen- povara ce atârna încă de la concepere pe umerii
trarea epică a speciei literare, cât şi remarcabilul virtualului succesor la tron. Memorabilă este şi ma-
său potențial dramatic, care nu este doar acela al niera în care se consemnează artistic prezența Bi-
stilului direct, ci mai cu seamă al regiei narative sericii în tragedia puterii: pe de o parte, ipocrita
magistral afirmate. propunere de împăcare a lui Lăpuşneanu este ros-
Dincolo de amprenta medievală inconfundabilă tită chiar în lăcaşul de cult, probându-i acestuia
a exercițiului domniei, complicată de particularități demonizarea ori cinismul fără margini; pe de altă
mentalitare şi comportamentale ce sunt ale Răsă- parte, deznodământul aduce moartea prin otrăvire
ritului european, dacă n-ar fi să ne referim decât la a domnitorului, cu acordul tacit ori chiar îndemnul
influența otomană, scriitorul imaginează o general implicit al celui mai de seamă reprezentant al pute-
omenească înflorire şi ofilire a puterii, vremelnică rii bisericeşti, din rațiuni de stat.
şi perdantă pentru oricine îi cade sub vrajă. Gân- Literatura română cunoaşte, iată, chiar la înce-
dul necurat ce-l mobilizează pe Lăpuşneanu în puturile epocii sale moderne, iar simbolic şi în pri-
a-şi recăpăta tronul, cu ajutor străin, după ce prima mul număr al revistei „Dacia literară”, rezultat bene-
domnie o pierduse prin trădarea boierilor fixează fic al paşoptismului proclamat de cărturarul şi omul
din start spectrul tragic, sumbru sub semnul căruia politic Mihail Kogălniceanu un apogeu nu doar al
se va plasa întregul demers. Un merit al lui C. Ne- speciei nuvelei, ci şi al înfățişării literare a cumplite-
gruzzi este şi bemolul pe care-l instituie de fiecare lor efecte pe care ispita puterii, în general şi a pute-
dată când tentația facilă a imersiunii psihopatologi- rii politice, în particular le determină. C. Negruzzi
ce ar putea strica echilibrul de viziune, coerența anticipează cu trei-patru decenii splendorile narati-
reprezentării artistice. Atât episodul macabru al ve ale junimiştilor, cărora valoric le stă alături prin
uciderii celor patruzeci şi şapte de boieri, corolar al nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanu”.

143
Revista SCRIPTOR
poate fi procurată și direct de la redacţie,
loc unde se pot face și abonamente.

Program cu publicul:
luni – vineri, orele 11-14
Telefon secretariat (doamna Cornelia APETROAIE):
0232 410 427

Cărțile editate de JUNIMEA


pot fi achiziționate la redacție,
online,
în rețeaua de librării SEDCOM LIBRIS – punctele de distribuţie:
Librăria Junimea, Librăria Esculap, Librăriile nr. 3, nr. 12, nr. 13,
nr. 19 (Centrul de librării), nr. 20, nr. 25, nr. 30,
Librăria Academică „Oreste Tafrali” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”,
Palatul Culturii (Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi),
librăria „Mihai Eminescu” (Bucureşti),
Derex Com SRL (Bucureşti),
reţeaua de librării Cărtureşti,
alte librării partenere din Bacău, Braşov, Buzău,
Cluj-Napoca, Constanţa, Chişinău, Galaţi, Timişoara (librăria Esotera),
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”…

Editura Junimea şi revista Scriptor


sunt membre
ale Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L.),
asociaţie cu statut juridic, recunoscută de Ministerul Culturii.

www.editurajunimea.ro
edjunimea@gmail.com
revistascriptor@gmail.com

Editura Junimea/ Revista Scriptor


strada Păcurari nr. 4
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”
(Fundaţiunea Regele Ferdinand I)
IAŞI, cod 700 511

144