 Testul „Animalul inexistent" Instrucţiune: inventează şi desenează un animal inexistent; dă-i un

nume inexistent. Materiale: hartie A4 albă, creioane negre si colorate Interpretarea: Poziţionarea
desenului pe foaie. La majoritatea persoanelor desenul e poziţionat aproximativ in centrul foii.
Poziţionarea desenului mai sus de centrul foii (cu cât mai aproape, cu atât mai evidenţiată) se
interpretează ca o autoapreciere înaltă sau nemulţumirea de poziţia sa în societate, aprecierea
nesatisfăcătoare din partea semenilor; Poziționarea desenului în partea de jos a foii are tendința
inversă: neîncredere în sine, autoapreciere scăzută, anxietate, nehotărâre, indiferența față de
poziția sa în societate, lipsa tendinței de autodeterminare. Capul (sau elementul care îl
înlocuieşte). Capul îndreptat spre dreapta - tendinta spre activitate, acţiune, aproape tot ce
gândeşte, plănuieşte, îndeplineşte sau cel puţin încearcă să îndeplinească (chiar dacă nu termină).
Persoana testată trece la realizarea tendinţelor sale. Capul îndreptat spre stânga- tendinţa la
reflecţie, îngândurare. Nu este o persoană activă: doar puţin din ceea ce plănuieşte realizează sau
începe să realizeze. Deseori apare frica faţă de activitate, nehotărâre. Poziţionarea în faţă:
egocentrism. Urechile- interesul sporit faţă de informaţie, importanța părerii altora despre sine.
Gura - activitate verbală; oralitate; senzualitate. Gura cu dinți, colți - agresivitate verbală; La
copii şi adolescenţi le sunt caracteristice desenele în care gura este accentuată în formă rotundă
(frică şi nelinişte). Ochi- asigura informatii necesare adaptarii; disproportionat de mici: închidere
în fata lumii; care nu vad: - imaturitate afectiva, egocentrism; - adulti regresati; - deficienti
mental; - copii mici; - dependenta, afectivitate superficiala, lipsa discriminarii; Orbi, închisi,
ascunsi, cu cearcane accentuate: - retinere în a privi lumea; - ostilitate fata de ceilalti; - evitarea
situatiilor neplacute; - tendinta de a exclude neplacerea; Mari, accentuati - tendinte
exhibitioniste; Strapungatori - alerta, suspiciozitate, tendinte paranoide; Genele-
demonstrativitate; semnifică de asemenea interesul faţă de frumuseţea interioară şi maniera de a
se îmbrăca, acordă interes major acestor lucruri. Capul mărit (în comparaţie cu corpul) -
importanta acordata proceselor cognitive. Coarne - apărare, agresivitate. Penele- tendinţa spre
autoînfrumusetare şi autojustificare, demonstrativitate. Coama, părul ceva asemănător unei
coafuri-senzualitate, accentuarea sexualitatii; Picioarele, labele sau postamentul se interpretează
în raport cu mărimea figurii şi după formă: A. Temeinicie, chibzuinţă, capacitatea de a lua
hotărâri raţionale, suport pe statutul esenţial şi informaţie importanţă. B. Superficialitatea
judecăţii, păreri neîntemeiate câteodată impulsiv la luarea deciziilor (îndeosebi în cazul lipsei sau
aproape absenţei picioarelor). Detalii de înfrumuseţare semnifică demonstrativitate, înclinarea de
a atrage atenţia celor ce-l înconjoară, afectivitate Coada exprimă atitudinea sa faţă de propriile
acţiuni, decizii, concluzii, acţiuni verbale. Atitudinea pozitivă său negativă - îndreptarea cozii în
sus (încredere în sine, pozitiv, vioi) sau căzând în jos (nemulţumit de sine, neîncredere în
propriile forțe, regret faţă de acţiunile interprinse, de cele spuse, păreri de rău). Contururile
figurii se analizează după prezenţa sau absenţa proeminenţelor (scuturi, carapace, ace), haşurări
sau linii mai întunecate a contururilor. Dacă este desenată cu unghiuri ascuţite semnifică
apărarea de cei din jur, agresivitatea. Liniile mai conturate şi părţile haşurate exprimă frică,
nelinişte, anxietate; dacă sunt prezentate scuturi, bariere sau linii duble, acest lucru ne vorbeşte
despre temeri şi suspiciuni. - Conturul de sus al figurii- contra superiorilor, împotriva
persoanelor care au posibilitatea de a interzice, a limita îndeplinirea necesităţilor, adică împotriva
persoanelor mai în vârsta, părinţilor, profesorilor, şefilor. - Conturul de jos al figurii- frică de a
nu fi acceptat, lipsa de autoritate faţă de persoanele mai tinere, frică de critică. - Contururile
laterale-pregatirea de autoapărare în orice timp şi situaţie de asemenea elemente de apărare
aşezate în afară conturului, în centru sau pe însuşi corpul animalului. - Contururile din dreapta-
mai mult în procesul activităţilor reale. - Contururile din stânga-apărarea propriilor păreri,
gusturi, convingeri. Energia generală - cantitatea detaliilor desenate- Cu cât apar mai multe
elemente componenţe (în afară de cele de baza) cu atât mai mare este energia. În caz contrar-
economie de energie, boli somatice cronice (acelaşi lucru se confirmă după caracterul liniei- linie
slabă în formă de pânză de paianjan, plimba creionului pe hârtie, fără să-l apese). Interpretarea
caracterului liniilor: liniile duble dezordonate, unirile necoerente, insuliţe formate la
suprapunerea liniilor, părţile înnegrite ale desenului, pete, etc. Tematic, animalele se împart în
ameninţătoare şi neutre, Semnifică atitudinea faţă de propria persoană şi propriul EU.
Antropomorfizarea - de la 2 labe în loc de 4 pana la îmbrăcarea în haine omeneşti - infantilitate,
imaturitate emoţională; Nivelul de agresivitate este exprimat de cantitatea, poziţionarea şi
caracterul unghiurilor în desen, indiferent de legătura lor cu unul din detaliile din desen. Cele
mai importante în această privinţă sunt simbolurile directe ale agresivităţii: ghearele, dinţii,
ciocul. Simboluri sexuale - atitudinea subiectului faţă de sex şi problemele legate de el -
Banalitate, lipsa capacităţilor artistice - preia o formă a unei fiinţe existenţe (oameni, cai, câini,
porci, peşti) la care se adăugă doar unele detalii pentru ca animalul desenat să devină inexistent
(pisică cu aripi, peşte cu pene). - Originalitatea se evidenţiază sub formă construirii figurii din
elemente, dar nu din fiinţe întregi. Denumirea poate exprima coeziunea raţională a unor particule
logice de cuvânt (iepure- zburător, hipo-pisica, vulpo-lup). Altă variantă- cuvinte luate din cărţi
ştiinţifice, uneori cu sufixe sau terminaţii din latină (highpisicoletius). Prima variantă - raţional,
adaptat; a doua- demonstrativitate, tendința spre evidenţierea calităţilor sale intelectuale, erudiţie
şi cunoaştere. Denumiri superficiale - tendinta de a nu lua in serios sarcina, gândirea afectivă, o
gândire mai mult estetică decât raţională. Denumiri ironico- umoristice - atitudine ironică faţă de
cei din jur. Denumiri infantile - elemente care se repetă (tru-tru, lu-lu, cus-cus, naf-naf); Fantezie
bogată - denumiri lungi.