Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”
TIMIŞOARA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZARE MASTER:
MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR: METODE RAPIDE ÎN
MICROBIOLOGIA ALIMENTARĂ

COORDONATOR MASTERAND

Conf Dr. Ing. Corina Mișcă Ing. Paici Mircea Adrian Adam

2019
Metode rapide de determinare a parametrilor microbiologici în
produse din grâu germinat

Grâul germinat ca și majoritatea derivatelor de cereale sunt produse cu o


umiditate redusă, neconstituind astfel medii prielnice pentru dezvoltarea
microorganismelor patogene.Din acest motiv, această grupă de alimente nu joacă
un rol important în epidemiologia bolilor infecţioase
Din punct de vedere toxicologic, un aspect important îl
reprezintă ciuperca Claviceps purpurea (cornul secarei) care se poate dezvolta în
spicul cerealelor, în special al secarei, producând alcaloizi toxici rezistenţi la
tratamentul termic; aceştia pot provoca îmbolnăviri acute sau cronice, în funcţie de
concentraţia lor. Intoxicaţiile se manifestă prin pareze ale membrelor inferioare şi
superioare, furnicături, tulburări gastrointestinale. Deoarece îndepărtarea acestui
parazit este foarte dificilă, se impun măsuri profilactice pentru împiedicarea
contaminării cerealelor.

În situaţia în care seminţele de cereale sau făinurile lor nu au fost


depozitate adecvat, o importanţă deosebită o prezintă dezvoltarea mucegaiurilor
producătoare de micotoxine. Dintre mucegaiurile toxigene fac parte
genurile Fusarium, Aspergillus, Cladosporium etc., care în condiţii favorabile
secretă micotoxine foarte nocive ca: aflatoxinele, ochratoxinele, patulina,
zearalenona şi altele, cu efecte cancerigene, hepatotoxice, anemiante, abortive,
leucopenizante etc. Deoarece proprietăţile senzoriale ale alimentelor mucegăite
sunt neplăcute omul evită în general consumul acestora, însă persistă pericolul
indirect ca aceste produse să fie incluse în hrana animalelor, astfel încât
micotoxinele se pot regăsi în lapte, carne, ouă etc.
Boabele de cereale recoltate la maturitate şi derivatele obţinute din
acestea, anume: făina, grişul, pastele făinoase etc. au o umiditate foarte scăzută şi
se conservă bine timp îndelungat. Pentru o depozitare adecvată, umiditatea nu
trebuie să depăşească 14 – 15 %. Dacă însă produsele sunt recoltate înainte de
coacerea deplină şi nu sunt depozitate în condiţii care să permită o ventilare
suficientă, apar modificări nedorite, precum: încingerea, germinarea, fermentarea,
mucegăirea, ca urmare a activităţii enzimelor din bob sau a celor produse de
microorganismele contaminate. În consecinţă, are loc modificarea caracterelor
organoleptice, produsele se închid la culoare, primesc miros neplăcut, gust acru şi
amar

În condiţiile de temperatură şi umiditate ridicate are loc încolţirea


boabelor, cu intensificarea activităţii enzimelor. Astfel, amilazele hidrolizează
amidonul în dextrine şi maltoză; proteazele scindează proteinele în produşi mai
simpli cu modificarea proprietăţilor fizice ale glutenului; lipidele sunt hidrolizate la
acizi graşi liberi, iar fitaţii la fosfaţi, care acidifiază mediul, la rândul lor. Pe
cerealele încinse şi germinate se dezvoltă mucegaiuri (care pot secreta micotoxine),
drojdii şi bacterii. Datorită mucegăirii şi fermentării se produc schimbări negative
ale proprietăţilor organoleptice şi capacităţii de panificaţie. Pâinea rezultată are
miezul umed şi lipicios, coaja neagră şi crăpată, este turtită şi are gust acru sau
amar.

Făina, în comparaţie cu cerealele, este mai puţin rezistentă la acţiunea


microorganismelor. Bacteriile, mucegaiurile şi alte microorganisme vin în contact
direct cu particulele de făină şi în condiţii favorabile de umiditate şi de temperatură
se dezvoltă activ.
Unul din aspectele cele mai caracteristice de alterare este mucegăirea însoţită de un
miros greu de încins şi acrirea. Microorganismele nu provoacă direct râncezirea
făinii. Acest fenomen are un caracter pur chimic. S-a stabilit că făina care are
umiditatea în limitele STAS-ului se poate păstra în condiţii normale în saci şi
silozuri fără ca microorganismele să se poată dezvolta.

Făina aşezată în saci pe stelaje de lemn se poate umezi din stratul de aer
dintre podea şi primul rând de saci. Acesta duce la o rapidă umezire a făinii cu
toate urmările ei. O făină mucegăită este considerată alterată. Cercetările lui
Berliner au arătat că ea are o aciditate ridicată, datorită hidrolizei grăsimilor şi
formării de acizi organici de către miceliul mucegaiurilor. Prin mucegăire se
produce şi o înrăutăţire a calităţii glutenului; el devine mai închis la culoare, şi se
rupe repede.

Mucegăirea făinii la marginea sacului poate să se extindă în interior,


ducând la încingerea făinii. Mucegăirea şi încingerea făinii determină pierderea
însuşirilor fizice şi de panificaţie ale făinii. Făina care a suferit aceste fenomene se
transformă într-o masă compactă.
Se poate produce şi o fermentaţie acidă ca rezultat al dezvoltării
microorganismelor. Ea este produsă de bacterii care transformă zaharurile în acizi,
paralel cu acţiunea altora care transformă amidonul în zaharuri. Acidificarea are
loc în porţiunile interioare ale masei de făină, şi este însoţită de apariţia unui miros
acid datorat acizilor volatili.
Riscurile microbiologice se referă la contaminarea grâului cu microorganisme.
Deosebit de importante, prin impactul asupra sănătăţii sunt bacteriile, fungii şi mai
puţin, drojdiile. Contaminarea improprie ţine de tehnologia de cultivare, precum şi
de condiţiile de depozitare.

Microbiota de câmp, care se regăseşte pe grâu după momentul recoltării,


cuprinde în principal bacterii (Pseudomonas, Xantomnas,
Actinomicete), fungi (Alternaria, Cladosporium, Fusarium, Mucor, Rhizopus)
şi drojdii (Saccharomyces, Candida, Rhodotorula, Sprobolomyces). De asemenea,
se evidenţiază o serie de contaminanţi fitopatogeni.
Bacteriile. Pseudomonas (herbicola, fluorescens, atrofaciens).
Sunt bacterii ce alcătuiesc microbiota rizosferei. Se înmulţesc activ acolo
unde solul este bogat în substanţe organice, în jurul rădăcinilor plantelor
(rizosferă). Utilizează şi stratul de celule moarte din exteriorul rădăcinilor.
Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriilor este de 25 – 280 C. La grâu produc
putrezirea bazală a glumelor.
Xantomonas translucens.
Sunt bacterii aerobe, în formă de bastonaş, de dimensiunile 0,5 x 1,0 mμ,
prevăzute cu un flagel polar, care se dezvoltă la temperatura optimă de 26 0 C. La
grâu produc o boală foarte răspândită, anume: înnegrirea glumelor.
Actinomicetele.
Bacterii filamentoase, ramificate, gram pozitive. Formează hife ramificate
şi spori. Au organizare celulară de tip procariot. Prezintă nucleoplasmă, perete
celular mureinic, mitocondriile sunt absente; reticulul endoplasmatic este absent,
au flageli tipici. Hifele au dimensiuni, structură şi constituenţi diferiţi de hifele
fungilor. Prezintă sensibilitate la fagii tipici bacteriilor. Au sisteme de transfer şi
recombinare genetică tipică procariotelor.. Speciile acestui gen produc conidiofori
simpli, de culoare brun închis. Sunt multiseptate şi multe din ele au cioc apical
simplu sau ramificat.
Cladosporium (herbarum).
Produce miceliu, conidii şi conidiofori. Conidioforii sunt bruni, simpli,
noduroşi la capăt şi septaţi. Conidiile se formează pe nodurile conidioforilor, în
lanţuri scurte şi ramificate, astfel încât întregul corp fructifer apare ca un mic
pomişor, sunt ovale, brune, netede sau cu echinulaţii fine şi cu două punctişoare la
capete.

Fusarium
Include specii saprofite răspândite în sol şi specii parazite ale plantelor
superioare. Diferite specii precum: F. graminearum, F. moniliforum, F. triciuctum,
F. nivali etc. determină putrezirea umedă şi mucegăirea cerealelor. Sunt
producătoare de micotoxine. Cele mai frecvente pe grâu sunt:
Fusarium graminearum.
Predomină în zonele mai călduroase şi umede unde se cultivă grâul.
Temperatura optimă de dezvoltare este de 24 – 260 C. Miceliul ciupercii are la
început culoare albă cenuşiu şi trece în roz sau brun-roşiatic odată cu formarea
conidioforilor şi conidiilor. Ciuperca prezintă două feluri de conidii: macroconidii
şi microconidii. Periteciile apar pe glume şi pe rahisul spicului.
Fusarium culmorum.
Predomină în zonele cu climat temperat. Temperatura optimă de creştere a
miceliului şi de sporulare este de 20 – 240 C. Coloniile ciupercii au culoare
galbenă-rubinie. Macroconidiile se formează din abundenţă, au 3 – 5 septe şi
măsoară 4 – 7 x 25 – 50 μ.
Fusarium avenaceum.
Predomină în zonele mai reci, umede şi este specia cea mai slab patogenă.
Temperatura optimă pentru creşterea miceliului şi sporularea ciupercii este de
200 C. Coloniile ciupercii au o culoare galben brună. Acestea se dezvoltă pe
miceliu aerian sau sporodochii. Clamidosporii se formează în cazuri foarte rare.
Mucor.
Coloniile sunt la început albicioase, apoi gălbui, până la brun. Înalte de
0,2 -3 cm, au aspect pâslos. Conidioforii sunt ramificaţi în raceme. Sporangii sunt
sferici la maturitate. Sporii sunt ovalari variabili ca dimensiune, hialini, netezi.
Caracteristic la această specie sunt clamidosporii care se dezvoltă în număr mare în
miceliu pe sporangiofori.
Rhizopus.
Sporangioforii au 1 – 3 mm lungime. La maturitate sunt coloraţi în brun,
iar după ce se scutură sporii şi dacă atmosfera este uscată, aceştia se pliază luând
formă de umbrelă. Sporangii sunt globoşi, albicioşi la început apoi negri când sunt
plini cu spori. Sporii sunt neregulaţi ca formă şi sunt ornamentaţi cu dungi
longitudinale.
Drojdiile. Saccharomyces.
Celule vegetative izolate rotunde, ovoide sau alungite în hife
rudimentare. Multiplicarea se face asexuat prin fisiune transversală şi înmugurire.
Prezintă asce cu ascospori de forme diferite: sferice, reniforme, seceră, pălărie, cu
inel bazal sau ecuatorial.
Candida.
Prezintă structuri vegetative caracterizate prin celule izolate sau
pseudomicelii. Se multiplică asexuat prin înmugurire. Trebuie menţionat că nu
formează ascospori sau balistospori.
Rhodotorula.
Include celule cu formă oval-cilindrică, care prezintă şi incluziuni
intracelulare refringente de natură lipidică. Sunt drojdii oxidative şi pot sintetiza
pigmenţi carotenoizi, care imprimă coloniei culoarea roşu-cărămiziu.
Sporobolomyces.
Sunt structuri vegetative bazate pe celule izolate şi pseudomicelii. Au
multiplicare asexuată prin înmugurire. Formarea sporilor se face în excrescenţe
celulare (sterigme). Se face eliberarea brutală a sporilor în aer. Prezintă balistospori
precum şi basidiospori.
O serie de contaminanţi interni fitopatogeni ai graului afectează calitatea făinii:
Tilletia tritici (mălură)
Se întâlneşte în zone cu temperaturi relativ constante. Poate fi găsit
împreună cu plantele infectate. Are teliosporii de formă sferică cu diametrul de 18
– 23 μ şi cu membrana foarte reticulată. Teliosporii de mălură conţin o substanţă
volatilă, rău mirositoare numită trimetilamină. Miceliul este hialin, la maturitate
este format din celule binucleate, care în timpul sporulării se transformă în
teliospori. Restul miceliului rămâne steril.
Ustilago tritici
Teliosporii sunt mici de 5 – 9 μ în diametru, sunt sferici, de culoare brun
închisă şi sunt prevăzuţi cu echinulaţii foarte fine. Ei germinează în interiorul
florilor dând naştere la epibazidii tetracelulare din care se formează filamente
miceliene haploide. Miceliul se dezvoltă intracelular, ajunge în embrion, unde se
transformă în miceliu de rezistenţă. Acest miceliu poate rămâne viabil în boabe 2 –
3 ani, sau chiar mai mult.

Puccinia striiformis
Este parazit obligat. Capacitatea sa de creştere în vitro este limitată, cu
excepţia fazei de germinare a uredosporilor. Uredosporii sunt unicelulari, sferici,
fin echinulaţi şi măsoară 20 – 30 μ în diametru. Teleutosporii sunt bicelulari, de
culoare brun închis şi măsoară 30 – 70 x 12 – 14 μ. Până în prezent nu a fost
descoperită planta-gazdă intermediară a acestei rugini.
Puccinia recondita.
Este parazit obligat, cu stadiul de înmulţire asexuată pe plantele de grâu
şi cu stadiul de înmulţire sexuată pe diferite specii de Thalicteum şi Isopyrum.
Practic însă, ciuperca s-a adaptat pe grâu, propagându-se în exclusivitate prin
uredospori. Rolul gazdei intermediare este neînsemnat sau inexistent.
Puccinia graminis.
Este parazit obligat cu stadiul de uredospori şi teleutospori pe plantele de
grâu şi cu stadiul de picnospori şi ecidiospori pe diferite specii de Berberic
(dracilă) şi Mahonia.
Principalii agenţi microbieni care apar în grâul germinat sunt:
Bacterii nesporulate. Micrococcus – Sunt bacterii sferice, majoritatea nepatogene
pentru om şi animale, majoritatea aerobe şi restul doar facultativ anaerobe,
majoritatea sunt imobile. Produc catalază. Au metabolism energetic prin respiraţie
(nu folosesc glucoză).
Escherichia – Cuprinde bacterii de putrefacţie, facultativ patogene (agenţi ai
gastroenteritelor; se pot înmulţi în alimente). Pot produce toxine. Escherichia
coli este folosit ca indicator sanitar pentru verificarea condiţiilor de igienă în
procesele de fabricare ale produselor alimentare [53,54,55].
Bacterii sporulate. Bacillus cereus – Germen Gram pozitiv se întâlneşte în
produsele alimentare deshidratate. Poate produce sindrom emetic (greţuri, stări de
vomă), toxinele pot fi elaborate la peste 150C.
Clostridium botulinum. Este un saprofit care creşte rar în organisme vii, capabil
de a produce toxine prin dezvoltare pe alimente. Este o bacterie sporogenă cu
habitatul în sol, Gram pozitivă, anaerobă, cu dimensiuni de (3 – 8) x (0,5 – 0,8) μm
cu capete rotunjite. Poate produce toxina E sub formă de pretoxină – un complex
netoxic care este protejat faţă de procesele digestive şi astfel intră în circuitul
sangvin.
Clostridium perfringens. Este un germen sub formă de bastonaş, Gram pozitiv,
sporogen şi capsulat, producător de hidrogen sulfurat şi de gaze prin
descompunerea glucidelor, capabil să se dezvolte la temperaturi de 46 – 470 C.
Prezintă lipsă de mobilitate (faţă de celelalte clostridii.
Mucegaiuri. Aspergillus – Cuprinde numeroase specii cu importanţă
biotehnologică. Acestea sunt divizate în 18 grupe ce includ specii
înrudite. Aspergillus flavus formează colonii alb gălbui care la maturitate devin
galben-verzui spre brun. Este răspândit în sol, pe diverse produse vegetale şi are
capacitatea de a produce aflatoxine (micotoxine) cu efect cancerigen. Aflatoxinele
produc ciroze în 3 săptămâni de la ingerarea la nivel de 1mg / kg corp [21,22].
Penicillium. Specii ale genului pot produce peste 60 de toxine mai ales când se
dezvoltă pe cereale şi furaje. Penicillium expansum sintetizează patulina
(micotoxină). Se poate dezvolta pe cereale şi produse de panificaţie. Patulina este
rezistentă la temperaturi ridicate, la pH acid şi are efect cancerigen.
Limita de crestere a principalelor microorganisme in functie de aw

Specii de Minim de Specii de Minim de


microorganisme crestere microorganisme crestere
Majoritatea >0.95 Majoritatea >0.85
bacteriilor drojdiilor

Bacillus cereus 0.93 Debaryomyces 0.83


Bacillus subtilis 0.99 hansenii
Pseudomonas 0.95 Saccharomyces 0.8
Lactobacillus 0.88 bailii
Saccharomyces 0.62
rouxii

Majoritatea >0.85
mucegaiurilor

Aspergillus 0.78
flavus
Aspergillus 0.75
candidus
Penicillium 0.81
cuclopium
Penicillium 0.81
viridicatum

CONTROLUL MICROBIOLOGIC
Principiile moderne de evaluare a calitatii microbiologice în industria alimentara
vizeaza în principal trei categorii de proceduri analitice:

-tehnici de evaluare calitativa, pentru evidentierea selectiva a unor microorganisme


indicatori, prin teste care sa ateste prezenta sau absenta acestora;

-tehnici de evaluare cantitativa, pentru determinarea încarcaturii microbiene, care


sa reflecte microbiota totala sau pe grupe specifice de microorganisme;
-tehnici de izolare si caracterizare a unor microorganisme din microbiota
nespecifica, în special pentru evidentierea potentialului patogen, toxicogen sau de
alterare.

Literatura de specialitate prezinta numeroase posibilitati de evaluare rapida a


parametrilor microbiologici recomandati pentru aprecierea calitatii materiilor
prime, pe faze de fabricatie, precum si a produselor finite.

În general, în alegerea celei mai adecvate metode de analiza trebuie sa se tina


seama de urmatoarele criterii:

– sensibilitate înalta pentru concentratii reduse de celule;

– acuratete şi precizie;

– rapiditate;

– sa implice o metodologie de lucru simpla, ieftina, nelaborioasa, universal


aplicabila;

– sa ofere un raspuns prompt, usor interpretabil si reproductibil.

Singurele metode care asigura conditii pentru evaluarea simultana din punct de
vedere cantitativ, calitativ si caracterizare a microbiotei sunt cele bazate pe
examen cultural. Evaluarile de acest tip prevad stabilirea gradului de contaminare
microbiana, prin determinarea numarului de unitati formatoare de colonii (ufc),
cand examenul cultural este corelat cu studii calitative de izolare si caracterizare a
microorganismelor contaminante.

Metodele culturale sunt în prezent mult simplificate prin utilizarea unor sisteme
comerciale, denumite Petrifilme, în care mediul de cultura specific (în general, un
mediu selectiv), deshidratat este fixat pe un suport adeziv si acoperit cu o folie din
plastic. Prin inocularea suspensiei de celule, lichidul hidrateaza mediul si prin
termostatare este posibila dezvoltarea microorganismelor.

Ofera numeroase avantaje, care se regasesc în reducerea timpului de analiza,


reducerea pretului de cost al analizei per proba, cresterea numarului de probe
analizate, asigurarea inocuitatii alimentelor si îmbunatatirea substantiala a
productivitatii
Analiza calitativa:

Etape:

-repartizarea mediului de cultura(MMA) in placi Petri;

-solidificarea mediului de cultura;

-repartizarea boabelor de cereale pe mediul de cultura( cca. 5 boabe la distante


aproximativ egale)

-termostatare la 25°C

Analiza cantitativa:

5 boabe de cereale se introduc in 45 ml ser fiziologic steril(dilutia 1). Din diluatia


1 se ia 1 ml si se introduce in 9ml ser fiziologic steril.(dilutia 2). Se realizeaza mai
multe dilutii si se fac inoculari din ultimele 2 dilutii succesive

pe MMA si BCA. In functie de coloniile care se dezvolta se realizeaza frotiuri


pentru determinarea grupelor din care fac parte microorganismele prezente in
cerealele analizate.

Tehnica de utilizare a Petrifilmelor în analiza microbiologica este extrem de


simpla si presupune parcurgerea urmatoarelor etape (fig.1):

-se dilueaza proba prin tehnica dilutiilor decimale pana la o concentratie de celule
de aproximativ 10000 celule per ml;

-se ridica filmul superior;

-se inoculează 1 ml suspensie dintr-o dilutie corespunzatoare în centrul


Petrifilmului asezat pe un suport special;

-se elibereaza filmul superior, care se lasa sa cada liber;


-cu ajutorul dispozitivului de raspandire se preseaza usor deasupra zonei inoculate
pentru distributia uniforma a celulelor din suspensie pe toata suprafata circulara a
mediului de cultura;

-se îndeparteaza dispozitivul de raspandire si se asteapta un minut pentru


solidificarea mediului;

-se termostateaza (pachete de pana la 20 Petrifilme) în conditii optime, specifice


pentru dezvoltarea microorganismelor analizate, în functie de recomandarile din
instructiunile de utilizare a Petrifilmului.

Eficienta aplicarii Petrifilmelor a condus la extinderea utilizarii acestora pentru


evaluarea calitatii microbiologice a numeroase alimente, precum: lapte si produse
lactate (branzeturi, iaurt, înghetata); carne si preparate din carne; peste si alte
produse acvatice; oua; legume si fructe (cartofi,

soia, mere, cirese, alune, nuci); cereale si produse cerealiere (faina, cereale mic
dejun, paste fainoase); condimente.

1.

2.
3.

Fig. 12. Etape de utilizare a Petrifilmelor în analiza microbiologica:

1 – inoculare; 2 – raspandire (etalare); 3 – termostatare; analiza

cantitativa si calitativa.

În concluzie, implementarea utilizarii Petrifilmelor în controlul calitatii


microbiologice a alimentelor ofera numeroase facilitati care se reflecta în:

– simplitate în utilizare si interpretarea cu acuratete a rezultatelor, prin crearea unor


conditii selective de crestere si de evaluare a microorganismelor testate. Evaluarile
cantitative sunt facilitate, chiar în cazul dezvoltarii unui numar mare de colonii,
prin caroiajul tiparit pe filmul inferior, care delimiteaza suprafete de 1 cm²;

– reducerea semnificativa a costului manoperei per analiza;

– reducerea la jumatate a timpului necesar pentru realizarea analizelor


microbiologice, cu impact pozitiv asupra: controlului eficient al punctelor critice,
optimizarii strategiilor de control, cresterii numarului de analize efectuate,
eficientizarii procesarii, îmbunatatirii calitatii si asigurarii inocuitatii produselor
finite;

– impact pozitiv asupra organizarii laboratorului de microbiologie, prin eliminarea


operatiilor de pregatire si sterilizare a mediilor de cultura si a ustensilelor de
laborator, impuse de metodele conventionale de analiza microbiologica;

– riscuri reduse pentru mediul înconjurator dupa utilizare;

– economie de spatiu la transport, pastrare si termostatare.


Fig. 13. Dezvoltarea selectiva a microorganismelor, în functie de natura Petrifilmelor:

1 – drojdii si mucegaiuri; 2 – bacterii aerobe mezofile;

3 – enterobacterii; 4 – bacterii coliforme/ E. coli.


Normative nationale:

Nr. total de germeni aerobi -


mezofili/g
Bacterii coliforme absente
E. coli absenta
Salmonella absenta
Stafilococi coagulazo-pozitivi absenti
Bacillus cereus 100/g
Vibrio parahaemolyticus absent
Bacterii sulfitoreducatoare absente
Drojdii si mucegaiuri 1000/g

CONCLUZII

Microflora cerealelor reprezinta un potential pericol, atat din punct de vedere


economic cat si sanitar datorita:

-pericolului de acumulare a micotoxinelor;

-pierderilor in greutate;

-posibilitatii de acumulare a substantelor toxice de tipul ergotinei;

-modificarii culorii si mirosului cerealelor care pot determina respingerea


loturilor;

-alergiilor, micotoxicozelor, micozelor induse de microflora cerealiera, etc.


Bibliografie
1- https://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-
alimentare/microbiologia-cerealelor-fainurilor-si-produselor-
derivate.html
2- https://www.scribd.com/doc/122950932/Microbiologia-
Cerealelor
3- https://www.researchgate.net/publication/319406014_Contribu
tii_la_intelegerea_integritatii_alimentare_a_produselor_de_mo
rarit_din_grau
4- https://moraritsipanificatie.eu/2017/01/22/microbiologia-
graului-si-a-produselor-derivate/