Sunteți pe pagina 1din 17

Francmasoneria și Biserica Catolică

Relațiile de-a lungul timpului

1
Masoneria și originile ei

Controversată, lăudată sau hulită Masoneria a fost de-a lungul timpului un prilej de dezbateri
fără sfârșit. Asta și din cauza aurei de mister care învăluie această organizație. Celor care vor să
se înroleze în masonerie li se spune că este o instituție filantropică, progresistă, ai cărei membri
se au ca frații, fiind cu toții egali.

Legenda construcției Templului regelui Solomon stă la baza tradițiilor și practicilor


francmasonice. În centrul învățăturii masonice se află arhitectul acestui templu fenicianul Hiram
Abif.

Acest om este cel puțin pentru istorie o mare enigmă. În Vechiul Testament este menționat doar
în cadrul câtorva versete din cartea 1 Împărați (1 Regi), respectiv 2 Cronici: "Împăratul
Solomon a trimis și adus din Tir pe Hiram, fiul unei văduve din seminția lui Neftali și al
unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înțelepciune, de pricepere și de
știință în săvârșirea oricărei lucrări de aramă. El a avenit la împăratul Solomon și i-a făcut
toate lucrările" (1 Împărați, cap. 7, 13-15).

Povestea masonică (cea care i se spune oricărui membru din organizație) descrie în mod
amănunțit rolul său în calitate de arhitect al Templului precum și împrejurările morții sale.
Această istorisire a variat și ea de-a lungul timpului și s-a întâlnit sub diferite forme la masonii
din diferite regiuni ale globului. Oricum toate variantele întâlnite au același fir în comun și
anume un complot pus la cale de 3 zidari (dintr-un număr inițial de 15 ) care văzând că templul
era aproape terminat, dar că ei nu era în posesia adevăratelor secrete care le-ar fi permis să
ajungă Maestru Mason au conspirat să obțină acele secrete de la maestrul Hiram Abif oricum,
recurgând chiar la violență.

Cei 3 care se numeau Jubelo, Jubela și Jubelum (cunoscuți împreună drept Juwes, pronunțat
Juiz) l-au pândit pe Hiram Abif în momentul în care acesta se retrăgea să se roage în Templu,
după cum îi era obiceiul, la orele 12 fix. S-au așezat la porțile de sud, vest și de est ale
Templului.

2
Terminându-și rugăciunea, pregătindu-se de plecare a fost acostat de acești tâlhari care l-au
amenințat cu moartea dacă nu le va divulga secretele de Maestru. El le-a spus însă că mai
degrabă ar prefera să moară decât să trădeze încrederea sacră.

Unul dintre cei trei i-a aplicat maestrului o lovitură violentă în tâmpla dreaptă. Revenindu-și
Maestrul s-a ridicat să plece prin poarta de vest unde l-a întâlnit pe al doilea zidar de la care a
primit o nivelă cu plumb în tâmpla stângă. Hiram sângerând s-a îndreptat spre poarta de est
unde l-a întânit pe al treilea care i-a aplicat o lovitură violentă în moalele capului, cu un ciocan
greu de piatră.

A doua zi regele Solomon observând absența lui Hiram și a celor 3 zidari a ordat să se facă
cercetări pentru găsirea viu sau mort a Arhitectului. Hiram a fost găsit îngropat indecent într-o
movilă de pământ. Cei care l-au găsit l-au acoperit cu respect și venerație și pentru a recunoaște
locul au înfipt o creangă de salcâm (ramura de salcâm este un simbol masonic) la capătul
mormântului.

Cei trei asasini au fost găsiți ascunși într-o peșteră, au fost legați și duși la Ierusalim unde regele
Solomon i-a condamnat la moartea bine meritată. O dată cu moartea lui Hiram Abif și secretele
de Maestru mason s-au pierdut. Principala căutare inițiatică a masonilor vizează tocmai găsirea
acelor secrete pe care arhitectul Hiram refuzase să le divulge.

Prima mare Lojă a Francmasoneriei s-a constituit în iunie 1717 la Londra. Această Mare Lojă
păstra de la vechile asociații profesionale ale constructorilor parolele, semnele și simbolismul.
(sub termenul de LOJĂ în evul mediu se înțelegea acele colibe înjghebate și locuite de zidari
care se găseau lângă șantierele lor de construcții; termenul a fost preluat apoi de masoni LOJĂ
MASONICĂ însemnând atelierul sau templul de desfășurare a întrunirilor masonice)

În anul 1723 James Anderson, un pastor prezbiteran din Anglia a dat faimoasele constituții ale
francmasonilor (de bază chiar și astăzi) care formează așa numita Magna Carta a
Francmasoneriei regulare (acea ramură a masoneriei care acceptă numai adepți care mărturisesc
credința în Dumnezeu).

3
Această constituție definește îndatoririle masonilor. Prima dintre ele se referă la Dumnezeu și la
religie. Se spune printre altele că "un mason dacă iubește cu adevărat Artele nu va fi niciodată
un ateu stupid sau un libertin fără religie. "

Relațiile dintre Masonerie și Biserica Catolică în


secolul XVIII

O dată cu constituirea primelor loje pe teritoriul Europei, clerul catolic a și început să împrăștie
mii de zvonuri defavorabile pe seama Masoneriei.

Prin 1737 s–au stabilit la Florența câteva loji. Clerul de aici a denunțat francmasonii papei
Clement al XII-lea ca propagând doctrine condamnabile. Prin urmare Sfântul Părinte a trimis la
Florența un inchizitor care i-a arestat și întemnițat pe mulți din membrii asociațiilor masonice.

Prima bulă papală contra Masoneriei a fost emisă de papa Clement al XII-lea (1730 – 1740) în
24 aprilie 1738 In eminenti apostolatus specula în care se
Papa Clement al XII-lea - Wikipedia
spunea : "Zvonul public nu ne-a permis să ne îndoim de asta,
că s-a format o anumită societate... numite în limba populară
a zidarilor liberi sau ai francmasonilor ...în care sunt admise
persoane de orice religie și din orice sectă care, sub aparențele
unei probități firești care li se cere și-au stabilit anumite
statute care-i leagă unii de alții și care în mod deosebit îi
obligă sub pedepsele cele mai aspre, în virtutea unui
sentiment jurat pe Sfintele Scripturi, să păstreze un secret
inviolabil asupra a tot ceea ce se întâmplă în adunările lor. "

Papa ordonă creștinilor indiferent de confesiune, funcție,


naționalitate "să nu aibă îndrăzneala să se înscrie în masonerie... nici măcar să asiste la o
întrunire de a lor. "

4
Urmașul său Papa Benedict al XIV-lea (1740-1758) emite
o altă bulă contra Masoneriei bula PROVIDAS
ROMANORUM (1751). În ea papa face referire la bula
predecesorului său Clement al XII-lea (In eminenti).
Printre altele Benedict al XIV-lea punea în evidență
argumentele pe care se bazează când îi condamnă pe
masoni: în primul rând pericolul reprezentat pentru credința
catolică și apoi caracterul secret al societății și jurămintele
acestei organizații.

Nici bine nu s-a aflat de această bulă că regele Ferdinanad


Papa Benedict al XIV-lea - Wikipedia al VI-lea al Spaniei a și interzis Masoneria pe cuprinsul
regatului spaniol. A îndreptat împotriva lor o nouă
ordonanță care-i asimila cu criminalii cei mai înverșunați ai statului, aplicându-le cele mai crunte
pedepse.

Până în 1789 prestigiul FrancMasoneriei crește vertiginos; toată nobilimea, toți oamenii de
știință, toți academicienii și cam toți oamenii politici din Franța devin Masoni. Deviza
Revoluției Franceze (LIBERTATE – EGALITATE- FRATERNITATE) , o revoluție condusă
de masoni, capată tot mai mult prestigiu.

Deputații care vor vota ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea vor fi în proporție zdrobitoare,
francmasoni.

Revoluționarii francezi vor elebora și o declarație a Drepturilor Omului și vor aboli complet
privilegiile preoților catolici (vechi și permanenți dușmani ai Masoneriei ).

Jean-Siffrein Maury (episcop de Niceea) îi scrie un memoriu papei Pius al VI-lea (1775 -1799)
menținând că: "Masonii sunt convinși că și-au îndeplinit misiunea în Franța cu succesul
deplin al Revoluției Franceze… S-a descoperit atunci că personajele principale ale
Masoneriei erau și actorii principali ai Revoluției Franceze."

5
Masoneria vs Biserica catolică în secolul XIX –
începutul secolului XX

La începutul secolului XIX nu a existat o ostilitate mai mare împotriva FrancMasoneriei decât
cea a Bisericii Catolice. Ordinele masonice au apărut ca ciupercile după ploaie, multă lume
intrând aici atrași mai mult de principiile masonice opuse celor propovăduite de Biserică.

Masonii au promovat o idee inacceptabilă pentru Biserica Catolică: toate religiile au fost puse la
același nivel, deasupra lor stând Marele Arhitect al Universului.

Sfârșitul secolului XVIII a fost totodată și martorul ascensiunii lui Napoleon. Pe vremea lui
Napoleon I fiecare lojă Masonică avea un bust al
împăratului căruia îi înălța osanale. Papa Pius al
VII-lea (1800- 1823) a fost prizonierul lui
Napoleon între 1808 și 1814. Mareșalul Etienne
Radet și ceilalți militari care au avut sarcina de a-l
reține pe Papă în momentul arestării erau
francmasoni. Prin fapta lor ei dat într-un fel și o
lovitură de grație puterii papale.

În 1814 Papa Pius al VII-lea, reîntors din


captivitatea franceză, introduce pedepse pentru
francmasoni de la cele corporale până la execuție
și confiscarea averii. Constituția apostolică a
acestuia ECCLESIAM A JESU CHRISTO (13
Papa Pius al VII-lea - Wikipedia
septembrie 1821) amintește și reconfirmă în
același timp anticele condamnări ale predecesorilor săi Clement al XII-lea și Benedict al XIV-
lea. Papa îi condamnă în același timp pe adepții masoneriei și pe cei ai societății
CARBONARILOR. Societatea carbonarilor a fost menționată ca aducând cu ea elemente
subversive. Papa și-a motivat condamnările datorită caracterului secret al acestor societăți și
pentru jurământul pe care membrii acestora trebuiau să îl depună.

6
Succesorul său, papa Leon al XII-lea (1823-1829)
condamnă francmasoneria în bula QUO GRAVIORA (13
martie 1825). În ea papa face referire la bulele
predecesorilor săi Clement al XII-lea (In eminenti) și a lui
Benedict al XIV-lea (Providas) precum și la constituția
apostolică a lui Pius al VII-lea (Ecclesiam a Jesu Christo).
Afirmă ca masoneria este dușmana Bisericii Catolice.
Conținutul acestei bule este adresat ca o rugăciune de
îndemn tuturor fiilor iubiți ce au îmbrățișat religia catolică.
Papa sfătuiește să se evite cu curaj oamenii ce
numesclumină întunericul și întunericul lumină;
Papa Leon al XII-lea - Wikipedia menționează caracterul secret al întrunirilor în care ar
complota pentru a face război și totuși în public și pretutindeni declară că sunt interesați de
binele public, al bisericii și al Societății.

Seria excomunicărilor masonilor este continuată de papa


Pius al VIII-lea (1829-1830) prin enciclica TRADITI
HUMILITATI (21 mai 1829). În ea face apel la toate
excomunicările predecesorilor rămânând în aceeași linea cu
aceștia.Îi sfătuiește pe frații catolici să își adune forțele și să
își îndrepte eforturile împotriva acelor societăți secrete ale
oamenilor care inamici ai lui Dumnezeu și ai Principilor au
cu toții scopul de a ruina Biserica, zdruncina statele și
răsturna ordinea mondială.

Papa Pius al VIII- lea - Wikipedia

Urmașul său papa Gregorie XVI (1831-1846) acuză în enciclica MIRARI VOS (1832)
societățile secrete că stau la originea tuturor relelor. Spre deosebire de predecesorii săi însă acest
papă nu menționează explicit masoneria în enciclică, nu emite excomunicări și la sfârșit dă cu

7
dragoste o binecuvântare apostolică tuturor fraților venerabili îndemnându-i să se încreadă în
Domnul.

Papa Pius al IX-lea (1846-1878) se pronunță și el în


enciclica ETSI MULTA LUCTOSA (21 noiembrie 1873)
împotriva francmasoneriei. El vorbește despre "un război
care se îndreaptă către Biserica Catolică și care se
extinde mult, un război desfășurat de anumite secte care
se numesc masonice...". La un moment dat în enciclică
Papa folosește sintagma Sinagoga lui Satan, sintagmă
foarte interesantă ( asociază cuvântul sinagogă care este la
urma urmei un lăcaș de rugăciune cu atributul Satan) mai
ales pentru acele vremuri în care în întreaga lume lua
amploare un puternic curent antisemit, pe fundalul
redeșteptării sentimentului național evreiesc. În acea vreme

Papa Pius al IX-lea - Wikipedia


Diaspora evreiască își pune serios problema creării unui stat
propriu în Palestina.

Tot referitor la curentul antisemit existent în Europa sfârșitului de secol XIX - începutul de secol
XX trebuie menționat că în anul 1902 Serghei Nilus publică o carte în Imperiul Țarist ce va face
carieră PROTOCOALELE ÎNȚELEPȚILOR SIONULUI (lucrare ce se va dovedi a fi un fals
grosolan). Era vorba despre o pretinsă dezvăluire a unui plan secret conceput la Basel în 1897
pentru ca evreii să poată stăpâni lumea. În unul din aceste așa zise protocoale se specifică că
MASONERIA este una dintre uneltele acestei conspirații. În masonerie evreii s-au simțit ca
acasă: miturile fundamentale ale lojelor erau ebraice, parolele și cuvintele sacre așijderi.

Papa LEON al XIII-LEA (papă între 1878 și 1903) publică la 20 aprilie 1884 enciclica
HUMANUM GENUS care reprezintă unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la
adresa Francmasoneriei. Papa declara că "părtinitorii răului par a fi uniți într-o silință
demăsurată, insuflați și ajutorați de o societate de oameni răspândită foarte mult și
organizată într-un chip puternic , societatea adică a Francmasonilor."

8
"Pe față și în public ei urmăresc nimicirea sfintei
Biserici, ca să ajungă, de-ar fi cu putință, a despuia
cu desăvârșire neamurile creștine de binefacerile
dobândite prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru."

"Acest Scaun Apostolic a denunțat lumei că secta


Francmasonilor, întemeiată făr nici un drept
omenesc și dumenezesc este vătămătoare
creștinismului, nu mai puțin decât statului: și a
Papa Leon al XIII-lea - Wikipedia oprit și a poruncit, sub pedepsele cele mai mari, cu
care obișnuiește Biserica de a lovi pre vinovați, ca
nimene să nu intre în această societate."

"Roadele aduse de secta Francmasonilor sunt vătămătoare, și cât se poate de amare. Căci
din semnele sigure ce le-am adus mai sus, urmează că scopul din urmă al Francmasonilor
este acesta: de a restaura din temelie toată disciplina religioasă și socială, care s-a născut
din ideiile creștine pentru a o înlocui cu alta, făurită după ideile lor și ale căror principii și
legi fundamentale sunt împrumutate de la Naturalism"

"Francmasonii predică poporului că trebuie a despărți de tot afacerile religioase de cele


civile și se luptă pentru acest scop."

"Mărturia unor oameni care au făcut parte din sectă și cari, fie în trecut, fie mai de curând,
încredințaseră cum că într-adevăr Francmasonii voesc să urmărească catolicismul cu o
dușmănie neîmpăcată, și că ei nu vor avea pace, până ce nu vor vedea dărâmate toate
întocmirile religioase întemeiate de Papi."

La 1 August 1884 Nicolae Iosif Camilli (primul episcop catolic al Iașiului) a publicat o pastorală
contra Francmasoneriei, ca răspuns la bula acestuia HUMANUS GENUS. Menționăm din
această pastorală :

"Secta Francmasonilor... Aceasta a jurat nimicirea Bisericii lui Hristos și nici nu mai
ascunde acest diabolic scop al său. Acesat ne-o descopere și chiar ne-o dovedește învederat

9
prea înțeleptul Pontifice, care povățuiește și cârmuiește astăzi Biserica, Leon al XIII-lea, în
enciclica sa HUMANUM GENUS."

"În zadăr se silește astăzi Francmasoneria să ne facă a crede că Papa a defăimat-o; că nu e


adevărat, că ea e o societate fără Dumnezeu: dușmană creștinismului și, într-un chip
deosebit, a Bisericii Catolice"

"În zadar se silește astăzi Francmasoneria să ne facă a crede că ea este un așezământ


filantropic, umanitar, care îngădeuește toate și pre toți: că ea nu caută altceva decât
cumpănirea datoriilor și drepturilor obștești prin mijlocul egalității, fraternității și al
dreptății."

"Noi însă Fraților și Fiilor prea iubiți, trebuie să fim recunoscători lui Leone al XIII-lea
pentru că el a descoperit tuturor scopul urâcios al sectei francmasonice. Dar nu trebuie să
ne mărginim numai la simțirea recunoștiinței, ci cu această simțire trebuie să împreunăm și
să potrivim faptele noastre, împlinind datoriile ce ne sunt impuse de însăș Enciclica Prea
Sfântului Nostru Părinte."

Masoneria vs Biserica Catolică în sec XX și


până în ziua de astăzi

În 1917 la Vatican a fost adoptat un Cod de Drept Canonic (CODEX IURIS CANONICI) ce
relua interdicțiile anterioare puse Masoneriei. Acest cod a apărut ca urmare a inițiativei papei
Pius al X-lea (1903-1914) dar a fost promulgat de succesorul său papa Benedict al XV-lea.
(1914-1922). Textul codului îi aparține însă aproape în întregime cardinalului Pietro Gaspari.

Canonul 2335 din acest CIC face referire la masonerie : " Cine se înscrie în masonerie sau
într-o altă sectă ce complotează contra Bisericii sau al puterii civile (adică statului), va
suporta excomunicarea... "

10
"Dacă clericii se înscriu în Masonerie sau într-o altă sectă similară vor fi pârâți direct
Sfântului Oficiu."

Conform acestui Cod de drept canonic un excomunicat nu putea să primească sfintele


sacramente, nu putea să asiste la Liturghia orelor ci numai la predici (canonul 2260)

Secolul XX a fost marcat a fost și de înfruntarea dintre democrație și totalitarism. După primul
război mondial, ca urmare a nemulțumirilor de pe urma tratatelor de pace, regimurile totalitare au
luat avânt în multe state europene. Cam toate dictaturile europene din peioada interbelică au
interzis Masoneria.

Ungaria a interzis Masoneria în 1919. În 1925 Mussolini o interzice și în Italia. Urmează


Portugalia în 1931. Regimul nazist ajuns la putere în 1933 o scoate în afara legii văzând în ea o
unealtă evreiască.

Pe fundalul ridicării acestor regimuri totalitare Albert Lantoine, un mason francez de grad 33
(cel mai înalt grad masonic) trimite și publică în același timp o lugă scrisoare către suveranul
Pontif în care propune un armistițiu între Biserica Catolică și Francmasonerie.

În România legionarii dar și regimul lui Antonescu vor pereclita serios Masoneria, în primul
rând prin dezvăluirea secretelor ei. În 22 iulie 1941 are loc la București celebra expoziție
antimasonică la care este interesant de subliniat că Biserica Ortodoxă Română nu a avut nici un
reprezentat oficial ci numai cea romano-catolică (pe episcopul Cisar).

Războiul Rece precum și atrocitățile celui de-al doilea război mondial au dus la o schimbare
profundă în interiorul Bisericii Catolice. Cel mai important eveniment din secolul XX din cadrul
acestei Biserici l-a constituit fără îndoială Conciliul Vatican II. Acesta s-a defășurat între 1962
și 1965 sub Papii Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea.

După Conciliul Vatican II Biserica Catolică s-a angajat într-un dialog cu toți oamenii chiar și cu
Masoneria fără a renunța însă la principiile sale.

Episcopii catolici din Argentina reuniți la 20 februarie 1959, le cer credincioșilor să se opună și
să combată atât masoneria cât și comunismul.

11
Constituția apostolică a papei Paul al VI-lea (1963 – 1978)
MIRIFICUS EVENTUS din decembrie 1965 îi "absolvă
de cenzură și pedepse canonice pe aceia care s-au
înscris în sectele masonice sau alte asociații similare care
atacă Biserica și autoritatea civilă legitimă cât timp se
sapară de respectivele secte și asociații și promit să
repare și să preîntâmpine, cât de mult se poate
eventualele scandaluri și prejudicii. "

Papa Paul al VI-lea - Wikipedia După un dialog cu reprezentanții masoneriei austriece,


cardinalul Vienei Franz König artizan al unei politici de
conciliere cu necredincioșii a creat o comisie mixtă catolico-masonică care a redactat declarația
de la Lichtenau, Austria (iulie 1970 ) ce propune abolirea condamnării masoneriei. În ea se
suține că vechile bule papale ostile Francmasoneriei trebuie înțelese din punct de vedere istoric,
condamnarea masoneriei nemaifiind justificată. Lojile actuale nu sunt nici anticlericale, nici
anticreștine, deci nu mai există motivul condamnării lor.

În 1983 pe când Suveranul Pontif era Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a fost promulgat un
Codice de Drept Canonic care îl înlocuiește pe cel din 1917. În acest nou cod canonic
Masoneria nu mai este menționată în mod expres.

La 26 noiembrie 1983 este dată de către cardinalul Joseph


Ratzinger (viitorul papă Benedict al XVI-lea) declarația asupra
Francmasoneriei QUAESITUM EST care reprezintă practic
poziția contemporană a Bisericii Catolice privind această
societate. Această poziția a rămas de atunci neschimbată.

În QUAESITUM EST se specifică că "părerea negativă a


Bisericii Catolice privind Francmasoneria nu s-a schimbat,
deoarece principiile lor au fost totdeauna considerate
incompatibile cu doctrina Bisericii și, prin urmare,
Joseph Ratzinger - Wikipedia

12
aderarea la ele rămâne în continuare interzisă. Credincioșii care aparțin societăților
masonice se află într-o stare gravă de păcat și nu pot primi Sfânta Împărtășanie. Nu este
însă de competența autorităților bisericești locale de a face judecăți asupra naturii
societăților masonice. ".

Cu alte cuvinte această ultimă declarație îndeamnă clerul catolic să nu mai emită nici un fel de
păreri asupra organizațiilor masonice și să manifeste un anumit respect pentru membrii acestora,
cu toate că principiile și ideile Masoneriei rămân în continuare de neacceptat pentru Biserica
Catolică.

13
Cuprins :

Masoneria și originile ei.............................................................................................2


Relațiile dintre Masonerie și Biserica Catolică în secolul XVIII ..............................4
Masoneria vs Biserica catolică în secolul XIX – începutul secolului XX.................6
Masoneria vs Biserica Catolică în sec XX și până în ziua de astăzi .......................10

14
Bibliografie:

1. Franc-Masoneria: O nouă viziune asupra lumii civilizate, vol. I, Radu Cămenescu,


Emilian M. Dobrescu, Editura Valahia, 1991 ;

2. Ordinul Masonic Român, Horia Nestorescu Bălcești, București, 1993, Casa de Editură
și presă Șansa SRL, p. 41-200

3. Istoria Francmasoneriei, F.T.B. Clavel, Editura Antet Revolution, p.218-248

4. Actele Pastorale ale Prea Sfinției Sale Părintelui Nicolae Iosif Camilli, volumul II,
Institutul de Arte grafice N.V.Ștefanu, 1914

5. La Normativa e i documenti della Chiesa nei confronti della Massoneria, Mózes


Hardi, Pontificia Universita Lateranense, Romae 2005

6. Secretul lui Hiram, Christopher Knight , Robert Lomas, Editura Aquilla ’93, 2002

7. La Framassoneria, C. Ledre, Edizione Paoline, Catania, 1958

15
16
17