C1 Transfer de Caldura r1

Tratamente termice.
Aspecte ale modelării numerice 9
1. MODELAREA MATEMATICĂ A TRANSFERULUI DE

CĂLDURĂ
1.1. Consideraţii generale
Transmiterea căldurii este procesul natural de transfer al energiei interne de

la corpurile cu temperatură mai mare la cele cu temperatură mai mică, sau în
interiorul unui corp, de la părţi ale acestuia cu temperatură mai ridicată la părţi cu
temperatură mai scăzută. Căldura se transmite prin conducţie, convecţie şi radiaţie.
Conducţia căldurii este procesul de transmitere a căldurii în interiorul unui
corp sau între corpuri aflate în contact direct, de la particulă la particulă, adică între
atomi şi molecule. Conducţia interesează în special în cazul corpurilor solide, mai
puţin în cazul corpurilor lichide şi rar în cazul gazelor.
Convecţia este procesul de transmitere a căldurii dintr-o parte a spaţiului în
alta prin intermediul unui fluid (agent termic). Convecţia se produce numai în
cazul lichidelor şi gazelor. Pentru calculul cantităţii de căldură schimbată în timpul
t, de mediul de încălzire sau răcire cu temperatura Tm, cu un corp solid cu
temperatura suprafeţei Ts, şi aria suprafeţei exterioare As, se foloseşte legea lui
Newton:
Qc  As c  Tm  Ts  t ,
unde c este coeficientul de transmisie a căldurii prin convecţie. Valoarea acestui
coeficient depinde de o multitudine de factori:
-forma şi dimensiunile suprafeţei corpului şi poziţia acestuia în spaţiu;
-caracteristicile fizice ale corpului;
-caracteristicile purtătorului de căldură şi cauzele care determină deplasarea
sa (densitatea, presiunea, vâscozitatea dinamică, căldura specifică);
-diferenţa de temperatură între corp şi mediul înconjurător.
Observaţie
O categorie aparte de factori o constituie aceea legată de modificarea stării
de agregare a mediului de încălzire/răcire şi care influenţează în mod direct nivelul
convecţiei.
Calculul coeficientului de convecţiei c este deosebit de dificil, dată fiind
multitudinea factorilor care-l influenţează: hidrodinamici, termofizici şi
10 1. Modelarea transferului de căldură
geometrici. Atingerea acestui deziderat devine posibilă, prin utilizarea modelelor

fizice de similitudine şi stabilirea în acest fel a relaţiilor generale, cu ajutorul
cărora se poate calcula valoarea sa reală. Se ajunge în acest fel, acceptând un
model în care se determină c între apa caldă şi peretele interior al unei conducte,
la o relaţie de legătură între coeficientul de convecţie şi factorii hidrodinamici,
termofizici sau geometrici cu valoare semnificativă, de următorul tip:
 c  w  c lc d   1c 
După prelucrare, relaţia devine
c
cd  l 
 Nu   Re 
c
 sau
  wd 
unde: w –viteza de deplasare a fluidului [m/s], l -vâscozitatea cinematică a
fluidului [m2/s],  -conductibilitatea termică a fluidului W / mK  ; d –diametrul
conductei prin care se deplasează fluidul [m]; c –constantă care se determină
experimental; Nu –criteriul Nusselt; Re –criteriul Reynolds.
Ecuaţiile criteriale pentru o gamă largă de condiţii de schimb de căldură,
diverse medii şi forme geometrice ale corpurilor sunt recomandate în literatura
termotehnică.
Radiaţia este procesul de transmitere a căldurii, sub formă de energie
radiantă. La corpul radiant energia internă se transformă în energie radiantă şi se
transmite sub formă de unde electromagnetice spre corpul absorbant, unde energia
radiantă se transformă în energie internă. Relaţia de calcul a căldurii schimbată
prin radiaţie, Stefan-Boltzman între două suprafeţe cu temperaturile Ts1 şi Ts2
Qr   r  Ts 1  Ts 2  As 2 t ,
unde As2 suprafaţa corpului considerat, r reprezintă coeficientul de transfer de
căldură prin radiaţie, definit prin
4
 Ts 1   T s 2 
   
 100   100   W  ,
 r  C 0  12  m 2 K 
Ts 1  Ts 2
8  W 
în care C0  5 ,67  10  4 , coeficientul de radiaţie al corpului negru.
 m K 
2
Pentru simplificarea problemelor de transfer de căldură evaluarea schimbului

global se face prin folosirea unui coeficient global de schimb de căldură ca o sumă
 g  r c .
Transmiterea căldurii şi în special conducţia termică constituie un domeniu
în care metodele numerice de modelare au găsit un câmp larg de aplicare. În
această lucrare, după expunerea bazelor teoretice ale conducţiei căldurii, se vor
prezenta elemente de analiză pentru rezolvarea problemelor de conducţie a căldurii
cu ajutorul metodei elementelor finite, precum şi cu ajutorul metodei diferenţelor
finite.
Tratamente termice. Aspecte ale modelării numerice 11
1.2. Ecuaţia diferenţială a conducţiei căldurii

Temperatura dintr-un corp este o funcţie de coordonatele spaţiului x, y, z, şi
de timpul t de forma
T  f  x , y , z ,t  . (1.1)
Această ecuaţie exprimă matematic câmpul de temperatură, adică totalitatea

temperaturilor din interiorul unui corp. Dacă temperatura nu variază în timp,
câmpul de temperatură se numeşte staţionar, iar în caz contrar se numeşte câmp
nestaţionar sau tranzitoriu. După cum temperatura variază în funcţie de toate cele
trei coordonate ale spaţiului, de două din ele sau numai de una, câmpul se numeşte
respectiv tri-, bi-, sau unidimensional.
Totalitatea punctelor din interiorul unui corp care au aceeaşi temperatură se
află pe o suprafaţă izotermă. În cazul câmpurilor bidimensionale, punctele de
temperatură egală se află pe o curbă izotermă. Vectorul dirijat după normala la
suprafaţa (curba) izotermă, în sensul creşterii temperaturii şi egal cu derivata
temperaturii în raport cu această direcţie, se numeşte gradient de temperatură:
T
gradt  n0 , (1.2)
n
în care n0 este vectorul unitar al normalei la suprafaţa izotermă. Cantitatea de

căldură, care trece în unitatea de timp printr-o suprafaţă izotermă S, se numeşte
flux de căldură şi are expresia:
Q  qds .
S
(1.3)
Fluxul de căldură se măsoară uzual în W sau kW. În (1.3) q este intensitatea

fluxului de căldură sau fluxul termic unitar. Conform legii experimentale a lui
Fourier,
T
q    gradT , (1.4)
n
şi se măsoară în W/m2 .Cu , s-a notat coeficientul de conductivitate termică, care

se măsoară în W/mK.
Conductivitatea termică este o proprietate fizică a materialului care
transferă căldura prin conducţie, care apare ca factor de proporţionalitate în legea
lui Fourier (1.4) pentru conducţia termică unidirecţională, fiind definită prin relaţia
:
Q  W 

dT  m 0 C  . (1.5)
S
dx
Conform ecuaţiei (1.5), conductivitatea termică reprezintă cantitatea, de

căldură care traversează normal unitatea de suprafaţă izotermă, în unitatea de timp,
la un gradient al temperaturii de 1°C/m. Ea se determină prin mai multe metode
experimentale, între care se menţionează metoda plăcii, cilindrului sau sferei,
metode care se bazează pe aplicarea legii lui Fourier.
Principalul parametru de stare care afectează conductivitatea termică este
temperatura. Astfel, pentru corpurile solide ,deşi dependenţa de temperatură poate
fi considerată mai exact prin relaţii polinomiale ,în majoritatea cazurilor se preferă
exprimarea variaţiei liniare a lui  cu temperatura sub forma:
T  0  1    T  T0   , (1.6)
unde,
T,0 sunt conductivitatea termică a materialului la temperatura T, respectiv
la temperatura de referinţă T0, în W/(m°C) ;
c -coeficient de temperatură dependent de natura materialului, în °C-1;
T-temperatura materialului în punctul în care se determină conductivitatea
termică, în oC.
De regulă in relaţia (1.6) se adoptă ca temperatură de referinţă To =0 oC,
astfel încât:
T  0  1   c  T   . (1.7)
Semnul plus sau minus din aceste relaţii depinde de natura corpului solid. La
majoritatea materialelor, coeficientul c este pozitiv, marcând o creştere a
conductivităţii termice cu temperatura.
Variaţia temperaturii în spaţiu şi în timp, în interiorul unui corp sau al unui
mediu, este exprimată de ecuaţia diferenţială a conducţiei sau ecuaţia lui Fourier
      T      T      T   M
 c p T    x   z  , (1.8)
x  y  y  z 
y
t   x  z 
în care:
T-temperatura în K sau °C;
t-timpul în s;
cp-căldura specifică în J/kgK;
-masa specifică, în kg/m3;
x ,y,z,-coeficienţii de conductivitate termică după direcţiile x,y,z, în W/mK
M-debitul surselor interioare de căldura, în W/m3.
Ecuaţia lui Fourier descrie fenomenul conducţiei căldurii în forma cea mai
generală. Pentru singularizarea cazurilor concrete studiate se cer adăugate
condiţiile la limită sau condiţiile de unicitate, care sunt de timp şi spaţiale.
Condiţiile la limită de timp (temporale) stabilesc distribuţia de
temperatură la începutul procesului (condiţii iniţiale). Din (1.1) rezultă
T  f  x , y , z ,t  0   f  x, y , z  . (1.9)
Condiţiile la limită spaţiale stabilesc parametrii schimbului de căldură pe

frontierele corpului studiat. Ele sunt de mai multe tipuri, din care principalele trei
sunt următoarele:
-Condiţii la limită spaţiale de tipul întâi. Temperatură impusă (cunoscută)
pe suprafaţa S1 a corpului (fig. 1.1),
TS 1  f  x , y , z , t  . (1.10)
-Condiţii la limită spaţiale de tipul al doilea. Flux termic impus pe

suprafaţa S2 a corpului,
T T T
q  x nx   y ny  z nz , (1.11)
x y z
în care nx, ny, nz sunt cosinusurile directoare ale normalei la suprafaţa S2.
-Condiţii la limită spaţiale de tipul al treilea. Schimb de căldură prin
convecţie cu parametri cunoscuţi, pe suprafaţa S3,
T T T
  T  TE    x nx   y ny  z nz , (1.12)
x y x
TS1  TS1  x , y , z 
S1
z
S3
S2
q q
 , TE
,TE
y
Fig.1.1 Condiţiile la limită spaţiale.
în care,
 -coeficientul de transmitere a căldurii prin convecţie de la suprafaţa S3 la
mediul înconjurător sau invers, în W/m2K;
TE -temperatura mediului exterior, în K sau °C.
Integrarea ecuaţiei diferenţiale a conducţiei căldurii (1.8), în condiţiile la
limită corespunzătoare problemei de rezolvat, permite determinarea temperaturii în
orice punct al corpului şi în orice moment. Integrarea este posibilă în cazul
problemelor simple, ca de exemplu conducţia prin corpuri cu suprafeţe plane,
cilindrice, sferice , simple sau compuse. Operaţia este dificilă în cazul corpurilor
cu forme geometrice complicate, din materiale neomogene şi anizotrope. În cele
mai multe probleme practice, concrete, integrarea analitică este dificilă sau chiar
imposibilă. Pentru aceste cazuri, se pot folosi metodele grafice sau numerice. Se va
prezenta în continuare modul de rezolvare analitică doar a problemelor de
conducţie tranzitorie, care se întâlnesc în practica tratamentelor termice [1], iar
pentru metodele numerice se va arăta şi modul de rezolvare a problemelor de
conducţie staţionară doar în măsura în care acestea ajută la rezolvarea celor
tranzitorii.
1.3. Conducţia termică în regim tranzitoriu

În cadrul proceselor termice tranzitorii, atât temperatura, cât şi fluxul de

căldură într-un punct oarecare sunt mărimi variabile în timp. Acest lucru complică
considerabil rezolvarea problemelor de conducţie termică, câmpul de temperatură
fiind dependent atât de timp, cât şi de coordonatele punctului considerat.
În forma cea mai generală, ecuaţia conducţiei tranzitorii prin corpuri cu surse
interioare de căldură este
q v 1 T
 2T   ; (1.13)
 a t
în absenţa surselor interioare de căldură, expresia (1.13) capătă forma ecuaţiei lui
Fourier:
1 T
 2T  , (1.14)
a t
în care laplacianul temperaturii 2T în coordonate rectangulare şi respectiv

cilindrice are expresiile:
 2T  2T  2T
 2T    ;
x 2 y 2 z 2
 2T 1 T 1  2T  2T
 2T    2  ; (1.15)
r 2
r r r  2 z 2

iar a difuzivitatea termică a materialului corpului
c p
Datorită apariţiei timpului t ca variabilă suplimentară faţă de procesele de
conducţie în regim constant, soluţia problemelor de conducţie termică tranzitorie
este mai greu de obţinut, folosindu-se în acest scop metode diverse de rezolvare
(analitice, analogice, numerice sau grafice). În continuare se prezintă problemele
reprezentative de conducţie termică tranzitorie, tratate prin considerarea anumitor
ipoteze simplificatoare.
La încălzirea sau răcirea tranzitorie a mediilor conductive, temperatura şi
fluxul de căldură depind de rezistenţele termice interne şi de suprafaţă deosebindu-
se următoarele cazuri :
-corpuri cu rezistenţe interne neglijabile, Bi 0,1;
-corpuri cu rezistenţe de suprafaţă neglijabile, Bi>>0,1;
-corpuri cu rezistenţe interne şi de suprafaţă finite, Bi>0,1.
Primele două cazuri definesc situaţiile limită, iar al treilea orice situaţie
practică cuprinsă între precedentele două. Încadrarea problemelor într-unul din cele
trei cazuri se face calculând criteriul Biot, care este raportul dintre capacitatea
corpului de a schimba căldură cu mediul (reprezentată prin ) şi rezistenţa termică


la conducţie (reprezentată prin  ):

Bi  ; (1.16)

unde  –raza suprafeţei sau jumătate din grosimea corpului.
Corpuri cu rezistenţe termice interne şi de suprafaţă finite [1]. În cazul
general, procesele practice de conducţie termică tranzitorie implică valori finite
pentru rezistenţele termice interne şi de suprafaţă (de convecţie).
Ecuaţia diferenţială a procesului unidirecţional este reprezentată de ecuaţia
lui Fourier (1.14). În acest caz, variaţia temperaturii în corp trebuie să satisfacă
anumite condiţii iniţiale, condiţii de simetrie şi condiţii de suprafaţă (de schimb de
căldură convectiv), de tipul:
-la t= 0, temperatura T =T0;
T
-în axa de simetrie a corpului, 0 (un maxim pentru temperatură );
x
-la suprafaţa de contact solid-fluid,
T T 
    T  TE  sau    T  TE  , (1.17)
x x 
unde TE este temperatura constantă a mediului ambiant, a fluidului în care se

găseşte corpul.
O metodă de rezolvare, pentru acest tip de probleme, foloseşte separarea
variabilelor [1], care conduce la soluţii de produse. În cazul particular al unei plăci
plane infinite de grosime 2, dusă într-un mediu cu temperatură constantă TE, cu
coeficientul de convecţie  constant, soluţia ecuaţiei (1.17) este:
  x
sin  n cos n 
T  TE    e   n2 Fo ,

 2
(1.18)
T0  TE n 1  n  sin  n cos  n
aT
unde Fo  , este criteriul Fourier, iar n, sunt rădăcinile ecuaţiei transcendente:
2

 n tg n   Bi . (1.19)

Pentru această formă geometrică relativ simplă, variaţia temperaturii poate fi

aT
exprimată în funcţie de trei mărimi adimensionale : criteriul Fourier Fo  ,
2
 x
criteriul Biot Bi  , şi distanţa relativă  .

1.4. Analiza cu elemente finite a problemelor de conducţie a căldurii
1.4.1. Etapele de rezolvare
O altă cale de rezolvare a problemelor de conducţie termică este oferită de

metoda elementelor finite. Operaţiile efectuate la rezolvarea unei probleme prin
metoda elementelor finite pot fi grupate convenţional într-un număr de etape [2]. O
parte a acestor etape sunt parcurse în faza de analiză a problemei, iar o altă parte
sunt realizate de programul de calcul.
Etapa 1. Împărţirea domeniului de analiză în elemente finite. În această
etapă analistul alege tipul sau tipurile de elemente finite adecvate problemei de
rezolvat, apoi împarte structura în elemente finite. Această operaţie numită şi
discretizare, poate fi făcută şi cu ajutorul calculatorului. Tipul de element finit este
definit de mai multe caracteristici, cum sunt numărul de dimensiuni (uni-, bi-,
tridimensional), numărul de noduri ale elementului, funcţiile de aproximare
asociate şi altele. Alegerea tipului de element finit are mare importanţă pentru
necesarul de memorie internă, efortul de calcul impus calculatorului şi pentru
calitatea rezultatelor. În figura 1.2 s-a redat un domeniu plan împărţit în elemente
finite. Domeniul fiind plan, elementele finite sunt şi ele plane, în acest caz
patrulatere cu patru noduri. Funcţia necunoscută pe domeniul considerat este
suprafaţa curbă   x , y  . Pe fiecare element finit (fig. 1.2 b), funcţia necunoscută
 este aproximată printr-o funcţie  , denumită funcţie de aproximare sau funcţie
de interpolare reprezentată prin suprafaţa haşurată. Pentru funcţiile de aproximare
se folosesc mai ales polinoame. De exemplu, funcţia de aproximare sau interpolare
poate avea forma:
  a1  a 2 x  a 3 y  a 4 xy , (1.20)
în care ai sunt coeficienţi necunoscuţi, care se determină impunând ca în nodurile

elementului finit funcţia să capete valorile din noduri  1 , 2 , 3 , 4 .
 Funcţia necunoscuta  
Funcţia de aproximare pe elementul finit


4 3
1 2
y Nod Element finit

Linie nodala
a) b)
Fig. 1.2. Domeniu plan divizat în elemente finite.

În acest fel funcţia de aproximare se scrie sub forma:
N1 
N 
 
  N 1 1  N 2 2  N 3 3  N 4 4   N 1 N 2 N3 N 4   2    N   e
N 3 
 N 4 
(1.21)
în care N i se numesc funcţii de formă iar  N  -matricea funcţiilor de formă.
Vectorul   e se numeşte vectorul funcţiilor nodale pe elementul finit. El
cuprinde valorile necunoscute ale funcţiei în noduri. Dacă se studiază mai multe
funcţii, pentru fiecare dintre ele se scrie câte o ecuaţie de felul 1.20 şi 1.21. Astfel
în fiecare nod pot exista una sau mai multe funcţii necunoscute, denumite şi grade
de libertate, iar numărul acestora pentru întregul element finit se obţine înmulţind
cu numărul de noduri ale elementului.
Etapa 2. Constituirea ecuaţiilor elementelor finite. Comportarea

materialului sau a mediului într-un element finit este descrisă de ecuaţiile
elementelor finite denumite şi ecuaţii elementale. Acestea alcătuiesc un sistem de
ecuaţii al elementului. Numărul de ecuaţii ale sistemului este egal cu numărul
gradelor de libertate pe element. Ecuaţiile elementale pot fi deduse pe mai multe
căi: direct, pe cale variaţională, prin metoda reziduală sau a reziduurilor (Galerkin),
prin metoda bilanţului energetic.
Metoda directă este foarte simplă şi sugestivă, dar nu poate fi folosită decât
în cazul calculul mecanic al structurilor din elemente simple, cum sunt de exemplu
barele[3].
Metoda variaţională este cea mai folosită şi este utilizată la analiza cu
elemente finite a problemelor de conducţie a căldurii [3].
Metoda reziduurilor se foloseşte în special când metoda bazată pe calculul
variaţional nu se poate aplica, de exemplu pentru că nu se cunoaşte o mărime
funcţională pentru problema respectivă. Existenţa alternativei oferite de calea
reziduală pentru deducerea ecuaţiilor elementale a permis extinderea sferei de
aplicare a metodei elementelor finite. Metoda reziduală este folosită la analiza
regimurilor termice tranzitorii.
Metoda bilanţului energetic este o cale mai nouă de abordare, propusă de
Oden în 1969.
Ca urmare a aplicării uneia dintre aceste metode se obţine un sistem de
ecuaţii de forma:
 k   e   p , (1.22)
în care:
 k  -matricea caracteristicilor fizico-geometrice ale materialului elementului
finit;
  e -vectorul funcţiilor nodale necunoscute pe elementul finit;
 p -vectorul încărcărilor termice pe elementul finit.
Programul de calcul constituie succesiv, pentru toate elementele finite care
alcătuiesc structura, câte un asemenea sistem de ecuaţii elementale.
Etapa 3. Asamblarea ecuaţiilor elementale în sistemul de ecuaţii al
structurii. Comportarea întregii structuri este modelată prin asamblarea sistemelor
de ecuaţii ale elementelor finite în sistemul de ecuaţii al structurii, ceea ce din
punct de vedere fizic înseamnă că echilibrul structurii este condiţionat de echilibrul
elementelor finite. Prin asamblare se impune ca în nodurile comune elementelor,
funcţia sau funcţiile necunoscute să aibă aceeaşi valoare. Asamblarea ecuaţiilor
constă în asamblarea matricelor de caracteristici fizico-geometrice  k  ale
elementelor finite în matricea de caracteristici fizico-geometrice  K  a structurii şi

a vectorilor încărcării pe elemente  p în vectorul încărcării pe toată structura,  P .
Se obţine sistemul de ecuaţii al structurii:
 K     P , (1.23)
în care   este vectorul funcţiilor necunoscute pentru întreaga structură. Sistemul
are atâtea ecuaţii câte grade de libertate are structura, adică produsul dintre
numărul de noduri şi numărul de grade de libertate pe nod.
Matricea de caracteristici fizico-geometrice a structurii este simetrică faţă de
diagonala principală. Ea este o matrice singulară, adică determinantul ei este nul.
Pentru a rezolva sistemul de ecuaţii, se elimină ecuaţiile corespunzătoare funcţiilor
cu valori impuse pentru condiţiile limită. Se obţine un sistem de ecuaţii redus care
se poate rezolva:
 K r  r    Pr  . (1.24)
Etapa 4. Rezolvarea sistemului de ecuaţii al structurii. Sistemul de

ecuaţii obţinut este rezolvat printr-unul din procedeele obişnuite, de exemplu prin
eliminarea Gauss, sau prin descompunerea Choleski, obţinându-se valorile
funcţiilor sau gradelor de libertate în noduri. Acestea se numesc şi necunoscute
primare sau de ordinul întâi.
Etapa 5. Efectuarea de calcule suplimentare pentru determinarea
necunoscutelor secundare. În unele probleme, după aflarea necunoscutelor
primare analiza se încheie. Acesta este de obicei cazul problemelor de conducţie
termică, în care necunoscutele primare sunt temperaturi nodale. Cunoaşterea lor
este în general suficientă pentru evaluarea comportării termice a structurii studiate.
În alte probleme însă, cunoaşterea numai a necunoscutelor primare nu este
suficientă, analiza trebuind să continue cu determinarea necunoscutelor secundare
sau de ordinul doi. Acestea sunt derivate de ordin superior ale necunoscutelor
primare. Astfel de exemplu în problemele de termoelasticitate necunoscutele
primare sunt temperaturile nodale. Cu ajutorul lor, în această etapă se determină
necunoscutele secundare care sunt deformaţii specifice şi tensiuni.
1.4.2. Funcţionala conducţiei căldurii
O altă cale de rezolvare a problemelor de conducţie termică este oferită de

metoda elementelor finite [3]. În abordarea variaţională a metodei, integrarea
ecuaţiei diferenţiale a conducţiei căldurii (1.8), în condiţiile la limită (1.9-1.12),

este echivalentă cu minimizarea funcţionalei:

 1   T 
2
 T 
2
 T   
2
T    1 
J     x     y     z      M  c T dV   qTdS   T   TE dS .
x   y  
        
V 
2  z  t  2T
 S2 S3
(1.25)
Toate mărimile care intervin în (1.25) au fost definite. Convenţia pentru semnele
lui q,  şi M este următoarea : q este pozitiv când pătrunde în corp dinspre mediul
exterior şi negativ când iese din corp spre mediul exterior;  este pozitiv pe
suprafeţele care cedează căldură mediului exterior şi negativ pe cele care absorb
căldură de la mediul exterior; M este pozitiv dacă sursele interioare debitează
căldură şi negativ dacă absorb căldură.
Minimizarea funcţionalei se face pe elemente finite, efectul de ansamblu
obţinându-se prin cumularea contribuţiei fiecărui element finit în parte. În cazul
problemelor de conducţie termică, în fiecare nod există un singur parametru:
temperatura, o mărime scalară.
1.4.3. Transfer conductiv bidimensional de căldură în regim

staţionar
În transferul staţionar de căldură, temperatura este constantă în timp şi în

T
consecinţă, în (1.25), 0. Pentru probleme bidimensionale temperatura nu
t
T
variază in direcţia axei z, încât 0. Ca probleme bidimensionale se studiază
z
problemele plane şi axial simetrice.
Cazul problemelor plane

În acest caz funcţionala (3.6) capătă forma:

 1   T 
2
 T 
2
 
 1 
J     x     y     MT dV   qTdS   T  T  TE dS .
x   y
    
V 
2    2
 S2 S3
(1.26)
Deoarece funcţia convenţionala prin care se aproximează temperatura, nu
este continuă pe toata structura ci numai pe cuprinsul elementelor finite, integrala
din (1.26) trebuie efectuată pe elemente finite. Funcţionala J pentru toată structura
se scrie ca o sumă de funcţionale, pentru m elemente finite în care a fost divizata
structura :
m 
 1   Te 
2
 T  
2


J      x     y  e   dV   MTe dV   qTe dS  
1 Ve 2  x   y
     Ve S2 e 

m   Te2  
1 S3 e  2  TeTE dS .

   
(1.27)
În (1.27) indicele “e” precizează referirea la un element finit. Pentru
simplificarea scrierii el a fost folosit numai în cazul temperaturii, deşi celelalte
mărimi care intervin în relaţie se referă tot la un element finit.
Pe cuprinsul unui element finit temperatura Te în orice punct se exprimă în
raport cu temperaturile nodale printr-o relaţie în care funcţia studiată este
temperatura[3].
Pentru un element finit cu n noduri
T1 
T 
 2
 .
Te   N 1 N2 . . N n      N T  e . (1.28)
 .
 .
 
Tn 
În funcţionala (1.27) intervin şi derivatele parţiale ale temperaturii. Derivând (1.28)

în raport cu x şi y se obţine relaţia:
T1 
 
 Te   N 1 N 2 N n  T2 
   . . .
 g   Tx    Nx x x   . 
N 2 N n   .    B T  e . (1.29)
 e  1 . . .  

 y    y y y   . 
 
Tn 
Matricea [B] conţine derivatele funcţiilor de formă în raport cu coordonatele.

Dacă se notează matricea coeficienţilor de conductivitate termică:
 x 0
 D   (1.30)
0  y 
funcţionala (1.27) se scrie, pentru un element finit, sub forma:

1
 2   BT    D BT  dV   M  N T  e dV   q N T 
T
Je  e e e dS 
Ve Ve S2 e

 2   N T    T  N T 
2
 e dS  E e dS .
S3 e S3e
(1.31)
Deoarece:
  N T  e  T  T  Te  B T
  N  T  e  2    N  T  e  T   N  T  e    T  e  N  T  N  T  e ,
(1.32)
ecuaţia (1.31) se scrie:
T
1
V 2 T  e  B  D B T  e dV  V M  N T  e dV  s q N T  e dS 
T
Je 
e e 2e

 2 T   N   N T  dS   TE  N T  e dS .
T T
 e e
S3 e S3 e
(1.33)
S2 S2e
l 2 e  lik k  ,TE
e
l3 e  l jk S3e
S3
j
Fig. 1.3. Element finit cu schimb de căldură prin flux termic şi convecţie.
Aplicând regulile de derivare a expresiilor matriceale, se obţine:
J e  
    B   D  B  dV     N   N  dS T  e   M  N  dV   q N  dS   TE  N  dS .
T T T T T
T  e  Ve S3 e

 Ve S2 e S3e
(1.34)
Ţinând seama că dv=hdA şi dS=hdl, unde h este grosimea elementului finit, dA
elementul diferenţial de arie si dl elementul diferenţial de lungime, rezultă:
J
e  h  B  T  D  B  dA    N  T  N  dl T  
 A   MN dA  h  q N  dl 
T T
 T  e  e
 e le  Ae le
(1.35)
 h  Te  N  dl .
T
le
Grosimea h a elementului finit s-a considerat constantă. La problemele plane ea se

ia egală cu unitatea.
Concentrat se scrie:
J e
  k T  e   f  . (1.36)
T  e
În această relaţie,
 k   h   B  T  D B  dA  h    N  T  N  dl (1.37)
Ae l3 e
este matricea de caracteristici fizice a elementului finit, în care intervin mărimi

fizice ale transferului de căldură prin conducţie în interiorul elementului finit şi
prin convecţie pe conturul acestuia. Prima integrală corespunde conducţiei în corp
iar a doua integrală corespunde convecţiei pe latura l3e a suprafeţei S3e (fig. 1.3).
Dacă nu există schimb de căldură prin convecţie pe contur, =0 şi a doua integrală
nu există. În (1.35) vectorul:
 f   h  M  N  T dA  h  q N  T dl  h  Te  N  T dl (1.38)
Ae l2 e l3 e
reprezintă vectorul "încărcărilor” termice, anume:

-prima integrală reprezintă contribuţia surselor interioare de căldură M, pe
elementul finit de volum Ve=hAe;
-a doua integrală reprezintă contribuţia fluxului termic unitar q pe suprafaţa
elementului finit S2e=hl2e;
-a treia integrală reprezintă contribuţia convecţiei termice cu parametrii  şi
tE pe suprafaţa S3e=hl3e.
Minimizarea funcţionalei J se obţine anulând derivata în raport cu
temperaturile din toate nodurile structurii. Ţinând seama de (1.27) se obţine:
J  m m
J e
 
 T   T  1
J e  
1  T  e
. (1.39)
Introducând (1.17) în (1.20), se obţine sistemul de ecuaţii al structurii :
   k T    f    0
1
e (1.40)
sau
 m  m
   k  T  e    f  , (1.41)
 1  1
ori
 K  T    F  (1.42)
În care:
m
 K     k  -matricea de ”conductivitate” a structurii;
1
m
 F     f  -vectorul încărcării termice pentru toată structura;
1
T  -vectorul temperaturilor necunoscute pentru toată structura.

Ecuaţia (1.42) reprezintă forma cu elemente finite a ecuaţiei diferenţiale a

conducţiei căldurii. Este deci un sistem de atâtea ecuaţii câte noduri cu temperatură
necunoscută are secţiunea analizată, prin a cărui rezolvare se determină aceste
temperaturi.
Matricea [K] şi vectorul F din (1.42) se constituie prin asamblarea
matricelor [K] şi a vectorilor f  corespunzătoare elementelor finite, pe măsura
alcătuirii lor, după metoda cunoscută.
În cele ce urmează se vor determina expresiile matricei de conductivitate a
elementului finit (1.37) şi ale vectorului încărcării termice pe elementul finit
(1.38),[3]. Se va considera că mărimile fizice caracteristice pentru un element finit
M , x , y , z ,  ,TE , q sunt constante pe suprafaţa şi laturile elementului.
Expresia matricei de conductivitate În analiza cu elemente finite pentru
problemele de conducţie termică, descrise în lucrare, se foloseşte elementul finit
triunghiular cu trei noduri (liniar). Temperatura Te într-un punct al elementului finit
[2] este:
Ti 
Te  N i Ti  N j T j  N k Tk   N i N k T j    N T  e ,
 
Nj (1.43)
T 
 k
în care Ti ,Tj ,Tk sunt temperaturile din nodurile i, j, k, ale elementului finit (fig 1.3),
iar [N] este matricea funcţiilor de formă. Funcţiile de formă, Ni, Nj, Nk au expresiile
prezentate in literatura de specialitate dedicată metodei elementelor finite[3].
Matricea de conductivitate a elementului finit (1.37) se poate scrie sub
forma:
 k   h   B T  D B dA  h   N  T  N  dl   k 1    k 2  , (1.44)
Ae l3 e
în care
 k1   h   B T  D B  dA ;
Ae
 k 2   h   N  T  N  dl . (1.45)
l3 e
Matricea [B] se obţine din relaţia de definiţie (1.29), care pentru acest element finit
se scrie :
 t e   N i N j N k  T 
    i
 g   tx    Nx x
N j
x  T    B T 
N k   j  e. (1.46)
 e  i T 
 y   y y y   k 
Derivând expresiile ale funcţiilor de formă[3], se obţine:
 N i N j N k 
 
 B   Nx x x   1 bi bj bk 
N k  2 Ae ci , (1.47)
 i N j cj c k 
 y y y 
în care b şi c sunt coeficienţi constanţi iar Ae este aria elementului finit[3]. Rezultă
că matricea [B] este constantă. Deoarece coeficienţii de conductivitate termică x şi
y sunt consideraţi constanţi pe elementul finit, matricea [D] din (1.30) este şi ea
constantă, încât:
 k 1   h   B  T  D B  dA,  h B  T  D B   dA  h B  T  D B  Ae . (1.48)

Ae Ae
Înlocuind pe [B] din (1.47) şi pe [D] din (1.30) în (1.48), se obţine:
  x bi bi   y ci ci  x bi b j   y ci c j  x bi bk   y ci c k 
h  
 k1    x b j bi   y c j ci xb jb j   y c j c j  x b j bk   y c j c k  . (1.49)
4 Ae 
 x bk bi   y c k ci  x bk b j   y c k c j  x bk bk   y c k c k 

Matricea [k2] din (1.45) se dezvoltă sub forma:
 Ni Ni Ni N j Ni Nk 
 k 2   h   N j N i NjNj

N j N k  dl . (1.50)
l3 e
N k N i Nk N j N k N k 

Introducând coordonatele de lungime[2] şi considerând că schimbul de căldură

prin convecţie se face pe latura jk a elementului finit, ca în figura 1.3, se obţine:
0 0 0 
 k 2   h  0 LjLj

L j Lk dl . (1.51)
l3 e
0 L j Lk Lk Lk 

La calculul valorii integralei din (1.51) pentru produsele cu aceeaşi indici j sau k se
obţine[3]:
2!0! 1
 L L dl   L dl   2  0  1! l  l 3e
2
j j j 3e . (1.52)
l3 e l3 e
3
Aceeaşi valoare are şi L

l3 e
k Lk dl
.
Pentru produsele cu indici j şi k diferiţi se obţine[3]:
1!1! 1
L
l3 e
j Lk dl 
 2  1  1!
l 3e  l 3e .
6 (1.53)
Aceeaşi valoare are şi L

l3 e
k L j dl
.
Înlocuind în (1.51), se obţine :

0 0 0
hl 3 e 
k2   0 2 1 . (1.54)
6  
0 1 2 
Dacă latura elementului finit cu schimb de căldură prin convecţie este ij respectiv
2 1 0 2 0 1
hl3 e  hl 3 e 
ki, se obţine :  k 2   6 1 2 0 şi k2   0 0 0 . (1.55)
 6  
0 0 0   1 0 2 
Matricea [k2] se constituie numai dacă elementul respectiv are schimb de căldură
prin convecţie pe una din laturile sale.
Expresia vectorului încărcării termice. Acest vector se compune, conform
(1.38), din trei termeni care se calculează cu ajutorul coordonatelor de arie şi de
lungime. Primul termen corespunde debitului surselor interioare de căldură pe
elementul finit. Folosind coordonatele de arie şi formula de integrare[3] şi
considerând debitul M constant pe elementul finit, se obţine:
 Ni   Li  1
    hMAe  
 f M   h  M  N  dA  hM   N j dA  hM   L j dA 
T
1.
Ae Ae   Ae   3  
N k   Lk  1
(1.56)
Dacă debitul surselor interioare de căldură este dat, nu printr-o valoare
medie pe element, ci prin valori nodale Mi,Mj,Mk, atunci încărcarea termică
corespunzătoare se calculează cu relaţia :
2 M i Mj Mk 
hAe  
 fM   Mi 2M j Mk .
12 
 M i Mj 2 M k 
(1.57)
Al doilea termen din (1.38) corespunde schimbului de căldură pe contur prin

flux termic impus. Presupunem că fluxul de căldură pătrunde prin latura lki=l2e a
elementului finit e din figura 1.3. Folosind coordonatele de arie şi formulele de
integrare[3], se obţine:
 Ni   Li  1
 f q   h  q N  dl  hq   0 dl  hq   0 dl  hqlki
T    
0 .
l2 e l2 e   l2 e   2 1
N k   Lk   
(1.58)
Fluxul termic unitar q s-a considerat constant pe latura ki a elementului finit.
Expresia (1.58) repartizează egal fluxul termic care pătrunde prin latura
elementului finit pe cele două noduri adiacente ale laturii. Al treilea termen din
(1.38) corespunde schimbului de căldură prin convecţie, care presupunem că se
produce pe latura jk de lungime ljk=l3e a elementului finit e din figura 1.3. Folosind
coordonatele de lungime şi formula de integrare (ref.[3], pag. 76), se obţine:
0  0  0 
    hTE l jk  
 f   h  TE  N  dl  hTE   N j   hTE  L j   dl 
T
1.
l3 e l3 e    L l jk 2 1
N k   k  
(1.59)
Coeficientul  de transmitere a căldurii prin convecţie şi temperatura

exterioară TE s-au considerat constante pe latura jk a elementului finit. Expresia
(1.59) repartizează fluxul transmis prin convecţie în mod egal pe cele două noduri
ale laturii elementului finit cu schimb de căldură.
De menţionat că elementul nul din vectorii din expresiile (1.58) şi (1.59)
poate ocupa orice poziţie în vector, după cum nodul opus laturii cu schimb de
căldură prin flux termic sau prin convecţie este nodul i, j sau k.
Cu ajutorul expresiilor deduse în acest paragraf şi în cel precedent se poate
constitui sistemul de ecuaţii al elementului finit. Matricea de conductivitate se
constituie conform (1.49) şi (1.50), iar vectorul încărcării termice conform (1.57),
(1.58) şi (1.59). După constituirea fiecărei ecuaţii elementale a sistemului de
ecuaţii al elementului finit, ea se asamblează în sistemul de ecuaţii al structurii.
Cazul problemelor axial-simetrice

Dacă forma geometrică şi încărcarea termică a structurii prezintă simetrie
axială, problema se poate studia ca un caz bidimensional. La corpul din figura 1.4
C
j k
0
x
Fig. 1.4. Corp cu simetrie axială şi element finit toroidal cu trei noduri.
temperatura variază numai după axele x şi y. Elementul finit este un tor cu secţiune
triunghiulară. Funcţionala care trebuie minimizată este în acest caz :

1   T 
2
 T  
2

 1 
J     x x    x y     Mt dV   qTdS   T  T  TE dS
2
 
V   x   y   
 S2 S3  2 
(1.60)
În expresia funcţionalei (1.60)) apare raza x, variabilă pe suprafaţa elementului
finit. Dacă se evaluează raza în centrul de greutate C al elementului, operaţiile
de integrare se simplifică. Raza centrului de greutate este
x  r   xi  x j  x k 
1
3
. (1.61)
Funcţionala (1.60) se scrie pentru un element finit toroidal:
1   T  
2 2
 T  1 
J  2 r   x     y   dV   Te dV   qTe dS   Te  Te  TE dS .
  x 
Ve 2   y   Ve S2 e S3 e 2 
(1.62)
Minimizând pe J, se obţine:
 
 2 r  B  T  D  B  dV 
   N   N  dS t  MN  q N  dS   Te  N  dS  0.
T T T T
 dV 
 e
 Ve S3 e  Ve S2 e S3 e
(1.63)
Dacă considerăm raza în centrul de greutate al elementului finit, elementul
diferenţial de volum se scrie dV=2rdA. Pentru elementele finite cu schimb de
căldură prin flux termic pe contur, elementul diferenţial de suprafaţă se scrie
dS=2r'dl, în care r'=(xk+xi)/2 este raza măsurată la jumătatea laturii care are
schimb de căldură prin flux termic (fig.3.3). Pentru elementele finite care au
schimb de căldură prin convecţie, dS=2r"dl, în care r"= (xj+xk)/2 este raza la
jumătatea laturii cu schimb de căldură prin convecţie. Admiţând şi în acest caz că
M este constant pe suprafaţa elementului finit şi că q,, TE sunt constante pe latura
elementului finit cu schimb de căldură pe contur, ecuaţia (1.63) devine:
 
 2r 2  B  T  D  B  dA  r   N  T  N  dl T  e  2r M  N  T dA 
    
 Ae l3 e  Ae
 2r q   N  dl  2r TE  N 

T T
dl  0 .
l2 e l3 e
(1.64)
În consecinţă în cazul problemelor axial-simetrice în termenii care alcătuiesc

ecuaţia elementală a elementului finit toroidal, în loc de h=1 din cazul elementului
finit plan, se introduce:
2r 2 , în matricea [k1] din (1.49);

2r  , în matricea [k2] din (1.54) şi (1.55);
2r , în vectorul (1.56);
2r  , în vectorul (1.58);
2r  , în vectorul (1.59).
1.4.4. Transfer conductiv bidimensional de căldură, în regim

tranzitoriu
Comparând funcţionala (1.25), valabilă pentru cazul general de transfer de

căldură cu funcţionala (1.26) din cazul regimului staţionar, se observă că
T
menţinând analiza în cadrul problemelor plane, 0, deosebirea dintre cele
z
două funcţionale constă în faptul că în locul termenului:
  MTdV
V
,
de la regimul staţionar (1.21), apare termenul:
 T  T , .65)
   M  c TdV    MTdV   c TdV
V 
t  V V
t
la regimul tranzitoriu.
Deci pentru trecerea de la regimul staţionar la cel tranzitoriu trebuie
adăugată contribuţia rezultată prin minimizarea termenului:
T
j   c TdV ,
V
t
Deoarece minimizarea se face tot pe elemente finite, pentru un element finit vom
avea:
Te
je    c 
Ve
e
t
Te dV . (1.66)
Exprimând temperatura Te prin intermediul funcţiilor de formă conform (1.28), în

care [N] este independent de timpul t se obţine:
Te Te 
 N . (1.67)
t t
Introducând (1.28) şi (1.67) în (1.66), se obţine:
T  e
j    c  e . N T  e  N  dV . (1.68)
e V t
E
j
Pentru a minimiza pe j este necesar ca T   0 , ceea ce conduce la:
e
  c  e  N  T  N  dV  T  e  0 .
 

 
 t
 Ve 
Matricea:
 
 C       c  e  N  T  N  dV  (1.69)
 Ve 
se numeşte matricea capacităţilor calorice sau a căldurilor specifice pentru un

element finit.
Deci pentru trecerea de la regimul staţionar la cel tranzitoriu ecuaţia
elementului finit trebuie completată cu termenul:
 C   T  e ;
t
devenind:
 C  T  e   k T  e   f   0 . (1.70)

t
În locul unui sistem de ecuaţii liniare, se obţine un sistem de ecuaţii liniare

diferenţiale de ordinul întâi în raport cu timpul.
Admiţând că pe cuprinsul unui element finit masa specifică  şi
căldura specifică cp sunt constante, efectuarea integralei conduce la expresiile
următoare[3] pentru matricea [C]:
-pentru elementul finit triunghiular plan:
2 1 1
c   Ae 
C   h 1 ,
p
12
e

1 2
 (1.71)
 1 1 2 
-pentru elementul finit triunghiular axial-simetric-toroidal:
C C12 C13 
2  c p  e Ae  1
C   C C22 C 23  , (1.72)
180  21 
C31 C32 C33 
în care:
C 11  12ri 2  2r j2  2 rk2  6 ri r j  6 ri rk  2 r j rk ;
C12  2 ri 2  3r j2  rk2  4 ri r j  2 ri rk  2r j rk ;
C 13  3ri 2  r j2  3rk2  4 ri r j  4 ri rk  2 r j rk ;
C 22  2 ri 2  12r j2  2 rk2  6 ri r j  2 ri rk  6 r j rk ;
C 23  ri 2  3r j2  3rk2  2ri r j  2 ri rk  4 r j rk ;
C 33  2 ri 2  2 r j2  12 rk2  2 ri r j  6 ri rk  6 r j rk ;
C 21  C12 ;
C 31  C13. ;
C 32  C 23. .
(1.73)
Pentru integrarea în raport cu timpul a sistemului de ecuaţii diferenţiale

(1.70) şi determinarea câmpului de temperatură tranzitoriu, se pot folosi în
principiu trei procedee:
-metoda diferenţelor finite;
-metoda reziduurilor (Galerkin);
-metoda elementelor finite, în care elementele au o dimensiune în plus
pentru timp.
Metoda reziduurilor (Galerkin) are faţă de metoda diferenţelor finite,
avantajul unei stabilităţi mai bune în calculul iterativ al temperaturilor, iar faţă de
metoda elementelor finite cu o dimensiune în plus pentru timp, prezintă avantajul
unui consum mai mic de memorie. Metoda reziduurilor este un procedeu de
rezolvare aproximativă a ecuaţiilor diferenţiale. Fiind dată ecuaţia diferenţială
L u   f  0 unde L este un operator diferenţial iar f o funcţie cunoscută, o soluţie
aproximativă a acestei, ecuaţii este u   N ktU kt , , în care N kt sunt funcţii de
interpolare iar U kt valori ale variabilei independente în domeniul de integrare.
Ecuaţia diferenţială se poate scrie deci sub forma L u   f   , în care u este o
soluţie aproximativă iar un "reziduu”. Rezolvarea aproximativă a ecuaţiei
diferenţiale constă în minimizarea reziduului  . Pentru aceasta este necesar ca:
 N L u  dD  0 ;
D
kt (1.74)
unde, D este domeniul de integrare.

În cazul de faţă trebuie rezolvat sistemul de ecuaţii diferenţiale (1.70) astfel
ca:
T  e
L u   L T    C    k T  e   f  . (1.75)
t
Domeniul de integrare este pasul de timp t , astfel încât condiţia (1.74) se scrie:
T 
t t
T 
  N t  LT  dt    N t    C  e   k T  e   f  dt
T
(1.76)
0 0  t 
Funcţiile de interpolare (de formă) N t descriu variaţia temperaturii în

intervalul de timp t , în raport cu temperaturile la începutul şi respectiv la
sfârşitul intervalului de timp, la fel cum funcţiile de formă  N  descriu variaţia
temperaturii pe suprafaţa elementului finit, în raport cu temperaturile nodale.
Dacă se notează T  ei vectorul temperaturilor din nodurile elementului finit

la începutul intervalului de timp şi T  ej la sfârşitul intervalului de timp,
temperatura în nodurile elementului la un moment cuprins între începutul t i şi
sfârşitul t j al intervalului de timp t este:
T   T  
T  e   N t   ei    N ti N tj  ei   N ti T  ei  N tj T  ej. (1.77)
T  ej  T  ej 
Admiţând o variaţie liniară a temperaturii în raport cu timpul, funcţiile de formă

vor fi funcţii liniare de timp de forma:
1 1
N ti  1  ; N tj  . (1.78)
t t
Derivata temperaturii în raport cu timpul este:
T  1 1  T  ei 
   .
t  t t  T  ej  (1.79)
Introducând (1.77) şi (1.79) în (1.76) şi efectuând integrarea, se obţine

sistemul de ecuaţii matriceale :
 1 t  1 t 
  2  C   3  k     C    k   T  
t  f  i 
  2 6  ei
   0
t  T  ej  2  f  j 
 (1.80)
  1  C   t  k   1
 C   k  
 2 6  2 3 
Pentru rezolvarea pas cu pas a problemei se stabileşte o formulă de recurenţă

pornind de la una din ecuaţiile sistemului (3.61). Folosind, a doua ecuaţie se
obţine:
2t 

 C   k  T  ej    C   t  k  T  ei  t f  j . (1.81)
 3   3 
Cu această relaţie de recurenţă se determină temperaturile T  ej în nodurile
elementului finit la momentul j în funcţie de temperaturile  t ei din noduri la
momentul i precedent.
Notând:
 C   2t  k    k  t -matricea de “conductivitate” a elementului finit în regim

3
tranzitoriu;
 C   t  k    p 
3
 pT  ei  t f  j   f  t -vectorul încărcării termice în regim tranzitoriu;
ecuaţia elementului finit se scrie sub forma concentrată, obişnuită:
 k  t T  ej   f  t . (1.82)
Sistemul de ecuaţii (3.63) se constituie pentru toate elementele finite, la
fiecare pas de timp, şi se asamblează în sistemul de ecuaţii al structurii. Prin
rezolvarea acestui sistem se determină temperaturile nodale la pasul de timp j, în
funcţie de valorile temperaturilor la momentul precedent, i. Folosind valorile
calculate astfel ca valori la începutul pasului de timp, se determină valorile la
momentul următor.
1.5. Analiza prin metoda diferenţelor finite a problemelor de

conducţie a căldurii
1.5.1. Conducţia termică în regim constant
Etapele preliminare ale rezolvării problemei constau din aproximarea

ecuaţiei diferenţiale şi a condiţiilor la limită printr-un set de ecuaţii algebrice. Acest
lucru se face prin înlocuirea domeniului continuu printr-un sistem de puncte
discrete în interiorul domeniului şi prin introducerea aproximaţiilor prin diferenţe
finite între puncte.
Pentru rezolvarea numerică a unei probleme de conducţie, se împarte corpul
considerat într-un număr finit de elemente volumetrice mici, fiecare din acestea
fiind numerotat. Se admite că fiecare element se găseşte la temperatura
corespunzătoare centrului său, înlocuindu-se sistemul fizic real printr-o reţea de
bare fictive conductoare termic care unesc centrele sau punctele nodale ale
elementelor volumetrice. Dacă fiecărei bare i se ataşează o conductanţă termică
corespunzătoare conductanţei materialului dintre punctele nodale, transferul de
căldură prin reţeaua de bare aproximează transferul de căldură prin sistemul
continuu. Dacă se aleg N puncte, se obţine un set de N ecuaţii algebrice, care se pot
rezolva prin metode numerice sau prin inversiunea matricelor.
Se consideră un corp bidirecţional fără surse interioare de căldură, care se

împarte în elemente de volum egale atât în direcţia x, cât şi y (fig.1.5.). Punctele
nodale sunt notate ca în figură, punctele m indicând pasul reţelei în direcţia x, iar
punctele n pasul în direcţia y. Se doreşte stabilirea temperaturilor în toate aceste
puncte nodale din interiorul corpului, folosind ecuaţia lui Laplace
 2T  2T
 0
x 2 y 2
ca ecuaţie a procesului fizic. Pentru aproximarea paşilor de divizare a
coordonatelor de temperatură şi spaţiu se foloseşte metoda diferenţelor finite. În
m,n+1
y

m-1,n m,n m+1,n
y

m,n-1
x x
Fig.1.5. Notaţiile folosite la analiza numerică a conducţiei bidirecţionale

general, cu cât aceşti paşi sunt mai mici, cu atât distribuţia aproximativă a
temperaturii va fi mai aproape de cea reală.
Gradienţii temperaturii pot fi scrişi în forma:
T Tm1,n  Tn ,m T Tm ,n  Tm 1,n
 ;  ; (1.83)
x 1
m  ,n x x m
1
,n x
2 2
T Tm ,n 1  Tm ,n T Tm ,n  Tm ,n 1
 ;  ;
y m ,n 
1 y y m ,n 
1 y (1.84)
2 2
T T

 2T x 1
m  ,n x m
1
,n Tm 1,n  Tm 1 ,n  2Tm ,n (1.85)
 2 2
 ;
x 2 m ,n
x  x  2
T T

y y
 2T

m ,n 
1
2
m
1
2
,n

Tm ,n 1  Tm ,n 1  2Tm ,n
;
(1.86)
y 2 m ,n
y  y  2
Însumând ultimele două expresii, se obţine aproximarea prin diferenţe finite a

ecuaţiei Laplace în punctul nodal (m, n) :
 2T  2T Tm  1 ,n  Tm 1 ,n  2Tm ,n Tm ,n  1  Tm ,n 1  2Tm ,n
    0. (1.87)
x 2 m ,n
y 2 m ,n  x  2
 x  2
Dacă x  y , , rezultă :
Tm 1 ,n  Tm 1 ,n  Tm ,n 1  Tm ,n 1  4Tm ,n  0. (1.88)
Deoarece se admite  = const., toate fluxurile de căldură pot fi exprimate în funcţie

de diferenţialele temperaturii. Relaţia (1.88) reprezintă bilanţul termic în nodul (m,
n) şi exprimă simplu că în regim constant fluxul net de căldură în nod este zero. În
acest fel, prin metoda numerică a diferenţelor finite se înlocuieşte distribuţia
continuă a temperaturii prin bare fictive conductoare care leagă punctele nodale
fără generare de căldură.
În mod asemănător se poate obţine aproximarea prin diferenţe finite a
ecuaţiei lui Poisson, pentru sisteme bidirecţionale cu surse interioare de căldură,
qv
introducând termenul , adică:

Tm1,n  Tm1,n  2Tm ,n Tm ,n1  Tm ,n1  2Tm ,n qv
  0; (1.89)
 x  2
 y  2

sau considerând o reţea pătrată, în care x  y :
q  x 
2
Tm1,n  Tm1,n  Tm ,n1  Tm ,n1  v  4Tm ,n  0. (1.90)


Pentru utilizarea metodei numerice, ecuaţiile (1.88) sau (1.90) trebuie scrise pentru
fiecare nod din interiorul corpului, prin rezolvarea sistemului rezultant de ecuaţii
determinându-se temperaturile în diferite noduri. Dacă se folosesc subdiviziuni x
şi y mici, numărul de noduri şi, corespunzător, sistemul de ecuaţii sunt foarte
mari, astfel încât, datorită volumului mare de calcule, rezolvarea simultană a
ecuaţiilor sistemului ar necesita un timp lung de lucru, fiind recomandată utilizarea
calculatoarelor numerice.
Când corpul solid este expus unor condiţii la limită de convecţie,

temperatura suprafeţei se calculează în mod diferit de metoda de mai sus.
Considerând suprafaţa de separaţie solid-fluid din figura 1.6.a, bilanţul termic al
nodului (m,n), prin conturul dreptunghiului haşurat, cuprinde egalitatea fluxurilor
termice prin conducţie prin faţa stângă, cu aria y.1, superioară cu aria (x/2).1, şi
prin faţa inferioară cu aria (x/2).1, şi a fluxului termic prin convecţie prin faţa
Solid Fluid m-1,n m,n
 , TE y
2 
y
m,n+1

y
m-1,n m,n
m,n-1
Q
x
y
 m-1,n-1
m,n-1 2 Suprafaţa
x x
2
x
Solid Fluid
Suprafaţa  , TE
a) b)
Fig. 1.6. Schiţe cu notaţiile utilizate în analiza numerică a conducţiei bidirecţionale

în cazul corpului supus unor condiţii la limită de convecţie;
a)-punct nodal pe o suprafaţă plană convectivă;
b)-punct nodal pe un colţ cu transfer convectiv pe feţele laterale.
dreaptă cu aria y.1, adică :
Tm ,n  Tm 1,n x Tm ,n  Tm ,n 1 x Tm ,n  Tm ,n 1
 y    y  Tm ,n  TE  ,
x 2 y 2 y
(1.91)
unde  este coeficientul de convecţie iar TE temperatura fluidului. Dacă x=y,
temperatura suprafeţei se exprimă prin ecuaţia :
 x  x 1
Tm ,n   2  TE   2Tm 1,n  Tm ,n  1  Tm ,n 1   0 (1.92)
    2
Ecuaţia de tipul (1.92) trebuie scrisă pentru fiecare nod de pe suprafaţa de separaţie
solid-fluid. În concluzie, pentru punctele interioare se aplică ecuaţia (1.88), iar
pentru punctele de pe suprafeţele cu schimb de căldură convectiv ecuaţia (1.92).
Ecuaţia (1.92), care se aplică suprafeţelor plane care transferă căldura prin
convecţie nu se foloseşte în alte cazuri, cum este de exemplu un perete izolat
termic sau un colţ expus pe ambele laturi la un proces de convecţie. Considerând
colţul din figura 1.6 b, bilanţul termic al nodului (m,n), prin feţele pătratului
marcat, este :
y Tm ,n  Tm 1,n x Tm ,n  Tm ,n 1 x
    Tm ,n  TE    y Tm ,n  TE  ,
2 x 2 y 2 2
(1.93)
iar dacă x=y ecuaţia precedentă devine:
 x  x
2Tm ,n   1  2 TE   Tm 1,n  Tm ,n 1   0 (1.94)
   
Pentru rezolvarea problemelor de conducţie bidimensională ecuaţiile scrise pentru
toate nodurile se aşează sub formă matricială iar soluţiile se determină prin metoda
inversării matricelor.
Sistemul de ecuaţii ale temperaturilor nodale are forma:
 a11 T1  a12 T2  ...  a 1n Tn  C 1 ;

a T  a T  ...  a T  C ;
 21 1 22 2 2n n 2
 (1.95)
 .........................................

a n1T1  a n 2 T2  ...  a nn Tn  C n ;
unde T1, T2, …,Tn reprezintă temperaturile nodale necunoscute.
Notând matricele :
 a 11 a 12 ...a 1n  C 1  T1 
 a a ...a  C  T 
 A   21 22 2 n  ;  C    2 ; T    2  ;
 ................   :  :
     
a n 1 a n 2 ...a nn  C n  Tn 
sistemul de ecuaţii (4.13) poate fi scris în forma :
 AT    C . (1.96)
Problema constă în determinarea inversului matricei [A], astfel încât :

T    A 1  C  . (1.97)
Notând matricea inversă [A]-1 cu:
 b11 b12 ...b1n 

b b ...b 
 A 1   21 22 2n 
,
 ............... 
 
bn1 bn 2 ...bnn 
rezultă soluţiile finale ale temperaturilor necunoscute scrise în forma dezvoltată:
 T1  b11 C 1  b12 C 2  ...  b1n C n ;

T  b C  b C  ...  b C ;
 2 21 1 22 2 2n n

.......... .......... .......... .......... ....
(1.98)


Tn  bn1 C 1  bn 2 C 2  ...  bnn C n .
Cu cât numărul de noduri este mai mare, cu atât soluţia este mai complexă,
iar timpul de lucru mai lung. Procedura este într-o oarecare măsură simplificată de
faptul că matricea conţine un număr mare de elemente zero.
1.5.2. Conducţia termică în regim tranzitoriu
Diagramele obţinute prin reprezentarea grafică a ecuaţiilor care descriu

variaţia temperaturii în timp şi spaţiu, folosite pentru uşurarea calculelor de
conducţie termică tranzitorie, sunt utile pentru unele cazuri particulare în care
corpurile conductive au forme geometrice simple şi în anumite condiţii la limită. În
aplicaţiile practice există însă numeroase cazuri în care corpurile au forme
geometrice complexe, iar condiţiile la limită pot varia cu timpul, astfel încât
obţinerea de soluţii analitice pentru aceste probleme nu este posibilă. În aceste
cazuri, problemele sunt tratate prin tehnici numerice de calcul, care, presupun
utilizarea calculatoarelor. În continuare se prezintă elementele de bază ale metodei
numerice pentru un sistem bidirecţional, pentru sistemul uni şi tridirecţional
obţinându-se prin simplificarea şi respectiv prin extinderea rezultatelor. Se
consideră, un corp bidirecţional împărţit într-o reţea ca în figura 1.7, în care
indicele m defineşte poziţia pe axa x, iar indicele n poziţia pe axa y. Ecuaţia
diferenţială care descrie procesul de conducţie termică tranzitorie în corp este:
 2 T  2 T 1 T
  ; (1.99)
x 2 y 2 a t
în care se admite difuzivitatea termică a = const. şi absenţa surselor interne de

căldură. Conform celor stabilite în subcapitolul 1.5.1 derivatele parţiale pot fi
aproximate prin:
 2T 1
 T  Tm 1,n  2Tm ,n  ; (1.100)
x 2
 x  2 m 1,n
m,n+1
y

m-1,n m,n m+1,n
y

m,n-1
x x
Fig.1.7 Notaţiile utilizate în analiza numerică a conducţiei tranzitorii bidirecţionale

pentru un nod din interiorul corpului.
 2T 1
 T T  2Tm ,n  . (1.101)
y 2
 y  2 m ,n 1 m ,n 1
Derivata în raport cu timpul din ecuaţia (1.99) se poate aproxima prin :
T

1
Tmp,n1  Tmp,n  , (1.102)
t t
în care indicele superior p defineşte intervalele (paşii) de timp.
Ţinând seama de relaţiile (1.100) - (1.102), ecuaţia (1.99) devine :
p 1
Tmp1,n  Tmp1, n  2Tmp,n Tmp, n  1  Tmp, n 1  2Tmp,n 1 Tm, n  Tm ,n
p
  . (1.103)
 x  2  x  2 a t
Astfel, dacă la timpul oarecare t temperaturile diverselor noduri sunt cunoscute, cu

ajutorul relaţiei (1.103) scrisă pentru fiecare nod, se pot determina temperaturile
Tmp,n 1 după scurgerea intervalului de timp t . Repetând procedeul, se poate obţine
distribuţia temperaturii după orice număr de paşi de timp.
Dacă diviziunile coordonatelor spaţiale sunt alese astfel încât x  y ,
ecuaţia rezultantă pentru Tmp,n 1 devine:
at
Tmp,n 1  Tmp1,n  Tmp1,n  Tmp,n 1,  Tmp,n 1   1  4 at2 Tmp,n . (1.104)
 x  2
  x  
Dacă diviziunile de timp şi spaţiu sunt alese astfel încât:
 x  2  4, (1.105)
at
se observă că temperatura nodului (m, n), după un pas de timp, rezultă în mod
simplu ca media aritmetică a temperaturilor celor patru noduri vecine, la începutul
pasului de timp.
Pentru un sistem unidirecţional, ecuaţia (1.104) devine :
Tmp  1 
at
Tmp1  Tmp1   1  2at2 Tmp ; (1.106)
 x  2
  x  
iar dacă diviziunile de timp şi spaţiu sunt alese astfel încât:
 x  2  2, (1.107)
at
rezultă că temperatura nodului m după un pas de timp este egală cu media

aritmetică a temperaturilor nodurilor adiacente la începutul pasului de timp.
Legat de folosirea metodelor numerice pentru rezolvarea problemelor de
conducţie tranzitorie, se fac următoarele observaţii:
1. Alegerea valorii parametrului:
M 
 x  2 ,
at
influenţează direct complexitatea calculului numeric; alegerea valorii M=4 pentru

sistemele bidirecţionale şi a valorii M=2 pentru sistemele unidirecţionale
simplifică considerabil calculul. Prin alegerea diviziunilor x şi a valorii lui M,
rezultă pasul de timp t , care nu poate fi schimbat fără modificarea valorilor x
şi M. În mod evident, cu cât valorile lui x şi t sunt mai mari, cu atât se obţine
mai rapid soluţia problemei, dar cu atât precizia este mai scăzută.
2. Dacă în ecuaţia (1.106) M < 2, coeficientul temperaturii Tm devine
negativ, se pot genera situaţii care contrazic al doilea principiu al termodinamicii.
De exemplu, dacă nodurile vecine nodului m au temperaturile egale, dar inferioare
lui Tmp , după scurgerea timpului t temperatura Tmp  1 nu poate scădea sub
temperatura nodurilor vecine, în caz contrar căldura propagându-se în sensul
scăderii temperaturii, lucru imposibil. Deoarece o valoare M < 2 ar produce un
astfel de efect, trebuie introduse pentru M valorile restrictive :
 x  2  M  2
pentru sisteme unidirecţionale;
at
 x  2 M 4 pentru sisteme bidirecţionale.
at
Aceste restricţii limitează în mod automat alegerea lui t , pentru valori x
stabilite.
3. Restricţiile de mai sus, impuse de natura fizică a fenomenelor, rezultă, de
asemenea, şi din considerente matematice, soluţiile obţinute prin diferenţe finite
fiind stabile şi convergente.
Ecuaţiile de mai sus servesc la determinarea variaţiei temperaturii în
interiorul unui corp solid, în funcţie de spaţiu şi timp. Dacă la suprafaţa corpului
există transfer convectiv de căldură, relaţiile precedente nu se pot folosi, astfel
m-1 m m+1
Fluid
 , TE
Suprafaţa
 x x Ts=Tm+1
Fig.1.8. Notaţiile utilizate în analiza numerică a conducţiei tranzitorii unidirecţionale

lângă o suprafaţă convectivă.
încât pentru fiecare geometrie considerată a suprafeţei trebuie stabilite relaţiile

corespunzătoare de calcul. Ca exemplu, se consideră în continuare cazul unui
perete plan. Pentru sistemul unidirecţional din figura 1.8. bilanţul termic la
suprafaţa convectivă este:
T
  S  Ts  TE  . (1.108)
x perete
Aproximarea acestei ecuaţii prin diferenţe finite dă succesiv:
y
  Tm1  Tm   y  Tm1  TE  ;
x
x
Tm  TE
Tm  1  
x
. (1.109)
1

Prin aplicarea acestei relaţii, se calculează pentru fiecare pas de timp temperatura
suprafeţei Tm 1 , folosindu-se aceasta în continuare în ecuaţiile nodale ale
punctelor nodale ale corpului solid. Se menţionează că acest procedeu este
aproximativ, deoarece se neglijează capacitatea termică a elementului din perete de
lângă, suprafaţă. Această aproximaţie este acceptabilă pentru un număr mare de
intervale x , când porţiunea a cărei capacitate termică se neglijează este mică în
comparaţie cu totalul.
Capacitatea termică poate fi inclusă în calcul, considerând peretele
bidirecţional din figura 1.6.a, având o suprafaţă convectivă. Se scrie în continuare
bilanţul termic în regim tranzitoriu pentru nodul (m, n ), considerând energia
transferată prin conducţie şi convecţie în nod egală cu creşterea de energie internă
a nodului, adică :
Tmp1,n  Tmp,n x Tm ,n 1  Tm ,n
p p
x Tm ,n 1  Tm ,n
p p
y   
x 2 y 2 y
x T p 1  Tmp,n
 y T E  Tmp,n   c p y m ,n
2 t
(1.110)
Daca x  y , din relaţia precedentă se obţine expresia lui T p 1
m ,n :
at 
 x   x  2 x  

Tmp,n 1   2 T  2T p
 T p
 T p
  2  4 Tmp,n .
 x  2 
 
f m  1 ,n m ,n  1 m ,n  1
 a t   

(1.111)
Relaţia corespunzătoare pentru sistemul unidirecţional este :
at   x   x  2 x   

Tmp  1  2 
2 T  2T p
  2  2 Tmp  .
 x    f m 1
 at    
(1.111)
 x  2
Se observă că alegerea parametrului nu este la fel de simplă ca pentru
a t
punctele nodale interioare, deoarece această alegere este influenţată de coeficientul
de convecţie. Soluţia cea mai avantajoasă este alegerea acestui parametru astfel
încât coeficienţii temperaturilor Tmp,n sau Tmp să fie zero. Aceste valori ar fi, în
acest caz:
 x  2 x
 2

 1 pentru sisteme unidirecţionale ;
at   
 x  2  x
 2

 2 pentru sisteme bidirecţionale.
at   
 x  2
Pentru a asigura convergenţa soluţiei numerice, orice alegere a parametrului
at
trebuie să îndeplinească, condiţiile :
 x  2 x
 2

 1 pentru sisteme unidirecţionale;
at   
 x  2 x
 2

 2  pentru sisteme bidirecţionale.
at   
Metodele diferenţelor înainte şi înapoi.
Ecuaţiile de mai sus au fost stabilite pe baza metodei diferenţelor înainte,
conform căreia temperatura unui nod la sfârşitul unui pas viitor de timp este
exprimată în funcţie de temperaturile nodurilor vecine, la începutul pasului
respectiv de timp. Relaţiile corespunzătoare sunt denumite ecuaţii explicite,
deoarece temperaturile nodale Tmp,n1 sunt exprimate în mod explicit în funcţie de
temperaturile nodale anterioare Tmp,n . În cadrul acestei metode, calculul decurge
direct de la un pas de timp la următorul, până la stabilirea distribuţiei temperaturii
la etapa finală dorită.
Ecuaţiile în diferenţe finite pot fi exprimate şi în funcţie de timpii anteriori
momentului considerat, când tehnica de calcul poarta numele de metoda
diferenţelor înapoi. În acest caz, în locul ecuaţiei (1.102), aproximarea derivatei în
raport cu timpul se scrie in forma:
T

1
Tmp,n  Tmp,n1 . (1.113)
t t
Derivatele în raport cu spaţiul pot fi exprimate în funcţie de temperaturile la pasul

de timp p+1, astfel încât forma echivalentă a ecuaţiei (1.103) este :
Tmp11,n  Tmp11,n  2Tmp,n1 Tmp,n11  Tmp,n11  2Tmp,n 1 p 1

1 Tm ,n  Tm ,n
p
  , (1.114)
 x  2  y  2 a t
iar pentru x  y , forma echivalentă a ecuaţiei (1.104) este:
at  4 at  p 1
Tmp,n  T p 1
 Tmp11,n  Tmp,n11  Tmp,n11   1 
1.115 Tm ,n .
 x  2 m  1 ,n
  x  2 
Se observă că în cadrul metodei diferenţelor înapoi nu se poate determina în mod
explicit Tmp,n1 în funcţie de Tmp,n . Pentru întreaga reţea de noduri trebuie scris un
sistem de ecuaţii, care se rezolvă simultan, determinând temperaturile Tmp,n1 .
Relaţiile corespunzătoare sunt denumite ecuaţii implicite ale temperaturilor
ulterioare. Rezolvarea sistemului de ecuaţii se poate face cu metodele prezentate in
subcapitolul 1.5.1.
Avantajul metodei explicite a diferenţelor înainte constă în determinarea
directă a temperaturilor nodale ulterioare ; totuşi, stabilitatea, calculelor depinde de
alegerea valorilor lui x şi y . Alegerea unei valori x mici determină în mod
automat o valoare maximă pentru t . Pe de altă parte, astfel de restricţii nu există
în metoda implicită a diferenţelor înapoi, în care se pot alege paşi mai mari de timp
pentru scurtarea duratei calculului.
Dezavantajul principal al metodei implicite este volumul mare al calculelor
pentru fiecare etapă.
1.6. Concluzii
Problemele de conducţie a căldurii sunt descrise din punct de vedere

matematic de ecuaţii diferenţiale, prin a căror integrare, în condiţii la limită date se
obţin soluţiile exacte. În acest fel se poate calcula valoarea funcţiei sau a funcţiilor
în orice punct al domeniului studiat. Aceasta este calea analitică, obişnuită de
rezolvare, aplicabilă însă numai în cazul problemelor relativ simple.
Problemele care intervin în activitatea practică sunt de cele mai multe ori
complexe în ceea ce priveşte alcătuirea fizică şi geometrică a pieselor, condiţiile de
încărcare termică, condiţiile la limită etc., încât integrarea ecuaţiilor diferenţiale

este dificilă sau chiar imposibilă.
Rezolvarea analitică nu se poate efectua decât prin crearea unui model
suficient de simplificat, încât rezolvarea analitică să fie realizabilă. Se obţine astfel
soluţia exactă, dar pentru un model simplificat. Deseori este însă preferabil ca în
locul unui model simplificat să se dispună de o soluţie aproximativă a problemei
reale.
Soluţiile aproximative, obţinute prin metode numerice, sunt susceptibile să
reflecte mai bine realitatea decât soluţiile exacte ale unor modele simplificate, dar
necesită un efort de calcul mai mare. Acest inconvenient nu mai prezintă însă
importanţă, în condiţiile existenţei calculatoarelor electronice actuale. O asemenea
metodă numerică este binecunoscuta metodă a diferenţelor finite. Soluţia
problemei se obţine într-un număr finit de puncte ale unei reţele rectangulare,
printr-o aproximare de natură matematică.
Metoda elementelor finite foloseşte de cele mai multe ori un principiu
variaţional. Potrivit calculului variaţiunilor, rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale,
într-un anumit domeniu şi cu anumite condiţii la limită, este echivalentă cu
minimizarea în acel domeniu a unei mărimi funcţionale, corespunzătoare ecuaţiei
diferenţiale şi condiţiilor la limită date. Specific pentru metoda elementelor finite
este faptul că minimizarea se face pe subdomenii ale domeniului studiat, denumite
elemente finite, legate între ele prin puncte numite noduri. Ca urmare a minimizării
funcţionalei, în toate elementele finite în care a fost împărţit domeniul şi asamblării
pe tot domeniul, a efectelor obţinute pe elementele finite, rezultă un sistem de
ecuaţii algebrice prin a cărui rezolvare se determină valorile funcţiei studiate în
noduri. În scopul minimizării funcţionalei pe elementele finite ale domeniului
studiat, funcţia sau funcţiile necunoscute, continui pe tot domeniul, sunt
aproximate printr-un set de funcţii convenţionale continui numai pe cuprinsul
elementelor finite. Se spune că aproximarea oferită de metoda elementelor finite
este de natură fizică.
În general se apreciază că metoda elementelor finite este capabilă să reflecte
mai bine realitatea decât alte metode numerice, cum este de exemplu metode
diferenţelor finite
Principalele avantaje oferite de metoda elementelor finite faţă de această
metodă sunt următoarele:
-Se pot modela forme neregulate prin folosirea de elemente finite cu forme
şi dimensiuni diferite, adecvate configuraţiei geometrice a corpului studiat.
-Posibilitatea de a trata fără nici o dificultate probleme în care proprietăţile
fizice ale corpului variază ( variaţia cu temperatura a conductivităţii termice, a
capacităţii calorice etc.), materiale anizotrope, neomogene etc.
-Permite adaptarea dimensiunilor elementelor finite la mărimea gradientului

mărimii studiate.
-Posibilitatea considerării oricăror condiţii la limită pentru problema
studiată.
-Posibilitatea elaborării unor algoritmi şi programe cu grad mare de
generalitate, capabile să rezolve o gamă largă de probleme dintr-un anumit
domeniu de specialitate sau chiar din mai multe domenii.
Metoda elementelor finite are şi unele dezavantaje, din care mai importante
sunt următoarele:
-Datele de intrare sunt în general numeroase, astfel încât este necesar un
efort relativ mare pentru pregătirea şi introducerea lor. Pentru uşurarea muncii de
introducere a datelor au fost elaborate programe speciale preprocesoare.
-Rezultatele se obţin sub forma unei ample colecţii de valori numerice ale
funcţiei sau funcţiilor studiate, într-un număr relativ mare de noduri, astfel încât
analiza comportării structurii sau corpului impune studiul atent al acestei mulţimi
de numere. Pentru facilitarea analizării rezultatelor au fost elaborate programe
postprocesoare, care în general exploatează facilităţile grafice ale sistemelor
moderne de calcul, furnizând rezultatele nu numai numeric ci şi grafic, sub formă
de curbe, diagrame etc.
-Calitatea rezultatelor depinde de experienţa şi abilitatea analistului, de a
elabora un model cu elemente finite pentru problema studiată.
Pentru un inginer, interesat de domeniul transferului de căldură, este mai
indicată utilizarea metodei diferenţelor finite, în cazul unor corpuri cu geometrie
relativ simplă, prin conceperea unor programe proprii, în comparaţie cu metoda
elementelor finite pentru care realizarea unor astfel programe este mai dificilă.
Desigur se pot folosi programe specializate, dar procurarea lor este destul de
costisitoare. Acestea sunt dedicate doar unor anumite aplicaţii şi chiar dacă posedă
baze de date bogate, pentru caracterizarea termofizică a materialelor, pot apare şi
situaţii practice care nu pot fi soluţionate. Elaborarea propriilor programe de calcul,
pornind de la metoda diferenţelor finite, permite o mai bună adaptare la problemele
concrete de soluţionat. De asemenea modificarea, completarea şi perfecţionarea
acestor programe poate fi făcută cu uşurinţă, spre deosebire de programele
achiziţionate de la firmele specializate (în general bazate pe metoda elementelor
finite) şi care nu pot fi modificate decât cu acordul producătorilor. Oricum
intervenţia în aceste programe nu este accesibilă decât specialiştilor în informatică
asistaţi de termotehnicieni cu experienţă.

Limbă

C1 Transfer de Caldura r1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C1 Transfer de Caldura r1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tratamente termice.

Aspecte ale modelării numerice 9

1. MODELAREA MATEMATICĂ A TRANSFERULUI DE

1.1. Consideraţii generale

Transmiterea căldurii este procesul natural de transfer al energiei interne de

geometrici. Atingerea acestui deziderat devine posibilă, prin utilizarea modelelor

Pentru simplificarea problemelor de transfer de căldură evaluarea schimbului

1.2. Ecuaţia diferenţială a conducţiei căldurii

Această ecuaţie exprimă matematic câmpul de temperatură, adică totalitatea

în care n0 este vectorul unitar al normalei la suprafaţa izotermă. Cantitatea de

Fluxul de căldură se măsoară uzual în W sau kW. În (1.3) q este intensitatea

şi se măsoară în W/m2 .Cu , s-a notat coeficientul de conductivitate termică, care

Conform ecuaţiei (1.5), conductivitatea termică reprezintă cantitatea, de

Condiţiile la limită spaţiale stabilesc parametrii schimbului de căldură pe

-Condiţii la limită spaţiale de tipul al doilea. Flux termic impus pe

Fig.1.1 Condiţiile la limită spaţiale.

1.3. Conducţia termică în regim tranzitoriu

În cadrul proceselor termice tranzitorii, atât temperatura, cât şi fluxul de

în care laplacianul temperaturii 2T în coordonate rectangulare şi respectiv

corpului de a schimba căldură cu mediul (reprezentată prin ) şi rezistenţa termică

unde TE este temperatura constantă a mediului ambiant, a fluidului în care se

Pentru această formă geometrică relativ simplă, variaţia temperaturii poate fi

1.4. Analiza cu elemente finite a problemelor de conducţie a căldurii

1.4.1. Etapele de rezolvare

O altă cale de rezolvare a problemelor de conducţie termică este oferită de

în care ai sunt coeficienţi necunoscuţi, care se determină impunând ca în nodurile

Funcţia de aproximare pe elementul finit

y Nod Element finit

Fig. 1.2. Domeniu plan divizat în elemente finite.

Etapa 2. Constituirea ecuaţiilor elementelor finite. Comportarea

elementelor finite în matricea de caracteristici fizico-geometrice  K  a structurii şi

Etapa 4. Rezolvarea sistemului de ecuaţii al structurii. Sistemul de

1.4.2. Funcţionala conducţiei căldurii

O altă cale de rezolvare a problemelor de conducţie termică este oferită de

ecuaţiei diferenţiale a conducţiei căldurii (1.8), în condiţiile la limită (1.9-1.12),

1.4.3. Transfer conductiv bidimensional de căldură în regim

În transferul staţionar de căldură, temperatura este constantă în timp şi în

Cazul problemelor plane

În funcţionala (1.27) intervin şi derivatele parţiale ale temperaturii. Derivând (1.28)

Matricea [B] conţine derivatele funcţiilor de formă în raport cu coordonatele.

funcţionala (1.27) se scrie, pentru un element finit, sub forma:

Grosimea h a elementului finit s-a considerat constantă. La problemele plane ea se

este matricea de caracteristici fizice a elementului finit, în care intervin mărimi

reprezintă vectorul "încărcărilor” termice, anume:

T  -vectorul temperaturilor necunoscute pentru toată structura.

Ecuaţia (1.42) reprezintă forma cu elemente finite a ecuaţiei diferenţiale a

Derivând expresiile ale funcţiilor de formă[3], se obţine:

 k 1   h   B  T  D B  dA,  h B  T  D B   dA  h B  T  D B  Ae . (1.48)

Înlocuind pe [B] din (1.47) şi pe [D] din (1.30) în (1.48), se obţine:

Matricea [k2] din (1.45) se dezvoltă sub forma:

Introducând coordonatele de lungime[2] şi considerând că schimbul de căldură

Aceeaşi valoare are şi L

Aceeaşi valoare are şi L

Înlocuind în (1.51), se obţine :

Al doilea termen din (1.38) corespunde schimbului de căldură pe contur prin

Coeficientul  de transmitere a căldurii prin convecţie şi temperatura

Cazul problemelor axial-simetrice

Funcţionala (1.60) se scrie pentru un element finit toroidal:

 2r q   N  dl  2r TE  N 

În consecinţă în cazul problemelor axial-simetrice în termenii care alcătuiesc

2r 2 , în matricea [k1] din (1.49);

1.4.4. Transfer conductiv bidimensional de căldură, în regim