SCHIMBĂRI CLIMATICE.

PĂRERI PRO ȘI CONTRA

Profesor Dan Voiculescu

Colegiul Național ”C. Negri”

Ce înseamnă „schimbare climatică?”

Schimbările climei – variaţii de durată foarte mare, progresive sau regresive, care s-au
produs în trecutul geologic al Pămîntului. După diferite teorii şi ipoteze, schimbările climei au fost
provocate de schimbările survenite în natură a suprafeţei Pământului, schimbările intensităţii
radiaţiei solare şi, legat de acestea, a circulaţiei generale a atmosferei (D.Ţîştea, D.Bacinschi,
R.Nor, „Dicţionar Meteorologic”, C.S.A. Institutul Meteorologic, Bucureşti, 1965)
„Riscurile pe care le prezintă schimbările climatice sunt reale și impactul acestora se face
deja simţit. ONU estimează că toate apelurile sale pentru ajutoare umanitare de urgenţă din 2007, cu
excepţia unuia, au fost legate de climă. În 2007, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU a avut
loc o primă dezbatere referitoare la schimbările climatice și la implicaţiile acestora în ceea ce
privește securitatea internaţională. Consiliul European a atras atenţia cu privire la impactul
schimbărilor climatice asupra securităţii internaţionale și, în iunie 2007, a invitat Înaltul
Reprezentant și Comisia Europeană să prezinte un raport comun Consiliului European în primăvara
anului 2008”. (citat din „SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI SECURITATEA
INTERNAŢIONALĂ” - Document al Înaltului Reprezentant și al Comisiei Europene adresat
Consiliului European)
Dar este reală această schimbare? Chiar se produce „încălzirea globală”?
După cum am mai menţionat, părerile sunt împărţite, fiecare parte acuzând cealaltă parte de
„manipulare politică”, în scopul protejării unor interese, de cele mai multe ori economice.
În contradicţie cu părerea şi rapoartele IPCC, un număr semnificativ de cercetători susţin că
„se poate vorbi despre schimbari climatice globale poate în spectrul statisticii, nu în termenii naturii
actuale concrete” – conf. dr. Ecaterina Ioan Bordei - „Un alt punct de vedere asupra schimbărilor
climatice globale”.
În sprijinul afirmaţiilor lor, stau mai multe dovezi:
 numai în ultimul milion de ani s-au depistat aproximativ zece modificări care
au înlocuit succesiv epoci glaciare cu epoci interglaciare cu durata de 70.000-120.000 ani;
 în secolul I d. C: Europa şi zona Mării Mediterane aveau o clima
asemănătoare celei de astăzi;
 în secolele II-IV, clima Europei a devenit umedă;
 secolul V a fost cald şi uscat în Europa şi America de Nord;
 secolul IX a fost umed şi rece, iar secolele X şi XI calde şi uscate;
Treptat, fără modificări spectaculoase, s-a ajuns la clima perioadei contemporane, care, după
cum am menţionat, nu este diferită de secolul I dupa Cristos.
Adevaratele schimbări climatice, după cum susţin unii cercetători, s-au produs numai în
paleogeografie, de-a lungul erelor geologice. De exemplu, numai în cadrul erei paleozoice, care a
durat circa 325-335 milioane de ani, 30-35 milioane de ani au aparținut unei intense glaciațiuni. În
era neozoică, deşi mai scurtă temporal, clima planetei s-a modificat esenţial, trecându-se de la o
climă caldă, de tip tropical şi subtropical, la o climă de tip zonal, desfăşurată pe latitudine,
prefigurând modelul climatic actual.
În ultima perioadă a neozoicului, care a durat circa 1,5 milioane de ani, s-au produs patru
răciri severe, perioade numite glaciaţiuni, care au alternat cu alte perioade de încălzire (numite
interglaciare). Ultima glaciațiune a durat 18.000 de ani, dupa care s-a instalat Postglaciarul, căruia ii
aparținem noi, oamenii acestei civilizații, de cel puțin 10.000 de ani..
Schimbarea climei este determinată atât de factori interni (modificările care apar în
interiorul sistemului climatic sau datorită interacțiunilor dintre componentele sale) cât și externi
naturali (variația energiei emisă de soare, erupții vulcânice, variația parametrilor orbitali ai
Pamantului) sau externi antropogeni rezultați din activitățile umane ( de exemplu, schimbarea
compoziției atmosferei ca urmare a creșterii concentrației gazelor cu efect de seră). Asemenea
factori acţionează simultan astfel încât separarea lor este foarte dificilă, fiind o mare provocare
ştiinţifică pentru specialişti.
Influenţa acestor factori asupra climei poate fi evaluată folosind conceptul de forcing
radiativ – o măsură a influenţei unui factor oarecare asupra echilibrului energetic al sistemului
Pământ – atmosferă, arătând importanţa acestui factor în influenţarea climei. Forcing-ul radiativ se
exprimă în Wm-2, astfel încât un forcing radiativ pozitiv indică o creştere a temperaturii suprafeţei
Pământului, iar un forcing radiativ negativ sugerează o răcire a suprafeţei.
În consecinţă, pentru a putea vorbi despre schimbări climatice, ar trebui să se producă, cel
puţin din punct de vedere teoretic, o schimbare, oricât de redusă, a măcar unuia dintre factorii
majori, genetici, ai climei – este vorba despre radiația solară, natura suprafetei subiacente și
circulația generală a aerului atmosferic (de exemplu, radiaţia solară - ar trebui să se modifice
unghiul și intensitatea acesteia).
Toţi aceşti factori genetici ai climei nu pot fi influenţaţi de activităţile antropice, ei fiind
dependenţi de cauze cosmice sau cauze interne sistemului.
Este posibil ca activitatea umană să producă unele modificări ale climei. Încălzirea prin
«efect de seră» care se presupune că are loc și care, dacă există, influentează temperatura aerului și
regimul precipitațiilor, nu poate fi separată de variațiile năturale cunoscute. În urmatorii ani s-ar
putea ca limitele cunoscute ale variațiilor să fie depașite, dar nu neaparat din cauza «efectului de
seră» antropic (adaugat celui natural, n.n.).
Factorii antropici nu se pot compara, ca factori de influenţă a climei, cu circulaţia generală a
atmosferei, care constituie cauza directă şi majoră a variației seculare a climei. Factorii antropici,
incontestabili, sunt evidenţiaţi numai la nivel local, nu şi regional, fiind semnificativi în zona
marilor aglomerări urbane. De exemplu, la București-Filaret, în centrul municipiului, temperatura
medie anuală a aerului este cu jumătate de grad mai mare decât la București-Baneasa, unde
temperatura anuală are valori mai mici, apropiate de cele din regiunea înconjurătoare capitalei
Romaniei și, în general, ale câmpiei din sudul tării. Dar variația seculară a climei are la București-
Filaret aproximativ același mers ca în tot sudul Romaniei ( conform conf. dr. Ecaterina Ioan Bordei)
Astfel, toate fluctuaţiile sau oscilațiile de temperatură, precipitații și nebulozitate, privind
anumite intervale de timp, nu pot fi considerate schimbari climatice globale, ci numai oscilații sau
variații regionale, fireşti în procesul de evoluţie a climei.
Deşi creşterea temperaturii medii globale este numită uneori “încălzire globală”, schimbările
climatice includ nu numai o modificare a temperaturii medii, ci şi schimbări ale diverselor aspecte
ale vremii, cum ar fi tipurile de vânt, cantitatea şi tipul de precipitaţii, cât şi tipul şi frecvenţa
evenimentelor meteorologice extreme. De fapt, termenul “schimbări climatice globale” descrie mai
clar situaţia cu care ne confruntăm. Totuşi, de cele mai multe ori, schimbarea climatică este asociată
mai degrabă cu „încălzirea globală”.
O prognoză realistă asupra schimbărilor viitoare ale climei nu este fezabilă în lipsa
cunoștiințelor despre istoria climatică. Caracteristicile climei din trecut sunt înscrise în sedimentele
terestre și marine, în calotele glaciare întinse din Antarctica și Groenlanda, cât și în înregistrări
biologice precum cele din polen, inelele copacilor sau recifele de corali. În plus, omul a consemnat
în ultima vreme numeroase date privind clima. Clima Pamantului este variabilă în mod natural,
tendintele de încălzire și răcire fiind un aspect normal al ciclurilor climatice. De aceea, este destul
de dificil să distingem între fenomenele naturale și rezultatele activităților umane. Este recunoscut
faptul că Pamantul trece în prezent printr-o perioada de încălzire, dar nu este clar dacă fortele
naturale contribuie la această tendință sau acționează impotriva ei.
Cu alte cuvinte, o tendință naturală de răcire ar masca unele dintre efectele încălzirii
provocate de oameni; o tendință naturală de încălzire ar amplifica efectele. Cercetările continuă
pentru a întelege mai bine factorii care contribuie la tendintele deja identificate, Până acum,
cercetătorii nu au căzut de acord în privința rapidității cu care vor avea loc schimbarile. Totuși,
impactul activităților umane asupra climei va putea fi masurat peste câteva decenii, și nu secole sau
milenii.
Problema principală a climatologilor, din acest punct de vedere, este tocmai precizarea
importanţei unui mecanism climatic sau a modificărilor unor variabile, care determină schimbarea
tiparului climatic la un moment dat. Din acest motiv, o variabilă, considerată a fi de mică
importanţă la un anumit nivel al cercetării, poate fi critică din alte puncte de vedere ale cercetării şi
cu toate acestea să nu fie prezentă în modelele computerizate (modele folosite frecvent în
climatologie).
Schimbarea climatică presupune modificarea pe termen lung și fară perspectiva unei reveniri
la starea inițială a climei de referință, cu urmari majore - catastrofale sau benefice - asupra mediului
de viaţă al Terrei. Schimbarile climatice reprezintă o problema serioasă, întrucât atât sistemul
natural cât și cel socio-economic sunt sensibile la schimbari ale climei, iar amploarea și viteza
prognozate pentru acestea vor avea un impact semnificativ, care va amenința durabilitatea acestor
sisteme.
Spre deosebire de aceasta, variaţia climatică naturală presupune modificarea climei sau
numai a unui parametru climatic în spațiu sau în timp, în raport cu o stare de referință la care este
posibilă mereu revenirea. Variațiile temporale, cele ale căror consecinte și a căror prevedere sunt
cele mai importante, pot fi ciclice, lineare sau aleatorii, raportându-se la scări diferite: zi, an,
decenii, secole etc. Descrierea acestora se face pe baza datelor statistice, cu ajutorul cărora au fost
determinate intensitatea, durata şi forma acestora în raport cu un tip de climă, considerat “de
referință”.
În urma analizării unui număr mare de date şi observaţii meteorologice efectuate pe
intervale mari de timp, s-au identificat două tipuri de variații, și anume:
- tendinţe;
- cicluri și oscilații.
Deosebirile dintre acestea, pe baza cărora s-a facut această clasificare, sunt următoarele:
tendinţele = variații într-un singur sens (crescător sau descrescător) față de “starea
medie a climei” sau, mai corect, față de clima de referință. Se poate vorbi astfel de “tendință de
încălzire” sau de “răcire” sau de “secetă” etc;
oscilaţii = variații repetitive și alternative a căror periodicitate este greu de precizat;
dintre acestea, trei sunt considerate principale, și anume: oscilațiile Atlanticului de Nord, oscilațiile
Pacificului de Nord și, respectiv, ale Pacificului de Sud. De exemplu, oscilaţia nord – atlantică, un
proces de scară mare care transferă căldura dintr-o parte a globului în alta, se desfaşoară astfel: o
fază pozitivă caracterizată de depresiunea islandeză şi maximul azoric accentuate, astfel încât în
nordul Atlanticului se formează un câmp ciclonic, contracarat în sud de un anticiclon în zona
Insulelor Azore (maximul azoric); diferenţa de presiune creată în acest fel produce un curent
atmosferic foarte puternic în stratosferă – jet stream – care traversează Atlanticul de Nord,
parcurgând o bună parte a continentului european. La o înălţime de aproximativ 10.000 m, acest jet
– stream - formează o barieră între aerul cald de la Ecuator şi aerul rece de la poli.
În aceeaşi categorie a termenilor folosiţi pentru a descrie schimbările climatice, se pot
adăuga:
anomalie – termen folosit în meteorologie pentru a indica diferenţa între valoarea medie
(diurnă, lunară etc.) a elementului meteorologic şi valoarea medie plurianuală a aceluiaşi element,
într-un punct dat. În context, anomalia climatică presupune abaterea de la medie a unuia sau mai
multor parametri climatici din cauze încă neelucidate;
Crizele climatice intervin atunci când variațiile climatice sunt foarte puternice și se pot
transforma în stări catastrofale în domeniu (conf. univ.dr. Ecaterina Ion-Bordei )
Aceste ultime definiţii ar trebui, după părerea conf. univ.dr. Ecaterina Ion-Bordei,
„reevaluate și folosite în viitor în locul drasticei exprimari de “schimbari climatice globale”; și
aceasta deoarece timpul de referință al predicțiilor climatice moderne este cel istoric, respectiv,
urmatoarele nouă decenii ale secolului XXI”.
 După părerea unor specialişti, suntem martorii unui fenomen de încălzire globală, fenomen
care a început să îngrijoreze opinia publică dupa anii '60, în urma dezvoltării industriale masive.
Încălzirea globală a fost definită ca fiind fenomenul de creștere a temperaturilor medii ale
atmosferei înregistrate în imediata apropiere a solului, precum și a oceanelor.
Conform acestor specialişti, încălzirea globală este o constantă din punct de vedere climatic
a ultimelor decenii, fiind vectorul central al schimbărilor climatice; reprezintă cea mai redutabilă
modificare a condiţiilor de mediu şi climă. Conform studiilor efectuate de Administrația Statelor
Unite pentru Atmosferă și Oceane, încălzirea globală, mai accentuată în ultimele două decenii, a
facut ca cei mai calzi 10 ani să fie înregistrați dupa 1990. Studii recente, efectuate de Centrul de
Cercetări Climatice al Universității de Est din Anglia în colaborare cu Met Office, Serviciul
Național Meteorologic al Marii Britanii arată că tendinţa de creştere a temperaturii se va menţine.
Astfel, modelele climatice elaborate de specialiștii în domeniu estimează că clima globală se
va încălzi cu 1,1 - 6,4°C în cursul secolului al 21-lea. Această tendință de încălzire continuă a
planetei în secolul XXI este relevată de foarte multe studii în domeniu, care, chiar dacă folosesc
metode diferite, bazate pe modele diferite, converg toate în acelaşi sens – creşterea continuă a
temperaturii. Foarte îngrijorător este însă faptul că aceste scenarii climatice arată că zonele polare se
vor încălzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.
Ideea generală era aceea că încălzirea globală este un proces lent și că umanitatea va avea
timp să descopere soluții îngenioase la toate problemele. Noi dovezi extrem de bine documentate
sugerează că acest scenariu este complet greșit și că mai degrabă trebuie să ne pregătim pentru
schimbari climatice deosebit de abrupte.
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că o serie întreagă de cercetători din toată lumea nu
este de acord cu concluziile IPCC, acuzând această organizaţie de manipulare politică. Aceştia nu
sunt de acord cu faptul că procesul de „încălzire globală” s-ar datora în special factorului antropic,
justificând acest lucru prin faptul că, la formularea acestor scenarii, IPCC nu a ţinut cont de toţi
factorii. Dintre aceşti cercetători care contestă rezultatele IPCC se remarcă dr. Tim Ball, doctor în
climatologie, expert în impactul schimbărilor climatice asupra dezvoltării civilizaţiei umane. Fost
profesor la Universitatea din Winnipeg în perioada 1971-1996, dr. Ball s-a remarcat prin editarea
cursurilor pentru studenţi Current World Events, care s-au vândut foarte bine. În prezent dr. Ball,
locuieşte în Victoria, B.C., şi lucrează în calitate de consultant pe probleme de mediu şi este un
speaker binecunoscut. Dr.Tim Ball este colaborator şi autor a numeroase articole despre schimbări
climatice, migraţia păsărilor, tipare climatice şi alte subiecte de acest gen.
Într-un interviu acordat pe această temă a încălzirii globale, dr. Tim Ball sugera că
„singurele „dovezi” (care sunt în dezbateri) ale prezenţei unui „semnal antropic” sunt modelele
computerizate care „produc” dezastre simulate. Nu am suficient timp la dispoziţie să caut toate
inadvertenţele şi erorile acestor modele, dar este suficient dacă vă spun că aceleaşi modele,
presupuse a se baza pe legile fizicii nu pot prognoza timpul probabil, cu peste 72 ore în avans.”
De asemenea, se remarcă, în acelaşi sens, faptul că mai mult de 31000 oameni de ştiinţă
din SUA - inclusiv peste 9000 de doctori în domenii precum fizica atmosferei, climatologie,
ştiinţele Pământului, protecţia mediului şi zeci de alte specialităţi - au semnat o petiţie de respingere
a procesului de "încălzire globală", a presupunerii că activităţile umane au dus la creşterea
producţiei de gaze cu efect de seră, care este dăunătoare climei Pamantului. Aceştia susţin că "nu
este nici o dovadă ştiinţifică convingătoare că activitatea omului cauzează eliberarea de dioxid de
carbon, metan, sau de alte gaze cu efect de seră sau că va fi, în viitorul previzibil, cauza unei
catastrofale încălziri a atmosferei Pamantului. Mai mult decât atât, există dovezi ştiinţifice
substanţiale care arată că creşterea nivelului de dioxid de carbon poate produce multe efecte
benefice asupra mediului înconjurător, asupra plantelor şi animalelor.”
Lansată cu aproape 10 de ani în urmă, atunci când primele câteva mii de semnături au fost
strânse, numărul acestora a crescut continuu între 1999 şi 2007 fără efort sau în urma unei campanii
speciale de promovare. A devenit foarte actuală o dată cu lansarea filmului „An Inconvenient
Truth" de Al Gore, şi evenimentele provocate de acest film (http://www.petitionproject.org/).
 Şi atunci, suntem în faţa unor schimbări climatice majore influenţate de activităţile umane,
sau totul se încadrează în evoluţia firească a climei?

Bibliografie
1. http://www.ncdc.noaa.gov/paleo/ctl/thc.html
2. Iliescu, Maria Colette, dr - Caracteristici ale variatiei seculare a climei Romaniei
exprimate de indicii termo-pluviometrici, INMH
3. Bojariu, Roxana; Popa Florinela - Schimbarea climatică în România
4. Bojariu, Roxana - Terra în epoca omului modern
5. Bordei, Ion Ecaterina, conf.dr - Un alt punct de vedere asupra schimbărilor climatice
globale
6. Savin C, dr. - „Dicţionar Ştiinţific Poliglot”, Editura Tipored, Bucureşti, 1996
7. Schimbările climatice şi securitatea internaţională – Document al Înaltului Reprezentant
și al Comisiei Europene adresat Consiliului European
8. Voiculescu, Mirela; Usoskin, Ilya; Mursula, Kalevi - Effect of ENSO and volcanic events
on the Sun–cloud link
9. I.G. Usoskin, I. G; Voiculescu, M; Mursula, K - Correlation between clouds at different
altitudes and solar activity: Fact or Artifact?
10. Baede, A.P.M.; Ahlonsou, E; Ding, Y; Schimel, D – The climate system: an Overview
11. www.yearofplanetearth.org
12. D.Ţîştea, D.Bacinschi, R.Nor, „Dicţionar Meteorologic”, C.S.A. Institutul Meteorologic,
Bucureşti, 1965)