Dictionar Ardelean Popular Roman PDF

Dicţionar Ardelean (Popular) - Român
De la lume adunate ... si-napoi la lume date ...

vers.2013-07-20
pentru ajustari / adaugari trimiteţi email la richard_huza@yahoo.com
Surse:
http://dexonline.ro/
http://silviutzzz.wordpress.com/dictionar-ardelean-roman/
http://dorinstef.blog.com/dictionar-de-regionalisme-si-arhaisme-din-maramures/
http://www.scribd.com/doc/12399252/Regionalisme-Si-Expresii-Din-Maramures
http://luciansin.wordpress.com/2009/02/09/dictionar-de-regionalisme-din-ardeal/
http://mateicelmic.blogspot.ro/2009/12/dulce-grai-ardelenesc.html
http://www.regionalisme.ro/
http://turutrei.wordpress.com/2010/10/22/dictionar/
http://www.123urban.ro/
Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)
... si multe altele de prin viu grai
De ce?
Pentru că trăim într-un timp al urbanizării rapide şi al globalizării grăbite.
Pentru că începem să ne uităm încet-încet rădăcinile, să uităm cine suntem şi de unde venim.
Copiii noştri vor folosi din ce în ce mai multe englezisme şi americanisme,
dar vor uita ce înseamnă cuvintele cu care noi ne-am născut şi am crescut.
----
Există ált límbdj cúmu’i mnemţásca şi există límba nuoástî, dar límba nuoástî se vorbeşte pă
duomnjéşti cum auz la tilivizór şi pă bătrânjéşti, bătrânjáscî pe care unii o consideră strâcátî, dar
alţii cred că aşé so vorovít djintătdja.úna numa dji˚amú să vorovéştji pă duomnjéştji.
(Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor))
...
No, amu vă poftesc să descuiaţi uşile minţii şi să aflaţi câte ceva din Ardeal...
http://www.artefapte.ro/r-d-cini/scurt-c-l-torie-prin-graiul-ardelenesc
Nu spun „timp”, ci „vreme” (interesant, de data asta termenul preferat- în detrimentul

„timpului" roman, este de origine rusească, intrat in limba noastră prin secolul al XVI-lea;
nu spun „ore" ci „ceasuri" - din slavul „Časŭ", de asemenea în defavoarea termenului cu
origini latine „oră", dar mult mai des utilizat în vechime,
nu spun „trei” ci „tri"- de data asta apropiindu-se vădit de forma latină a numeralului
cardinal feminin „tria",
spun „o ţâră", nu "puţin" (termen luat mai degrabă ca un soi de interjecţie ce aminteşte de
arhaismul ţărână, praf luat între degete),
nu spun „am terminat" ci „am gătat" (derivat din interjecţia cu valoare de adverb „gata", cu
origini în albanezul „gat"),
nu spun „mergem" , ci „merem" (amintind degrabă de „mes"- din meglenoromână sau de
forma aproape identic din istroromână),
nu spun „repede" ci „iute" din slavul ljutŭ, preferat, şi acesta, înaintea termenului „repede"
provenit din latinescul „rapidus", dar mult mai popular.
Spun „drum" (derivat din sicilianul „drom" sau calabrezul „dromu"),
„pită" (arhaism) în loc de „pâine",
„mâne"- foarte aproape de originalul latinesc „mane", în loc de „mâine”.
„Bătrâne" (din latinescul betranus (= veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de
respect,
spun „se coperă" (din latinescul acco(o)perire) nu „se înveleşte" (cu pătură),
„fain"- frumos, ales, admirabil, (cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de
„frumos" (din latinescul „formosus")...
Dicţionar Ardelean - Român 1

În fine spun respectuos „servus", ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul
tău, la dispoziţia ta". Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc modernul „la revedere" (de
origine italiană) sau banalul şi secul „bună" din Regat.
Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus.
Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele graiului lor - medici, ofiţeri de
carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri.
Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă" sau „mă" atât de stridente, acceptate
şi savurate în alte părţi.
Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite.
Şi „musai" (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj"- neapărat, trebuie) să luaţi
aminte!
...
Reputații noștri lingviști și dialectologi: Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Graur, Boris Cazacu, R.
Zafiu, Densușianu, Sextil Pușcariu, Liliana Ruxăndoiu, G. Vasiliu, Eugen Coșeriu etc, etc, au
stabilit, în mare, cinci dialecte (li se mai zic și idiolecte) mari pentru teritoriul țării noastre, iar
cel la care face referire Nosia este dialectul crișan – ce acooperă zona Bihorului, Aradului și
Clujului (cam toată aria munților Apuseni), bașca Satu Mare și Baia Mare.
Dialectul crișan are niște caracteristici fonetice, morfologice și lexicale, care au stat la baza
delimitării teritoriului idiolectal.
Cu alte cuvinte, acolo unde s-au găsit o majoritate din aceste caracteristici (prin studii de
teren, anchete, inregistrări și chestionare) s-a considerat că intră în…dialectul respectiv.
Trebuie specificat ca regionalismele (si aici vorbim despre graiuri nu dialecte) nu provin
“musai” din maghiara/germana sau greaca/slava/turca (adica din ad-strat, si nu neologisme cum
ati spus), deseori ele sunt mostenite direct din latina, dar si-au restrans aria de folosire tocmai in
fata cuvintelor din adstrat…
Cateva exemple la repezeala…
nat=lume, om, individ,
macra=curata, pura etc, etc…
jucati-va cu dexul on line sa vedeti ce surprize puteti avea…
Multe sunt si din salva veche de pe vremea vlaho-slavilor. Cuvinte care nu exista in aceeași
forma sau cu același sens in limbile slave.
Ex: obgheala, in alta forma înseamnă legături in slava.
Cucuruz l-am auzit in Grecia pe strada, îl vând la grătar.
...
Foloseam de multe ori expresia "Apai noo...".
La care un baiat:
"- Scuza-ma, dar ce inseamna la voi expresia asta?".
Am stat noi si ne-am gandit, apoi se trezeste unul mai destept sa raspunda:
"Expresia aia e un fel de semn de punctuatie la noi;
gandestete-te la ea ca la punctele de suspensie".
A
Abrictul masina de rindeluit
Abroz față de masă
Abţiguit amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat; a da (cuiva) o bătaie
(ușoară)
Acareturi constructii auxiliare ce tin de o gospodarie
Acăţ salcâm; [din magh. akác]
(a) Adătuí, adătuiésc a ademeni Ex.: muiérè ásta o tăt adătuít pă mâ´ţi
(a) Adipá, adíp a da apă la animale Ex.: adipátai váčilì
Ai Usturoi
(a) Alchezi a conveni, a bate palma, a conveni asupra prețului (prin concesii
reciproce); a se târgui

Aldămáş Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări. De obicei
aldămaşul îl dă cumpărătorul, “ca să aibă noroc la ce a dobândit”. –
Din magh. áldomás “cinstire” (de la áldani “a binecuvânta”)
(a) Aldí, aldésc a slăvi (pe Dumnezeu): Zo tj˚aldjascî!
(a) Alduí, alduiesc A binecuvânta; A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani “a
binecuvânta”
Aleán, -uri Durere sufletească, necaz, întristare; Dor, melancolie; Duşmănie, ură,
vrăjmăşie, pică; Încet, agale. – Din magh. ellén “contra”
Aleú acont Ex.: dát’am aleú jumatatj
Alipuí a se aşeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. – Din magh. alapitni
Altmíntrea, (amintrilea, Altfel, Altcumva – Lat. alia menta; Lat. altera mente
altmintirea)
(a) Altoi a bate (pe cineva) cu putere; a da unei plante caracteristicile alteia cu
ajutorul unei ramuri mici
Amin Adevarat! Asa sa fie! (ca forma de incheiere la texte religioase).
Credinciosul, la sfarsitul rugaciunii sale, mai atrage inca odata atentia
cui s-a rugat sa tina minte ce i-a cerut (ad-mens > admen > ammen >
amin)
Amu Acum; Ex. Amu ni! - Chiar acum; Amu ni iaca!
Ananghie Situație dificilă, grea, în care se află cineva, strîmtoare, necaz, nevoie
(bănească). – Din ngr. anánki „nevoie”
Apăi Atunci
Apú adv.: 1. apoi 2. aşadar
Arác (aráci) Par pentru susținerea viței de vie; Țăruș. – Var. harac, (h)arag; cf. tc.
herek, bg. harak
(a) Arăci a pune araci
(a) Ardicá arădicá: a ridica
Aroc sanţ
Arşeu, Harşeu hârleţ
(a) Asprí a întări Ex.: nu tj’aspréştj cu njiştj pălíncî?
Aşe Aşa Ex. aşe ş-aşe : şi aşa, şi aşa
Așíjderea, așíjderi tot așa, la fel; asemenea; absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar,
deopotrivă, exact, identic, întocmai
B
Ba Nu
Bace apelativ folosit pentru fraţii mai mari
Badog doză (de suc, bere etc), butoi
Bai belea, necaz; deranj Ex.: poftíţ lúntru, niciun bai nu’i
Balmoş mămăligă cu smântână; mâncare ciobănească făcută din caș dulce de
oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai; amestec de jintiță,
caș, făină și unt prăjit în tigaie [din magh. bálmos]
Baraboi, barabule cartofi
Barem Măcar, cel putin
Bat Beat
Bátăr Măcar, chiar, cu toate că, cel puţin; barem
a Bâiguí a Aiuri, a vorbi fără înţeles
Básama pesemne, se pare, probabil
Bazacónie (-íi) (Înv.) Nedreptate, strîmbătate; Extravaganță, lucru bizar, aiureală, de
mirare, de necrezut; minunăție; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. Sl.
bezakonije „nedreptate”
Băgău tutun mestecat [din magh. bágó]
(a) Bălmăjí A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a

bombăni; a boscorodi
Băncădit, băncădită amărât, abătut Ex. De ce eşti băncădit, fecior ?
(a) Băndălí (pe cineva) a prăda (a jefui in lipsa victimei), spre deosebire de a tâlhări (a jefui
in prezența victimei) - Derivat din (a) vandali(za)
(a) Băní (de cineva), a-i fi milă (de cineva)
bănjésc
(a) Bănuí, bănuiesc A se supăra, a se întrista, a se necăji; A regreta, a se căi. Îmi bănuiesc
= îmi pare rău (Țiplea 1906): „Crede și ți-i bănui / Ce copilă eu mi-oi
si” (Viman 1989: 269); A duce dorul. – Din magh. banni
Bărbânţă vas de lemn în care se ţine lapte sau brânzeturi [din magh. berbence]
a (se) Băsădí a (se) Vorbi, a sta de vorbă; a sta la taifas Din sl. beseda, magh.
beszéd
Bâlci Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante
și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig.
(Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală, tărăboi, tevatură – Din magh.
bolcsu
(a) Bășcăli, bășcălesc a lua in derâdere, a glumi, expr. a lua în băşcălie, a face băşcălie (a
glumi)
Beléngher (-re) Arg.) Membru viril. Țig. pelo „testicul”, prin intermediul țig.
pelenghero „cartof”; Expr.: a beli belengheru’ : 1. a o încurca, a avea
probleme Exemple: „ai belit belengheru, Nelule dacă te aude nevastă-
ta că vii la ora asta, matol şi fără biştari”; 2. a nu face nimic; a freca
menta
Exemple: „iar beleşti belengheru’mă? te-aşteaptă raboteza, şomează,
plânge după tine”
(a) Belí, belésc a jupui pielea; a suprataxa (finanţe) Ex.: m˚o belít dji banj
Bendéu Stomac, burtă. – Din magh. böndö
Beteág Bolnav - Din magh. beteg “bolnav”
Beteşig (pronunţat si “bechieşig”): Face referire la o problema, o boala
Berc pasune
Bertiţă un fel de panglică cusută cu mărgele colorate ce se pune pe cap la
mireasă
Beşíca rezultată de la porcii, boii şi vacile sacrificate; se umfla, se punea la
uscat agăţată în cui; în ea se păstra brânza, la răcoare
(a se) Beşíca a se irita (si ca stare de spirit)

(a) Beștelí (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu
insulte; admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra; A trata cu
vorbe ofensatoare; a batjocori; a dezonora
(a) Bibili A acorda o foarte mare atenţie unui lucru; a rezolva o treabă, a îngriji
de ceva/cineva cu mare atenţie la detalii
Bibol, bdjíbol Bivol
Bicáș Cremene; piatră albă de râu; Cŭarț. Nisip alb p. fabricarea sticleĭ;
Bulgăre (petricică) de cŭarț – Din magh. békasó „sarea-broaștei”
Bică taur
Bidivíu (bidivíi) 1. Armăsar, cal arab, cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu
cu sânge de argint – 2. (Arg.) Băiat, flăcău, Fig. Om impetuos: ia
oprește-te, bidiviule!, opus la mârțoagă, gloabă
Bineţe (Pop.; în expr.) A(-si) da bineţe = a (se) saluta
Birău primar, conducator al satului
Birăie primarie
Bírt Crâşmă (de ţară); cârciumă, bar
Birtáş Crâşmar, barman

Bistoş Cu siguranţă
Bitang copil din flori; copil nelegitim; bastard
Bitangăú, bitangăí vagabond
(a) Bleoşti a clipi Expr. abia mai poate bleoşti - abia mai poate clipi
Blid Veselă (vasul, nu persoana)
Blóder/blóidăr, blóidăre cuptor cu lemne, care se află lângă sobă şi în care se gătesc de obicei
prăjiturile
Boactăr servitor la primărie, paznic; controlorul de bilete de pe tren
Bobîrnác (bobîrnáce) Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului
arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare; Aluzie
răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva; Mustrare - a primi bobîrnace
Bódi uliu, erete Ex. ni, că l-o fo’ luat bodiu!
a (se) Boí a (se) machia strident
Boc un fel de inchizatoare la pivnita; o bucata de lemn pe care se bate
coasa
Bojoci Plămâni
Bold/Bolt Magazin
Bolund Nebun
Bombalăú Prost
Borhaz casa vinului, magazie de vinificatie (unde se tin ustensilele pentru
prepararea vinului) - din magh. bor - vin ; haz - casa
Borhot ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după
ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc
(a) Borî a deborda, a vărsa, a voma, a vomita, a da afară pe gură alimentele
din stomac
Bortă Gaură
(a) Boscorodí A vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a bodogăni; a bolborosi; a
bombăni; a bălmăji; tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând
diferite lucruri; a cicăli; a morocăni
Bóşc, bóșcă, bóște pivniță mică; butoiaș, butoi
Boşcă, boşte pălăria de la floarea soarelui
Botă, bote bâtă, băţ; Ex. a fi botă – a nu şti nimic
Boţi Sarmale
(a) Boţi a mototoli, a impatura
Box crema de ghete
(a) Boxăli a da pantofii, cizmele cu cremă
Bozgoane vraji, descantece; reg. de pe Valea Somesului
Brámbura Fără rost, fără căpătâi, fără noimă; de-a valma, în dezordine, aiurea,
alandala, anapoda – Et. nec.
Brăcinar curea sau altceva sa tina pantalonii
Brấncă Mână – Lat. branca “labă”
(a) Brấncăli a-si da mana, a se saluta
(a) Brấzgấia a picura, a stropi usor (despre ploaie)
Brebință Roabă
Bríşcă Briceag, Cuţit ce se închide în plăsele de lemn, de fier, de os, purtat
mai ales de bărbaţi şi folosit îndeosebi pentru a mânca Ex. Djin brişcî:
clísî cu pítî / malaí cu čápî
Broboánă, borboánă boabă, bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane;
bubuliță, picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans.
Agrișă
(a) Boscorodí (désc, -ít) A face farmece; A vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a
bodogăni; a bolborosi; a bombăni; a bălmăji; A deranja mereu,
reproșând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni - din Mag.

boszorkányos „a face farmece”, ucr. božkorodity
(a sta) Buburez (a se) lăsa pe vine
Búche, (búchi) (înv.) Caiet, Carte; A doua literă a alfabetului chirilic; Literă în
general; Pic, strop, nimic.; Derivat: bucher: (elev începător; novice;
elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi);
(a) Buchisi (var. buchisa): a silabisi; a învăța
Buchiseală lucrare școlară, învățătură
Bucinắ, bucine Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de
astăzi. - lat. bucina
(a) Bucina a ţipa, a plange tare, a face zgomot mare
Budă W.C., căcătoare
Bugắt Destul, suficient, de ajuns, prea mult
Bughi sau Budigăi Chiloţi (cu manecute)
Buh a-i merge buhul: a fi foarte cunoscut
Búhă Bufniţă
Buhái (buhai) Instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului
nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc
de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul
unui taur.
(a se) Buhăí (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură
etc.); A deveni puhav la față
Buiác Zburdalnic, nebunatic, sglobiu; nechibzuit, exaltat, nebun, aiurit;
(despre plante) Care crește foarte repede și mare; (despre ființe) Care
este foarte vesel și energic; neastâmpărat
Buleándră Haină veche, ponosită, zdreanţă
(a se) Buli a (se) strica, a (se) deteriora
Bulz (Pop.) Cocoloș; Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de
oaie sau urdă [Termen ciobănesc de origină obscură]
Burduhan, burdihan, burtă mare
burduzan
Bumb, Bumbgi Nasture, Pastilă (Ia-ţi bumbii = Ia-ţi medicamentele, pastilele)
Búte Butoi din doage de lemn în care se ţine vinul
C
Cadă vas mare de lemn pentru strans strugurii
Cafă cafea
Caier gramadă de lană, in sau cânepă ce este pusă pe o furcă pentru a fi
toarsă manual
Cancéu Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide – Din magh. kanczó
“carafă, cană”
Candalău un fel de sobă mai mică
Cantă cană mare de apă
Capciu nebun
Carte scrisoare
Carfiol conopidă
Cazánie (cazánii), 1. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie,
îndemn. – 2. (Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie. –
3. Dojană, mustrare. – Sl. kazanije
Cáznă (cázne) 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă,
muncă, strădanie. Sl. kaznĭ
Câcădări Măcieșe
Căldárè, caldárè vas pentru apă, dar şi pentru fiert (pălincă, mnjérè dj prunji, la
animale etc.)

Căpăluit săpat, prășit, operaţie realizată de obicei de două ori pe an pentru a
săpa buruienile din culturile de cartofi sau porumb; reg. de pe Valea
Somesului
(a) Căpăta (a) Primi
Căpătâi Perină (bănăţean)
a (se) Căpătui A(-și) face un rost, o situație; (Fam.) A (se) căsători, a (se) așeza, a da
la casa sa Ex. a căpătuit doi feciori și două fete; (pop.) a oploși. (A ~
pe cineva într-o slujbă.)
Căpătuială Acțiunea de a se căpătui, procopseală, îmbogățire, parvenire, rost,
stare, avere
Căput Poartă
Cărălabă Gulie
Cătană soldat, militar [din magh. katona, tc. katana, pol. katan]
Cătănie serviciu militar
Cătran hârtie bituminoasă [din scr. katran, magh. katrány, tc. katran]
Cătrănit Supărat, Abătut (adica negru de suparare ca si catranul)
Cătrenţ dulap vechi de bucătărie, vezi credenţ
(a) Căpăci a bate, a invinge
Căpeneág, (căpenegaş, Manta, pelerină Expr.: Căpeneág după ploaie - ceva nefolositor,
chepeneag) tardiv
Căscanea basma
a Cătá a căuta pe cineva; a investiga, a cerceta; a-si vedea de..
Căuáci Fierar, potcovar, faur
Căúşu un fel de lingură mare, de formă elipsoidală, cu coadă, utilizat
pentru măsurarea făinii sau grăunţelor, ori pentru scoaterea făinii
din saci sau ladă.
(a se) Căzni (a se) Trudi, Chinui
Ceampaș infirm la picioare, care cand merge nu are labele picorului paralele (ca
Charlie Chaplin)
Ceauónu pentru făcut mămăliga sau pentru fiert cartofi, lapte etc.; cu
funinginea de pe fundul ceaunului se lustruiau cizmele şi încălţările
(vezi ţîpélìlì) sau se înnegreau mustăţile şi sprâncenele, fiind
folosită şi la obţinerea cernelii pentru şcolari
Ceauónu cel márì În el se fierb hainele şi tortul, dar şi zărul de la caş pentru obţinerea
urdei
Cept, chiept piept
Cergă Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol,
velință, scoarță; velință țărănească de pat Expr: cât ți-e cerga, atât te
întinde; Se gândé la măritat / Și n-are cergă pe pat ; Adăpost din
ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul; . – Din bg., scr. cerga. Cf.
magh. cserge
Ceteră Vioară
Ceteráş Cântăreţ din vioară (ceteră)
Cheaún Adormit, Somnoros, Beat, Ameţit, Obosit, Zăpăcit
Chéhe Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e)
(a) Chehelí A tuşi
Chemător fecior care invită la nuntă
Chemeşă cămaşă
Cheneș cineva dificil
Cherestul direct, de-a dreptul (se referă la direcţia de mers), vezi crestul
Chetre, Chietre Pietre
Chetreţ adăpost pentru găini
Cheţ șmecher

Chiatră piatră
Chibzuí A judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a
medita, a presupune, a face supoziții; A dispune, a organiza, a plănui.
Mag. képezni
Chichirez şmecherie, şiretlic Expr. care-i chichirezu’ ? - care-i şmecheria ?
Chiept piept
(a se) Chiereti a se intoarce (de undeva); Ex. te-ai chieretit? - te-ai intors ?, a chierti -
a reveni, a veni inapoi
Chimeșe cămașă
Chină Noroi
Chindă Coridor la intrarea intr-o casă ţărănească, tindă
Chindeu prosop, șervet, ștergar
Chindie (Pop.) Timp al zilei către apusul soarelui; Loc de pe bolta cerească
unde se află soarele pe înserat; vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez,
(prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică
pe la apusul soarelui.); Numele unui dans popular asemănător cu
sârba; melodie după care se execută acest dans; Serenadă sau concert
nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului; La
curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și
surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile
curțiĭ se închideaŭ – Din tc. ikindi. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija
a (se) Chinzuí, chinzuiésc a (se) chinui
Chitít, -ă Chibzuit, socotit, serios: om chitit la minte; Ochesc, țintesc, îndrept
lovitura: aĭ chitit bine!; (a) Chivernisí (chivernisésc, chivernisít): A
cîrmui, a conduce, a administra; A călăuzi, a sfătui; A procopsi, a da
cuiva mijloacele de trai; A aproviziona, a îndestula; A-și crea o
situație materială bună în viață, a se procopsi; A dobândi prin muncă
și sârguință; a aduna; a strânge; a agonisi
Chip Poză
Chiţibuş fapt, detaliu lipsit de importanţă; şmecherie, şiretlic
Chisăliță zeamă de poame (cireșe, prune) fierte; Compot, hoșav, fertură de
fructe cu zahăr orĭ fără zahăr; (fig.) să mă facă chisăliță de bătaie. Ex:
„Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița”
Ciledghi copil
Cimilitúră ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare; creație
populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric și metaforic, care cere
identificarea unui obiect sau a unei ființe;
(a) Cimilí a spune o cimilitură; a da de ghicit (o ghicitoare); a transpune într-o
cimilitură
Cingateu clopoţel [din magh. csengettyû]
Cingeu prosop; reg. de pe Valea Somesului
Cinoş Frumos, Arătos
(În) Cinste gratis, gratuit; Ex. calul căpătat în cinste, la dinţi nu se c’otă
Cioárici pantaloni groşi, pentru iarnă
Cioci papuci împletiţi din lână [din magh. csucsa]
Cioci radacini ramase dupa seceratul tuleielor
Ciolovec Copil
(a) Ciondăní (-nésc, ít) A bombăni, a bodogăni; A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creație
expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag.
civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a
certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089).
Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui
terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f.

(ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă).
(a) Ciorsăí (ciorsăiésc, 1. A răzui, a curăța cu rașpelul. – 2. A tăia, a ciopîrți cu instrumente
ciorsăít) proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade”
(Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure
tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var.
gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente
nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai,
rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela);
certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au
provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul
aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune
în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan,
s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan.
Cf. cirtă
Ciotornă, Cetârnă semijgheabul de sub stresina (stresina) prin care apa de pe acoperis
merge la burlan si se scurge la pamant
Ciosvîrtă (ciosvấrte) 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Băț care
provine dintr-un lemn tăiat în patru părți. – 4. Parte, bucată de carne,
halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. cf. bg. četvrŭtŭ, sb.
četvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți)
Cioveş Derbedeu, Smecher de pe strada care se da mare
Ciovéi (-íe) Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare,
și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl.
čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat,
ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă.
După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se
referă la sb. čivija „lemn”
Cipcă dantelă [din magh. csipke, scr. cipka]
Cirighele Minciunele pe limba din ardeal, csoroge, pe o alta limba din Ardeal,
scovergi cred ca prin moldova.. gogosi si probabil mai sunt si alte
denumiri...
Ciripă, Ciripuri Ţiglă, Ţigle de pe casă
Ciubăr vas din lemn de formă tronconică cu una sau două urechi si cu un
fund, spre deosebire de butoi care nu are urechi, are două funduri si
formă de butoi
Ciucalău știulete de porumb
Ciucuri Pantaloni
Ciufut (Om) zgârcit, avar; (Om) cu toane, prost dispus
Ciumăfáie (bot.; Datura stramonium) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.)
bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală,
tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-
porcului. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu
semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur
Ciumurluí, ciumurluiésc 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi
secat (de muncă), a slăbi, a se anemia; din ung. csömörleni, a-țĭ fi
greață, d. csömör, greață
Ciupalac, ciupalaci (glum.) ins, individ, tip; tovarăș
Ciupă cada de baie
(a (se)) Ciupăi a face baie
(a) Ciupili (puiul) dupa ce se taie puiul, cu maruntaiele in el, se opareste si se ciupileste,
adica se smulg penele
Ciurdă, ciurde turmă, cireadă; Ex. No ho mă, că nu eşti la ciurdă!
Ciurdar, ciurdari văcar, păstorul turmei de vaci; Ex. Vorbeşti urât ca un ciurdar.

Ciurigauă / Cirighele Gogoașă / Gogoși
Ciúru un fel de sită mai mare şi cu găuri mai rare, pentru curăţat grâul sau
seminţele; cel pentru
cocóş din grăunţe de mălai era făcut din tablă, putând avea şi o formă
mai lunguiaţă, cu coadă
Ciútură Vas din doage sau dintr-un trunchi scobit care serveşte la scos apa din
fântână
Citov întreg, sănătos (la minte), nevătămat, zdravăn teafăr
Clácă Muncă prestată benevol în folosul cuiva, urmată de o petrecere
Clăditură, clădituri Căpiţe de fân de dimensiuni mari
Claie, clăi Căpiţe de fân de dimensiuni mai mici
Clámpă Clanţă, Zăvor la uşă
Clăpaci, colopaci Ciocan
(a) Clătări (a) Clăti
Clisă, clísî Slănină
Clop Pălărie
Cloţan şobolan
Cloţă Cloşcă
Coarbă este o unealta (suport) in care se fixeaza burghiul ori sfredelul cu care
se gaureste.(masina de gaurit presupune daca nu motor, cel putin doua
roti dintate de amplificare a rotatiei)
Cócie Trăsură; termen atestat doar în Maramureş, Sătmar; în Transilvania se
foloseşte hinten; în Muntenia şi Moldova, trăsură
Cocirlău odaie cu scule de tot felul
Cociuoanji, Cuociuoanji răcitură, piftie
Coclauri Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri
prăpăstioase; Ex. A umbla pe coclauri - a umbla fără rost; a
vagabonda
Cocolóș Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică;
bulgăre, boț1, ghemotoc; Bulgăre mic și compact de faină, de mălai
etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine
amestecată
(a) Cocolóșí A (se) face cocoloș, a (se) mototoli; A trece cu vederea sau a ascunde
lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva; A răsfăța, a răzgâia;
A (se) înfofoli
Cogeac acadea
Cohe Bucătărie
Colac Cozonac
Coleşă mamaliga; reg. de pe Valea Somesului
Colniță, cuólniţî încăpere lângă grajd şi şură; anexa de lemn de pe langă casă
Colompire, colompiri Cartofi
Colonie, colonii Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau
într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din
strămutare
Colopaci Ciocan [din magh. kalapács]
Comândare masă (pomană) la o inmormantare, praznic
Combinezon Furou [din fr. combinaison]
(de) Comédie de râsul lumii
Concí cu strabism
Conci Coc [din magh. konty, scr. konča]
Conie Bucătărie [din magh. konyha]
Conopei Canapea [din magh. kanapé]; lada de zestre
Contrăuş cîntaret la vioara care doar tine ritmul, are si mai putine corzi

Cooperativă Magazin alimentar/universal satesc
Copârşeu Sicriu
copíl Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod; Cui de
lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al
porții, cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru
[!] și ține ușa închisă
(a) copilí A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili; (reg.) a
pui (~ de lăstari o plantă de cultură) – Din copil
Coptil Copil
Corastă primul lapte dat de vacă după fătare
Corbaci Bici
Corhaz, corhazuri spital; Ex. o fo’ beteag şi l-o luat la corhaz.
Corobeţe Fructe uscate
Cosoí cuţit mic făcut din fier de coasă
Cosór, cosóru Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în
pomicultură, dar şi pentru carne, verdeţuri etc
Costréie (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum
halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă
costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212) Cf. bg.
koštrjava
Coș 1. unealtă portativă de răchită sau de papură, în care se pun poame,
proviziuni, rufe; coșul pieptului, numele popular al toracelui: fiind
rupți în coș de foame și de sete CR.; 2. partea ce rămâne dintr’o vită
tăiată căreia s’a luat ciosvârtele; 3. împletitură de nuielușe în formă de
coș de prins pește; 4. conținutul unui coș: un coș de pere; 5. Mold.
împletitură de nuiele ce înlocuiește loitrele și codârlele; 6. Munt.
acoperământul mobil al unei trăsuri; 7. copaie pătrată, largă și
îngustă, de turnat grăunțele ce cad apoi între pietrele morii; 8. canal
prin care fumul sobei e condus în pod sau peste acoperișul casei
Coş ~uri Bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca
urmare a inflamației glandei sebacee, acnee. - lat. cossus
Coşarcă coş de cărat [din bg. košara, scr. kòšara]
Coşcă, coşte pătrat, pătrăţel; Ex. caiet de matematică în coşte
Coşconar coteţ de găini
Coştei locul unde se ţine porumbul
(a) Coştoli A gusta – Din gustuli, gusta vezi si Cuştuli
(a) Cóta (a) Căuta
Cotarcă locul unde se ţine porumbu
Cotlon, cotloane Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș; Scobitură în malul unui
râu, sub nivelul apei; Construcție de zid, suport solid de fier sau
înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază
cazanul la fiert; Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești.
Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a
trândăvi; Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. – Din magh. katlan
Cotonóg (cotonoágă) Șchiop; Invalid din Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi
„paralitic”
Cotonogeală, cotonogeli Bătaie zdravănă. – Cotonogi + suf. -eală
(a) Cotonogi, cotonogésc a bate zdravăn pe cineva, a-i rupe picioarele; A se îmbolnăvi de
picioare; a șchiopăta; (Despre animale) A ologi. – Din cotonog
Covăsală iaurt folosit pentru fabricarea laptelui acru de casă
Covârșitor Care covârșește; copleșitor, foarte mare, dominant, extraordinar,
pătrunzător, sfâșietor (O impresie ~oare.)
Cracoş crăcănat

Credenț dulap de bucatarie [din germ. Kredenz]
(a se) Credinţa (a se) Logodi
Creiţár Emisiune monetară a împăraţilor Casei de Habsburg (1624-1716);
subdiviziune a talerului
Cremeş cremşmit
(a) Crepá, crep a crăpa; a despica lemne; 3. (fig.) a fi invidios
Crestúl De-a curmezişul - Probabil din cresta (der. regr. din creastă)
Croampe, Crompe Cartofi
(a) Cucăi (a) Moțăi
Cuculbău Melc
Cucurbătă Dovleac
Cucuruz Porumb
Cufăr valiză, geamantan
(a (se)) Cufuri a avea diaree
Cujmă, Cuşmă pălărie din blană de miel
(a) Culdúşi, Culdúi a cerşi, a se milogi
Culdúş cerşetor
Cuokérţi bibilici
Cupéț (cupéți) Comerciant, negustor; Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a
cumpăra”, cf. bg. kupec și precupeț.;
(a) Cupeți a face comerț
Cupeție comerț; sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț
Cupurseu Sicriu, vezi Copârşeu
Cur anus, dos, fund, popou, șezut – Lat. culus; se refera la corp, gradina
nu are cur, are fund(ul) gradinii; Ex. a avea un băț în cur expr. (vulg.)
a avea mersul țeapăn; a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a
nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul; a-l durea în cot / în cur expr.
(vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent; a linge în cur (pe cineva) expr.
(vulg.) a linguși (pe cineva); a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.)
a lua loc, a se așeza; a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși
(pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva); a se
băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi
inoportun; a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra;
a se enerva, a se înfuria; a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1.
(d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și
asuma un risc; cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele
necesare; femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie
exagerat de slabă; gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă
atrag după sine regrete, repercusiuni; mută-ți curul! / fundul! / hoitul!
expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici!
(a) Curá, Cur a curge
Curătúră, curătúri teren defrişat
Curechi Varză
Curpapir (sul de) hârtie igienică
Curpator platou pentru taiat alimente; unealta de introdus pita in cuptor (mai
rar in tast), care are o parte rotunda cu diametrul de 25-50 cm cu o
coada lunga de 1-1,4m
Custúra Un cuţit fără plăsele, făcut adesea din “gură de coasă”; avea, ca
mâner, o cârpă înfăşurată şi legată cu aţă sau dropt (sârmă); era
utilizată şi pentru bărbierit, în loc de brici.
Cúşer (cuşăr, coşer) (ref. la alimente) Curat, nespurcat; pregătit după ritual; (fig. şi fam.)
Aşa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de
“curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cuşer. – Cf. ebr. kâscher

“curat, ritual”
Cuştulí A gusta – Din gustuli, gusta (< lat. gustare)
Cúte Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau
briciul) – Lat. cutem
Cuţât Cuţit
Cutruli răvăşi, a întoarce pe dos
Cuvertură pătură; reg. de pe Valea Somesului
D
Dalb Alb,, imaculat “Florile dalbe” (ref. în colinde). – Din alb (< lat. albus)
Dăngălắu Tăntălău, tont – Probabil din dang, danga “care imită sunetul unui
clopot”
Dángăt Sunet rar și prelung de clopot mare
Dăráb Bucată, porţie, felie – Din magh. darab “bucată”
Dărălắu Râşniţă, Teasc, un fel de zdrobitor prevăzut cu lame folosit pentru
mărunţirea fructelor, se foloseşte mai ales când se face pălinca
(a) Dărăli a mărunţi folosind dărălăul, a da la dărălău
Dăsagi, Desăji un fel de traistă dubla facuta astfel incat sa poata fi dusa pe umeri
intr-o pozitie de echilibru; se fac din pânză de cânepă sau din lână;
sunt dubli, cu gât lung, ca să poată fi purtaţi pe umăr sau pe şa; la
gură se leagă cu baiere; sunt folosiţi la transport pe distanţe mai mari
Dâmb Deal, colină – Din magh. domb “deal”
Détilin Separat
Dejdioca a scoate samburii din fruct
Dejghina, dezghina, A separa, a despărți, a se desface in bucati, a dezuni, a învrăjbi -
deșghina Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat
modern prin analogie cu îmbina, combina
Desfăca a desface boabele de porumb de pe cocean; uneori la fel se numeste si
procesul de indepartare a panusilor
Desluși (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice
(de altele de același fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde;
a diferenția; (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a
lămuri; a limpezi; a clarifica; a elucida; (texte scrise într-o limbă
străină) A face înțeles; a descifra. Din bulg. doslušam, sl. slovă
Deţ Unitate de măsură pentru lichide, echivalent cu 25 sau 50 g. Uzual: un
pahar de horincă
Dialuachie răzălite sortiment de paste fainoase pentru supe, realizate prin răzuirea
aluatului
Dieje butoi de lemn pentru pus varza la murat
(a se ~) Dilí A lovi, a bate, a bătuci, a tasa (pămantul); Ex. „Soarele-l ardea, /
Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea”; A năuci în bătaie; A
înnebuni, a se țicni; A fura, a șterpeli
Dilíu Nebun, Năuc, Zăpăcit
Dindărắt În partea din spate; din urmă; dinapoi; în spate; posterior
Diug miros urât
Diznotor evenimentul, procesul de tăiere a porcului
Dodolóț, -oáță rotunjit(ă), grăsut(ă)
Doftor Doctor
Dog Suprafaţă din lemn folosită în bucătărie pentru tăiat
Doga inel de metal care tine butoiul
(a) Dohănii, Duhănii a Fuma
Doldora Umplut, plin, îndesat peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur
Dormeză un fel de pat

Dosoi prosop de bucătărie
Dricar Plapumă de pene
Dripălí a bătuci, a încâlci (cu picioarele), a bătători pământul
Droáie În număr mare
Drod, Drot, Drout sârmă, sârmă tare de balot
Drojder, drojderi beţivan, alcoolic, băutor; Ex. nu mai sta acolo ca un drojder, hai la
joc!
A drojdi a bea, a consuma băuturi alcoolice; Ex. hai ş-om mer’e la drojdit!
Drug Zăvor
Druţ colţ de pâine
Dubaş suspect, dubios, îndoielnic
(a) Dubí a Argăsi, a Tăbăci, a Strica prin lovire
Dudán Prost, prostalău, tolomac
(a) Duhní A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori Ex.:
duhnește a mahorcă, duhnește a muced
Duleu drum intre parcele de teren
Dumevoastă, Dumeta dumneavoastră, dumneata
(a) Dumnica (a) rupe felia de pâine în bucăţi care se înmoaie în mâncare
Dumnicat (de pâine) fărâmitură (de pâine)
Dúnă Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar
Durgălău instrumet pentru văruit pereţii in interior care dă anumite forme
(a) Duriga a rostogoli
Dúşcă Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghiţitură –
Din srb. za dušak “fără să respire”
(a) Dustuli, Dunstuli (a se) răci încet acoperit cu o cârpă (despre borcane cu gem, zacuscă
calde);
E
E! aproape la fel de popular ca No-ul... intraductibil... multi-semantic,
intr-un fel echivalat cu semnul de exclamare !
F
Fain Frumos, mişto
Fáur (fáuri): Fierar; Varietate de gîndac, lunguieț și subțire, păros, de culoare
castanie (Elater segetum); (Pop.) luna Februarie; a forja; a crea, a
inventa; făurăreasă, făuriță - nevastă de fierar
Făcăléț Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea
foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – [din magh. fakalán]
Făcătúră Fermecătură, vrajă: “Se presupune că în trecut cuvântul «descântec»
avea un sens mai restrâns, existând şi antonimul său «încântec»
(făcătură, fermecătură, vrajă ş.a.)”
Fărcitură Capiţă de fân (asta-i de prin zona Dejului)
Fărină Făină
Fârtát Frate de cruce; prieteni legaţi prin jurământ până la moarte; Termen
cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i
arate prietenie; Prieten, tovarăş, ortac
a (se) Fâţăí a (se) Agita, a nu avea stare, astâmpăr
Fârţâcuş corcodus; reg. de pe Valea Somesului
Fedeu, fedjéu capac, din lut sau din tablă, pentru oale. vezi Fideu [din magh. fedõ]
Fele unitate de măsură de ½ litri [din magh. fele]
(a) Felelí (a) garanta
Felcer Asistent sau Doctor ( unul care stie tot)

Ferchezuit (despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă,
elegant; gătit, dichisit
Ferie Tigaie
Fest Mereu, tot timpul
Feştánie Slujbă de sfinţire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcţii
noi
Feşteálă Vopsea
(a) Feşti (a) Vopsi [din magh. festeni]
Fideu Capac de oală
Fiioc Sertar
Finjă, finje cană de diferite dimensiuni, din lut, zmălţuită, ulterior şi din sticlă sau
din tablă, cu coadă, pentru băut apă, lapte, dar şi vin etc. Ex. o finjă
de apă
(a) Fircălí, -esc A mâzgăli (cu creionul, pe hârtie); A scrie urât. – Probabil de la fir
Firez fierestrau
Firhong, fironguri perdea; Ex. cu fironguri casa arată altfel
Fișjlog cutie de lemn in care se duc purceii la piaţă
Fiteu Sobă cu plită pentru gătit
Fizele şireturi
Flaster Beton
Flit rât de porc
Floaşter Trotuar
a (se) Floşti a (se) strâmba ceva obiect, a (se) topi/uda/inmuia, a (se) transforma
din tare in moale
Foale abdomen, burtă, pântece, stomac; suflătorul fierarului care dă la foale
Focare ei` focare! - „la naiba”; bat-o focarea! - „s-o ia naiba”
Focăriţă chibrit
Foită, foite, foaită fel, soi, tip Ex. un coptil de foită re’! Cum ţi-i foita ? Ştiu ce foită
porţi !
Foştioroagă claiţă de fân folosită mai ales in perioadele ploioase; după ce fanul s-a
uscat sunt sparte şi se fac clai mai mari
Fotag furtuna cu trasnete
Foitaş viscol
Font jumătate de kilogram
Fotoghin Petrol
Fotroş, fotroşă destrăbălat, dezordonat; Ex. un coptil fotroş
Fúnar Frânghier; cel care confecţionează frânghii, funii
Fúndu păńtru mămălígî făcut din lemn, de formă rotundă sau lunguiaţă, pe el se răstoarnă
mămăliga din ceaon.
Fundurélìlì din lemn, rotunde, utilizate pentru acoperit oalele
Furdulaş parcelă de pământ
(a se) Furduli (a) aluneca pe gheaţă
Fus obiect din lemn folosit in procesul de tors, pe care se strange firul de
lana;
a Fuşări/Fuşeri A face un lucru în grabă, de mântuială, superficial. – Din germ.
Pfusch “lucru făcut de mântuială”
G
Gaci pantaloni, fusta pantalon din costumul popular al barbatilor salajeni
Gáliţă Pasăre de curte, orătanie; găină
Gázdă Stăpânul casei. – Din magh. gazda “stăpân, bogat”
Găzdoáie Stăpâna casei; femeie harnică şi avută

Găbănaș anexa in gospodarie; uneori cu sens de hambar/granar, alteori chiar
bucatarie de vara
Găoază, găoaze anus; vagin; (peior.) fată; femeie; (pare să provină din lat. cavum =
gaură (cf. găoace)
Găteje bucată de creangă subţire, vreasc, lemn Ex. du-te adă un braţ de
găteje să punem pe foc
Găvan Polonic
Gerunzi genunchi
Gîlceávă (gîlcévi) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două
sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă
Gârteni, Gârtene sortiment de paste fainoase pentru supe, de formă tubulară, cu striaţii
Gâtlegău cravată
Gheip masina. ex: de cusut
Gherbevoş, gherbe instrument de metal indoit de miscat lemnele in foc
Ghézeş Garnitură de tren – Din magh. gõzõs “cu aburi” (din gõz “abur”)
Ghină găină
Ghiufă, Diufă chibrit [din magh. gyufa]
(a) Gini a observa, a vedea, a zări
Glajă sticla; reg. de pe Valea Somesului
Glămujdi a protesta, a face galagie
Gloată Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură;
norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime; (depr.)
adunătură, scursură, strânsură, șleahtă ; (În orânduirea feudală)
Unitate de infanterie alcătuită din țărani
Glod noroi; loc, teren, drum noroios
Goangă insectă
Godinaş purcelus
Gogonele rosii verzi murate
Goio Bila, sfera
a Goji (gojesc): a lenevi, a sta fara a face nimic...
Gomboți Papanași
Gorun Stejar [din bg. gorun, scr. gorun]
Goz, -uri Rest, gunoi, mizerie
Gozeriţă Făraş
Grăítor (la nunta) prezentator, maestru de ceremonii, urator, strigator, vornic,
staroste
Griţari Bani mărunţi
Grof, -i Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte
Groștior Smântână
Grumaz Gât, Beregată, Gâtlej
Gudă Cătea
Gugúţ A sta pe vine; ghemuit
Gulaş mâncare de cartofi [din magh. gulyás]
Gulea Cireadă
Guleș Văcar
Guriţă Sărut
H
Halău adăpătoare pentru animale; plasă cu ochiuri mari, năvod
(a) Halbării (a) Tulbura

Hanorac jachetă de vânt, în general cu glugă
Hazná azin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și
decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de
gospodării; p. ext. latrină; (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în
care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de
preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne
Háznă Folos
Hăbăuc Zăpăcit
Haios (Fam.) Plin de haz, amuzant, simpatic, nostim
Haioș Haioșul este o prajitură ungurească, raspandită in Ardeal si in Banat.
Un haioș reusit este, probabil, cel mai fin foietaj pe care l-a gustat
cineva vreodată. Prajiturii ii este specifică osanza de porc cu care se
fac impachetările aluatului – denumită la bănăteni “untura mare” sau,
in satele unguresti, “hai” – de unde si numele de haioș.
Hardughíe Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama;
clădire mare, goală, neproporționată; șandrama; (înv.) ruină,
dărâmătură; (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit
Hăizaș, Heizaj Acoperis
Hălădí, hălăduí A trăi undeva în voie, în linişte
(a) Hăhăí a râde tare, zgomotos
Hămesit foarte flămând, mort de foame; lihnit; lacom, nesățios, nesăturat
Hămnisit infometat
Hâd urât [din ucr. hyd]
(a) Hâhâí (despre porumbei) a gugui, a grunguni, a (în)gurlui; (despre oameni) a
râde pe-nfundate
Hârdăú un ciubăr mijlociu, folosit pentru aducerea apei de la distanţă pentru
spălatul hainelor, depozitarea mâncării pentru porci etc.
(a) Hârjoní a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva); (refl.) a
se juca, a se zbengui, a se drăgosti; a se lua la harță.
Hârleț Cazma
Hâtru Glumeț, Vesel
Heghi, hegy, hédi Vie, viţă-de-vie Ex. unde-i hediu de lângă casă?
Heába (hiaba) În zadar, zadarnic, degeaba
Hecelă darac; unealta de pieptanat lana
Hepa! interjecţie de genul „pârtie!”, se foloseşte oricând şi oriunde vrei să se
tragă cineva din calea ta
Heredie scandal sau masinarie necunoscuta (ex.: vazut-ai heredia ceie la
televizori?)
Heti deal
(a) Hi, hie (a) Fi, fie
Hibă cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, problemă
Hidede vioară
Hidedele cu tolcer Vioara cu goarnă; (hidede - vioara, tolcer – pâlnie; magh. tölcsér) este
o dezvoltare a ”viorii Stroh”, inventie patentata la Londra în 1899 de
un inginer electrician englez. Daca violinofonul lui Augustus Stroh îsi
dovedea utilitatea prin amplificarea sunetului slab al viorii în
studiourile în care se înregistrau placile de gramofon (înainde de
inventarea microfonului electric), vioara cu goarna a bihorenilor a
avut succes la nunti si petreceri, reusind sa razbeasca peste rapaitul
dobelor, sunetul taragotului si chiuiturile nuntasilor.
Hintă Leagăn
Hipocauţ beci, pivniţă
Hir, -e Fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare”; - din lat. filum

Hir, -i Veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” - din magh. hir „veste„
Hiretic, hiretică nervos, agitat; Ex. ce ai azi de eşti aşa hiretic!
Hrib, hribi ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare brună
Hirispor rumeguş
a (se) Hlizí a râde de nimicuri, a chicoti
Hoancă, hoance gură. Ex. a da din hoancă; ţine-ţi hoanca cee!
Hoáșcă, hoáște Denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; – Din ucr. haška
„viperă”
Hodină Odihnă
(a) Hoinărí a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.)
a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni,
a ștrengări. (Toată ziua ~.); a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin
Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.); a colinda, a cutreiera, a
peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda
Holtei Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar; Tânăr bun de însurat;
flăcău
Hong Voce (tare) [din magh. hang]
Honioş Murdar
Horincă ţuică sau palincă
Horliţ, horliţă murdar sau acoperit cu noroi. Ex. tătă te-ai făcut horliţă
Horompfogău Clește
(la) Hotar în câmp [din magh. határ]
Hover prieten
Hudă Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”
Huidúmă Persoană înaltă şi solidă
Huioş haină de lână
Hulugi tulpini de porumb
Hurdău un vas din lemn în formă de con în care se pun fructele date prin
dărălău, butoi
(a (se)) Hurducá A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a
(se) zgâlțâi, a (se) zdruncina ; (despre vehicule sau persoane în
mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare)
I
Ia’mu’ni acum, imediat - de la: Iaca, amu’ nită
Iagă Recipient din sticlă pentru lichide; glaje, sticlă
Icsoş cu picioarele în x, rahitic
Idá aşa-i ? - în sens de confirmare de către interlocutor a celor spuse...
Ie! Da!
Iertaş poiana
Ilắŭ, ileŭ, ileĭe Nicovală
Ilest drojdie
Ilish scaunul de la caruta
Imaş pasune
Inghie ? Unde ?
Io Eu
Io(a)i! Aoleu! Vai!
Ioság proprietate, moşie; avere, avuţie; animalele din batatura
Ipen, Ipene sănătos, normal, întreg (la cap); Ex. coptile, tu nu eşti ipene!
Irhă şubă
Iugăr unitate de măsură pentru suprafeţe agrare egală cu 0,5775 de hectare
Iute repede Din sl. ljutŭ

Iștalău grajd pentru cai
Î
(a o) Îmbulina a se încurca, a o încurca; a avea de înfruntat un necaz
(a se) Îmburda (a se) Dărâma/ Răstuna
(a) Îmbucá a gusta din mâncare, a înfuleca
a (se) Îmbumbá a închide nasturii la haină
Înaintaşi Ochelari
(a) Încelui (a) prosti, (a) păcăli pe cineva în paguba sa, (a) fura pe cineva, (a)
înşela
(a (se)) Îngloda, înglodí A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se
împotmoli (Fig) A face multe datorii - din (înv.) În + glod
a (se) Înhîi a (se) Îmburda pe-o parte, a sta să cadă
(a) Înjgheba A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține,
întâmplătoare și disparate); a înfiripa; (generic) A construi, a
întemeia; A face rost de...; a încropi; (averi) A aduna cu greu, puțin
câte puțin; A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv; a unei la
capete, a încheia: înjgheba bine bucățile uneĭ mese
Înlontru înăuntru
a (se) Înstruţá a (se) împodobi (cu struţ de flori); a se înfrumuseţa
Întinguş sosul de la tocană
a (se) Înturná a (se) întoarce – Lat. tornare
Îs sunt
J
(a) Jăli (a) jeli [din sl. žaliti]
Jaşcău un fel de borsetă purtată fie la gît, fie legată în talie
Jântiţă, jîntiţa (jintiţa): zerul de la brânză; se obtine prin fierberea laptelui de vacă uşor acrit
şi rezultă o brânzică mai dulce şi mult zer. Cred că ni s-a întamplat la
toţi, mai ales vara cand se acreşte mai repede (nu vreau sa spun
altereaza, pentru că este impropriu, laptele acrit nu este lapte alterat,
este doar faza intermediară spre iaurt) sa fierbem lapte şi să se
“adune”. Aceea este jintiţa
Jântuială, jîntuiala zer gras ce ramane dupa ce se framanta si se stoarce urda; este folosit
(jintuiala) de obicei la balmos; Eee, cu asta este o întreaga poveste. La stâna,
după ce se mulge laptele, se strecoară, se pune tot într-un ceaun si se
pune cheag. După ce se încheagă, se adună caşul în tifon sau pînză si
se pune la presat. Ceea ce a rămas in urma strecurării, se numeste zer
) Prin fierbere, zerul se adună si rezulta urda. În zona Ilvei i se spune
“zare”. Dacă îl ţii mai mult, se acreste atît de tare încât poate înlocui
cu succes oţetul.
Am rămas la săculeţii de tifon umpluţi cu caş proaspăt. Aceştia se
presează, fie cu o piatră aşezată peste o scândură, fie în prese, la
stânile care se respectă. In urma presării, iese tot un fel de zer, dar de
altă consistenţă, mult mai gras. Aceea este jintuiala adevarata. Are un
gust specific, nu se acreşte atat de tare ca şi zerul, poate fi păstrată
mult timp în frigider. Se foloseşte la dres ciorbele, în loc de
smântână, dar si la balmoş. Eu zic ca balmoşul făcut cu jintuială este
mult mai gustos decât cel cu smântână şi unt din zona Apusenilor.
Pentru că am vrut ca documentarea sa fie completă, am gasit si
fotografii, pe un site, de care tare m-am bucurat ca l-am gasit:
http://lastana.ecosapiens.ro
[...] sursa: http://digodana.info/2011/04/11/jintita-jintuiala-jitalari/

Jeb Buzunar
Jebcăndắu, (japcandău, Batistă; năfrămucă, pânzăturică, şărincuţă. – Din magh. zsebkendő
jebchendeu) “batistă”
Jeg, -uri Murdărie, mizerie
Jenunţ, Jerunzi Genunchi
Jilav Umed
Jilắu, -auă Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin
aşchiere; rindea
Jin Vin
Jinars rachiu, tuica
Jină vină
Jintalắu, -auă, (jântalău) Instrument confecţionat din lemn, sub forma unui băţ prevăzut la
partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui şi
obţinerea jintiţei sau a untului.
Jiritor băţ cu care se împrăştie jarul în cuptorul de pâine;
Jiţă: viţea, jiţăl viţel; viţă (de neam ...)
Jiţălarii Sunt mormolocii de broască, aceia mici catre seamănă cu peştişorii si
care se pot vedea în toate ochiurile cu apă, primăvara tîrziu. Nu ştiu
de ce in zona Mureşului li se spune aşa, nu ştiu care este etimologia
cuvântului, pur şi simplu aşa li se spune (vezi foto )
Jândar jandarm, polițist
Joágăr, -e Fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit şi
“ferăstrău de doi”; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a
lemnelor mai groase
Joardă, Jordă Băţ, nuia
Jordie Băț, Nuia
(a) Jugăni (a) Castra
Junincă vițea, se numește așa până la prima fătare
Juniri ginere
L
Laboș Cratiţă, oala mare
Lacreu Sacou
Laibăr Vestă
Láiţă, laviță Bancă din scânduri (fără spătar) aşezată în lungul pereţilor în casele
tradiţionale şi care servesc şi drept paturi, sau asezate pe uliţă, lângă
poartă; Scândura pe care se aşază mortul.
Langalău/ligalău,langalăie un fel anume de pâine sau plăcintă din făină de mălai
Laoláltă Împreună
Laşcă, laşte un tip de tăieţei mai groşi [din maghiară lasca]
Lăcrămáţie Plângere, Cerere

(a) Lăcrui a aseza una peste alta, a stivui
Lăicer, lăicere, lăvicér Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se
împodobesc la țară lavițele și pereții,
Lășcar, lăscar Strecurător
Lăturean venit în vizită din satul vecin
Leac, -uri Medicament, remediu
Leát, leaturi An, dată.; Contingent; Camarad
Legheleu Deal; maidan, toloacă Ex. joacă fotbal ca pe legheleu.
Legvar dulceaţă Ex. ptită cu legvar
Lehámite Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva); (În
expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva)

silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din
bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
Lepedeu, lipideu Cearşaf, cearceaf
Ler Cuptorul în care se găteşte
Leţ, -uri Şipcă, stinghie de lemn. – Din magh. léc
Leuca, leoca piesa la car si/sau caruta in (numar de 4 care sustine) loitra
Léveşe Supă cu carne de pui; “zamă limpede cu răstăuţe”. – Din magh. leves
Lighioánă (lighioáne) Bestie, animal, dihanie, jigodie, jiganie, jivină
Lihod lihnit, flamand
Linghişpir roata (ansamblu ce se invarte) in parcurile de distractii
Língura se făcea din lemn de răchită, plop, tei, paltin, tisă etc.; existau şi
linguri din metal; ele, împreună cu furchíţilì, se ţin în lingurár, care
este aninat într-un cui pe perete;
Linguróiu „polonic” din lemn sau din tablă, până la o jumătate de litru, era
folosit la punerea ză´mii în blide, dar şi a jintiţei
Lobdă Minge
Lom, -uri Crengi uscate şi rupte; Bagaje, lucruri de care te poti dispensa
Lompaş felinar
Longhioş despre temperatura, nici cald, nici rece, dezmortit
Lopáta din tablă şi din lemn de fag sau paltin, având coadă lungă sau foarte
lungă, după utilizare; cu ea se bagă şi se scoate din cuptor mălaiul,
pâinea, colacii etc.; este folosită şi la curăţat zăpadă, în grajd, la
învârtit grânele în pod etc
Lopoş lăţit
Lótru Hoţ, bandit, tâlhar
Loptă Minge
Lopitău Fund de lemn, planşetă mare pe care se frământă aluatul [din magh.
lapító]
Lubeniţă/Lebeniţă Pepene verde
Lucicoș, luşcoş Supă de varză
Ludaie, ludău Dovleac
M
Macră curată, pură
Maglaváis, -uri Amestec
Mahăr om care se tine maret
Mai, Maiuri Unealtă din lemn (uneori în formă de ciocan) utilizată pentru bătut,
îndesat sau nivelat); lemnul cu care se bat rufele când se spală
Mai, Maiuri Ficat. – Din magh. maj “ficat”.
Májă, Măji Unitate de măsură pentru greutăţi echivalentă cu 100 kg; “chintal” –
Din magh. mázsa
(a) Măjălí, Măjălesc (a) cântări
Mandúlă, -e Amigdale. – Din magh. mandula
Marhă vită, vacă [din maghiară marha „vită”]; acest cuvânt a evoluat în
marfă pentru că vitele constituiau principalul obiect de tranzacţie la
popoarele pastorale
Mas, masu faptul de a mânca; popas (peste noapte); Ex.: masu ne va fi la han
Măgan mântuială; ex. ai făcut o treabă de măgan
Mălai porumb
Mălín (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac
Măngălắŭ, máglă, mî́glă O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se
freacă rufele la spălat; Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn
care, sub apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă

(înlocuit azĭ cu fieru de călcat)
Mătura utilizată pentru curăţenie în casă; se făcea şi din pelin bătrân;
Măturoiul mătură făcută din târşi sau din nuiele şi se utiliza la făcut curat în
curte
Mâniat enervat
(a) Mé a merge
Megiáș (vest) și Megiéș învecinat, limitrof, mărginaș; care stă, se află alături sau în apropiere
(est) de cineva sau de ceva; vecin; (În evul mediu, în Moldova și în Țara
Românească) Țăran liber, stăpân de pământ
Mejdă, mejde hotar, delimitare între două terenuri vecine, limita unui teren
Melegár, -uri Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se
pun răsadurile primăvara; răsadniţă. Termen atestat în Trans., Banat,
Crişana şi Maram. – Din magh. melegágy.
Melendoaică Cârpă, prosop in unele cazuri
Melesteú, meleşteú „mămăligătorul”, un băţ mai lung (50-70 cm), bine rotunjit, cu care se
amestecă mămăliga
Méré Merge
Mergătoare încălțăminte
Meselău bidinea cu coada lunga
Miere Zahăr
Mihei banc de lucru [din magh. mûhely]
Mileu Dantelă
Miraz Ne faci de miraz!: Ne faci de ruşine!
Mintenaş, Minten Imediat, indată, repede, acuş [din maghiară menten]
Misarăş măcelar [din magh. mészáros]
Míţă, -e Lâna tunsă prima oară de pe miei; leapşa
Mitra Uter
Mnieru Albastru
‘Mniezăii Dumnezăii....
Moáre, moré Apă sărată în care se acreşte varza; saramură
Módru Mod, chip, fel; mijloc, putinţă, posibilitate, rânduială
Móimă, -e Maimuţă; poreclă frecventă dată oamenilor caraghioşi, care se
strâmbă ca o maimuţă sau care sunt mici de statură. – Din magh.
majom “maimuţă”.
Molcom Liniştit [din bg. mŭlkom]
Morar Mărar
Morho Vită
Moroci morcovi
Morói, (muroi) (mit.) Strigoi, vârcolac, pricolici
(a) Moşcolí, moşcolesc a murdări, a întina, a ocărî
Moșcoș Murdar
Moş, moşi (folosit și ca termen de adresare) Bărbat ajuns la o vârstă înaintată;
moșneag ; ~ Martin urs; (rar) Bărbat privit în raport cu nepoții săi;
bunic; (pop.) Frate (sau văr) al unuia dintre părinți, privit în raport cu
copiii acestora; unchi; Persoană care aparține generațiilor precedente.
; Din (sau de la) moși-strămoși a) din vremuri foarte îndepărtate; b)
(transmis) din generație în generație; la pl. (în credințele religioase)
Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt; Sâmbăta ~ilor
sâmbăta dinaintea Duminicii Mari.
Moşini Chibrite
a Mozolí, -esc a mesteca îndelung; a molfăi; a framanta
Muiére (Muiéri) Femeie măritată; Femeie, soție, nevastă
(a se) Murui, Murlui (a se) murdări, (a se) mâzgăli, (a se) uda putin

Musai Neapărat, morţiş, trebuie - Din Magh. muszáj
N
Napci cartofi; reg. de pe Valea Somesului
Nat lume, om, individ
(a se) Năclăí (-ăésc, A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji; a se umple de ceva cleĭos
năclăít) (cleĭ, sirop, noroĭ); A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu
murdărie, îmbibându-se; (despre sânge) A trece din stare lichidă în
stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. - Din bg.
nakleja
(a se) Nădăi a spera, a bănui ceva
Nădéjde (nădéjdi) Speranță; (Înv.) Așteptare; Încredere sau convingere că ceea ce faci
ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în
ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi
favorabil, de ajutor; De nădejde = în care poți avea toată încrederea;
De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic; A
trage nădejde = a spera, a nădăjdui; În nădejdea... = în speranța...,
bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se
bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza
pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin
probabil, nesigur; Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza
dorința cuiva. – Din sl. nadežda
Nădragi Pantaloni
(a) Nădușí a transpira, a asuda, asfixia, gâtui, înăbuși, îneca, strangula, sufoca,
sugruma - Din sl. neduh, ucr. naduha, bulg. naduša
Năframă batic
Năfrămuţă batista
Năglag argila, pamant galben
Nămí, Nămesc, Năimi a se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă
Nănaș Naș
Năpastă Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva, urgie, pacoste,
calamitate; Ia ~! ia nevoie; Acuzație lipsită de orice temei; învinuire
nedreaptă; (ist.) Bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul
consătenilor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia
s-a săvârșit un omor în împrejurări rămase necunoscute (În Evul
Mediu, în Țara Românească)
Năpust Dracul, aghiuţă, satana etc.
Năráv (nărávuri) Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie; Expr. A (se)
învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un
drept al său; (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare.
Năuc Prostuţ
(a) Năzuí, năzuiesc, A tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni; A se strădui, a se
nizuĭesc trudi; a încerca; A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a
recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva; A se
îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la...
Nealcoş / Nialcoş Mandru, ingamfat
Neaóș (despre locuitori, limbă, obiceiuri, floră, faună etc.) Care s-a născut, s-
a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent;
autohton, indigen, băștinaș; Care nu trezește îndoieli; care este în
corespundere cu adevărul; veritabi; autentic, curat, neamestecat, de
pur sînge Ex: Român neaoș. Fig. Cuvînt neaoș (curat românesc ș.a.).
Adv. A vorbi neaoș românește. /Orig. nec.
Nechezol (în anii dictaturii ceaușiste) cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de

cafea.
Neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.
Netrebnicíe (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate;
inutilitate; (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință; (pop.)
ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă; (înv.) nebunie;
(reg.) cusur, viciu.
Ni Uite, Iată
Niálcoș, niálcoși aranjat, arătos, chipeș, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit,
frumos, gătit, îngrijit, spilcuit
Nicăria Niciunde
Nieniuţă Bunic
Nimaş Păşune
Nimuríc, -i, (nemuric) (oameni) Mic, scund, pipernicit, schilod – Din magh. nyomorék
Ninerát, -ă alintat, răsfățat, râzgâiat; afectat, fandosit, sclifosit
Nintă mentă
Nită! Uite!, Iată!
No Intraductibil, deoarece e folosit la aproape orice, ca sarea-n bucate...
Indiciu de la dictionar: Ei! Ha!, interj. Banc:
Pe o vijelie, revine de la câmp Ion și méré cătă casa soacrei...
trăznește la 100m de el. Zice Ion: - No!
mai méré el ce méré, și iar trăznește la 50m de el: Zice Ion: - No, no!
când intra în ocol, fulgeru cade pă casa soacrei. Zice Ion: - No, așe!
Noadă Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la
animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat.
*noda
Noian, noiane, noianuri Cantitate, volum mare din ceva; belșug; Mulțime, număr mare de
ființe, de lucruri, de fenomene; Întindere mare de apă; nemărginire,
imensitate; Genune, abis, hău. – Et. nec
Nopsám Plata unei zile de lucru; simbrie – Din magh. napszám
Nopsámoş, -i Muncitor cu ziua; zilier. – Din magh. napszámos
(făină) Nulaş Făină de calitate superioară, pentru prăjituri
Nutlii aluat din cartofi, făină albă, ulei şi sare. Acest aluat se întinde în fâşii
cilindrice, se taie în bucăţi mici (3-4cm) care se pun la fiert până se
ridică la suprafaţă şi la final se tăvălesc în pesmet cu zahăr
O
Obârșie Punct de plecare, început, origine; Locul unde s-a născut cineva;
familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială); Locul de
unde începe să se formeze albia unui râu; izvor; Culme, muchie, vârf.
– Din sl. obrŭšije
Obidă, obide Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale;
necaz; ciudă, mânie; (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă,
umilire
Obloc Fereastră, geam
Obloji a trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav), a purta cuiva de
grijă; a îngriji, a (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se)
încotoșmăna
Obgheală, Obială / Obiele pânze de purtat in cizme iarna, din material textil (canepa, in,
bumbac) de forma dreptunghiulara, care se foloseau la protejarea
picioarelor de frig mai ales cand se purtau opinci (strămoșii
ciorapilor)
Oblu Drept, direct
(a) Ocărî, Ocărăsc a insulta, a înjura, a ponegri, a blestema

Ocheri Ochelari
Ocna dop la butoi, bagi ocna la boşc
Ocol Curte
Ocoş Deştept, inteligent
Odór, odoare, odoară Lucru de preţ, Zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine şi
pânzături, Copil
Ogăşii urme de maşină pe drumul de ţară
Ogârcău Castravete [din magh. uborka]
(a (se)) Ogoí, Ogoiesc a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) calma, a (se) stâmpăra
Ográdă, Ogrăzi Gradina şi livada din spatele casei
Ogrinji tulpina porumbului ramasa dupa ce animalele au mancat frunzele,
resturile de mancare ce raman dupa animale, folosite de obicei pentru
asternut
Oleácă, olecuţă Puţin, un strop, un pic
Oloi Ulei
Om Vom
(a) Omini (a) omeni, (a) servi
Osấrdie, -i Zel, râvnă, stăruinţă
Osteneálă, osteneli Oboseală, istovire
Ostoí, (ostui): a alina, (a se, a-şi) astâmpăra; a petrece, a se desfăta
Otavă fîn de la primul cosit

Ótova Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia
marcată; fără formă; (Fig.) monoton, uniform. Ex. Neted: drumu e
otova; Ex. Tot una: acest porc e așa de gras, în cît capu e otova cu
trupu; Ex. Monoton, plictisitor: muncă otova; Ex. Drept înainte, fără
accidente: a merge otova – Et. nec.
Oticău măsură de 2L cu care se ia uiumul la moară [din scr. otik]
P
Păcurar Cioban
Pălant gard de lemn [din magh. palánk]
(a) Păli a lovi
Palincă Ţuică (de prune)
Pancovă Gogoaşă
Paporniţă coş (de papură)
Papricaş Tocană cu carne, condimentată cu boia de ardei
Parapleu Umbrelă
Parpalác Pardesiu; balonzaid
Pălant rasad; padure sau vie tanara; gard, imprejmuire
Pălălaie (~ăi) Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie
Părădică Roşie
Părăzor Umbrelă
Păretar panza tesuta cu motive traditionale pusa in scop decorativ pe pereti;
reg. de pe Valea Somesului
Păs Necaz, Off.... Ex. a-si spune pasul: a-si spune necazul, off-ul
Păsat seminte de mei pisate; boabe be porumb sau chiar alte cereale pisate,
macinate mai mare
Păsulă Fasole
Pătrár bucata mare de slanina de pe spatele porcului
Pătúl, -e, -uluri Suport din lemn pe care se clădeşte claia sau stogul, pentru a le feri de
umezeală; coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș,

(Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.); hambar; porumbar, porumbărie,
(reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță,
porumbiște, porumbiță, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.);(pop.)
cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.); (reg.)
alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.); pătuiac. (~ pentru clădit claia
de nutreț.); răsadniță.
Pântecárie, -ii Diaree
Pecéte Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief
embleme și inscripții și care se aplică pe documente (spre a le
autentifica); ștampilă; Semn imprimat cu un astfel de obiect; Închis
(sau ferecat) cu șapte ~ți imposibil de aflat; de nepătruns; (fig.)
Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă.
Pecetluit astupat, fixat, imobilizat, închis, înfierat, înfundat, înțepenit, prins,
stigmatizat, ferecat, sigilat, ștampilat
Pecie muschiul de pe spatele porcului
Pepe goangă, insectă
Pepini Castraveți
Pere cartofi; reg. din zona Clujului
Perje prune
Pernieu, pernéu negreală de la sobe, funingine, cenușă rezultată din arderea paielor....
Petea panglica de care sunt prinse margele, folosita ca podoaba in par
Petrenjel Pătrunjel
(a) Pica (a) Cădea
Picioci/picioici cartofi Ex. Anu’ acesta nu s-or tare făcut picocii
Piglais (piclăzău) călcător, vezi Ticlăzău, tiglazắu
Pihe scame; fulgi (de pasăre) [din magh. pihe]
A pingeli a repara, a petici, a reface [de la pingea „a pune, a reface sau a dubla
talpa uzată la o încălţăminte”, din turcă pençe
Piparcă Ardei iute
Piroște Sarmale
Pisat, Păsat făină de porumb măcinată mare; porumb macinat
Piscoş murdar, pătat [din magh. piszkos]
Pişcar un soi de ţipar (peşte) de dimensiuni mici
Pișichér Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan, viclean, escroc, hoț,
impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, potlogărie, escrocherie
Pită Pâine
Piţiene pănuşi de porumb
Piţulă monedă austro-ungară de zece creiţari care a circulat până în 1918 în
Transilvania şi Bucovina
Pizmă (Pop.) Ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent)
invidie; Din sl. pizma
Pled pătură
Poame prune, uneori cu sens mai larg, de fructe
(nu) Poci (nu) Pot, a putea, a fi în stare
(a) Póci (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în
pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci); A(-și) schimba în
rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se)
schimonosi; Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec.
a deochea; Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi
Pocíc risipă, a strica lucruri bune
Pocinog Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață
Pocrúț, pocrúțuri, pocrúțe, covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov; așternutul
pocrouţ de sub șaua calului; legătură, boccea.

Poderei movila, deal, fanate; reg. de pe Valea Somesului
Podişor dulap pentru vase şi diferite ingrediente; el este încastrat în perete.
Pogace turta obtinuta prin presarea cojilor de floarea soarelui dupa ce s-a
extras uleiul
Pogán, -ă Mare, voinic, vânjos
Pogon, pogoane Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime
variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar; Bucată
de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de
această mărime; Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). –
Din bg. pogon
Pogorî́re Scoborîre (Rar); Pogorîrea sfîntuluĭ duh, o sărbătoare creștinească la
50 de zile după Paște (Rusaliĭ)
Poiátă Grajd pentru vite mari, de obicei o cladire care este impartita in doua:
o parte pentru depozitarea furajelor + pod si una pentru adapostul
animalelor
Póliţa este un fel de raft simplu, dintr-o scândură jiluítî, sprijinită pe două
cuie de lemn, pe care se aşază diferite vase
Polog iarba cosita ce urmeaza sa fie uscata si stransa; reg. de pe Valea
Somesului
Pomádă, pomézi Preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obținut din substanțe grase
și din componente medicamentoase, întrebuințat pentru îngrijirea (sau
tratarea) pielii și a părului.
(a (se)) Pomădá a (se) unge, a (se) da cu pomadă; a flata, a linguși, a măguli
Pomină Veste, faimă, amintire, pomenire, renume De pomină = a) vestit,
renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar; Expr. A (i) se duce
(sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau
a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se
face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. –
Din pomeni (derivat regresiv)
Pomnişori specie de fasole cultivata mai ales pentru pastai
Ponihos Leneş
Pontoş Punctual, Exact
Porodică Roşie
Postáva se făcea din lemn de tei, plop ori răchită; în ea se cernea făina şi se
făcea aluatul pentru pâine, mălai, colaci, prescură etc.; tot în ea,
iarna, de Crăciun, se punea clisa şi carnea de porc, cioantele etc. la
saramură, înainte de a fi puse la afumat; de dimensiuni mai mari, era
utilizată pentru îmbăiat blidele, făcut plămădeala etc.
Potică Farmacie
Poticarăș Farmacist
Potlogar Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher; (Reg.) Persoană care pune
potloage la încălțăminte
Potlogărie Pungășie, hoție, înșelătorie, escrocherie
Poţoc Şobolan (mouse  )
Pováță, povéțe (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce; (Înv.) Acțiunea de a
îndruma; Sfat, îndemn, orientare; Învățătură menită să călăuzească pe
cineva în diverse situații; îndrumare. ~ părintească; De ~ ca
îndrumare; – Cf. pol. powodca „conducător”
Prapor steag bisericesc cu imagini religioase, care se scoate la inmormantari
Prascila scândură subțire de brad folosită la acoperișul clădirilor de tot felul
Práznic (Vechĭ rar și Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori
prazdnic) pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare; Petrecere mare;

chef, ospăț, zaiafet; Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se
lucrează; (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva, sărbătoare cu
acest prilej; Expr. La dracuń praznic, (Mold.) foarte departe: a locui
la dracuń praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu
mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît [!] cu sfiala –
Din sl. prazdĩnikŭ
Precista Preacurata Fecioară (PreaCinstita)
Preş covor țărănesc
Priceásnă, pricesne Cântare executată la slujba liturghiei ortodoxe în timpul împărtășirii
preotului - Din sl. prĕčĩstĩna
Prícină Cauză: ná putut pleca din pricina ploiĭ, din pricina ta. Motiv, pretext:
a căuta pricină de ceartă. Ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină cu
lumînarea. Vechĭ. Proces cauză: a apăra pricina cuĭva. A da pricina pe
cineva (Vechĭ), a da vina pe el, a-l acuza. A fi de pricină, a fi cauza
unuĭ răŭ. Cel cu pricina, cel în chestiune, cel de care e vorba: ĭacătă
casa cu pricina ! A te pune de pricină.
(a) Prií (-iésc, priít): A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni;
a face să prospere; . (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și
Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) ; a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i
spori. (Nici aerul nu i-a ~.) ; (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest
pământ.) 4. v. tihni. – Din sl. prijati
Pripon ţăruş [din scr. pripon]
Procouț Pătură
Prónie (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia
Proțáp Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul
carului și de care se prinde jugul; rudă; Prăjină cu vârful despicat, în
care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe
deasupra capetelor mulțimii; Expr. A umbla cu jalba în proțap = a
protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva; Prăjină despicată la un
capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.; Fiecare
dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ,
lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige; Pârghie
la moara de vânt sau la fântână; Țăpușă, frigare – Din sl. procĕpŭ, bg.
procep
(a (se)) Proțăpí A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere; A (se) înțepeni, a
(se) fixa; A ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap; (fam.)
A se opri (provocator, cu îndrăzneală, ostentativ etc.) în fața cuiva
Pui sertar [latină pulleus], nume dat unor obiecte foarte mici sau unor
cantităţi minuscule - pui de
fasole – bob de fasole
Puic Sertar
Puiag camara/debara mai mare
Pumnuşei partea terminală a mânecii cămăşii
Púpti buline, pete; Ex. Are o rochie albă cu pupti.
(a) Purcéde A pleca, a porni la drum; (Despre lucruri și despre fenomene văzute
în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui; A
întreprinde, a începe o acțiune; A proceda, a acționa (într-un anumit
fel); (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. – Lat.
procedere
Pusta Campie
(a (se)) Puțuli a se aranja, dichisi, da cu parfum
Puțuluit dat cu parfum si alte cosmetice
Puturos Leneş

R
Raclă, racle Sicriu, coșciug, secriŭ de sfînt; Ladă de lemn (de dimensiuni mari și
ornamentată); Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite
alimente; Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul,
cerealele etc.; Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s.
f.] – Din bg. rakla.
Ráclìlì, răclíţilì cutii pentru păstrat diferite alimente şi ustensile
Rais orez; reg. de pe Valea Somesului
Ramazán stomac; Expr.: A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame
Ratotă Papară de ouă, omletă
Razalăi nişte tăiţei facuti din ou şi făină dar nu tăiaţi din pătură ci daţi pe
răzătoare
Răcituri Piftie
Răfongauă cleşti (se referă la unelte); Ex. du-te de cere răfongaua să scoatem
cuiul ista.
Răgice ridiche
Rărunţi / Rărunchi Rinichi
Răntaș, Rântaş combinaţie (aproape letală) de ceapă prăjită, făina şi ulei sau unsoare
de porc pentru asezonatul supelor sau tocăniţelor, sosuri sau ca adaos
la alte mancaruri (ciorbe, ...); îngroşală
(a) Rîcîí (rấcâi, râcâít): (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu
labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu
ajutorul unui instrument.; (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la
o parte straturile de deasupra; Expr. A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă =
a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut
sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune. ♦ A
îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat; (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a
se opinti.
(a) Râni (a) curăţa grajdul [din bg. rina]
Rấnză, -e Pipotă, Stomac
Răscălit Răzuit
Răspăr: în răspăr împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul
ființelor; împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în
mișcare; potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în
pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de
cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i
merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți; (Rar)
Răfuială
Rătez incuietoare, zavor, uneori cu sens de ochi, veriga sau lant
Răzor, răzoare Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între
două ogoare; hat; Loc arat; ogor; Strat de flori sau de legume în
grădini; brazdă; Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.
Rî́nă: rinichĭ, șale, coastă, (lat. *rena); fiecare dintre cele două laturi
ale corpului omenes Ex. Numaĭ în întró rînă, pe o coastă: ședea
culcat întró rînă. (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb
Rînduĭálă Acțiunea de a rîndui, de a pune în ordine: a rîndui lucrurile.
Orînduĭală, ordine, șart: în casă era mare rînduĭală.; întocmire; ordine,
organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.); disciplină; ordine,
regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~
lucrurilor.); datină; uzanță; rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod.
(Știe ~ nunții.); ceremonial; normă, precept, principiu, regulă, (înv.)
pravilă, tocmeală. (~ de viață.)

Rîlă: vezi Rî́nă
Rî́vnă Ardoare, zel, hărnicie, osîrdie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop.
rîhnă și rîmnă
Râză cârpă de sters; uneori cu sens de haina veche
Rişcaş orez [din magh. rizs]
Roling bluză pe gât
Rondioş stricat, uzat, prost făcut, neingrijit
Roştei, roşteie portiţă mică de trecere între casă şi grădină; gratie, zăbrea; grătar de
la sobă prin care cade cenuşa [din maghiară rostély]; Ex. închide
roşteiu !
Rotoféĭ (despre ființe) Care are forme rotunjite; cu forme rotunde; durduliu;
dolofan; fam. (despre lucruri) Care are forme circulare; de formă
circulară.
Rozosin roz, trandafiriu [din magh. rózsaszín]
Rug Salcam
Rugucí, rugucésc a se văita; a lovi cu piciorul; a necinsti, a viola o femeie
Rumenele farduri [din sl. rumĕnŭ]
S
Salecale, salițil bicarbonat de sodiu
Salveită un fel de mileu, dantela
Sălășlui A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc; A da cuiva adăpost; a
găzdui; A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni
Sămădaș, Samodaș a calcula, a obtine totalul unor cheltuieli
Sămătişă brânză de vacă
Sângerete preparat alimentar sub formă de cârnat umplut şi cu sânge de porc
Sânt, sấntă, sânți, sấnte (înv. și pop.) sfânt, mucenic, martir; Dumnezeu; bisericesc, religios;
care impune un respect deosebit, venerație; intangibil, inviolabil,
sacru, sacrosant; nevinovat, curat, pur
Sârguínță Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel; perseverență,
ardoare, râvnă, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie,
osârduință, osârduire, osârduitură, protimie
Sarcă/ţarcă coţofană; epitet depreciativ dat unei persoane guralive; de-a sarca –
numele unui joc de copii [din maghiară szarka] Ex. tăt baţi din gură
ca o sarcă
Sclépţ, -i Ţânţar, slabanog
Scăfârlíe, Scofârlíe Ţeastă, craniu
Scoacă Brânză de vaci
(a) Scociorî a scurma, a căuta
Scocorată Narcisă
Scofâlcí A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă
oasele; a îmbătrâni sau a părea bătrân; A se strâmba, a se deforma, a
se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji
Scorbaci Bici
Scoverzi Clătite cu branză dulce
Scrấnciob, scrâncioburi Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe
același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca
mijloc de distracție; dulap; Scândură sprijinită la mijloc pe un suport
(gros), pe ale cărei capete se așează două persoane, pentru a se
legăna. (înv. și reg.) scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.)
vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec
Scribalău, -ai, (scribălău) Funcţionar, conţopist
Şele zona lombară

Sérvus, (serbus, serus) Formulă de salut (specifică în Trans. şi Maram.) utilizată şi în Austria
(servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părţile
sudice ale Germaniei, Croaţia (serbus), Polonia (serwus), estul
Sloveniei şi vestul Ucrainei. Sensul iniţial: “Sunt sclavul tău”, “Sunt
la dispoziţia ta”. – Din lat. servus “servitor, sclav”
Sfadă ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie
Sfeter Jerseu
Siac (coşăr) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar,
pentru păstrarea porumbului în știuleți) din ăla din nuiele încă se mai
foloseşte prin nordul Moldovei
Şicator stradă îngustă, uliţă [din magh. sikátor]
Sictír (pop., vulg.) folosită ca ofensă, pentru a exprima în mod brutal un
dezacord, o nemulțumire, un refuz; Ex. a trata cu sictir (pe cineva) a
trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe
cineva); Hai sictir! = pleacă! marș de aici! șterge-o!;
Silvoiț, silvoiz, silvoizuri : Gem de prune; magiun (de obicei cu o consistenţă groasă făcut din
prune), marmeladă [din maghiară szilvaiz]
Slană slănină
(nu-i) Slobod (să) (nu-i) voie (să) [din bg. sloboden, magh. szabad]
Slóbod (-dă) a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a
ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da
drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula),
cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s. f. (libertate; autorizație,
licență, permis; iertare); slobozie, s. f. (libertate; permis; scutire de
taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja
formarea unor sate de coloniști, cu ajutorul scutirii de taxe pe un
anumit număr de ani; sat, cătun, comună înființată pe baza scutirii de
taxe); slobozean (var. slobozian), s. m. (locuitor al unu sat scutit de
bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de țesut).
(a) Slobozi, slobod (pop.) a defeca, a urina, a ejacula; A pune în libertate: a elibera; A
elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează; Refl.
(Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface; A lăsa un animal
în libertate; A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze; A nu-
l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru;
(Rar) A concedia; (Reg.) A elibera după terminarea serviciului
militar; a lăsa la vatră; A da drumul, a lăsa să cadă; A descărca o armă
de foc; a arunca săgeți dintr-un arc; A răspândi, a emana, a degaja; A
emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. Expr. - a fi slobod la gură expr.
a vorbi prea mult și fără jenă, depășind limitele bunei cuviințe
Smotocí, smotocésc a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna; (în
forma: smotroci) a amesteca; (despre puii de animal) a suge lovind
tare cu capul în uger, trăgând cu putere; (despre oameni) care are
părul ciufulit
Socac uliță, stradă
Socăciţă bucătăreasă la nunti si evenimente
Socoteálă calcul, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș,
(înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~
elementară.); calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.);
(MAT.) calcul, operație. (Cele patru ~eli.); cont, seamă. (Câte nu i se
puneau în ~!) ; seamă. (Vei da ~ de cele făcute.); chibzuială,
cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație,

rațiune, tact. (Demonstrează multă ~.); rațiune, rost. (Are și aceasta o
~.) ; rost. (Toate au ~ lor.) ; ordine, regulă, rânduială. (Știe ~
lucrurilor.) ; rost, seamă. (Nu mai știa ~ averii lui.) ; chestiune, lucru,
poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) ; calcul,
gând, idee, intenție, plan, proiect. (Nu și-a putut realiza ~.)
Sopon săpun de casă pentru spălat rufele
Sorgoş uşor; Ex. Nu ţ-a hi sorgoş - Nu ţi-a fi uşor
Sotiorcă sacoşă femeiască
Spénţer Veston scurt până la talie
(a) Spetelí a duce in spinare Ex. măgarul care lo spetelit pe Chistos in Ierusalim
Sprăhoiet, sprăhoietă agitat, se foloseste cel mai des pentru a caracteriza un copil; Ex. un
coptil sprăhoiet
Spúrcat murdar, urat
Stániște Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază,
zăcătoare, zăcătură, bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș,
meriziște, meriziștină, merizuș, toriște ; fig. Așezare omenească;
localitate
Stative razboi de tesut, ansamblu din lemn folosit pentru a tese diferite
lucruri; reg. de pe Valea Somesului
Stălăjie corp din scanduri pentru tinut vesela
(a) Stăruí (stăruiésc, (Înv.) A se baza, a consista; A persevera, a continua; A permanentiza,
stăruít) a dura, a dăinui în aceleași condiții; (Înv.) A-și îndrepta privirea, a
avea în vedere; A insista, a persista, a se încăpățîna; A sprijini, a
recomanda, a aprecia, a ocroti.
Stăruință permanență, persistență; insistență; perseverență; favoare, protecție;
stăruitor, adj. (insistent).
Stírpe familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță.
Stog, -uri, (stoh) Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic
Stráșnic (-că) Adj. (Exprimă ideea de superlativ) Foarte bun, minunat; foarte mare;
foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit; Îngrozitor, înfiorător,
înspăimântător; grozav, cumplit, teribil; Foarte sever, foarte aspru;
(Foarte) tare, (tare) mult, teribil;
Stroh florile si iarba foarte marunte din fanul uscat, ramasite de iarba
uscata(fan) ce raman de obicei pe jos in locuri de depozitare
Stropşí, stropşesc a strivi, a prăpădi, a nimici
(m-o) Strocşit (m-o) nenorocit, (m-o) terminat
Strujac saltea dn paie sau fan
Sucală unealta cu care se fac tevi, folosite la suveica; reg. de pe Valea
Somesului; Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru
războiul de țesut manual; adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală;
Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede
Sucitor, sucituoárè un lemn cilindric (maxim 2,5 cm diametru), cu care se întinde aluatul
pentru plăcinte sau foile pentru tăiţei; făcăleţ, ruda de lemn pentru
intins aluatul [din sl. sucon]
Sudálmă, sudălmi Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom
Suduí, suduiesc a înjura, a mustra, a dojeni
Sufláre tot ce suflă, respiră (fiind viu); ceea ce are viață; viețuitoare; vietate;
ființă
Surechi culesul strugurilor [din magh. szüret]
(a) Sureti a pisa, a zdrobi mai ales pentru struguri, dar şi a sureti pe cineva – a
bate pe cineva; Ex. bate cineva la uşa, api dacă îi el tăt tăt tăt îl
suretesc.
Sureu Strecurător

Ş
Șaică cratiţă
Şandramá Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată,
gata să se dărâme; (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în
spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru
adăpostirea vitelor etc., șopron.
Șapot(ă) (adj.) care nu iese prin nimic in evidență, o figură ștearsă, comună
Șarampău cale ferată
Șaretă caruţă cu două roţi trasă de un cal
(a pune în) Școală a pune in pepiniera, a planta puieti pana cresc mai mari urmand apoi a
fi mutati in locul final
Șelatră, Șelată Salată
Şin fin (grad de rudenie)
Şiştar, şitar vasul in care se mulge vaca [din sl. šestarŭ]
Şlag cântar; Ex. era aşe de grasă că ar fi îndoit şlagu
Şliț prohab
Şlog furtun sau cablu (de la germanul schlauch); (fam.) penis Ex. "ieşea
din perete un şlog din care picura nişte ulei sau motorină"; "ai văzut
ce şlog o scos Şoni din budigăi, spaima fetelor"
Şmangli a fura, a ciordi, a da cu jula, a şuti ; Ex: I-am smanglit un pix lui
fratemio!
Şpaiţ Cămară
Şoancă Șold de porc sărat, afumat și fiert (Șuncă)
Şod, șoádă (șozi, șoáde): Amuzant, Distractiv, Haios, Caraghios
Şogor, şogori Cumnat, termen glumeţ prin care un bărbat se adresează altuia dacă
au relaţii intime cu aceeaşi femeie; şogoriţă, şogoriţe - femei care au
relaţii cu acelaşi bărbat [din maghiară sógor]
Şohan Veci, Niciodată; niciodată [din maghiară soha n(em)]
Şomoiog, șomoioage Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se
șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag.;
Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó
Şopron Construcţie in care se adăpostesc unelte.
Şorgoș Harnic/ Grabnic
Şoríc Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului
Şpaţír, -uri Plimbare – Din germ. Spazier(gang) “plimbare”
Şpil, (şpir) Şmecherie, pont. – Din germ. Spiel “joc, partidă”
Şpor sobă prevăzută cu plită, plită zidită [din maghiară spór ]
Ştab şef
Ştălog grajd
Ştergar Prosop de bucatarie
Ştergură, şterguri/ştergure ştergar de masă sau prosop [şterg + gură]
Ştiuflecată scufundată
Ştoácă, ștoci, (ștocă, Unealtă cu coadă scurtă, cu tăiș metalic, lat, de formă trapezoidală, de
știocă, știoacă) dimensiuni mai mici decât sapa și mai robustă; se folosește pentru
săparea terenurilor pietroase sau rădăcinoase.
Ştonț, ștonțuri grămadă mare de lemne
Ştompă o gurică de băutură
Ştraf Căruță trasă de cai
Ştraif caruta cu roti de cauciuc; a inlocuit practic carutele cu roti de lemn
datorita avantajelor oferite de pneurile umflate.
Ştrec cale ferată
Ştrímf, ştrímfi ciorapi [din germană strumpf]

Şuguí, şuguiesc a glumi
Şugubăț Glumeț, hazliu; poznaș
Şumení a se îmbăta, a se pili
Şúncă Munt. Șold de porc sărat, afumat și fiert [!] (maĭ rar copt) În Trans.
șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.
Şuştar vasul in care se mulge vaca, vezi Şiştar, şitar
Şuşter pantofar, cizmar
Şuştuluc Mototol, ghemotoc
Şuștulúca, șuștulúcat a mototoli, mototolit
T
Tabuláţie, -i, (tăbulaţie, Carte funciară, cadastru
tablău)
Taljer Farfurie
Tálmeș-bálmeș (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai
poate înțelege sau alege nimic; amestecătură, dezordine, încâlceală,
încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală;
Claĭe peste grămadă, în dezordine – Et. nec.
Taloş etajeră
Tamán Precis, tocmai, întocmai, chiar, exact
Tăgăduí a nega, a dezminţi
Tălmăcire A traduce un text dintr-o limbă în alta; A interpreta, a tâlcui; A
explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare;
A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva; A
exprima, a exterioriza
Tăpşie, tăpţie tava pentru cozonaci
Tărăbói (-oíuri) Zarvă, gălăgie, larmă
Tărhană sortiment de paste pentru supe (uneori şi pentru prăjituri), realizate
prin răzuirea aluatului
Tărtăcúță Cap de om (prost); Fig. (Glumeț) Cap
Tăt tot
Tătăişă mătuşă
Tătárcă (bot.) Mei tătăresc, din care se confecţionează măturile; mălai de
mături
Tău lac [din magh. tó]
Târboánţă, -e, (triboanţă, Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată
tarboanţă): şi două mânere; roabă – Din magh. targonca “roabă”.
Tâlc, tâlcuri (Pop.) Înțeles, sens, rost, semnificație. ; Cu tâlc = cu subînțeles; cu
rost, cu socoteală ; Interpretare, explicație; Glumă alegorică, fabulă,
pildă. Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl.
tlŭkŭ
Tâlcuíre tălmăcire, traducere, transpunere, interpretare
(a) Târhăní (reg.) a uza
Târnáţ, -uri, -ă, (tărnaţ) Pridvorul casei. Prispa din faţa casei închisă cu o balustradă de
scânduri
Târș, târși Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de

copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi; Cracă pe care se clădesc
căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive; mătură.
Târșală: stare de lehamite; jenă; frică, teamă, temere ; loc în pădure unde s-au
tăiat copacii; curătură, târșitură
Teasc, teascuri Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor
oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul; Mașină de

imprimat; p. ext. tipar, tipărire; (Reg.) Capcană pentru anumite
animale. – Din sl. tĕskŭ.
Techergheu derbedeu; Ex. coptilu acela a mneu umblă numa cu fel de fel de
techerghei
Teleléu În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost
Teleaga un car ori caruta cu 2 roate solidare cu ruda carului ori oiste cu care se
transporta in general sarcini cu volum mic
Teléchi, teléchiuri bucată de pământ cultivat; moșie; loc de casă; grădină
Temeteu (timiteu): Cimitirul din afara satului (spre diferenţă de ţintirim = cimitirul de la
biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. – Din
magh. temetõ “cimitir”.
Tenchi Porumb
Tépşe se foloseşte ca termen de referinţă pentru tavă sau cratiţă [cel mai
probabil din turcă
tepsi] Ex. Dă-o-în tepşe de treabă!
Térchea-berchea persoană fără valoare socială; om care nu este bun de nimic; se zice
despre o persoană saŭ o lume comună, fără distincțiune: nu e boĭer, ci
un terchea-berchea (la care se mai adaugă: treĭ leĭ părechea), eraŭ pe
acolo fel de fel de terchea-berchea. (ung. tarkabarka, pestriț, tarcat).
Térhet, -i Bagaj, sarcină, greutate
Térti, -uri Ogradă
Tevatúră (-ri) Tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie, tărăboi,
zarvă, bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță.
– Din tc. tevatür
(a se) Ticăzui a se aranja, imbraca frumos
Ticăzuit aranjat
Ticlăzău, tiglazắu (-áie) Calcator / Fierul de calcat, voşorlău
(a) Ticluí: a scorni, a aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi; a pune la cale
(potrivind, inventând, născocind); Expr. A o ticlui (bine) = a da unei
afirmații mincinoase aparența de adevăr; a compune, a redacta
(repede, ușor)
Tină Noroi
Tindă (pronunţat pe aici Coridor la intrarea intr-o casă ţărănească. Încăpere mică (un fel de
“chindă”) hol) situat la intrarea caselor ţărăneşti. Din tindă se intră în casă
(cameră) şi în cămară. În timp, tinda s-a mărit şi a devenit un fel de
bucătărie
Tindeu, chindeu, cingeu este un prosop mai special cusut cu flori si danteluta (cipcă, ciptă)
care se pune pe perete, grindă, deasupra ferestilor in tindă, cindă,
chindă de la care ii vine numele
Tinzuí, Tinzuiesc a (se) chinui; a tortura, a necăji
Tip Fotografie Ex. a trage-n tip - a fotografia
Tipăruş ardeiul iute, verde sau uscat dar nemacinat
Tioc un fel de toc din lemn sau tabla in care este pusa cutea (piatra de
ascutit coasa); de obicei este facut astfel incat sa poate fi purtat la
curea, pentru a fi la indemana.;
Tirelem, turelem răbdare - din Magh. türelem
Tî́rtiță, tî́rtițe Coccix, noadă, partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc
penele cozii. (la păsărî́) - (bg. trŭtica, sîrb. trtica)
Tístaş, -ă Curat
Titeu Topor mai greu, pentru despicat lemnele mai ciotoase
Tiurcoi curcan Ex. Te-ai umflat ca un tiurcoi
Tocaier chestia cu care amesteci in tocana (mamaliga), făcăléț
(a) Tocmí a repara, a drege, a reface [din slavă tŭkŭmiti]; Ex. du-te la moş Văsîi

că numai el ştie tocmni di aiestea.
(a (se)) Tocmí: A discuta pentru a conveni asupra prețului (prin concesii reciproce); a
se târgui; (despre persoane) A intra în slujbă (în schimbul unei plăți);
a se năimi; a se angaja
Tolcér, -e Pâlnie. – Din magh. tölcsér “pâlnie”
Tómna, (tumna) Tocmai, chiar
Toncalăú Prost
Toptán Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada,
angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug, cu ghĭotura, mult de
odată. – Din tc. toptan
Tráĭnic, -ă solid; durabil; indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.); stabil,
statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.); persistent.
Trampălău sanie mai mare pe care incap 4-5 prunci
Trăbă, Trabă trebuie
(a) Trebăluí, trebăluiesc a lucra, a face tot felul de treburi mărunte
Trebuínță utilitate; necesitate, nevoie, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă;
cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție;
Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerințe);
necesitate; De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. În caz
de ~ dacă va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui.; Folos real (adus la ceva);
A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic; (pop.) Chestiune
personală care trebuie să fie pusă la punct; interes; A avea o ~ cu
cineva a pune la cale ceva
Tréncheş, -ă Uşor ameţit din cauza băuturii; pilit, cherchelit; şumăn
(a) Tripița a fremăta de nerăbdare, a bate din picioare de nerăbdare; a se agita
Triticală grâu furajer
Trúdă (-de) Muncă grea, strădanie, efort.; Rod al muncii; agoniseală; câștig.
Tucă Curcan
Túlaĭ interj. (Reg.) Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai!
ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”; În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ !
= „sărițĭ, hoțiĭ”!
Tulipan Lalea
Tut, Tută prost, proastă, persoană care vorbește vrute și nevrute; prostănac,
tont, om prost ori ignorant
Ţărnă praf, pamant marunt
Ţâpá, ţâp, (ţipa) A arunca, a azvârli, a trânti, a da jos; Ex. te ţip pe jam! ţip-o jos să nu
te vadă!
(o) Ţâr, Ţâră un pic
Ţeruză creion
Ţâţâni (mă scoţi din ţâţâni): nişte articulaţii care ne ţin legaţi de convenţii şi
bune maniere; balamale
Ţeler țelină
Ţidulă Comunicare scrisă pe o bucată de hârtie, Act oficial care atestă ceva,
Înscris
Ţiflingher tânăr, neexperimentat
Ţifraş pus la punct, frumos
Ținere de minte memorie
Ţingălấu Clopoţel, zurgălău
Ţintirím, -uri, (ţântirim, Cimitirul din apropierea bisericii
sintirim, sântirim)
(a) Ţipuri a striga, a ţipa ascuţit [de la a ţipa ] Ex. eu dau s-o ţuc şi ie prinde a
ţipuri
Ţipele, Ţîpélì incălţări

Ţâţer sutien
Ţîțînă Balama și maĭ ales cîrligu în care se prinde balamaŭa Ex: se întoarse
greoĭ ca o balama veche pe o țîțînă ruginită
Ţiţoni: izmene groase
Ţiţo nodrag greu de tradus... ceva gen iegăr din tricot, aveau toate fetele iarna pe
sub uniformă
Ţitroame lămâi [din magh. citrommal]
Ţoaglă Bicicletă
Ţocroş fundă [din magh. csokor]
Ţol pătură de lână [din ngr. tsolí]
(a) Ţuca (a) săruta
Ţucur, ţucăr Zahăr [din germ. Zucker]
Ţugu Trenul
U
Udeş deştept, inteligent
Ujínă, -i mancare servita intre mese... in jur de ora 10, inainte de masa, poate fi
si intre masa de pranz si cina, între orele 16.00 – 17.00
(a se) Ujuli: a se implini la trup, a se rotunij, ingrasa
Ungher, unghere Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi
pereți alăturați, colț.; Loc retras, ascuns; cotlon; Dulap triunghiular
care se așază pe colț. – Lat. *anglarius, angularius
Urdă, urde Derivat al laptelui (de oaie) care se obţine prin fierberea şi închegarea
zerului rămas de la prepararea caşului sau de la alegerea untului:
“Restul ce a rămas după ce a scos caşul se numeşte izvarniţă, pe care
punând-o în căldare o fierbe şi, când fierbe, toarnă o cantitate
oarecare de lapte dulce nefiert de oaie, amestecă cu un lemn crepat în
mai multe bucăţi care se numeşte şterţ. Şi din amestecul acesta se
iveşte la suprafaţă un fel de smântână, pe care o culege cu o lingură
mare (găvan) şi o pune în strecurătoare; aceasta este urda, care e
dulce şi foarte gustoasă, însă se primeşte în cantitate mai mică ca şi
caşul”
Urní, Urnesc a (se) răsturna, a (se) prăbuşi, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a
porni, a merge: “Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit”
Uţuţ scînciob, leagăn; Ex. la bunici la ţară era un uţuţ vechi în care s-a dat
şi tata când era coptil.
(a (se)) Uţuţa a (se) legăna
V
Vadră găleată
Vailing Vas de formă tronconică cu torți
Valắu Jgheab din lemn sau metal, de sub streşina casei, pentru colectarea
apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jd’ab; Covată (din lemn scobit,
scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă.
Văcălaş tencuiala; a văcălui- a tencui; reg. de pe Valea Somesului
Văioagă caramidă care nu a fost arsă
Văpáie (-ắi): Flacără mare; pară; Arșiță, dogoare; (Fig.) Lumină strălucitoare - lat.
pop. *vapalĭa
Vătrai unealta de rascolit jarul in soba
a (se) Vîji a (se) Potrivi
Vâlvătáie Flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie, pârjol, văpaie,
vâlvoare, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.)
Vârtelniţă ansamblu cu brate care se invarte, folosit pentru a depana(face

ghemuri) firele ce urmeaza a fi folosite la tesut; reg. de pe Valea
Somesului
Vedire, Videre, Vidără Găleată, vas de lemn sau metal cu toartă folosit pentru transportul şi
păstrarea unor lichide [probabil din slavă vidro- găleată] Ex. du-te la
fântână şi adă două videre de apă proaspătă.
Velniţă instalatie pentru fabricarea distilatului din fructe, de obicei asezata la
marginea unei ape curgatoare;; reg. de pe Valea Somesului
Venétic, -ă Persoană considerată străină în locul unde s-a stabilit
Ver Vier - masculul scroafei
Verevangau un fel de sapa pentru scos radacini si sapat in pamant tare
Vig, viguri (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.); Val de țesătură rulată
– Din magh. vég
Vig in expr. La vigul vremii - La sfarsitul vremii, la final – Din magh.
vége
Vigan vesel, voios, bine dispus
Viganău haină lungă, parpalac
Vinitură om ce aparţine unui neam prin alianţă; străin, venit din altă zonă,
venetic
Virgonț (care se dă) Puternic
Vizitic cişmea, fântână, o sursa de apa amenajata
Vlăjgan Tânăr înalt, spătos, voinic, zdravăn, zdrahon – Cf. scr., sb. vlažan
Vógani Smecher, Puternic
(a) Vorovi (a) Vorbi
Voşpor praf cu care se dă plita ca să fie neagră
Vosorlău fier de călcat pe carbuni
Vrașniță, Vraniţă, vraniţe poartă făcută din scânduri sau nuiele împletite [din sârbă vratnica] Ex.
dar şi vrajniţă, vramniţă nu ştiu ce animal o fo’, dar mi-o strîcat vrajniţa: Portiță
Vreasc și (vechĭ) hreasc Ramurĭ uscate, găteje de aprins focu;
Z
Zadie Sorț
Zamă Supă
Zápis document, înscris, dovadă scrisă, act scris, contract, hârtie, izvor
Zăbădit stătut, vechi; zăbovit
(a) Zăbovi a întârzia, a sta, (Să nu ~ mult acolo!), a poposi, a rămâne, a sta; a
lucra prea încet, a nu se grăbi; a sta prea mult timp într-un loc; a face
pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte; a se
ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva)
Zăbunit Zăpăcit, Ameţit de cap
Zăgaz, zăgazuri Stăvilar, baraj. Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia)
zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale; Opreliște,
îngrădire, piedică, obstacol; Lac sau iaz format de apa pe care barajul
o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc;
Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu
facă str
icăciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti
(a) Zăhăí (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a bate
la cap; a moronci; a zădărî; a hărțui; (obiecte) A încurca printre altele,
neștiind unde se află; a rătăci - din ucr. zahaity
(a) Zămislí A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște; A lua ființă, a se naște,
a se întrupa; A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa;
A cugeta, a concepe cu mintea – Slav (v. sl. zamysliti)
(a (se)) Zbârcí (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți;

a se cuta; (fig.) A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se
încreți; strâmba A zbârci din nas = a strâmba din nas; (Rar) A se
închirci, a se crispa; A zbîrci la joc: a greși, a da o lovitură greșită, a o
da in bară.
(a) Zburătăcí (păsări) A alunga aruncând cu un obiect; (pomi fructiferi) A bate
aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele; (zăpadă, frunze
etc.) A roti în vârtej împrăștiind; (Despre pui; p. ext. despre copii) A
se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. (Fig.) A ajuta
pe cineva să-și facă un rost în viață; a spulbera; împrăștia, risipi,
spulbera
Zeler ţelină
Zălud zăpăcit
Zăpode bucata de teren drept pe un deal; reg. de pe Valea Somesului
Zgáibă, -e Rană, zgârietură care a prins coajă.
(a se) Zgâi (a se) strâmba; A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu
insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari [din alb. zguië]
Zgoambe bile prinse cu elastic, folosite de fete pentru prinderea părului
Zgrăbuță, zgrăbunțe Bubuliță, coș; Grăuncioară de unt, de brânză, de gheață etc. (care
plutește într-un lichid)
(a) Zîni veni, a merge, a se deplasa [din latină venire] Ex. am zînit cu voie
bună să petrecem împreună.
(a) Zmotocí vezi Smotocí
Zogne ciorapi (vezi şi ştrímfi)
Zoiós, -oasă Mânjit, murdar, slinos
Zongoră chitară [din magh. zongora]
Conjgarea verbului a merge:

eu măr eu mărsăi
tu méi tu mărsăşi
el, ea mére el, ea marsă, masă
noi méem noi mărsărăm, marsărăm
voi méeţ voi mărsărăţi
ei, ele măr ei, ele mărsără, marsără
Expresii:
a avea oase în burtă: a se apleca anevoie

a avea pitici pe creier: a fi nervos, nesatisfăcut, ofticat, a avea draci, a fi sărit de pe fix
a baga cornul in perna: a dormi, a trage pe dreapta, Ex: Ma duc sa bag cornu'in perna juma'de ora.
a băga la ramazan: a mânca, a hali
a belii fasolea: a rânji, a se hlizii, a râde ca prostu. Ex: nu mai belii fasolea la mine (fasolea fiind cei
doi incisivi din față)
a cădea pe spate: a fi uimit
a da apă la şoareci: a plânge, a vărsa lacrimi
a da colţu' : a muri
a da la raţe: a vomita
a dispărea ca măgarul în ceaţă: a disparea brusc dintr-un grup fără sa anunţi
a face pe cineva cu ou si cu otet: a tine morala; a certa, a-l face in toate felurile
a face (pânze de) păianjeni: se spune despre femeile care nu au făcut sex de mult timp
a fi dus: nebun, ciudat, anormal
a fi din os sfânt (sau din oase sfinte, din os domnesc sau de domn): (a fi) de viță nobilă

a(-i) muia) cuiva oasele: a-l bate foarte tare pe cineva
a-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva: a muri pe meleaguri străine
a o face de oaie: a inta intr-o incuracatura , a da-o in bara, a da de blea
a spăla putina: a dispărea, a fugi, a pleca
nită tu!: ia uite!

no, amu: acuma
no, amu nită: uite-acuma
mé şa şe!: merge şi aşa! - se spune că-s primele cuvinte învătate de nemţi dupa ce au sosit în ardeal :)
(asta ca paralelă intre rigurozitatea germană şi spiritul de improvizaţie romanesc)
pula calului: în Ardeal un sinonim pentru nimic, zero barat în patru, nix, nada, ciu-ciu
-----
Legea lui Arhimede
varianta academică:
Un corp scufundat intr-un lichid in repaus este impins de jos in sus cu o forta verticala numeric egala
cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp.
varianta ardelenească:
O chiatră știuflecată în apă chierde din terhetiul ei pont-terhetiul apei de subt chiatra știuflecată.
traducere:
O piatră scufundată în apă pierde din greutatea ei exact-greutatea apei de sub piatra scufundată.
-----
Cum reacţionează sudiştii la auzul dulcelui grai ardelenesc - 15 Iulie 2011
sursa: http://www.tvdece.ro/cum-reactioneaza-sudistii-la-auzul-dulcelui-grai-ardelenesc/
Am un prieten, ardelean, desigur, care s-a mutat la capitală, că acolo-s câinii cu multinaţionalele şi
salariile mari în coadă. Timp de două săptămâni, a stat mai low profile, ca orice coleg nou. Apoi, s-a
întâmplat inevitabilul:
“Ai auzit? Se căsătoreşte şeful!”
“No (ardelenesc), fain!”
“Ce-ai spus?”
“No, fain!”
“Hahaha, mai zi o dată!”
“No, fain!”
“Pfahahahahahaha!!! Bă, ia veniţi încoa’ să-l auziţi! Hahaha!!! Mai zi o dată!”
“No, ce plm?”
No, io nu înţeleg ce-i aşa special la “no”.
-----
Graiul ţărănesc - limbajul preferat de mulţi ardeleni din diaspora - 27 Martie 2013 10:54
Sursa: http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/184944-EXCLUSIV-Bihor-Graiul-
taranesc-limbajul-preferat-de-multi-ardeleni-din-diaspora.html
Graiul ţărănesc, considerat multă vreme ca fiind un 'defect', revine în forţă şi se impune ca o
'bijuterie de suflet' mai cu seamă în rândul bihorenilor aflaţi în străinătate, care mărturisesc că atunci
când se întâlnesc a vorbi în grai popular devine o evidenţă.
Dacă unii se simt fericiţi doar vorbindu-l, alţii îşi notează cu sfinţenie cuvintele vechi în
vocabulare, iar cei mai devotaţi editează chiar cărţi de specialitate.
Profesoara de engleză-japoneză Rodica Hora, care a locuit foarte multă vreme în Japonia şi
Austria, a relatat, pentru AGERPRES, că, împreună cu ardelenii aflaţi departe de casă, face un titlu de
onoare din a vorbi în grai ţărănesc.

'Ne face mare plăcere să vorbim în grai crişan pentru că aceste cuvinte au o savoare deosebită.
Eu am fost plecată zece ani în Bucureşti şi cu toţi ardelenii de pe acolo când ne întâlneam ne plăcea
pur şi simplu să ne regăsim în limbajul nostru, în graiul de acasă,' a spus Rodica Hora.
Această tendinţă a utilizării graiului ţărănesc de către ardelenii aflaţi departe de casă a fost
observată şi de antropologul franco-român Simona Iacob-Le Roy, stabilită de peste zece ani în Franţa.
În opinia ei, tendinţa nu este rezultatul purei întâmplări sau al vreunui simplu efect de modă, ci are mai
multe explicaţii.
'Vorbirea în grai nu este un simplu dialog, un simplu schimb de informaţii. Ea creează un cadru
special, un spaţiu tranziţional care este deopotrivă în prezent şi în trecut, în străinătate şi acasă, în sat.
El îţi permite de a 'planta' decorul, de 'a duce' masa discuţiilor în vatra satului şi de a aduna în jurul ei
oameni de aici şi zâmbete din lumea de dincolo.'
Simona Iacob-Le Roy consideră că vorbitul în grai este şi rezultatul anumitor caracteristici ale
cuvintelor populare: 'Fiecare cuvânt din grai are o poveste a lui, o anumită încărcătură simbolică, este
un ciorchine de sensuri. Pe de o parte, ele ating anumite emoţii, sunt ferestre către imagini şi amintiri.
Cuvintele din grai sunt cuvinte de la începutul lumii noastre ca indivizi, cuvintele cu care părinţii şi
bunicii noştri au domesticit pentru noi lumea, au separat binele de rău. Pe de altă parte, la nivel
inconştient, ne introduc într-o anumită viziune asupra lumii, un anumit mod de viaţă.'
Revitalizarea graiului crişan nu se rezumă doar la utilizarea lui tot mai frecventă de către
ardelenii plecaţi de acasă. Unii dintre aceştia au început să scrie adevărate dicţionare ardeleneşti-
româneşti. Rodica Hora ne-a destăinuit că are deja un caiet întreg 'zmotocit de atâta purtat prin gările
Europei', în care a notat în fiecare zi cuvintele pe care şi le-a amintit.
Crearea acestui tip de dicţionar a fost ridicată la cote ştiinţifice de către filologii Miron Blaga şi
Octavian Blaga. 'Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)', dicţionarul creat de ei, a văzut
lumina tiparului în 2010. Cei doi autori nu s-au rezumat doar în a alcătui o culegere de cuvinte, ci au
explicat şi contextele în care acestea erau folosite.
Editat în 400 de exemplare, dicţionarul realizat cu toată aparatura ştiinţifică necesară, cu
trimiteri bibliografice, transcriere fonetică internaţională şi glosar de provincialisme, a fost difuzat în
bibliotecile judeţului Bihor şi în Centrele pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale din
ţară. El a avut mare căutare printre bihorenii din diaspora, câteva exemplare regăsindu-se şi în
comunitatea românilor din Gyula, din Ungaria.
Profesorul Miron Blaga, unul dintre autori, susţine că este important un asemenea volum atât
pentru dialectologie, pentru lexicul limbii române, cât şi pentru comunitatea locală, pentru ceea ce va fi
ea în viitor, în momentul când graiurile încep să dispară sub influenţa limbii literare, a şcolii, mass-
media etc.
'În contextul globalismului, în care pătrund tot mai mult neologismele, păstrarea sau
readucerea aminte a unui limbaj dintr-o anume perioadă vorbeşte despre ceea ce am fost, despre
identitatea noastră, despre influenţele manifestate într-o anume perioadă,' a subliniat profesorul.
El a explicat că această nouă tendinţă nu vine în contra limbii literare, ci, dimpotrivă, ca o
completare şi o îmbogăţire a acesteia. 'Graiul popular este o comoară de care ar trebui să avem foarte
mare grijă să nu o pierdem pentru că este legătura noastră cu strămoşii noştri, cu sufletul neamului
nostru românesc,' a completat şi profesoara Rodica Hora.
------

Dictionar Ardelean Popular Roman PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dictionar Ardelean Popular Roman PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dicţionar Ardelean (Popular) - Român

De la lume adunate ... si-napoi la lume date ...

Nu spun „timp”, ci „vreme” (interesant, de data asta termenul preferat- în detrimentul

Dicţionar Ardelean - Român 1

Dicţionar Ardelean - Român 2

Dicţionar Ardelean - Român 3

(a se) Beşíca a se irita (si ca stare de spirit)

Dicţionar Ardelean - Român 4

Dicţionar Ardelean - Român 5

Dicţionar Ardelean - Român 6

Dicţionar Ardelean - Român 7

Dicţionar Ardelean - Român 8

Dicţionar Ardelean - Român 9

Dicţionar Ardelean - Român 10

Dicţionar Ardelean - Român 11

Dicţionar Ardelean - Român 12

Dicţionar Ardelean - Român 13

Dicţionar Ardelean - Român 14

Dicţionar Ardelean - Român 15

Dicţionar Ardelean - Român 16

Dicţionar Ardelean - Român 17

Dicţionar Ardelean - Român 18

Dicţionar Ardelean - Român 19

Lăcrămáţie Plângere, Cerere

Dicţionar Ardelean - Român 20

Dicţionar Ardelean - Român 21

Dicţionar Ardelean - Român 22

Dicţionar Ardelean - Român 23

Dicţionar Ardelean - Român 24

Otavă fîn de la primul cosit

Dicţionar Ardelean - Român 25

Dicţionar Ardelean - Român 26

Dicţionar Ardelean - Român 27

Dicţionar Ardelean - Român 28

Dicţionar Ardelean - Român 29

Dicţionar Ardelean - Român 30

Dicţionar Ardelean - Român 31

Dicţionar Ardelean - Român 32

Dicţionar Ardelean - Român 33

Târș, târși Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de

Dicţionar Ardelean - Român 34

Dicţionar Ardelean - Român 35

Dicţionar Ardelean - Român 36

Dicţionar Ardelean - Român 37

Dicţionar Ardelean - Român 38

Conjgarea verbului a merge:

a avea oase în burtă: a se apleca anevoie

Dicţionar Ardelean - Român 39

nită tu!: ia uite!

Dicţionar Ardelean - Român 40

Dicţionar Ardelean - Român 41

S-ar putea să vă placă și