Sunteți pe pagina 1din 6

Bashar – Amintiri viitoare (Future Memory – 05.07.

1988)

B: Mulţi dintre voi aţi auzit de un instrument numit „amintiri viitoare”


folosit pentru a crea realitatea pe care v-o doriţi. Vom discuta această
idee în această zi din timpul vostru. Puteţi s-o denumiţi aşa dacă
doriţi: „amintiri viitoare”.
Însă înainte de a începe, vă întreb: cum vă simţiţi în această seară
din timpul vostru?

A: Foarte bine!

B: Vă mulţumim pentru participarea voastră în înţelegerea şi la


experienţa creşterii propriei voastre fiinţe precum şi la schimbările şi
impactul pe care acestea le au asupra lumii voastre. Vă mulţumim
pentru impuls şi pentru această energie.

Daţi-ne voie să începem ideea de creare a unei „amintiri viitoare”.


Aceasta merge mână în mână, aşa cum spuneţi, cu noţiunea de a
crea realitatea pe care v-o doriţi în termeni foarte detaliaţi.

În timpul unui seminar pe care l-am ţinut cu voi recent, am discutat


nişte instrumente precise privind crearea unei realităţi bine
determinate pe care vreţi s-o atrageţi în viaţa voastră. Crearea unei
amintiri viitoare este încă un astfel de instrument, unul ce poate fi
folosit cu o mare precizie deoarece, repet încă o dată, implică
imaginaţia şi capacitatea de a crea imagini pe care o are imaginaţia
voastră, dar într-un mod diferit de această dată. De data asta o vom
aborda, după cum spuneţi, dintr-o altă deschidere, unde e posibil ca
voi să nu fi plasat deja prea multă pază, prea multe idei de analiză ce
v-ar putea împiedica să folosiţi acest instrument într-o manieră foarte
fluidă.

De fiecare dată când abordăm aceste instrumente şi idei cu fiecare


dintre voi o facem întotdeauna dintr-o direcţie diferită pentru a putea
atinge şi trata cât mai multe modalităţi posibile pe cât de mulţi oameni
şi personalităţi diferite e posibil să existe în societatea voastră astfel
încât aceeaşi idee, aceeaşi energie să poate fi abordată din toate
direcţiile diferite ce pot exista din atât de multe perspective câţi
oameni în lumea voastră. În felul acesta fiecare dintre voi îşi va găsi
modalitatea cea mai exactă şi mai potrivită ce funcţionează cel mai
bine pentru el.
Bineînţeles că rămâne la latitudinea fiecăruia să aplice asta în propria
meditaţie, în propriile descoperiri, însă noi suntem mai mult decât
dispuşi să trăim alături de voi experienţa bucuriei de a descoperi
toată multitudinea de modalităţi prin care puteţi privi acelaşi unic
lucru, aceeaşi unică energie din care sunt create toate dimensiunile
de realitate.

Ideea de amintire viitoare este în esenţă analogă imaginării unui


scenariu care este în toate felurile şi formele, în fiecare detaliu
specific posibil, scenariul pe care vă doriţi să-l trăiţi în viaţa voastră.
Am discutat în timpul seminarului ideea de a vă identifica puternic cu
scenariul imaginat: să creaţi scenariul, să păşiţi în scenariu cu
emoţiile voastre identificându-vă puternic cu el şi apoi să interpretaţi,
să aduceţi la îndeplinire – acţionând fizic – acel scenariu până la
capăt pentru a vă antrena, într-un sens, structura celulară să dezvolte
obişnuiţele ce vin odată cu persoana/personalitatea ce există în
scenariul despre care spuneţi că vă doriţi să-l trăiţi.
Acestea sunt ideile pe care le-am abordat în timpul seminarului: paşii
1, 2 şi 3 – denumirea scenariului, intrarea emoţională în scenariu şi
interpretarea fizică a scenariului.

Ideea de a crea amintiri viitoare e încă o modalitate de abordare a


ideii de a imagina un anume scenariu ce este reprezentativ pentru
viaţa pe care vreţi s-o trăiţi. Am denumit-o „amintiri viitoare” deoarece
ne folosim de conceptul pe care îl numiţi „amintire” pentru a o activa.
Este un lucru cu care sunteţi toţi foarte familiarizaţi.

Cu toţii ştiţi cum să „vă amintiţi” pur şi simplu ceva. Foarte adesea
spuneţi: „Ei bine, da. E foarte simplu să-ţi aminteşti în termeni
generali. Însă amintirea se referă întotdeauna la ceva ce a trecut, la
ceva din trecut, la ceva ce am făcut deja.”
Nu este întotdeauna aşa. Uneori, ceea ce numiţi „premoniţie” poate fi
numită într-un alt fel „amintire viitoare”.

Ideea, aşa cum o vom discuta în această seară din timpul vostru,
este să folosiţi mecanismul a ceea ce numiţi deja „amitire trecută” cu
care sunteţi relativ familiarizaţi, să asociaţi acest mecanism cu ideea
de proiecţie în viitor în felul următor:
Alegeţi acum o idee, orice idee pentru ceva ce ştiţi că aţi făcut deja.
Ar fi o sugestie bună, să spunem, să alegeţi ceva ce v-a plăcut, astfel
încât să fiţi încântaţi de ea în loc să vă lamentaţi şi să apară ideea de
vinovăţie.
Am sugera să găsiţi ceva în trecutul vostru ce reprezintă o experienţă
foarte plăcută. Evocaţi-o acum pur şi simplu aşa cum vă amintiţi de
obicei orice altceva. Vă las un moment s-o faceţi.
Pe măsură ce vă amintiţi acest scenariu desfăşurându-l în minte,
probabil că vă este foarte uşor să vă identificaţi cu el emoţional. Este
foarte simplu să vă antrenaţi emoţiile din el deoarece, aşa cum
spuneţi în realitatea voastră fizică liniară: „Ei bine, da, bineînţeles
pentru că am trăit deja experienţa asta aşa, tot ceea ce fac de fapt e
să-mi amintesc experienţa cât pot de mult. Nicio mare chestie.”, după
cum spuneţi.

Dar ţineţi minte! Ţineţi minte! Ţineţi minte!

Am discutat de multe ori cu voi ideea că amintirea, memoria este în


realitate creată acum, în prezent. În realitate, nu vă amintiţi „trecutul”
la propriu, ci creaţi o idee, creaţi o percepţie în prezent pe care o
numiţi „o amintire din trecut”. Este o „aducere-aminte”, ca să spunem
aşa, este o apreciere, este o percepţie în prezent, ca să spunem aşa,
a unui alt Tu probabil, al unui alt aspect al fiinţei totale ce eşti.

Din cauză că sunteţi fiinţe ce aţi creat familiaritate relativ la timpul


liniar, unele dintre aceste aspecte ale sinelui tău sunt mai uşor
asociate cu un „trecut”, alte aspecte ale sinelui tău prezent sunt mai
uşor asociate cu un „viitor” sau o dimensiune alternativă, oriunde
altundeva în afară de aici şi acum.
Pentru ca să vă focalizaţi în această realitate anume, ca şi societate
aţi creat după cum ştiţi, foarte multă separare pentru a izola anumite
aspecte din fiinţa totală ce sunteţi ca în acest fel, acest aspect,
această personalitate din această viaţă din ceea ce numiţi scenariul
vostru curent, să aibă o focalizare doar pe sinele său limitat şi atât şi
astfel să poată continua să fie acea persoană bine determinată,
izolată şi locală şi să nu fie zăpăcită, cum spuneţi, de scurgeri, de
scăpări din alte realităţi ce sunt trăite simultan.

Toate bune şi frumoase; este, bineînţeles, o experienţă cât se poate


de validă. Însă acum, pe măsură ce societatea voastră îşi extinde
conştiinţa, multe dintre aceste scăpări din alte realităţi au loc în mod
automat pentru că acum puteţi absorbi din ce în ce mai mult, puteţi
percepe mai mult din celelalte idei ce se desfăşoară simultan.

Acesta este punctul pe care dorim să-l subliniem: că această aşa-


numită „realitate din viitor” pe care v-o doriţi cu atâta tărie se
desfăşoară acum, simultan cu realitatea despre care spuneţi de
obicei că e cea care credeţi că se desfăşoară acum, exact la fel cum
„trecutul” se desfăşoară de fapt acum.
Nu e că realităţile se succed într-o manieră liniară – înainte, acum,
mai târziu – ci coexistă toate simultan. Focalizarea voastră şi DOAR
focalizarea voastră predefinită determină faptul că le experimentaţi
într-o manieră liniară segregaţionistă.

Deci, aşa cum vă este foarte uşor să rememoraţi ceva ce aţi făcut
deja şi vă este foarte simplu să vă amintiţi şi să evocaţi toate emoţiile
pe care le-aţi simţit atunci... Uneori – a propos – veţi observa că
atunci când vorbim despre a „interpreta, a pune în aplicare” aceste
scenarii, dacă rememoraţi o amintire trecută îndeajuns de puternic,
veţi observa cum trupul vostru face mişcările pe care le-aţi făcut
atunci, răspunzând automat la ceea ce aţi făcut deja – dacă vă
identificaţi cu acea amintire îndeajuns de puternic.

Acest obicei, această tărie a convingerii, această identificare


puternică este ceea ce urmărim noi în ceea ce priveşte realizarea
asocierii cu amintirea viitoare, cu scenariul imaginat despre care
spuneţi că v-ar place la nebunie să-l trăiţi în viaţă.

Învăţaţi să vă identificaţi cu ideile într-un mod foarte puternic din


punct de vedere emoţional şi fiziologic, cu lucrurile pe care le-aţi făcut
deja. Obişnuiţi-vă în meditaţiile voastre să evocaţi evenimente pline
de bucurie, multe evenimente plăcute diferite, lucruri care v-au plăcut
într-adevăr în viaţa voastră. Faceţi o listă cu ele dacă vreţi. Denumiţi-
le, scrieţi-le până vă sunt clare. Alegeţi multe evenimente care v-au
plăcut foarte mult şi treceţi prin ele, unul câte unul. Nu vă grăbiţi!
Bucuraţi-vă de ele! Nu vă grăbiţi să le epuizaţi din nerăbdarea şi
disperarea să aplicaţi cât mai repede instrumentul şi în cazul amintirii
viitoare. Acordaţi-le timp şi, aşa cum spuneţi, plimbaţi-vă alene şi cu
veselie de-a lungul şirului de amintiri încât să deveniţi capabili să vă
extindeţi întreaga sensibilitate şi să puteţi într-adevăr mirosi, gusta,
auzi, vedea, simţi, retrăi cu-adevărat acele experienţe, astfel încât
trupul fizic să înceapă să reacţioneze la ele.
Apoi, alegeţi scenariul – după ce aţi făcut ce v-am spus – alegeţi
scenariul ce spuneţi că reprezintă în cel mai mic detaliu realitatea ce
v-ar place s-o trăiţi şi treceţi-o undeva pe acea listă.
Puteţi chiar să vă jucaţi cu voi înşivă: puteţi să treceţi toate aceste
idei diferite pe fişe separate şi să le amestecaţi aşa încât să nu ştiţi
când va apare amintirea viitoare printre cele trecute. După care
începeţi cu prima şi mai treceţi odată prin listă.

Repetaţi până când amintirea viitoare este evocată cu la fel de multă


tărie ca şi amintirile din trecut, până când nu veţi mai reacţiona diferit
faţă de una sau alta.

Atunci veţi învăţa că nu există cu adevărat nicio diferenţă. Atunci veţi


înţelege că e un lucru foarte simplu să manifestaţi acea realitate
viitoare ca realitate prezentă deoarece va deveni la propriu ceva ce
aţi făcut deja. Şi va fi un dat. O veţi lua ca pe ceva firesc, evident, veţi
considera că e ceva ce există deja în interiorul vostru, nu un lucru ce
trebuie atins ce e dincolo de voi, nu ceva ce e în afara voastră şi
către care trebuie să călătoriţi, nu ceva ce trebuie să obţineţi într-o
bună zi, cândva în viitorul întunecat şi pâclos din afara voastră.
Vă veţi re-antrena corpul, conştiinţa să o accepte ca şi cum e deja un
dat, ca şi cum e deja făcută, ca şi cum e deja văzută; cum spuneţi în
limba voastră franceză: un „deja-vu”.

Veţi crea acest efect pentru ceva ce în realitatea voastră obişnuită nu


s-a întâmplat încă vorbind din punct de vedere liniar. Însă dacă
rezonanţa corpului vostru, dacă rezonanţa conştiinţei voastre începe
să vibreze pe o frecvenţă ce spune că „asta s-a întâmplat deja”,
atunci realitatea voastră nu poate permite apariţia unui asememea
gol în manifestările voastre fizice. Dacă tu spui că „asta e ceva ce
există deja pentru tine”, trebuie pusă în mod automat la dispoziţie.
Vei crea acel spaţiu, vei crea acel vid în care acea realitate trebuie să
apară.
Şi doar acea realitate va apare deoarece acea realitate, după cum
ştiţi, este o anume frecvenţă, iar voi emiteţi acea frecvenţă anume
atunci când evocaţi amintirea viitoare. Când vă lăsaţi în voia
amintirilor pe care vi le doriţi, veţi emite acea frecvenţă, o veţi lua ca
pe un dat firesc ce există deja în interiorul vostru. Aşa că tot ce aveţi
de făcut din acel moment încolo e să priviţi în jur şi să vedeţi că
manifestările acelei realităţi încep deja să izvorască peste tot în jurul
vostru deoarece trebuie să fie prezente de vreme ce, vibraţional
vorbind, voi aţi făcut deja lucrurile acelea.

Aşa că oferiţi-vă această ocazie. Faceţi această temă pentru acasă,


cum îi spuneţi, sau distracţie pentru acasă, această meditaţie şi
bucuraţi-vă de ea în întregime, savuraţi-o. Faceţi-o în orice fel sau
formă spune imaginaţia fiecăruia că ar fi modul cel mai distractiv. Asta
ar fi cheia.
Iar apoi puteţi incorpora orice doriţi în acel gen anume, în acea listă
anume, în acea abordare anume astfel încât să puteţi îngădui să
scăpaţi de definiţia separată, să combinaţi, să amestecaţi, să
armonizaţi definiţia de trecut şi viitor într-un prezent atoatecuprinzător
în care conţineţi deja tot ce aveţi nevoie să conţineţi pentru a fi cine
vă doriţi să fiţi. Mă urmăriţi cu toţii?
A: Da.