Sunteți pe pagina 1din 172

Asist. Drd.

Ioana Leahu
Casa Corpului Didactic Iaşi

Tehnici Informaţionale Computerizate


Nivelul I: Iniţiere

Program de formare pentru personalul din ı̂nvăţământul preuniversitar

Decizia C.N.F.P. Nr. 108/07.07.2008

Număr credite: 30
Cuprins

Lista de figuri 7

Lista de tabele 8

1 Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI) 9


1.1 IT şi societate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Calculatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.1 Reprezentarea datelor ı̂n calculator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2.2 Hardware şi software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.3 Tipuri de calculatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2.4 Părţile principale ale unui calculator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Hardware . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.1 Unitatea Centrală de Procesare - CPU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.2 Unitatea de memorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.3 Dispozitive de intrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.4 Dispozitive de ieşire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.5 Dispozitive de stocare a memoriei externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.3.6 Conectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4 Software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4.1 Tipuri de software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4.2 Software de sistem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.4.3 Aplicaţii software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.5 Reţele de calculatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.5.1 Internet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.5.2 Poşta electronică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.6 Calculatoarele ı̂n activitatea zilnică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.6.1 Calculatoarele ı̂n educaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.6.2 Un mediu bun de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.7 Securitatea, copyright-ul şi legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.7.1 Protecţia calculatorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.7.2 Copyright . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

2 Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor 39


2.1 Primii paşi cu computerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.1.1 Utilizarea mouse-ului ı̂n mediul Windows . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.1.2 Meniu Start . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.1.3 Ferestre Windows . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2 Organizarea fişierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.1 Directoare şi fşiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.2 Convenţii privind denumirea fişierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.3 Operaţii asupra fişierelor şi directoarelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.3 Accesorii Windows XP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
CUPRINS 3

2.4 Editoare de Text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49


2.4.1 Folosirea unei aplicaţii de editare text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5 Tipărirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

3 Procesare de text 52
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document . . . . . . . . 52
3.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.1.2 Operaţii de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.1.3 Formatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.1.4 Finalizarea unui document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.1.5 Tipărirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.2 Caracteristici avansate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2.1 Tabele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2.2 Grafice şi imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.2.3 Editorul de ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
3.2.4 Fuzionarea documentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.3 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.3.1 Redactarea unei scrisori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

4 Calcul tabelar 82
4.1 Utilizarea foilor şi aplicaţiilor de calcul tabelar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.1.2 Operaţii de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.2.1 Formule şi funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.2.2 Formatare foi de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.3 Vizualizare foi de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4.2.4 Tipărire foi de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.3 Caracteristici avansate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.3.1 Serii de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.3.2 Filtrarea datelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.3.3 Grafice şi diagrame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.3.4 Importarea de obiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

5 Baze de date 104


5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard . . . 104
5.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5.1.2 Crearea unei baze de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de interogare,
selecţie şi sortare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.1 Folosirea formularelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.2 Interogări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.2.3 Crearea rapoartelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

6 Prezentări 131
6.1 Crearea, formatarea şi pregătirea prezentărilor ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . 132
6.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
6.1.2 Operaţii de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
6.1.3 Formatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.2 Realizarea de operaţii de bază cu grafice şi diagrame . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
6.2.1 Grafice şi diagrame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
6.3 Finalizarea şi publicarea prezentării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
6.3.1 Efecte de slide-show . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
6.3.2 Vizionarea unui slide-show . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4 CUPRINS

6.3.3 Tipărirea unei prezentări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

7 Informaţie şi comunicare 147


7.1 Utilizarea Internet şi a operaţiunilor de căutare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.1.1 Navigare web . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.1.2 Căutarea pe web . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
7.2 Utilizarea poştei electronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
7.2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
7.2.2 Mesaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
7.2.3 Administrarea mesajelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
7.2.4 Adresarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

Index de termeni 161

Glosar de termeni 165


Lista de figuri

1.1 Funcţionarea unui sistem de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9


1.2 Principalele componente ale unui sistem de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Topologie liniară (magistrală) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.4 Topologie inelară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.5 Topologie stea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

2.1 Suprafaţa de lucru Windows . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40


2.2 Exemplu de fereastră My Computer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.3 Elementele unei ferestre de aplicaţie (WordPad) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.4 Fereastră Dialog Page Setup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5 Structura directoarelor (a); Proprietăţile unităţii de disc C (b) . . . . . . . . . . . 45
2.6 Afişarea extensiilor ascunse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.7 Crearea unei scurtături ı̂n acelaşi director (a); pe desktop (b) . . . . . . . . . . . . 48
2.8 Sistemul de căutare fişiere ı̂n Windows XP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.9 Caseta de dialog Print . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

3.1 Fereastra aplicaţiei Word XP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53


3.2 Bara de meniuri a aplicaţiei Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Bara cu instrumente de formatare a aplicaţiei Word . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.4 Bara cu instrumente de lucru standard a aplicaţiei Word . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.5 Fereastra de dialog Find and Replace ı̂n Word; opţiunea Find . . . . . . . . . . . . 58
3.6 Fereastra de dialog Find and Replace ı̂n Word; opţiunea Replace . . . . . . . . . . 59
3.7 Caseta de dialog Font ı̂n Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.8 Formatarea paragrafelor ı̂n Word XP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.9 Fereastra de dialog Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering) . . . . . . . 62
3.10 Adăugarea de Antete şi Subsoluri ı̂ntr-un document Word . . . . . . . . . . . . . . 64
3.11 Fereastra de dialog Coloane (Columns) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.12 Inserare celulă la dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.13 Deplasare celule ı̂n jos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.14 Inserare linie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.15 Inserare coloană la stânga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.16 Împărţire ı̂n două celule de aceeaşi dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.17 Împărţirea unei coloane ı̂n două coloane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.18 Împărţirea unui tabel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.19 Sortarea datelor numerice ı̂ntr-un tabel Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.20 Efectuarea de calcule ı̂ntr-un tabel Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.21 Reprezentare grafică a ı̂ntregului Tabel 3.11 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.22 Galeria de modele WordArt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.23 Bara de instrumente de formatare a unui obiect WordArt . . . . . . . . . . . . . . 77
3.24 Bara de instrumente de desenare din Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.25 Introducerea unei formule matematice ı̂ntr-un document Word . . . . . . . . . . . 78
3.26 Exemplu de scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6 LISTA DE FIGURI

4.1 Ecranul Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82


4.2 Bara de instrumente Standard ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.3 Bara de instrumente Format ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.4 Aplicarea funcţiilor SUM, PRODUCT unor serii de date . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.5 Aplicarea funcţiilor de rotunjire unor serii de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.6 Aplicarea funcţiilor reprezentative de dată şi oră ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . 92
4.7 Formatare numere ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.8 Exemplu aplicare formate numere ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.9 Aplicarea formatării condiţionale unui set de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.10 Caseta de iniţializare a unei pagini ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4.11 Generarea seriilor de date ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.12 Opţiunea de filtrare avansată ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.13 Exemplu de tabel de date ce va fi reprezentat grafic . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.14 Paşii asistentului de diagrame din Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4.15 Diagramă de tip coloană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

5.1 Fereastra aplicaţiei Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105


5.2 Crearea unei noi baze de date Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.3 Fereastra noii baze de date creată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.4 Creare tabel nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.5 Crearea unui tabel utilizând expertul ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
5.6 Tabelul Adresses creat cu Table Wizard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
5.7 Meniul contextual asociat unui tabel ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
5.8 Crearea unei relaţii ı̂ntre două tabele ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5.9 Aplicarea unui filtru prin selecţie asupra unui tabel: (a) ı̂nainte de aplicare; (b)
după aplicare filtru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
5.10 Aplicarea unui filtru după machetă asupra unui tabel: (a) ı̂nainte de aplicare; (b)
după aplicare filtru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
5.11 Crearea unui nou formular ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.12 Alegerea câmpurilor prezente ı̂ntr-un formular Access . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.13 Alegerea aspectului unui formular Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5.14 Crearea unui formular ı̂n mod Proiectare (Design) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5.15 Proprietăţile obiectelor dintr-un formular Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.16 Setarea imaginii de fundal a unui formular Access: (a) Fereastra Proprietăţi; (b)
Rezultatul aplicării imaginii de fundal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.17 Adăugarea unui subformular (a)Mod Proiectare; (b) Mod Deschidere . . . . . . . . 123
5.18 Crearea unei noi interogări ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.19 Realizarea unei interogări ı̂n mod Vizualizare Proiect: Selectare tabele . . . . . . . 124
5.20 Crearea unei interogări: (a) Mod Proiect; (b) Rezultat . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.21 Crearea unei interogări: (a) Mod Proiect; (b) Rezultat . . . . . . . . . . . . . . . . 126
5.22 Crearea unui nou raport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.23 Selectarea datelor din tabel ce vor fi afişate ı̂n raport . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5.24 Gruparea datelor după nume ı̂n raport Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5.25 Alegerea aspectului unui raport Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.26 Modificarea caracteristicilor unui raport Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.27 Raport Agendă Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130

6.1 Fereastra aplicaţiei Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133


6.2 Bara de desenare ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
6.3 Caseta de dialog Font din aplicaţia Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.4 Formatare Casetă Text ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
6.5 Galerie organigrame Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.6 Organigramă ierarhică ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.7 Exemplu de organigramă ierarhică ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
LISTA DE FIGURI 7

6.8 Diagramă de tip Excel ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142


6.9 Definirea animaţiilor pentru un obiect ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . 143
6.10 Opţiuni efect animaţie Rotire (Spin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6.11 Adăugarea tranziţiilor ı̂ntre diapozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
6.12 Fereastra Iniţializare pagină ı̂n Power Point . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

7.1 Fereastra Internet Explorer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148


7.2 Opţiuni Internet Explorer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
7.3 Salvarea imaginilor ı̂ntr-o pagină web . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
7.4 Modificarea unui semn de carte ı̂n Internet Explorer . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
7.5 Fereastra de căutare Google . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
7.6 Rezultate căutare utilizând Google . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
7.7 Fereastra aplicaţie Outlook Express . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
7.8 Fereastra New Message (Mesaj Nou) ı̂n Outlook Express . . . . . . . . . . . . . . . 156
7.9 Agenda de adrese ı̂n Outlook Express . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
7.10 Adăugarea unei noi adrese de e-mail ı̂n agenda Outlook Express . . . . . . . . . . 159
7.11 Fereastra Select Recipients ı̂n Outlook Express . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Lista de tabele

1.1 Reprezentarea diferitelor tipuri de date ı̂n calculator . . . . . . . . . . . . . . . . . 12


1.2 Prescurtări ale domeniilor Internet uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

2.1 Extensii uzuale de fişiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47


2.2 Combinaţii rapide de taste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

3.1 Mutarea cursorului cu ajutorul tastaturii ı̂ntr-un document Word . . . . . . . . . . 55


3.2 Selectare bloc text sau elemente grafice cu ajutorul tastaturii ı̂ntr-un document Word 56
3.3 Combinaţii de taste pentru formatarea textului ı̂n Word . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4 Combinaţii de taste pentru mişcarea cursorului ı̂ntr-un tabel . . . . . . . . . . . . 68
3.5 Selectarea unei celule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.6 Selectarea unei coloane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.7 Selectarea unei linii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.8 Selectarea ı̂ntregului tabel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.9 Opţiuni de redimensionare a tabelelor ı̂n Word . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.10 Identificatori text pentru conversie text ı̂n tabel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.11 Exemplu de tabel cu date numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

4.1 Indicatori de stare ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85


4.2 Combinaţii de taste pentru deplasarea ı̂ntr-o foaie de calcul Excel . . . . . . . . . . 86
4.3 Funcţii matematice reprezentative ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.4 Funcţii statistice reprezentative ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.5 Funcţii logice reprezentative ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.6 Funcţii de informare reprezentative ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.7 Funcţii de dată şi oră reprezentative ı̂n Excel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

5.1 Tipuri de date Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110


5.2 Operaţii de calcul predefinite ı̂n Access . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Capitol 1

Concepte de bază ı̂n Tehnologia


Informaţiei (TI)

1.1 IT şi societate


Cantitatea de informaţii existentă ı̂n lume se dublează la fiecare 5-6 ani. S-a trecut de la munca
preponderent fizică la cea majoritar intelectuală. Deci, suntem ı̂n plină societate informaţională, şi
de aceea sunt necesare calculatoarele precum şi cunoştinţe asupra modului lor de utilizare eficientă.
Întreaga societate este bazată pe calculatoare. Acestea constituie atât surse de informaţii cât
şi producători de informaţie. Calculatoarele sunt un element indispensabil ı̂n viaţă, modificând
modul ı̂n care lucrăm, ı̂nvăţăm, comunicăm, ne distrăm.
Lumea ı̂n care trăim a devenit o lume digitală. Putem cumpăra lucruri direct de acasă, prin
intermediul site-urilor de comerţ electronic, putem plăti facturile şi controla bugetul personal uti-
lizând serviciile de finanţe electronice (e-Banking), putem comunica cu oricine, aflat oriunde ı̂n
lume prin e-mail, chat. etc. Servicii de tipul e-research (cercetare bazată pe calculatoare, docu-
mentare şi schimb de informaţii ı̂n mediul virtual), e-Culture (cărţi, biblioteci, muzee virtuale),
e-Learning (sistem educaţional computerizat) nu ar putea fi accesate fără ajutorul calculatorului.

1.2 Calculatorul
Calculatorul este o maşină ce prelucrează informaţiile primite ı̂n mod automat. Pentru aceasta,
utilizatorul trebuie să furnizeze datele de intrare (date ce urmează a fi prelucrate), programul
(lista de instrucţiuni conform căreia se vor prelucra datele). Dacă pentru a ajunge la un rezultat
sunt necesare mai multe operaţii, atunci acesta le va realiza pe rând. Operaţiile şi ordinea ı̂n
care vor fi efectuate sunt date prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului
rezultatele obţinute ı̂n urma prelucrării ( date de ieşire) (Fig 1.1). În timpul prelucrării pot
apare şi date intermediare.

Date de intrare
Calculator
Date de ieşire
Program

Figura 1.1: Funcţionarea unui sistem de calcul


10 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

1.2.1 Reprezentarea datelor ı̂n calculator


Calculatorul este o maşină cu două stări. El ı̂nţelege, manipulează şi prelucrează şiruri de cifre
binare, ce semnifică semnale, comenzi, informaţii, date.
Unitatea elementară de informaţie ı̂n calculator se numeşte bit, abreviat prin ”b”, şi reprezintă
o cifră binară (0 sau 1). Un Byte (octet) este o succesiune de 8 biţi, abreviat prin ”B”.
În sistemul metric (zecimal), se folosesc multiplii de 103 , ı̂n sistemul binar se utilizează multipli
de 210 = 1024 (cea mai apropiată putere a lui 2 faţă de 1000). Multiplii Byte-ului sunt:
• KB (KiloByte) = 1024 B = 210 B;
• MB (MegaByte) = 1024 KB = 220 B;
• GB (GigaByte) = 1024 MB = 230 B;
• TB (TerraByte) = 1024 GB = 240 B;
• PB (PentaByte) = 1024 TB = 250 B;
• EB (HexaByte) = 1024 PB = 260 B;
Informaţia dintr-un text corespunde limbajului uman ce utilizează 10 cifre, 26 litere mici,
26 litere mari şi caractere speciale. Acest ansamblu de simboluri nu poate fi ı̂nţeles de către
calculator, care ı̂nţelege numai sistemul binar. De aceea informaţia trebuie transformată ı̂n formă
binară. Această operaţie de transformare se numeşte codificare internă a informaţiei.
Reprezentarea informaţiei alfanumerice se face prin cuvinte de cod de 8 cifre binare
(biţi). Lungimea de 8 cifre permite construirea a 256 cuvinte de cod diferite ce acoperă necesarul
unei aplicaţii. Lungimea de 8 cifre a devenit un standard impus de IBM, prin codul EBCDIC
(Extended Binary Coded Decimal Interchange Code). Următorul cod care s-a impus a fost codul
ASCII (American Standard Code for Information Interchange) care a devenit codul calculatoarelor
compatibile IBM, PC şi conţine setul extins de caractere ı̂n număr de 256. Fiecare caracter (literă,
cifră, blanc sau caracter special) este codificat printr-o secvenţă de lungime fixă folosind codul
ASCII. Astfel caracterul A este reprezentat prin secvenţa 0100001, iar caracterul 9 prin 00111001.
Reprezentarea internă a numerelor se face diferenţiat, ı̂n funcţie de tipul informaţiei:
• numere ı̂ntregi cu semn sau fără semn;
• numere reale.
Reprezentarea numerelor ı̂ntregi. Fiecare număr ı̂ntreg pozitiv sau negativ este codificat
ca un număr binar de lungime fixă. Lungimea secvenţei binare este multiplu de 8 biţi: 8, 16,
32, etc. Pentru completarea secvenţei de biţi se adaugă la stânga zerouri nesemnificative. La
reprezentarea numerelor ı̂ntregi cu semn, primul bit din stânga reprezentării indică semnul, astfel:
1 pentru negativ şi 0 pentru pozitiv.

Exemplul 1.2.1.1 Dacă se reprezintă un ı̂ntreg fără semn, fie 9 acest număr, pe 16 biţi, atunci
se obţine:
9(10) = 1001(2) → 0000 0000 0000 1001.

Rezultă că domeniul de reprezentare a ı̂ntregilor fără semn utilizând 8 cifre binare este 0 . . . 255,
iar pentru 16 cifre binare este 0 . . . 65535.
Domeniul de definiţie al unui ı̂ntreg cu semn, reprezentat pe 8 cifre binare (octet sau byte)
este −128 . . . 127, iar pe cuvinte de 16 biţi este −655356 . . . 65535.
Reprezentarea numerelor reale. Numerele reale sunt formate din semn, parte ı̂ntreagă
şi parte fracţionară. Acestea pot fi reprezentate ı̂n două moduri: ı̂n virgulă fixă sau ı̂n virgulă
mobilă. În reprezentarea ı̂n virgulă fixă se presupune că partea ı̂ntreagă este despărţită de
partea fracţionară printr-o virgulă imaginară care se află ı̂n poziţie fixă. În acest caz sunt fixe atât
numărul de poziţii ale părţii ı̂ntregi cât şi cele ale părţii fracţionare. Acest mod de reprezentare
este dezavantajos deoarece nu permite decât reprezentarea unei game reduse de numere reale.
1.2 Calculatorul 11

Exemplul 1.2.1.2 118.625 reprezentat pe 16 biţi (8 pentru partea ı̂ntreagă, 8 pentru partea
fracţionară):

01110110
| {z } 10100000
| {z } = 76A016 .
118(2) 0.625∗28 =160(2)

În reprezentarea ı̂n virgulă mobilă, numerele reale sunt reprezentate prin exponent şi
mantisă, ı̂n notaţia ştiinţifică. Semnul este reprezentat pe primul bit (0 pentru număr pozitiv, 1
pentru negativ). Pe următorii 8 biţi este reprezentată mantisa, iar pe următorii 23 de biţi este
reprezentarea binară normalizată a numărului.

Exemplul 1.2.1.3 118.625 este număr pozitiv, deci va avea primul bit 0.
Mantisa se calculează prin normalizarea reprezentării binare ı̂n virgulă fixă a numărului:

118.625 = 1110110.10100000 = 1.110110101 ∗ 26 ,

deci mantisa = 6 + 127 = 133 = 10000101(2) .

118.625 = |{z}
0 10000101
| {z } 11101101010000000000000
| {z } = 42F 6A000(16)
semn mantisă reprezentare număr

În Tabelul 1.1 sunt reprezentate sistemele de reprezentare internă a datelor ı̂n calculator, pentru
toate tipurile de date ce pot fi prelucrate cu ajutorul calculatorului:

Exemplul 1.2.1.4 Exemple de reprezentare a datelor de diferite tipuri ı̂n calculator:

1. Texte:
’A’ = 65(10) = 01000001(2) - ocupă 1B
’b’ = 97(10) = 01100010(2) - ocupă 1B
’1’ = 49(10) = 00110001(2) - ocupă 1B

2. Numere:
24(10) = 00011000(2)
−24(10) = 11101000(2)
0.5(10) = 01000000100000000000000000000000(2)

3. Imagini statice:
Codificarea culorilor:

- cu 1 bit se pot codifica 2 culori (0 = negru, 1 = alb);


- cu 3 biţi se pot codifica 8 = 23 culori: R (roşu) = 22 , G (verde) = 21 , B (albastru) =
20
000 = Negru, 001 = Albastru, 010 = Verde, 011 = Cyan, 100 = Roşu, etc.

4. O imagine cu 16 Mculori (24 biţi / pixel) la o rezoluţie de 640*480 pixeli ocupă:

640 × 480 × 24 biţi/pixel = 921600B = 900KB.

5. 1 secundă de sunet vocal cu eşantionare pe 8 biţi, la 8 kHz ocupă 8 kB.


12 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Tipul de date Modul de reprezentare Observaţii


Codul ASCII În codul ASCII fiecare
Text (cod pe 7 biţi ⇒ caracter se reprezintă
(caractere, date 128 coduri) pe un octet
alfanumerice, caractere speciale) Codul ASCII-extins În codul ASCII extins fiecare
(cod pe 8 biţi) caracter se reprezintă
⇒ 256 coduri pe un octet
Codul UNICODE În codul UNICODE fiecare
(cod pe 21 biţi caracter se reprezintă
⇒ 1.114.111 coduri) pe 1/2/4 octeţi
Numere virgulă fixă Numerele ı̂ntregi ocupă
pentru numere ı̂ntregi, 1, 2 sau 4 octeţi,
virgulă mobilă iar numerele reale ocupă
pentru numere reale 4 sau 8 octeţi
Imagini (desene Numere asociate culorii Imaginea este o colecţie
grafice, fotografii) fiecăruia din cele n ∗ m de puncte grafice (pixels)
(Ox * Oy) puncte grafice colorate; numărul de puncte
ale imaginii grafice depinde de rezoluţia
imaginii; fiecare culoare se
reprezintă printr-un număr, care
ocupă 1 ÷ 24 biţi
(pentru 2 ÷ 16 Mculori)
Numere asociate Semnalul audio analogic
Sunete eşantioanelor semnalului (unda sonoră) este eşantionat
(cca. 44000 de eşantioane/secundă)
fiecare eşantion este un număr
care ocupă 1 sau 2 octeţi
Video Numere asociate Semnalul video analogic
fiecărui cadru eşantionat (imaginile ı̂n mişcare)
(imagine) este eşantionat; rezultă
secvenţe de imagini (statice),
numite cadre (min. 30 cadre/sec)

Tabel 1.1: Reprezentarea diferitelor tipuri de date ı̂n calculator

1.2.2 Hardware şi software


Calculatorul este alcătuit din două componente principale:

• hardware - echipamente fizice;

• software - programe şi date.

Hardware-ul reprezintă echipamentele fizice din care este alcătuit un sistem de calcul, ı̂n care
circuitele electronice prelucrează automat informaţiile şi asigură comunicarea ı̂ntre utilizator şi
sistem. Hardware-ul trebuie să asigure următoarele funcţii:

1. funcţia de memorare;

2. funcţia de comandă şi control ;

3. funcţia de prelucrare;

4. funcţia de intrare/ieşire.
1.2 Calculatorul 13

Funcţia de memorare asigură memorarea datelor şi a programelor şi are ca suport memoria
internă şi memoria externă. În memoria internă sunt stocate datele şi programele ce se prelucrează
la un moment dat. ı̂n memoria externă sunt stocate toate datele şi programele necesare, ı̂n anumite
situaţii, sistemului de calcul.
Funcţia de comandă şi control asigură extragerea instrucţiunilor din memoria internă,
analiza instrucţiunilor, comanda de executare a unei operaţii, extragerea datelor din memoria
internă, precum şi aranjarea datelor de ieşire ı̂n memoria internă.
Funcţia de prelucrare asigură efectuarea operaţiilor aritmetice (adunare, scădere, ı̂nmulţire,
ı̂mpărţire) şi a celor logice (AND, IF, NOT). Funcţia este realizată de Unitatea Aritmetico-Logică.
Funcţia de Intrare/Ieşire asigură introducerea datelor ši programelor ı̂n memoria internă
şi furnizarea rezultatelor.
Software-ul sistemului de calcul este format din programele destinate să asigure conducerea
şi controlul procesului de prelucrare a informaţiei, precum şi efectuarea unor lucrări curente.
Programul este o colecţie organizată de comenzi şi operaţii ce sunt transmise calculatorului,
numite instrucţiuni. Ele sunt codificate ı̂n mod binar şi sunt tratate de unitatea de comandă şi
control. O instrucţiune poate conţine următoarele informaţii:
• codul operaţiei de executat;
• adresa primului operand;
• adresa celui de al doilea operand;
• adresa locaţiei de memorie unde va fi depus rezultatul.
Software-ul este format din două componente:
• sistemul de operare;
• programele de aplicaţie.
Sistemul de operare cuprinde programele de bază care controlează ı̂ntreaga activitate a
calculatorului. Acesta asigură legătura dintre componentele logice şi fizice ale sistemului, şi este
furnizat ı̂mpreună cu sistemul de calcul de către firma producătoare.
Sistemul de operare gestionează resursele calculatorului, care sunt de două tipuri:
• resurse fizice: componentele hardware;
• resurse logice: componentele software.
Programele de aplicaţie sunt mulţimi organizate de instrucţiuni care se atribuie calcula-
torului pentru a efectua operaţiile specifice unei anumite aplicaţii. Acestea sunt scrise de către
programatori la cererea utilizatorilor şi codifică, ı̂ntr-un limbaj de programare, algoritmul de re-
zolvare al respectivei probleme.

1.2.3 Tipuri de calculatoare


În evaluarea unui sistem de calcul, sunt luate ı̂n considerare următoarele performanţe:
• dimensiunea memoriei interne;
• viteze de prelucrare;
• numărul de procesoare;
• dimensiunea memoriei externe;
• numărul maxim de utilizatori;
• costul.
14 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Calculatoarele se clasifică ı̂n funcţie de mai multe criterii:

• domeniu de utilizare;

• modul de reprezentare a datelor;

• performaţe;

• principiu de funcţionare.

În funcţie de domeniul de utilizare, există două tipuri de calculatoare:

• calculatoare specializate: pot fi utilizate doar pentru rezolvarea unui domeniu restrâns de
probleme;

• calculatoare universale: asigură rezolvarea unei game variate de probleme, cu ajutorul unor
programe aplicative diverse.

Din punctul de vedere al modului de reprezentare a datelor, calculatoarele se pot clasifica


ı̂n următoarele trei categorii:

• calculatoare numerice: prelucrează doar date codificate binar. Prelucrarea se realizează pe


baza unui program memorat ce descrie algoritmul de lucru.

• calculatoare analogice: prelucrează mărimi fizice (tensiune, presiune, temperatură, etc.).


Aceste calculatoare creează modelul matematic al unui sistem fizic real caracterizat de anu-
mite mărimi fizice, ce sunt reprezentate şi manipulate cu ajutorul circuitelor electronice.

• calculatoare hibride: sunt alcătuite dintr-un calculator numeric şi un calculator sau o com-
ponentă analogică.

În funcţie de performanţe (memorie, viteză de prelucrare, arhitectură, etc.), calculatoarele


numerice se clasifică astfel:

• microcalculatoare: cel mai simplu sistem de calcul, dotat cu un singur procesor; poate fi
utilizat de un singur utilizator la un moment dat;

• minicalculatoare: poate fi utilizat simultat de către mai mulţi utilizatori (20-50 terminale
alcătuite din tastatură şi display); are un singur procesor;

• calculatoare de capacitate mare (mainframe): sistem cu putere mare de calcul; acesta poate
fi utilizat simultan de mai mulţi utilizatori şi permite conectarea a mai multor sute de termi-
nale. Este dotat cu unul sau două procesoare de putere mare, pentru efectuarea calculelor şi
mai multe procesoare de putere mică ce asigură administrarea transferului de date cu memo-
ria externă. Este folosit ı̂n aplicaţii de gestiune economică, ı̂n ı̂ntreprindari mari, instituţii
guvernamentale şi universităţi.

• supercalculatoare: sistem cu putere foarte mare de calcul. Lucrează ı̂n sistem multi-user,
permiţând conectarea mai multor sute de terminale. Poate avea mai multe procesoare foarte
rapide pentru efectuarea calculelor şi mai multe procesoare mai lente, pentru administrarea
transferurilor de date.

Din punctul de vedere al principiului de funcţionare, se pot distinge trei tipuri de calcula-
toare:

• calculatoare mecanice;

• calculatoare electro-mecanice;

• calculatoare electronice.
1.2 Calculatorul 15

1.2.4 Părţile principale ale unui calculator


Conceptul actual de calculator a fost definit de John von Neumann ı̂n 1947 şi semnifică un cal-
culator electronic, numeric, care funcţionează pe bază de program memorat.
După cum se observă ı̂n Figura 1.2, un sistem de calcul este format din trei unităţi de prelucrare,
ce sunt conectate ı̂ntre ele prin intermediul a trei căi, numite bus-uri, separate de transfer a
informaţiei.
Bus Date
Unitatea centrală Memoria
(CPU)

Bus Adrese
Bus Control

Lumea externă
Unitatea I/O

Figura 1.2: Principalele componente ale unui sistem de calcul

În continuare vom analiza pe scurt scopul acestor elemente.


Unitatea centrală de procesare (CPU - Central Processing Unit) are rolul de a extrage
instrucţiunile memorate ı̂ntr-un dispozitiv de stocare denumit memorie, de a decodifica aceste
instrucţiuni şi apoi de a prelucra datele cerute de instrucţiuni. Rezultatele acestor prelucrări pot
fi depozitate ı̂ntr-un registru intern al CPU, pot fi depuse ı̂ntr-o locaţie de memorie sau trimis la
un dispozitiv de intrare/ieşire (I/O - Input/Output). Astăzi, CPU se bazează pe un singur
circuit integrat, numit microprocesor.
Circuitul integrat este o capsulă ı̂n interiorul căruia se găsesc sute de mii de circuite elec-
tronice. Acesta se mai numeşte şi chip şi se montează pe placa de bază a calculatorului.
Microprocesorul este format din circuite electronice cu ajutorul cărora el poate interpreta
şi executa instrucţiunile. Instrucţiunile reprezintă codificarea comenzilor de operaţii pe care
trebuie să le execute calculatorul. Deoarece calculatorul este o maşină cu două stări, aceste
instrucţiuni vor fi şiruri de cifre binare, iar codul folosit se numeşte cod maşină. Setul de
instrucţiuni pe care procesorul ı̂l ı̂nţelege şi ı̂l execută se numeşte limbaj maşină.
Pentru executarea operaţiilor unitatea aritmetico-logică dispune de o memorie proprie, de di-
mensiuni reduse, organizată sub formă de regiştri. Atunci când procesorul execută o instrucţiune,
din memoria internă sunt aduse ı̂n regiţri operaţiile pe care trebuie să le execute UAL.
Microprocesorul poate executa următoarele operaţii:
• cele patru operaţii aritmetice de bază;
• operaţiile logice: AND, NOT, OR, XOR, cu ajutorul cărora se poate controla ordinea ı̂n
care se execută operaţiile, folosind:
– textul, adică operaţia de comparare ı̂ntre două operaţii;
– saltul condiţionat, adică executarea unei anumite instrucţiuni ı̂n funcţie de o condiţie;
– repetiţia, adică executarea repetată a unei secvenţe de instrucţiuni.
Unitatea de memorie are rolul de a stoca instrucţiunile pentru CPU, precum şi datele asupra
cărora vor opera instrucţiunile. Aceste instrucţiuni trebuie să fie memorate anterior ı̂nceperii
16 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

desfăşurării programului de prelucrare. De asemenea, unele date pot fi memorate anterior pornirii
prelucrării, iar rezultatele prelucrării se memorează ı̂n timpul execuţiei programului.Această mem-
orie constituie suportul fizic necesar desfăşurării operaţiilor executate de CPU.
Din punct de vedere tehnologic, dispozitivele de memorie pot reţine informaţia

• numai când sunt alimentate electric; ı̂n acest caz avem de-a face cu memoria volatilă;

• atunci când nu sunt alimentate electric, formând memoria nevolatilă şi care este folosită ı̂n
mod special la stocarea programelor, pentru iniţializarea calculatorului şi stocării sistemului
de operare.

Întrucât toate datele şi instrucţiunile sunt codificate ı̂ntr-o reprezentare binară, memoria va
depozita secvenţe de biţi. Fiecare bit este reprezentat printr-un comutator electronic individual,
cu două stări: 0 (OFF), respectiv 1 (ON). Informaţia se găseşte ı̂n memoria internă sub formă de
cifre binare grupate ı̂n octeţi sau ı̂n cuvinte pe care le prelucrează procesorul. Memoria internă este
ı̂mpărţită ı̂n locaţii de memorie identificate ı̂n mod unic printr-o adresă. Adresa este un cuvânt
binar prelucrat de către procesor, prin care acesta identifică poziţia unei locaţii din memorie.
Memoria externă este un suport electromagnetic reutilizabil, pe care informaţia se păstrează
codificat sub formă binară, prin magnetizarea particulelor feromagnetice după două direcţii de
magnetizare, corespunzătoare celor două cifre binare. Memoria externă păstrează datele din afara
sesiunii de lucru. Suporturile electromagnetice folosite ca memorie externă sunt: banda magnetică,
discul magnetic caseta magnetică.
Dispozitivele de Intrare/Ieşire permit transferul informaţiei ı̂ntre CPU, memorie şi lumea
externă. Funcţional, aceste dispozitive de I/O pot fi apelate de către CPU ı̂ntr-un mod similar
memoriei, dispunând la rândul lor de un set de adrese. În mod clasic, schimbul de informaţii
cu exteriorul se face sub controlul CPU, dar există tehnici ce permit accesul la memorie fără
intervenţia CPU (DMA - Direct Memory Access).
Dispozitivele de intrare asigură transferul informaţiilor către calculator prin operaţia de
READ (citire). Din această categorie fac parte: tastatura, mouse-ul, cititorul de cartele, creionul
optic, scanner-ul, microfonul, etc. Informaţiile citite pot fi: texte, imagini, muzică, comenzi
vocale, etc. Indiferent de tipul informaţiei, principiul de funcţionare al unui dispozitiv de intrare
este acelaşi: preia informaţia, o ı̂mparte ı̂n unităţi conform unui algoritm propriu, codifică fiecare
unitate ı̂ntr-o secvenţă de biţi şi transmite această secvenţă procesorului.
Dispozitivele de ieşire sunt folosite pentru a comunica utilizatorului rezultatele operaţiilor
executate şi informaţii despre starea sistemului prin operaţii de scriere (WRITE). Din această cat-
egorie fac parte: monitorul, imprimanta, plotter-ul, difuzorul. Aceste dispozitive primesc secvenţe
de biţi de la procesor, pe care le decodifică astfel ı̂ncât să poată fi ı̂nţelese de către utilizator sub
formă naturală.
Dispozitivele de intrare/ieşire sunt utilizate pentru a realiza comunicarea ı̂n ambele sen-
suri, prin operaţii de citire şi scriere. Din această categorie fac parte: placa multimedia, consola.
Busul (magistrala) de date este acea cale ce leagă cele trei blocuri func tionale (o parte a sa
poate să iasă şi ı̂n exteriorul sistemului) ci pe care se transmit datele propriu-zise sau instrucţiunile
programului.
Busul (magistrala) de adrese este calea pe care sunt transmise de către CPU adresele
către memorie ı̂n momentul ı̂n care se realizează o operaţie de citire sau scriere cu memoria sau
se vehiculează adresele dispozitivului de I/O ı̂n cazul unui transfer către un dispozitiv periferic.
Busul (magistrala) de comenzi vehiculează semnalele de comandă şi control către toate
aceste blocuri şi permite o sincronizare armonioasă a funcţionării sistemului de calcul.

1.3 Hardware
În cele ce urmează vom prezenta noţiunile prezentate ı̂n subsecţiunea 1.2.4 pe larg.
1.3 Hardware 17

1.3.1 Unitatea Centrală de Procesare - CPU


Unitatea Centrală de Procesare, sau procesorul, este ”creierul”, sau ”sistemul nervos” al
calculatorului. Este format dintr-un set de circuite electronice care:

• interpretează şi execută instrucţiunile unui program stocat ı̂n memoria internă;

• asigură comunicarea cu dispozitivele de intrare/ieşire;

• interacţionează strâns cu memoria internă: preia date şi program din unitatea de memorie
internă şi stochează temporar date ı̂n memoria internă.

Procesoarele diferă ı̂ntre ele prin:

• numărul de instrucţiuni executate ı̂n unitate de timp;

• viteza de execuţie;

• cantitatea de memorie pe care o pot adresa.

Indiferent de tip, orice procesor conţine patru mari blocuri funcţionale:

• unitatea de comandă şi control (UCC);

• unitatea aritmetico-logică (UAL);

• regiştri proprii;

• unitatea de interfaţă cu celelalte componente ale sistemului (UI).

Unitatea de Comandă şi Control coordonează şi controlează ı̂ntreaga activitate de prelu-
crare la nivelul componentelor calculatorului. Aceasta execută instrucţiunile unui program astfel:

• extrage din memoria internă o instrucţiune din program;

• decodifică instrucţiunea pentru a afla ce operaţii trebuie să execute şi ce date sunt necesare;

• extrage din memoria internă datele necesare prelucrării;

• activează circuitele corespunzătoare din UAL pentru a executa operaţia cu datele solicitate;

• scrie la o anumită adresă de memorie rezultatul obţinut.

Regiştrii folosesc drept memorie tampon ı̂n timpul executării unei instrucţiuni.
Unitatea Aritmetico-Logică reprezintă ansamblul de circuite electronice prin care se real-
izează prelucrarea datelor cerute prin instrucţiuni sau comenzi. Prelucrarea se face prin operaţii
aritmetice, logice şi de comparare. Fiecare circuit este specializat să realizeze una dintre operaţiile
de bază.
Regiştrii proprii funcţionează ca o memorie proprie a procesorului ı̂n care acesta păstrează
temporar informaţiile. Există mai multe tipuri de regiştri:

• registrul de date: sunt stocate datele şi rezultatele prelucrării;

• registrul de instrucţiuni: se păstrează codul instrucţiunii curente;

• registrul contor-program: este memorată adresa instrucţiunii ce urmează a fi executată;

• registrul contor-date: se păstrează adresa datelor ce urmează a fi prelucrate.


18 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Unitatea de Interfaţă cu celelalte componente ale calculatorului asigură, prin intermediul


bus-urilor, legătura dintre procesor şi celelalte componente ale calculatorului: memoria internă
şi dispozitivele de intrare/ieşire. Aceasta realizează funcţia de transfer a datelor de la şi spre
procesor.
Comunicarea procesorului cu celelalte componente cum ar fi controlerul adaptorului de discuri,
controlerul adaptorului video, etc. se realizează prin intermediul unor puncte de intrare in procesor
denumite porturi.
Calculatorul desfăşoară diferite activităţi ce au nevoie de acces la procesor pe rând. Rezultă
că procesorul trebuie să ı̂ntrerupă o activitate pentru a executa o alta. De exemplu, acţionarea
unei taste reprezintă o ı̂ntrerupere. Întreruperile pot fi determinate prin mecanisme hardware
şi software.
Întreruperea hardware este declanşată de un semnal de ı̂ntrerupere, prin care se cere pro-
cesorului să acţioneze ca urmare a unui eveniment. Fiecare ı̂ntrerupere are asociat un număr unic
de identificare.
Pentru a executa opertaţiile, procesorul dispune şi de stive (STACK). Stiva este utilizată ca o
zonă de memorie temporară a datelor pe care le prelucrează procesorul. La o cerere de ı̂ntrerupere
procesorul trebuie să salveze datele din aplicaţia curentă pentru a le putea utiliza ulterior şi comută
pe o altă aplicaţie. Stiva este locul unde sunt salvate aceste date.
Un procesor este caracterizat de următoarele atribute:

• tip;

• frecvenţă de lucru;

• lungimea cuvântului.

Piaţa sistemelor de calcul este dominată de trei familii mari de procesoare:

• Intel: familia X86 - I 80x86(t), unde x = generaţia procesorului: 0÷4, ≥ 5 se numesc Pentium
(Pro, II, III*, 4, Mendocino, Celeron, etc.), t = varianta de procesor: SX, DX/DX2/DX4.

• AMD: K6, K7, Athlon, Duron, Palomino, etc.

• Motorola - familia M 68x, unde x=00÷070, folosite de calculatoarele Macintosh realizate de


firma Apple.

Frecvenţa de lucru este frecvenţa de tact a ceasului. Acesta este cel ce stabileşte frecvenţa
impulsurilor pentru circuitele calculatorului, prin care li se comandă acestor circuite să execute
operaţii. Frecvenţa se măsoară ı̂n MHz/GHz, reprezentând număr de milioane/miliarde de cicluri
(impulsuri) pe secundă. Cu cât această frecvenţă este mai mare, cu atât sistemul este mai perfor-
mant. Valorile frecveţelor de tact sunt standardizate. Are valori ı̂ntre 2MHz÷4MHz (la 8 biţi) şi
4.77 MHz ÷ 3.8GHz (la PC-uri).
Cuvântul reprezintă numărul de biţi, multiplu de octet care pot fi prelucraţi la un moment
dat de către procesor. Dimensiunea cuvântului depinde de capacitatea de stocare a regiştrilor.
Cu cât aceasta este mai mare, cu atât sistemul este mai performant şi viteza de lucru este mai
mare. Lungimea cuvântului este de 16b (până la procesorul 386), 32b, 64b (utlimele generaţii de
procesoare).
Prin cuvânt intern se ı̂nţelege numărul de biţi care pot fi prelucraţi de procesor ı̂ntr-o singură
operaţie. Prin cuvânt extern se ı̂nţelege numărul de biţi care pot fi transmişi de către procesor
la magistrala de date pentru a putea fi transportate ı̂n paralel.
Viteza de prelucrare reprezintă numărul de instrucţiuni pe secundă (MIPS) sau numărul de
milioane de instrucţiuni ı̂n virgulă mobilă pe secundă (M(ega)FLOPS). Are valori ı̂ntre 0.5 MIPS
÷ 416 MIPS (pentru Pentrium II MMX la 200). Acest indicator este treptat ı̂nlocuit, deoarece
noile procesoare execută, ı̂n anumite cazuri, mai multe instrucţiuni ı̂ntr-un singur ciclu de ceas
(unitate de execuţie superscalară).
1.3 Hardware 19

1.3.2 Unitatea de memorie


Caracteristicile memoriei interne sunt: capacitatea, timpul de acces şi ciclul de memorie. Capaci-
tatea memoriei interne arată dimensiunea depozitului de informaţie. Timpul de acces reprezintă
intervalul de timp care se scurge din momentul ı̂n care s-a emis o cerere de acces la memorie
pentru a se executa o operaţie de citire sau scriere şi momentul ı̂n care a ı̂nceput efectiv să se
execute operaţia respectivă. Ciclul de memorie reprezintă intervalul de timp ı̂n care se realizează
o operaţie ı̂n memorie. Se măsoară ı̂n microsecunde sau monosecunde.
Există două tipuri de memorie internă: memoria ROM şi memoria RAM.
Memoria ROM (Read-Only Memory) este o memorie permanentă care se poate citi dar nu se
poate scrie. În ROM este manevrat un microprogram de tip firmware (ı̂nscris de către producător),
destinat iniţierii lucrului cu calculatorul la punerea sub tensiune a acestuia. Utilizatorul nu are
acces la memoria ROM.
Memoria RAM (Random Access Memory) este o memorie ı̂n care se poate scrie şi din care
se poate citi. La scoaterea de sub tensiune a sistemului, informaţiile scrise aici se pierd. Memoria
RAM păstrează programele sistemului de operare al utilizatorului, iar utilizatorul are acces la
aceasta.
Capacitatea memoriei interne a unui calculator este dată de dimensiunea memoriei RAM
şi este o caracteristică de performanţă a sistemului.
Noile generaţii de calculatoare sunt dotate cu memorie CMOS permanentă, ı̂n care se poate
citi şi scrie. Această memorie păstrează conţinutul ı̂n afara sesiunii de lucru, deoarece are un
acumulator propriu care ı̂ asigură alimentarea atunci când calculatorul este oprit. În CMOS sunt
păstrate informaţii despre configuraţia sistemului, tipul şi capacitatea hard-disk-ului, capacitatea
memoriei interne, data calendaristică, parola de acces, etc. Aceste informaţii pot fi modificate de
către utilizator atunci când acesta reconfigurează calculatorul.
Calculatoarele mai au un tip de memorie, denumită memorie cache. Aceasta aparţine proce-
sorului şi este o memorie tampon ı̂ntre memoria RAM şi procesor. Memoria cache este mai rapidă
decât memoria RAM. Aici pot fi aduse din RAM blocuri de instrucţiuni pentru a fi executate de
procesor. Cu cât memoria cache este mai mare, cu atât creşte viteza de lucru a calculatorului.
Memoria internă este un depozit de informaţie ı̂n care comenzile, semnalele, textele, numerele,
imaginile, etc. sunt reprezentate ı̂n codificare binară. Pentru regăsirea informaţiei, memoria
internă a fost ı̂mpărţită ı̂n locaţii de memorie ce sunt identificate printr-o adresă unică. Dimen-
siunea locaţiei de memorie diferă de la un calculator la altul şi poate fi ı̂ntre 1 bit şi 60 biţi (8, 12,
16, 18, 24, 27, 32, 36, 48, 60).
Lungimea cuvântului de adresă reprezintă numărul de cifre binare folosite pentru exprimarea
adresei. Acest număr de cifre binare determină câte numere binare pot fi exprimate cu aceste
cifre, deci numărul de adrese diferite care pot fi exprimate. Primele calculatoare foloseau cuvinte
de adresă de 16 biţi, iar următoarele generaţii cuvinte de 32 sau 64 biţi.

1.3.3 Dispozitive de intrare


Există mai multe tipuri de dispozitive de intrare, dintre care amintim: tastatura, mouse-ul, track-
ball, trackpad, trackpoint, scanner, ecran tactil (touch screen), camera video/foto digitală, modem,
etc.
Tastatura este un dispozitiv de intrare de tip STRING cu ajutorul căreia utilizatorul transmite
comenzi şi date calculatorului, sub forma unor şiruri de caractere. Fiecare caracter se generează
prin acţionarea unei taste electronice, care are ca efect ı̂nchiderea unui circuit prin care se generează
un cod unic (codul ASCII al caracterului respectiv). Tastatura se conectează la calculator printr-
un port (conector) special.
Tipul tastaturii este definit de primele 6 taste din stânga, din primul rând de taste alfabet-
ice. Ţarile anglo-saxone folosesc tastaturi QWERTY, cele francofone tastaturi AZERTY, iar cele
germanice tastaturi QWERTZ. Tastatura standard românească este o variantă QWERTZ ı̂n care
s-au stabilit tastele pentru caracterele ”ăı̂şţâ” ı̂n poziţia tastelor ”[ ] ; ’ \ ”. Sistemele de oper-
are Windows actuale permit reconfigurarea software a tastaturii (de exemplu, utilizarea aceleiaşi
20 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

tastaturi alternativ, ı̂n standard american şi ı̂n standard românesc).


Tastatura conţine ı̂n mod uzual 102 taste plus taste funcţinale plus taste/butoane speciale
(Internet, Email, Office, etc), ı̂mpărţite ı̂n patru blocuri principale:

1. tastatura alfanumerică include tastele pentru cifre, litere mari şi mici, semne speciale şi
bara de spaţiu. De asemenea aici se află codurile comenzilor de retur de car (carriage return)
şi salt la o linie nouă (line feed) <ENTER>, tabulare <TAB>, ı̂ntreruperea unui program
<ESC>, tipărirea ecranului la imprimantă <PRINT SCREEN>, suspendarea temporară a
execuţiei <PAUSE/BREAK>.

2. tastatura de editare ce conţine tastele pentru editarea unui text: <PAGE UP>, <PAGE
DOWN>, <HOME>, <END>, comutare ı̂ntre modul insert şi modul suprascriere <INSERT>,
ştergere <DELETE>, şi <BACKSPACE>.

3. tastatura numerică este destinată introducerii datelor numerice şi a operaţiilor aritmetice,
la care se adaugă separatorul zecimal <.>.

4. tastele funcţionale conţin 12 taste notate cu <F1>, <F2>, ..., <F12> care au ataşate
diferite comenzi sau grupuri de comenzi specifice programului care controlează activitatea
calculatorului.

Tasta caldă, prin acţionare, generează un cod către calculator, care poate reprezenta un
caracter sau o comandă. Tasta rece nu generează cod prin apăsare, folosindu-se ı̂ntotdeauna
ı̂mpreună cu o altă tastă pentru a schimba codul acesteia. Tastele reci sunt <SHIFT>, <ALT>,
<CTRL>.
Tastele comutator, <CAPS LOCK>, <NUM LOCK>, <INSERT> comută ı̂ntre caractere
mici şi caractere mari, ı̂ntre tastatura de editareşi tastatură numerică, respectiv ı̂ntre corectura
cu inserare şi corectura cu suprascriere.
Tastaturile pot fi, din punctul de vedere al dimensiunii: desktop sau portabilă (ultra-plată).
Pot avea formă standard, ergonomică, wireless (cordless - fără fir, cu raze infraroşii sau unde
radio), cu ”palm rest” detaşabil, etc.
Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare utilizat ı̂n toate aplicaţiile care au interfeţe
cu utilizatorul prin ferestre, casete de dialog, meniuri şi obiecte. Poziţia mouse-ului este ı̂n
corespondenţă cu poziţia unui cursor pe ecranul display-ului, diferit de cursorul text. Cu aju-
torul mouse-ului se pot executa patru operaţii:

• operaţia de indicare: cursorul de mouse este deplasat pe ecran pentru a indica un anumit
obiect;

• operaţia click: se apasă scurt un buton al mouse-ului;

• operaţia click dublu: se apasă scurt, de două ori, succesiv, un buton al mouse-ului;

• operaţia de glisare (tragere): mouse-ul, având un buton apăsat se deplasează ı̂ntre două
puncte pe masa de lucru, cauzând deplasarea conformă a cursorului pe ecran.

Există mai multe tipuri de mouse-uri clasificate după:

• numărul de butoane: cu 2, 3 sau 5 butoane şi opţional o rotiţă pentru scroll/zoom;

• tipul portului prin care se conectează la calculator: serial, paralel, USB;

• cu/fără fir: cordless, wireless, conectare prin infraroşu sau unde radio sau Bluetooth;

• tehnologie: mecanic (cu bilă), optic, laser;

• compatibilitate: Microsoft, Genius, Logitech, etc.


1.3 Hardware 21

Mouse-ul poate fi reconfigurat prin software pentru a putea fi utilizat cu mâna dreaptă sau cu
mâna stângă.
Trackball este un dispozitiv de intrare similar unui mouse aşezat invers (cu bila ı̂n sus). Acesta
nu trebuie deplasat pe masă şi se utilizează la calculatoarele portabile, fiind integrat ı̂n tastatură.
Trackpad este o suprafaţă rectangulară plată, plasată pe tastatură. Deplasarea cursorului se
realizează prin atingerea suprafeţei cu degetul. Se foloseşte la calculatoarele portabile sau ı̂n unele
tipuri speciale de tastaturi.
Trackpoint este un dispozitiv asemănător cu joystick-ul. Se utilizează la notebook-uri, fiind
un mic căpăcel de cauciuc amplasat ı̂ntre tastele G, H şi B, care prin apăsare asigură deplasarea
pe ecran.
Scanner-ul este un dispozitiv de citire optică. Imaginea scanată este digitizată, respectiv
descompusă ı̂ntr-o matrice de puncte grafice colorate. Fiecare punct colorat este reprezentat
printr-un număr de biţi (24 ÷ 48), care se numeşte ”adâncime de culoare”.
Un scanner are următoarele caracteristici:
• rezoluţia optică: numărul punctelor grafice per inch (de exemplu: 2400 × 2400 dpi);
• rezoluţia interpolată: numărul de puncte grafice pe care scannerul le recunoaşte pe o unitate
de suprafaţă;
• adâncimea de culoare: numărul de culori diferite pe care un scanner le recunoaşte; se măsoară
ı̂n număr de biţi; de exemplu, adâncime de culoare 24 biţi ı̂nseamnă că sunt recunoscute
224/3 = 28 nuanţe pentru fiecare dintre cele trei culori de bază: RGB (R = roşu, G = verde,
B = albastru);
• formatul: suprafaţa de scanare; poate fi A3, A4; se măsoară ı̂n milimetri;
• viteza de scanare: viteza de deplasare a capului de scanare; se măsoară ı̂n milisecunde/linie;
• modelul: desktop (flatbed - cu capac sau sheet-feed - cu tambur şi alimentare automată a
foilor) sau handy (handheld - se deplasează manual asupra suprafeţei de scanat);
• interfaţă: modul de conectare la calculator: paralelă, USB, SCSI;
• software asociat: OCR: program de recunoaştere optică a caracterelor, prin care imaginea
scanată este transformată ı̂n text şi grafică.
Ecranul tactil (Touch Screen) este un dispozitiv de tip indicare, selecţie, lansare ı̂n execuţie
şi manipulare informaţie de pe ecran, prin atingere cu mâna. Poate fi capacitiv, acustic, rezistiv,
cu infraroşii. Se utilizează la chioşcurile de informare plasate ı̂n universităţi, magazine, biblioteci,
etc.
Camera foto/video digitală este un dispozitiv de preluare date din mediu. Date introduse
sunt imagini foto/video ı̂n diferite formate grafice: jpeg, , avi, mpeg, tigg, gif. Există mai multe
modele:
• pentru camere foto:
– mini-cameră: 6.3 × 8.9 cm, 16 MB memorie internă, cablu USB pentru conectare la
calculator;
– camere normale: memorie internă 8-16 MB, rezoluţie până la 2272 × 1712, ecran LCD
TFT, etc.
• pentru camere video:
– portabilă: dimensiune ecran 2.5′′ , zoom 25X/700X, diferite facilităţi;
– fixă (webcam).
Microfonul este utilizat pentru a introduce comenzi şi date pe cale vocală. Sunetele sunt
convertite ı̂n unde sonore digitale. Aceste sunete pot fi introduse ı̂n documente sau prezentări
multimedia.
22 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

1.3.4 Dispozitive de ieşire


Ecranul este un dispozitiv de ieşire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrărilor, mesajele
pentru utilizator şi informaţiile despre starea sistemului. Acesta face parte dintr-un dispozitiv de-
numit display sau monitor, format şi din circuitele necesare obţinerii imaginii pe ecran. Monitorul
este conectat la o placă video (adaptor video), care prelucrează semnalele primite de la procesor
pentru a le transforma ı̂n imagini grafice. În sistemele de calcul disponibile ı̂n acets moment exită
trei tipuri de terminal grafice ce par a fi mai importante:

• tub cu ı̂mprospătare prin fascicul direct: foloseţe metoda vectorială pentru generarea imaginii
pe ecran; termenul de reı̂mprospătare se referă la faptul că imaginea trebuie generată de
mai multe ori pe secundă, deoarece pixelii ı̂şi menţin strălucirea un timp foarte scurt, de
ordinul milisecundelor. O imagine continuă se obţine prin reı̂mprospătarea ecranului de către
fascicolul direct.

• tub cu stocare directă a imaginii (DVST): generează o imagine ce rămâne stabilă o perioadă
de timp nelimitată, până când ecranul este şters.

• tub cu stocare raster (TV digital): ı̂n acest caz un fascicul de electroni trasează ı̂n zig-zag o
imagine pe ecran. Acest mod de lucru este asemănător televizoarelor.

Ecranul cu plasmă este o tehnologie relativ nouă; display-urile cu plasmă utilizează lămpi ce
neon minuscule, aranjate ı̂ntr-o reţea plană, care asigură o rezoluţie medie.
Display-urile cu cristale lichide (LCD) sunt terminale pe care imaginea este generată cu ajutorul
diodelo0r luminiscente (LED).
Legătura ı̂ntre magistrală şi monitor este realizată prin intermediul plăcii video, ce conţine două
componente de bază: controlerul video ce are rolul de a regla imaginea de pe ecran şi memoria de
regenerare a imaginii (display memory) ce conţine codul imaginii afişate pe ecran.
Monitoarele au următoarele caracteristici:

• lungimea diagonalei: exprimata ı̂n inch (10 ÷ 12, 14 ÷ 17, 19 ÷ 21, 50 pentru display plasmă)

• radiaţia ecranului: se recomandă monitoare ”Low-radiation” sau fără radiaţii;

• tipul semnalului folosit: analog, digital;

• numărul de dimensiuni folosite pentru afişare: 2D, 3D.

• rezoluţia: calitatea imaginii = numărul de pixeli Ox X Oy (640 X 480, 1600 X 1200, etc.)

• dot pitch: distanţa dintre două puncte consecutive afişate pe ecran; se exprimă ı̂n milimetri;

• rata de refresh (rata de reı̂mprospătare a ecranului): 43 ÷ 78 Hz.

Un alt dispozitiv de ieşire este imprimanta.


Toate imprimantele au următoarele caracteristici:

• viteza: numărul de caractere pe secundă (cps) sau numărul de pagini pe minut (ppm);

• rezoluţia: măsurată ı̂n dpi (dot per inch);

• zgomotul: măsurat ı̂n decibeli;

• numărul fonturilor;

• memoria internă;

• formatul hârtiei ce poate fi imprimată: A0, A2, A3, A4;

• color sau monocrom;


1.3 Hardware 23

• sistemul de alimentare cu hârtie: sheet-feed/cu hârtie continuă, cu tractor;

• interfaţa: paralelă, USB, serială;

• alte opţiuni: imprimare faţă-verso, gestionarea exemplarelor, etc.

În funcţie de tehnologia utilizată, imprimantele se clasifică ı̂n:

• imprimante cu impact: sunt zgomotoase, relativ lente, robuste, costuri de ı̂ntreţinere mici,
monocrome, cu set limitat de fonturi:

– cu caractere solide:
∗ imprimante cu rozetă: tipăresc caracter cu caracter (15 ÷ 20 cps);
∗ imprimante cu lanţ/tambur/cilindru: tipăresc linie cu linie (300 ÷ 3000 lpm).
– cu ace (matriceale): sunt imprimante orientate caracter, caracterele construindu-se cu
ajutorul unei matrice de ace; acul apasă pe o bandă tuşată şi produce tipărirea unui
punct; combinaţia mai multor puncte generează caracterul sau imaginea de tipărit.
Viteza variază ı̂ntre 100 şi 800 cps, ı̂n funcţie de model. Permit imprimarea foilor ı̂n
format A4 sau A3.Acestea sunt singurele imprimante ce permit utilizarea unei hârtii ı̂n
mai multe exemplare.

• imprimante fără impact: silenţioase, cu viteză mare, cost mediu-mare, calitate foarte bună
a imprimării şi număr mare de fonturi.

– imprimante cu jet de cerneală (InkJet, DeskJet, Foto): sunt imprimante orientate car-
acter; tipăresc prin pulverizarea picăturilor de cerneală, sub formă de jet, printr-o serie
de duze foarte fine; folosesc cartuş de cerneală. Viteza de imprimare este medie: 3 - 16
ppm. Au rezoluţie grafică mare (600 ÷ 1200 dpi), pot avea memorie proprie (10 - 256
kB).
– imprimante Laser: sunt imprimante orientate pe pagină (scriu câte o pagină odată);
funcţionează ca un copiator: razele laser magnetizează particulele aflate pe un cilindru
(tambur), creând pe acesta o copie a paginii de tipărit; particulele atrag magnetic un
praf de cerneală (toner) pulverizată, iar atunci când hârtia traversează imprimanta, prin
căldură şi presiune se fixează tonerul pe hârtie. Au cea mai bună calitate a imprimării
şi cea mai mare viteză de imprimare. Dispun de memorie locală: 1 ÷ 64 MB şi permit
numeroase prelucrări: scriere faţă-verso, scriere ı̂n oglindă, sortare de exemplare, etc.

Plotter-ul este un periferic de ieşire care tipăreşte informaţiile grafice pe hârtie. Se utilizează
ı̂n geografie, geologie, proiectare, pentru desene, schiţe, relevee, etc.
Plotter-ul are următoarele caracteristici:

• format: A3, A1, A0;

• monocrom sau color;

• cu jet de cerneală;

• memorie internă 4-36MB;

• până la 1.2 Mculori;

• viteză: 10 ppm alb/negru sau 4 ppm (A3); 1.5 min/pag alb/negru sau 4 min/pag color (A1,
A0).

Difuzoarele sunt dispozitive de redare a sunetului. Sunt incinte acustice pentru redarea
profesională a sunetului. Au următoarele caracteristici:

• putere (RMS = putere la ieşire): 0.8 - 16 W;


24 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

• număr boxe: 2 - 6 (incluzând subwoofer, sateliţi);


• format şi dimensiune boxe: slim, 3” - 7”;
• răspuns ı̂n frecvenţă: 20 Hz - 250 KHz;
• facilităţi: reglaj volum/bas/ı̂nalte, amplificator, etc.
• interfaţă: USB.

1.3.5 Dispozitive de stocare a memoriei externe


Calculatoarele folosesc drept dispozitive de stocare a memoriei externe discurile. Pe un astfel de
disc este depus un strat de substanţă cu proprietăţi feromagnetice, care poate fi magnetizată după
direcţii corespunzătoare cifrelor binare 0 şi 1.
Discurile sunt de două tipuri:
• discuri fixe sau hard-disk (HDD);
• discuri flexibile (FD), care pot fi de 5,25” sau 3,5”.
Dispozitivele fizice folosite pentru citirea memoriilor externe se numesc unităţi de discuri.
Pentru fiecare tip de disc există o unitate corespunzătoare: unităţi de hard-disk, de floppy-disk,
de disc optic.
Discurile flexibile au două suprafeţe pe care se poate scrie informaţia. Suprafaţa discurilor
este ı̂mpărţită ı̂n cercuri concentrice numite piste (tracks). Pistele, la rândul lor, sunt divizate
ı̂n arce de cerc egale numite sectoare. Fiecare pistă conţine acelaşi număr de sectoare pe care se
ı̂nregistrează informaţia ı̂n format binar.
Hard-disk-ul este un pachet de disk-uri asemănătoare celor flexibile şi este montat ı̂n interiorul
calculatorului. Fiecare suprafaţă de disc este ı̂mpărţită ı̂n piste şi sectoare, iar pistele de aceeaşi
rază formează un cilindru.
Unităţile de discuri au următoarele caracteristici:
• tipul unităţii: HDD, FD;
• timpul mediu de acces la pistă: reprezintă timpul necesar pentru localizarea unei piste de
disc. Se măsoară ı̂n milisecunde;
• viteza de transfer a informaţiei: reprezintă cantitatea de informaţie care se transferă ı̂ntre
unitatea de disc şi memoria internă. Se măsoară ı̂n kB/s. Unităţile de discuri flexibile sunt
mai lente (20 kB/s) decât unităţile de discuri dure (450 - 700 kB/s);
• capacitate: cantitatea de informaţie maximă ce poate fi stocată: pentru FD: 1,44 MB, pentru
HDD: 80, 160, 250 GB;
• viteză: se măsoară ı̂n rotaţii pe minut (rpm); pentru FD: 300 rpm, pentru HDD: 5400 rpm,
7200 rpm - 10000 rpm.
Unitatea ZIP utilizează aceeaşi tehnologie magnetică. Are ca suport un cartuş amovibil
(succesor al discului flexibil). Poate stoca până la 250 MB. Permite o rată de transfer de 0,8 MB/s
- 2.4 MB/s, cu un timp de acces de aprox. 20 ms. Interfaţa utilizată este SCSI, IDE.
Discul compact (CD-ROM) este o memorie externă pe un suport optic special de pe care
se poate citi dar nu se poate scrie. Acesta este ı̂nscris ı̂n fabrică printr-un dispozitiv cu laser.
CD-ROM-ul are capacitate de stocare de aprox. 700 MB, dar o viteză de transfer mai mică decât
HDD.
CD-RW este un dispozitiv de memorie externă ce permite şi scrierea (inscripţionarea).
Alte dispozitive optice sunt: DVD-R, DVD-RW , ce permit citirea şi scrierea (pentru DVD-RW)
pe suporturi de capacitate mai mare decât a CD-urilor (aprox. 4.7 GB).
Alte dispozitive pentru memorii externe sunt: ZIP-CD, unităţi de bandă magnetică (streamer),
unităţi USB (flash memory).
1.4 Software 25

1.3.6 Conectori
Prin intermediul conectorilor se pot adăuga o serie de dispozitive periferice la calculator. În cele
ce urmează vom descrie cei mai utilizaţi conectori (aflaţi pe partea din spate a oricărui calculator):

Portul serial . Poate fi utilizat pentru a conecta calculatorul la un modem extern, unele tipuri
de imprimante, etc.

Portul USB . Poate fi utilizat pentru mouse-uri, imprimante, tastaturi şi multe alte dispozitive;
se află pe punctul de a ı̂nlocui porturile seriale şi paralele.

Portul paralel este utilizat ı̂n principal pentru conectarea imprimantei, dar poate fi utilizat şi
pentru ale dispozitive destinate transferului de date ı̂ntre calculatoare.

Portul VGA conectează monitorul la calculator şi este ı̂ncorporat ı̂ntr-o placă video instalată
ı̂n PC. Toate monitoarele CRT (tub) şi majoritatea monitoarele LCD utilizează acest port, ı̂nsă
unele monitoare LCD utilizează un conector special, DVI.

Porturi PS/2 . Majoritatea calculatoarelor au două porturi PS/2, unul pentru tastatură şi
celălalt pentru mouse.

Placa de sunet Majoritatea calculatoarelor au fie o placă de sunet fie cipuri de sunet ı̂ncorporate.
În spatele calculatorului există conectori pentru difuzoare (sau căşti) şi pentru microfon. Unele
calculatoare au conectori suplimentari de intrare pentru conectarea unei surse audio externe, de
exmplu un CD-player. Unele au porturi de ieşire suplimentare pentru amplificatoare sau un port
digital de ieşire pentru sisteme audio digitale.

Priza telefonică pentru un modem ı̂ncorporat . Cele mai multe calculatoare de birou şi
notebook-uri au modemuri interne cu conector. Acest conector este de acelaşi tip (RJ-11) cu cel
utilizat pentru conectarea aparatului de telefon. Modemul se conectează la linia telefonică prin
intermediul unui cablu telefonic standard.

Ethernet Majoritatea calculatoarelor au un conector Ethernet (RJ-47) pentru a cupla calcula-


torul la o reţea locală sau la un modem DSL, modem cu cablu TV sau altă conexiune de viteză
mare la Internet.

1.4 Software
Noţiunea de software poate fi definită astfel: o colecţie de programe prin care se realizează prelu-
crarea automată a datelor.
În cele ce urmează vom descrie tipurile de software şi diferenţele dintre ele.

1.4.1 Tipuri de software


Există două tipuri principale de software:

• software de sistem;

• aplicaţii software.

Software-ul de sistem este de trei tipuri:

• sistem de operare;
26 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

• drivere de dispozitiv;

• programe utilitare.

Un sistem de operare este o colecţie de programe ce gestionează şi controlează resursele


calculatorului şi activităţile acestuia. Reprezintă un mediator ı̂ntre echipamentul de calcul (hard-
ware) şi aplicaţiile software.
Driverele de dispozitiv ı̂nsoţesc de obicei hardware-ul şi ajută sistemul de operare ı̂n comu-
nicarea cu dispozitivele.
Aplicaţiile software reprezintă o colecţie de programe ce rezolvă anumite probleme. Există
aplicaţii ı̂n domenii ca: programe de contabilitate, de evidenţă a personalului, de editare, aplicaţii
web, etc.
În continuare vom prezenta cele două tipuri de software pe larg.

1.4.2 Software de sistem


Sistemele de operare au apărut după 1960 pentru a spori eficienţa calculatoarelor. Astfel s-a
minimizat şi practic eliminat intervenţia şi supervizarea de către operator a funcţionării calcula-
torului. De asemenea, sistemul de operare a permis execuţia simultană a mai multor programe şi
gestionarea colecţiilor de date de pe diferite suporturi de informaţii.
Sistemul de operare interacţionează cu sistemul de bază de intrare/ieşire (BIOS) pentru a
controla hardware-ul calculatorului. În cursul utilizării calculatorului, sistemul de operare are
datoria să vă informeze dacă un dispozitiv nu funcţionează corect. Sistemele de operare gestionează
operaţiile de intrare şi ieşire prin monitorizarea şi controlarea fluxului de date şi a altor programe.
Sistemul de operare este dependent de hardware, fiind specific unuia sau mai multor tipuri de
calculatoare. De exemplu: MSDOS, Windows, Unix pentru PC-uri, MacOS pentru Macintosh,
etc.
Un sistem de operare constă din nucleu şi programe utilitare. Nucleul este partea rezidentă
a sistemului de operare. El cuprinde programe vitale pentru ı̂ntreaga funcţionare a calculatorului.
Acesta trebuie să fie permanent ı̂ncărcat ı̂n memoria internă a calculatorului. La PC-uri este
alcătuit din ROM-BIOS şi cele trei fişiere care se găsesc pe discurile sistem: io.sys, msdos.sys şi
command.com (interpretorul de comenzi).
Programele utilitare sunt rezidente pe suport extern şi sunt ı̂ncărcate ı̂n memorie atunci
când sunt necesare. Sunt programe utilitare pentru:

• gestiunea fişierelor şi volumelor de disc: de exemplu Windows Explorer (WIndows), Midnight
Commander (Linux);

• navigare pe internet: Netscape Navigator, Internet Explorer;

• configurare sistem: Control Panel;

• informaţii şi diagnosticare sistem: ScanDisk, DiskAdministrator, Windows Diagnostics;

• editare texte: NotePad, WordPad;

• accesorii de birou: grupul de program Accessories;

• redare fişiere multimedia: MediaPlayer;

• poşta electronică: Outlook Express;

• arhivare/dezarhivare: WinRar, Arj, WinZip;

Sistemul de operare gestionează resursele fizice ale calculatorului şi optimizează gradul lor
de utilizare. Astfel, el asigură gestiunea alocării spaţiului de memorie internă pentru programe
şi date şi posibitatea coexistenţei ı̂n memorie a mai multor programe ı̂mpreună cu datele core-
spunzătoare. De asemenea, sistemul de operare asigură gestiunea utilizării timpului procesorului,
1.4 Software 27

prin eliminarea perioadelor de inactivitate rezultate din sincronizarea acestuia cu celelalte compo-
nente ale calculatorului. ı̂n ceea ce priveşte gestiunea echipamentelor periferice şi a suporturilor
de date, realizează alocarea echipamentelor periferice programelor care se execută la un moment
dat, derularea efectivă a operaţiilor de intrare/ieşire cu fiecare periferic ı̂n parte şi gestionează
datele de pe suport extern reutilizabil.
Sistemul de operare are funcţii şi de planificare a execuţiei programelor. Astfel, acesta de-
termină ordinea ı̂n care se execută programele, ı̂n funcţie de priorităţile acestora; programează
accesul simultan al diferitelor programe la resursele calculatorului (procesor, memorie internă,
periferice) prin tehnici cum sunt: multiprogramre, multi-tasking, time-sharing, memorie virtuală,
etc. Sistemul de operare predă controlul ı̂ntregului sistem de calcul oricărui program care este
lansat ı̂n execuţie sau apelat şi-l preia de la acesta atunci când ı̂şi termină execuţia.
Sistemul de operare controlează execuţia programelor şi monitorizează activităţile care au loc
la nivelul ı̂ntregului sistem de calcul astfel:

• ţine evidenţa activităţilor care se desfăşoară ı̂n calculator ı̂n timpul execuţiei programelor;

• determină ı̂ntreruperea unui program care conţine erori sau care depăşeşte limitele de timp
sau spaţiu de memorie alocate; el emite ı̂n aceste cazuri mesaje corespunzătoare către uti-
lizator;

• trimite mesaje utilizatorului ı̂n cazul apariţiei oricărei stări anormale ı̂n sistem sau ı̂n lucrul
cu dispozitivele periferice;

• urmăreşte şi ı̂nregistrează timpul de rulare a fiecărui program, programele executate de


fiecare utilizator, resursele utilizate de fiecare program, etc.;

• asigură protecţia ı̂mpotriva accesului neautorizat, prin verificarea parolelor de acces; de


asemenea protejează memoria internă faţa de violarea ei de către alt program.

Interfaţa cu utilizatorul se realizează prin aşa-numitul procesor de comenzi (CLP - Com-


mand Language Processor) care oferă utilizatorului un canal de comunicaţie cu calculatorului,
respectiv cu sistemul de operare. Aceasta permite apelarea programelor ı̂n vederea execuţiei, inter-
vine ı̂n execuţia programelor (suspendare, oprire, reluare), gestionează datele organizate ca fişiere
(ştergere, redenumire, copiere, mutare) şi a volumelor disc (formatare, verificare). De asemenea,
interfaţa cu utilizatorul permite reconfigurarea sistemului de operare: specificarea limbii folosite,
ajustarea culorilor, etc.
Interfaţa cu utilizatorul poate fi bazată pe comenzi (MS-DOS, Unix) sau grafică (Windows,
unele versiuni de Linux). În primul caz utilizatorul introduce comenzi text, de la tastaură, cu o
sintaxă rigidă. Comenzile sunt analizate sintactic şi apoi interpretate de către interpretorul de
comenzi.
Interfaţa grafică este o interfaţă prietenoasă, bazată pe lucru extensiv cu mouse-ul, comenzi
selectate pe bază de meniuri arborescente sau precizate prin intermediul ferestrelor de dialog,
pictograme (icons) ce simbolizează programele şi colecţiile de date, ferestre (windows) pentru
programe şi date, ce pot fi manipulate de către utilizator (mutate, redimensionate, minimizate,
maximizate, reaşezate, etc.), lucrul cu obiecte ce au proprietăţi configurabile de către utilizator şi
care pot fi supuse unor operaţii cum ar fi copiere, mutare, ştergere, etc.

În dezvoltarea sistemelor de operare au apărut concepte moderne, cum ar fi:

• multitasking: execuţie concurentă a mai multor programe; de exemplu background printing,


lansare ı̂n execuţie simultană a mai multor aplicaţii: Explorer, Word, Paint.

• time-sharing: tehnică de multiprogramare pentru sistemele ce au mai multe terminale: sis-


temul de operare execută bucăţi de programe, alocând fiecăruia câte o fracţiune de timp; la
epuizarea fracţiunii de timp sau la ı̂ntâlnirea unei operaţii I/O, execuţia programului curect
se suspendă şi controlul trece la următorul program;
28 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

• memorie virtuală: tehnică prin care se utilizează spaţiul de pe disc pentru extinderea mem-
oriei interne;

• multiprelucrare: utilizarea a două sau mai multe calculatoare, legate ı̂ntre ele, pentru re-
alizarea unei sarcini, ı̂n comun, ı̂n acelaşi timp.

Există mai multe tipuri de sisteme de operare:

• mono-tasking: ı̂n memorie există un singur program care se execută (MS DOS);

• multi-tasking: mai multe programe sunt ı̂ncărcate ı̂n memorie şi se execută simultan (con-
curent): Windows, Linux;

• single-user : un singur utilizator poate avea acces la resursele calculatorului: MS DOS,


Windows;

• multi-user : mai mulţi utilizatori (de la mai multe terminale), pot avea acces la resursele
calculatorului: Unix, Windows NT, Windows 2000 Server, etc.

1.4.3 Aplicaţii software


Aplicaţiile software se pot ı̂mpărţi ı̂n două categorii: programe de prelucrare şi software de aplicaţii.
Programele de prelucrare pot fi:

• programe pentru dezvoltarea de aplicaţii:

– programe traducător: compilatoare şi interpretoare;


– programe editoare de legături;
– programe bibliotecar (library);
– programe pentru testarea şi depanarea programelor (debug);
– medii de programare: include editor de text, compilator, link-editor, depanator; de
exemplu: Visual Studio, Zend, Borland C++, etc.

• editoare şi procesoare de text: Microsoft Word, WordPro, QuarkExpress, etc.

• editoare de pagini web: Microsoft FrontPage, Macromedia Dreamweaver, etc.

• programe de calcul tabelar: Excel, Lotus 123, etc.

• programe de gestiune a bazelor de date: Access, Visual FoxPro, , Oracle, etc.

• procesoare de imagini grafice: Adobe Photoshop, Corel Draw;

• programe pentru prezentări: PowerPoint, Flash, Corel Presentation;

• programe pentru proiectare asistată pe calculator: AutoCAD;

• alte programe de prelucrare: MS Project, Statistics, etc.

Alte aplicaţii: programe de contabilitate, de ı̂nvăţare a unor limbi străine, jocuri, programe de
prelucrare muzică, etc.
1.5 Reţele de calculatoare 29

1.5 Reţele de calculatoare


O reţea de calculatoare este formată dintr-un ansamblu de calculatoare conectate ı̂ntre ele, care
fac schimburi de date şi folosesc ı̂n comun resursele reţelei. Fiecare calculator ı̂şi păstrează
independenţa de execuţie şi de gestiune a propriilor resurse.
Calculatoarele dintr-o reţea pot fi de acelaşi tip (reţele omogene), sau de tipuri diferite (reţele
etrogene).
Reţelele de calculatoare au apărut din necesitatea:
• de utilizare ı̂n comun a unor resurse fizice scumpe (imprimante, plottere, hard-disk);
• de utilizare ı̂n comun a datelor şi resurselor software. Atunci când mai mulţi utilizatori
prelucrează ı̂n comun aceleaşi date este necesar ca variantele fişierelor să fie reactualizate,
iar acest lucru se realizează prin reţea.
În funcţie de aria de răspândire există următoarele tipuri de reţele:
• reţele locale (LAN): au o arie de până la 2 km şi deservesc o instituţie;
• reţele metropolitane (MAN): acoperă suprafaţa unui oraş;
• reţele globale (WAN): au o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau con-
tinent.
La rândul lor, reţelele pot fi conectate ı̂ntre ele, permiţând schimbul de informaţii. Conectarea
unor calculatoare diferite se face conform unor standarde de reţea. Realizarea unor reţele de
calculatoare necesită următoarele componente:

1. din punct de vedere hardware:


• calculatoare (servere, staţii de lucru);
• cabluri de transmisie;
• echipamente specifice reţelei:
– adaptoare de reţea NIC (Network Interface Card): plăci de interfaţă, prin care este
posibilă conectarea calculatorului la reţea;
– modem-uri: dispozitive pentru conectarea unui calculator la reţea prin linie tele-
fonică;
– dispozitiv de ataşare la mediu (tranceiver): echipament care transmite şi recepţionează
semnalul ı̂ntre placa de reţea şi un mediu fizic de transmisie, altul decât cel suportat
de placa de reţea (transmisie prin unde radio);
– Hub-uri: necesare pentru conectarea calculatoarelor ı̂ntr-o reţea de tip stea, prin
cabluri individuale;
– repetoare (repeaters): amplifică semnalul pentru a mări aria de răspândire ı̂ntr-o
reţea de calculatoare;
– punţi (bridges): realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelu-
crează informaţia ı̂n funcţie de adresa destinatarilor şi expeditorilor;
– porţi (gateways): permit conectarea unor reţele de calculatoare ce folosesc proto-
coale diferite;
– routere: controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor;
acestea sunt capabile să traducă diferite protocoale de comunicare diferite.
2. din punct de vedere software: sistemul de operare al reţelei este o colecţie de programe prin
care sunt gestionate resursele reţelei (echipamente, programe). De asemenea sunt necesare
sisteme de securitate ale reţelei.
3. personal uman: tehnicieni de reţea, administratori de reţea, utilizatori (clienţi).
30 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Serverele sunt calculatoare ce asigură stocarea pe disc a unui volum mare de informaţii la care
pot avea acces şi alte calculatoare din reţea, servicii de tipărire, comunicarea ı̂ntre calculatoare şi
gestiunea reţelei.
Staţiile de lucru sunt microcalculatoare ce au acces la resursele serverului şi pot fi sisteme
de calcul standard sau siteme fără hard-disk.
Într-o reţea de calculatoare, fiecare staţie de lucru are asociată o adresă unică. ı̂n momentul
ı̂n care un mesaj este transmis de la un expeditor la un destinatar ı̂n reţea, el nu ajunge direct
la destinaţie, ci trece prin mai multe centre (routere) care ı̂l redirecţionează selectând liniile de
transmisie până la destinaţie.
Reţelele de calculatoare se pot clasifica ı̂n:
• reţele cu server de fişiere: un calculator din reţea are rol de server şi ı̂şi partajează resursele
cu staţiile de lucru;
• reţele peer to peer : orice calculator din reţea poate deveni server la un moment dat sau staţie
de lucru.
Din punctul de vedere al modului de lucru al serverului, există:

• reţele cu server dedicat: serverul este folosit doar pentru gestionarea reţelei;
• reţele cu server nededicat: calculatorul desemnat a avea rol de server poate rula şi alte
aplicaţii ı̂n timp ce oferă servicii de reţea pentru staţiile de lucru.

Caracteristicile unei reţele sunt date de:


• topologie;
• mediu fizic de transmisie;
• standard de transport.
Aceste elemente determină viteza reţelei. Pot fi definite două tipuri de viteze:
• viteza de transmisie a semnalelor, care depinde de tehnologia de transport şi se măsoară ı̂n
BAND (1 B/sec);
• viteza datelor, care se măsoară ı̂n bps (bit pe secundă).
Există două tipuri de topologii ale reţelei:
• topologie fizică: se referă la modul ı̂n care sunt legate fizic calculatoarele;
• topologie logică: se referă la modul ı̂n care sunt transferate datele ı̂ntre componentele reţelei.
Din punctul de vedere al topologiei fizice, există mai multe tipuri:
• liniară sau magistrală (Bus Topology);
• inelară (Ring Topology);
• stea (Star Topology);
• stea-inel.
Topologia liniară (Figura 1.3). În acest caz există un singur canal de comunicaţie la care
sunt conectate toate calculatoarele. Cablul de legătură formează o linie de legătură de la un capăt
la altul al reţelei. Fiecare calculator este conectat la canalul de comunicaţie şi tranmite mesaje ı̂n
reţea. Fiecare mesaj are un antet ce conţine adresa calculatorului destinaţie.
Topologia inelară (Figura 1.4). În această topologie, calculatoarele sunt conectate circular.
Fiecare calculator este conectat prin intermediul canalului de comunicaţie la alte două calculatoare,
1.5 Reţele de calculatoare 31

Figura 1.3: Topologie liniară (magistrală)

Figura 1.4: Topologie inelară

astfel ı̂ncât mesajele circulă de la un calculator la altul, pe un traseu interior, până când un
calculator recunoaşte mesajul trimis. Defectarea unui calculator implică ı̂ntreruperea canalului de
comunicaţie.
Topologie stea (Figura 1.5)În această configuraţie există un calculator central la care sunt
legate toate celelalte calculatoare. Toate mesajele sunt schimbate prin intermediul calculatorului
central, care are rol de dispecer şi distribuie mesajele ı̂n funcţie de adresa utilizatorului.
Topologie stea-inel. În aceastăconfiguraţie sunt legate circular mai multe calculatoare dis-
pecer care gestionează fiecare câte o reţea. Mesajele circulă pe inel până când unul dintre calcu-
latoare recunoaşte ı̂n antet adresa unui calculator din reţeaua sa. Calculatorul dispecer va prelua
mesajul de pe canal şi-l va transmite calculatorului destinatar.
Mediul fizic de transmisie este suportul fizic pe care se transmit datele sub formă de curenţi
electrici sau unde electromagnetice. Acest tip de mediu se poate clasifica din punct de vedere fizic
ı̂n:

• mediu prin cablu: cablu răsucit, cablu coaxial, fibră optică;

• mediu fără cablu: telefonie mobilă, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser,
etc.

Mediul de transmisie prin cablu se conectează la plăcile de interfaţă cu reţeaua prin intermediul
conectoarelor (de tip T, BNC, DB, etc.).
După viteza de transmisie, mediul de comunicaţie se poate clasifica ı̂n:

• bandă ı̂ngustă (45 - 50 bps): telegraf;

• bandă vocală (300 - 900 bps): telefon;

• bandă largă (19.2 - 64 kbps, 10 - 100 Mbps): conectare prin cablu coaxial, fibră optică, etc.

După tipul semnalului utilizat, putem avea:


32 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Figura 1.5: Topologie stea

• mediu analog: este obligatoriu un modem;


• mediu digital: ISDN sau reţele de telefonie digitale; modem-ul nu este necesar.
După sensul de transmitere a datelor, mediile de comunicaţie pot fi:
• simplex: datele se transferă numai ı̂ntr-o direcţie prestabilită;
• half-duplex: datele circulă ı̂n ambele sensuri, dar nu simultan;
• full-duplex: datele circulă ı̂n ambele sensuri, simultan.
După tipul transmisiei de date, mediul de comunicaţie poate fi:
• serial: un singur canal de date;
• paralel: 8 canale de date;
• asincron: caracter cu caracter, precedat şi terminat cu biţi de start/stop;
• sincron: emiţătorul şi receptorul se sincronizează printr-un şir de biţi transmişi la ı̂nceputul
fiecărui mesaj - bloc de date.
Comunicarea ı̂ntre calculatoare ı̂n cadrul unei reţele se realizează prin programe speciale de
comunicaţii, ce respectă anumite reguli, denumite protocoale de comunicaţii. Protocoalele de
comunicaţii sunt ierarhizate, fiecare nivel având un set propriu de protocoale. ı̂n acest domeniu
există standarde, stabilite de ISO (International Standards Organization) şi acceptate de CCITT.
De exemplu: TCP/IP, HTTP pentru reţeaua Internet, X.12 pentru Electronic Data Exchange,
etc.

1.5.1 Internet
Internet-ul este o reţea de calculatoare alcătuită din mii de reţele de calculatoare dispersate pe
ı̂ntreg globul. Toate calculatoarele cuplate la reţeaua Internet comunică ı̂ntre ele prin intermediul
protocolului TCP/IP.
Arhitectura TCP/IP, creată ı̂n 1974 de către Cerf şi Kahn, are 5 niveluri:
• aplicaţie: asigură interfaţa utilizator-reţea; cuprinde protocoalele de acces la reţea: FTP
(File Transfer Protocol) pentru transfer fişiere, SMTP (Small Message Transfer Protocol)
pentru poşta electronică, DNS (Domain Name System) pentru serviciul numelor de domenii,
etc.
1.5 Reţele de calculatoare 33

• transport: divizează mesajul transmis de un calculator ı̂n reţea ı̂n pachete, prin protocolul
TCP (Transport Control Protocol), sau ı̂n datagrame (mesaje independente) prin protocolul
UDP;

• inter-reţea: livrează pachetele de date pe reţea; reprezintă axul central al arhitecturii.


Atribuie fiecărui pachet un antet IP (Internet Protocol) şi stabileşte traseul pachetului ı̂n
reţea precum şi regulile de prelucrare;

• interfaţă reţea: asigură interfaţa ı̂ntre reţea şi nivelul fizic; transformă adresele de reţea ı̂n
adrese pentru nivelul fizic şi reconstituie mesajul original din pachetele primite;

• fizic: asigură recepţia mesajului transmis de nivelul anterior.

Utilizatorii au acces la Internet prin intermediul unui ISP (Internet Service Provider) până la
cel mai apropiat PoP (Point of Presence). Există mai multe modalităţi fizice de conectare:

• modem + linii telefonice obişnuite: datele sunt transmise analog, cu o viteză până la 56
kbps;

• ISDN (Integrated Services Digital Network): serviciu telefonic digital, rapid; datele sunt
transmise digital, cu o viteză de până la 128 kbps;

• reţele televiziune prin cablu: viteză de până la 500 de ori mai mare decât ı̂n cazul ISDN;
este necesar un modem dedicat;

• ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line): linie telefonică rapidă, digitală; de o 100 de
ori mai rapidă decât ISDN;

• reţele de telefonie mobilă;

• linii ı̂nchiriate/dedicate: magistrală performantă ce face direct legătura cu calculatorul care


ne conectează la internet.

Conexiunea la Internet poate fi:

• permanentă: calculatorul este conectat permanent la Internet prin linie telefonică ı̂nchiriată
sau cablu/fibră optică;

• temporară: prin linie telefonică obiņuită, folosind serviciile unui ISP.

Pentru accesul la Internet sunt necesare:

• calculator;

• modem;

• linie de acces;

• permisiune de acces: parolă pe care o dă ISP sau un serviciu on-line (AOL, Msn, CompuServ,
etc.);

• software pentr Internet: programe pentru navigare, poştă electronică.

Un ISP este, ı̂n general, o firmă care are calculatoare de capacitate mare, conectate la Internet
prin linii telefonice dedicate, canale radio sau satelit şi care oferă clienţilor, ı̂n schimbul unei
taxe, servicii de conectare la Internet. Fiecare ISP are mai multe puncte/noduri de legătură
(PoP). Utilizatorul trebuie să aleagă cel mai apropiat PoP pentru a reduce costurile de conectare.
Principalele servicii oferite sunt: conexiune de tip poştă electronică sau conexiune de tip full-
access. Pentru a se putea conecta, utilizatorul are nevoie de un nume de cont (UserID) şi o parolă
(secveţă de cel puţin 6 caractere).
34 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

Orice calculator din reţeaua Internet are o adresă unică (IP), de forma: n1 .n2 .n3 .n4 , unde
ni = 0, 255. Pentru utilizatori, adresa unui calculator pe Internet este simbolică: se utilizează
DNS, care ı̂mparte calculatoarele pe domenii, subdomenii, etc. formând o structură ierarhică.
Pentru identificarea unui fişier aflat pe Internet se foloseşte URL (Uniform Resource Locator):
protocol://adresă calculator gazdă/cale de acces/fişier

Exemplul 1.5.1.1 http://www.ccdis.ro/proart/index.php


unde:

• protocol: numele serviciului Internet folosit ( http, ftp, etc.)

• adresă calculator gazdă: adresă Internet simbolică ( www.ccdis.ro), unde:

– www: numele calculatorului;


– ccdis: numele domeniului;
– .ro: domeniul de nivel ı̂nalt/superior;

• cale de acces: lista de nume de directoare pentru a ajunge la fişier pe calculatorul gazdă
( proart)

• fişier: index.php

Domeniul de nivel superior determină tipul organizaţiei sau regiunea geografică. Câteva pres-
curtări uzuale sunt prezentate ı̂n tabelul 1.2:

Domeniu SUA În afara SUA


Instituţii educative edu edu, ac
Companii Comenrciale com com, co
Guvernamental guv guv, gv
Alte organizaţii org org, or

Tabel 1.2: Prescurtări ale domeniilor Internet uzuale

Pentru regiuni geografice: ro (România), eu (Uniunea Europeană), uk (Marea Britanie), us


(SUA), etc.
Pentru a naviga pe Internet este necesar un program, denumit ”browser web”. Cele mai
cunoscute sunt: Internet Explorer, Netscape Navigator, Mozilla Firefox, Opera, etc.
WWW (World Wide Web), pe scurt web, este unul dintre multele servicii disponibile pe
Internet. Cheia web-ului este hipertextul, dezvoltat ı̂n 1989 de către Tim Berners Lee, de la CERN
(Consiliul European pentru Cercetări Nucleare), ca modalitate de coordonare a informaţiilor din
lume. Este un sistem ce utilizează ceea ce acum numim hiperlegături, ce au rolul de a treansfera
utilizatorii de la o pagină web la alta prin intermediul unui click de mouse.
Pe măsură ce web-ul s-a dezvoltat, documentelor web le-au fost adăugate imagini şi au fost
introduse browser-ele web, ce au simplificat şi mai mult accesarea documentelor. Crearea de
documente/site-uri web a devenit o ı̂ntreagă industrie. Un site web poate fi format dintr-o singură
pagină web sau mai multe. De exemplu, site-ul Enciclopediei Britanice (www.eb.com), conţine tot
atâtea informaţii cât şi ediţia tipărită ı̂n foarte multe volume. Cu toate acestea, fiecare pagină are
propia adresă web.
Pentru a găsi informaţiile dorite de pe web, există mai multe motoare de căutare. Un motor
de căutare este un site web, proiectat ca o interfaţă spre o bază de date, care caută informaţii pe
alte site-uri web. În esenţă, există două tipuri de motoare de căutare:

• directoare web: colecţie de site-uri introduse de oameni; exemple: Yahoo, MSN, etc.

• motoare de căutare automate: utilizează software dedicat, numit spider/crawler pentru


a căuta pe web şi a cataloga informaţiile; exemple: Google, Altavista, etc.
1.6 Calculatoarele ı̂n activitatea zilnică 35

Alte servicii Internet sunt:


• poşta electronică (e-mail);
• chat: permit conversaţii ı̂n timp real, transmitere/partajare de fişiere, etc.
• ftp: transfer de fişiere ı̂ntre două calculatoare.

1.5.2 Poşta electronică


Poşta electronică (e-mail) este utilizată pentru transmiterea de mesaje ı̂ntre utilizatori. Există
mai multe programe dedicate, cum ar fi: Outlook Express, Mozilla Thunderbird, sau facilităţi
oferite, gratuit sau contra cost, de furnizorii de servicii on-line şi de unele site-uri: Yahoo, Hotmail,
Google Mail, etc.
Orice adresă de e-mail are formatul: nume@provider.domeniu, unde:
• nume: identificator al posesorului căsuţei poştale electronice;
• provider: numele ISP/server de mail ce găzduieşte căsuţa poştală respectivă;
• domeniu: domeniu organizaţional sau geografic.
Prin poşta electronică se transmit mesaje, ı̂nsoţite eventual de fişiere ataşate. Orice mesaj are
3 componente principale:
• zona de adresă:
– To: adresa destinatarului principal;
– CC (CarbonCopy): adresele altor destinatari cărora li se transmite mesajul ı̂n copie ;
adresele acestora vor apare ı̂n mesajul transmis destinatarului principal;
– Bcc (Blind Carbon Copy): adresele altor destinatari cărora li se transmite mesajul ı̂n
copie; adresele acestora nu vor apare ı̂n mesajul transmis destinatarului principal;
• zona de mesaj propriu-zis;
• semnătura.
Mesajele electronice precum şi semnătura pot fi securizate prin criptare şi semnătură digitală.
Poşta electronică lucrează cu următoarele directoare:
• Inbox: cutie poştală pentru primirea poştei;
• Outbox: cutie poştală ce conţine mesajele de transmis;
• Sent Items: cutie poştală ce reţine mesajele ce au fost transmise;
• Deleted Items: cutie poştală ce conţine mesajele şterse de către utilizator.

1.6 Calculatoarele ı̂n activitatea zilnică


În ultimele decenii calculatoarele şi-au dovedit pe deplin utilitatea ı̂n toate aspectele vieţii cotidi-
ene. Majoritatea persoanelor dispun de un calculator personal acasă, unul la birou, etc.
Alegerea unui calculator depinde ı̂n foarte mare măsură de modul său viitor de utilizare. Un
potenţial cumpărător trebuie să răspundă cel puţin la următoarele ı̂ntrebări:
• care va fi utilizarea acestui calculator (programare, tehnoredactare, aplicaţii financiare/contabile,
jocuri, mail, navigare web, etc.)?
• care este bugetul disponibil (sub 1000 lei, ı̂ntre 1000-1500 lei, peste 2000 lei, etc.)?
• doresc un calculator portabil sau un desktop?
• ce caracteristici hardware/software sunt necesare (procesor, memorie, hard-disk, unităţi disc
optic, alte echipamente; sistem de operare, aplicaţii software)?
36 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

1.6.1 Calculatoarele ı̂n educaţie


Tehnologiile informatice şi comunicaţionale permit accesul la mai multe date: baze de date, enciclo-
pedii, manuale, culegeri de exerciţii, etc. şi la diferite programe educaţionale. ı̂n plus, utilizatorilor
li se oferă posibiliatatea comunicării, lucrului ı̂n echipă, participarea la proiecte comune.
Profesorul poate utiliza tehnologiile informatice pentru a facilita elevilor ı̂nţelegerea unor con-
cepte (ı̂n locul unui desen pe tablă, profesorul poate arătă aceeaşi imagine pe ecranul unui calcula-
tor, eventual modelată 3D). De asemenea, profesorii pot utiliza aceste tehnologii pentru a rezolva
sarcini din ce ı̂n ce mai complexe, pentru a se informa asupra noilor informaţii ce apar mereu ı̂n
toate domeniile.
Situţiile de ı̂nvăţare devin mai autentice şi mai realiste. Accesul la resursele on-line şi impli-
carea elevilor ı̂n construcţia conţinutului conduc la situaţii de ı̂nvăţare mai autentice. De exemplu,
ı̂n domeniul mediului ı̂nconjurător elevii pot recurge la informaţii actualizate din bazele de date ale
diferitelor ţări. ı̂n domeniul ştiinţelor, limbilor străine, utilizarea calculatorului permite depăşirea
cadrului limitat al manualului prin recurgerea la date recente, informaţii pe o arie extinsă, satis-
facerea unor interese de cunoaştere ale elevilor.

1.6.2 Un mediu bun de lucru


Este foarte important ca mediul de lucru informaţional să fie adecvat. Trebuie avută ı̂n vedere
protejarea atât a sănătăţii fizice cât şi a celei mentale. De aceea:

• biroul şi scaunul trebuie să aibă o ı̂nălţime corectă: antebraţele şi coapsele trebuie să fie
orizontale, coatele apropiate de corp astfel ı̂ncât să formeze un unghi de 90◦ cu antebraţul.
Spatele trebuie să fie drept şi tălpile sprijinite ı̂n ı̂ntregime pe podea.

• monitorul trebuie ales astfel ı̂ncât să nu emită radiaţii; sunt recomandate ecranele LCD sau
Low-radiation, sau utilizarea unui ecran de protecţie.

• aşezarea monitorului trebuie făcută astfel ı̂ncât să nu reflecte lumina; ecranul trebuie să
se afle la ı̂nălţimea ochilor; ecranul trebuie şters, eliminând orice urmă de pată, reflexie,
strălucire; contrastul şi luminozitatea trebuiesc reglate convenabil.

• degetele se ţin uşor curbate pe tastatură, iar tastele se ating uşor, fără brutalitate;

• nu este recomandat lucrul continuu la calculator; se recomandă pauze de cel puţin 10-15
minute la fiecare 50 de minute de lucru.

1.7 Securitatea, copyright-ul şi legea


1.7.1 Protecţia calculatorului
Dacă aveţi o conexiune de bandă largă la Internet, de exemplu DSL sau modem cu cablu TV, alte
persoane pot avea acces la calculatorul dumneavoastră, dacă acesta nu este protejat. Modalitatea
cea mai bună de protecţie este de a introduce un firewall ı̂ntre calculator şi Internet. Acest tip
de program opreşte persoanele neautorizate să vă acceseze calculatorul. Un astfel de program
(de exemplu ZoneAlarm, gratuit pentru persoane fizice şi organizaţii non-profit) blochează toate
programele care ı̂ncearcă să acceseze Internet-ul, dar ı̂l puteţi instrui să permită trecerea anumitor
programe (browser web, program de poşta electronică). De asemenea, acest program blochează
accesul altor persoane şi oferă un fişier jurnal care vă arată cine şi când a ı̂ncercat să acceseze
calculatorul.
De asemenea, un program anti-virus este necesar ı̂n cazul ı̂n care dispuneţi de o conexiune
Internet. Viruşii, viermii, caii troieni sunt programe de calculator maligne, ce pot produce multe
pagube, de la iritări minore la catastrofe majore.
1.7 Securitatea, copyright-ul şi legea 37

Virusul este un program ce trebuie rulat ı̂nainte de a face ceva periculos. El poate fi fie
un program executabil, un script sau o macro-comandă. Poate bloca sau ı̂ncetini navigarea pe
Internet, sau pot şterge date importante din calculator.
Viermele este un program ce ı̂şi declanşează propria rulare. O dată ajuns ı̂n calculator, el
se autoapelează şi produce pagube. În general viermele afectează serverele şi alte calculatoare
conectate ı̂n reţea, dar pot infecta şi PC-uri.
Calul Troian pare să fie un program benign, dar ı̂n realitate poate fi destul de distructiv. Ca
şi un virus, un cal troian nu poate produce pagube decât dacă este deschis, dar de foarte multe
ori utilizatorii ı̂l execută, deoarece pare să fie altceva.
Toţi aceştia pot fi răspândiţi prin intermediul disketelor, site-urilor web sau a programelor
descărcate, a mesajelor chat. Totuşi, mijlocul cel mai comun de răspândire este prin intermediul
e-mail-ului. Programul de mail poate fi configurat astfel ı̂ncât să nu deschidă automat fişierele
ataşate, ı̂nsă o cale mai sigură este să nu deschideţi mesaje ale căror expeditor nu-l cunoaşteţi. ı̂n
ziua de azi ı̂nsă, sunt frecvente cazurile ı̂n care viruşii se autoexpediază automat spre adresele de
e-mail aflate ı̂n agenda de adrese a programului de poştă electronică utilizat. Prin urmare puteţi
primi un virus şi de la o persoană cunoscută. Cea mai bună practică este să nu deschideţi aceste
mesaje (sau ataşamentele) dacă nu sunteţi sigur că acel mesaj este unul valid, aşteptat.
Există multe programe ce pot ajuta la detectarea şi eliminarea viruşilor de pe calculator.
Principalele companii producătoare de programe anti-virus sunt Norton, McAfee, iar ı̂n România
BitDefender. De asemenea există şi programe gratuite: NAV, AVG, etc. O dată instalat un
program anti-virus, acesta trebuie actualizat ı̂n mod permanent.

1.7.2 Copyright
La instalarea unei aplicaţii software pe calculator este importat de cunoscut tipul de licenţă a
respectivei aplicaţii şi provenienţa ei.
Un software poate fi cumpărat ı̂n variantă completă de la producător sau dealer autorizat,
poate fi descărcat contra unei taxe de pe site-ul producătorului sau ı̂n versiune de testare, de
obicei gratuită. Dacă decideţi să descărcaţi versiunea completă, asiguraţi-vă că ştiţi cât timp
presupune descărcarea, şi dacă există o clauză de rambursare. În general este recomandat ca ı̂n
cazul unui astfel de produs să ı̂ncercaţi ı̂ntâi varianta demo (de test) şi abia apoi, dacă sunteţi
mulţumiţi să achiziţionaţi versiunea completă.
Majoritatea companiilor software oferă ı̂nsă versiuni de testare a produselor lor, de obicei
gratuit, dar care au ori o limitare ı̂n timp a duratei de utilizare (1 oră, 30 de zile, etc.) sau o limitare
ı̂n ceea ce priveşte opţiunile respectivei aplicaţii. Pe această idee se bazează o clasă ı̂ntreagă de
software, denumită shareware. Aplicaţiile de tip shareware sunt distribuite pe principiul onoarei.
Puteţi obţine o versiune gratuită a aplicaţiei, dar producătorii aşteaptă din partea utilizatorului
ı̂nregistrarea şi plata costurilor dacă se doreşte utilizarea nelimitată a aplicaţiei.
Altă clasă de software, denumită software de domeniu public (freeware) este ı̂n totalitate
gratuită.
Software-ul comercial este supus legilor copyright-ului, ceea ce ı̂nseamnă că este ilegal ca utiliza-
torii lui să d̂istribuie copii. Copyright-ul ı̂i protejează pe cei care deţin drepturi asupra software-ului
şi pe autorii acestuia. Achiziţionarea unei licenţe software dă dreptul utilizatorilor la consultanţă
tehnică gratuită din partea producătorului, la actualizări ı̂n vederea rezolvărilor unor probleme
ce pot apare, etc. Unele companii software cer activarea on-line sau telefonică a produselor lor.
De exemplu, compania Microsoft cere acest lucru pentru Windows XP, Office XP. În cazul ı̂n
care nu este activat produsul, de obicei ı̂n termen de 15-30 de zile de la instalare, acesta nu mai
funcţionează.
Legile referitoare la copyright nu se referă ı̂nsă doar la software, ci şi la muzică, filme, cărţi ı̂n
format digital, etc. Există site-uri ce permit descărcarea de muzică sau filme ı̂n conformitate cu
aceste legi (www.MP3.com, www.eMusic.com), contra unei taxe sau gratuit.
Serviciile de partajare a fişierelor permit partajarea de la egal la egal de muzică, video, sau
alte tipuri de fişiere. Dacă utilizează un astfel de serviciu, utilizatorul trebuie să fie atent şi la
propria securitate. Unele tipuri de software pentru partajarea fişierelor transformă calculatorul
38 Cap. 1: Concepte de bază ı̂n Tehnologia Informaţiei (TI)

ı̂ntr-un server, ceea ce ı̂nseamnă că şi alţi utilizatori au acces la fişiere. De asemenea, distribuirea
materialelor cu copyright este considerată un delict (Legea Nr. 8/1996).
Pentru mai multe detalii despre legile privind copyrightul puteţi accesa site-ul Oficiului Român
pentru Drepturi de Autor, www.orda.ro, sau al Oficiului European pentru Drepturi de Autor,
www.eucopyright.com/ro.
Capitol 2

Utilizarea computerului şi


organizarea fişierelor

În cele ce urmează ne vom concentra pe prezentarea sistemului de operare Windows XP, unul
dintre cele mai folosite sisteme de operare.

2.1 Primii paşi cu computerul


Pornirea unui calculator se mai numeşte şi ı̂ncărcare, datorită faptul că PC-ul ı̂şi ı̂ncarcă toate
instrucţiunile necesare pentru executarea procesului de pornire, folosind informaţiile ı̂ncorporate
ı̂n cipurile sale sau stocate pe hard-disk.
După apasarea butonului de pornire a calculatorului, ı̂n timp ce se aşteaptă apariţia ecranului
de deschidere Windows, calculatorul poate să afişeze diferite mesaje pe ecran, iar pe unitatea
centrală vor licări leduri. În general acestea pot fi ignorate; totuşi, dacă sistemul emite bipuri,
este posibil să dorescă un tip de interacţiune din partea utilizatorului. Dacă se aud unul sau mai
multe bipuri, utilizatorul trebuie să privească ecranul pentru a vedea dacă există un mesaj care
solicită ı̂ntreprinderea unei acţiuni.
La sfârşitul procesului de pornire se va vedea suprafaţa de lucru Windows (Figura 2.1), ce va
fi descrisă ı̂n următoarele secţiuni.
Pictogramă (Icon) - simbol grafic ce poartă un nume dedesubt şi reprezintă documente,
programe sau grupuri de aplicaţii, care nu sunt deschise.
Zona de lucru - suprafaa̧ta de lucru utilizată de programul activ la un moment dat.

2.1.1 Utilizarea mouse-ului ı̂n mediul Windows


Sistemul de operare Windows, pe lângă interfaţa prietenoasă, oferă şi facilităţi de lucru rapid cu
ajutorul mouse-ului.
Cele mai importante acţiuni ale mouse-ului sunt:
• click simplu pe butonul stânga: are ca efect selectarea unui obiect sau deschiderea unui meniu
asupra căruia s-a efectuat operaţia;
• click dublu pe butonul stânga: are ca efect deschiderea, lansarea ı̂n execuţie a unei aplicaţii
sau a unei comenzi;
• click pe butonul drept al mouse-ului: are ca efect deschiderea unui meniu contextual, ı̂n
funcţie de obiectul asupra căruia s-a efectuat operaţia;
• drag and drop: constă ı̂n apăsarea butonului stânga a mouse-ului, efectuând un click asupra
unui obiect, menţinerea butonului apăsat şi tragerea obiectului la o nouă locaţie dorită,
permiţând deplasarea sau redimensionarea obiectelor.
40 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

Pictograme
Zona de lucru

Butonul Start Butoane ale aplicaţiilor Bara de programe (task-uri)


lansate in execuţie

Figura 2.1: Suprafaţa de lucru Windows

2.1.2 Meniu Start


Meniul Start se deschide printr-un click simplu pe butonul Start. Acest meniu poate fi accesat
şi prin apăsarea simultană a tastelor <Ctrl> şi <Esc> sau a tastei dedicate de pe tastatură.
Meniul Start este ı̂mpărţit ı̂n două secţiuni. În stânga se găsesc programele instalate. Unele
dintre ele pot fi enumerate direct pe meniu, dar toate sunt disponibile prin executarea unui click pe
săgeata All Programs. În dreapta meniului Start se găsesc programele speciale care controlează
ferestrele şi pictogramele pentru fişierele calculatorului. Ele sunt directoarele My Documents,
My Pictures, My Music, plus o scurtătură către My Computer şi, dacă respectivul calculator
face parte dintr-o reţea, My Network Places. Mai jos sunt scurtăturile spre Control Panel,
Network Connections, Help and Support, instrumentul Search (căutare) şi alte programe.
De asemenea există opţiunile Run, ce permite pornirea unui program ı̂n urma identificării lui
(prin apăsarea butonului Browse) şi Shut Down - opţiune ce permite suspendarea sesiunii de
lucru, ı̂nchiderea sau repornirea sistemului.

My Documents Pictograma My Documents este o scurtătură către directorul ı̂n care Win-
dows XP păstrează fişierele utilizatorului. Multe programe, inclusiv Office XP stochează automat
fişierele aici. Fiecare utilizator ı̂nregistrat pe sistemul de calcul are propriul director My Docu-
ments. Directorul My Documents cuprinde alte două directoare, My Music şi My Pictures. În
primul dintre ele sunt stocate fişierele audio/video, iar My Pictures este utilizat pentru stocarea
fi/c sierelor de tip imagine.
Directorul My Documents este stocat ı̂n directorul Documents and Settings de pe partiţia C a
hard-disk-ului. Pentru a-l găsi, poate fi utilizat fie My Computer, fie Windows Explorer, apoi se
execută click pe directorul Documents and Settings.

My Computer Executând click pe My Computer, directorul se va deschide ı̂n propria fereastră


(Figura 2.2) şi va arăta unele dintre directoarele utilizatorului, partiţiile hard-disk-ului şi alte
unităţi de disc (floppy, cd, dvd, etc.). Atunci când se execută prima dată click pe unitatea de disc
C, va fi afişat un mesaj de avertizare ce precizează faptul că fişierele de pe această partiţie sunt
2.1 Primii paşi cu computerul 41

Figura 2.2: Exemplu de fereastră My Computer

fişiere de sistem şi deci, sunt ascunse. Puteţi vedea fişierele apăsând pe Show the contents of this
drive.

Control Panel În mod prestabilit, Windows XP prezintă panoul de control organizat pe cate-
gorii. Acestea sunt:

• Appearence and Themes: controlează modul ı̂n care arată lucrurile pe ecran: tema suprafeţei
de lucru, utilitarul de protecţie a ecranului (screen saver), modul ı̂n care arată ferestrele, etc.

• Network and Internet Connections: ı̂n acest meniu puteţi modifica sau configura conexiunea
la Internet;

• Add or Remove Programs: se pot instala/dezinstala aplicaţii software;

• Sounds, Speech and Audio Devices: se pot controla multe aspecte ale sunetelor calculatorului,
ı̂ncepând cu volumul şi terminând cu dispozitive prestabilite pentru redare şi ı̂nregistrare;
de asemenea puteţi controla de aici schema de sunete, determinând sunetele ce sunt asociate
unor acţiuni specifice: pornirea/ı̂nchiderea sistemului de operare WIndows, ı̂nchiderea unui
program, etc. ;

• Performance and Maintenance: această secţiune oferă informaţii despre calculator, precum
şi instrumente care ajută la optimizarea sistemului. Puteţi vedea informaţiile de bază de-
spre calculator (versiunea sistemului de operare, tipul şi viteza procesorului, dimensiunea
memoriei RAM, etc), dispozitivele fizice instalate (ı̂n secţiunea Hardware), informaţii de-
spre frecvenţa de actualizare a sistemului de operare (Automatic Updates), se pot controla
efectele vizuale, memoria, configurările avansate ale suprafeţei de lucru, etc. (ı̂n secţiunea
Advanced).

• Printers and Faxes: se poate modifica modul de operare al imprimantei, dacă este una
instalată, se poate configura un fax, etc.

• User Accounts: se pot controla şi configura conturile de utilizatori pe respectivul sistem de
calcul. Fiecare utilizator ı̂şi poate proteja fişierele, prefeinţele de afişare, separa programele
instalate prin crearea/modificarea unui cont de utilizator. Acesta poate să fie cu atribuţii
limitate (nu are drept de modificare a fişierelor de sistem, nu are drept de instalare programe,
hardware, de creare a unui cont de utilizator etc.) sau cu atribuţii nelimitate, numit şi cont
de administrator. Conturile pot fi protejate prin parole.
42 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

• Date, Time, Language and Regional Options: se poate modifica ora, data şi limba pe care
le afişează sistemul de operare şi de asemenea se pot stabili unele opţiuni locale, cum ar fi
felul ı̂n care să fie afişate numerele, datele şi valorile valutare.

• Accesibility Options: această secţiune este utilă persoanelor cu probleme de vedere sau de
altă natură care au dificultăţi ı̂n utilizarea calculatorului. De exemplu, se poate modifica
mărimea fontului, se pot stabili opţiuni StickyKeys, astfel ı̂ncât să nu fie necesară utilizarea
ambelor mâini pentru anumite comenzi, etc.

Help and Support Meniul Help and Support oferă multe informaţii despre sistemul de operare
Windows XP, inclusiv informaţii despre tipărire, faxuri, lucrul ı̂n reţea şi depanări.

2.1.3 Ferestre Windows


Ferestrele reprezintă partea cea mai importantă a sistemului de operare Windows XP. O clasificare
din punct de vedere funcţional a ferestrelor ar putea fi următoarea:

• ferestre de aplicaţii: (Figura 2.3);

• ferestre de grup: conţin pictograme asociate unor obiecte (Figura 2.2);

• ferestre de dialog: apar atunci când s-a lansat ı̂n execuţie o comandă şi este necesară speci-
ficarea unor parametri din partea utilizatorilor (Figura 2.4).

Elementele unei ferestre Windows sunt următoarele, comune oricărui tip de fereastră:

• bara de meniuri: aici se găsesc comenzile diponibile aplicaţiei respective;

• bara de titlu: afişează numele programului care rulează ı̂n această fereastră şi eventual numele
documentului prelucrat;

• bara de instrumente: conţine instrumente pentru comenzile utilizate cel mai des;

• simboluri pentru ı̂nclhiderea, minimazarea sau maximizarea ferestrei: butomul pentru max-
imizare are rolul de a mări pe ı̂ntreg ecranul sau de a micşora fereastra respectivă; cel pen-
tru minimizare determină ı̂ndepărtarea ferestrei din zona de lucru, butonul corespunzător
aplicaţiei rămânând activ pe bara de programe;

• pictogramă pentru modificarea dimensiunii ferestrei: ı̂n cazul ı̂n care fereastra nu este max-
imizată, prin aoperaţia de tragere cu ajutorul mouse-ului se poate modifica dimensiunea
ferestrei;

• bara de stare furnizează informaţii directe despre documentul prelucrat sau dă alte indicaţii.

2.2 Organizarea fişierelor


2.2.1 Directoare şi fşiere
Informaţia de pe calculator este păstrată ı̂n fişiere şi directoare. Un director poate conţine la
rândul lui alte fişiere şi directoare. Orice unitate de disk (partiţie) are un director principal,
denumit director rădăcină.
Principalele instrumente ce permit gestionarea fişierelor şi directoarelor sunt oferite de aplicaţia
Windows Explorer. Aceasta poate fi accesată ı̂n unul din următoarele moduri:

• din meniul Start, submeniul Accesories;

• prin click dreapta pe butonul Start şi alegerea opţiunii Explorer;


2.2 Organizarea fişierelor 43

Simboluri pentru inchidere, minimizare, maximizare fereastra

Bara de instrumente
Bara de titlu
Bara de Meniu

Cursor

Bara de stare

Modificarea dimensiunii ferestrei

Figura 2.3: Elementele unei ferestre de aplicaţie (WordPad)

Fereastra Windows Explorer prezintă două părţi: ı̂n partea stângă este afişată organizarea
structurii informaţionale accesibile de pe calculator (unităţile de disc, directoarele, alte calculatoare
din reţea, etc.), iar ı̂n partea dreaptă fişierele şi directoarele aflate ı̂n directorul curent. Pentru
a vizualiza structura corespunzătoare unui director se apasă pe semnul + asociat directorului
respectiv. Pentru a restrânge structura asociată unui director, se apasă pe butonul −. Dacă se
doreşte afişarea conţinutului unei unităţi de disc se execută click pe pictograma unităţii de disc
respective. Conţinutul obiectului respectiv se va afişa ı̂n partea dreaptă a ferestrei. În partea
dreaptă informaţia poate fi reprezentată sub formă de pictograme mari (Large Icons), mici (Small
Icons), listă (List), detalii (Details). Modul de afişarese selectează din meniul View (Vizualizare).
Pentru a afla detalii specifice despre un anumit obiect se selectează obiectul şi se execută click
dreapta, alegându-se opţiunea Properties (Figura 2.5).

2.2.2 Convenţii privind denumirea fişierelor


Fişierele Windows au două nume: numele propriu-zis şi o extensie. În general, extensia se compune
din trei litere adăugate la sfârşitul numelui de fişier, care anunţă sistemul de operare despre ce tip
de fişier este vorba. Cele două nume sunt separate prin punct.
În general, extensiile nu sunt vizibile ı̂n fereastra Explorer. Însă fiecare program are asociată
o anumită extensie pentru fişierele create. De exemplu, toate fişierele Word au asociată extensia
doc, fişierele Excel au asociată extensia xls, cele de muzică au extensia mp3, etc. Atunci când
este instalată o aplicaţie software, programul de instalare asociază ı̂n mod automat respectivul
44 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

Figura 2.4: Fereastră Dialog Page Setup

software cu extensiile pe care le deschide. De asemenea, sistemul de operare asociază anumite


extensii cu programele corespunzătoare ı̂n mod automat. De exemplu, fişierele ce au extensia
txt sunt asociate cu NotePad, programul de bază ce ı̂nsoţeşte Windows utilizat perntru editarea
documentelor simple.
Pentru a putea vedea extensiile fiecărui fişier, ı̂n Windows Explorer se alege meniul Tools,
apoi Folder Options ..., apoi eticheta View. În această fereastră se derulează lista până la
Hide extensions for known file types şi se execută click pe căsuţa corespunzătoare pentru anularea
bifării. Apoi se execută click pe butonul Apply şi pe butonul OK (Figura 2.6).
Tabelul (2.1) prezintă extensiile uzuale de fişiere.
Un fişier poate fi denumit oricum, ı̂nsă numele nu trebuie să aibă mai mult de 256 de caractere
şi nu trebuie să conţină următoarele caractere interzise:

• \ diagonală la stânga;

• / diagonală la dreapta;

• : două puncte;

• ∗ asterisc;

• ? semnul ı̂ntrebării;

• <> paranteze unghiulare;

• | bară verticală.

Dacă se ı̂ncearcă numirea unui fişier utilizând caractere interzise, un mesaj de avertizare este
afişat, ce anunţă greşeala comisă.

2.2.3 Operaţii asupra fişierelor şi directoarelor


În cadrul sistemului de operare Windows sunt create deja o serie de directoare şi fişiere, cum
ar fi: Documents and Settings, Windows (directorul ı̂n care sunt stocate fişierele sistemului de
2.2 Organizarea fişierelor 45

(a) (b)

Figura 2.5: Structura directoarelor (a); Proprietăţile unităţii de disc C (b)

operare), Program Files (directorul ı̂n care sunt stocate directoarele asociate aplicaţiilor software
instalate), etc. Însă utilizatorul poate crea la rândul lui directoare noi, ı̂n unitatea de disc C
sau ı̂n interiorul altor directoare. Este recomandat ı̂nsă să nu se modifice structura directoarelor
Windows şi Program Files.
Pentru a crea un nou director, trebuie să navigaţi ı̂ntr-un director şi apoi executaţi click
dreapta oriunde ı̂n interiorul dosarului. În acest fel, apare meniul contextual pentru directoare.
Se selectează opţiunea New, apoi Folder. Windows va crea un dosar nou numit implicit New
Folder, care se poate redenumi imediat, scriind pur şi simplu noul nume, atât timp cât nu s-a
executat un alt click pe butonul mouse-ului.
Pentru a redenumi orice director sau fişier se selctează obiectul dorit şi se execută click
dreapta, alegând opţiunea Rename.
Un fişier nou poate fi creat de utilizator folosind o aplicaţie specifică tipului de fişier. De
exemplu, pentru a crea un fişier ce conţine elementele unui document tipăribil, sistemul de op-
erare Windows pune la dispoziţia utilizatorului aplicaţia WordPad care se găseşte ı̂n directorul
Accessories.
Toate directoarele au un meniu comun şi un mod de comportament comun ı̂n Windows. Ca
majoritatea aplicaţiilor, directoarele au o serie de meniuri asociate (ı̂n Windows Explorer), ce
includ File, Edit, View, Tools, Help.
Meniul File este utilizat pentru crearea unui fişier nou, a unei scurtături, pentru a şterge sau
redenumi un fişier.
Meniul Edit este utilizat pentru a copia, muta un fişier ı̂ntr-un alt director. Pentru aceasta,
trebuie selectat fişierul respectiv, apoi se selectează opţiunea Copy/Cut pentru copiere/mutare, se
selectează directorul destinaţie şi se selectează comanda Paste.
Meniul View afectează modul de vizualizare a conţinutului unui director. Se pot afişa/ascunde
barele cu instrumente ori bara de stare, puteţi vizualiza fişierele şi directoarele ı̂n diferite modalităţi:
Thumbnails (previzualizare a obiectelor) Icons (Pictograme), List (afişare sub formă de listă), De-
tails (se afişează şi o scurtă descriere a obiectelor).
Meniul Tools este utilizat pentru maparea unei unităţi de disc din reţea, astfel ı̂ncât să apară
ca o unitate de disc locală pe calculator. De asemenea se pot modifica opţiunile directoarelor
cum ar fi informaţiile afişate, partajare, etc. şi se pot sincroniza fişierele şi directoarele locale cu
corespondentele lor de pe calculatoarele din reţea.
46 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

Figura 2.6: Afişarea extensiilor ascunse

Pictogramele ce conţin o săgeată mică ı̂n partea inferioară se numesc scurtături (shortcut).
Acestea au rolul de a indica spre programe sau fişiere des utilizate aflate ı̂n altă parte ı̂n calcula-
tor. De obicei acestea sunt plasate pe desktop. Ştergerea unei scurtături nu implică şi ştergerea
obiectului referit.
Se pot crea scurtături către orice pictogramă: unitate de disc, director, fişier, program, etc.
Una dintre metodele rapide de a crea o scurtătură este de a executa click dreapta pe obiectul
respectiv şi alegerea opţiunii Create Shortcut din meniul contextual. În acest fel se va crea
o scurtătură ı̂n acelaşi director. Pentru a crea o scurtătură pe desktop, se poate alege aceeaşi
modalitate ca mai sus, cu alegerea opţiunii Send To ... Desktop (Create Shortcut) din
meniul contextual (Figura 2.7).
O altă modalitate de creare a unei scurtături este selectarea obiectului respectiv, apăsarea
butonului dreapta a mouse-ului şi tragerea obiectului spre noua locaţie. La eliberarea butonului
mouse-ului, Windows va ı̂ntreba dacă se doreşte mutarea, copierea sau crearea unei scurtături
pentru respectivul obiect. Se selectează Create Shortcut pentru a se obţine scurtătura către
obiectul dorit.
Pentru a căuta un fişier se foloseţe opţiunea Search for Files and Folders din meniul Start.
Instrumentul de căutare poate să examineze toate discurile din calculator şi de pe alte calculatoare
din reţea. La deschiderea sistemului de căutare va fi afişat un meniu care permite alaegerea tipului
de fişier căutat (Figura 2.8(a)). Dacă este vorba despre un tip de fişier la care nu se cunoaşte tipul
sau acesta nu apare ı̂n enumerare, se poate alege opţiunea All Files and folders. După selectarea
2.3 Accesorii Windows XP 47

Extensii asociate cu programe


Extensie Program asociat Descriere
avi Media Player fişiere video pentru Windows
bmp Paint grafică de tip bitmap
csv Microsft Excel format delimitat prin virgule utilizat pentru schimbul
de fişiere ı̂ntre programe de calcul tabelar
dbf Microsoft Access bază de date
doc Microsoft Word fişier document
gif Program de Grafică fişier imagine
htm, html Microsoft Frontpage pagină web
jpg Program de Grafică grafică de tip jpg
mp3 Winamp fişier de muzică mp3
mpg Media Player fişier video
pdf Acrobat Reader fişier text
txt Notepad text simplu
wav Media Player fişier audio wave
wma Media Player fişier Windows Music Audio
xls Microsoft Excel foaie de calcul tabelar Excel
Fişiere de programe
Extensie Descriere
com tip de program executabil
dat date speciale pe care le utilizează chiar programul
dll abreviere de la Dynamic Link Library
exe fişierul principal de program pentru o aplicaţie
inf fişier de informaţii pe care programul le utilizează
pentru a stoca anumite configurări prestabilite
sys fişiere sistem create de Windows

Tabel 2.1: Extensii uzuale de fişiere

tipului de fişier, se poate introduce numele complet sau parţial al fişierului, ori, alternativ, un
cuvânt sau o frază din documentul respectiv. Apoi se completează caseta Look In cu locaţia de
căutare. Dacă nu se cunoaşte locaţia fişierului, se poate accelera căutarea, executând click pe
When it was modified (data modificării), sau What size is it (dimensiune) pentru a oferi mai multe
informaţii (Figura 2.8(b)).

2.3 Accesorii Windows XP


Sistemul de operare Windows XP oferă o serie de programe, denumite accesorii, ce ı̂ndeplinesc o
mulţime de funcţii, de la divertisment, la asistenţă pentru sarcini esenţiale ale sistemului. Acce-
soriile sunt stocate ı̂n secţiunea Accessories din zona All Programs din meniul Start.

Accesibility oferă utilitare pentru o mai uşoară utilizare a calculatorului:


• Accesibility Wizard : un ghid de setare a sistemului de operare pentru persoanele cu deficienţe
de aud, văz, etc;
• Magnifier : oferă o imagine mărită a ecranului;
• Narrator : citeţe cu glas tare ı̂n limba engleză;
• OnScreen Keyboard : concepută pentru utilizatorii cu mobilitate redusă;
• Utility Manager : permite stabilirea caracteristicilor de accesibilitate ce pornesc automat.
48 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

(a)

(b)

Figura 2.7: Crearea unei scurtături ı̂n acelaşi director (a); pe desktop (b)

Communications cuprinde câteva opţiuni de reţea şi utilitarul Hyper Terminal, ce permite
conectarea la un calculator ca şi cum s-ar utiliza un terminal neinteligent.

Entertainment conţine scurtături către Sound Recorder, Volume Control, Windows Media
Player şi alte aplicaţii instalate de acest tip.
• Volume Control : permite modificarea volumului difuzoarelor;
• Sound Recorder : permite realizarea de ı̂nregistrări audio prin intermediul microfonului;
• Windows Media Player : permite vizionarea de filme ı̂n diferite formate, ascultarea de CD-uri
audio, etc.

System Tools :
• Character Map: ajută la inserarea caracterelor speciale ı̂n documente text;
• File Transfer Wizard : permite salvarea şi copierea de la un calculator la altul a parametrilor
din Internet Explorer, Outlook Express, alte programe, suprafaţa de lucru;
2.4 Editoare de Text 49

(a) (b)

Figura 2.8: Sistemul de căutare fişiere ı̂n Windows XP

• Scheduled Tasks: se poate planifica pornirea automată a anumitor programe sau utilitare de
sistem;

• Disk Cleanup, Disk Defragmenter : utilitare de sistem ce ajută la ştergerea fii̧erelor ce ocupă
spaţiu, compactarea fişierelor pe hard-disk, etc.

• System Restore: restabileşte configuraţia software-ului din calculator la starea anterioară


unei erori produse.

Calculator oferă posibilitatea efectuării de calcule matematice precum şi copierea acestora ı̂n
fişiere Windows prin meniul Edit.

Paint oferă posibilitatea de realizare a unor imagini (desene) simple, ce pot conţine linii, cercuri,
poligoane, text, culori. Imaginile pot fi salvate ı̂n diferite formate grafice (bmp, jpg, gif, etc.) şi li
se pot aplica diverse efecte (rotire, mărire, micşorare, inversiune culori, etc. ).

2.4 Editoare de Text


2.4.1 Folosirea unei aplicaţii de editare text
Sistemul de operare Windows are două editoare pentru text, Notepad şi WordPad. Diferenţa
ı̂ntre ele este faptul că Notepad este mai rudimentar şi poate fi utilizat doar pentru deschiderea
şi editarea fişierelor text standard. WordPad este un program aproape complet pentru editare de
text. WordPad poate fi utilizat pentru a deschide şi crea aceleaşi tipuri de fişiere ca şi Microsoft
Word, lipsindu-i ı̂nsă caracteristica de verificare a ortografiei.
Editoarele de text permit următoarele operaţii ı̂n cadrul unui document:

• stabilirea tipurilor de caractere pentru redactarea documentului;


50 Cap. 2: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

• alinierea automată a textului prin trecerea automată la rândul următor a unui cuvânt ce nu
mai ı̂ncape pe rândul curent (word wrap);
• aranjarea textului ı̂n pagină;
• combinarea textului cu imagini grafice;
• copierea, ştergerea, mutarea cuvintelor sau a blocurilor de text;
• căutarea automată a cuvintelor ı̂ntr-un document.
Unele editoare de text permit şi realizarea altor operaţii: stabilirea de antete şi subsoluri,
editare de tabele, editare de ecuaţii, verificarea ortografiei, combinarea elementelor din diferite
documente.
Înainte de redactarea unui document, trebuiesc realizate următoarele operaţii:
• stabilirea formatului de pagină: A4, Letter; orientare a paginii: portret sau peisaj;
• stabilirea marginii;
• numerotarea paginilor;
• alegerea tipului de caracter;
• alegerea spaţiului ı̂ntre caractere şi ı̂ntre liniile paragrafelor;
• alinierea textului;
• alegerea efectelor pentru reprezentări sugestive ale citatelor, cuvinte cheie, etc.
Meniul unei aplicaţii de editare de text are următoarele componente principale:
• Fişier (File): cuprinde opţiuni pentru crearea unui fişier nou (New), deschiderea unui fişier
existent (Open), salvarea fişierului (Save, Save As), lansarea comenzilor de tipărire (Print,
Print preview);
• Editare (Edit): poate conţine multe comenzi, dar aproape ı̂ntotdeauna va avea: Copiere
(Copy), Decupare (Cut), Lipire (Paste) pentru copierea/mutarea textului ı̂n cadrul aceluiaşi
document, Anulare (Undo) pentru anularea acţiunilor executate, selectarea ı̂ntregului docu-
ment (Select All), căutare şi ı̂nlocuire a cuvintelor din text (Find and Replace), etc. Pentru
a utiliza funcţiile de Copy, Cut, Paste, mai ı̂ntâi trebuie selectată porţiunea de text dorită,
apoi se alege opţiune Copy (pentru copiere) sau Cut (pentru mutare). Pentru a plasa textul
ı̂n noua locaţie, se deplasează cursorul ı̂n locul dorit şi se selectează Paste.
• Format: este utilizat pentru a stabili fonturile, spaţierea rândurilor, etc.
• Ajutor (Help): utilizat pentru obţinea de informaţii suplimentare despre opţiunile progra-
mului utilizat.

Combinaţii rapide de taste Windows XP are multe combinaţii de taste, care sunt modalităţi
utile de economisire de timp. Pentru aplicaţiile de editare de text, cele mai uzuale combinaţii de
taste sunt prezentate ı̂n Tabelul 2.2.

2.5 Tipărirea
Comanda Print se află aproape ı̂ntotdeauna ı̂n meniul File al unei aplicaţii software, iar combinaţia
rapidă de taste este <Ctrl> şi P. Multe programe oferă de asemenea o opţiune pe bara de instru-
mente, ce seamănă cu o imprimantă.
Lansarea comenzii Print determină afişarea unei casete de dialog Print (Figura 2.9), ı̂n care
se pot selecta opţiuni cum sunt calitatea tipăririi şi paginile ce urmează a fi imprimate. Frecvent
există un buton Properties, care oferă mai multe opţiuni, cum sunt tipul calităţii imprimării:
Draft, Normal, Best, utilizarea sau nu a culorii şi altele dependente de tipul imprimantei .
2.5 Tipărirea 51

Comenzi din meniul File


New <Ctrl> + N
Save <Ctrl> + S
Open <Ctrl> + O
Comenzi din meniul Edit
Undo <Ctrl> + Z
Copy <Ctrl> + C
Cut <Ctrl> + X
Paste <Ctrl> + V
Select All <Ctrl> + A
Find <Ctrl> + F
Find and Replace <Ctrl> + H

Tabel 2.2: Combinaţii rapide de taste

Figura 2.9: Caseta de dialog Print


Capitol 3

Procesare de text

Una dintre cele mai complete aplicaţii pentru procesare de texte este Microsoft Word, ce face parte
din suita de aplicaţii Microsoft Office, alături de Excel, Access şi PowerPoint, aplicaţii ce vor fi
prezentate ı̂n capitolele următoare.
În continuare vom prezenta cele mai importante aspecte ale aplicaţiei Microsoft Word, versi-
unea XP.

3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea


unui document
Pe lângă opţiunile prezentate ı̂n secţiunea 2.4, procesorul de texte Word oferă şi următoarele
facilităţi pentru editarea textelor:

• pot fi executate operaţii speciale asupra documentului: inserarea de antete, note de subsol,
note de final, creare de adnotări, editarea documentelor pe coloane de text, aplicarea de
borduri şi umbre, etc.

• pot fi corectate ı̂n mod automat greşelile gramaticale sau ortografice;

• introducerea textului poate fi asistată, ı̂n sensul utilizării glosarului ca instrument de stocare
a unor informaţii ce se pot insera ulterior ı̂n cadrul documentului;

• se pot realiza tabele şi calcule ı̂n tabele;

• se pot fuziona documente, de exemplu un document word poate fi combinat cu o bază de


date Access;

• se pot exploata interactiv documentele prin realizarea de machete sau şabloane (template);

• se pot gestiona documentele de dimensiuni mari prin realizarea unui plan al documentului
Word ce conţine cuprinsul materialului, lista de figuri, etc.;

• crearea de hiperlink-uri; astfel un document word poate fi asimilat unei pagini web;

• posibilitatea de personalizare a ecranului Word prin intermediul macro-comenzilor.

3.1.1 Introducere
Primii paşi ı̂n procesarea unui text

În Figura 3.1 este prezentată fereastra procesorului de texte Word XP.
Elementele sale sunt:
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 53

1 2 3 4 6 7 8

11
9

10

Figura 3.1: Fereastra aplicaţiei Word XP

1. butonul meniului de control: conţine comenzi ce controlează poziţia, mărimea şi starea fer-
estrei (ı̂nchisă sau deschisă). Pentru a-l accesa se apasă pictograma Control Menu sau
combinaţia de taste <Ctrl>+spaţiu.

2. bara de titlu: conţine titlul aplicaţiei şi denumirea documentului;

3. bara de meniuri: conţine principalele meniuri asociate aplicaţiei Word (Figura 3.2);

Figura 3.2: Bara de meniuri a aplicaţiei Word

4. bara cu instrumente de formatare: conţine butoane utilizate pentru formatarea la nivel de


caracter, configurarea paragrafelor, aplicarea de formate numerice, etc. (Figura 3.3);

Figura 3.3: Bara cu instrumente de formatare a aplicaţiei Word

5. bara cu instrumente de lucru standard: conţine comenzile de formatare, administrare fişiere


şi tipărire (Figura 3.4);

6. butonul de minimizare: are ca efect transferarea aplicaţiei pe bara de operaţii;

7. butonul de maximizare: are ca efect umplerea integrală a spaţiului de lucru cu fereastra


aferentă aplicaţiei Word; dacă fereastra este afişată deja pe tot ecranul, apăsarea butonului
are ca efect reducerea ferestrei la dimensiuni standard, modificabile;

8. butonul de ı̂nchidere: are ca efect ı̂nchiderea ferestrei active;


54 Cap. 3: Procesare de text

Figura 3.4: Bara cu instrumente de lucru standard a aplicaţiei Word

9. barele de defilare verticală sau orizontală: permit derularea ecranului Word mai rapid cu
ajutorul mouse-ului;

10. bara de stare: aici sunt afişate mesaje explicative referitoare la comanda curentă sau instrucţiuni
de ghidare pentru parcurgerea diferitelor procese;

11. riglele (verticală şi orizontală permit orientarea pe pagină, indicând marginile paginii, alin-
ierile, etc.

Zona de lucru ocupă cel mai mult din spaţiul aferent ferestrei. Aici are loc introducerea
datelor şi efectuarea tuturor prelucrărilor aferente acestora. În zona de lucru se pot deschide unul
sau mai multe documente Word, fiecare având asociată o fereastră. Dacă sunt deschise mai multe
documente, ı̂ntre acestea utilizatorul se poate deplasa rapid, fie prin alegerea numelui ferestrei din
meniul Windows (Ferestre), fie apăsând combinaţia de taste <Ctrl>+F6.

Crearea unui nou document

O dată cu lansarea aplicaţiei se creează automat un nou document, intitulat Document1,


salvarea acestuia cu numele dorit putând fi posibilă prin intermediul opţiunii Salvare (Save)
sau Salvare ca (Save As) din meniul Fişier (File). O altă modalitate de creare a unui nou
document este prin apelarea opţiunii Document Nou (New) din cadrul aceluiaşi meniu, sau
prin apăsarea butonului corespunzător acestei acţiuni din bara de instrumente standard.

Deschiderea unui document

Pentru deschiderea unui document existent poate fi utilizată opţiunea Open (Deschide) din
meniul Fişier (File) sau butonul grafic asociat aflat pe bara de instrumente standard. În cadrul
ferestrei de dialog deschise, se poate apăsa butonul Instrumente (Tools), urmat de selectarea
opţiunii Căutare (Search) pentru căutarea fişierului dorit ı̂n cazul ı̂n care utilizatorul nu cunoaşte
locaţia acestuia.

Salvarea documentului

Pentru salvarea documentului activ ı̂n fereastra de aplicaţie Word pot fi utilizate comenzile
Salvează (Save) sau Salvează ca (Save As ... ) din meniul Fişier (File) sau butonul grafic
asociat. Dacă documentul activ a mai fost salvat şi se doreşte doar actualizarea sa, se poate
apela doar opţiunea Save. Pentru a salva documentul sub alt nume sau ı̂n alt format, compatibil
cu aplicaţia Word (document word, document şablon (template), text, pagină web, precum şi
alte formate pentru care a fost instalată componenta Office de conversie a documentelor), se poate
alege comanda Save As. Butonul Instrumente (Tools) din fereastra de dialog Save As permite
şi realizarea următoarelor operaţii: salvare versiune (comentarii privind versiunea documentului
salvat) şi opţiuni web (parametrii operaţiei de salvare a documentelor pentru utilizarea ca pagini
web).

3.1.2 Operaţii de bază


Procesorul de texte Word utilizează drept unitate de bază paragraful, dar nu şi ı̂n sensul gen-
eral al cuvântului. În Word, un paragraf este constituit dintr-un caracter şi semnul anterior de
sfârşit de paragraf (sau ı̂nceputul documentului propriu-zis). Afişarea pe ecran a caracterelor ce
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 55

semnifică sfârşit de linie, paragraf, spaţii ı̂ntre caractere este posibilă prin activarea butonului
Afişare/Ascundere (Show/Hide) ¶ de pe bara de instrumente standard.

Introducerea informaţiilor

Introducerea propriu-zisă a textului se realizează prin mutarea cursorului activ ı̂n punctul ı̂n
care dorim să apară textul şi ı̂nceperea procesului de tastare. Word va trece automat la linia
următoare de fiecare dată când ajunge la sfârşitul unei linii. Utilizatorul trebuie să apese tasta
<Enter>doar la sfârşitul unui paragraf.
Mutarea cursorului de inserare la o nouă locaţie se poate realiza fie cu ajutorul mouse-ului fie
cu ajutorul tastaturii (Tabel 3.1).

Tasta/Combinaţia de taste Acţiune asupra cursorului


→ un caracter la dreapta
← un caracter la stânga
↑ un rând mai sus
↓ un rând mai jos
<Ctrl>+→ un cuvânt la dreapta
<Ctrl>+← un cuvânt la stânga
<Ctrl>+↑ la ı̂nceputul paragrafului curent
<Ctrl>+↓ la sfârşitul paragrafului curent
<Ctrl>+↑ de două ori la ı̂nceputul paragrafului anterior celui creat
<Home> la ı̂nceputul liniei curente
<End> la sfârşitul liniei curente
<Page Up> un ecran mai sus
<Page Down> un ecran mai jos
<Ctrl>+<Page Up> la ı̂nceputul ecranului curent
<Ctrl>+<Page Down> la sfârşitul ecranului curent
<Alt>+<Ctrl>+<Page Up> la ı̂nceputul paginii anterioare
<Alt>+<Ctrl>+<Page Down> la ı̂nceputul paginii următoare
<Ctrl>+<Home> la ı̂nceputul documentului
<Ctrl>+<End> la sfârşitul documentului

Tabel 3.1: Mutarea cursorului cu ajutorul tastaturii ı̂ntr-un document Word

Reguli privind introducerea textului pe calculator:


• nu se introduc spaţii ı̂naintea semnelor de punctuaţie: punct, virgulă, paranteză ı̂nchisă,
apostrof, ghilimele simple sau duble finale, puncte de suspensie, semnul ı̂ntrebării, semnul
exclamării, punct şi virgulă, două puncte.
• se introduc spaţii după semnele de punctuaţie menţionate mai sus; excepţie: scrierea datei
calendaristice - fără spaţii: 25.10.2008
• se introduc spaţii ı̂naintea: parantezei deschise, ghilimele simple sau duble iniţiale;
• nu se introduc spaţii ı̂nainte şi după următoarele caractere: bară oblică (/), cratimă, linie
de unire;
• se introduce un spaţiu ı̂nainte şi un spaţiu după: linie de dialog sau de pauză.

Selectarea informaţiilor
Pentru a copia, muta, şterge, formata, etc. un text sau un element grafic din text este necesară
selectarea acestuia. Această operaţie se poate realiza prin intermediul mouse-ului sau a tastaturii.
Prin intermediul mouse-ului se pot utiliza următoarele modalităţi:
56 Cap. 3: Procesare de text

• un text oarecare ce cuprinde sau nu elemente grafice: se poziţionează cursorul la ı̂nceputul


textului respectiv, se apasă butonul stâng al mouse-ului şi, menţinându-l apăsat, se duce
cursorul până la sfârşitul textului ce va intra ı̂n selecţie. O altă modalitate este poziţionarea
cursorului de inserare, apăsarea tastei <Shift> (cu menţinere) şi executarea unui click la
sfârşitul selecţiei.

• un cuvânt: se va executa dublu click asupra cuvântului;

• un element grafic: se va executa un click asupra obiectului;

• o linie de text: se va executa un click ı̂n bara de selecţie a textului (la ı̂nceputul liniei);

• mai multe linii de text: menţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se va duce cursorul
acestuia ı̂n bara de selecţie a textului de-a lungul porţiunii corespunzătoare liniilor dorite;

• o propoziţie/frază: menţinând tasta <Ctrl> apăsată, se execută un click oriunde ı̂n interiorul
propoziţiei;

• un paragraf : se va executa un dublu click ı̂n bara de selecţie a textului ı̂n regiunea core-
spunzătoare paragrafului respectiv;

• un bloc vertical de text: menţinând tasta <Alt> apăsată, se execută un click la ı̂nceputul
selecţiei, după care, prin mutarea cursorului mouse-ului se realizează selecţia verticală dorită;

• o coloană: menţinând tasta <Alt> apăsată, se execută un click ı̂n interiorul coloanei;

• ı̂ntregul document: menţinând tasta <Ctrl> apăsată, se execută un click ı̂n bara de selecţie
a textului.

Pentru a selecta un bloc de text sau elemente grafice prin intermediul tastaturii pot fi utilizate
următoarele taste/combinaţii de taste (Tabelul 3.2):

Combinaţia de taste Pentru a selecta


<Shift>+→ un caracter la dreapta cursorului
<Shift>+← un caracter la stânga cursorului
<Shift>+↑ o linie mai sus
<Shift>+↓ o linie mai jos
<Ctrl>+<Shift>+→ caracterele până la sfârşitul cuvântului
<Ctrl>+<Shift>+← caracterele până la ı̂nceputul cuvântului
<Ctrl>+<Shift>+↑ până la ı̂nceputul unui paragraf
<Ctrl>+<Shift>+↓ până la sfârşitul unui paragraf
<Shift>+<Home> până la ı̂nceputul liniei curente
<Shift>+<End> până la sfârşitul liniei curente
<Shift>+<Page Up> un ecran mai sus
<Shift>+<Page Down> un ecran mai jos
<Ctrl>+<Shift>+<Home> până la ı̂nceputul documentului
<Ctrl>+<Shift>+<End> până la sfârşitul documentului
<Ctrl>+A ı̂ntregul document

Tabel 3.2: Selectare bloc text sau elemente grafice cu ajutorul tastaturii ı̂ntr-un document Word

Deselectarea unei selecţii poate fi făcută prin intermediul mouse-ului prin executarea unui click
ı̂n interiorul ferestrei document, oriunde ı̂n afara textului selectat, iar prin intermediul tastaturii,
prin apăsarea oricăreia dintre săgeţi.
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 57

Copiere, mutare, ştergere text

Mutarea şi copierea unui text sau a unui obiect grafic, selectat prin una din metodele
prezentate anterior, dintr-un document ı̂n altul sau ı̂n cadrul aceluiaşi document poate fi realizată
astfel:

• prin intermediul comenzilor Copie ı̂n clipboard (Copy), respectiv Decupează din doc-
ument şi copie ı̂n clipboard (Cut), iar apoi poziţionarea cursorului de inserare la noua
poziţie şi selectarea comenzii Copie din clipboard (Paste) din meniul Edit sau prin
acţionarea butoanelor corespunzătoare din bara de instrumente standard;

• prin intermediul mouse-ului: pentru mutare se execută operaţia de drag la noua locaţie,
pentru copiere menţinând apăsată tasta <Ctrl>.

• prin intermediul tastaturii: comanda Copy se poate realiza prin apăsarea combinaţiei de
taste <Ctrl>+C, pentru Cut se utilizează combinaţia de taste <Ctrl>+X, iar pentru Paste
se poate utiliza combinaţia de taste <Ctrl>+V.

Pentru ştergerea unui text din cadrul unui document pot fi utilizate următoarele taste sau
combinaţii de taste:

• pentru ştergerea caracterului aflat la stânga cursorului: tasta <Backspace> ;

• pentru ştergerea caracterului aflat la dreapta cursorului: tasta <Delete>;

• pentru ştergerea părţii din stânga cursorului a cuvântului curent: <Ctrl>+<Backspace>;

• pentru ştergerea părţii din dreapta cursorului a cuvântului curent: <Ctrl>+<Delete>.

Pentru anularea oricărei operaţii, se poate utiliza opţiunea Undo (Anulează) din meniul
Edit, sau butonul corespunzător de pe bara de instrumente standard sau combinaţia de taste
<Ctrl>+Z.

Căutare şi ı̂nlocuire text

Componentele de căutare şi ı̂nlocuire text din Word permit căutarea şi eventual ı̂nlocuirea unui
şir de caractere cu un altul. Aceste instrumente sunt accesibile şi separat, ı̂n cadrul meniului Edit,
sau prin combinaţiile de taste: <Ctrl>+F (Căutare (Find), respectiv <Ctrl>+H (Căutare şi
ı̂nlocuire (Find and Replace)). Aceste comenzi oferă facilităţi avansate de căutare, cum ar fi:

• identificarea unor caractere speciale (sfârşit de paragraf, tab, etc.);

• operatori speciali;

• blocuri de text asupra cărora au fost aplicate diferite formate;

• paragrafe ataşate unui anumit stil, etc.

Figura 3.5 prezintă fereastra de dialog Find and Replace afişată ı̂n cazul selectării opţiunii
Find. În câmpul notat 1 (De căutat (To find)) se introduce cuvântul de căutat. Opţiunile 2
şi 3 permit căutarea blocurilor de text ce au o anumită formatare (Format) sau conţin caractere
speciale (Special). După aplicarea unui click pe butonul Mai mult (More), se obţin opţiuni
avansate de căutare (4):

• Match case (potrivire litere mari sau mici): face deosebirea ı̂ntre litere mari şi litere mici ı̂n
cazul ı̂n care este activată;

• Find whole words only (găseşte doar cuvinte complete): permite căutarea doar a cuvintelor
identice cu cele introduse de utilizator ı̂n câmpul 1;
58 Cap. 3: Procesare de text

• Use wildcards (utilizează metacaractere): asigură asocierea unor posibilităţi speciale de


căutare;
• Sounds Like (pronunţie apropiată): poate fi utilizată doar pentru texte ı̂n limba engleză;
ı̂ncearcă să găsească toate cuvintele ce au pronunţia apropiată de cuvântul căutat;
• Find all word forms (găseşte toate formele cuvântului): funcţionează corect doar pentru
texte ı̂n limba engleză, ı̂ncercând să găsească toate formele unui verb sau ale unui substantiv
introdus de către utilizator ı̂n câmpul 1.

2 3

Figura 3.5: Fereastra de dialog Find and Replace ı̂n Word; opţiunea Find

Opţiunea Înlocuire (Replace) a aceleiaşi ferestre Find and Replace este prezentată ı̂n
Figura 3.6. Faţă de opţiunea Find, ı̂n plus sunt următoarele elemente:
• ı̂n câmpul 5 (Înlocuire cu (Replace with)) se introduce textul nou;
• butoanele 6, 7, ı̂nlocuire (Replace), respectiv ı̂nlocuire peste tot (Replace All) permit
ı̂nlocuirea primei apariţii a şirului căutat, respectiv a tuturor apariţiilor şirului căutat ı̂n text.
Ambele instrumente prezentate ı̂n această secţiune au prezent butonul Găseşte următorul
(Find Next), ce are rolul de căutare/ı̂nlocuire a următoarei apariţii a şirului căutat.

3.1.3 Formatare
Formatarea textului la nivel de caracter

Editarea formatului caracterelor este legată de noţiunea de font. Un font este o colecţie de
caractere ce au caracteristici comune. Caracteristicile unui font sunt:
• dimensiunea fontului: defineşte mărimea de afişare sau tipărire a caracterelor; ı̂n general
aceasta este indicată ı̂n puncte (un punct = 1/72 inch); de exemplu: 10pt, 12pt, etc.
• stilul fontului: determină modificarea aspectului de afişare a caracterelor ı̂ntr-un mod unitar,
ı̂n scopul obţinerii unor formate speciale;
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 59

6 7
4

2 3

Figura 3.6: Fereastra de dialog Find and Replace ı̂n Word; opţiunea Replace

• efectele fontului: se definesc culorile şi efectele speciale (de exemplu sublinierea) şi ı̂n unele
cazuri scara de griuri prin care se realizează umplerea pentru fonturilor contur;
• spaţierea fonturilor: se referă la spaţiile dintre caractere pe ecran sau pagina tipărită;
• fonturile cu serife: au proiecţii care le extind ı̂n partea superioară şi inferioară peste marginile
obişnuite;
• lăţimea fontului: se referă la lăţimea caracterelor, care poate fi fixă, expandantă sau con-
densată.
Formatarea caracterelor se poate realiza ı̂n unul dintre următoarele moduri:
1. folosind caseta de dialog Font: pune la dispoziţie toate caracteristicile ı̂ntr-un singur loc.
Paşii care trebuiesc urmaţi sunt:
• se selectează blocul de text asupra căruia dorim să aplicăm formatarea;
• din meniul Format se alege opţiunea Font, ceea ce conduce la afişarea casetei de dialog
din Figura 3.7, ı̂n cadrul căreia se pot selecta:
– tipul fontului 1: de exemplu Times New Roman;
– stilul de afişare 2: Regular (obişnuit), Bold (ı̂ngroşat), Italic (caractere ı̂nclinate
spre dreapta), etc.
– dimensiunea caracterelor 3: 10, 12, etc.
– stil subliniere 4: nesubliniat, linie simplă, dublă, etc.
– efecte speciale 5: aplicarea unor efecte prin validarea opţiunilor corespunzătoare:
tăiere cu o linie, scriere drept exponent sau indice, etc.
– culoare font 6:culoarea caracterelor, ce poate fi aleasă din paleta de culori afişată;
În zona Examinare (Preview) 7 se obţine o imagine de ansamblu a setărilor alese, pentru
a previzualiza efectul asupra textului selectat.
60 Cap. 3: Procesare de text

6 4

Figura 3.7: Caseta de dialog Font ı̂n Word

Combinaţii de taste Acţiune asociată


<Ctrl>+<Shift>+> creşte mărimea fontului (ı̂n etape)
<Ctrl>+<Shift>+< scade mărimea fontului (ı̂n etape)
<Ctrl>+] creşte mărimea fontului punct cu punct
<Ctrl>+[ scade mărimea fontului punct cu punct
<Ctrl>+<Shift>+A scrie totul cu litere mari
<Ctrl>+B caractere aldine
<Ctrl>+I caractere cursive
<Ctrl>+U subliniere

Tabel 3.3: Combinaţii de taste pentru formatarea textului ı̂n Word

• pentru stabilirea distanţei ı̂ntre caractere, poziţionării textului pe verticală se alege


opţiunea Spaţiere caractere (Character Spacing) din aceeaşi fereastră de dialog;
• efectele speciale animate se pot realizarea prin selectarea opţiunii Efecte text (Text
Effects), secţiunea Animaţie.
2. prin intermediul barei de instrumente de formatare (Figura 3.3), care oferă posibilitatea unei
formatări mai rapide cu ajutorul butoanelor asociate fiecărei opţiuni ı̂n parte;
3. prin intermediul tastaturii (Tabel 3.3).

Inserarea simbolurilor şi caracterelor speciale

Procesorul de texte Word oferă posibilitatea introducerii de simboluri şi caractere speciale,
unele dintre ele foarte uzuale, care ı̂nsă nu se găsesc pe tastatură. Pentru inserarea unui astfel
de simbol ı̂ntr-un text se poziţionează cursorul pe poziţia respectivă şi se apelează opţiunea Sim-
bol (Symbol) din cadrul meniului Inserează (Insert). Astfel se pot insera diferite simboluri
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 61

1 2

Figura 3.8: Formatarea paragrafelor ı̂n Word XP

matematice, caractere greceşti, etc. În fereastra afişată, se alege simbolul dorit şi se apasă butonul
Insert. Eticheta Caractere speciale (Special Characters) din cadrul aceleiaşi ferestre oferă
acces la caractere speciale, cum ar fi: linia de dialog, cratima, drept de autor ( ), c secţiune (§),
etc.

Formatarea paragrafelor

Paragraful reprezintă o porţiune de text ı̂ncadrată ı̂ntre coduri de sfârşit de paragraf (¶).
Introducerea ı̂n text a unui astfel de cod se realizează prin tasta <Enter>. Principalele caracter-
istici ale unui paragraf se pot stabili prin apelarea opţiunii Paragraph din meniul Format. În
Figura 3.8 este prezentată fereastra de dialog pentru stabilirea formatului unui paragraf selectat
anterior.
Această fereastră are două componente principale: Indentare şi spaţiere (Indent and
Spacing) şi Sfârşituri de linie şi de pagină (Line and Page Breaks). Primul tab este cel
implicit, şi conţine:

1. Aliniere (Alignment): permite stabilirea tipului de aliniere pe orizontală a textului; poate fi


la stânga, la dreapta, centrat, stânga-dreapta (justified);

2. Nivel schiţă (Outline Level): se poate alege nivelul ierarhic atribuit paragrafului selectat;

3. Indentare (Indentation): se precizează cu cât se deplasează la dreapta paragraful; opţiunea


Specială (Special) se referă la indentarea doar a primei linii sau a tuturor liniilor din paragraf;

4. Spaţiere (Spacing): permite stabilirea dimensiunii spaţiilor ı̂ntre liniile paragrafului (la un
rând, la două rânduri, la un rând jumătate, sau se poate preciza dimensiunea ı̂n cen-
timetri/inch);

5. caseta Examinare (Preview) oferă previzualizarea efectelor selectate.


62 Cap. 3: Procesare de text

Al doilea tab al ferestrei se referă la Sfârşituri de linie şi de pagină (Line and Page
Breaks). Aici se pot alege alte opţiuni, cum ar fi:
• control rând solitar (widow/orphan control): ı̂nlătură efectul de ı̂mpărţire inegală a unui
paragraf aflat la graniţa ı̂ntre două pagini;
• păstrarea liniilor ı̂mpreună (keep lines together): determină ı̂mpărţirea paragrafului ı̂ntre
două pagini ı̂n mod automat, prin trecerea completă sau parţială a acestuia ı̂n pagina
următoare;
• păstrarea paragrafelor ı̂mpreună (keep with next): are ca efect forţarea menţinerii unui para-
graf pe aceeaşi pagină cu următorul;
• sfârşit de pagină ı̂nainte (page break before): are ca efect plasarea paragrafului curent la
ı̂nceputul unei pagini noi;
• suprimarea numerelor de linie (suppress line numbers): previne numerotarea liniilor de para-
graf cu rol de titlu;
• fără despărţire ı̂n silabe (don’t hyphenate): nu permite despărţirea automată ı̂n silabe a
cuvintelor.
Evideţierea paragrafelor se poate face utilizând şi o altă facilitate, şi anume marcarea cu
ajutorul literelor, cifrelor a paragrafelor enumerative. Acest lucru se realizează prin alegerea
opţiunii Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering) din meniul Format (Figura
3.9). Aici se pot alege diferite stiluri de numerotare, utilizând marcatori sau cifre, numere romane,
caractere. Se poate alege de asemenea nivelul de numerotare, cifra/caracterul de la care se ı̂ncepe
numerotarea, etc.

Figura 3.9: Fereastra de dialog Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering)

Fereastra Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering) are patru tab-uri:
• Cu marcatori (Bulleted): permite atribuirea unor simboluri diverse pentru a se remarca
mai uşor unele paragrafe; lista iniţială ce apare la activarea tab-ului se poate modifica prin
acţionarea butonului Particularizare (Custom);
• Numerotat (Numbered): propune o listă de cifre arabe şi romane şi de litere pentru ca
utilizatorul să poată ordona paragrafele din document; şi acest stil poate fi particularizat
după preferinţele utilizatorului, prin acţionarea butonului Particularizare (Custom);
• Schiţă numerotată (Outline numbered): prezintă 7 stiluri pentru numerotarea ierarhiilor;
se utilizează pentru liste cu mai multe niveluri de adâncime, fiecare nivel fiind o listă nu-
merotată, având asociată o literă, cifră sau un marcator; se pot utiliza maxim 9 niveluri de
adâncime a listelor; trecerea de la lista de pe un nivel la o listă pe un alt nivel se face cu aju-
torul butoanelor Creşte/Scade Indent (Increase/Decrease Indent) de pe bara de instrumente
de formatare;
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 63

• Stiluri de liste (List Styles): se alege tipul dorit pentru liste ierarhizate.
Primele două opţiuni pot fi aplicate şi prin acţionarea butoanelor corespunzătoare din bara de
instrumente de formatare.
Tabulatorii sunt poziţii definite ı̂n cadrul unei linii, la care se face salt atunci când se
acţionează tasta <TAB>. Tabulatorii pot fi:
• tabulatori cu aliniere: stânga (Left x), dreapta (Right y), centrat (Center ⊥); textul are
marginea stânga sau dreapta ı̂n poziţia ı̂n care este setat tabulatorul, sau este aşezat central
faţă de acesta;
• tabulatori zecimali (Decimal ⊥·): numerele se vor alinia la punctul zecimal indicat de poziţia
tabulatorului;
• tabulatori bară (Bar): linii verticale ce apar ı̂n poziţia unui astfel de tabulator;
• tabulatori precedaţi de caractere speciale, opţiunea Indicatori (Leader): spaţiile dinaintea
tabulatorului sunt umplute cu liniuţe, puncte, etc.
Tabulatorii se fixează pe riglă sau ı̂n fereastra de dialog Tabulatori (Tabs), din meniul Format,
precizându-se poziţia şi tipul tabulatorului, urmată de apăsarea butonului Stabilire (Set). Tabu-
latorii se şterg cu butoanele Golire (Clear) sau Golire totală (Clear All), sau eliminându-i de pe
riglă.

Formatare la nivel de document

Pe lângă formatarea la nivel de caracter şi de paragraf, Word permite şi formatarea ı̂ntregului
document. Acest lucru se realizează prin alegerea opţiunii Iniţializare pagină (Page Setup)
din meniul Fişier (File). Fereastra de dialog deschisă astfel are 3 tab-uri:
• Margini (Margins): se stabilesc tipurile de margini pentru o pagină, orientarea paginii
(portret, vedere), stabilirea formatării diferite pentru pagini pare/impare, prin alegerea
uneia dintre opţiunile câmpului Pagini multiple (Multiple pages), şi modul de aplicare a
modificărilor (pentru ı̂ntregul document sau parţial).
• Hârtie (Paper): se stabilesc dimensiunile paginii (A4, Letter, A5, etc. ) precum şi opţiunile
de tipărire;
• Aspect (Layout): se pot stabili o serie de opţiuni, cum ar fi:
– locul de ı̂ncepere a unei noi secţiuni (pagină nouă sau nu); efectuarea unui salt automat
la pagină nouă la sfârşitul unei secţiuni;
– stabilirea de anteturi şi subsoluri;
– modul de aliniere ı̂n raport cu marginile de sus şi de jos ale paginii;
– numerotarea liniilor existente ı̂n fiecare pagină;
– adăugarea de borduri şi umbre.
Crearea notelor de subsol se realizează utilizând meniul Inserare (Insert), opţiunea Referinţă
→ Notă de subsol (Reference → Footnote):
• reprezintă explicaţii sau precizări suplimentare aferente textelor din pagină;
• pot fi numerotate continuu la nivel de document/secţiune/pagină (butonul Opţiuni (Op-
tions));
• pot fi plasate ı̂n pagina unde au fost apelate sau la sfârşitul secţiunii/documentului;
• apar ı̂n partea de jos a paginii, având dimensiunea cu 2 puncte mai mică decât fontul normal
al textului.
64 Cap. 3: Procesare de text

3.1.4 Finalizarea unui document


Numerotarea paginilor

Pentru a numerota paginile unui document Word se poate urma una dintre următoarele căi:

• utilizare opţiunii Numere de pagină (Page Numbers) din meniul Inserare (Insert); din
fereastra de dialog deschisă se poate alege poziţia ı̂n care va fi afişat numărul paginii (subsol
sau antet), alinierea (centrat, la stânga, la dreapta), afişarea numărului de pagină pe prima
pagină; de asemenea se pot seta parametri suplimentari prin apăsarea butonului Format:
formatul numărului, includerea numărului de capitol, secţiune, continuarea numerotării din
secţiunea anterioară sau reı̂nceperea numerotării.

• numerotarea ı̂n cadrul antetelor sau subsolurilor de pagină prin opţiunile oferite de bu-
toanele predefinite de opţiunea Antet şi subsol (Header and Footer) din meniul View
(Vizualizare).

Antet şi subsol

Anteturile şi subsolurile permit repetarea pe fiecare pagină a unor informaţii de identificare
prezentate sub formă de text, informaţii complexe sau/şi grafică. De exemplu, ı̂n antet se poate in-
clude titlul documentului şi numele autorului, iar ı̂n subsol numele fişierului, data creării, numărul
paginii, numărul total de pagini, etc. În mod implicit, antetele şi subsolurile sunt situate ı̂n afara
spaţiului util al paginii, şi pot conţine informaţii diferite pe paginile pare/impare.
Crearea antetului şi/sau subsolului de pagină se realizează prin selectarea opţiunii An-
tete şi Subsoluri (Headers and Footers) din meniul View. Fereastra de dialog din Figura
3.10 conţine următoarele butoane:

3 5 7 9 11

1 2 4 6 8 10

Figura 3.10: Adăugarea de Antete şi Subsoluri ı̂ntr-un document Word

1. inserare auto-text: inserarea unor informaţii predefinite de către utilizator;

2. inserare număr pagină;

3. inserare număr de pagini;

4. formatare număr pagină;

5. inserare dată;

6. inserare oră;

7. iniţializare pagină: se afişează fereastra de dialog Iniţializare Pagină (Page Setup) din meniul
Fişier (File) ( secţiunea 3.1.3);
3.1 Operaţii de bază ı̂n crearea, formatarea şi finalizarea unui document 65

8. afişare/ascundere text document;

9. la fel ca cel anterior: transformă antetul/subsolul curent ı̂ntr-o formă identică cu cel al
secţiunii/paginii anterioare;

10. comutare ı̂ntre antet şi subsol;

11. afişare anterior/următor: mută punctul de inserare ı̂n antetul sau subsolul secţiunii ante-
rioare/următoare sau al paginii anterioare/următoare, dacă se folosesc stiluri diferite pentru
pagini pare/impare.

Corectarea greşelilor ortografice şi gramaticale

Una dintre principalele facilităţi oferite de procesorul de texte Word este cea de corectare au-
tomată a greşelilor de ortografie şi gramaticale. Astfel, ı̂n momentul ı̂n care utilizatorul apasă
tasta spaţiu, <Enter> sau introduce un semn de punctuaţie, procesorul de texte verifică automat
corectitudinea ultimului cuvânt scris. Afişarea ferestrei de dialog AutoCorecţie (AutoCor-
rect) se realizează prin selecţia Opţiuni Autocorecţie (Autocorrect Options) din meniul
Instrumente (Tools). În această fereastră de dialog distingem următoarele opţiuni:

• Corecţie două majuscule iniţiale (Correct TWo INitial CApitals): nu permite apariţia la
ı̂nceputul cuvântului a două litere majuscule;

• Propoziţia ı̂ncepe cu majusculă (Capitalize first letter or sentences): după semenele de


punctuaţie de sfârşit de propoziţie, automat următorul cuvânt ı̂ncepe cu majusculă;

• numele zilelor ı̂ncep cu majusculă (Capitalize name of days): ı̂n limba engleză, numele zilelor
se scriu ı̂ncepând cu literă mare;

• ı̂nlocuire text ı̂n timpul tastării (Replace Text As You Type): ı̂nlocuieşte textul pe măsura
scrierii şi păstrează o listă de intrări pentru corectarea automată. De exemplu, (c) este
ı̂nlocuit automat prin , c −− > prin →, etc.

Editarea documentelor pe coloane text

Acest principiu este des utilizat ı̂n ziare, reviste, broşuri. Crearea unui document organizat pe
mai multe coloane se poate realiza ı̂n două moduri diferite:

• fie se introduce ı̂ntâi textul şi apoi se transformă ı̂n coloane;

• fie ı̂ntâi se creează coloanele şi apoi se introduce textul.

Word creează coloane ı̂n stil ziar, ı̂n care textul continuă de la sfârşitul unei coloane pe ı̂nceputul
celei alăturate. Crearea coloanelor se poate realiza prin două modalităţi:

• se execută click pe butonul Coloane (Columns) de pe bara de instrumente standard şi se


glisează cursorul peste grila care apare pentru a indica numărul de coloane;

• se utilizează opţiunea Coloane (Columns) din meniul Format; din caseta afişată (Figura
3.11) se poate stabili:

– numărul de coloane: presetat sau se introduce un număr ı̂n caseta Număr de coloane
(Number of columns);
– trasarea unor linii verticale ı̂ntre coloane, prin activarea opţiunii Linii şi spaţiere
(Width and spacing);
– modificarea lăţimii coloanelor şi a spaţiilor dintre ele;
66 Cap. 3: Procesare de text

Figura 3.11: Fereastra de dialog Coloane (Columns)

– zona ı̂n care se aplică formatarea pe coloane, ı̂n caseta Se aplică pentru (Apply to):
secţiunea curentă, tot documentul.
Coloanele sunt create automat cu aceeaşi lăţime şi cu un singur spaţiu ı̂ntre ele. Aceste
dimensiuni pot fi modificate cu ajutorul marcajelor aferente riglei sau prin meniul Format.

3.1.5 Tipărirea
Pentru imprimarea unui document se poate utiliza unul dintre următoarele procedee:
• alegerea opţiunii Imprimare (Print) din meniul Fişier (File);
• combinaţie de taste <Ctrl>+P.
În urma acestor acţiuni se deschide fereastra de dialog Imprimare (Print) de unde se poate
opta pentru imprimarea ı̂ntregului document alegând din secţiunea Şir de pagini (Page range)
opţiunea Toate (All), doar pagina curentă (opţiunea Pagină curentă (Current Page)) sau
anumite pagini din document (opţiunea Pagini (Pages)), urmând a se completa numerele de
pagini. Documentul se poate tipări ı̂ntr-unul sau ı̂n mai multe exemplare (opi̧unea Număr de
copii (Number of copies)). În cazul imprimării ı̂n mai multe exemplare, se poate bifa opţiunea
Asamblare (Collate) pentru tipărirea exemplarelor unul după altul. De semenea, se pot alege
numărul de pagini din document ce vor fi imprimate pe o pagină, prin opţiunea Panoramare
(Zoom).
Din butonul Opţiuni (Options) se pot stabili anumiţi parametri ai imprimării. Cei mai
importanţi sunt următorii:
• Ieşire schiţată (Draft Output): documentul va fi imprimat cu o formatare minimală, pentru
a creşte viteza de printare;
• Actualizare câmpuri (Update fields): toate câmpurile din document se vor actualiza ı̂nainte
de imprimare;
3.2 Caracteristici avansate 67

• Actualizare legături (Update links): toate legăturile din document vor fi actualizate ı̂naintea
tipăririi;

• Permite redimensionarea hârtiei A4/letter (Allow A4/Letter paper resizing): permite listarea
unui document creat pe unul dintre cele două formate fără a afecta formatarea documentului;

• Imprimare ı̂n fundal (Background typing): imprimarea documentului se va face ı̂n timp ce
utilizatorul continuă să lucreze ı̂n Word, fără blocarea procesorului de text ı̂n timpul tipăririi;

• Inversare ordine de imprimare (Reverse print order): imprimarea documentului se face


ı̂ncepând cu ultima pagină (nu cu prima);

• Proprietăţi document: se imprimă şi informaţiile conţinute ı̂n secţiunea Rezumat (Sum-
mary) din meniul Fişier (File), opţiunea Proprietăţi (Properties);

Prin apăsarea butonului Proprietăţi (Properties) a ferestrei de dialog Imprimare (Print)


se poate alege calitatea imprimării (Draft, Normal, Best) precum şi formatul de pagină (Portrait,
Landscape) precum şi alte opţiuni ce ţin de imprimantă.

3.2 Caracteristici avansate


3.2.1 Tabele
Un tabel constă dintr-o structură matriceală de celule organizate pe linii şi coloane ce pot conţine
text sau obiecte. Celula este unitatea de bază a oricărui tabel şi este generată de intersecţia
dintre o coloană şi o linie a tabelului.

Crearea unui tabel


Un tabel poate fi creat prin una dintre cele trei metode enumerate mai jos:

• prin apăsarea butonului Inserare Tabel (Insert table) de pe bara de instrumente;

• prin intermediul opţiunii Inserare Tabel (Insert table) din meniul Tabel (Table).
Această opţiune permite introducerea ı̂n document a unui tabel cu specificarea exactă a
dimensiunilor coloanelor ı̂n fereastra de dialog afişată la lansarea acestei comenzi;

• prin alegerea opţiunii Desenare tabel (Draw Table) din aceleşi meniu Tabel (Table).
Această opţiune permite desenarea conturului şi a liniilor despărţitoare din tabel cu ajutorul
mouse-ului.

Mişcarea cursorului ı̂n tabel

Pentru mişcarea cursorului ı̂n cadrul unui tabel ı̂n Word pot fi utilizate combinaţiile de taste
utilizate pentru mişcarea cursorului de inserare ı̂n editorul Word (Tabel 3.1). De asemenea, pot fi
utilizate şi următoarele combinaţii de taste (Tabel 3.4):

Selectarea celulelor
Celulele pot fi selectate atât cu ajutorul mouse-ului cât şi prin intermediul tastaturii. Se poate
selecta sau textul dintr-o celulă, sau celula ı̂n ı̂ntregime, ı̂n ultimul caz trebuind să se plaseze
curorul mouse-ului ı̂n extremitatea stânga a celulei urmată de efectuarea unui click. Similar,
poziţionarea mouse-ului ı̂n extremitatea stânga a unei linii şi efectuarea unui click va permite
selectarea unei linii din tabel.
Selectarea unei coloane este realizată prin executarea unui click pe marginea superioară a
coloanei ı̂n cauză, cursorul mouse-ului transformându-se ı̂n ↓.
68 Cap. 3: Procesare de text

Combinaţii de taste Acţiune asociată


<TAB> Mută cursorul de inserţie ı̂n următoarea celulă la dreapta, cu selectarea
automată a textului din această celulă
<Shift>+<Tab> mută cursorul de inserţie ı̂n celula precedentă, cu selectarea
automată a textului din această celulă
←,→ mută cursorul de inserţie la stânga, respectiv la dreapta
cu un caracter ı̂n celulele ce conţin text sau ı̂n celula
anterioară, respectiv următoare pentru celulele ce nu conţin
text
↑, ↓ mută cursorul de inserţie ı̂n sus, respectiv ı̂n jos cu o
linie de text sau celulă

Tabel 3.4: Combinaţii de taste pentru mişcarea cursorului ı̂ntr-un tabel

Selectarea mai multor celule, linii sau coloane este realizată prin poziţionarea corespunzătoare
a mouse-ului şi apoi tragerea mouse-ului, sau prin apăsarea tastei <Shift> urmată de executarea
unui click asupra colţului opus al selecţiei.
Selectarea ı̂ntregului tabel este posibilă prin intermediul tastaturii prin apăsarea simultană a
tastelor <Alt>+5, sau cu ajutorului mouse-ului, prin poziţionarea acestuia ı̂n colţul stânga sus al
tabelului şi efectuarea unui click.
Operaţiile de selectare pot fi realizate şi prin intermediul comenzilor Selectare Coloană
(Select Column), Selectare Linie (Select Row), respectiv Selectare Tabel (Select Table)
din meniul Tabel (Table).

Exemplul 3.2.1.1 a) selectarea unei celule (Tabel 3.5);

Nr. crt. Nume şi prenume Ocupaţie

Tabel 3.5: Selectarea unei celule

b) selectarea unei coloane (Tabel 3.6);

Nr. crt. Nume şi prenume Ocupaţie

Tabel 3.6: Selectarea unei coloane

c) selectarea unei linii (Tabel 3.7);


d) selectarea ı̂ntregului tabel (Tabel 3.8);

Introducerea unei noi celule ı̂ntr-un tabel Introducerea unei noi celule, a unui rând sau a
unei coloane ı̂ntr-un tabel se realizează prin selectarea din meniul Tabel (Table) a uneia dintre
următoarele opţiuni:
• Inserare celule (Insert cells): dacă sunt selectate una sau mai multe celule alăturate;
• Inserare rânduri (Insert rows): dacă nu este realizată nici o selecţie sau sunt selectate una
sau mai multe linii din tabel;
• Inserare coloane (Insert columns): dacă sunt selectate una sau mai multe coloane.
Pentru a realiza operţia de inserare a uneia sau mai multe celule, trebuiesc realizaţi următorii
paşi:
3.2 Caracteristici avansate 69

Nr. crt. Nume şi prenume Ocupaţie

Tabel 3.7: Selectarea unei linii

Nr. crt. Nume şi prenume Ocupaţie

Tabel 3.8: Selectarea ı̂ntregului tabel

1. se selectează celula sau celulele lângă care urmează a fi adăugate noile celule; numărul de
celule selectate trebuie să coincidă cu numărul de celule ce urmează a fi inserate;
2. se lansează comanda
bf Inserare celule (Insert cells);
3. ı̂n fereastra de dialog afişată se selectează una dintre cele patru opţiuni şi se acţionează
butonul OK.

Exemplul 3.2.1.2 a) inserarea unei celule utilizând opţiunea Deplasare celule la dreapta
(Shift cells right) (Figura 3.12):

Nr. crt. Nume Prenume Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.12: Inserare celulă la dreapta

b) inserarea unei celule utilizând opţiunea Deplasare celule ı̂n jos (Shift cells down)
(Figura 3.13):
c) inserarea unei celule utilizând opţiunea Inserare linie ı̂ntreagă (Insert entire row)
(Figura 3.14):
d) inserarea unei celule utilizând opţiunea Inserare coloană ı̂ntreagă (Insert entire col-
umn) (Figura 3.15):

Ştergerea celulelor
Această operaţie se realizează cu ajutorul opţiunii Şterge celule (Delete Cells) din meniul
Tabel (Table). Poate avea una dintre următoarele forme:
• Şterge celule (Delete Cells);
• Şterge rânduri (Delete Rows): dacă au fost selectate una sau mai multe linii;
• Şterge coloane (Delete Columns): dacă au fost selectate una sau mai multe coloane.
Fereastra de dialog afişată are următoarele opţiuni:
• Deplasare celule la stânga (Shift cells Left): se vor şterge celulele selectate, mutându-le pe
cele de la dreapta lor cu o poziţie la stânga;
• Deplasare celule ı̂n sus (Shift cells up): se vor şterge celulele selectate, mutându-le pe cele
de pe rândul următor ı̂n locul lor;
• Şterge ı̂ntreaga linie (Delete entire row): se va şterge ı̂ntreaga linie;
• Şterge ı̂ntreaga coloană (Delete entire column): se va şterge ı̂ntreaga coloană;
70 Cap. 3: Procesare de text

Nr. crt. Nume Prenume

Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.13: Deplasare celule ı̂n jos

Nr. crt. Nume Prenume

Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.14: Inserare linie

Modificarea dimensiunilor celulelor


Modificarea dimensiunilor celulelor poate fi realizată prin intermediul mouse-ului, a riglei aflate
ı̂n partea superioară a ferestrei documentului sau prin intermediul opţiunii Lăţime şi Înălţime
celulă (Cell Height and Width) din meniul Tabel (Table).
La executarea operaţiunii de redimensionare a unei coloane, celelalte coloane, aflate ı̂n dreapta
coloanei selectate vor fi redimensionate proporţional cu mărimea lor anterioară acţiunii. Procesorul
de texte Word permite şi alte posibilităţi de redimensionarea, prin apăsarea unor taste ı̂n timpul
operaţiei de tragere a mouse-ului (Tabel 3.9):
O modalitate numerică exactă de specificare a lăţimii coloanelor este oferită de comanda
Lăţime şi Înălţime celulă (Cell Height and Width) din meniul Tabel (Table). Fer-
eastra de dialog afişată oferă utilizatorului posibilitatea precizării directe a lăţimii coloanelor
(câmpul Lăţime coloane (Width of Column)), respectiv a ı̂nălţimii liniilor (câmpul Înălţime
linie (Height of row)). Butoanele Coloana anterioară (Previous Column) şi Coloana
următoare (Next Column) permit trecerea de la o coloană la alta. Câmpul Spaţiu ı̂ntre
coloane (Space between columns) permite spaţierea internă a tabelului, adică stabilirea
distanţei ı̂ntre textul conţinut şi liniile ce formează celula. Invalidarea opţiunii Permite secţionare
rând la sfârşitul de pagină (Allow rows to break across pages) permite interzicerea
secţionării tabelului ı̂ntre pagini.

Secţionarea celulelor
Comanda Împărţire celule (Split cells) din meniul Tabel (Table) permite secţionarea ori-
zontală sau verticală a unei celule ı̂n două sau mai multe celule. Fereastra de dialog deschisă prin
poziţionarea mouse-ului ı̂n interiorul celulei iniţiale şi lansarea acestei comenzi permite precizarea
numărului de coloane, respectiv linii ı̂n care va fi ı̂mpărţită celula selectată (câmpurile Număr
coloane (Number of columns), respectiv Număr linii (Number of rows)).

Exemplul 3.2.1.3 a) ı̂mpărţire ı̂n două celule (Figura 3.16):

b) ı̂mpărţirea unei coloane selectate ı̂n două coloane (Figura 3.17)

Nr. crt. Nume Prenume Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.15: Inserare coloană la stânga


3.2 Caracteristici avansate 71

Taste Efect
<Shift> Redimensionarea coloanei se va face ı̂n detrimentul primei coloane aflate
la dreapta ei. Lăţimea globală a tabelului nu se modifică.
<Ctrl> După redimensionare, toate coloanele aflate la dreapta coloanei curente
vor avea aceeaşi dimensiune. Lăţimea globală a tabelului nu se modifică.
<Ctrl>+<Shift> Dimensiunile celorlalte coloane nu se modifică, redimensionarea
făcându-se ı̂n detrimentul lăţimii globale a tabelului.

Tabel 3.9: Opţiuni de redimensionare a tabelelor ı̂n Word

Nr. crt. Nume Prenume Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.16: Împărţire ı̂n două celule de aceeaşi dimensiune

Contopirea celulelor

Această operaţie se poate realiza cu ajutorul comenzii Unire celule (Merge Cells) din
meniul Tabel (Table). Se poate aplica asupra unor celule selectate, aparţinând aceleiaşi linii sau
aceleiaşi coloane.

Secţionarea unui tabel

Comanda Secţionează tabel (Split table) din meniul Tabel (Table) permite secţionarea
unui tabel ı̂n două tabele succesive, inserând ı̂n acelaşi timp un rând liber ı̂ntre cele două tabele.

Exemplul 3.2.1.4 În Figura 3.18 este prezentat tabelul iniţial (partea stângă) şi tabelele rezultate
după efectuarea operaţiei de sec tionare (partea dreaptă).

Introducerea textului şi a imaginilor ı̂ntr-un tabel

Introducerea textului ı̂ntr-un tabel se poate realiza astfel:

• introducerea propriu-zisă, prin intermediul tastaturii;

• conversia sau copierea unuia sau mai multor paragrafe de text ı̂n tabel;

• importul unor date structurate conform unor tabelatoare sau baze de date.

Editorul Word permite efectuarea unei conversii text/tabel şi viceversa prin intermediul
opţiunii Conversie Text - Tabel (Convert Text to Table) din meniul Tabel (Table) sau
a butonului Inserare tabel (Insert table) din bara de instrumente. Pentru a realiza această
operaţie este necesar ca să existe o marcare a identificatorilor de coloane şi rânduri ı̂n text, cum
sunt cele din Tabelul 3.10.
Realizarea conversiei se realizează prin selectarea textului urmată de alegerea opţiunii Con-
versie Text - Tabel (Convert Text to Table). În acest moment va fi afişată pe ecran fereastra
de dialog ce cuprinde următoarele câmpuri:

Nr. crt. Nume Prenume Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.17: Împărţirea unei coloane ı̂n două coloane


72 Cap. 3: Procesare de text

Nr. crt. Nume Prenume

Nr. crt. Nume Prenume

Figura 3.18: Împărţirea unui tabel

Caracter Interpretare
Virgulă (,), punct şi virgulă (;) caracter TAB, alt separator sfârşit de celulă
sfârşit de paragraf sfârşit de linie

Tabel 3.10: Identificatori text pentru conversie text ı̂n tabel

• Număr de coloane (Number of columns): permite specificarea numărului de coloane ale


tabelului;

• Număr de linii (Number of rows): indică numărul de linii pe care editorul le va insera;

• Lăţime coloană (Column Width): specificarea lăţimii fiecărei coloane;

• Format tabel (Table Format): afişează numele formatului predefinit ce va fi aplicat ı̂n cazul
acţionării butonului Autoformat;

• Marcator separare text (Separate text at): specificarea separatorului de coloană utilizat.

Aplicarea bordurilor şi a umbrelor

Pentru ca anumite linii de delimitare a celulelor să fie vizibile ı̂n momentul tipăririi este nece-
sară aplicarea operaţiei de bordare asupra acestora, prin alegerea opţiunii Borduri şi umbre
(Borders and Shading) din meniul Format. Astfel se pot alege tipul de chenar, grosimea
liniilor şi poziţia acestora ı̂n raport cu celulele selectate, grosimea liniilor de desenare.

Sortarea textului ı̂ntr-un tabel

Această opţiune poate fi lansată prin intermediul opţiunii Sortare (Sort) din meniul Tabel
(Table) sau a butonului corespunzător din bara de instrumente.
Fereastra de dialog care se deschide (Figura 3.19) permite specificarea a trei criterii succesive
de sortare a conţinutului coloanei, paragrafului, numelui sau numărului de câmp selectat, prin in-
termediul câmpurilor Sortare după ... (Sort by ...), Apoi după (Then by...), Apoi după...
(then by...). Subcâmpul Tip (Type) permite specificarea criteriului de sortare: alfabetic Text,
numeric Numeric, temporal Date.

Specificarea celulelor matematice ı̂n cadrul unui tabel

Cu ajutorul tabelelor Word se pot efectua calcule matemetice simple, ce includ cele pa-
tru operaţii aritmetice elementare, aproximări, procente, calcularea valorilor minime şi maxime.
Aceste operaţii se realizează prin alegerea opţiunii Formulă (Formula) din meniul Tabel (Ta-
ble) (Figura 3.20).
De asemenea, pe baza unui tabel ce conţine celule cu numere pot fi realizate grafice statis-
tice. Pentru aceasta este necesară selectarea coloanelor dorite şi apăsarea butonului Inserează
Diagramă (Insert chart) din bara de instrumente standard sau din meniul Inserare (Insert),
opţiunea Obiect (Object).
3.2 Caracteristici avansate 73

Figura 3.19: Sortarea datelor numerice ı̂ntr-un tabel Word

Exemplul 3.2.1.5 Dat tabelul de date de mai jos, (Tabel 3.11), un exemplu de reprezentare
grafică este realizat ı̂n Figura 3.21.

Clasa Număr fete Număr băieţi Total


IX A 12 16 28
IX B 10 21 31
XA 12 14 26
XB 15 10 25
XI A 20 6 26
XI B 14 14 28

Tabel 3.11: Exemplu de tabel cu date numerice

3.2.2 Grafice şi imagini


Microsoft Word permite inserarea de imagini şi obiecte grafice ı̂n cadrul documentelor prin mai
multe modalităţi:
• prin copiere din alte programe sau prin intermediul capturilor de ecran (folosind clipboard-
ul);
• direct, prin intermediul scanner-ului;
• din colecţia Clip Art;
• din alte fişiere ce conţin imagini;
• prin desenare, utilizând bara de instrumente de desenare;
74 Cap. 3: Procesare de text

Figura 3.20: Efectuarea de calcule ı̂ntr-un tabel Word

• prin inserarea de obiecte grafice create cu Word Art.

Inserarea de imagini din colecţia Clip Art

Prin intermediul utilitarului Microsoft Clip Organizer, Word Professional oferă posibilitatea
realizării de documente complexe care să conţină diferite componente multimedia precum imagini,
sunete şi chiar filme. Inserarea unui obiect din galeria Clip Art se realizează parcurgând următorii
paşi:
1. poziţionarea cursorului ı̂n locul ı̂n care se doreşte a fi făcută inserarea;
2. din meniul Inserare (Insert), se alege Imagine - Miniatură (Picture - Clip Art).
În acest moment se va deschide fereastra de dialog corespunzătoare, plasată ı̂n dreapta
ecranului.
3. Aici se poate căuta ı̂n colecţia Microsoft Clip Organizer după un anumit text, sau se
pot vizualiza toate categoriile de imagini din colecţie (ı̂n secţiunea See also ... Clip Or-
ganizer).
4. După ce s- a selectat imaginea dorită, se alege opţiunea Copiere (Copy) din meniul Ed-
itare (Edit) din fereastra deschisă la pasul 3.
5. se ı̂nchide fereastra şi se alege din bara de meniuri a ferestrei Word opţiunea Lipire (Paste)
a meniului Editare (Edit).

Inserarea de imagini din alte fişiere

În documentele Word se pot importa imagini dintr-o multitudine de formate de fişier. Sunt
acceptate fişiere grafice cu extensia: cdr (Corel Draw), jpg, gif, pcx, bmp, etc. Pentru a realiza
această operaţie se parcurg următorii paşi:
1. se poziţionează cursorul ı̂n locul ı̂n care se doreşte a fi făcută inserarea;
2. se selectează opţiunea Imagine - Din Fişier (Picture - From file ...) din meniul Inser-
are (Insert).
3.2 Caracteristici avansate 75

Figura 3.21: Reprezentare grafică a ı̂ntregului Tabel 3.11

3. ı̂n fereastra de dialog afişată se alege fişierul dorit;

4. se efectuează click pe butonul Inserare (Insert).

Inserarea obiectelor create cu Word Art

WordArt este un program disponibil atât ı̂n Word cât şi ı̂n Excel cu ajuturul căruia se pot
aplica textelor efecte grafice deosebite.
Pentru a insera un obiect WordArt trebuie parcurse următoarele etape:

1. se execută click pe butonul WordArt din bara de instrumente de desenare sau se alege
opţiunea Imagine - WordArt (Picture - WordArt) din meniul Inserare (Insert).

2. se selectează un model dintre cele disponibile ı̂n caseta Galerie (Gallery) (Figura 3.22).

3. se tastează textul dorit ı̂n caseta Editare text WordArt; de asemenea ı̂n această casetă
se poate modifica dimensiunea şi tipul fonturilor cu care va fi editat textul;

4. se efectuează click pe butonul OK.

Un obiect WordArt poate fi formatat mai târziu prin intermediul barei de formatare WordArt
(Figura 3.23), ale cărei instrumente sunt prezentate mai jos:

1. inserează un nou obiect WordArt;

2. permite modificarea textului;

3. permite schimbarea modelului;

4. accesează caseta de formatare;

5. aplică o formă suplimentară ı̂n caseta Galerie (Gallery)

6. permite ı̂ncadrarea textului ı̂n jurul obiectului WordArt;

7. aplică o dimensiune fixă pentru toate literele;


76 Cap. 3: Procesare de text

Figura 3.22: Galeria de modele WordArt

8. transpune modelul WordArt, aranjându-l pe verticală;

9. stabileţe alinierea textului;

10. setează distanţa dintre fonturi ı̂n cadrul obiectului WordArt;

11. permite adăugarea/eliminarea de instrumente ı̂n bara contextuală.

Utilizarea barei de desenare ı̂n Word

Desenarea efectivă a unui obiect pe suprafaţa documentului se realizează prin selectarea ele-
mentului dorit din bara de instrumente de desenare (Figura 3.24), ce conţine:

1. deschide un meniu ce conţine comenzi pentru obiectele de desenare;

2. instrument de selectare, permite selecţii multiple prin trasarea unui chenar ı̂n jurul grupului
de obiecte;

3. permite inserarea unor forme predefinite;

4. obiectul inserat este o linie;

5. inserarea este o linie cu săgeată;

6. inserează un dreptunghi sau un pătrat;

7. inserează un oval sau un cerc;

8. inserează o casetă de text;


3.2 Caracteristici avansate 77

Figura 3.23: Bara de instrumente de formatare a unui obiect WordArt

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Figura 3.24: Bara de instrumente de desenare din Word

9. inserează un obiect WordArt;

10. inserează o diagramă;

11. inserează un obiect din Clip Organizer;

12. afişează fereastra de dialog pentru inserarea unei imagini;

13. setează culoare de umplere a interiorului unui obiect;

14. setează culoarea liniilor de contur ale obiectului desenat;

15. setează culoarea fonturilor ı̂n cadrul unui obiect;

16. setează grosimea liniilor ı̂n cadrul unui obiect desenat;

17. permite alegerea tipurilor de linii;

18. permite alegerea tipurilor de săgeţi;

19. realizează un efect de umbrire;

20. realizează efecte tridimensionale.

După plasarea obiectelor desenate pe suprafaţa documentului, acestea pot fi repoziţionate cu


ajutorul mouse-ului. În scopul repoziţionării şi formatării mai multor obiecte simultan există
opţiunea grupării acestora, alegând opţiunea Grupare (Group) din meniul Desenare (Draw).
78 Cap. 3: Procesare de text

Operaţia de separare a obiectelor grupate se realizează prin apelarea opţiunii Anulare grupare
(Ungroup) din acelaşi meniu.
Poziţionarea obiectelor suprapuse unele ı̂n raport cu altele şi faţă de textul din pagină se poate
realiza prin intermediul opţiunii Ordine (Order) din acelaşi meniu, oferindu-se următoarele
posibilităţi: aducere ı̂n prim plan, trimitere ı̂n fundal, trimitere ı̂n plan secundar, aducere ı̂n faţa
textului, trimitere ı̂n spatele textului.

Prelucrarea imaginilor

Imaginile inserate pot fi prelucrate din punct de vedere al aspectului sau pot fi redimensionate
şi poziţionate relativ la celelalte elemente ale documentului.
Selectarea unei imagini se realizează efectuând click cu mouse-ul ı̂n interiorul acesteia. În
momentul selecţiei vor fi vizibile, ı̂n colţuri şi pe mijlocul fiecărei laturi puncte de selectţie. Pentru
a redimensiona o imagine se poate trage cu mouse-ul de oricare din aceste puncte de selecţie.
O altă modalitate este utilizarea meniului Format şi alegerea opţiunii Obiect (Object), pen-
tru a afişa fereastra de dialog Formatare obiect (Format object). În secţiunea Dimensiune
(Size) se pot preciza dimensiunile exacte ale imaginii sau acestea pot fi precizate procentual,
relativ la dimensiunea iniţială. Deplasarea şi stabilirea poziţiei unui obiect grafic ı̂n cadrul docu-
mentului este realizată prin tractarea acestuia cu mouse-ul sau prin intermediul ferestrei de dialog
Formatare obiect (Format Object), secţiunea Aspect (Layout). Poziţionarea corectă a
imaginii nu poate fi realizată fără â configura incadrarea acesteia ı̂n raport cu textul. În acest sens
se poate opta pentru ı̂ncadrare:

• ı̂n linie (In line): obiectul va fi plasat ı̂n acelaşi nivel cu textul;

• pătrat sau strâns (Square, Tight): pot fi redactate paragrafe pe laturile obiectului grafic;

• ı̂n spate (Behind text): imaginea va fi amplasată sub textul documentului;

• ı̂n faţă (In front of text): imaginea va fi amplasată deasupra textului, acesta va fi vizibil
doar dacă imaginea este transparentă.

3.2.3 Editorul de ecuaţii


Pentru a insera formule matematice ı̂ntr-un document Word, această aplicaţie pune la dispoziţia
utilizatorul Editorul de ecuaţii, prin intermediul opţiunii Obiect (Object) - Microsoft Equation
3.0 din meniul Insert. Prin intermediul ferestrei deschise se pot introduce formule matematice
complexe (Figura 3.25)

Figura 3.25: Introducerea unei formule matematice ı̂ntr-un document Word


3.3 Aplicaţii 79

3.2.4 Fuzionarea documentelor


Fuzionarea documentelor este o procedură automată de ı̂mbinare a unui document principal ce
conţine o informaţie fixă, nemodificabilă, de tip şablon, cu o bază de date.
Documentul principal poate fi de mai multe tipuri:
• formular pentru scrisori circulare, a cărui utilitate presupune diseminarea unei informaţii
conform unei structuri ierarhizate;
• documentul de tip etichetă;
• documentul de tip plic;
• documentul de tip catalog pentru repertorierea anumitor produse sau activităţi.
Baza de date sau sursa fuzionării documentelor se regăseşte sub formă tabelară ı̂ntr-un format
Word, Excel, Access sau Outlook.
Rezultatele fuziunii se pot regăsi fie ı̂ntr-un nou fişier, fie pot fi trimise la imprimantă sau ca
mesaje prin poşta electronică.

Crearea de scrisori circulare

Pentru editarea scrisorilor circulare se parcurg următoarele etape:


• se editează documentul principal, ce conţine informaţii nemodificabile ce vor sta la baza
scrisorilor circulare; locurile ı̂n care se vor plasa elementele variabile, viitoare câmpuri de
fuziune vor fi completate cu spaţii sau se vor ignora pentru moment;
• declararea acestui document ca document principal cu ajutorul meniului Instrumente
(Tools) opţiunea Scrisori şi corespondenţe (Letters and Mailings)-Expertul ı̂mbinare
corespondenţă (Mail Merge Wizard). Dacă se doreşte un tip predefinit de scrisoare de
poate alege opţiunea Expert scrisoare (Letter wizard) din acelaşi meniu.

Crearea unui plic sau a unei etichete

Pentru crearea unei plic sau a unei etichete se utilizează opţiunea Scrisori şi corespondenţe
(Letters and Mailings)-Plicuri şi etichete (Envelopes and Labels) din meniul Instru-
mente (Tools). Fereastra de dialog se deschide implicit la secţiunea Plicuri (Envelopes), unde
se poate introduce adresa destinatarului ı̂n mod direct sau dintr-o agendă Outlook, dacă există.
De asemenea, se introduce adresa expeditorului ı̂n câmpul corespunzător sau se poate omite.
Pentru crearea unei etichete se accesează tab-ul Etichete (Labels) din aceeaşi fereastră de
dialog, şi se introduc datele dorite ı̂n câmpul Adresă (Address).

3.3 Aplicaţii
3.3.1 Redactarea unei scrisori
O scrisoare cuprinde ı̂n general opt părţi:
1. Antetul : se scrie de obicei pe lăţimea paginii sau ı̂n colţul dreapta sus; include numele,
adresa, numărul de telefon, fax, sigla, cerinţe de statut pentru firme şi organizaţii;
2. Data: este tipărită la două sau trei rânduri sub adresa expeditorului;
3. Referinţe: sunt introduse de obicei deasupra sau ı̂n rând cu data şi conţin iniţialele expedi-
torului şi eventual ale celui care a tipărit scrisoarea;
4. Numele destinatarului, poziţia şi adresa: se tipăresc la două sau trei rânduri sub referinţă;
80 Cap. 3: Procesare de text

5. Saluturi şi complimente de ı̂ncheiere: formalităţi de deschidere şi ı̂nchidere a unei scrisori;
exemple de saluturi: Stimate Domnule/Stimată Doamnă ..., Dragă ..., Domnule/Doamnă
...; complimente de ı̂ncheiere: Cu respect, Cu stimă, Cu sinceritate, etc.

6. Tema scrisorii: sinteză a scrisorii ce urmează de un rând;

7. Semnătura: numele expeditorului urmat de semnătură;

8. Corpul scrisorii: trebuie să fie clar şi concis, cu paragrafare, ortografie şi punctuaţie core-
spunzătoare.
3.3 Aplicaţii 81

2
3

5, 7

Figura 3.26: Exemplu de scrisoare


Capitol 4

Calcul tabelar

Procesoarele de calcul tabelar fac parte din categoria de aplicaţii software ce oferă printre facilităţi:
lucru cu linii şi coloane de date, realizarea de operaţii matematice complexe, generarea, căutarea şi
actualizarea datelor dintr-un sistem de gestiune a bazelor de date, reprezentări grafice ale datelor
sub formă de diagrame, etc. Elementul fundamental al unei astfel de aplicaţii ı̂l constituie foaia
de calcul (spreadsheet), ce constă dintr-o matrice peste ale cărei linii şi coloane numerotate se
suprapune o fereastră mobilă. Utilizatorul are posibilitatea să stabilească relaţii ı̂ntre elementele
specificate ale matricii. Unitatea de lucru este celula (cell), aceasta putând să conţină text, cifre,
date calendaristice, formule matematice, etc. Foile de calcul sunt organizate ı̂ntr-un registru de
lucru (workbook).
Dintre cele mai cunoscute aplicaţii software de calcul tabelar amintim: Excel, Lotus 1-2-3,
Quattro Pro, etc. În acest capitol vom prezenta produsul oferit de Microsoft, Excel, versiunea XP.

4.1 Utilizarea foilor şi aplicaţiilor de calcul tabelar


4.1.1 Introducere
Fereastra aplicaţiei Microsoft Excel

Ecranul Excel (Figura 4.1) este alcătuit din trei zone funcţionale:
1 2 3 4

1. bara de titluri;
5
2. bara de meniuri;
3. bara de instrumente standard;
4. bara de instrumente de formatare;
5. zona de lucru;
6. zona de afişare a foilor de calcul;
6 7. bara de stare.

Figura 4.1: Ecranul Excel


4.1 Utilizarea foilor şi aplicaţiilor de calcul tabelar 83

• panoul de comandă (1, 2, 3, 4);


• zona de lucru (5, 6);
• bara de stare (7).

Panoul de comandă cuprinde informaţii aupra procesorului de tabele şi asupra ferestrei ı̂n
care se lucrează. Este compus dintr-o bară de titluri, o bară de meniuri, una sau mai multe
bare de instrumente şi o bară de editare.
Bara de titluri este comună tuturor aplicaţiilor ce rulează sub Windows şi conţine ı̂n partea
stângă numele aplicaţiei şi numele fişierului, , ı̂n extremitatea stângă butonul sistem aferent casetei
meniului de control, iar ı̂n partea dreaptă butoanele de manipulare ale ferestrei Excel: minimizare,
maximizare, ı̂nchidere fereastră.
Bara de meniuri este situată imediat sub bara de titluri şi permite selectarea unei comenzi
Excel din listele derulante corespunzătoare meniurilor.
Bara de editare sau bara de formule este compusă din indicatorul de poziţie (adresa celulei
curente), indicatorul de selectare a funţiilor predefinite (permite afişarea funcţiilor matematice
predefinite), butonul de anulare, butonul de confirmare şi zona de editare a formulelor sau a
datelor.
Bara de instrumente oferă utilizatorilor posibilitatea de exploatare rapidă a principalelor
facilităţi ale aplicaţiei. Barele de instrumente afişate implicit de Excel sunt: Standard şi Formatare.
Alte bare de instrumente se pot adăuga prin activarea casetelor de validare corespunzătoare din
meniul Vizualizare (View), opţiunea Bare de instrumente (Toolbars).
Bara de instrumente Standard conţine următoarele butoane de comandă (Figura 4.2):

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Figura 4.2: Bara de instrumente Standard ı̂n Excel

1. Nou (New): permite crearea unui nou fişier (registru de lucru);


2. Deschidere (Open): permite deschiderea unui fişier-document de pe disc;
3. Salvare (Save): permite salvarea pe disc a coţinutului unui registru de lucru;
˘
4. Poştă electronic(Mail): permite trimiterea registrului de lucru prin mail la adresa specificată;
5. Căutare (Find): permite căutarea unui registru de lucru;
6. Imprimare (Print): permite tipărirea informaţiilor dintr-un registru de lucru;
7. Examinare ı̂naintea imprimării (Preview): permite previzualizarea ı̂nainte de imprimare;
8. Corectare ortografică (Check Spelling): declanşează verificarea gramaticală a textului din
foaia de calcul curentă;
9. Decupare/Copiere/Lipire (Cut/Copy/Paste): butoanele de mutare, copiere şi lipire a textu-
lui;
10. Descriptor de formate (Paste Format): permite copierea stilurilor de formatare;
11. Anulare (Undo): permite anularea ultimei acţiuni efectuate;
12. Refacere (Redo): permite reluarea ultimei acţiuni efectuate;
13. Inserare hyperlink (Insert hyperlink): permite inserarea unei legături hypertext;
84 Cap. 4: Calcul tabelar

14. Însumare automată (Autosum): permite ı̂nsumarea automată a unei serii de date aflate pe
aceeaşi coloană sau pe aceeaşi linie;
15. Sortare ascendentă (Sort A-Z): permite sortarea crescătoare a unui tabel;
16. Sortare descendentă (Sort Z-A): permite sortarea descrescătoare a unui tabel;
17. Expert diagramă (Chart Wizard): declanşează activarea asistentului de reprezentări grafice;
18. Desenare (Draw): declanşează activarea generatorului de desene şi schiţe;
19. Panoramare (Zoom): permite micşorarea/mărirea suprafeţei de lucru pe ecran;
20. Ajutor pentru Microsoft Excel (Help): activarea facilităţilor de ajutor.

Bara de instrumente Formatare conţine următoarele butoane de comandă (Figura 4.3):

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Figura 4.3: Bara de instrumente Format ı̂n Excel

1. Font: permite selectarea fontului pentru caractere;


2. Dimensiune font (Font Size): permite selectarea dimensiunii (ı̂n puncte) pentru caractere;
3. Aldin (Bold): permite editarea cu caractere aldine (ı̂ngroşate);
4. Cursiv (Italic): permite editarea cu caractere ı̂nclinate;
5. Subliniere (Underline): permite editarea cu caractere subliniate;
6. Aliniere la stânga (Align left): permite alinierea conţinutului celulei la stânga;
7. Aliniere la centru (Center): permite alinierea conţinutului celulei centrată;
8. Aliniere la dreapta (ALign Right): permite alinierea conţinutului celulei la dreapta;
9. Îmbinare şi centrare (Merge and center): permite fuzionarea mai multor celule şi alinierea
la centru a conţinutului;
10. Stil simbol monetar (Currency style): permite activarea formatului monetar pentru valorile
numerice;
11. Stil procent (Percent Style): permite activarea formatului procentual pentru valorile nu-
merice;
12. Separator mii (Comma style): permite activarea unui format cu separator de mii şi două
zecimale pentru valorile numerice;
13. Mărire zecimală (Increase decimal): măreşte numărul de zecimale pentru formatele numerice;
14. Micşorare zecimală (Decrease decimal): descreşte numărul de zecimale pentru formatele
numerice;
15. Micşorare indent (Decrease indent): decrementează indentul pentru conţinutul celulelor;
16. Mărire indent (Increase indent): incrementează indentul pentru conţinutul celulelor;
17. Borduri (Borders): permite selectarea elementelor de ı̂ncadrare pentru celule sau câmpuri;
4.1 Utilizarea foilor şi aplicaţiilor de calcul tabelar 85

18. Culoare de umplere (Fill color): permite selectarea unei culori pentru umplerea conţinutului
celulelor;

19. Culoare font (Font color): permite selectarea unei culori pentru fontul caracterelor;

20. Opţiune bară de instrumente (Toolbar options): permite adăugarea sau eliminarea butoanelor
de formatare.

Zona de lucru este situată ı̂ntre panoul de comandă şi bara de stare şi acoperă zona centrală
a ecranului, conţinând foile de calcul. Aceasta se poate ı̂mpărţi la rândul ei ı̂n trei zone: bara de
titluri a documentului, zona de afişare a foii de calcul active şi zona de afişare a foilor de calcul.
Bara de titluri a documentului se compune din meniul de control al documentului, numele
documentului, butoanele de minimizare, restaurare/maximizare şi ı̂nchidere.
Zona de afişare a foii de calcul active este suprafaţa deţinută de o foaie de calcul ce
este ı̂ncadrată pe de o parte de barele de deplasare orizontală şi verticală, iar pe de altă parte de
echerul ce delimitează liniile şi coloanele. Coloanele sunt identificate prin litere de la A la IV (256
la număr), iar liniile sunt identificate prin numere, de la 1 la 65536.
Zona de afişare a foilor de calcul indică numele foilor de calcul implicite (Sheet1, Sheet2,
Sheet3) sau create de utilizator. Prin intermediul butoanelor de navigare este permisă navigarea
ı̂ntre foile de calcul existente.
Bara de stare se găseţe la limita inferioară a ferestrei Excel, afişând diferite informaţii asupra
selecţiei sau operaţiei curente. Bara de stare indică şi modul curent de lucru şi starea ı̂n care se
află procesorul de calcul tabelar Excel (Tabel 4.1).

Indicator de stare Operaţia ı̂n curs de desfăşurare


CIRC referinţă circulară (formula introdusă conţine
adresa celulei la care a fost editată)
NUM a fost acţionată tasta <Num Lock>
SCRL a fost acţionată tasta <Scroll Lock>
CAPS a fost acţionată tasta <Caps Lock>
Ext a fost acţionată tasta funcţionaă <F8>

Tabel 4.1: Indicatori de stare ı̂n Excel

Foaia de calcul

Foaia de calcul este definită ca un spaţiu delimitat precis, conţinând 65536 de linii şi 256
de coloane. Fişierul creat de Excel se numeşte registru de lucru (workbook) şi are extensia xls.
Fişierul poate conţine până la 256 de foi de calcul, numărul implicit fiind de 3. Acest număr poate
fi modificat din fereastra de dialog Opţiuni (Options) a meniului Instrumente (Tools) tab-ul
General, secţiunea Foi ı̂n registru de lucru nou (Sheets in new workbook).
Operaţiile de bază ı̂n manipularea foilor de calcul vizează selecţia, inserarea, redenumirea şi
ştergerea foilor de calcul. Selectarea unei foi de calcul se face prin executarea unui singur click pe
tab-ul foii din zona de afişare a foilor de calcul. Trecerea la foaia precedentă/următoare de calcul
cu ajutorul tastaturii se poate face prin combinaţiile de taste: <Ctrl>+<Page Down>, respectiv
<Ctrl>+<Page Up>. Inserarea unei noi foi de calcul se realizează prin apelarea opţiunii Foaie
de lucru (Worksheet) din meniul Inserare (Insert). Ordonarea foilor de calcul se realizează
acţionând asupra etichetelor prin tehnica de tragere către stânga sau către dreapta. Redenumirea
unei foi de calcul se poate face prin dublu-click asupra etichetei corespunzătoare urmat de editarea
noului nume ı̂n selecţia marcată. Ştergerea foii de calcul se poate face prin selectarea etichetei
respective urmată de activarea opţiunii Ştergere foaie (Delete Sheet) din meniul Editare
(Edit). o dată cu ştergerea foii de calcul sunt şterse şi toate informaţiile conţinute de aceasta.
O altă metodă de a efectua operaţiile de bază menţionate mai sus este prin poziţionarea mouse-
ului pe numele unei etichete a unei foi de lucru şi apăsarea butonului dreapta. În urma acestei
86 Cap. 4: Calcul tabelar

operaţii va fi afişat meniul contextual, ce cuprinde opţiunile de inserare, ştergere, redenumire,


mutare a unei foi de calcul, precum şi crearea unei copii a foii curente.
Pentru deplasarea rapidă ı̂n cadrul unei foi de calcul pot fi folosite următoarele combinaţii de
taste: Tabel 4.2

Combinaţii taste Efect


<Ctrl>+→ poziţionare pe ultima coloană a foii de calcul
<Ctrl>+↓ poziţionare pe ultima linie a foii de calcul
<Ctrl>+<Home> poziţionare pe prima celulă (A1) a foii de calcul

Tabel 4.2: Combinaţii de taste pentru deplasarea ı̂ntr-o foaie de calcul Excel

Indicatorul de mouse poate lua mai multe forme ı̂n timpul deplasării pe foaia de calcul:

• cruce mare: ı̂n această formă se poate utiliza pentru activarea sau selecţia celulelor;

• săgeată: această formă se obţine la deplasarea spre marginea unei celule active; când indi-
catorul are această formă, se poate utiliza mouse-ul pentru deplasarea celulei;

• cruce mică neagră: se obţine când mouse-ul este ı̂n colţul dreapta jos a celulei; se mai
numeşte indicativ de umplere.

Celula Excel

Celula Excel reprezintă unitatea structurală a foii de calcul, capabilă să stocheze până la 256
de caractere, ce pot fi:

• valori numerice: ı̂ncep cu o cifră sau punctul zecimal (punct (.) sau virgulă (,) ı̂n funcţie de
convenţia specifică limbii utilizate), sau cu semnul + sau −;

• text: un şir de caractere ce ı̂ncepe cu o literă sau cu semnul apostrof (’);

• o dată calendaristică, ı̂n formatul specific limbii utilizate;

• o valoare logică: TRUE sau FALSE;

• o formulă: ı̂ncepe cu semnul =.

Adresa unei celule poate fi referită printr-o combinaţie dintre o literă şi o cifră (de exemplu A1
reprezintă prima coloană, prima linie), acestea reprezentând coordonatele unei celule Excel.
Aceste coordonate sunt cunoscute şi sub denumirea de referinţe, fiind utilizate ı̂n formule de
calcul şi funcţii Excel pentru a indica poziţia celulei al cărei conţinut este utilizat.
Adresa unei celule poate fi definită ı̂n mai multe moduri:

• adresă relativă: se modifică prin funcţia de copiere (de exemplu, D12);

• adresă absolută: nu ı̂şi schimbă coordonatele prin copiere (de exemplu: $D$12); transfor-
marea unei adrese din adresă relativă ı̂n adresă abolută se realizează prin apăsarea tastei
funcţionale <F4>;

• adresă mixtă: are fixată sau linia sau coloana (de exemplu $D12, D$12).

Un câmp este un ansamblu de celule adiacente, de formă rectangulară, având drept coordonate
adresele celulelor aflate la extremităţi, despărţite prin două puncte (de exemplu: A1:B5). Pot fi
simple, conţinând o singură celulă, verticale - conţin o singură coloană, orizontale - o singură linie
sau mixte - conţin mai multe linii şi coloane.
4.1 Utilizarea foilor şi aplicaţiilor de calcul tabelar 87

Mai multe câmpuri discontinue pot fi adresate unitar utilizând unul dintre semnele virgulă
sau punct şi virgulă, ı̂n funcţie de setările regionale stabilite (pentru limba română se utilizează
semnul ;, iar pentru limba engleză semnul ,).
În funcţie de importanţa datelor conţinute de o foaie de calcul, utilizatorul poate decide la un
moment dat ascunderea acesteia prin comanda Format - Foaie (Sheet) - Ascunde (Hide).
În urma executării acestei comenzi, tab-ul corespunzător va dispare. Pentru a revedea foaia de
calcul ascunsă, se alege opţiunea Reafişare (Unhide) din acelaşi meniu.

4.1.2 Operaţii de bază


Inserarea de date

Introducerea unei valori ı̂ntr-o celulă se va produce astfel:


• se deplasează mouse-ul astfel ı̂ncât indicatorul să se afle ı̂n interiorul celulei;
• se efectuează un click stânga cu mouse-ul;
• se introduce valoarea sau textul dorit(ă) cu ajutorul tastaturii;
• se apasă tasta <Enter> sau se apasă semnul Xde pe bara de editare.

Copierea, mutarea, ştergerea datelor

Dacă se doreşte copierea conţinutului unei celule ı̂n celule adiacente, acest lucru se poate realiza
astfel:
• se selectează celula al cărei conţinut se doreşte a fi copiat;
• se plasează cursorul mouse-ului ı̂n colţul din dreapta jos;
• se ţine apăsat butonul stânga al mouse-ului şi se trage cursorul de ı̂ncărcare peste celulele
ı̂n care se doreşte copierea conţinutului celulei selectate.
Pentru a copia/muta conţinutul unei celule ı̂n celule neadiacente se realizează prin utilizarea
comenzilor de copiere/mutare (din meniul Editare (Edit) sau apăsând butoanele corespunzătoare
din bara de formatare), urmat de selectarea celulei destinatare şi utilizarea comenzii de lipire.

Rânduri şi coloane

De asemenea, se pot insera linii sau coloane de pe o foaie de calcul prin apelarea meniului
Inserare (Insert), opţiunea Linie (Row) sau Coloană (Column). Linia/coloana inserată va
fi sub, respectiv la dreapta liniei/coloanei selectate. O altă modalitate este selectarea etichetei
liniei/coloanei şi apăsarea butonului dreapta a mouse-ului şi alegerea opţiunii Inserare (Insert).
Pentru a şterge o linie sau o coloană ı̂ntreagă se alege meniul Editare (Edit), opţiunea
Ştergere (Delete), marcând caseta Rând ı̂ntreg (Entire row) pentru ştergere de linii, respec-
tiv Coloană ı̂ntreagă (Entire column) pentru ştergere de coloane.
Coloanele sau liniile pot fi inhibate la vizualizare ı̂n urma selectării acestora prin alegerea
opţiunii Coloană/Rând (Row/Column) - Ascundere (Hide) din meniul Format. Operaţia
inversă se realizează prin alegerea opţiunii Reafişare (Unhide).
În ceea ce priveşte setarea ı̂nălţimii liniilor şi lăţimii coloanelor se utilizează comenzile din
meniul Format:
• Rând - Înălţime (Row - Height): modificarea ı̂nălţimii liniei;
• Coloană - Lăţime (Column - Width): modificarea lăţimii coloanei; modificarea va fi
aplicată doar coloanelor selectate;
88 Cap. 4: Calcul tabelar

• Coloană - Lăţime standard (Column - Standard Width): modificarea lăţimii tuturor


coloanelor;
• Coloană - Potrivire automată la selecţie (Column - Autofit): stabileţe automat
lăţimea coloanei selectate ı̂n funcţie de dimensiunea datelor conţinute;
• Rând - Potrivire automată la selecţie (Row - Autofit): stabileţe automat ı̂nălţimea
liniei selectate ı̂n funcţie de dimensiunea datelor conţinute; această opţiunea este implicit
selectată.

Sortarea datelor

Atunci când datele sunt introduse ı̂ntr-un tabel, se poate dori sortarea acestora după diferite
criterii. Pentru a realiza sortarea datelor ı̂ntr-un tabel se vor parcurge următorii paşi:
• se vor selecta toate datele din tabel, cu excepţia titlului, etichetelor de coloană şi a totalurilor;
• se va selecta din bara de meniuri Data, opţiunea Sortare (Sort) şi va apărea caseta de
dialog Sort.
• după identificarea cheilor de sortare se alege modul de sortare Crescătoare (Ascending)
sau Descrescătoare (Descending). Dacă tabelul are etichete de coloană, se va selecta
Header Row. Pentru a schimba ordinea sortării, se va selecta butonul Options.

4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul


4.2.1 Formule şi funcţii
O formulă ı̂ncepe ı̂ntotdeauna cu un semn egal (=), ce indică aplicaţiei Excel că trebuie să efectueze
o operaţie matematică.
Excel permite introducerea unor formule cu ajutorul operatorilor matematici: +, −, ∗, /, b
(utilizat pentru exponenţiere). Ordinea ı̂n care se execută operaţiile este următoarea:
1. + sau −: evaluarea semnului constantelor;
2. b: exponenţierea;
3. ∗: ı̂nmulţire;
4. /: ı̂mpărţire;
5. +: adunare;
6. −: scădere.
Dacă ı̂ntr-o expresie sunt două sau mai multe operaţii prezente, Excel va executa aceste operaţii
de la stânga la dreapta, ı̂n ordinea priorităţilor operatorilor. Pentru a modifica ordinea operaţiilor,
se pot utiliza parantezele ((, )).
În practică există două modalităţi de creare (scriere) a formulelor:
• tehnica tradiţională: se selectează celula ı̂n care trebuie să fie creată formula şi se introduce
formula scriind adresele celulelor ce urmează a fi introduse ı̂n formulă;
• tehnica de tip indicare: se selectează celula ı̂n care trebuie să apară formula, se tastează
semnul =; introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni: se efectuează
click pe celula ce are rol de operand, se tastează semnul pentru operatorul corespunzător,
până la terminarea ı̂ntregii formule; se ı̂ncheie formula prin apăsarea tastei <Enter> sau se
apasă butonul Xdin bara de formule.
4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul 89

Cea mai mare parte a funcţiilor predefinite au trei componente:

• semnul =;

• numele funcţiei;

• unul sau mai multe argumente.

Reguli de introducere a formulelor:

• nu este admis nici un spaţiu ca separator ı̂ntre cele trei componente ale funcţiilor predefinite;

• argumentele se află ı̂nchise ı̂ntre paranteze rotunde şi sunt separate prin intermediul unui
separator de argumente;

Excel acceptă următoarele tipuri de argumente:

• condiţie logică: expresie logică ce foloseşte unul dintre operatorii: <, >, ≥, ≤, N OT (),
AN D(), OR();

• locaţie: adresa unei celule sau a unui grup de celule;

• text: orice secvenţă de caractere incluse ı̂ntre ghilimele;

• valoare: număr, formulă a cărei rezultat este o valoare numerică;

• expresie: combinarea locaţiilor, valorilor, operatorilor aritmetici, etc.

În Excel se pot utiliza ı̂n cadrul formulelor şi funcţiile predefinite. Pentru a realiza acest lucru,
se alege opţiunea Funcţie (Function) din meniul Insert, sau se apasă pe butonul fx din bara
de formule. Va apare caseta de dialog Inserare funcţie (Insert function), din care se poate
alege funcţia dorită, precum şi vizualiza modul de aplicare şi o scurtă descriere a acesteia. După
alegerea funcţiei şi validare prin apăsarea butonului OK, se completează sintaxa generată automat.
Funcţia poate fi aleasă din lista funcţiilor cele mai recent utilizate, din lista tuturor funcţiilor
disponibile ordonate alfabetic, sau din categoriile de funcţii specializate (financiare, dată şi oră,
matematice şi trigonometrice, logice, etc.)

Categorii de funcţii predefinite

Excel oferă peste 250 de funcţii predefinite, grupate pe tipuri de funcţii potrivit utilităţii
acestora ı̂n rezolvarea diferitelor probleme. Astfel, cele mai importante categorii de funcţii sunt
următoarele:

1. funcţii matematice şi trigonometrice (Math & Trig): permit efectuarea de calcule matematice
simple şi complexe;

2. funcţii logice (Logical): determină valoarea de adevăr sau de fals corespunzătoare unei
condiţii;

3. funcţii calendar sau dată calendaristică (Date & Time): manipulează numere ce reprezintă
date calendaristice sau timp;

4. funcţii text sau caractere (Text): oferă informaţii despre textul existent ı̂n celule şi permit
operaţii cu etichete;

5. funcţii statistice (Statistical): permit efectuarea de calcule statistice utilizând serii de date;

6. funcţii de informare (Information): afişează informaţii despre celule şi câmpuri;


90 Cap. 4: Calcul tabelar

7. funcţii de căutare şi consultare (Lookup & Reference): permit localizarea conţinutului unei
celule;

8. funcţii economico-financiare (Financial): permite realizarea de calcule economico-financiare


predefinite;

9. funcţii bază de date (Database): permite efectuarea de calcule diverse, ı̂ntr-o bază de date,
corespunzător unor criterii predefinite.

Funcţii matematice

În continuare vom prezenta câteva dintre funcţiile reprezentative (Tabel 4.3):

Funcţia Descriere
SUM(op1, op2, ...) suma argumentelor
PRODUCT(op1, op2, ...) produsul argumentelor
QUOTIENT(op1, op2) câtul ı̂mpărţirii op1 la op2
MOD(op1, op2) restul ı̂mpărţirii op1 la op2
SQRT(op) rădăcina pătrată a numărului op
ROUND(nr, zec) rotunjeşte argumentul numeric nr la numărul de zecimale zec
ROUNDUP(nr, zec) rotunjeşte prin adaos argumentul numeric nr la numărul
de zecimale zec
ROUNDOWN(nr, zec) rotunjeşte prin lipsă argumentul numeric nr la
numărul de zecimale zec
FLOOR(nr, multiplu) rotunjeşte un număr ı̂n jos, către cel
mai apropiat multiplu de rotunjire multiplu
INT(nr) calculează partea ı̂ntreagă a nr

Tabel 4.3: Funcţii matematice reprezentative ı̂n Excel

Exemplul 4.2.1.1 Exemple de aplicări ale funcţiilor prezentate ı̂n Tabel 4.3 (Figurile 4.4, 4.5).

Figura 4.4: Aplicarea funcţiilor SUM, PRODUCT unor serii de date


4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul 91

Figura 4.5: Aplicarea funcţiilor de rotunjire unor serii de date

Funcţii statistice

În continuare vom prezenta cele mai reprezentative funcţii statistice definite ı̂n Excel (Tabel
4.4):

Funcţia Descriere
MIN(serie) valoarea minimă din seria de date serie
MAX(serie) valoarea maximă din seria de date serie
AVERAGE(serie) media aritmetică a datelor din seria de date serie
GEOMEAN(serie) media geometrică a datelor din seria de date serie
HARMEAN(serie) media armonică a datelor din seria de date serie
COUNT(serie) numărul intrărilor numerice din serie
COUNTIF(serie, cond) numărul intrărilor din serie ce ı̂ndeplinesc
condiţia logică cond

Tabel 4.4: Funcţii statistice reprezentative ı̂n Excel

Funcţii logice

În continuare vom prezenta cele mai reprezentative funcţii logice definite ı̂n Excel (Tabel 4.5):

Funcţia Descriere
IF(cond, X, Y) testează argumentul cond; dacă este adevărat
rezultatul va fi X, altfel Y
AND(expr1, expr2) returnează TRUE dacă ambele expresii sunt adevărate
altfel returnează valoarea FALSE
OR(expr1, expr2) returnează TRUE dacă cel puţin una dintre expresii
este adevărată, altfel returnează valoarea FALSE

Tabel 4.5: Funcţii logice reprezentative ı̂n Excel

Funcţii de informare

Funcţiile de informare evaluează conţinutul celulelor, returnând valori logice şi afişează informaţii
referitoare la celule şi câmpuri. Cele mai importante funcţii de informare sunt prezentate ı̂n Tabel
4.6.
92 Cap. 4: Calcul tabelar

Funcţia Descriere
ISBLANK(cel) determină dacă cel este celulă vidă
ISNUMBER(cel) determină dacă cel conţine un număr
ISTEXT(cel) determină dacă cel conţine un şir de caractere
ISODD(cel) determină dacă cel conţine un număr impar
ISEVEN(cel) determină dacă cel conţine un număr par

Tabel 4.6: Funcţii de informare reprezentative ı̂n Excel

Funcţii de dată calendaristică şi oră

Funcţiile dată şi oră manipulează şi operează calcule cu valori numerice ce reprezintă date
calendaristice sau timp. Cele mai importante funcţii de dată şi oră sunt prezentate ı̂n Tabel ??.

Funcţia Descriere
NOW() returnează un număr corespunzător datei şi orei curente
TODAY() returnează un număr corespunzător datei curente
DATE(”şir de caractere”) transformă data scrisă ca şir de caractere
ı̂n valoare numerică
MONTH(nr) returnează luna din numărul-dată nr
YEAR(nr) returnează anul din numărul-dată nr
DAY(nr) returnează ziua din numărul-dată nr

Tabel 4.7: Funcţii de dată şi oră reprezentative ı̂n Excel

Exemplul 4.2.1.2 Exemplu de aplicare a funcţiilor de dată şi oră (Figura 4.6).

Figura 4.6: Aplicarea funcţiilor reprezentative de dată şi oră ı̂n Excel
4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul 93

4.2.2 Formatare foi de calcul


În orice foaie de calcul tabelar funcţionează două tipuri de formatare:
• formatarea numerelor: se specifică modul ı̂n care Excel stochează, afişează şi calculează
datele numerice din celule;
• formatare vizuală: include fonturi, stiluri de scriere, culori, modalităţi de aliniere, etc.
Formatarea celulelor din foaia de calcul se poate realiza ı̂nainte sau după introducerea datelor
şi se poate aplica ı̂n două moduri:
• prin acţionarea butoanelor de comandă amplasate pe bara de instrumente de formatare;
• prin comenzile din meniul Format.
Apelând comanda Celule (Cells) din meniul Format, se poate asigura un control asupra
formatării celulelor. O altă metodă este apelarea meniului contextual printr-un click dreapta ı̂n
celula sau celulele selectate a căror formatare se intenţionează.
Caseta de dialog Formatare celule (Format Cells) are ı̂n structura sa 6 tab-uri cu ajutorul
cărora se pot formata toate tipurile de date din celule:
• formatarea datelor numerice şi a informaţiilor tip dată calendaristică;
• modificarea fontului;
• formatarea titlurilor prin fuzionarea celulelor şi centrarea textului;
• alinierea ı̂n interiorul celulelor, liniilor, coloanelor;
• rotirea şi ı̂ncadrarea textului ı̂n celule;
• aplicarea bordurilor şi a culorilor de fundal.

Formatarea celulelor - numere

Pentru aplicarea unei formatări numerice asupra unei celule sau a unui grup de celule se parcurg
următorii paşi:
1. se selctează câmpul respectiv;
2. se alege una dintre comenzile de formatare din bara de instrumente sau se deschide fereastra
de dialog Formatare celule (Format Cells):
3. se alege tipul formatării din rubrica Categorie (Category) executând un click pe opţiunea
dorită;
4. pentru fiecare categorie, cu excepţia formatelor General şi Text, va fi afişat un set diferit de
opţiuni, ca ı̂n Figura 4.7.
5. se selectează parametrii corespunzători şi se validează opţiunea prin apăsarea butonului OK.
Formatele disponibile pentru valorile numerice sunt:
• General : afişează numerele negative cu minus, numerele reale fără separator de mii, fără
zero ı̂n partea fracţionară;
• Număr (Number): se aplică numerelor reale, prin specificarea numărului de zecimale după
virgulă; de exemplu dacă se alege 1 zecimală, iar numărul din celulă este 3.77, se va afişa
3.8, dar ı̂n calcule se va utiliza valoarea reală;
• Simbol monetar (Currency): afişează valoarea cu simbol monetar;
94 Cap. 4: Calcul tabelar

Figura 4.7: Formatare numere ı̂n Excel

• Contabil (Accounting): formatul contabil permite selectarea simbolului monetar şi a numărului
de zecimale;
• Dată (Date): transformă cifrele ı̂n format dată calendaristică;
• Oră (Time): transformă cifrele ı̂n valori orare;
• Procentaj (Percentage): se poate stabile numărul de zecimale; implicit este 2; se aplică
numerelor reale, cu zecimale;
• Fracţie (Fraction): permite afişarea numerelor reale sub formă de fracţie;
• Text: aplicat unui câmp ce conţine o formulă, determină afişarea acesteia ı̂n locul rezultat-
ului;
• Special : permite utilizarea unor şabloane speciale, cum ar fi număr de telefon, numărul
asigurării sociale, etc.
• Particularizare (Custom): permite definirea unor formate personalizate utilizând anumite
şabloane formate din caractere speciale.

Exemplul 4.2.2.1 Figura 4.8 prezintă un exemplu de aplicare a formatelor disponibile pentru
numere ı̂n aplicaţia Excel.

Formatarea textului unei celule

Pentru a stabili modul de aliniere a datelor ı̂n cadrul celulelor Excel, se alege butonul Aliniere
(Alignment) (Format - Celule (Cells)) care permite:
4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul 95

Figura 4.8: Exemplu aplicare formate numere ı̂n Excel

• aliniere orizontală;
• aliniere verticală;
• indentarea textului: permite inserarea unui spaţiu care să preceadă conţinutul celului;
• alinierea automată a textului pe rândul următor (word wrap): atunci când se introduc date
ı̂ntr-o celulă, textul este aliniat implicit la stânga; dacă textul depăşeşte dimensiunea maximă
de afişare a celulei, iar celelalte celule din dreapta, textul va fi afişat deasupra acestor celule;
dacă acestea conţin text, atunci textul va fi afişat trunchiat; opţiunea de Încadrare text
permite afişarea textului pe mai multe rânduri, ı̂n cadrul aceleiaşi celule;
• Îmbinarea celulelor (Merge cells): trebuie precedată de selectarea celulelor ce urmează a fi
unite; textul este centrat implicit;
• potrivire prin reducere: micşorarea textului ı̂n raport cu lăţimea maximă a coloanei;
• orientarea textului: se poate opta pentru editarea textului pe verticală sau sub un anumit
unghi;
Pentru datelor conţinute ı̂n celule se utilizează opţiunile din tab-ul Font sau butoanele de pe
bara de instrumente de formatare. Se poate stabili tipul de font, stilul de scriere, dimensiunea
fontului, modalităţi de subliniere, culoarea caracterelor, efecte speciale, etc.
Pentru trasarea liniaturii unui tabel Excel se alege butonul Bordură (Border). În caseta
de dialog Formatare celule (Format cells) se pot alege tipuri predefinite de chenare: Contur,
Interior. Stilul şi grosimea liniei se vor selecta din câmpul de editare Stil (Style), iar culoarea
chenarului din rubrica Culoare (Color).

Autoformatare

Facilitatea AutoFormatare (Autoformat) a programului Excel oferă o serie de efecte pre-


formatate care se pot aplica asupra unei plaje de celule din foaia de calcul.
Pentru a utiliza caracteristica autoformatare se parcurg următorii paşi:
1. se selectează plaja de celule pentru care se va aplica un autoformat, cu specificarea că
trebuiesc selectate celule adiacente, ı̂n număr de cel puţin două;
2. din meniul Format se alege opţiunea AutoFormat, având ca efect afişarea casetei de dialog
cu acelaşi nume, ı̂n care utilizatorul poate selecta formatul dorit;
3. prin acţionarea butonului Opţiuni (Options), ı̂n partea inferioară a ferestrei AutoFor-
matare se va afişa o listă de parametri care vor fi setaţi ı̂n cadrul modelului selectat.
96 Cap. 4: Calcul tabelar

Formatare condiţională

Acest tip de formatare permite aplicarea unei formatări vizuale ı̂ntr-o foaie de calcul pornind
de la un set de criterii.
Procedura de realizare presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. se selectează plaja de celule asupra căreia se va aplica operaţia;

2. din meniul Format, se alege Formate condiţionale (Conditional Formatting), ce de-


termină afişarea pe ecran a unei casete de dialog ı̂n care se introduc criteriile de formatare;

3. ı̂n caseta de dialog Formate Condiţionale (Conditional formatting) utilizatorul poate


alege din cele două opţiuni: Valoarea este (Value is), respectiv Formula este (Formula is).
Celula poate conţine text, date numerice sau rezultatul unei formule de calcul;

4. din lista de opţiuni se selectează un operator de comparaţie sau o expresie, cum ar fi: ı̂ntre
(between), egal cu (equal to), mai mic decât (less than), etc.

5. se utilizează butoanele de comprimare a casetei de dialog pentru a avea acces la foaia de cal-
cul, apoi se selectează celula sau plaja de celule utilizate pentru comparaţie sau se introduce
o valoare numerică (constantă);

6. pentru a stabili parametrii de formatare a celulelor ale căror valori ı̂ndeplinesc criteriul dat
de condiţie, se acţionează butonul Format, ce deschide caseta de dialog Formatare celule
(Format cells); aici se pot modifica stilul de scriere, culoarea fontului, etc.

7. dacă se doreşte introducerea unui alt criteriu de formatare, se apasă butonul Adăugare
(Add), şi se reiau paşii de mai sus.

8. la final, pentru validare, se apasă butonul OK.

Exemplul 4.2.2.2 Realizând o analiză a notelor elevilor, folosim formatarea condiţională diferenţiată
pentru notele mai mici decât 5 (bold, roşu) şi pentru cele mai mari sau egale cu 5 (bold, albastru).
În caseta de dialog Formate condiţionale (Conditional Formatting) vom face următoarele
setări (Figura 4.9):

Figura 4.9: Aplicarea formatării condiţionale unui set de date


4.2 Dezvoltarea, formatarea şi utilizarea foilor de calcul 97

Configurarea documentului

Configurarea unui registru de lucru se realizează utilizând opţiunea Iniţializare Pagină


(Page Setup) din meniul Fişier (File). Caseta de dialog cu acelaşi nume (Figura 4.10) conţine
opţiuni de setare a paginii de imprimat (tab Pagină (Page)), stabilirea marginilor (tab Margini
(Margins)), opţiuni declarative pentru antet şi subsol de pagină (tab Antet/Subsol (Header/Footer))
şi opţiuni pentru configurarea zonei de imprimat la nivel de foaie de calcul (tab Foaie (Sheet)).

Figura 4.10: Caseta de iniţializare a unei pagini ı̂n Excel

Prin tab-ul Pagină (Page) se pot stabili următoarele configurări la nivel de pagină de impri-
mat:
• orientarea paginii (Orientare (Orientation)): format vertical (portret) sau orizontal (vedere);
• scalarea paginii (Scalare (Scaling)): micşorarea/mărirea paginii de imprimat la un anumit
procent din pagina ı̂ntreagă, astfel ı̂ncât să se păstreze cât mai multe elemente pe aceeasşi
pagină;
• dimensiunea hârtiei de imprimat (A4, Letter, etc.);
• calitatea imprimării: se referă la rezoluţia sub care tipăreşte imprimanta;
• setarea contorului de pagină pentru numerotare;
Tab-ul Margini (Margins) aferentă casetei de dialog Iniţializare pagină (Page Setup)
permite configurarea marginilor paginii de imprimat prin stabilirea dimensiunilor la stânga, dreapta,
ı̂n partea superioară sau ı̂n partea inferioară. Tot la acest nivel se pot stabili dimensiunile
marginilor antetului şi subsolului de pagină.
Conţinutul antetului şi subsolului poate fi stabilit prin intermediul tab-ului Antet/Subsol
(Header/Footer). Acţionând butoanele Antet particularizat (Custom Header) şi/sau
Subsol particularizat (Custom Footer) utilizatorul are posibilitatea editării unui text ce
va constitui intrare pentru antetul şi/sau subsolul paginii.

4.2.3 Vizualizare foi de calcul


La nivelul unei foi de calcul, Excel oferă o serie de facilităţi pentru prelucrarea mai uşoară a
acesteia. În continuare le vom prezenta cele mai importante din acestea.
98 Cap. 4: Calcul tabelar

Recalcularea automată sau manuală (prin apăsarea tastei F9) a tuturor formulelor dintr-o
foaie de calcul este aplicată ı̂n momentul schimbării unei valori utilizate ı̂n formule; pentru aceasta,
ı̂n formule trebuie utilizate adresele celulelor ce conţin operanzii.
Vizualizarea simultană a unor blocuri de celule foarte ı̂ndepărtate se poate realiza
ı̂n două moduri:

• prin utilizarea opţiunii Scindare (Split) din meniul Fereastră (Window): ecranul este
divizat pe orizontală şi verticală, ı̂n 4 zone, fiecare zonă având un cursor;

• prin utilizarea opţiunii Îngheţare panouri (Freeze panes) din meniul Fereastră (Win-
dow): se ”fixează” un număr de linii şi/sau coloane, care vor rămâne permanent pe ecran,
indiferent de modul de defilare (orizontală sau verticală) a foii de calcul; astfel, se creează o
zonă de ”titluri” (orizontale, verticale sau mixte) care permit identificarea uşoară şi fără am-
biguităţi a fiecărei linii/coloane; această facilitate se utilizează pentru tabele de dimensiuni
mari, pe linia/coloana fixată aflându-se identificatorul de linie (de exemplu, numele elevului,
clasa, etc.).

4.2.4 Tipărire foi de calcul


Vizualizarea documentului ı̂naintea tipăririi

Previzualizarea zonei de imprimat ı̂nainte ca aceasta să fie tipărită este o opţiune recomandată
pentru a se observa modul de ı̂mpărţire a documentului ı̂n pagini. Această opţiune poate fi
accesată prin intermediul butonului dedicat din bara de instrumente sau din meniul Fişier (File),
Examinare ı̂naintea imprimării (Print Preview).
Butoanele de comandă pentru fereastra de previzualizare declanşează următoarele acţiuni:

• Următorul (Next): permite vizualizarea paginii următoare;

• Anteriorul (Previous): permite vizualizarea paginii anterioare;

• Panoramare (Zoom): permite vizualizarea paginii la nivelul ı̂ntregului ecran, printr-o fer-
eastră maximizată;

• Imprimare (Print): declanşează operaţia de imprimare, prin lansarea casetei de dialog Im-
primare (Print);

• Iniţializare (Setup): declanşează prin intermediul casetei de dialog Iniţializare Pagină (Page
Setup), posibilitatea setărilor de pagină, a marginilor, a anteturilor şi/sau subsolurilor de
pagină şi a foii de calcul;

• Margini (Margins): permite dimensionarea manuală a marginilor zonei de imprimat;

• Examinare sfârşit de pagină (Page Break Preview): comută ı̂n modul de vizualizare globală
a foii de calcul, prin care se observă modul de ı̂mpărţire ı̂n pagini a documentului;

• Închidere (Close): ı̂nchidere fereastră.

Tiparirea foii de calcul simple

Facilitatea de imprimare a foilor de calcul Excel este disponibilă prin opţiunea Imprimare
(Print) din meniul Fişier (File) sau utilizând butonul destinat din bara de instrumente standard.
Opţiunile de tipărire disponibile ı̂n caseta de dialog Imprimare (Print) se referă la alegerea
tipului de imprimantă, la stabilirea zonei de imprimat, declararea numărului de copii precum şi
ordinea de dispunere a acestora.
4.3 Caracteristici avansate 99

4.3 Caracteristici avansate


4.3.1 Serii de date
Excel oferă facilitatea de incrementare automată a seriilor de date numerice. Astfel, pentru ed-
itarea unei coloane sau a unei linii conţinând informaţii numerice, este suficientă completarea cu
date a primelor două celule pentru cunoaşterea pasului de incrementare, iar următoarele informaţii
vor fi generate ı̂n foaia de calcul prin glisare cu mouse-ul de-a lungul coloanei sau liniei, până ı̂n
momentul ı̂n care se eliberează butonul mouse-ului.
Această operaţie se poate realiza şi prin utilizarea opţiunii Umplere (Fill), Serii de date
(Series), din meniul Edit (Figura 4.11).

Figura 4.11: Generarea seriilor de date ı̂n Excel

4.3.2 Filtrarea datelor


Filtrarea datelor dintr-o foaie de calcul, organizate pe coloane cu nume de tip text se poate efectua
ı̂n două moduri:
• filtrare automată, utilizând opţiunea Filtrare (Filter) → Filtrare automată (AutoFil-
ter) din meniul Date (Data);
• filtrare avansată, utilizând opţiunea Filtrare (Filter) → Filtrare complexă (Advanced
Filter) din meniul Date (Data)
Prin filtrare automată se pot defini criterii de selecţie pentru fiecare câmp (coloană):
• sortare ascendentă (Ascending);
• sortare descendentă (Descending);
• toate (All): pentru renunţarea la filtru;
• primele 10 (Top 10): pentru selectarea primelor 10 intrări;
• definite (Custom): pentru definirea unei condiţii de selecţie;
Opţiunea de filtrare avansată oferă mai multe posibilităţi de filtrare. Pentru a putea utiliza
această opţiune, trebuie definit un criteriu de filtrare ı̂ntr-o zonă separată a foii de calcul, format din
numele coloanei/coloanelor pentru care se face filtrarea şi condiţiile de selecţie (valori sau condiţii
logice). Tabelul de filtrat este selectat ı̂n zona de listă a ferestrei (List Range), iar criteriul aplicat
va fi selectat ı̂n zona de criteriu (Criteria range) a ferestrei. Rezultatul poate fi afişat ı̂ntr-o altă
locaţie, operaţie recomandată pentru a nu pierde datele iniţiale (Figura 4.12).
100 Cap. 4: Calcul tabelar

T abel date

Criteriu f iltrare

Rezultatul f iltrarii

Figura 4.12: Opţiunea de filtrare avansată ı̂n Excel

4.3.3 Grafice şi diagrame

Reprezentările grafice ı̂n Excel se generează pe baza unui tablou de analiză, ce constituie un
domeniu bine precizat şi delimitat al foii de calcul, ce conţine date numerice organizate ı̂n serii de
date.
Pentru construirea unei diagrame, datele ce vor fi utilizate se editează, apoi se selectează. Se
pot selecta atât date numerice cât şi şiruri de caractere, acestea din urmă constituind etichetele
axelor diagramei sau legenda diagramei.
În Figura 4.13 este ilustrat un tabel de analiză pe baza căruia se va genera o reprezentare
grafică. Domeniul selectat (A2:E6) oferă informaţii referitoare la numărul de elevi ı̂nscrişi la
şcolile din Iaşi ı̂n ultimii 4 ani.

Figura 4.13: Exemplu de tabel de date ce va fi reprezentat grafic

După ce câmpurile au fost selectate, se activează butonul Expert Diagramă (Chart Wiz-
ard) situat pe bara de instrumente standard sau se apelează comanda Diagramă (Chart) din
meniul Insert. Asistentul de grafice generează interactiv o reprezentare grafică ı̂n 4 etape.
4.3 Caracteristici avansate 101

Primul pas se referă la alegerea tipului de diagramă ce va fi utilizat. Se pot utiliza următoarele
tipuri de diagrame:
• grafice cu histograme orientate vertical (Coloană (Column)): utilizate pentru reprezentarea
grafică a modificărilor suferite de date ı̂n timp;
• grafice cu histograme orientate orizontal (Bară (Bar)): identice din punct de vedere al
conţinutului şi semnificaţiei reprezentării grafice cu diagramele de la punctul anterior;
• grafice liniare (Linie (Line)): reprezentare sub formă de linii frânte sau curbe ce semnifică
evoluţia şi tendinţa fenomenelor analizate;
• grafice sectoriale (Structură radială (Pie)): sunt diagrame de structură ce semnifică mărimile
părţilor unui element analizat; pentru a construi un astfel de grafic se alege o singură serie
de date, pentru că este vorba despre disocierea unui element ı̂n părţile sale componente;
• graficele de tip ”nor de puncte” (XY - prin puncte (scatter)): diagrame statistice de regresie,
ce pun ı̂n evidenţă gradul de corelaţie ı̂ntre una sau mai multe variabile cantitative şi o
variabilă calitativă;
• graficele ı̂n arii (Stratificată (Area)): sunt reprezentate prin suprafeţe dispuse ı̂n straturi,
semnificând mărimea şi evoluţia elementelor reprezentate;
• graficele concentrice (Structură inelară (Doughnut)): similare graficelor sectoriale ca formă
şi semnificaţie, cu excepţia faptului că pentru construcţia lor se pot alege mai multe serii de
date;
• grafice polare (Radar): reprezintă seriile de date corespunzătoare fenomenelor studiate pe
mai multe axe dispuse radial, faţă de un punct central; acestea sunt utilizate pentru punerea
ı̂n evidenţă a simetriei sau uniformităţii datelor;
• graficele ı̂n suprafeţe (Suprafaţă (Surface)) sunt diagrame ce reprezintă optimul combinaţiilor
ı̂ntre diferite serii de date; cel mai des acestea sunt utilizate ı̂n domeniul hărţilor topo-
geografice;
• grafice de tip ”bule” (Cu bule (Bubble)): grafice statistice de regresie, fiind similare cu
graficele prin puncte, cu deosebirea că marcatorul bulină indică valoarea celei de a treia
mărimi statistice studiate sub forma volumului sau dimensiunii acesteia;
• graficele bursiere (Stoc (Stock)) sunt diagrame ce reprezintă grafic amplitudinile fenomenelor
studiate; acestea se utilizează mai ale ı̂n domeniul financiar;
Al doilea pas se referă la selectarea datelor sursă pentru diagramă. Dacă datele sunt selectate
ı̂n prealabil, câmpurile vor fi completate automat. Seriile de date pot fi orientate orizontal sau
vertical. Orientarea orizontală implică faptul că abscisa diagramei va conţine datele din prima linie
a câmpului selectat, iar informaţia din prima coloană va fi atribuită legendei. Orientarea verticală
atribuie abscisei datele din prima coloană, iar legendei datele de pe prima linie a câmpului selectat.
Seriile de date pot fi actualizate/modificate prin accesarea tab-ului Serie (Series) de la acest pas.
Se pot adăuga/elimina serii de date, etichete pentru abscisă, etc.
Pasul 3 permite stabilirea anumitor opţiuni pentru diagramă, ı̂n ceea ce priveşte titlul, afişarea
etichetelor pe abscisă, definirea de grile orizontale şi/sau verticale sub forma unui caroiaj de linii,
legenda, etichetele datelor, afişarea tabelului de date.
Ultimul pas se referă la amplasarea diagramei, fie ı̂ntr-o foiae grafică specială (ca foaie nouă)
cu numele specificat al diagramei, fie ca obiect ı̂n foaia de calcul existentă.
Graficul va fi generat prin apăsarea butonului Terminare (Finish) aferent asistentului grafic.

Exemplul 4.3.3.1 În acest exemplu (Figura 4.14) vor fi arătaţi paşii urmaţi pentru generarea
unui grafic de tip Coloană pentru datele din Figura 4.13, precum şi diagrama rezultată (Figura
4.15).
102 Cap. 4: Calcul tabelar

Pas 1
Pas 2

Pas 3

Pas 4

Figura 4.14: Paşii asistentului de diagrame din Excel

O reprezentare grafică poate fi modificată prin selectarea obiectului grafic generat şi activarea
meniului contextual Diagramă (Chart) sau prin apăsarea butonului dreapta al mouse-ului. Din
acest meniu, se pot modifica tipul diagramei (pasul 1), orientarea, adăuga sau elimina serii de date
(pas 2), modifica legende, titlu grafic şi axe, etichetele de date (pas 3), amplasamentul acestuia
(pas 4).

4.3.4 Importarea de obiecte

Aplicaţia Excel oferă posibilitatea inserării unor obiecte realizate ı̂n alte aplicaţii, operaţie
denumită importare, prin intermediul opţiunilor din meniul Insert.
Importarea unei imagini se realizează ı̂n acelaşi mod ca şi ı̂n aplicaţia Word, putând insera
ı̂ntr-o foaie de lucru imagini ı̂n diferite formate, grafice de tip WordArt, etc. Pentru aceasta, se
apelează opţiunea Imagini (Pictures) din meniul Insert.
De asemenea, se pot importa obiecte realizate ı̂n alte aplicaţii, prin alegerea opţiunii Obiect
(Object) din acelaşi meniu. Astfel, putem insera documente Adobe Acrobat, imagini de tip
bitmap (realizate ı̂n Paint), clip-uri media, ecuaţii matematice realizate prin Microsoft Equation
4.3 Caracteristici avansate 103

Figura 4.15: Diagramă de tip coloană

Editor, etc.
Capitol 5

Baze de date

5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple


folosind aplicaţii standard
5.1.1 Introducere
Microsoft Access este o aplicaţie destinată creării şi administrării bazelor de date, beneficiind de
toate facilităţile Microsoft Windows. De asemenea, permite utilizarea datelor memorate ı̂n diferite
baze de date sau create cu alte sisteme de gestionare a datelor.
Access prezintă şi un mod de lucru asistat, cu multe ferestre de dialog, ce uu̧rează munca
utilizatorului.
Microsoft Access ı̂mbină modelul relaţional cu cel orientat spre obiecte, organizând datele
relaţional, şi fiind orientat ı̂n acelaşi timp spre obiecte, ce au asociate evenimente sau proprietăţi.
Access delimitează clar baza de date şi tabelul.
O bază de date Access poate fi definită ca o colecţie de obiecte: tabele, interogări, formulare,
rapoarte, pagini web, macro-comenzi şi module.
• Tabela este un obiect definit de utilizator ı̂n care sunt stocate datele primare;
• Formularul este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora sau controlul
ı̂ntregii aplicaţii;
• Interogarea este un obiect ce permite vizualizarea informaţiilor obţinute prin prelucrarea
datelor din una sau mai multe tabele şi/sau alte cereri de interogare;
• Raportul este un obiect care permite formatarea şi tipărirea informaţiilor obţinute ı̂n urma
consultării bazei de date sub formă de documente;
• Pagina web de accesare a datelor reprezintă un obiect care include un fişier HTML şi alte
fişiere suport ı̂n vederea furnizării accesului la date prin intermediul browser-elor Internet;
• Macro comanda reprezintă un obiect care conţine o definiţie structurată a uneia sau mai
multor acţiuni pe care Access le realizează ca răspuns la un anumit eveniment;
• Modulul reprezintă un obiect care conţine proceduri definite de utilizator şi scrise ı̂n lim-
bajul Visual Basic.

Primii paşi cu bazele de date

Lansarea aplicaţiei Access se poate realiza din meniul Start sau prin apelare din fereastra de
bază, prin dublu click asupra pictogramei ce reprezintă scurtătura către aplicaţie (dacă a fost
creată).
5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard105

După lansare, Access se deschide cu o pagină goală, aşa cum se observă ı̂n Figura 5.1. Acelaşi
lucru se ı̂ntâmplă şi dacă ı̂n timpul sesiunii de lucru se alege secvenţa Fişier → Nou (File → New),
respectiv se apasă butonul corespunzător pe bara de instrumente de lucru.

Figura 5.1: Fereastra aplicaţiei Access

Fereastra Access prezintă ı̂n partea dreaptă lista celor mai recent modificate fişiere, dacă există,
şi a şabloanelor predefinite, din care utilizatorul poate alege ı̂n funcţie de destinaţia fişierului nou
creat. Sub eticheta Şabloane generale (General Templates) se găsesc variantele de fişier tip ce pot
fi create:
• bază de date necompletată (Blank Database);
• acces la pagină de date necompletată (Blank Data Access Page): pagină web care are o
conexiune la o bază de date;
• proiect (bază de date existentă) (Project (Existing Database)): un proiect este un tip de fişier
de date care furnizează accesul eficient la o bază de date; conţine formulare, rapoarte, numele
şi amplasarea paginilor de acces la date şi nu date sau definiţii de date (tabele, vizualizări,
diagrame, etc.);
• proiect (bază de date nouă) (Project (New Database));
• baze de date (Databases): conţine şabloane predefinite pentru cele mai utilizate tipuri de
baze de date.
Fereastra de bază a aplicaţiei Access are acelaşi aspect general folosit şi ı̂n celelalte aplicaţii
Office, şi conţine următoarele elemente:
• Bara de titlu (Title Bar): conţine numele aplicaţiei precum şi cele 3 butoane: minimizare
(Minimize), Maximizare/Revenire (Maximize/Restore), Închidere (Close) pentru minimizarea,
maximizarea/restaurare şi respectiv ı̂nchiderea ferestrei aplicaţiei;
• Bara de meniuri (Menu Bar): conţine următoarele meniuri: Fişier (File), Editare (Edit),
Vizualizare (View), Inserare (Insert), Instrumente (Tools), Fereastră (Window), Ajutor
(Help);
106 Cap. 5: Baze de date

• Bara de instrumente bază de date (Database Tool Bar): cuprinde butoane pentru execuţia
rapidă a unor comenzi;
O bază de date este o colecţie bine structurată de date coerente. Poate fi comparată cel
mai bine cu un tabel, având mai multe coloane ı̂n care se adună datele. Un exemplu de bază de
date este agenda telefonică, unde putem introduce informaţii despre numele unei persoane, adresa,
oraşul, numărul de telefon, etc.
Datele (cuvinte, numere, semne speciale) ce aparţin aceluiaşi rând se află ı̂ntotdeauna ı̂mpreună
şi sunt numite ı̂nregistrări. Fiecare ı̂nregistrare primeşte un număr de identificare unic, numit
cheie primară.
Un câmp de date este o locaţie separată ı̂n care sunt introduse de un anumit tip. De exemplu,
categoriile de date cum ar fi numele, prenumele, adresa, etc. se numesc câmpuri.

5.1.2 Crearea unei baze de date


Operaţii de bază

Înainte de a crea efectiv o bază de date trebuie realizată operaţia de proiectare a acesteia, ceea
ce presupune parcurgerea următoarelor etape:
• se stabileşte necesitatea noii baze de date;
• se decid tabelele ce vor intra ı̂n componenţa bazei de date;
• se defineşte structura tabelelor, adică se precizează natura datelor ce vor fi reţinute ı̂n baza
de date;
• se decide asupra legăturilor ce se pot stabili ı̂ntre tabele; o relaţie creează o legătură ı̂ntre
două tabele prin includerea cheii primare a unui tabel ı̂ntr-un alt tabel;
• se introduc date ı̂n baza de date, cu respectarea structurii definite anterior;
• se creează formulare, interogări, rapoate şi pagini de acces la date.
Crearea unei baze de date se realizează ı̂n două etape:
• se creează fişierul cu extensia .mdb, ı̂n care urmează a se memora obiectele bazei de date;
• se creează obiectele bazei de date; tabelele constituie obiectele de bază ale unei baze de date
relaţionale;
Crearea fişierului mdb se efectuează sub controlul aplicaţiei Access. Dacă există fişiere care
trebuie editate, Access se poate deschide prin dublu-click pe numele fişierelor respective şi se va
afişa la deschidere conţinutul acestora. Altfel, dacă aplicaţia este deja deschisă, deschiderea altor
fişiere se realizează prin alegerea opţiunii Deschidere (Open) din meniul Fişier (File).
Pentru a crea o bază de date, se va alege opţiunea Bază de date necompletată (Blank
Database) din meniul Nou (New) din partea dreaptă a ecranului. Implicit aceasta este denumită
db1, dar acest nume se poate schimba (Figura 5.2)
Fereastra rezultată este prezentată ı̂n Figura 5.3. Ea conţine următoarele elemente:

• Bara de titlu (1): conţine numele bazei de date deschise precum şi cele 3 butoane specifice
oricărei ferestre Windows: Minimizare, Maximizare, Închidere;
• Bara de obiecte (2): situată ı̂n partea stângă a ferestrei şi conţine două butoane: Obiecte (Ob-
jects) şi Grup (Group); butonul Obiecte (Objects) conţine la rândul lui butoanele: Tabele
(Tables), Interogări (Queries), Formulare (Forms), Rapoarte (Reports), Pagini (Pages),
Macro-comenzi (Macros), Module (Modules);
• Bara de meniu (3): are următoarele opţiuni:
5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard107

Figura 5.2: Crearea unei noi baze de date Access

1 3

Figura 5.3: Fereastra noii baze de date creată


108 Cap. 5: Baze de date

– Deschide (Open): deschide un obiect ı̂n mod de afişare curent;


– Proiectare (Design): deschide un obiect ı̂n mod de afişare Vizualizare proiect (permite
modificarea structurii obiectului respectiv);
– Nou (New): creează un nou obiect;
– Şterge (Delete): şterge un obiect;
– Pictograme mari (Large Icons): afişează obiectele sub forma unor pictograme mari;
– Pictograme mici (Small Icons): afişează obiectele sub forma unor pictograme mici;
– Listă (List): reprezintă modul de afişare prestabilit, sub formă de listă;
– Detalii (Details): listează pentru fiecare obiect o serie de informaţii suplimentare: de-
scriere, data creării, data modificării, etc.

• Bara de stare: indică starea curentă;

Aşa cum se observă din Figura 5.3, structura ferestrei bazei de date se aseamănă parţial cu
cele ale altor aplicaţii Office. Fiecare bază de date, indiferent dacă este nouă sau goală, sau
este deja concepută, deţine un fel de centrală de navigaţie, ı̂n care obiectele bazei de date pot fi
amplasate. Dacă se execută click pe simbolul unui grup de obiecte, ı̂n partea dreaptă a ferestrei
vor fi prezentate toate obiectele grupei respective.
Tabelele (Tabels) au rolul de a stoca toate datele bazei de date. Fiecare coloană a tabelului
se numeşte câmp, iar fiecare rând se numeşte ı̂nregistrare. Fiecărui câmp ı̂i este asociat un tip de
date şi o dimensiune exprimată ı̂n octeţi.
Aplicaţia Access permite crearea structurii tabelelor ı̂n trei moduri diferite:

• utilizând modul Proiectare (Design View);

• utilizând Expertul (Database Wizard);

• importând datele sau copiind un tabel dintr-o altă bază de date.

Creare tabel ı̂n modul Proiectare (Design)

Pentru a crea un tabel, ı̂n fereastra de dialog a bazei de date se selectează butonul Tabel
(Table) şi apoi se execută click pe butonul Nou (New) pentru a deschide fereastra de dialog
Tabel Nou (New table) (Figura 5.4).
Caseta de dialog Tabel Nou (New Table) afişează modurile de a crea un tabel:

• ı̂n modul de afişare Vizualizare foaie de date (Datasheet View) numele câmpurilor se introduc
ı̂n partea superioară a tabelelor;

• ı̂n modul de afişare Vizualizare proiect (Design View) se specifică numele fiecărui câmp şi
proprietăţile acestuia;

• instrumentul Expert Tabel (Table Wizard) conţine liste de câmpuri pentru diferite tipuri de
tabele;

• ı̂n modul Import tabel (Import table) se poate importa un tabel creat ı̂n altă aplicaţie;

• ı̂n modul Legare tabel (Link table) se poate realiza o legătură cu un alt tabel dintr-o altă
bază de date.

După alegerea modului Vizualizare proiect (Design view) se va deschide caseta de dialog
Tabel (Table), care permite descrierea structurii tabelei. În fereastra proprietăţilor sunt prezente
trei domenii importante:

• numele câmpului (Field name);


5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard109

Figura 5.4: Creare tabel nou

• tipurile de date ale câmpurilor (Data Type);

• o scurtă descriere a datelor conţinute ı̂n câmp (Description).

• tab-ul General ;

• tab-ul Lista de opţiuni.

În zona Nume câmp (Field Name) se va completa numele câmpului; ı̂n cazul ı̂n care se
utilizează o prescurtare, numele complet poate fi scris ı̂n zona Legendă (Legend). Un nume de
câmp poate avea o lungime maximă de 64 de caractere.
În lista cu tipuri de date din câmpuri, câmpurile separate au atribuite anumite proprietăţi.
Implicit este stabilit tipul Text, ce permite ı̂n principal introducerea oricărui tip de date (litere,
numere, alte caractere). Prin executarea unui click ı̂n orice câmp se deschide o listă derulantă ı̂n
care se află alte tipuri de date (Tabel 5.1):
În zona de proprietăţi, fiecare câmp are o listă generală de proprietăţi, dependente de tipul de
dată al câmpului.

• dimensiunea câmpului (Field Size): se specifică dimensiunea alocată pentru introducerea


datelor; de exemplu, pentru tipul de date text dimensiunea implicită este 50, dar poate fi
mărită până la 255; pentru tipul de date numeric există următoarele opţiuni:

– byte (octet): are valori cuprinse ı̂ntre 0 şi 255;


– Integer: are valori cuprinse ı̂ntre -32768 şi 32768;
– Long Integer: are valori cuprinse ı̂ntre - şi ;
– Single Precision: pentru valori fracţionare cu o precizie de 6 zecimale;
– Double Precision: pentru valori fracţionare cu o precizie de 10 zecimale;
110 Cap. 5: Baze de date

Tip dată Tip date Access Descriere


Alfanumeric Text poate conţine până la 255 caractere;
exemplu: nume, nr. telefon, CNP, nr. matricol, etc.
Memo poate conţine maxim 64.000 de caractere
exemplu: comentarii descriptive, notiţe
Numerice Număr (Number) conţine mai multe subtipuri de date
cu dimensiuni de 1, 2, 4, 8 octeţi
exemplu: date numerice folosite pentru calcule
matematice
Număr automat generează numere unice ı̂n mod automat
(Autonumber) poate ı̂ndeplini rolul unei chei primare atunci
când nu este definită una
Valută (Currency) format special pentru unităţi monetare
Da/Nu (Yes/No) câmpuri logice (1-Da-Adevărat, 0-Nu-Fals)
Date calendaristice Dată/Oră data calendaristică şi ora ı̂ntr-un format fixat
(Date/Time) se foloseşte formatul englez: lună/zi/an
Obiecte mari Obiecte OLE include elemente grafice, desene vectoriale,
(OLE Object) fişiere audio, etc.
Adrese Internet Hyperlegătură adresă web
(Hyperlink)

Tabel 5.1: Tipuri de date Access

• format: stabileşte modul de afişare a datelor pe ecran pentru tipul numeric (Număr), data
calendaristică (Data/Oră), şi dată logică (Da/Nu). De exemplu, dacă setăm 000, atunci ı̂n
acest câmp se pot introduce doar numere de maxim 3 cifre;

• numărul de zecimale (Decimal places): stabileşte numărul de zecimale ce pot fi atribuite


câmpului;

• mască intrare (Input Mask): permite introducerea unui şablon de introducere a datelor; de
exemplu masca > LLLL este formată din două părţi: simbolul > ce transformă toate car-
acterele introduse ı̂n majuscule şi şirul de caractere LLLL ce reprezintă ı̂nlocuitori pentru
litere (A-Z, fără spaţii); astfel utilizatorul va putea introduce exact 4 litere, ı̂n caz con-
trar afişându-se mesaj de eroare; masca de intrare poate fi utilizată pentru tipurile Text,
Dată/Oră, Număr, Valută. Câteva exemple:

– pentru formatul datei: 00-00-00 (şase cifre obligatorii);


– pentru număr matricol: 0000 (patru cifre obligatorii);
– pentru numere de ı̂nmatriculare maşini: LL00LLL (2 litere, urmate de 2 cifre, urmate
de 3 litere);

• legendă (Legend): conţine numele complet al câmpurilor, utilizat ı̂n cazul prescurtărilor;

• valoare implicită (Default Value): determină ce valoare trebuie ı̂nregistrată ı̂ntr-un câmp,
dacă nu este introdusă nici o valoare;

• regula de validare (Validation Rule): stabileşte condiţia ce trebuie respectată ı̂nainte de


salvarea valorii introduse ı̂n câmp; de exemplu regula > 0 permite introducerea doar a
numerelor pozitive, iar regula >= 10 AN D < 100 permite introduce numerelor ı̂ntre 0 şi
99;

• text de validare (Validation Text): mesajul de eroare ce apare la introducerea unei valori ce
nu respectă ragula de validare;
5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard111

• obligatoriu (Required): stabileşte dacă respectivul câmp trebuie sau nu să conţină o valoare;

• indexat (Indexed): specifică dacă câmpul respectiv este folosit sau nu ca un câmp de index;
un index grăbeşte inteorgarea câmpurilor indexate, ca şi sortarea şi operaţiile de grupare.
Selectarea opţiunii Da (fără dubluri) evită introducerea valorilor duplicat;

Crearea tabelului utilizând expertul

Utilizarea programului de tip expert (Table wizard) este mai intuitivă (Figura 5.5).

Figura 5.5: Crearea unui tabel utilizând expertul ı̂n Access

Expertul conţine o serie de tabele specifice unor activităţi uzuale, din care utilizatorul poate
să aleagă. Fiecare tip de tabel are predefinit capul de tabel (lista câmpurilor), pe care utilizatorul
la poate selecta pentru tabelul său. Trecerea la pasul următor al expertului se face apăsând pe
butonul Următorul (Next). În următoarele ferestre se stabileşte câmpul principal al tabelului,
numit cheie primară (primary key).
De exemplu, putem alege tabelul tip Adrese (Adresses), cu o parte dintre câmpurile din şablon
şi cheia primară AddressID. Se deschide un tabel, ce poate fi completat de către utilizator, exem-
plificat ı̂n Figura 5.6:

Alegerea cheii primare

Următorul pas ı̂n crearea unui tabel este alegerea cheii primare. Cheia primară identifică
ı̂n mod unic fiecare ı̂nregistrare dintr-un tabel şi leagă introducerea unei valori multiple ı̂ntr-un
câmp al cheii primare. Pentru a alege cheia primară a unui tabel trebuie ca acesta să fie deschis
ı̂n mod Vizualizare ı̂n mod proiectare (Design View), operaţie realizată prin executarea unui click
dreapta pe numele tabelului şi alegerea acestei opţiuni din meniul contextual apărut (Figura 5.7).
112 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.6: Tabelul Adresses creat cu Table Wizard

Alegerea cheii primare prin alegerea unui câmp (care urmează a fi cheie primară) şi executarea
unui click pe simbolul cu acelaşi nume din bara de butoane sau prin intermediul opţiunii Cheie
primară (Primary Key) din meniul Edit. Ca rezultat, va apare simbolul cheii ı̂n stânga denumirii
câmpului. Executarea unui click pe acelaşi simbol ı̂ndepărtează cheia primară. Într-un tabel poate
fi definită o singură cheie primară.

Stabilirea relaţiilor ı̂ntre tabele

Într-o bază de date relaţională datele pot fi stocate ı̂ntr-unul sau mai multe tabele. Se reco-
mandă utilizarea mai multor tabele ı̂ntre care există legături decât proiectarea unui singur tabel
cu multe câmpuri. Unul dintre scopurile principale ale proiectării unei baze de date este de a
grupa câmpurile ı̂n tabele astfel ı̂ncât să se minimizeze redundanţa datelor şi astfel să se reducă
spaţiul consumat de fişierul bazei de date.
Avantajele utilizării relaţiilor ı̂ntre tabele:

• se pot crea formulare, rapoarte utilizând date din mai multe tabele;

• se pot crea subformulare şi subrapoarte;

• forţarea integrităţii referenţiale: set de reguli care protejează datele prin stabilirea de restricţii
pentru adăugarea sau ştergerea de ı̂nregistrări din tabelele corelate;

Pentru stabilirea relaţiilor ı̂ntre două tabele este nevoie ca acestea să aibă un câmp comun
(acelaşi nume, tip de dată, dimensiune). Există trei tipuri de relaţii:

• relaţie unu la unu (one to one): fiecărei ı̂nregistrări din tabela A ı̂i corespunde cel mult o
ı̂nregistrare ı̂n tabela B;

• relaţie unu la mai mulţi (one to many): unei ı̂nregistrări din tabelul A ı̂i pot corespunde mai
multe ı̂nregistrări din tabelul B;

• relaţie mai mulţi la mai mulţi (many to many): o ı̂nregistrare din A poate fi ı̂n relaţie cu
mai multe ı̂nregistrări din B şi vice-versa.

Tabelul ce conţine cheia primară se numeşte tabel părinte, iar tabelele copil sunt tabelele
corelate.
Pentru a stabili relaţii ı̂ntre tabele se utilizează opţiunea Relaţii (Relationships) din meniul
Instrumente (Tools). La selectarea acestei opţiuni va apare caseta de dialog Tabel (Show
5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard113

Figura 5.7: Meniul contextual asociat unui tabel ı̂n Access

table), ı̂n care se vor alege tabelele ı̂ntre care se vor stabili legături prin executarea unui dublu
click asupra denumirii acestuia.
Pentru a stabili o legătură ı̂ntre două tabele trebuie parcurse următoarele etape :

• se execută un click pe câmpul de legătură dintr-o tabelă, se deplasează mouse-ul pe câmpul


de legătură din cealaltă tabelă, eliberăm butonul mouse-ului pentru a deschide caseta de
dialog Relaţii (Relationships);

• ı̂n fereastra Relaţii (Relatioships) (Figura 5.8) se pot stabili o serie de opţiuni:

– impunere integritate referenţială: impune respectarea unor condiţii la eliminarea sau


modificarea unor ı̂nregistrări, prevenind ştergerea accidentală a unor ı̂nregistrări din
tabela corelată;
– actualizare ı̂n cascadă câmpuri corelate: realizează actualizarea ı̂n cascadă a câmpurilor
asociate;
– ştergere ı̂n cascadă câmpuri corelate: de câte ori se vor elimina ı̂nregistrări din primul
tabel, automat vor fi eliminate şi ı̂nregistrările din tabelul corelat;

• se alege tipul relaţiei.

Actualizarea unui tabel


114 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.8: Crearea unei relaţii ı̂ntre două tabele ı̂n Access

Meniul contexutual asociat unui tabel permite deschiderea tabelului pentru introducerea datelor,
prin alegerea opţiunii Deschidere (Open) sau pentru a modifica structura tabelei Vizualizare
ı̂n mod proiectare (Design View).
Dacă s-a ales opţiunea Deschidere (Open), asupra datelor din tabel se pot realiza următoarele
operaţii:

• navigarea printre ı̂nregistrări: folosindu-se bara de navigare situată ı̂n partea de jos a ferestrei
tabelului;

• adăugarea ı̂nregistrărilor noi: se poate realiza la sfâri̧tul tabelului, pe linia unde este situat
caracterul ”*”, sau prin selectarea ı̂nregistrării ı̂naintea căreia se doreşte inserarea şi alegerea
opţiunii New record din meniul Insert;

• poziţia cursorului se poate schimba ı̂ntre diferite câmpuri cu ajutorul tastelor direcţionale,
prin click cu mouse-ul sau utilizând tasta <TAB>;

• ştergerea ı̂nregistrărilor presupune ca ı̂n prealabil ı̂nregistrările care se doresc a fi şterse să
fie marcate. Marcarea acestora se realizează cu ajutorul câmpului de marcare din stânga
ı̂nregistrării. Ca rezultat, ı̂ntreaga ı̂nregistrare va apare pe un fond de culoare neagră,
ı̂nregistrarea marcată va fi ştearsă fie apăsând tasta <Delete>, fie alegând opţiunea Delete
Record din meniul Fişier (File). Dacă se doreşte ştergerea mai multor ı̂nregistrări simultan,
acestea vor fi selectate cu ajutorul mouse-ului, ţinând tasta <Shift> apăsată. O dată cu
ştergerea unei ı̂nregistrări va dispărea şi cheia primară asociată acesteia;

• modificarea datelor existente ı̂ntr-un tabel se realizează prin editarea noului text ı̂n câmpul
de date corespunzător;

• deplasarea ı̂nregistrărilor se realizează ı̂n mod analog deplasării blocurilor de text ı̂n aplicaţiile
Office, adică folosind opţiunile Cut şi Paste din meniul Edit, după ce au fost ı̂n prealabil
selectate;

Sortarea şi filtrarea datelor ı̂ntr-un tabel

Pentru a sorta datele dintr-un tabel se realizează următorii paşi:


5.1 Proiectarea şi planificarea unei baze de date simple folosind aplicaţii standard115

• se deschide tabelul ı̂n modul de vizualizare a datelor (dublu-click pe numele tabelului sau
selectarea tabelului şi apăsarea butonului Deschide (Open));

• se execută click pe câmpul după care se va realiza sortarea;

• se execută click pe unul dintre butoanele Sortare Ascendentă (Sort Ascending) sau Sortare
Descendentă (Sort Descending) din bara de unelte a ferestrei Access;

Pentru a reveni la starea iniţială, nesortată, se alege din meniul Înregistrări (Records) opţiunea
Înlatură Filtru/Sortare (Remove Filter/Sort).
Un filtru este o restricţie care se impune datelor dintr-un tabel pentru afişarea doar a unor
ı̂nregistrări specificate.
Pentru a filtra datele din tabel se alege una dintre opţiunile de filtrare din meniul Înregistrări,
opţiunea Filtrare (Filter):

• Filtrare prin selectare (Filter by Selection): cea mai simplă metodă de filtrare, necesită
ı̂n prealabil localizarea valorii pe care trebuie să o conţină ı̂nregistrările filtrate; necesită
realizarea următorilor paşi:

– se selectează valoarea unui câmp ce va constitui criteriul de selecţie;


– se execută click pe butonul Filtrare prin selecţie (Filter by Selection) de pe bara de
instrumente a ferestrei Access sau se selectează opţiunea corespunzătoare din meniul
Înregistrări (Records) → Filtrare (Filter);

• Filtrare după machetă (Filter by Form): este o opţiune mai puternică decât filtrarea prin
selecţie, putându-se aplica mai multe criterii de selecţie simultan; necesită realizarea următorilor
paşi:

– se execută click pe butonul Filtrare după machetă (Filter by Form) de pe bara de


instrumente a ferestrei Access sau se selectează opţiunea corespunzătoare din meniul
Înregistrări (Records) → Filtrare (Filter); apare un formular gol semănând cu o foaie
de date goală, conţinând un singur rând;
– se execută click pe câmpul pentru care se doreşte stabilirea criteriului; va apare o
săgeată orientată ı̂n jos pentru o listă derulantă;
– se execută click pe săgeată pentru a alege o valoare din lista derulantă;
– dacă se doreşte stabilirea unui criteriu alternativ, se execută click pe eticheta Sau (Or)
din partea de jos a ferestrei şi se reia procedeul pentru noul criteriu;
– se apasă butonul Aplică filtru (Apply Filter) pentru a aplica filtrul.

• Filtrare cu excluderea selecţiei; sunt afişate toate datele ce nu corespund selecţiei;

• Filtrare complexă (Advanced Filter): similară interogărilor;

Renunţarea la condiţia de filtrare se realizează prin apăsarea butonul Înlătură filtru (Remove
filter) sau prin alegerea din meniul Înregistrări (Records) a opţiunii Înlatură Filtru/Sortare (Re-
move Filter/Sort).

Exemplul 5.1.2.1 Filtrare prin selectţie: Tabelul Adrese, Filtrare după nume=”Maria” (Figura
5.9):

Exemplul 5.1.2.2 Filtrare după machetă: Tabelul Adrese, Filtrare după nume=”Maria” (Figura
5.10):

Dimensiunile celulelor din tabel pot fi modificate cu ajutorul opţiunilor Row height şi Column
Width. Lăţimea coloanelor mai poate fi reglată şi prin procedeul Drag and Drop, aplicat liniilor
care separă capetele de coloană.
116 Cap. 5: Baze de date

(a)

(b)

Figura 5.9: Aplicarea unui filtru prin selecţie asupra unui tabel: (a) ı̂nainte de aplicare; (b) după
aplicare filtru

(a)

(b)

Figura 5.10: Aplicarea unui filtru după machetă asupra unui tabel: (a) ı̂nainte de aplicare; (b)
după aplicare filtru

Modificarea structurii tabelei se poate realiza şi ı̂n modul de vizualizare a datelor tabelului.
De exemplu, ştergerea unui câmp se poate realiza cu ajutorul opţiunii Delete Column din meniul
Edit după ce a fost selectat câmpul ı̂n prealabil. Adăugarea unui nou câmp presupune selectarea
câmpului ı̂naintea căruia dorim inserarea noului câmp şi alegerea opţiunii Coloană din meniul
Insert.
În modul de deschidere tip vizualizare proiect a unui tabel putem modifica uşor structura
tabelei. Astfel, se pot adăuga, şterge sau redenumi numele de câmpuri. De exemplu, pentru a
introduce un nou câmp, se face click pe ultimul rând rămas liber şi se introduce numele câmpului,
iar dacă este nevoie să se introducă un rând nou ı̂ntre două câmpuri deja existente, trebuie marcat
câmpul deasupra căruia se va face introducerea şi se alege din meniul Inserare (Insert), opţiunea
Linie (Row). Selectarea unui câmp se realizează prin execuţia unui click pe butonul gri din stânga
acestuia. Pentru a şterge un nume de câmp existent ı̂n listă, acesta este marcat, iar cu ajutorul
tastei <Delete> este ı̂ndepărtat din tabel.
5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 117

5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind


instrumente de interogare, selecţie şi sortare
5.2.1 Folosirea formularelor
Crearea unui formular

Formularele sunt ferestre personalizate pentru introducerea datelor ı̂n tabele, pentru afişarea şi
editarea datelor pe ecran. Datele pot fi afişate câte o ı̂nregistrare o dată sau pot fi afişate ı̂n orice
ordine. În plus, formularele pot conţine subformulare pentru a afişa date asociate. Formularele
sunt utilizate ca interfaţă ı̂ntre utilizator şi tabele.
Formularele sunt alcătuite din elemente sau obiecte de control, cum ar fi casete de text (pentru
introducerea datelor), etichete (stocarea numelui câmpurilor) sau cadre obiect (pentru afişarea
graficelor).
Formularele se pot clasifica ı̂n 3 grupe:
• formulare pentru procesarea tranzacţiilor: utilizate pentru adăugarea unor noi ı̂nregistrări
ı̂ntr-un tabel sau editarea celor existente;
• formulare utilizate ı̂n scopul facilitării luării deciziilor: au rolul de a furniza o serie de
informaţii, fără a permite adăugarea sau modificarea datelor;
• formulare pentru ı̂ntreţinerea bazei de date: asigură crearea tabelelor, securitate prin criptare
a informaţiei, compactarea bazelor de date şi salvarea acestora.
Un formular permite includerea unui subformular şi a unui subformular ı̂n alt subformular
(proces denumit imbricare). Sunt permise cel mult 3 niveluri de imbricare.
Aplicaţia Access pune la dispoziţia utilizatorilor modalităţi rapide de generare a formu-
larelor. Pentru aceasta se selectează butonul Formular (Form), din fereastra bazei de date, şi
se execută click pe butonul Nou (New).
În fereastra Formular Nou se poate alege una dintre următoarele opţiuni:
• vizualizare proiect;
• expert formular;
• autoformular coloane;
• autoformular tabele;
• autoformular foaie de date;
• autoformular pivotTable;
• autoformular pivotChart;
• expert diagrame;
• expert PivotTable;
În secţiunea Alegeţi tabelul sau interogarea de unde provin datele despre obiect
(Choose the table/query where the object’s data comes from), se introduce numele
tabelei sau al interogării de unde se vor prelua câmpurile pentru realizarea formularelor (Figura
??).
O modalitate uşoară de creare formulare este utilizarea aplicaţiei Expert Formular (Form
Wizard), ce permite preluarea datelor din mai multe tabele corelate. Astfel, pentru crearea unui
formular folosind Expert Formular trebuie parcurşi următorii paşi:
1. activăm butonul Formular (Form) din fereastra bazei de date şi executăm click pe butonul
Nou (New);
118 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.11: Crearea unui nou formular ı̂n Access

2. selectăm opţiunea Expert formular (Form Wizard);

3. stabilim tabela de unde se vor prelua câmpurile ı̂n secţiunea Tabele/Interogări (Ta-
bles/Queries), urmând ca apoi să selectăm câmpurile necesare din zona Câmpuri disponi-
bile (Available Fields); fiecare câmp care trebuie să apară ı̂n formular este preluat din
zona Câmpurilor disponibile şi transferat ı̂n lista Câmpurilor selectate (Selected fields)
(Figura 5.12);

4. se alege Tipul dorit pentru formular (Layout): se pot alege diferite formate de design;
aceste modificări sunt legate numai de aspect şi nu au nici un efect asupra modului de
funcţionare al formularului (Figura 5.13). Cele mai folosite stiluri sunt:
• coloană: prezintă pe fiecare pagină câte o singură ı̂nregistrare;
• tabel: prezintă pe fiecare pagină mai multe ı̂nregistrări sub formă de listă;
• fişă de date (datasheet): prezintă pe fiecare pagină mai multe ı̂nregistrări sub formă de
tabel;
• ı̂n blocuri (justified): prezintă pe fiecare pagină numai câte o singură ı̂nregistrare,
câmpurile fiind dispuse sub formă de blocuri.
5. se stabileşte numele formularului şi se execută click pe butonul Terminare (Finish).

În modul de creare a formularelor utilizând opţiunea Vizualizare proiect (Design view),
după alegerea tabelului din care se vor selecta câmpurile ce vor apare ı̂n formular, se deschide fer-
eastra de proiectare a unui formular, precum şi caseta Toolbar cu unelte de desenare, ı̂mpreună cu o
listă ce conţine câmpurile din tabelul corespunzător. Dacă această listă a fost ı̂nchisă, redeschiderea
ei se realizează prin alegerea opţiunii Field List din meniul View. Se selectează câmpurile dorite
şi prin operaţia de drag and drop se aşează ı̂n fereastra de proiectare ı̂n domeniul câmpurilor de
date.
Fereastra de proiectare a formularului este structurată pe 3 domenii (Figura 5.14):
5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 119

Figura 5.12: Alegerea câmpurilor prezente ı̂ntr-un formular Access

• antetul formularului: conţine de obicei etichetele câmpurilor;

• domeniul câmpurilor de date: conţine casetele de editare text pentru câmpuri

• subsolul formularului: poate conţine informaţii suplimentare.

Dacă barele de antet (Form Header) şi de subsol (Form Footer) nu sunt vizibile, atunci pentru
afişarea lor se alege opţiunea Form Header/Footer din meniul View.
Se recomandă ca la crearea unui formular să se realizeze următorii paşi principali:

• crearea formularului utilizând aplicaţia Expert (Form Wizard);

• modificarea caracteristicilor formularului prin deschiderea sa ı̂n mod Proiectare (Design


View).

Modificarea caracteristicilor unui formular În general, toate proprietăţile formularului pot
fi modificate şi adaptate. Fiecare element ce trebuie modificat trebuie să fie ı̂n prealabil selectat
printr-un click cu mouse-ul, obiectul apărând ı̂ncadrat ı̂n punctele de acces.
Pentru a modifica aspectul textului din formular, se vor parcurge următorii paşi:

• pentru a modifica fontul se selectează săgeata din dreapta butonului Font Size;

• pentru a schimba grosimea şi stilul fontului se va executa click pe butoanele Bold, Italic şi
Underline;

• pentru a schimba alinierea textului se va selecta unul din butoanele Align Left, Align Right,
Align Center;

Antetul formularului este utilizat pentru adăugarea unui titlu formularului. Pentru a realiza
această operaţie, se alege instrumentul Label din caseta de instrumente. Instrumentul se va
transforma ı̂n majuscula A ı̂nsoţită de un cursor ı̂n cruce. Se deplasează cursorul ı̂n zona antetului,
se trasează o casetă pentru titlu şi se introduce textul dorit.
120 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.13: Alegerea aspectului unui formular Access

Figura 5.14: Crearea unui formular ı̂n mod Proiectare (Design)

Tuturor obiectelor (câmpuri de introducere a datelor, grafice, câmpuri de text) li se pot modifica
atât denumirea cât şi poziţia. Obiectele selectate pot fi mutate prin deplasarea mouse-ului exact
ı̂n poziţia aleasă. Indicatorul mouse-ului capătă forma unei mâini negre, şi cu butonul stânga
apăsat, obiectul poate fi mutat ı̂n poziţia dorită. Având tasta <Shift> apăsată pot fi marcate mai
multe obiecte ı̂n acelaşi timp.
Aplicaţia Access pune la dispoziţie caracteristica de aliniere a controalelor de pe formular.
Această operaţie se poate realiza astfel:
• se selectează controalele ce urmează a fi aliniate;
• se alege din meniul Format una dintre opţiunile Align: Left, Right, Top, Bottom, ToGrid;
Prin executarea unui click dreapta pe un obiect marcat se deschide meniul contextual, de
unde se poate alege opţiunea Properties, şi astfel se pot modifica diferite proprietăţi ale obiectului
respectiv. Proprietăţile sunt ı̂mpărţite ı̂n 4 tab-uri, tab-ul All conţinându-le pe toate (Figura
5.15).
Pe un formular pot fi adăugate imagini grafice fie ı̂n fundal, fie sub formă de obiecte. Pentru
adăugarea unei imagini grafice ı̂n calitate de fundal, se alege din meniul contextual opţiunea
Proprietăţi (Properties). Din fereastra de dialog deschisă se alege din meniul obiectelor opţiunea
Formular (Form). În cadrul proprietăţilor formularului, se alege opţiunea Imagine (Picture), un
se poate introduce/alege imaginea dorită pentru fundal (Figura 5.16).
Tipul imaginii poate fi Înglobat (Embedded) sau Cu legătură (Linked). În primul caz, ı̂ntregul
fişier al imaginii este memorat ı̂mpreună cu baza de date. Avantajul acestei abordări constă ı̂n
faptul că la apelarea formularului de pe orice calculator, aceasta va fi afişată. Dezavantajul este că
5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 121

Figura 5.15: Proprietăţile obiectelor dintr-un formular Access

imaginea ocupă un spaţiu destul de mare. În cazul celei de a doua opţiuni, fişierul imagine rămâne
la locul său de origine. Avantajul constă ı̂n faptul că nu necesită spaţiu suplimentar, dar poate
avea dezavantajul ı̂n cazul deschiderii formularului pe un alt calculator ca imaginea de fundal să
nu fie afişată dacă nu se află la aceeaşi locaţie.
De asemenea, o imagine poate fi adăugată ca obiect ı̂n formular. Acestă operaţie se realizează
prin alegerea opţiunii Imagine (Picture) din meniul Insert. Imaginea grafică poate fi mărită,
micşorată sau mutată, la fel ca celelalte controale din formular.

Formulare ce conţin subformulare

În cazul ı̂n care baza de date conţine tabele cu relaţii ı̂ntre ele, este recomandat ca formularul
tabelului părinte să conţină subformulare asociate tabelelor copil.
Pentru a crea un subformular ı̂n cadrul unui formular, se realizează următorii paşi:

• se creează un formular nou pentru tabelul copil;

• se deschide formularul asociat tabelului părinte ı̂n mod Vizualizare proiect (Design View);

• dacă nu este vizibilă fereastra bazei de date, se afişează aceasta, prin apăsarea butonului
Fereastră bază de date (Database Window) din bara de instrumente a ferestrei aplicaţiei
Access;

• se execută un click pe numele formularului asociat tabelului copil ı̂n fereastra bazei de date şi
se trage, menţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, ı̂n fereastra formularului tabelului
părinte;

Este recomandat ca formularul tabelului părinte să aibă aspect sub formă de coloană, iar cel
asociat tabelului copil să fie tabular.

Exemplul 5.2.1.1 Formular ce conţine un subformular: Figura 5.17.


122 Cap. 5: Baze de date

(a)

(b)

Figura 5.16: Setarea imaginii de fundal a unui formular Access: (a) Fereastra Proprietăţi; (b)
Rezultatul aplicării imaginii de fundal

5.2.2 Interogări
Interogările (Queries) reprezintă rezultatul unui proces de filtrare, prin care sunt afişate doar
datele ce ı̂ndeplinesc anumite condiţii, impuse de către utilizator. De asemenea, utilizatorul poate
impune şi ordinea ı̂n care sunt aşezate datele. Există şi posibilitatea combinării datelor provenite
din mai multe tabele asociate.

Proiectarea interogărilor Programul Access include aplicaţia QBE (Query by Example), ce


oferă o mai mare flexibilitate decât operaţia de Filtrare, permiţând alegerea câmpurilor care apar
ı̂n rezultatul interogării şi crearea unor interogări complexe, folosind informaţii din mai multe
tabele asociate.
Există 4 tipuri de interogări:

• interogări de selecţie (select): sunt extrase date din unul sau mai multe tabele şi rezultatul
este afişat sub formă de listă;

• interogări ı̂ncrucişate (crosstab): centralizează datele din unul sau mai multe tabele ı̂n for-
matul unei foi de calcul tabelar. Acest tip de interogare este util dacă obiectul ı̂l reprezintă
analiza datelor şi crearea de grafice şi diagrame pe baza sumei valorilor din câmpurile nu-
merice ale mai multor interogări;

• interogări de acţiune (action): permite adăugarea, modificarea sau ştergerea ı̂nregistrărilor


dintr-un tabel; de asemenea pot fi adăugate noi tabele ı̂n baza de date;

• interogări parametrice (parameter): folosesc ı̂n mod repetat o interogare, făcând numai sim-
ple modificări asupra criteriilor ei; la rularea unei astfel de interogări Access deschide o casetă
de dialog ı̂n care utilizatorul furnizează valoarea criteriului de filtrare.

Crearea unei interogări se poate face ı̂n mai multe moduri (Figura 5.18):

• proiectare pas cu pas ı̂n modul Vizualizare proiect (Design View);


5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 123

(a)

(b)

Figura 5.17: Adăugarea unui subformular (a)Mod Proiectare; (b) Mod Deschidere

• proiectare cu ajutorul expertului (Query Wizard);


• proiectare ı̂n limbajul SQL;
• crearea unui filtru şi salvarea acestuia ca cerere de interogare.

În continuare vom prezenta realizarea unei interogări pas cu pas ı̂n modul Vizualizare proiect
(Design View). Primul pas constă ı̂n activarea opţiunii Interogări (Queries) din fereas-
tra bazei de date, iar ı̂n caseta de dialog Interogare Nouă (New Query) se alege opţiunea
Vizualizare proiect (Design View). În caseta Afişare Tabel (Show Table) se aleg tabelele
ale căror câmpuri vor fi utilizate ı̂n interogare (Figura 5.19).
Fereastra interogării este ı̂mpărţită ı̂n două panouri. În panoul superior sunt afişate tabelele din
care trebuie interogate datele. Executând dublu-click pe numele unui câmp acesta va fi adăugat
ı̂n interogare şi va apare ı̂n panoul inferior ca ultimă intrare, ı̂n partea dreaptă.
În panoul inferior al ferestrei sunt listate câmpurile care trebuiesc afişate ı̂n interogare. Pentru
fiecare câmp se pot stabili o serie de proprietăţi:
• Câmp: numele câmpului;
• Tabel: tabelul de origine al câmpului;
• Sortare: se poate indica dacă rezultatul interogării se sortează după câmpul respectiv;
• Afişare: se specifică dacă acest câmp va fi afişat sau nu ı̂n rezultatul interogării;
124 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.18: Crearea unei noi interogări ı̂n Access

Figura 5.19: Realizarea unei interogări ı̂n mod Vizualizare Proiect: Selectare tabele

• Criterii: se stabileşte criteriul de filtrare a datelor.

Rafinarea unei interogări Câmpurile pot fi mutate ı̂n cadrul panoului inferior al ferestrei
prin procedeul ”drag and drop”. Dacă unele câmpuri trebuie ulterior ı̂ndepărtate, acestea se
marchează prin executarea unui click ı̂n coloana respectivă şi se şterge cu ajutorul tastei Delete.
Dacă o coloană este importantă pentru o interogare dar nu trebuie vizualizată, aceasta poate fi
dezactivată prin deselectarea proprietăţii Afişare.
Rezultatul interogării poate fi sortat după valoarea unui câmp selectat. Pentru a realiza această
operaţie, ı̂n dreptul câmpului dorit, se selectează una dintre opţiunile de sortare: Ascendentă
(Ascending) sau Descendentă (Descending).
Criteriile de selecţie se introduc ı̂n celula aflată la intersecţia coloanei câmpului cu linia Criteriu
(Criteria) din grila de interogare. Acestea pot fi simple sau compuse (cu ajutorul operatorilor
AND/OR) şi pot utiliza o serie de cuvinte rezervate şi expresii definite de utilizator.
Principalele criterii simple sunt:

• apartenenţa la un interval de valori: BETWEEN valoare inferioară AND valoare superioară;

• apartenenţa la o listă de valori: IN (valoare 1, ... , valoare n);


5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 125

• utilizarea operatorilor de comparaţie: =, >, ≥, <, ≤, <> (diferit);

• utilizarea operatorilor de negaţie: NOT valoare;

• selecţie după text: LIKE ”text”; textul poate conţine meta-caractere: ? (ı̂nlocuieşte un sigur
caracter), ∗ (ı̂nlocuieşte orice şir de caractere);

De asemenea, se pot defini şi câmpuri ale căror valori să fie rezultatul unei operaţii de calcul.
Principalele operaţii de calcul predefinite ı̂n Access sunt prezentate ı̂n Tabelul 5.2.

Operaţia Funcţia Tipul de câmpuri


SUM Suma valorilor unui câmp Numeric
AVG Media aritmetică Numeric
MIN Valoarea minimă Numeric
MAX Valoarea maximă Numeric
COUNT Numărul valorilor dintr-un câmp Toate tipurile
FIRST Prima valoare din câmp Toate tipurile
LAST Ultima valoare din câmp Toate tipurile

Tabel 5.2: Operaţii de calcul predefinite ı̂n Access

Exemplul 5.2.2.1 Realizarea unei interogări ce va afişa numele tuturor persoanelor al căror
prenume este Maria şi foloseşte date din două tabele: agenda şi personal (Figura 5.20).

(a)

(b)

Figura 5.20: Crearea unei interogări: (a) Mod Proiect; (b) Rezultat

Exemplul 5.2.2.2 Realizare unei interogări ce va afişa vârsta fiecărei persoane din agendă (Figura
5.21).
126 Cap. 5: Baze de date

(a)

(b)

Figura 5.21: Crearea unei interogări: (a) Mod Proiect; (b) Rezultat

5.2.3 Crearea rapoartelor


Proiectarea rapoartelor

În cadrul aplicaţiei Access există 6 tipuri de rapoarte:

• rapoarte unicoloană: sunt generate cu ajutorul instrumentului AutoReport şi permit afişarea
unei ı̂nregistrări pe o coloană, câmpurile şi valorile corespunzătoare fiind afişate pe linii; acest
tip de raport nu este frecvent utilizat, ocupând mult spaţiu pe hârtie;

• rapoarte dispuse pe rânduri : ı̂nregistrările sunt afişate pe rânduri, iar câmpurile pe coloane;
dacă pe o pagină nu pot fi tipărite toate coloanele, atunci sunt tipărite mai multe pagini până
la terminarea numărului de coloane, apoi se tipăresc următoarele grupuri de ı̂nregistrări;

• rapoarte multicoloană: ı̂nregistrările ce nu ı̂ncap pe prima coloană sunt continuate pe o a


doua, dar alinierea coloanelor poate să nu corespundă dorinţelor utilizatorului;

• rapoarte cu grupare/totalitare: permit sumarea datelor pe grupuri de ı̂nregistrări şi realizarea


de totaluri generale la sfârşitul raportului; sunt cel mai frecvent utilizate;

• rapoarte multicoloană cu etichete pentru corespondenţă: sunt utilizate pentru pentru a tipări
ı̂n mod grupat informaţii provenite din mai multe câmpuri (exemplu: nume şi adrese);

• rapoarte neasociate: nu sunt asociate unei surse de date, dar pot include subrapoarte care
au la bază tabele sau interogări ce pot fi independente.

Rapoartele sunt destinate tipăririi, fiind disponibile doar opţiunile Previzualizare (Print
Preview) şi Proiectare raport (Report Design).
Din punct de vedere al structurii, rapoartele sunt asemănătoare interogărilor, reprezentând tot
rezultatul unui procedeu de filtrare, prin care sunt reprezentate numai anumite date din tabel.
5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 127

Diferenţa faţă de interogări constă ı̂n faptul că raportul nu este destinat afişării pe ecran, ci
tipăririi, de aceea raportul nu poate fi deschis precum tabelele, formularele şi interogările, fiind
posibilă doar o previzualizare a modului ı̂n care va fi tipărit.
Ca şi ı̂n cazul formularelor, Access pune la dispoziţie o serie de instrumente ce permit obţinerea
cu uşurinţă a rapoartelor.

Crearea autorapoartelor

Autorapoartele pot fi de două tipuri: pe coloane (Autoraport coloană) sau sub formă tabelară
(Autoraport tabel).
Pentru crearea unui autoraport se selectează butonul Raport (Report) din fereastra bazei
de date şi se execută click pe opţiunea Nou (New). În caseta de dialog Raport Nou (New
Raport) deschisă urmează a fi selectată una dintre opţiunile de realizare a rapoartelor (Figura
5.22):
• vizualizare proiect;
• expert raport;
• autoraport coloană;
• autoraport tabel;
• expert diagramă;
• expert etichete.

Figura 5.22: Crearea unui nou raport

Tot ı̂n această fereastră se va alege tabelul sau interogarea ce conţine datele ce urmează a fi
utilizate ı̂n raport.

Aplicaţia expert raport

Aplicaţia Expert Raport (Report Wizard) permite selectarea câmpurilor ce urmează a fi


preluate ı̂n raport, din unul sau mai multe tabele, precum şi specificarea modului ı̂n care vor fi
grupate sau asociate datele.
Pentru a crea un raport folosind Expert Raport (Report Wizard) trebuie realizaţi următorii
paşi:
128 Cap. 5: Baze de date

• se activează butonul Rapoarte (Reports) din fereastra bazei de date şi se alege opţiunea
Nou (New) pentru a deschide fereastra de dialog Raport Nou (New Report);

• se selectează opţiunea Expert raport (Report Wizard) şi se execută click pe butonul
OK;

• ı̂n fereastra Expert Raport (Report Wizard) se stabileşte tabela/interogarea sau tabelele/interogările
de unde vor fi preluate câmpurile ı̂n secţiunea Tabele/Interogări (Tables/Queries),
urmând ca după aceea să fie selectate câmpurile dorite din secţiunea Câmpuri disponibile
(Available Fields) (Figura 5.23).

Figura 5.23: Selectarea datelor din tabel ce vor fi afişate ı̂n raport

• după selectarea câmpurilor, se execută click pe butonul Next;

• ı̂n fereastra următoare se va specifica modul ı̂n care se doreşte gruparea câmpurilor şi se
selectează după care din acestea se va realiza sortarea şi ordinea acesteia (crescător, de-
screscător), ı̂nregistrările putând fi sortate după maxim 4 câmpuri (Figura 5.24).

Figura 5.24: Gruparea datelor după nume ı̂n raport Access


5.2 Extragerea de informaţii dintr-o bază de date folosind instrumente de
interogare, selecţie şi sortare 129

• se selectează configuraţia dorită pentru raport, iar dacă este necesar se ajustează câmpurile
astfel ı̂ncât să ı̂ncapă pe o pagină; ı̂n acest sens se poate alege şi tipul de orientare a paginii
Vedere (Landscape) (Figura 5.25);

Figura 5.25: Alegerea aspectului unui raport Access

• la ultimul pas se alege stilu dorit pentru raport şi se introduce un titlu pentru acesta; ı̂n
cadrul unui raport datele nu pot fi modificate.

Modul Vizualizare Proiect (Design View)

Aplicaţia Expert permite realizarea unor rapoarte standard, ce nu ţin ı̂ntotdeauna cont de
cerinţele utilizatorului. În acest caz, se poate alege opţiunea Vizualizare proiect (Design view)
din fereastra Raport Nou (New report). Alegerea acestei opţiuni are ca efect deschiderea
ferestrei de proiectare a raportului, a casetei de unelte (Toolbox), precum şi a unei liste derulante
ce conţine câmpurile din tabelul respectiv.
De asemenea, un raport creat utilizând aplicaţia Expert poate fi modificat prin deschiderea ı̂n
modul Vizualizare proiect (Design view).
Structura unui raport este ierarhizată pe mai multe secţiuni (Figura 5.26):

• antet raport;

• antet pagină;

• antet de grup;

• corpul propriu-zis;

• subsol de grup;

• subsol de pagină;

• subsolul raportului.

Se pot modifica sau introduce noi câmpuri/etichete cu ajutorul instrumentelor din bara de
unelte. Modul de selectare a controalelor este acelaşi ca ı̂n cazul formularelor.
Rezultatul final al raportului este prezentat ı̂n Figura 5.27.
130 Cap. 5: Baze de date

Figura 5.26: Modificarea caracteristicilor unui raport Access

Figura 5.27: Raport Agendă Access


Capitol 6

Prezentări

Experienţa de zi cu zi arată că informaţia este reţinută mult mai bine dacă este prezentată vizual.
Prezentările grafice sunt utilizate pentru a combina o varietate de obiecte vizuale ı̂n scopul realizării
unei prezentări interesante şi atractive.
Pentru realizarea unei prezentări trebuie avute ı̂n vedere scopul prezentării şi caracteristicile
auditoriului. Prezentarea trebuie să acopere o singură temă principală, să aibă obiective clare şi
să fie structurată pe secţiuni distincte.
Orice prezentare trebuie să conţină o introducere, ı̂n cadrul căreia se stabileşte contactul
cu auditoriul şi se prezintă tema principală a prezentării. Cuprinsul este utilizat pentru expli-
carea temei ı̂n detaliu, dezvoltând şi argumentând ideile principale ale temei alese. Încheierea
prezentării trebuie să conţină rezumatul temei principale.
Principalele instrumente puse la dispoziţie de aplicaţiile software de prezentare sunt:

• asistentul de prezentare: oferă sprijin ı̂n organizarea conţinutului prezentării;

• formate predefinite de prezentare: conţin combinaţii de text cu elemente grafice (culoare de


fundal, texturi, culoare text, etc.);

• animaţie: include efecte speciale de sunet şi video.

Crearea unei prezentări grafice compusă din diapozitive presupune parcurgerea următoarelor
etape:

• crearea diapozitivelor (paginilor prezentării) prin introducerea şi editarea textului şi prin
rearanjarea ordinii diapozitivelor;

• aplicarea unui design al prezentării şi modificarea acestuia dacă este cazul;

• formatarea diapozitivelor individuale;

• adăugarea obiectelor ı̂n prezentare;

• definirea animaţiei elementelor din diapozitive;

• stabilirea tranziţiei ı̂ntre diapozitive;

• crearea materialelor pentru public şi a notelor pentru uzul vorbitorului;

• introducerea intervalelor de timp necesare pentru fiecare diapozitiv.

Pentru realizarea unei prezentări atractive trebuie avute ı̂n vedere următoarele criterii de
format:

• claritate: utilizarea caracterelor mari, vizibile cu uşurinţă de la distanţă;


132 Cap. 6: Prezentări

• structură: pe fiecare pagină/diapozitiv, informaţia va fi organizată astfel ı̂ncât să fie prezen-
tat un subiect descris ı̂n maxim 6 linii, cu aproximativ 6 cuvinte pe linie;
• impact emoţional: se realizează prin utilizarea adecvată a culorilor, contrastelor, graficelor,
pozelor şi desenelor.
Trei dintre cele mai importante aplicaţii software de prezentare sunt: Microsoft Power Point,
Corel Presentation, Lotus Freelance Graphics.
În continuare vom prezenta modul de creare a unei prezentări utilizând aplicaţia Power Point.

6.1 Crearea, formatarea şi pregătirea prezentărilor ı̂n Power


Point
6.1.1 Introducere
Power Point este un produs informatic de birotică pentru crearea de prezentări grafice asistate de
calculator. Power Point integrează toate instrumentele şi funcţionalităţile necesare pentru crearea
de prezentări grafice profesionale: editare şi prelucrare de texte, administrare idei, comentarii,
adnotări, desene, grafice, organigrame, secvenţe audio şi video. Cu ajutorul Power Point se pot
crea următoarele tipuri de documente:
• prezentări grafice formate din diapozitive (slide-uri);
• documente pentru asistenţă;
• comentarii ale prezentatorului;
• planuri ierarhizate ale prezentării.
Diapozitivele constituie entităţile (paginile) prezentării. Acestea pot conţine elemente de
text (titluri, texte, comentarii, etc.), grafice, obiecte desenate, imagini, sunete, organigrame, etc.
Comentariile prezentatorului sunt notele acestuia pe care ı̂şi dezvoltă prezentarea, ideile
principale, comentarii, referinţe. Aceste documente pot conţine şi imaginea miniaturizată a di-
apozitivului curent la care fac apel comentariile expuse.
Planurile se utilizează pentru a ierarhiza prezentarea grafică, pentru a gestiona unitar titlurile
şi textul principal al diapozitivelor create.

Primii paşi cu instrumentele de prezentare

Fereastra generatorului de prezentări Power Point este prezentată ı̂n Figura 6.1.
Elementele ferestrei aplicaţiei Power Point sunt următoarele:
• Bara de titlu (1): conţine elementele specifice unei ferestre ale unei aplicaţii Windows: pic-
tograma meniului sistem, titlul ferestrei ce conţine numele aplicaţiei şi numele documentu-
lui, trei butoane ce duplică coenzile din meniul sistem: Minimizare, Maximizare/Restaurare,
Închidere fereastră;
• Bara de meniuri (2): conţine toate comenzile ce pot fi utilizate la un moment dat, organizate
ı̂n meniuri şi submeniuri;
• Barele de unelte:
– Bara de instrumente standard : conţine comenzile uzuale legate de utilizarea fişierelor
şi inserarea unor obiecte uzuale (tabele Word, grafice din Excel), schimbarea scalei de
culori, etc.
– Bara de formatare (3): conţine comenzile de formatare a textului care va nsoţi prezentarea
grafică precum şi butonul de introducere a efectelor vizuale;
6.1 Crearea, formatarea şi pregătirea prezentărilor ı̂n Power Point 133

1 2 3

7
6

9 10
8

Figura 6.1: Fereastra aplicaţiei Power Point

– Bara de desenare (8): - conţine comenzile cu ajutorul cărora se pot crea şi formata
obiecte grafice (linii, forme geometrice, culori, etc.);
• Bare de derulare orizontale şi verticale: permit deplasarea pe orizontală sau verticală ı̂n
cadrul prezentării;
• Spaţiul de lucru: divizat ı̂n trei panouri:
– panoul din stânga: permite vizualizarea tuturor diapozitivelor create (Diapozitive
(Slides))(4) sau a schiţei prezentării (Schiţă (Outline)); de asemenea, acesta conţine
butoanele de selectare a modului de afişare a diapozitivelor create (5);
– Panoul din dreapta (6): permite alegerea creării unei prezentări, alegerea aspectului
diapozitivelor, etc., ı̂n funcţie de comanda selectată din meniu;
– Diapozitivul curent (7);
• Bara de stare (9): conţine informaţii despre documentul curent: numărul slide-lui din
numărul total de slide-uri, tipul prezentării afişate, etc.;
• Panoul pentru ı̂nsemnări (10): permite editarea ı̂nsemnărilor pentru fiecare slide.
Salvarea prezentărilor create se poate realiza prin apelarea opţiunii Salvare (Save) sau
Salvare ca (Save As) din meniul Fişier (File). În urma apelării acestei comenzi pentru fişiere
noi se va deschide fereastra Salvare Ca (Save As), ce permite introducerea numelui prezentării,
locaţiei de salvare, alegerea versiunii sau tipului de fişier sub care va fi salvată prezentarea. Pentru
fişierele existente, pentru care se doreşte doar actualizarea conţinutului fişierului, se apelează
comanda Salvare (Save).
Tipul implicit de fişier are extensia ppt. Fişierul poate fi salvat ca:
• pagină web ı̂ntr-un singur fişier (Single file web page): va fi salvat sub extensia mht sau
mhtml, ı̂ntr-un singur fişier;
• pagină web (web page): salvează fişierele ca pagini cu extensia htm sau html ;
134 Cap. 6: Prezentări

• Power Point 95 : fişierul va putea fi deschis doar pe calculatoarele ce rulează Power Point
95;
• Power Point 97-2003 & 95 : orice versiune a aplicaţiei va putea rula această prezentare;
• Şablon formă (Design template): va fi salvat ca şablon, extensia fiind pot;
• Expunere Power Point (Power Point Show): pentru rularea prezentării nu este necesar ca
respectivul calculator să aibă instalat Power Point; extensia va fi pps;
• alte extensii: imagine jpg, gif, png, etc.
La ı̂nchiderea aplicaţiei, dacă modificările efectuate nu au fost salvate, aplicaţia va deschide
o ferestră de dialog prin care ı̂ntreabă utilizatorul dacă doreşte salvarea acestora.

Modificarea afişarii barei de instrumente

Power Point conţine mai multe bare de instrumente, ı̂nsă implicit sunt afişate doar 3: bara
de instrumente standard, bara de formatare şi bara de desenare. Barele de instrumente sunt
adaptabile, iar butoanele vizibile pot fi modificate ı̂n funcţie de necesităţi. Pentru a adăuga o
nouă bară de instrumente, se efctuează un click dreapta ı̂n zona barelor de instrumente şi se
selectează bara de instrumente dorită. Pentru a adăuga noi butoane pe o bară de instrumente
afişată, se efectuează un click stânga pe săgeata de la capătul barei respective, se alege opţiunea
de Adăugare/Ştergere butoane (Add/Remove Buttons) şi se selectează butoanele dorite.

Moduri de vizualizare a unei prezentări

Vizualizarea prezentărilor ı̂n Power Point se poate realiza ı̂n mai multe moduri. Modul de
vizualizare implicit este Vizualizare normală (Normal View). În acest mod de vizualizare
sunt vizibile toate elementele spaţiului de lucru. În panoul pentru schiţă (outline) se poate vedea
structura documentului şi capitolele importante din prezentare precum şi detaliile aferente. În
panoul pentru diapozitive (Slides) se pot vedea toate diapozitivele create până la momentul curent.
Prin selectarea unui diapozitiv acesta va fi afişat ı̂n zona centrală a spaţiului de lucru, dând posibil-
itatea utilizatorului să modifice conţinutul respectivului diapozitiv: adăugare imagini, text, efecte
sonore, etc. De asemenea, ı̂n acest panou se poate modifica ordinea diapozitivelor, prin operaţia
de tragere cu mouse-ul a unui diapozitiv selectat ı̂n poziţia dorită. Panoul pentru ı̂nsemnări, aflat
sub diapozitiv, permite introducerea notelor sau informaţiilor dorite a fi prezentate auditoriului.
Pentru a trece la un alt mod de vizualizare se poate apăsa unul dintre cele 3 butoane de
selectare a modului de afişare. Modul de vizualizare Vizualizare sortare diapozitive (Slide
Sorter View) afişează pe ecran toate diapozitivele din prezentare ı̂n acelaşi timp, la dimensiuni
reduse. Acest mod de vizualizare permite deplasarea rapidă de la un diapozitiv la altul, mutarea,
adăugarea şi ştergerea diapozitivelor, adăugarea efectelor speciale. De asemenea, bara de formatare
se modifică, apărând butoane de tipul tranziţii ı̂ntre slide-uri, efecte de animaţie.
Modul de vizualizare Expunere diapozitive ı̂ncepând cu diapozitivul curent (Slide
Show from current slide) permite vizualizarea pe tot ecranul, ı̂n orice moment de pe parcursul
creării prezentării, a prezentării ı̂n formă finală, pornind de la diapozitivul curent. Pentru a reveni
la vizualizarea precedentă, se apasă tasta Esc.
În Power Point se pot vizualiza şi ı̂nsemnările asupra prezentării. Pentru aceasta, se alege
opţiunea Pagini de note (Notes Page) din meniul Vizualizare (View). Acest tip de vizualizare
este folositor pentru imprimarea notiţelor pentru a le putea utiliza ı̂n timpul prezentării, pentru a
introduce comentarii proprii ı̂n timpul editării prezentării, etc.

6.1.2 Operaţii de bază


Crearea unei prezentări
6.1 Crearea, formatarea şi pregătirea prezentărilor ı̂n Power Point 135

Crearea unei noi prezentări se poate realiza prin apelarea opţiunii Nou (New) din meniul
Fişier (File). În urma apelării acestei comenzi, panoul de activităţi afişează opţiunile existente
pentru crearea unei noi prezentări:
• prezentare nouă (blank presentation): se ı̂ncepe cu diapozitive cu un aspect minim şi fără
culori aplicate;
• nouă din prezentare existentă (New from existing presentation): prezentarea nouă se creează
pe baza uneia deja scrise şi desenate. Această comandă creează o copie a prezentării existente
pe care se fac modificările de formă şi conţinut dorite pentru prezentarea nouă;
• din şablon formă (From Design Template): prezentarea se creează pe baza unui şablon ce
are deja un concept de formă, font-uri şi o schemă de culori. Se pot utiliza atât şabloane
oferite de Power Point, cât şi şabloane create de utilizator;
• din expert conţinut (From AutoContent Wizard): se utilizează un expert pentru a aplica un
şablon formă care include sugestii pentru textul diapozitivelor şi se introduce textul dorit;
• şabloane pe site-ul meu web (Templates on my web site): se creează o prezentare cu ajutorul
unui şablon amplasat pe un site web;
• şabloane la Office online (Templates on Office online): se poate alege dintre şabloanele Power
Point suplimentare din Microsoft Office Template Gallery. Acestea sunt aranjate ı̂n funcţie
de tipul de prezentare.
Pentru a crea o prezentare nouă, se poate alege opţiunea Din expert conţinut (From
AutoContent Wizard), din panoul de activităţi afişat ı̂n partea dreaptă a ecranului. Această
aplicaţie ı̂ndrumă utilizatorul ı̂n parcurgerea unor etae prin ı̂ntrebări adiţionale. În cadrul fiecărei
etape se efectuează click pe butonul Următorul (Next) pentru a trece la etapa următoare. Etapele
oferite de aplicaţie sunt următoarele:
1. alegerea tipului prezentării din lista afişată;
2. introducerea titlului prezentării şi inserarea unei note de subsol;
3. apăsarea butonului Terminare (Finish) pentru ı̂nchiderea aplicaţiei expert.
Crearea unei prezentări personalizate presupune alegerea din panoul de activităţi a butonului
radio Prezentare nouă (Blank Presentation). Pe ecran va fi afişat primul diapozitiv al
prezentării. Următorul pas constă ı̂n alegerea din caseta Aspect diapozitiv (Slide Layout),
afişată ı̂n partea dreaptă a ecranului, a unui format de definire pentru primul diapozitiv. După
alegerea formatului dorit, ı̂n diapozitivul nou inserat se editează textul - ı̂n casetele de text afişate,
imaginile - inserate din Galeria de miniaturi (Clip Organizer) sau din alte aplicaţii, graficele,
capturile de ecran, etc. De obicei, primul diapozitiv se alege cu structură pentru titlu (Title
Slide), ce permite introducerea unui titlu şi a unui subtitlu pentru prezentare. Pentru adăugarea
unui diapozitiv după cel curent, se selectează opţiunea Diapozitiv nou (New Slide) din meniul
Inserare (Insert) sau se utilizează combinaţia de taste <Ctrl>+M.
Dacă nu se alege un aspect predefinit, atunci utilizatorul poate introduce elementele de text,
imagine, grafică din diapozitiv prin utilizarea opţiunilor aflate pe bara de desenare (Figura 6.2).

1 3 4 5 6 7 8 10
2 9

Figura 6.2: Bara de desenare ı̂n Power Point

Bara de desenare (Figura 6.2) conţine următoarele elemente:


136 Cap. 6: Prezentări

1. forme automate;

2. figuri geometrice: linii, săgeţi, dreptunghiuri, cercuri/ovale;

3. casetă pentru text;

4. obiect WordArt;

5. organigramă;

6. obiect imagine de tip Miniatură (ClipArt);

7. obiect imagine din fişier grafic;

8. formatare culori: fundal, linii contur, font;

9. formatare linii: grosime, stil, săgeţi;

10. efecte: umbre, stil 3-D.

În etapele de ı̂nceput ale unei prezentări, utilizatorul poate lucra ı̂n modul Schiţă (Outline).
Pentru modificarea conţinutului şi adaptarea lui la cerinţele utilizatorului, se editează textul ı̂n
acelaşi mod ca şi ı̂ntr-un editor de text. Dacă se poziţionează punctul de inserţie la sfârşitul titlului
unui diapozitiv şi se apasă tasta <Enter>, se va insera un diapozitiv nou.
Pentru a avea o viziune mai completă asupra diapozitivului se poate lucra ı̂n modul Vizualizare
normală (Normal View). Majoritatea diapozitivelor includ două casete de text, una pentru
titlu şi una pentru textul de bază. Aceste opţiuni pot fi modificate prin alegerea unui alt aspect
al diapozitivului, dintre cele disponibile din caseta Aspect diapozitiv (Slide Layout).

6.1.3 Formatare
Formatare text

Pentru a defini un format unitar pentru ı̂ntreaga prezentare, se poate defini un diapozitiv
principal (master). Pentru a vizualiza diapozitivul Master, se alege opţiunea ... (Master →
Master Slide) din meniul Vizualizare (View). În acest moment este afişat un diapozitiv ı̂n
spaţiul de lucru, unde pot fi definite:

• formatul titlului pentru diapozitive;

• formatul textului ce va apare ı̂n diapozitive, pentru diferite niveluri de indentare;

• formatul subsolului diapozitivului, ce poate conţine data, numele autorului, numărul diapoz-
itivului, etc.

Formatările aplicate ı̂n diapozitivul principal vor fi aplicate şi ı̂n toate celelalte diapozitive ale
prezentării.
Aspectul textului poate fi modificat cu ajutorul casetei de dialog Font (Figura 6.3) sau
a butoanelor de pe bara de instrumente de formatare. Caseta de dialog Font este afişată după
alegerea opţiunii Font din meniul Format.
În caseta de dialog Font se poate alege tipul fontului (Arial, Times New Roman, etc.), stilul de
afişare (obişnuit, caractere aldine, cursive, etc.), dimensiunea fontului, culoarea precum şi efectele
ce se pot aplica.
În diapozitive se pot introduce şi liste marcate sau numerotate. Pentru a realiza această
operaţie, se urmează aceeaşi paşi ca şi ı̂n Word: din meniul Format se alege opţiunea Marcatori
şi numerotare (Bullets and Numbering). În caseta de dialog afişată se alege tipul de listă
dorită şi se apasă butonul OK.
6.1 Crearea, formatarea şi pregătirea prezentărilor ı̂n Power Point 137

Figura 6.3: Caseta de dialog Font din aplicaţia Power Point

În Power Point se pot crea până la 5 niveluri de articole cu marcaje, dar nu este recomandată
utilizarea a mai mult de două niveluri, deoarece diapozitivele pot avea un aspect aglomerat, fiind
greu de urmărit.
Alinierea textului se referă la modul ı̂n care sunt aliniate rândurile sau textul selectat faţă
de marginile laterale, respectiv faţă de rândurile anterioare sau următoare. În momentul editării
textului, acesta este ı̂n mod automat aliniat la stânga. Pentru modificarea alinierii textului se pot
alege butoanele de aliniere de pe bara de instrumente de formatare sau se poate alege opţiunea
Aliniere (Alignment) din meniul Format. Spaţierea ı̂ntre liniile de text se poate modifica prin
alegerea Interlinie (Line Spacing) din meniul Format. În caseta de dialog afişată se poate
alege:

• se poate alege unitatea de măsură: linii (lines) sau puncte (points);

• se poate modifica valoarea distanţei ı̂ntre linii Spaţiere (Line Spacing) sau ı̂ntre paragrafe
Înainte/După paragraf (Before/After Paragraph).

Modificarea casetelor de text

Casetele de text din cadrul unui diapozitiv pot fi selectate prin intermediul mouse-ului, prin
efectuarea unui click pe una dintre marginile casetei. O dată selectată caseta de text, aceasta
poate fi redimensionată sau mutată ı̂n cadrul diapozitivului cu ajutorul mouse-ului. Formatarea
casetei de text se poate realiza prin alegerea opţiunilor dorite din caseta de dialog Formatare
casetă de text (Format Text Box) (Figura 6.4), afişată ı̂n urma selectării opţiunii Casetă de
text (Text Box) din meniul Format sau Formatare Casetă de Text (Format Text Box)
din meniul contextual afişat ı̂n urma efectuării unui click dreapta pe marginea casetei de text
selectată ı̂n prealabil.
Caseta de dialog afişată (Figura 6.4) oferă următoarele opţiuni:

1. stabilirea culorilor şi tipurilor de linii utilizate pentru caseta de text;

2. stabilirea dimensiunii exacte a casetei de text;

3. stabilirea poziţiei casetei de text pe suprafaţa diapozitivului;

4. opţiuni pentru web;

5. poziţionarea textului ı̂n cadrul casetei de text: sus, centrat vertical, jos, etc.

6. spaţiul ı̂ntre marginile casetei de text şi textul propriu-zis din cadrul casetei;
138 Cap. 6: Prezentări

1 2 3 4

7
8
9

Figura 6.4: Formatare Casetă Text ı̂n Power Point

7. ı̂ncadrarea textului pe linii;

8. redimensionarea automată a casetei de text ı̂n funcţie de mărimea textului;

9. rotirea textului cu 90◦ .

Formatarea unui diapozitiv

Modificarea formatului diapozitivului se poate face fie prin selectarea unui alt tip de aspect de
diapozitiv din caseta din partea dreapă a ecranului, fie prin utilizarea opţiunii Aspect diapozitiv
(Slide Layout) din meniul Format. Diapozitivului creat i se poate ataşa un format particular de
afişare, ce constă dintr-un model bazat pe un anumit design grafic ce se aplică atât fundalului cât
şi elementelor diapozitivului. Pentru a realiza această operaţie, se alege opţiunea Slide Design
din meniul Format.
Culoarea de fundal poate fi schimbată prin comanda Format → Fundal (Background),
sau din meniul contextual afişat ı̂n urma efectuării unui click dreapta pe suprafaţa diapozitivului,
opţiunea Fundal (Background), alegând o culoare pentru fundalul diapozitivului curent (Se
aplică (Apply)) sau pentru toate diapozitivele (Aplică pentru toate (Apply for all)).

6.2 Realizarea de operaţii de bază cu grafice şi diagrame


Pentru a realiza prezentări cât mai atractive, este recomandată introducerea de obiecte grafice ı̂n
cadrul prezentării. Se pot introduce imagini create cu ajutorul altor aplicaţii, diagrame organizaţionale
sau de tip Excel, obiecte de tip WordArt, fişiere audio/video, etc,
6.2 Realizarea de operaţii de bază cu grafice şi diagrame 139

6.2.1 Grafice şi diagrame


Adăugarea şi modificarea de obiecte grafice

Adăugarea obiectelor grafice se poate realiza fie prin intermediul barei de desenare (Figura
6.2), fie prin intermediul meniului Inserare (Insert).
Adăugarea unui obiect grafic prin intermediul opţiunilor din bara de desenare se realizează
astfel:
• se selectează tipul obiectului ce urmează a fi desenat (linie, săgeată, dreptunghi/pătrat,
oval/cerc, formă automată, etc.);
• pe suprafaţă diapozitivului se efectuează un click şi menţinând butonul stânga al mouse-ului
apăsat, se trage ı̂n direcţia dorită, apoi se eliberează butonul mouse-ului;
• pentru desenarea unei linii frânte: se apasă pe butonul stânga la fiecare punct ı̂n care se
doreşte modificara direcţiei liniei, iar pentru finalizare se apasă butonul dreapta al mouse-
ului;
• pentru desenarea unui pătrat/cerc: se selectează forma dreptunghi/oval şi se menţine tasta
<Shift> apăsată ı̂n timpul operaţiei de tragere cu mouse-ul;
După desenarea unui obiect grafic, acesta poate fi mutat, redimensionat, rotit astfel:
• se selectează obiectul grafic respectiv prin efectuarea unui click stânga asupra obiectului;
• pentru x
mutarea obiectului: se poziţionează mouse-ul ı̂n interiorul obiectului, cursorul luând
y menţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se mută obiectul ı̂n noua poziţie;
forma←→;
• pentru redimensionarea obiectului: se poziţionează mouse-ul pe marginea obiectului, cursorul
luând una din formele: ↔, l, ր
ւ, տ ց; menţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se
redimensionează obiectul;
• pentru rotirea obiectului: se poziţionează mouse-ul ı̂n dreptul cercului verde aflat pe marginea
obiectului, cursorul luând forma ; menţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se
roteşte obiectul ı̂n direcţia dorită; pentru o rotire mai exactă, se poate alege opţiunea Ro-
tate or Flip din meniul Desenare (Draw) al barei de desenare.
Formatarea unui obiect grafic se realizează ı̂n aceeaşi manieră ca şi pentru casete de text. Din
caseta de dialog afişată se pot alege diferite opţiuni de formatare, legate de culoarea conturului,
fundal, poziţie, dimensiune, etc. Aceste opţiuni pot fi alese şi utilizând butoanele de pe bara cu
instrumente pentru desenare.

Diagrame

Diapozitivele Power Point pot conţine şi alte elemente grafice, cum ar fi diagramele: organizaţionale
sau tip Excel.
Pentru a insera o diagramă organizaţională, se pot urma paşii:
1. se apasă butonul corespunzător de pe bara de desenare (Figura 6.2, (5)), sau se alege din
meniul Inserare (Insert) opţiunea → Nomogramă (Diagram);
2. se alege tipul de diagramă dorit din caseta Galerie Diagramă (Diagram Gallery);
3. se apasă butonul OK.
Diagramele organizaţionale pot fi de mai multe tipuri (Figura 6.5), ı̂n funcţie de domeniul de
utilizare:

• pentru afişarea relaţiilor ierarhice (Nomogramă);


140 Cap. 6: Prezentări

Figura 6.5: Galerie organigrame Power Point

• pentru afişarea de procese cu un ciclu continuu (Nomogramă ciclică);

• pentru afişarea relaţiilor cu un element central (Nomogramă radială);

• de tip piramidă (Nomogramă piramidală);

• de tip Venn: pentru a arăta ariile de intersecţie ı̂ntre suprafeţe (Nomogramă Venn);

• de tip Obiectiv: pentru afişarea paşilor către un obiectiv (Nomogramă ţintă).

Efectul selectării unui tip de diagramă este prezentat ı̂n Figura 6.6, unde urmează a fi introdus
textul. În acelaşi timp este afişată bara de instrumente pentru organigramă. Exemplul din Figura
6.7 ilustrează cuprinsul acestui capitol.

Figura 6.6: Organigramă ierarhică ı̂n Power Point

Elementele ierarhizate sunt prezentate sub formă de casete de text ce conţin numele casetei.
Formatarea textului se realizează prin selectarea acestuia şi aplicarea formatelor dorite din caseta
Formatare text (meniul Format, opţiunea Font). Pentru adăugarea unor noi elemente ı̂n or-
ganigramă se utilizează butoanele din bara de instrumente pentru organigramă (Inserare formă).
Butoanele de ierarhizare aferente organigramei au următoarea semnificaţie:
6.2 Realizarea de operaţii de bază cu grafice şi diagrame 141

Figura 6.7: Exemplu de organigramă ierarhică ı̂n Power Point

• subordonat (subordinate): creează un element grafic inferior ca nivel de subordonare;


• coechipier (coworker): creează un element de acelaşi rang, la stânga sau la dreapta elemen-
tului selectat;
• asistent (assistant): creează elemente ierarhic inferioare ca nivel de subordonare faţă de
elementul selectat.
Submeniul Aspect (Layout) oferă utilizatorului instrumentele necesare creării diferitelor
modalităţi de aranjare a casetelor ı̂n cadrul diagramei.
Submeniul Selectare (Select) permite selectarea tuturor elemente de pe un nivel, de pe o
ramură, a tuturor liniilor de conectare, etc, astfel ı̂ncât să se poată aplica formatări unitare acestor
elemente.
Butonul de Autoformatare de pe bara de instrumente permite deschiderea casetei de dialog
Galerie stil organigramă (Organizational Chart Style Gallery), de unde se pot selecta
diferite stiluri de diagrame.
Diagramele de tip Excel se pot insera ı̂n cadrul unui diapozitiv astfel:
• se alege opţiunea Diagramă (Chart) din meniul Inserare (Insert);
• va apare o diagramă şi un tabel de date tip Excel asociat (Figura 6.8);
• datele sursă şi tipul diagramei pot fi modificate de către utilizator prin alegerea opţiunilor
corespunzătoare din meniul contextual asociat diagramei.
Fiecare obiect dintr-o diagramă poate fi formatat prin parcurgerea unor paşi similari celor din
Excel:
• se selectează respectivul obiect din interiorul diagramei;
• se efectuează click dreapta cu mouse-ul şi se selectează opţiunea Formatare (Format) din
meniul contextual;
• se selectează opţiunile dorite din caseta afişată.

Imagini şi alte obiecte

În cadrul diapozitivelor se pot insera obiecte grafice realizate ı̂n alte aplicaţii sau miniaturi,
utilizând butoanele de pe bara de desenare sau opţiunea Imagine (Picture) din meniul Inserare
(Insert). După adăugarea acestora, acestea se pot formata ı̂n acelaşi mod ca şi obiectele desenate.
De asemenea, pot fi adăugate tabele, fişiere video sau audio, obiecte create ı̂n alte aplicaţii,
prin alegerea opţiunilor corespunzătoare din meniul Inserare (Insert).
142 Cap. 6: Prezentări

Diagrama

Tabel de date asociat

Figura 6.8: Diagramă de tip Excel ı̂n Power Point

6.3 Finalizarea şi publicarea prezentării


6.3.1 Efecte de slide-show
Crearea prezentării pe diapozitive pe calculator oferă posibilitatea adăugării de efecte speciale şi
animaţie. Pentru adăugarea de efecte sonore va trebui ca ı̂n calculator să fie instalată o placă de
sunet.

Adăugarea de efecte vizuale

Pentru a putea adăuga ı̂n prezentare efecte de animaţie se utilizează comenzile din meniul
Slide Show.
Pentru a putea aplica efecte de animaţie pentru un obiect de pe diapozitiv trebuie urmaţi paşii:
1. se selectează obiectul respectiv;
2. se selectează opţiunea Animaţie particularizată (Custom Animation) din meniul Ex-
punere diapozitive (Slide Show); se va afişa panoul de activităţi Animaţie particu-
larizată (Custom Animation) (Figura 6.9);
3. se efectuează un click pe butonul Adăugare efect (Add Effect) şi se alege una dintre
animaţii; ı̂n acest moment devine vizibil panoul Modificare efect (Modify ...) ce are
următoarele opţiuni:
• Pornire (Start): se alege momentul de ı̂ncepere a animaţiei;
• Viteză (Speed): viteza de desfăşurare;
• Proprietăţi (Property): aplicabilă la anumite tipuri de animaţie;
4. dacă este selectată opţiunea Examinare automată (Autopreview), atunci se va putea
vizualiza imediat pe diapozitiv efectual adăugat;
5. pentru a vizualiza toate efectele adăugate, se apasă butonul Redare (Play).
După adăugarea efectelor de animaţie, pe diapozitiv apar numere ı̂n dreptul obiectelor pentru
care au fost definite acestea. Aceste numere reprezintă ordinea ı̂n care animaţiile vor fi redate.
Ele pot fi modificate prin intermediul butonului Reordonare (ReOrder) şi a săgeţilor core-
spunzătoare.
Se pot modifica opţiunile asociate unei tranziţii prin alegerea opţiunii Opţiuni efect (Effect
Options) din meniul aferent fiecărui efect adăugat (Figura 6.10).
6.3 Finalizarea şi publicarea prezentării 143

Figura 6.9: Definirea animaţiilor pentru un obiect ı̂n Power Point

Adăugarea efectelor de tranziţie ı̂ntre diapozitive

Pentru a adăuga tranziţii ı̂ntre diapozitive trebuie să vizualizăm prezentarea ı̂n mod Vizualizare
sortare diapozitive (Slide Sorter View). Pentru a realiza acest lucru, putem apăsa pe bu-
tonul de selectare a modului de afişare (Figura 6.1, (5)) sau se alege această opţiune din meniul
Vizualizare (View) (Figura 6.11).
Pentru a adăuga tranziţii ı̂ntre două diapozitive succesive, trebuie efectuaţi următorii paşi:

1. se alege modul de vizualizare Vizualizare sortare diapozitive (Slide Sorter View);

2. se selectează diapozitivul asupra căruia se doreşte aplicarea efectului de tranziţie (implicit


este selectat diapozitivul curent) şi se selectează opţiunea Tranziţie diapozitiv (Slide
Transition) din meniul Expunere diapozitive (Slide Show);

3. ı̂n panoul de activităţi apărut, se selectează tipul translaţiei;

4. se alege viteza cu care se va aplica efectul de tranziţie ales şi eventual se poate adăuga sunet;

5. se alege modalitatea de aplicare a tranziţiei: ı̂n urma unui click de mouse sau automat după
o perioadă stabilită de timp;

6. dacă se doreşte aplicarea aceluiaşi efect de tranziţie tuturor diapozitivelor, se poate apăsa
butonul Se aplică la toate diapozitivele (Apply to all slides).

Este recomandat ca viteza efectului de tranziţie să fie ı̂ncet (slow), iar aplicarea să se realizeze
ı̂n urma unui click al mouse-ului, pentru a putea controla bine prezentarea şi a nu obosi auditoriul.

6.3.2 Vizionarea unui slide-show


După realizarea prezentării, sau chiar ı̂n timpul procesului de creare, vizualizarea diapozitivelor
pe ecran se poate realiza prin următoarele metode:
144 Cap. 6: Prezentări

Figura 6.10: Opţiuni efect animaţie Rotire (Spin)

• prin alegerea opţiunii Vizualizare expunere (View Show) din meniul Expunere di-
apozitive (Slide Show) sau din meniul Vizualizare (View), sau apăsarea tastei funcţionale
F5: se va vizualiza ı̂ntreaga prezentare, pornind de la primul diapozitiv;

• prin apăsarea butonului Expunere diapozitive ı̂ncepând cu diapozitivul curent (Slide


Show from Current Slide) sau apăsarea combinaţiei de taste <Shift>+F5: se va vizualiza
prezentarea pornind de la diapozitivul curent;

Un diapozitiv poate fi ascuns ı̂n prezentare prin selectarea sa ı̂n panoul de diapozitive (Diapoz-
itive (Slides)) şi alegerea opţiunii Ascundere Diapozitiv (Hide slide) din meniul contextual
asociat.
În timpul vizualizării prezentării, ı̂n partea stânga jos a ecranului apar butoane de navigare ı̂n
prezentare ce permit:

• revenirea la diapozitivul precedent;

• marcarea anumitor elemente pe diapozitiv cu ajutorul unui creion; aceste modificări pot fi
salvate la sfârşitul prezentării;

• meniul asociat prezentării: permite saltul la un anumit diapozitiv, terminarea prezentării pe


ecran, etc.;

• trecerea la diapozitivul următor.

6.3.3 Tipărirea unei prezentări


Definirea parametrilor paginii/diapozitivului

În momentul creării unei prezentări parametrii paginii sunt preluaţi automat din modelul
ales pentru prezentare. Aceşti parametri pot fi modificaţi ı̂n orice moment ı̂n timpul realizării
6.3 Finalizarea şi publicarea prezentării 145

5
1

Figura 6.11: Adăugarea tranziţiilor ı̂ntre diapozitive

prezentării prin apelarea opţiunii Iniţializare pagină (Page Setup) din meniul Fişier (File)
(Figura 6.12).
Opţiunea Diapozitive dimensionate pentru (Slides Sized For) permite stabilirea tipului
de prezentare pentru care se dimensionează diapozitivele. În mod implicit, diapozitivele sunt
dimensionate pentru prezentarea pe ecran. Sunt disponibile şi alte tipuri de prezentări, cum ar fi:
prezentare cu diapozitive de 35mm, prezentare tip Banner, prezentare tip A4, etc.
Pentru fiecare tip de prezentare sunt afişate ı̂n secţiunile Lăţime (Width) şi Înălţime
(Height) dimensiunile implicite. Acestea pot fi modificate prin acţionarea săgeţilor de incre-
mentare/decrementare sau prin introducerea de la tastatură a noilor dimensiuni.
Caseta Numerotare diapozitive ı̂ncepând cu (Number Slides From) oferă posibilitatea
stabilirii numărului de la care să ı̂nceapă numerotarea diapozitivelor. Implicit aceasta este 1, dar
poate fi modificată.

Figura 6.12: Fereastra Iniţializare pagină ı̂n Power Point


146 Cap. 6: Prezentări

Orientarea diapozitivelor se poate schimba ı̂n secţiunea Orientare (Orientation), opţiunea


Diapozitive (Slides). Se poate alege tipul Portret (Portrait) sau Vedere (Landscape). Im-
plicit diapozitivele sunt orientate pe orizontală (vedere). Orientarea ı̂nsemnărilor, schiţei prezentării
se poate schimba din secţiunea Note, diapozitive imprimate & schiţe (Notes, Handouts
and Outline). Acestea pot fi aşezate ı̂n orientare pe verticală (Portret (Portrait)) sau orizontală
(Vedere (Landscape)).
Toate modificările efectuate asupra parametrilor paginii devin valabile după apăsarea butonului
OK.
Opţiunea Trimitere către (Send To) din meniul Fişier (File) oferă câteva metode de
transmitere electronică a prezentărilor:

• Destinatar corespondenţă (pentru revizuire) (Mail Recipient): la trimiterea unui mesaj la un


destinatar de mesaje e-mail, Power Point va ataşa un antet de e-mail la prezentare;

• Destinatar corespondenţă (ca ataşare) (Mail Recipient (As Attachment)): Power Point va
deschide un formular de mesaj e-mail nou corespunzător aplicaţiei de poştă electronică in-
stalată pe calculator iar prezentarea curentă va putea fi ataşată la mesaj;

• Microsoft Office Word : permite salvarea şi vizualizarea prezentării ca document Word; ı̂n
caseta de dialog afişată se poate alege aspectul paginii ı̂n Word. Slide-urile pot fi incluse ı̂n
documentul Word fie prin operaţia de lipire (paste), fie prin operaţia de lipire cu legătură
(paste link), prin care orice modificare adusă prezentării Power Point va fi reflectată şi ı̂n
documentul Word.

Tipărirea

Pentru tipărirea prezentării trebuie parcurşi următorii paşi:

1. se selectează opţiunea Imprimare (Print) din meniul Fişier (File); se va deschide caseta de
dialog Imprimare (Print);

2. ı̂n regiunea Zonă de imprimat (Print Range) se selectează diapozitivele ce urmează a fi


tipărite;
3. din lista derulantă De imprimat (Print what) se selectează dacă se tipăresc diapozitive,
rezumate, pagini de note (ı̂nsemnări) sau schiţa prezentării;

4. se stabilesc opţiunile de tipărire;

5. se efectuează click pe OK.


Capitol 7

Informaţie şi comunicare

7.1 Utilizarea Internet şi a operaţiunilor de căutare


7.1.1 Navigare web
Existenţa Internet-ului a schimbat radical modul de comunicare ı̂ntre oameni, atât ı̂n domeniul
afacerilor cât şi ı̂n cel privat. După cum s-a prezentat şi ı̂n primul capitol, Internet-ul reprezintă
o imensă reţea de calculatoare, intreconectate.
Ministerul Apărării S.U.A. a construit ı̂n 1963prima reţea, denumită ARPANET (Advanced
Research Projects Agency Network), destinată deservirii, pe de o parte, a oamenilor de ştiinţă
pentru un schimb rapid de informaţii la o distanţă foarte mare, iar pe de o altă parte, la asigurarea
unei structuri solide de comunicare. În anii ’70, ’80 s-au dezvoltat şi alte reţele, ca de exemplu
USENET (User’s Network), BITNET (Because It’s Time Network), NSFNET (National Science
Foundation Network), NREN (National Research and Education Network). Aceste reţele au fost
interconectate ulterior, prin intermediul dispozitivelor de tip gateway.
WWW (World Wide Web) este un sistem informaţional multimedia ı̂n Internet, care
permite accesul la fişiere, imagini video, documente, etc. WWW poate fi definit ca o colecţie
de pagini cu informaţii, conectate ı̂ntre ele. Aceste pagini, denumite pagini web, pot conţine text,
imagini, sunete, filme, animaţie, etc. De asemenea, orice pagină poate conţine legături (links) la
una sau mai multe pagini.

Primii paşi cu Internetul

Pentru accesarea unei pagini web este necesară cunoaţerea adresei acesteia (URL). O adresă
web, de exemplu http://www.edu.ro/indexx.html este compusă din:

• http - tipul de protocol utilizat (Hyper Text Transfer Protocol);

• www - numele calculatorului, poate fi orice nume (alte exemple: subiecte2009, admitere,
bacalaureat, etc.);

• edu - numele domeniului;

• ro - domeniul de nivel ı̂nalt;

• indexx.html - document de pe calculatorul respectiv din Internet.

Pentru navigarea web se poate utiliza una dintre aplicaţiile destinate, numite browsere, cum
ar fi Internet Explorer (Microsoft), Mozilla Firefox (Mozilla), etc.
Pentru a lansa Internet Explorer, se poate executa dublu-click pe pictograma corespunzătoare
de pe desktop, sau se poate accesa prin intermediul meniului Start.
Fereastra de navigare din Internet Explorer (Figura 7.1) conţine:
148 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

1
2

Figura 7.1: Fereastra Internet Explorer

• bara de meniuri;
• bara de instrumente: pot fi executate comenzile cele mai importante;
• bara de adrese;
• bara de stare.

Selectând meniul View, opţiunea Toolbars pot fi afişate sau ascunse pâna la 3 bare de in-
strumente:
• bara de instrumente Standard : aici se găsesc cele mai importante comenzi;
• bara Address: aici pot fi introduse adresele cunoscute ale paginilor web (URL-uri) şi pot fi
lansate direct, prin apăsarea tastei Enter;
• lista Links: ı̂n această bară sunt introduse ı̂nregistrările din directorul Links pentru un acces
mai rapid la legături;
• Media: acest buton permite accesul la bara Media, prin intermediul căreia se poate utiliza
aplicaţia Media Player, integrată ı̂n Internet Explorer.
Pentru a deschide o pagină web trebuie să fie introdusă adresa acesteia ı̂n bara de adrese,
acţiune urmată de apăsarea tastei Enter.
Bara de instrumente standard a oricărui browser conţine câteva butoane importante:

1. butonul Back (Înapoi) - permite ı̂ncărcarea paginii vizitate anterior, dacă există; altfel, acest
buton este inactiv;
2. butonul Forward (Înainte) - permite ı̂ncărcarea următoarei pagini vizitate; acest buton
devine activ după ca a fost acţionat cel puţin o dată butonul Back (Înapoi);
3. butonul Refresh (Reı̂ncarcă) - permite reı̂ncărcarea/reactualizarea paginii curente;
4. butonul Stop - permite oprirea ı̂ncărcaării paginii curente;
5. butonul HomePage (Pagina de start) - permite revenirea la pagina de start definită a browser-
ului.
7.1 Utilizarea Internet şi a operaţiunilor de căutare 149

O dată cu accesarea aplicaţiei, aceasta va afişa o pagină web predefintă. Pagina de start ı̂n
Internet Explorer poate fi modificată prin selectarea meniului Tools, opţiunea Internet Options,
tab-ul General (Figura 7.2).

Figura 7.2: Opţiuni Internet Explorer

În secţiunea Home Page se poate modifica pagina de start a browser-ului, fie prin introducerea
directă a unei adrese, fie prin apăsarea unuia dintre butoanele:
• Use current: utilizează pagina curent deschisă ı̂n fereastra Internet Explorer ca pagină de
start;
• Use default: utilizează pagina www.msn.com ca pagină de start;
• Use blank : nu va fi afişată nici o pagină web la deschiderea aplicaţiei, ı̂n bara de adrese
apărând about:blank.
Dacă operaţia de ı̂ncărcare a unei pagini durează prea mult, sau conexiunea la Internet este
prea ı̂nceată, se poate dezactiva opţiunea de ı̂ncărcare a imaginilor pe o pagină web. Pentru a
dezactiva această opţiune, ı̂n fereastra de opţiuni Internet, se accesează tab-ul Advanced, iar ı̂n
secţiunea Multimedia se deselectează opţiunea Show Pictures (ı̂ncarcă imagini).

Salvarea paginilor web

O pagină web afişată poate fi salvată pentru o vizualizare ulterioră prin intermediul opţiunii
Save/Save As din meniul File. Există diferite formate de fişiere sub care poate fi salvată o
pagină web:
• webpage, complete (pagină web completă): se va salva atât pagina cât şi elementele grafice
(imagini, fundal, etc.); elementele suplimentare vor fi salvate ı̂ntr-un director cu acelaşi nume
ca al paginii;
• web archive, single file (arhivă web ı̂ntr-un singur fişier): conţinutul paginii web va fi salvat
sub forma unei arhive, fişier cu extensia mht;
150 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

• webpage, html only (pagină web): pagina web va fi salvată ı̂ntr-un fişier cu extensia htm sau
html ; nu vor fi salvate elementele suplimentare (imagini);

• text file (fişier text): pagina web va fi salvată ca un fişier text, cu extensia txt; nu vor fi
salvate formatări, hiperlegături, etc.

În cazul ı̂n care o pagină web conţine cadre, imagini sau un fundal deosebit, acestea pot fi
salvate. Pentru a realiza această operaţie, se execută click dreapta pe obiectul ce urmează a fi
salvat şi se selectează opţiunea:

• Save background as ... (salvează fundal ca ...): pentru salvarea fundalului unei pagini web
(Figura 7.3 (a));

• Save picture as ... (salvează imagine ca ...): pentru salvarea unei imagini de pe o pagină
web (Figura 7.3 (b));

(a) (b)

Figura 7.3: Salvarea imaginilor ı̂ntr-o pagină web

Semne de carte

Pentru salvarea paginilor web dorite, browser-ul pune la dispoziţia utilizatorului opţiunea de
creare a unor semne de carte (bookmarks). Prin intermediul acestora, la o viitoare sesiune Internet,
paginile marcate pot fi accesate ı̂n mod direct, fără a mai fi necesară tastarea adresei ı̂n bara de
adrese. Aceste semne de carte sunt numite Favorites ı̂n Internet Explorer şi Bookmarks ı̂n
Mozilla Firefox. Semnele de carte sunt reţinute ı̂ntr-o listă, un fişier denumit bookmark.htm, până
ı̂n momentul ı̂n care utilizatorul decide ştergerea acestora.
Pentru a adăuga un semn de carte, trebuie parcurşi următorii paşi:

1. se lansează pagina web ce urmează a fi salvată ca preferată, de exemplu:


http://subiecte2009.edu.ro/teze cu subiect unic/ ;

2. ı̂n funcţie de browser-ul utilizat:

• ı̂n Internet Explorer: se selectează meniul Favorites, opţiunea Add to Favorites;


• ı̂n Mozilla Firefox: se selectează meniul Bookmarks, opţiunea Bookmark this page;

3. se introduce numele dorit pentru pagina web;

4. se apasă butonul Add/Done.


7.1 Utilizarea Internet şi a operaţiunilor de căutare 151

Pentru a ı̂ncărca mai târziu pagina salvată ca preferată, se accesează meniul Favorites/Bookmarks
şi se execută click pe numele paginii dorite.
Pentru a şterge un semn de carte, se alege semnul de carte dorit din meniul Favorites/Bookmarks,
se execută click dreapta pe acesta şi se alege opţiunea Delete.
Pentru a administra uşor semnele de carte, browser-ul oferă posibilitatea editării fiecărui semn
de carte ı̂n parte. Astfel, ı̂n Internet Explorer, se alege opţiunea Organize Favorites ı̂n meniul
Favorites. În fereastra de dialog apărută, se selectează un semn de carte şi se efectuează click
dreapta, alegând opţiunea Properties din meniul contextual. În noua fereastră apărută, pot fi
modificate, respectiv editate, denumirea ı̂n tab-ul General, iar URL-ul (adresa) ı̂n tab-ul Web
document (Figura 7.4).

Figura 7.4: Modificarea unui semn de carte ı̂n Internet Explorer

Asemeni structurii de directoare din Windows, şi ı̂n Internet Explorer semnele de carte pot fi
stocate atât grupat cât şi ı̂n directoare separate.
Pentru a crea un director nou, ı̂n fereastra Organize favorites se execută click pe butonul
New folder. În caseta nou apărută, se introduce un nume pentru directorul ce urmează a fi creat
şi se apasă tasta Enter. Directoarele pot fi mutate, redenumi, şterge şi ı̂ncărcate cu semne de
carte. Pentru a muta un semn de carte ı̂ntr-un director astfel creat, se selectează respectivu semn
de carte, se apasă butonul Move, iar apoi se selectează directorul dorit din fereastra apărută.
În Mozilla Firefox, administrarea semnelor de carte se realizează prin selectarea opţiunii Man-
age bookmarks din meniul Bookmarks. Structura de directoare este aceeaşi ca ı̂n Internet
Explorer.

Tipărirea

Pentru tipărirea unei pagini web trebuie realizate următoarele etape:


• setarea paginii, prin selectarea opţiunii Page Setup din meniul File;
• previzualizarea paginii ce urmează a fi tipărite, prin selectarea opţiunii Print Preview din
meniul File;
152 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

• imprimarea efectivă a paginii, prin selectarea opţiunii Print din meniul File.
În fereastra Page Setup se poate stabili dimensiunea hârtiei (Paper Size), puteţi defini un
antet sau un subsol (Header and Footer) şi se pot modifica setările marginilor ı̂n milimetri (Left,
Right, Top, Bottom). În secţiunea Orientation se poate stabili orientarea paginii: Portret (Por-
trait) sau Vedere (Landscape).
În fereastra Print se pot seta numărul de pagini/copii ce vor fi tipărite şi diferite opţiuni legate
de imprimanta conectată la calculator.

7.1.2 Căutarea pe web


Uneori se doreşte accesarea unor pagini web a căror adresă nu este cunoscută. Pentru a realiza
această operaţie, se poate utiliza un motor de căutare. Un motor de căutare este o bază de date,
care conţine prescurtări ale diferitelor informaţii din paginile web. Modalitatea de funcţionare a
unui astfel de program este simplă: se introduce un cuvânt, o frază cheie ı̂n câmpul destinat şi
se dă comanda de căutare. În continuare, programul afişează o listă cu toate locaţiile (adresele)
al căror nume/conţinut au ı̂n componenţă cuvântul/fraza introdus(ă). Paginile web ale acestor
locaţii conţin hiperlegături, cu ajutorul cărora se poate accesa documentul dorit.
Pentru a căuta informaţii pe web se pot utiliza şi cataloagele web, care conţin un număr mare
de pagini, ordonate după teme şi organizate ı̂n categorii. O astfel de listă este pusă la dispoziţie de
site-uri precum Yahoo, MSN, Google, etc. Un catalog web este structurat pe teme, care pot fi alese
prin simpla selectare a numelui respectiv (de exemplu Education). Cu ajutorul hiperlegăturilor se
poate ajunge cât mai aproape de informaţiile dorite.
Pentru a ajunge ı̂nsă ı̂n mod direct la informaţia căutată, se pot utiliza motoarele de căutare.
Există câteva astfel de instrumente: www.google.com, www.altavista.com, www.yahoo.com, etc.
Acestea permit căutarea de informaţii e tip text, prin introducerea unuia sau mai multor cuvinte
cheie, de imagini, grupuri de discuţii, ştiri, etc. De asemenea, se poate selecta limba ı̂n care se va
realiza căutarea (Google permite căutarea ı̂n limba română).
Majoritatea browser-elor includ un motor de căutare. Internet Explorer utilizează asistentul
de căutare AOL, căutarea fiind efectuată prin MSN Search. Mozilla Firefox utilizează implicit
motorul de căutare Google. Pentru a accesa un alt motor de căutare decât cel predefinit ı̂n
browser-ul utilizat, se poate introduce adresa acestuia ı̂n bara de adrese.
Majoritatea motoarelor de căutare nu fac diferenţierea ı̂ntre caracterele mici şi majuscule.
Altavista face excepţie: dacă se introduc cuvinte cheie scrise utilizând caractere mici, atunci vor fi
afişate paginile ce conţin aceste cuvinte atât ı̂n caractere mici cât şi cu majuscule; ı̂n schimb, dacă
sunt introduse doar majuscule, vor fi cătate doar site-urile ce conţin cuvintele cheie cu majuscule.
În continuare vom detalia modul de utilizare a motorului de căutare Google (www.google.com).
Motorul de căutare Google agişează o pagină web simplă (Figura 7.5), ce permite introducerea
unui sau mai multor cuvinte cheie, selectarea tipului de informaţie cătată (pagini web, imagini,
grupuri, directoare, etc.), a limbii ı̂n care vor fi căutate rezultatele. Pentru a realiza o căutare prin
Google, se introduc cuvinte ı̂n caseta de text de pe pagina principală şi se apasă butonul Caută
(Search) sau se apasă tasta Enter.
Google afişează doar paginile ce conţin toate cuvintele introduse. Pentru rafinarea căutării este
suficientă doar adăugarea altor termeni. De asemenea, Google ignoră cuvinte şi caractere comune,
denumite cuvinte stop. Pentru a include cuvinte stop ı̂n căutare, se utilizează semnul + ı̂naintea
cuvântului respectiv. Pentru a furniza cele mai bune rezultate, Google nu caută după familii de
cuvinte şi de asemenea nu suportă căutare parţială. Acest motor de căutare nu face diferenţă
ı̂ntre majuscule şi caractere mici. De exemplu, căutări după ”google”, ”GOOGLE”, ”gOOgle” vor
ı̂ntoarce aceleaşi rezultate.
Pentru a căuta fraze cu ajutorul Google, este necesară includerea cuvintelor din frază ı̂ntre
ghilimele. De asemenea, acest motor de căutare recunoaşte caractere de conectare ale frazei, cum
ar fi: +, ’, =, etc.
Pagina de rezultate ale căutării afişată de Google (Figura 7.6) are următoarele elemente:
1. Căutare avansată: legătură către o pagină ce permite rafinarea căutării;
7.1 Utilizarea Internet şi a operaţiunilor de căutare 153

Figura 7.5: Fereastra de căutare Google

3 4
1
5 2
6
7
8
10 9

Figura 7.6: Rezultate căutare utilizând Google

2. Preferinţe: legătură către o pagină ce permite alegerea preferinţelor de căutare, inclusiv


numărul de rezultate afişate pe o pagină, limba interfeţei, etc.;
3. Câmpul de căutare: se pot adăuga noi cuvinte sau se pot modifica cele existente pentru
rafinarea căutării;
4. Butonul de căutare Google: se efectuează click pe acest buton pentru a efectua o nouă
căutare;
5. Tabulatoare: se poate alege modul de căutare dorit:
• pe web;
• pagini scrise ı̂n limba română;
• pagini din România;
6. Bara de statistici : afişează informaţii despre numărul de rezultate găsite precum şi timpul
necesar;
7. Categorii : dacă termenii căutării apar şi ı̂n catalogul web, atunci sunt afişate categoriile
respective;
8. Titlul paginii: prima linie din cadrul unui rezultat; reprezintă legătura către titlul paginii
găsite; pentru a accesa pagina respectivă se poate executa click pe acest titlu;
9. Text sub titlu: citat din pagina găsită, cu textul căutat scris ı̂ngroşat;
10. Adresa (URL) rezultatului : legătura către adresa web a rezultatului;
154 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

7.2 Utilizarea poştei electronice


7.2.1 Introducere
Poşta electronică (e-mail) reprezintă o metodă rapidă de transmitere a mesajelor scrise ı̂n Internet.
Pentru a transmite şi primi e-mail-uri, este necesar un software specializat, denumit client de
e-mail. Cele mai cunoscute şi folosite programe de poştă electronică sunt: Outlook Express
(Microsoft), Mozilla Thunderbird (Mozilla), Eudora. De asemenea, există site-uri ce oferă aceste
servicii ı̂n mod gratuit (Yahoo: Yahoo Mail, Google: GMail, etc.) sau contra cost.
Mesajul electronic este depus ı̂ntr-un Mailbox (căsuţă poştală), care, de cele mai multe ori,
aparţine furnizorului, de unde poate fi preluat oricând se doreşte.
Înainte de a transmite şi primi e-mail-uri, trebuie deschis un cont online la furnizorul de Internet
sau pe un site Internet.
O adresă de e-mail (de exemplu ccdis@ccdis.ro) este alcătuită din următoarele componente:

• nume de utilizator : numele de utilizator, sub care utilizatorul s-a ı̂nregistrat la serverul de
e-mail, de exemplu ccdis;

• @: citit ”at” sau ”a rond”;

• domeniu: numele serverului de e-mail sau al furnizorului care are ı̂n administrare cutia
poştală, de exemplu ccdis;

• domeniu de nivel ı̂nalt: ţara, domeniul de activitate căreia ı̂i aparţine domeniul; de exemplu
ro pentru România, com pentru o societate comercială, etc.

În continuare vom prezenta modul de utilizare al aplicaţiei Outlook Express.


Pentru a porni aplicaţia Outlook Express, există trei posibilităţi:

• executaţi click pe Start, All programs, Outlook Express;

• din Internet Explorer, se execută click pe butonul de mail;

• din bara de sarcini (Quick Launch), se execută click pe pictograma asociată.

Dacă utilizatorul este conectat la Internet, aplicaţia va descărca automat toate mesajele din
serverul de mail. În fereastra deschisă, va fi afişat numărul şi subiectul mesajelor. Barele de
instrumente şi meniurile pot fi modificate ı̂n orice moment prin executarea unui click dreapta
pe un loc liber de pe bara de instrumente. În meniul contextual afişat se pot alege opţiunile
corespunzătoare pentru afişarea sau ascunderea barelor de instrumente.
Fereastra Outlook Express (Figura 7.7) este ı̂mpărţită ı̂n mai multe panouri:

1. bara de instrumente: conţine butoane ce permit accesul la cele mai utilizate comenzi;

2. lista directoarelor de mesaje;

3. lista mesajelor ;

4. fereastra de vizualizare a mesajelor.

Pentru a ı̂nchide aplicaţia Outlook Express se selectează opţiunea Close din meniul File sau
se apasă butonul de ı̂nchidere al ferestrei.
7.2 Utilizarea poştei electronice 155

2 3

Figura 7.7: Fereastra aplicaţie Outlook Express

7.2.2 Mesaje
Trimiterea unui mesaj

Pentru a scrie un nou mesaj, se execută click stânga pe butonul Create Mail. Se va deschide
o fereastră, intitulată New Message (Figura 7.8), ı̂n care se va introduce de la tastatură textul
mesajului.
La introducerea unui mesaj e-mail, trebuie respectate următoarele reguli:
• To: se introduce adresa de e-mail a destinatarului; dacă un mesaj trebuie trimis mai multor
destinatari, adresele de e-mail sunt separate prin virgulă;
• CC (Carbon Copy): se pot introduce adrese suplimentare de e-mail pentru destinatari;
• BCC (Blind Carbon Copy): destinatarii ale căror adrese au fost introduse ı̂n câmpurile To
sau CC nu pot vedea adresele destinatarilor introduse ı̂n acest câmp;
• butoanele aflate la stânga câmpurilor de mai sus aferă acces la lista de contacte a expedi-
torului (Address Book );
• Subject (subiect): titlul mesajului, ce reprezintă esenţa mesajului;
• Corpul mesajului: ı̂n acest spaţiu se scrie textul; se pot utiliza instrumente de formatare
asemănătoare celor din Word;
• la terminarea scrierii mesajului, acesta poate fi transmis prin apăsarea butonului Send.
Aplicaţia Outlook Express oferă ı̂n plus următoarele opţiuni:
• verificarea corectitudinii gramaticale a textului mesajului, prin intermediul opţiunii Spelling
din meniul Tools;
• formatarea textului mesajului, adăugarea de fundaluri şi elemente grafice (ClipArt);
• salvarea mesajelor incomplete sub formă de ciorne (draft), prin selectarea opţiunii Save din
meniul File;
156 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

Figura 7.8: Fereastra New Message (Mesaj Nou) ı̂n Outlook Express

• transmiterea ulterioară a mesajelor: prin salvarea mesajelor ı̂n directorul Outbox (opţiunea
Send Later din meniul File); pentru a le trimite mai târziu, se selectează meniul Tools,
opţiunea Send and Receive;
• opţiuni de expediere: prin selectarea meniului Tools, opţiunea Options pot fi aplicate diferite
setări, cele mai importante fiind următoarele:
– securitate (Security): diverse opţiuni pentru siguranţa datelor, inclusiv posibilitatea
criptării conţinutului unui mesaj;
– semnătură (Signature): se poate satbili ataşarea unui semnături mesajelor trimise;
– receipts: dacă este bifată caseta Request a read receipt for all sent messages se va primi
o confirmare a citirii mesajului de către destinatar;
Mesajelor electronice le pot fi ataşate fişiere, ı̂n limita dimensiunii stabilite de serviciul de
e-mail utilizat. Pentru a transmite un fişier ataşat unui mesaj trebuie parcurşi următorii paşi:
• se execută click stânga pe butonul Attachment din bara de instrumente, deschizându-se
astfel ferestra Insert Attachment;
• ı̂n lista din fereastră şi ı̂n lista directoarelor se caută fişierul dorit şi se apasă butonul Attach;
• fişierul selectat va apare ı̂n câmpul Attach al ferestrei mesajului ı̂n curs de editare.

Copierea şi mutarea textului

Pentru a muta sau copia un text ı̂n cadrul unui mesaj electronic se procedează ı̂n aceeaşi
manieră ca şi ı̂n cazul procesoarelor de texte: se selectează textul dorit, se execută click dreapta
cu mouse-ul pe textul selectat, se alege opţiunea Cut (Copy) din meniul contextual pentru
mutare, respectiv copiere text, se poziţionează cursorul mouse-ului ı̂n noua locaţie, se afişează din
nou meniul contextual prin efectuarea unui click dreapta, şi se alege opţiunea Paste.

Recepţionarea mesajelor e-mail

La deschiderea aplicaţiei Outlook Express, după conectarea utilizatorului la contul său de e-


mail, ı̂n fereastra de mesaje sunt afişate toate mesajele primite de către utilizator. Lista mesajelor
cuprinde, pentru fiecare mesaj primit, următoarele informaţii:
7.2 Utilizarea poştei electronice 157

• prioritate, fişiere ataşate, marcare;

• expeditor (coloana From);

• subiect (coloana Subject);

• data primirii (coloana Received );

Efectuând click stânga pe un mesaj, acesta va fi deschis ı̂n panoul de jos. Dacă se execută
dublu click pe un mesaj, atunci conţinutul acestuia va apărea ı̂ntr-o fereastră separată. Astfel se
pot deschide mai multe mesaje simultan, fiecare având asociată o ferestră separată.
Mesajele primite au câteva particularităţi:

• mesajele necitite sunt prezentate cu caractere aldine;

• mesajele citite sunt afişate cu caractere normale;

• faptul că unui mesaj i-a fost ataşat un fişier este reprezentat prin simbolul unei agrafe de
birou ı̂n faţa mesajului;

• un fişier ataşat poate fi deschis şi salvat oricând; pentru aceasta, se execută click pe sim-
bolul cu agrafa de birou ı̂n antetul ferestrei de previzualizare; ı̂n acest moment va apărea
o listă ce conţine numele fişierului (fişierelor) şi opţiunea Save Attachments (Salvează
ataşamente); se execută click stânga pe fişierul dorit şi se alege opţiunea Open pentru
vizualizarea conţinutului fişierului sau Save attachments pentru a salva fişierul;

• pentru a deschide mesajele necitite se poate apela meniul View, opţiunea Next, subopţiunea
Next Unread Message;

• mesajele pot fi sortate după diferite criterii; pentru aceasta, se execută click pe numele
coloanei dorite; de exemplu, pentru a sorta mesajele după numele expeditorului, se execută
click pe antetul coloanei From, pentru a sorta mesajele după data primirii se execută click
pe antetul coloanei Received, etc.

Răspuns la un mesaj

Pentru a răspunde la un mesaj primit, se urmează paşii:

• se selectează mesajul la care se doreşte scrierea unui răspuns;

• se efectuează click ı̂n bara de instrumente de navigare pe butonul Reply sau se alege opţiunea
Reply to sender din meniul Message;

• după caz, poate fi disponibil şi butonul Reply to all, dacă mesajul respectiv a fost trimis
la mai mulţi destinatari;

• Outlook Express deschide o fereastră nouă, ı̂n care poate fi redactat răspunsul; numele des-
tinatarului (destinatarilor) este completat automat; la fel este completat automat şi câmpul
Subject (subiect) ce va conţine ı̂n faţa subiectului mesajului iniţial cuvântul Re:;

• ı̂n fereastra mesajului, se poate redacta textul răspunsului sau se poate edita textul mesajului
iniţial;

• se apasă butonul Send.


158 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

Retransmiterea mesajelor

Pentru a retransmite un mesaj primit altor destinatari trebuie urmaţi paşii:


• se selectează mesajul ce urmează a fi retransmis;
• se execută click pe butonul Forward; automat se va deschide fereastra FW;
• se introduce adresa destinatarului ı̂n câmpul To;
• spaţiul Subject este preluat de la mesajul iniţial, fiind adăugat prefixul FW:;
• o copie a mesajului este ataşată acestui mesaj, ce poate fi aranjată după preferinţe;
• se apasă butonul Send.

7.2.3 Administrarea mesajelor


Organizarea mesajelor Mesajele electronice pot fi organizate ı̂n diferite directoare. Implicit,
ı̂n Outlook Express, mesajele sunt organizate ı̂n următoarele directoare:
• Inbox : conţine toate mesajele primite de către utilizator;
• Outbox : conţine toate mesajele scrise de către utilizator, salvate pentru transmitere ulte-
rioară;
• Drafts: conţine toate mesajele scrise de către utilizator, salvate sub formă de ciornă;
• Sent: conţine toate mesajele transmise de către utilizator;
• Trash: conţine toate mesajele şterse de către utilizator.
În funcţie de serviciul de e-mail utilizat, pot exista şi alte directoare implicite.
Pentru a crea un nou director de mesaje se parcurg următorii paşi:
• se selectează meniul File, opţiunea New Folder sau se execută click dreapta pe numele
unui director ı̂n panoul de directoare al ferestrei Outlook Express;
• se scrie numele directorului dorit;
• se confirmă crearea directorului, prin apăsarea butonului OK.
Pentru a muta sau copia mesaje ı̂ntr-un alt director, se parcurg paşii:
• se selectează mesajul respectiv ı̂n lista de mesaje;
• pentru a muta mesajul, se execută click dreapta pe mesajul selectat şi se alege opţiunea
Move to folder din meniul contextual; pentru copiere, se alege opţiunea Copy to folder;
Pentru a redenumi un director, se selctează directorul ı̂n panoul directoarelor, se selctează
opţiunea Rename folder din meniul File şi se introduce numele nou.

7.2.4 Adresarea
Folosirea unei agende Outlook Express oferă posibilitatea administrării adreselor de e-mail
prin intermediul agendei de adrese (Address Book).
Pentru a adăuga adresa de e-mail a unui expeditor la agenda de adrese, se selectează mesajul
trimis de persoana respectivă şi se apelează meniul Tools, opţiunea Add Sender to Address
Book.
De asemenea, se pot introduce adrese de e-mail şi manual. Pentru aceasta, se selectează
meniul Tools, opţiunea Address Book sau se execută click pe butonul corespunzător ı̂n bara de
instrumente. Fereastra afişată (Figura 7.9) oferă următoarele operaţii:
7.2 Utilizarea poştei electronice 159

Figura 7.9: Agenda de adrese ı̂n Outlook Express

• adăugarea unei noi adrese de e-mail prin apăsarea butonului New şi alegerea opţiunii New
contact din lista derulantă;
• ştergerea unei adrese de e-mail prin apăsarea butonului Delete;
• editarea nformaţiilor legate de o adresă de e-mail existentă, prin apăsarea butonului Edit;
• căutarea unei adrese de e-mail, prin apăsarea butonului Find;
Pentru a adăuga o adreă de e-mail, se apasă butonul New. Fereastra afişată (Figura 7.10)
conţine 7 tab-uri: Name, Home, Business, Personal, Other, NetMeeting, Digital IDs. În tab-ul
Name se introduc prenumele (câmpul First), numele de familie (câmpul Last) şi adresa de e-mail,
restul datelor fiind opţionale. Pentru a adăuga adresa ı̂n agendă, se execută click pe butonul OK.

Figura 7.10: Adăugarea unei noi adrese de e-mail ı̂n agenda Outlook Express

Există trei modalităţi de utilizare a agendei ı̂n Outlook Express:


160 Cap. 7: Informaţie şi comunicare

1. Outlook Express caută automat adresele de e-mail ı̂n agendă, dacă utilizatorul tastează
primele două-trei litere din numele expeditorului sau a adresei de e-mail;

2. se execută click pe butonul Create Message, apoi pe butonul To (sau CC, Bcc); se va deschide
fereastra Select recipient (Figura 7.11) ı̂n care se pot selecta mai mulţi destinatari, apoi
se execută click pe butonul To (sau CC, sau Bcc) şi pe OK;

Figura 7.11: Fereastra Select Recipients ı̂n Outlook Express

3. se apasă butonul Addresses din bara de instrumente.


Index de termeni

Access, 104 port paralel, 25


creare bază de date, 106 port PS/2, 25
formular, 104, see Formular Access port serial, 25
interogare, 104, see Interogări Access port USB, 25
macro comanda, 104 port VGA, 25
modul, 104 Dispozitive de ieşire, 22
obiecte, 104 difuzoare, 23
pagina web, 104 ecran (display), 22
raport, 104, see Rapoarte Access imprimanta, 22
tabel, 104, see Tabele Access plotter, 23
Aplicaţii software, 28 Dispozitive de intrare, 19
categorii, 28 cameră foto/video digitală, 21
Bit, 10 ecran tactil, 21
Byte (octet), 10 microfon, 21
multipli, 10 mouse, 20
Căutare web, 152 scanner, 21
motor de căutare, 152 tastatura, 19
Calculator, 9 trackball, 21
alegerea unui calculator, 35 trackpad, 21
aplicaţie antivirus, 37 trackpoint, 21
bit, see Bit Dispozitive de stocare a memoriei externe,
byte (octet), see Byte (octet) 24
cal troian, 37 caracteristici, 24
calculatoare ı̂n educaţie, 36 discuri flexibile, 24
clasificări, 14 hard disk, 24
copyright, 37 unităţi optice, 24
date de ieşire, 9 unitate ZIP, 24
date de intrare, 9 Editoare de text, 49
hardware, see Hardware combinaţii rapide de taste, 50
licenţă software, 37 meniu, 50
mediu de lucru, 36 operaţii, 49
pornire, 39 Excel, 82
program, 9, 13 adresă absolută, 86
reprezentarea informaţiei alfanumerice, see adresă relativă, 86
Reprezentarea informaţiei alfanumerice adresa unei celule, 86
câmp, 86
reprezentarea internă a numerelor, see Reprezentarea
internă a numerelor celula Excel, 86
securitate, 36 configurare document, 97
software, see Software, 25 copiere, mutare, ştergere date, 87
vierme, 37 diagrame, 100
virus, 36, 37 fereastra aplicaţiei, 82
Conectori, 25 filtrare automată a datelor, 99
conector RJ-11, 25 filtrare avansată a datelor, 99
conector RJ-47, 25 foaie de calcul, 85
placa de sunet, 25 formatare, see Formatare ı̂n Excel
162 INDEX DE TERMENI

formulă, 88 import imagini, 74


funcţii predefinite, see Funcţii predefinite redimensionare imagini, 78
ı̂n Excel WordArt, 75
importare obiecte, 102 Internet Explorer, 147
introducerea datelor, 87 modificarea paginii de start, 149
previzualizare document, 98 salvarea paginilor web, 149
rânduri şi coloane, 87 semne de carte, 150
serii de date, 99 Internet, 32
sortarea datelor, 88 acces, 33
tipărire document, 98 adresă IP, 33
Font, 58 adresă web, 147
dimensiune, 58 arhitectura TCP/IP, 32
efecte, 58 browser web, 34
lăţime, 58 domenii, 34
spaţiere, 58 ISP, 33
stil, 58 motoare de căutare, 34
Formatare ı̂n Excel, 93 poşta electronică, 35
formatare automată, 95 world wide web (www), 34
formatare condiţională, 96 Interogări Access, 122
formatare numere, 93 criterii de filtrare, 124
formatare text, 94 Mouse
Formular Access, 117 acţiuni, 39
creare formular, 117 Outlook Express, 154
modificare formular, 119 administrarea mesajelor, 158
subformulare, 121 agenda de adrese, 158
Funcţii predefinite ı̂n Excel, 89 recepţionare e-mail, 156
categorii, 89 retransmiterea (forward) unui mesaj, 158
funcţii de dată şi oră, 91 transmitere e-mail, 155
funcţii de informare, 91 transmiterea unui răspuns, 157
funcţii logice, 91 Poşta electronică, 154
funcţii matematice, 90 Power Point, 132
funcţii statistice, 90 bare de instrumente, 134
reguli de introducere, 89 creare prezentare, 134
tipuri de argumente, 89 definirea parametrilor paginii, 144
Hardware, 12 expert conţinut, 135
conectori, see Conectori fereastră aplicaţie, 132
dispozitive de ieşire, see Dispozitive de ieşire formatare diapozitiv, 138
dispozitive de intrare, see Dispozitive de in- formatare text, 136
trare salvare prezentare, 133
dispozitive de Intrare/Ieşire, 16 transmiterea prezentărilor, 146
dispozitive de stocare a memoriei externesee vizualizare prezentări, 134
Dispozitive de stocare a memoriei ex- Prezentări, 131
terne 24 componente, 131
funcţii, 12 criterii formatare, 131
magistrale (bus), 16 etape creare, 131
microprocesorul, 15 realizare, 131
unitatea centrală de procesare, 15, see Uni- Rapoarte Access, 126
tatea centrală de procesare (CPU) creare autorapoarte, 127
unitatea de memorie, 15, see Unitatea de creare rapoarte ı̂n mod Expert, 127
memorie mod Vizualizare Proiect (Design View), 129
Imagini ı̂n Word, 73 Reţele de calculatoare, 29
clip art, 74 caracteristici, 30
desenare, 76 clasificare, 29, 30
formatare imagini, 78 componente, 29
INDEX DE TERMENI 163

definiţie, 29 unirea celulelor, 71


Internet, see Internet Unitatea centrală de procesare (CPU), 17
medii fizice de transmisie, 31 ı̂ntreruperi, 18
motivaţie, 29 blocuri funţionale, 17
server, 30 caracteristici, 18
staţie de lucru, 30 tipuri, 18
tipuri de topologii, 30 unitatea de interfaţă, 18
topologie inelară (Ring), 30 Unitatea de memorie, 19
topologie liniară (Bus), 30 capacitate, 19
topologie stea (Star), 31 memoria RAM, 19
topologie stea-inel, 31 memoria ROM, 19
Reprezentarea informaţiei alfanumerice, 10 Windows XP
codul ASCII, 10 accesorii Windows XP, 47
codul EBCDIC, 10 Accessibility, 47
Reprezentarea internă a numerelor, 10 căutare fişiere şi directoare (Search), 46
numere ı̂ntregi, 10 calculator matematic, 49
numere reale, 10 Communications, 47
Sistem de operare, 26 Control panel, 41
clasificare, 28 denumire fişiere, 43
concepte moderne, 27 editoare de text, see Editoare de text
definiţie, 26 elemente ferestre, 42
funcţii, 26 Entertainement, 48
interfaţa cu utilizatorul, 27 ferestre, 42
programe utilitare, 26 Help and Support, 42
Software, 13, 25 meniul Start, 40
aplicaţie antivirus, 37 My computer, 40
aplicaţii software, 13, 26, see Aplicaţii soft- My Documents, 40
ware operaţii fişiere şi directoare, 44
copyright, 37 pictogramă, 39
freeware, 37 program de desenare Paint, 49
licenţă software, 37 scurtături (shortcut), 45
shareware, 37 Tipărire (Print), 50
sistem de operare, 13, 26, see Sistem de op- Utilitare de sistem, 48
erare Windows Explorer, 42
tipuri, 25 zonă de lucru, 39
Tabele Access, 108 Word, 52
cheie primară, 111 ı̂nlocuire text, 57
creare tabel ı̂n mod Expert, 111 adăugare antet, 64
creare tabel ı̂n mod Proiectare, 108 adăugare subsol, 64
filtrare date, 115 autocorecţie, 65
proprietăţi câmpuri tabel, 109 căutare text, 57
relaţii ı̂ntre tabele, 112 combinaţii taste, 55, 56
sortare date, 114 creare de plic/etichetă, 79
Tabele ı̂n Word, 67 creare document nou, 54
ştergere celule, 69 creare note subsol, 63
adăugare celule, 68 crearea de scrisori circulare, 79
borduri, umbre, 72 deschidere document, 54
conversie text/tabel, 71 editare pe coloane, 65
creare, 67 editor ecuaţii, 78
efectuare calcule, 72 elementele fereastrei principale, 52
modificarea dimensiunii celulelor, 70 facilităţi, 52
secţionarea celulelor, 70 font, see Font
selectare celule, 67 formatare caractere, 58
sortare, 72 formatare paragrafe, 61
164 INDEX DE TERMENI

fuzionarea documentelor, 79
grafice şi imagini, see Imagini ı̂n Word
inserare simboluri speciale, 60
introducerea textului, 55
marcatori şi numerotare paragrafe, 62
numerotare pagini, 64
operaţii text, 57
redactare scrisoare, 79
salvare document, 54
selectare informaţii, 55
setarea tabulatorilor, 63
tabele, see Tabele ı̂n Word
tipărire, 66
Glosar de termeni

Înregistrare
totalitatea datelor referitoare la o entitate , p.106

Întrerupere
semnal prin care se cere procesorului să acţioneze ca urmare a unui eveniment , p.18

Adresă IP
adresă unică a unui calculator din reţeaua Internet , p.33

adresa absolută a unei celule Excel


funcţia de copiere nu modifică coordonatele celulei, acestea fiind precedate de $ , p.86

adresa mixtă a unei celule Excel


linia sau coloana sunt fixate (nemodificabile) , p.86

adresa relativă a unei celule Excel


funcţia de copiere modifică coordonatele celulei , p.86

All Programs
pictogramă din meniul Startutilizată pentru accesarea de programe , p.39

Aplicaţie antivirus
program ce ajută la detectarea şi eliminarea viruşilor de pe calculator , p.37

Aplicaţii software
mulţimi organizate de instrucţiuni care se atribuie calculatorului pentru a efectua operaţiile
specifice unei anumite aplicaţii , p.13

Bază de date
colecţie de date coerente bine structurate , p.106

Bit
unitatea elementară de informaţie ı̂n calculator , p.9

browser web
aplicaţie utilizată pentru navigarea web , p.147

Busul (magistrala) de adrese


calea pe care sunt transmise de către CPU adresele către memorie ı̂n momentul ı̂n care se re-
alizează o operaţie de citire sau scriere cu memoria sau se vehiculează adresele dispozitivului
de I/O ı̂n cazul unui transfer către un dispozitiv periferic , p.16
166 Glosar de termeni

Busul (magistrala) de comenzi


calea pe care sunt transmise semnalele de comandă şi control , p.16

Busul (magistrala) de date


calea pe care sunt transmise de către CPU datele propriu-zise sau instrucţiunile programului
, p.16

Byte (octet)
succesiune de 8 biţi , p.9

câmp Excel
ansamblu de celule adiacente, de formă rectangulară , p.86

Cal troian
program de tip virus, aparent inofensiv , p.37

Calculator
maşină ce prelucrează informaţiile primite ı̂n mod automat , p.9

Calculator analogic
calculator ce prelucrează mărimi fizice , p.14

Calculator hibrid
calculator alcătuit dintr-un calculator numeric şi un calculator sau o componentă analogică
, p.14

Calculator numeric
calculator ce prelucrează doar date codificate binar , p.14

Calculator specializat
calculator utilizat doar pentru rezolvarea unui domeniu restrâns de probleme , p.14

Calculator universal
calculator utilizat pentru rezolvarea unei game variate de probleme , p.14

Capacitatea memoriei interne


dimensiunea memoriei RAM , p.19

celulă Excel
elementul aflat la intersecţia unei linii cu o coloană , p.86

Cheie primară
câmp din tabel ce identifică ı̂n mod unic o ı̂nregistrare din tabel , p.106

Clipboard
porţiune din memoria calculatorului rezervată de sistemul de operare pentru efectuarea
operaţiilor de copiere, decupare, inserare , p.56

Codul ASCII
American Standard Code for Information Interchange, utilizat pentru reprezentarea datelor
alfanumerice , p.10
Glosar de termeni 167

Codul EBCDIC
Extended Binary Coded Decimal Interchange Code, utilizat pentru reprezentarea datelor
alfanumerice , p.10

Conector
permite adăugarea dispozitivelor periferice la calculator , p.24

Conector RJ-11
priza telefonică pentru un modem ı̂ncorporat , p.25

Conector RJ-47
conector Ethernet, pentru cuplarea calculatorului la o reţea de calculatoare , p.25

Control Panel
zona din meniul Start une se configurează sistemul , p.39

CPU (procesor)
unitatea centrală de procesare , p.15

Cuvânt intern
numărul de biţi care pot fi prelucraţi de procesor ı̂ntr-o singură operaţie , p.18

Date de ieşire
datele obţinute ı̂n urma prelucrării , p.9

Date de intrare
date ce urmează a fi prelucrate de calculator , p.9

diapozitiv
entităţile (paginile) unei prezentări grafice eletronice , p.132

Dispozitive de Intrare/Ieşire
componente ale calculatorului ce permit transferul informaţiei ı̂ntre CPU, memorie şi lumea
externă , p.16

Drivere de dispozitiv
programe ce ı̂nsoţesc de obicei hardware-ul şi ajută sistemul de operare ı̂n comunicarea cu
dispozitivele , p.26

Editor de text
procesor simplu de text care creează fişiere ı̂n format ASCII , p.49

Extensie fişier
trei caractere ce urmează după punctul de la sfârşitul numelui unui fişier; ı̂n general indică
formatul de fişier , p.43

FDD
discuri flexibile (Floppy Disk), dispozitive de stocare a memoriei externe , p.24

Fereastră
cadru pe ecranul calculatorului ce conţine un fişier, o aplicaţie sau un grup de pictograme ,
p.42
168 Glosar de termeni

foaie de calcul tabelar


matrice peste ale cărei linii şi coloane numerotate se suprapune o fereastră mobilă , p.82
font
colecţie de caractere ce au caracteristici comune , p.58
formulă Excel
este formată din semnul = urmat de o formulă matematică sau funcţie predefinită , p.88
Formular Access
obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora sau controlul ı̂ntregii aplicaţii ,
p.104
Frecvenţa de lucru a procesorului
frecvenţa de tact a ceasului , p.18
Freeware
software de domeniu public, gratuit , p.37

GigaByte (GB)
multiplu byte, =1024MB = 230 B , p.10

Hard disk (HDD)


dispozitiv de stocare a memoriei externe, format dintr-un pachet de disk-uri asemănătoare
celor flexibile, montat ı̂n interiorul calculatorului , p.24
Hardware
echipamentele fizice din care este alcătuit un sistem de calcul , p.11
HexaByte (HB)
multiplu byte, =1024PB = 260 B , p.10

Internet
reţea de calculatoare alcătuită din mii de reţele de calculatoare dispersate pe ı̂ntreg globul ,
p.32
Interogare Access
obiect ce permite vizualizarea informaţiilor obţinute prin prelucrarea datelor din una sau
mai multe tabele şi/sau alte cereri de interogare , p.104
ISP
Internet Service Provider , p.33

KiloByte (KB)
multiplu byte, =1024B , p.10

LAN
reţele locale, cu o arie de până la 2 km şi deservesc o instituţie , p.29

Macro comandă Access


obiect care conţine o definiţie structurată a uneia sau mai multor acţiuni pe care Access le
realizează ca răspuns la un anumit eveniment , p.104
Glosar de termeni 169

Mainframe
calculator de capacitate mare , p.14

MAN
reţele metropolitane, acoperă suprafaţa unui oraş , p.29

Mediu fizic de transmisie


suportul fizic pe care se transmit datele , p.31

MegaByte (MB)
multiplu byte, =1024KB = 220 B , p.10

Memoria RAM (Random Access Memory)


memorie ı̂n care se poate scrie şi din care se poate citi , p.19

Memoria ROM (Read-Only Memory)


memorie permanentă, poate fi doar citită , p.19

Memorie cache
memorie tampon ı̂ntre memoria RAM şi procesor , p.19

Meniul Start
ı̂n Windows, meniu pe bara de sarcini ce permite lansarea de programe, deschiderea de
fişiere, obţinerea de asistenţă, etc. , p.39

Metacaractere (wildcards)
caractere ce au rolul de a ı̂nlocui unul sau mai multe caractere; de exemplu ∗ ı̂nlocuieţe unul
sau mai multe caractere de orice fel, ? ı̂nlocuieşte un singur caracter , p.57

Microcalculator
sistem de calcul, dotat cu un singur procesor, utilizat de un singur utilizator la un moment
dat , p.14

Microprocesor
circuit integrat ı̂n CPU , p.15

Minicalculator
sistem de calcul utilizat simultat de către mai mulţi utilizatori, dotat cu un singur procesor
, p.14

Modul Access
obiect care conţine proceduri definite de utilizator şi scrise ı̂n limbajul Visual Basic. , p.104

Motor de căutare
site web, proiectat ca o interfaţă spre o bază de date, care caută informaţii pe alte site-uri
web , p.34

My Computer
opţiune din meniul Startcare oferă acces la toate directoarele şi fişierele de pe calculator ,
p.39

My Documents
opţiune din meniul Startcare oferă acces la toate documentele din contul curent , p.39
170 Glosar de termeni

My Music
opţiune din meniul Startcare oferă acces la toate fişierele de muzică din contul curent , p.39

My Network Places
opţiune din meniul Startcare oferă acces la calculatoarele din reţeaua locală , p.39

My Pictures
opţiune din meniul Startcare oferă acces la toate fişierele de imagini din contul curent , p.39

Pagină web Access


obiect care include un fişier HTML şi alte fişiere suport ı̂n vederea furnizării accesului la
date prin intermediul browser-elor Internet , p.104

PentaByte (PB)
multiplu byte, =1024TB = 250 B , p.10

Pictogramă
reprezentare grafică a unui fişier sau a unei comenzi , p.39

Poşta electronică
serviciu Internet utilizată pentru transmiterea de mesaje ı̂ntre utilizatori , p.35

Port paralel
utilizat ı̂n principal pentru conectarea imprimantei , p.25

Port PS/2
utilizat pentru tastatură şi pentru mouse , p.25

Port serial
utilizat pentru a conecta calculatorul la un modem extern , p.24

Port USB
utilizat pentru mouse-uri, imprimante, tastaturi şi multe alte dispozitive , p.25

Port VGA
conectează monitorul la calculator , p.25

Program
colecţie organizată de comenzi şi operaţii ce sunt transmise calculatorului , p.13

Raport Access
obiect care permite formatarea şi tipărirea informaţiilor obţinute ı̂n urma consultării bazei
de date sub formă de documente , p.104

Rata de refresh
frecvenţa de reı̂mprospătare a ecranului , p.22

Reţea de calculatoare
ansamblu de calculatoare conectate ı̂ntre ele , p.28

Regiştri
memorie proprie a procesorului , p.17
Glosar de termeni 171

registru de calcul tabelar


colecţie de foi de calcul tabelar , p.82

Reprezentarea ı̂n virgulă fixă


reprezentare numere reale, considerând virgula de separaţie pe o poziţie fixă , p.10

Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă


reprezentare a numerelor reale prin exponent şi mantisă , p.11

Rezoluţia monitorului
numărul de pixeli Ox × Oy , p.22

semn de carte (bookmark)


adresă web memorată, pentru a putea fi accesată direct, mai târziu , p.150

Server
calculator ce asigură stocarea pe disc a unui volum mare de informaţii la care pot avea acces
şi alte calculatoare din reţea, servicii de tipărire, comunicarea ı̂ntre calculatoare şi gestiunea
reţelei , p.29

Shareware
software distribuit gratuit, dar pentru care se cere achitarea unei taxe dacă se continuă
utilizarea după o perioadă iniţială de testare , p.37

Shortcut (scurtătură)
pictogramă care acţionează ca o copie a unei alte pictograme dar care ocupă mai puţin spaţiu
pe disc , p.45

Sistem de operare
programele de bază care controlează ı̂ntreaga activitate a calculatorului, prin gestionarea şi
controlarea resurselor calculatorului şi a activităţilor acestuia , p.13

Software
colecţie de programe prin care se realizează prelucrarea automată a datelor , p.13

Staţie de lucru
microcalculator ce are acces la resursele serverului , p.29

Supercalculator
sistem cu putere foarte mare de calcul , p.14

Tabel Access
obiect definit de utilizator ı̂n care sunt stocate datele primare , p.104

Tabulatori
poziţii definite ı̂n cadrul unei linii ı̂ntr-un document Word, la care se face salt atunci când
se acţionează tasta <TAB> , p.63

TerraByte (TB)
multiplu byte, =1024GB = 240 B , p.10
172 Glosar de termeni

Unitate de memorie
componentă a calculatorului cu rolul de a stoca instrucţiunile pentru CPU, precum şi datele
asupra cărora vor opera instrucţiunile , p.15

Unitate optică
dispozitiv de stocare a memoriei externă pe un suport optic (CD, DVD) , p.24

Unitate ZIP
dispozitiv de stocare a memoriei externe pe suport magnetic , p.24

Unitatea Aritmetico-Logică
ansamblul de circuite electronice prin care se realizează prelucrarea datelor cerute prin
instrucţiuni sau comenzi , p.17
Unitatea de Comandă şi Control
coordonează şi controlează ı̂ntreaga activitate de prelucrare la nivelul componentelor calcu-
latorului , p.17

Unitatea de interfaţă
asigură, prin intermediul bus-urilor, legătura dintre procesor şi celelalte componente ale
calculatorului , p.17

Vierme
program de tip virus ce se autoapelează , p.36

Virus
program care produce deteriorarea datelor existente pe calculator , p.36

Viteza de prelucrare
numărul de instrucţiuni pe secundă prelucrate de procesor , p.18

WAN
reţele globale, cu o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent , p.29

WWW (World Wide Web)


sistem global de hipertext ce utilizează meniul Internet ca modalitate de acces , p.34