Sunteți pe pagina 1din 2

Bariere in calea luarii deciziilor eficiente

Management – Tema 4

Ce inseamna a lua o decizie?

Alegrea rationala a unei alternative de actiune, in scopul obtinerii


unui rezultat dorit, este o decizie. Implicatia evidenta a luarii unei
decizii o constituie existenta variantelor. Daca nu exista posibilitatea
de a alege, nu exista o decizie.
Definita ca o optiune pentru o alternativa, decizia nu poate fi un
act intamplator, ea presupunand eforturi de studiere temeinica a
factorilor ce pot influenta rezultatele asteptate.

Procesul de luare a deciziei

În mediul actual aflat în permanentă schimbare, procesul


complex al luării de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii
sunt constrânşi de mediul în care acţionează. Deşi luarea deciziilor
reprezintă un proces dinamic şi în permanentă dezvoltare, deciziile au
câteva elemente comune. Fiecare decizie este luată în mediul
caracteristic unei organizaţii şi toate deciziile presupun parcurgerea
câtorva paşi elementari.
Putem identifica două tipuri de decizii: decizii programate şi
decizii neprogramate:
Deciziile programate sunt decizii repetitive şi de rutină. În
condiţiile frecvenţei ridicate a apariţiei unei anumite situaţii, managerul
îşi creează un obicei (o regulă, o procedură) prin care va rezolva
această situaţie. Organizaţiile au politici scrise şi nescrise care au rolul
de a simplifica luarea deciziilor, de a economisi timp şi de a permite
organizaţiilor să îşi coordoneze şi controleze activitatea. Un exemplu de
decizie programată îl reprezintă decizia de angajare luată de
departamentul de resurse umane al unei organizaţii.
Deciziile programate sunt cel mai uşor de luat, datorită faptului
că managerii au la dispoziţie o serie de reguli, proceduri şi politici. În
luarea unei decizii managerul trebuie să ţină însă cont de faptul că
aceste planuri sunt aplicabile doar în anumite condiţii.
Deciziile neprogramate sunt deciziile luate în condiţii
nestabilite sau în situaţii unice. Pentru rezolvarea acestor probleme nu
există proceduri prestabilite, fie datorită faptului că nu au mai fost
întâlnite, fie pentru că sunt foarte importante şi complexe. Un exemplu
de decizie neprogramată îl constituie decizia de lansare a unei noi linii
de produse.
Pe măsură ce un manager urcă în ierarhia organizaţională, devine
tot mai importantă capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar
timpul alocat luării acestor decizii creşte în detrimentul timpului alocat
luării de decizii programate, care reprezintă preocuparea principală a
ocupanţilor nivelelor manageriale inferioare.
Capcane decizionale

1. Decizia în sine. Acest tip de factori se referă la natura a


ceea ce urmează a fi făcut, care poate genera probleme
temporare sau cu caracter permanent.
2. Intuiţia managerului. Unii manageri consideră că reuşita în
vremuri grele va fi recompensată de către organizaţie, alţii au
tendinţa de a nu lua în considerare decât aspectele care se
potrivesc percepţiei lor, alţii pot vedea în obstacolele care apar
un eşec personal, în timp ce alţii vor continua să investească timp
şi resurse, datorită încrederii pe care o au în intuiţia lor.
3. Presiuni sociale. Uneori managerii continuă să aplice o
anumită decizie nu doar pentru că refuză să admită că au eşuat,
ci şi datorită faptului că nu vor ca alţii să vadă că au dat greş sau
că sunt incompetenţi.
4. Inerţia organizaţională. Cel mai simplu factor care stă în
calea renunţării la un anumit curs de acţiune îl reprezintă inerţia
organizaţională pe care o implică procedurile existente şi
dificultăţile în încercarea de a schimba o decizie strategică.