Sunteți pe pagina 1din 3

POLIOMIELITA

POLIOMIELITA (PARALIZIA INFANTILĂ, BOALA HEINE-MEDIN)

= boală infecţioasă acută şi transmisibilă, în curs de eradicare, determinată de virusul poliomielitic, cu manifestări
clinice variabile, ce poate evolua cu afectarea SNC.

ETIOLOGIE virusurile poliomielitice tipul 1, 2, 3 din familia Picornaviridae, genul Enterovirus, ARN.

Imunitatea la un serotip ,nu produce imunitate semnificatica la celelalte 2 tipuri (imunitate heterotipica).

Perioada de incubaţie 1 – 2 săptămâni (3-21 zile), urmată frecvent (90-95%) de infecţie inaparentă (forma
asimptomatică)

EPIDEMIOLOGIE

Sursa de infecţie strict umană, bolnavi cu forme clinice manifeste, dar mai ales cu infecţii inaparente, care elimină
virusul prin fecale sau îl răspândesc prin secreţiile respiratorii

Calea de transmitere principală fecal-orală, prin contact direct sau indirect, secundar transmitere aerogenă
(posibilă transmitere post-vaccinală în cazul utilizării vaccinului viu atenuat)

Receptivitatea generală, posibilă şi postvaccinal!

PATOGENEZA

– patrundere prin cavitatea bucala

– Replicare in faringe,tract gastrointestinal.

– Prezent local ,la nivelul farigelui si in scaun , inainte de aparitia semnelor de boala.

– Dupa o saptamana de la debut scade concentratia de la nivel faringian, insa excretia in scaun poate
continua pe durata de saptamani.

– Raspandirea in organism se realizeaza pe cale hematologica, infectand celulele sistemului nervos central.

– Replicarea virusului in coarnele anterioare ale neuronului motor, precum si la nivel cerebral, duce la distructii
celulare masive,aflate la baza manifestarilor caracteristice poliomielitei.

CLINIC

Preparalitic: forma neparalitică (sindrom febril şi neurologic, sindrom meningean discret cu LCR modificat –
disociere cito-albuminoasă şi apoi albumino-citologică)

Paralitic (1% din cazuri): forma paralitică (paralizii spinale ascendente sau descendente cu sindrom de neuron motor
central, paralizii bulbare cu manifestări respiratorii, cardiace, de nervi cranieni şi sindrom encefalitic sau asocieri)

Perioada de retrocedare a paraliziei şi de recuperare durează de la 2 săptămâni la câţiva ani, cu vindecare sau
sechele (paralizii definitive, atrofii musculare, deformaţii, tulburări trofice)

Sindromul postpoliomielitic constă în reapariţia sindromului de neuron motor la 10-20 de ani după faza iniţială
paralitică (cu atrofie musculară progresivă).

LABORATOR

LCR: pleiocitoză uşoară până la 400/mm3, proteinorahie crescută, albuminorahie uşor crescută, apoi mult crescută,
glicorahie normală

Izolare virus din SNF, sânge, fecale, cultură pe linii celulare simiene sau umane, inoculare la maimuţe

Serologic RFC, RN

DIAGNOSTIC POZITIV

– Criterii epidemiologice – contacti cunoscuti, vizite in zone endemice


– Criterii clinice – afectarea neurologica

– Criterii paraclinice – examen LCR, izolarea virus polio (nasopharynx,fecale), teste serologice (RFC,RN), test de
diferentiere al tulpinilor salbatice de cele vaccinale (migratia oligonucleotidelor)

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

 infecţii cu virusuri gripale şi alte virusuri neurotrope(Coxackie si Echo)


 parazitoze cu afectare neurologica-trichineloza
 boli febrile
 meningite
 encefalite
 sindrom Guillain-Barré
 tumori ale SNC

COMPLICATII:

 pulmonare
 cardio-vasculare
 digestive
 renale
 sechele neurologice invalidante

Perioada de sechele

– paralizii definitive + atrofii + deformatii:

 varus equin
 picior recurvatum
 picior balant
 cifoza, lordoza

+ tulburari trofice

Tratament

Nu exista tratament etiologic ci simptomatic si patogenetic.

 igieno – dietetic (repaus la pat pe perioada riscului instalării paraliziilor, evitarea traumatismelor, după apariţia
paraliziilor menţinerea unor poziţii anatomice ale segmentelor afectate, drenaj postural, alimentaţie echilibrată
caloric, lichidian, vitaminic şi mineral)
 simptomatic şi patogenetic (sedative, antialgice, comprese calde, neurotrope, oxigeno-terapie, monitorizare
circulatorie şi metabolică, în paralizia respiratorie, terapie intensivă cu protezare respiratorie)
 antibioticoterapie în caz de suprainfecţii bacteriene
 recuperator şi chirurgical

Profilaxie

Singura modalitate eficienta pentru a preveni boala ramane vaccinarea! = vaccinare cu vaccin inactivat sau
atenuat (face parte din programul naţional de vaccinare).

Pentru programul naţional de imunizări se foloseşte VPO (vaccin polio oral, cu virusuri polio vii atenuate), preparatul
VPOT.

Primovaccinarea se face la vârsta de 2, 4 luni, urmată de rapelul 1 la vârsta de 12 luni şi rapelul 2 la vârsta de 9 ani
(clasa a 3-a).

Trei doze vaccinale de VPO oferă o protecţie de 95-100% împotriva celor 3 tipuri de virus polio.

Deoarece vaccinarea se face pe cale orală, nu se administrează copiilor cu tulburări digestive importante (diaree),
decât după remisiunea acestora.

Profilaxie
În ţările dezvoltate vaccinarea pe cale orală cu VPO ce conţine virusuri vii atenuate a fost înlocuită cu vaccinarea pe
cale injectabilă cu VPI ce conţine virusuri polio inactivate, cu imunogenitate similară şi efecte secundare minime. În
cazul VPI, administrate injectabil, este evitat pasajul digestiv al virusurilor din vaccin şi excretarea lor în mediu prin
fecale. Se micşorează astfel riscul de contaminare a mediului cu poliovirusuri provenite din vaccin, limitând
transmiterea poliovirusurilor sălbatice parţial inactivate (derivate din VPO) la persoanele susceptibile.

Pe plan mondial există tendinţa înlocuirii vaccinului VPO cu VPI, în schemele naţionale de vaccinare din ţările
dezvoltate.

În România, VPI se foloseşte în programul naţional de imunizare numai pentru copiii instituţionalizaţi (din
maternităţi, spitale şi leagăne de copii.

Reactii la vaccinare

– Reactii locale – roseata, indurare

– Reactii sistemice – febra moderata

– VAPP – poliomielita paralitica asociata vaccinarii cu polio oral -152 cazuri intre 1980-1998 in SUA

– Nu se citeaza cazuri de VAPP legate de administrarea de IPV

– ATENTIE LA:

 antecedente de reactii alergice la administarea de vaccin


 afectiuni acute febrile, eruptive, diaree