Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
VERONICA MOCANU
2015
1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei:
factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii / Veronica Mocanu
(ed.) ; referenţi ştiinţifici: prof. dr. Luminiţa Smaranda Iancu şi prof.
dr. Corina Găleşanu. - Iaşi : Editura Gr.T. Popa, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-544-319-8
616-056.25-053.2
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Luminiţa Smaranda Iancu
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
Prof. univ. dr. Corina Găleşanu
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorului şi Editurii „Gr.T. Popa"
Iaşi. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mij-
loc, electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, fără permisiunea scrisă din par-
tea autorului sau a editurii.
2
CUPRINS
I. STRATEGII PENTRU O COMUNITATE SĂNĂTOASĂ ..................... 5
TRAISTA CU SĂNĂTATE: UN MODEL DE PROGRAM COMUNITAR
DE PREVENŢIE A OBEZITĂŢII LA VÂRSTA COPILĂRIEI ................... 6
Veronica Mocanu
DETERMINANŢI SPECIFICI AI OBEZITĂŢII LA COPIL. EXEMPLE
DE INTERVENŢII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ........................................ 14
Margareta Florea, Luminiţa Smaranda Iancu
II. INTERVENŢII PSIHOEDUCAŢIONALE ŞI PSIHOSOCIALE
PENTRU PREVENIREA OBEZITĂŢII LA VÂRSTA COPILĂRIEI .... 21
CALITATEA VIEŢII COPIILOR SUPRAPONDERALI ........................... 22
Adina Karner-Huţuleac
OBEZITATEA FEMININĂ - TABU-URI VECHI ŞI NOI ......................... 30
Aliona Dronic
MECANISME PSIHOLOGICE DE CONTROL A
COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR .................................................. 34
Ioan Gotcă, Alina Zavate, Veronica Mocanu
ANALIZA PSIHOLOGICĂ A RISCULUI ŞI CONSECINŢELOR
CAUZATE DE DISCOMPORTAMENTE ALIMENTARE:
STUDIU DE CAZ ...................................................................................... 41
Simona Alexandra Zancu, Ioan Gotcă
IDENTITATEA NARATIVĂ SI RELAŢIA CU PROPRIUL CORP –
DE LA COPILĂRIE PÂNĂ LA SENECTUTE .......................................... 48
Ovidiu Gavrilovici
4
I. STRATEGII PENTRU O COMUNITATE
SĂNĂTOASĂ
5
Traista cu sănătate: un model de program comunitar de
prevenţie a obezităţii la vârsta copilăriei
Veronica Mocanu
Disciplina de Fiziopatologie,
Universitatea de Medicinǎ şi Farmacie “Grigore T.Popa” Iaşi
Email: veronica.mocanu@umfiasi.ro
Introducere
Prevenţia obezităţii este o prioritate de sănătate publică la nivel mondial,
deoarece excesul de greutate şi obezitatea au un impact important asupra sănă-
tăţii şi stării de bine atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pe plan interna-
ţional, prevalenţa obezităţii la vârsta copilăriei continuă să crească, deşi există
dovezi că o încetinire a acestei creşteri sau un platou s-au observat în majorita-
tea ţărilor europene, Statele Unite şi Australia (1). Evidenţele ştiinţifice susţin
că odată ce obezitatea s-a stabilit, este dificil de a reveni la o greutate normală
prin intervenţii asupra stilului de viaţă şi, mai mult, obezitatea se consolidează
la vârsta adultă, ceea subliniază importanţa prevenţiei primare a obezităţii la
vârsta copilăriei.
Pentru a aborda sistemul complex de factori determinanţi ai excesului de
greutate şi obezităţii la vârsta copilăriei este necesară o strategie la nivel comu-
nitar. O abordare eficientă a factorilor individuali sau de mediu implicaţi în
obezitatea din copilărie ar trebui să vizeze schimbarea comportamentului copi-
lului (legată de aportul şi cheltuielile de energie) prin schimbări în mediul său
fizic, socio-cultural, economic şi politic (3). Mai mult decât atât, această strate-
gie cu multiple faţete ar trebui condusă pe termen lung pentru a evalua şi a mo-
nitoriza schimbările în cunoştinţe, atitudini, comportamente, precum şi rezulta-
tele excesului de greutate (4).
In Romania, o abordare complexă a luptei de combatere a obezităţii la
vârsta copilăriei, care presupune multiple actvitati şi implicarea membrilor co-
munităţii, este realizată în cadrul programului comunitar Traista cu sănătate,
bazat pe metodologia programului francez EPODE.
6
ţilor, care vizează reducerea obezităţii infantile printr-un proces societal în care
mediile locale, unităţile şcolare şi obiceiurile din familie sunt conduse şi încura-
jate să faciliteze adoptarea unui stil de viaţă sănătos la copii (de exemplu, o ali-
mentaţie sănătoasă, joacă activă şi recreere) (4).
Filozofia EPODE se bazează pe mai multe componente, inclusiv o abor-
dare pozitivă a luptei împotriva obezităţii, fără stigmatizare culturală sau socie-
tală; învăţare pas-cu-pas, precum şi experimentarea obiceiurilor de viaţă
sănaătoasă, adaptate la nevoile tuturor grupurilor socio-economice.
Principalele grupuri ţintă EPODE sunt copii cu vârsta de 0-12 ani şi fami-
liile lor. Participanţii interesaţi de la nivel local (stakeholderii), sunt, de aseme-
nea, vizaţi. Prin iniţiative şi un program pe termen lung, participanţii interesaţi
favorizează şi promovează un stil de viaţă sănătos în familii într-un mod durabil
(4).
7
1.2 Metodologia Programului EPODE
Filozofia programului EPODE se bazează pe patru piloni (Figura 1)(8):
1. Angajamentul politic: câştigarea angajamentului politic oficial al li-
derilor organizaţiilor cheie la nivel central şi local.
2. Parteneriate public-private: asigurarea resurselor suficiente pentru a
finanţa serviciile publice centrale şi locale de sprijin, implementarea şi evalua-
rea.
3. Marketingul social: planificarea, coordonarea şi furnizarea serviciilor
de marketing social, de comunicare şi de sprijin pentru participanţii interesaţi şi
liderii comunităţii.
4. Evaluarea: impactul si rezultatele programelor.
Evaluarea programului a arătat că EPODE lucrează pe patru nivele inte-
grate, şi anume: nivelul de organizare centrală, nivelul de organizare locală, ni-
velul comunităţii şi nivelul copilului (Van Koperen, 2012).
8
Figura 2. Evaluarea eficienţiei programului Viasano (metodologie EPODE) de
reducere a prevalenţei obezităţii la vârsta copilăriei în Belgia [modificat după
Vinck et al.(9)]
9
2.1. Despre Programul Traista cu sănătate
La Iaşi, în 14 iunie 2012, a fost lansat Programul Traista cu sănătate-
Tradiţii sănătoase pentru copii sănătoşi, un program bazat pe comunitate care
îşi propune promovarea unei alimentaţii sănătoase şi a unui stil de viaţă sănătos
în scopul prevenirii obezităţii la vârsta copilăriei şi a bolilor cronice. Programul
se adresează în principal copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 12 ani şi familiilor
lor.
Programul Traista cu sănătate - Tradiţii sănătoase pentru copii sănătoşi
(Healthy traditions for healthy children) a fost inclus în 2012 în cea mai mare
mişcare de prevenţie a obezităţii din copilărie din lume, EPODE (Ensemble,
Prévenons L’Obésité des Enfants) International Network, alaturi de peste 40 de
programe din cinci continente şi 29 ţări.
Mesajul programului, bazat pe pachetul educaţional Traista cu sănătate -
comportamentul alimentar sănătos la copii (10, 11), s-a dovedit a fi unul de
succes la nivel local şi internaţional. Traista cu sănătate şi poveştile cu cei trei
ieduţi, Subţirel, Mijlocel şi Voinicel, au o mare forţă educativă, copii învăţând
fără dificultate, pe baza jocurilor şi poveştilor. La Forumul Global al Obezităţii
(Global Obesity Forum), New York 2012, Programul Traista cu sănătate a fost
recompensat cu premiul I pentru cel mai bun videoclip despre activităţile pro-
gramului de prevenţie a obezităţii la vârsta copilăriei.
Concluzii
Obezitatea la vârsta copilăriei a devenit în ultimii ani o problemă impor-
tantă de sănătate în România. Combaterea obezităţii din copilărie necesită o co-
laborare a actorilor sociali pentru a se realiza o abordare complexă a factorilor
determinanţi. Programul Traista cu sănătate este un program inovator, care mo-
bilizează întreaga comunitate pentru a oferi copiilor un trai mai bun.
Bibliografie
1. Olds T, Maher C, Zumin S, et al: Evidence that the prevalence of childhood
overweight is plateauing: data from nine countries. Int J Pediatr Obes 6: 342-360,
2011.
2. Mocanu V: Prevalence of overweight and obesity in urban elementary school
children in northeastern Romania: its relationship with socioeconomic status and
associated dietary and lifestyle factors. Biomed Res Int 2013: 537451, 2013.
3. Kumanyika SK: Minisymposium on obesity: overview and some strategic
considerations. Annu Rev Public Health 22: 293-308, 2001.
4. Borys JM, Le Bodo Y, Jebb SA, et al: EPODE approach for childhood obesity
prevention: methods, progress and international development. Obes Rev 13: 299-
315, 2012.
5. Borys JMV, L.; Levy, E.; Vinck, J.; Edell, D.; Walter, L.; du Plessis, H. Ruault;
Harper, P.; Richard, P.; Barriguette, A.: EPODE - A Model for Reducing the
Incidence of Obesity and Weight-related Comorbidities. US Endocrinology 9: 32-
36, 2013.
6. Romon M, Lommez A, Tafflet M, et al: Downward trends in the prevalence of
childhood overweight in the setting of 12-year school- and community-based
programmes. Public Health Nutr 12: 1735-1742, 2009.
7. EPODE International Network: EIN year in review 2014-2015. http://epode-
international-network.com/wp-content/uploads/2015/06/EIN-Year-in-Review-
2014_2015.pdf, 2015.
8. Van Koperen TM, Jebb SA, Summerbell CD, et al: Characterizing the EPODE logic
model: unravelling the past and informing the future. Obes Rev 14: 162-170, 2012.
9. Vinck J, Brohet C, Roillet M, et al: Downward trends in the prevalence of
childhood overweight in two pilot towns taking part in the VIASANO community-
based programme in Belgium: data from a national school health monitoring
system. Pediatr Obes 2015.
10. Mocanu V: Traista cu sănătate - comportamentul alimentar sănătos la copii. Edi-
tura Gr. T. Popa, Iaşi, 2011.
11. Mocanu V: Traista cu sănătate – Invăţăm şi ne jucăm, CD. Editura Gr. T. Popa,
Iaşi, 2011.
12. Revista Sănătate Sport şi Nutriţie: In: Vol (1), iunie. Abutoaie A (ed). EcoZone,
Iaşi, 2015.
13
DETERMINANŢI SPECIFICI AI OBEZITĂŢII LA COPIL.
EXEMPLE DE INTERVENŢII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Margareta Florea, Luminiţa Smaranda Iancu
Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi,
Institutul Naţional de Sănătate Publică
Email: margaflorea@yahoo.com
14
sensaţia de foame ci doar pentru ca aşa doresc părinţii.
În calea unei alimentaţii sănătoase stau însă şi bariere importante, identi-
ficate în cadrul studiului european IDEFICS (Identification and Prevention of
Dietary- and Lifestyle-Induced Health Effects in Children and Infants), cum ar
fi: lipsa banilor, lipsa timpului şi a motivaţiei de a găti în casă, sănătos, timpul
puţin petrecut cu copiii, pentru a le putea verifica alimentaţia, bunicii sau rudele
care oferă copiilor dulciuri pentru a le câştiga simpatia5.
O problemă reprezintă alimentaţia în şcoli, pentru care, în majoritatea ţări-
lor europene nu există reglementări clare. Excepţie face Suedia, unde regulile
privind alimentaţia sănătoasă a elevilor şi amplasarea automatelor de sucuri şi
alimente în şcoli sunt foarte stricte. Se remarcă şi lipsa cursurilor de nutriţie în
programa şcolară.
Activitatea fizică
În ultimii ani s-a constatat o scădere dramatică a activităţii fizice a copii-
lor şi adolescenţilor, datorată în special preferinţelor pentru activităţi sedentare
care implică utilizarea computerelor şi televizorului6 .
Activitatea fizică normală a copiilor este restricţionată însă şi de numărul
insuficient al locurilor de joacă special amenajate, al spaţiilor verzi, al pistelor
pentru biciclete5. La acestea se adaugă elemente privind siguranţa copiilor în
timpul activităţilor fizice: traficul auto intens, semne de circulaţie care lipsesc
sau sunt neclare, starea proastă a pistelor de biciclete sau a drumurilor pentru
plimbare. Un rol important îl are şi lungimea pauzelor dintre orele de clasă pre-
cum şi posibilitatea petrecerii acestui timp în natură sau într-un loc de joacă.
Accesul la săli şi terenuri de sport sau piscine este dificil nu doar din cauza nu-
mărului lor redus dar şi a preţurilor mari.
Factorii genetici
Alături de obiceiurile alimentare moştenite de la părinţi, factorii genetici
influenţează, de asemenea, greutatea corporală12.
"Obezitatea unuia sau ambilor părinţi, influenţează probabil riscul de obe-
zitate al descendenţilor lor, din cauza transmisiei genetice sau factorilor de me-
diu familiali"13. Ideea că "obezitatea se transmite în familie" a fost susţinută de
numeroase studii transversale şi longitudinale14, 15, 16, 17.
Influenţa genetică în apariţia obezităţii la copii se estimează a fi între 50 şi
90%18, 19.
Studii efectuate în familii, pe gemeni şi copii adoptaţi au indicat ca moş-
tenirea genetică este responsabilă de 25-40% dintre diferenţele dintre indivizi în
privinţa obezităţii20, 21.
Concluzii
Reducerea incidenţei şi prevalenţei obezităţii la copii va conduce la o îm-
bunătăţire semnificativă a calităţii vieţii acestora şi la reducerea costurilor ser-
viciilor de sănătate. Prevenirea obezităţii la copii reprezintă o premisă importan-
tă pentru o stare de sănătate bună, mai târziu, ca adult.
Strategiile de prevenţie şi combatere a obezităţii, boală heterogenă, trebu-
ie să se adreseze tuturor factorilor determinanţi modificabili, planurile de inter-
venţie să fie multiple iar grupurile ţintă să fie atât populaţia generală cât şi gru-
purile cu risc crescut.
Bibliografie
1. Lobstein T, Baur L, Uauy R., „Obesity in children and young people: a crisis in pu-
blic health”, Obesity Reviews, 5(Suppl 1):, 2004, p. 4–104.
2. Lehrke S., Laessle R., „Obezitatea la copii şi tineri”, cap. Factori de risc, ed. Sprin-
ger, Heidelberg, 2009
3. Dahlgren G, Whitehead M., “Policies and strategies to promote social equity in
health”, Stockholm: Institute for Future Studies; 1991
4. „Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health”. Disponibil la:
http://www.who.int/dietphysicalactivity/childhood_why/en/index.html, accesat la
15 aprilie 2015
5. „Studiul IDEFICS - Identification and prevention of Dietary- and lifestyle-induced
health EFfects In Children and infantS, disponibil la:
http://www.ideficsstudy.eu/Idefics/ [Accesat la 1 aprilie 2015]
6. Popkin BM. “The nutrition transition and obesity in the developing world”. J Nutr;
2001, 131:871S-3,
7. Centers for Disease Control and Prevention, Overweight and obesity; childhood
overweight and obesity, contributing factors, 2012, disponibil la:
http://www.cdc.gov/obesity/childhood/causes.html, accesat la 4.05.2015
8. Christina Kleiser, Angelika Schaffrath Rosario et. al., „Potential determinants of
obesity among children and adolescents in Germany: results from the cross-
sectional KiGGS study”, BMC Public Health 2009, p. 9-46
9. Crawford PB, Story M, Wang MC et al. “Ethnic issues in the epidemiology of
childhood obesity”. Pediatr Clin North Am 48: 2001, p. 855–878
10. Bridget Kelly, MPH, Jason C.G. Halford, et al, “Television Food Advertising to
Children: A Global Perspective”, American Journal of Public Health, Vol. 100, No.
9, September 2010, p. 1730-1736
11. American Academy of Pediatrics, “Children, Adolescents, obesity, and the media”,
Journal of the American Academy of pediatrics: policy statement Vol. 128. nr. 1,
18
Juli 2011, p. 201–208
12. Jane Wardle, Susan Carnell, Claire MA Haworth, and Robert Plomin, „Evidence
for a strong genetic influence on childhood adiposity despite the force of the
obesogenic environment”, Am J Clin Nutr, vol. 87 no. 2, February 2008, p. 398-
404
13. Whitaker, R. C., Wright, J. A., Pepe, M. S., Seidel, K. D., & Dietz, W. H.,
Predicting obesity in young adulthood from childhood and parental obesity”, New
England Journal of Medicine, 337(13), 1997, p. 869-873
14. Gibson, L. Y., Byrne, S. M., Davis, E. A., Blair, E., Jacoby, P., & Zubrick, S. R.).
„The role of family and maternal factors in childhood obesity”, Medical Journal of
Australia, 186(11), 2007, p. 591-595
15. Schaefer-Graf, U. M., Pawliczak, J., Passow, D., Hartmann, R., Rossi, R., Buhrer,
C., et al., „Birth weight and parental BMI predict overweight in children from
mothers with gestational diabetes”. Diabetes Care, 28(7), 2005, p. 1745-1750
16. Wang, Z., Patterson, C. M., & Hills, A. P., “Association between overweight or
obesity and household income and parental body mass index in Australian youth:
Analysis of the Australian National Nutrition Survey”, 1995. Asia Pacific Journal
of Clinical Nutrition, 11(3), 2002, p. 200-205
17. Maffeis, C., Talamini, G., & Tato, L., „Influence of diet, physical activity and
parents' obesity on children's adiposity: A four-year longitudinal study”, Internati-
onal Journal of Obesity and Related Metabolic Disorders, 22(8), 1998, p. 758-764
18. Schousboe K, Willemsen G, Kyvik KO, et al., „Sex differences in heritability of
BMI: a comparative study of results from twin studies in eight countries”, Twin
Res; 6, 2003, p:409–21
19. Malis C, Rasmussen EL, Poulsen P, et al., „Total and regional fat distribution is
strongly influenced by genetic factors in young and elderly twins”, Obes Res
2005;13, p: 2139–45
20. Maffeis, Claudio, “Aetiology of overweight and obesity in children and
adolescents”, European Journal of Pediatrics. Supplement, Vol. 159, 2000, p. 35
21. Philip McLoone and David S. Morrison Risk of child obesity from parental
obesity: analysis of repeat national cross-sectional surveys, Eur J Public Health 24,
2014, p. 186-190
22. Population-based approaches to childhood obesity prevention, p. 11, diponibil la:
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/80149/1/9789241504782_eng.pdf , accesat
la 14.04.2015
23. “National action plan against obesity - Recommendations and Perspectives”, ed.
Arco Grafisk, 2003
24. “EU Action Plan on Childhood Obesity 2014-2020 February 2014” [updated 12
March and 28 July 2014], 2014, p.11
25. „Proiectul Creşterea accesului la servicii de prevenţie medicală primară pentru
copiii şi adolescenţii din România. Alimentaţia sănătoasă şi activitatea fizică în
rândul copiilor şi adolescenţilor din România”
http://www.ms.ro/?pag=164&id=8164, accesat la 1.04.2015
26. CRSP Sibiu, Ioana Veştemean, INSP Bucureşti, „Analiza de situaţie prilejuită de
ziua europeană împotriva obezităţii” 2015, p. 25
19
20
II. INTERVENŢII PSIHOEDUCAŢIONALE
ŞI PSIHOSOCIALE PENTRU PREVENIREA
OBEZITĂŢII LA VÂRSTA COPILĂRIEI
21
Calitatea vieţii copiilor supraponderali
Adina Karner-Huţuleac
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi,
Email: adinakarner@yahoo.com
Introducere
Excesul de greutate la tineri este asociat cu o serie de consecinţe psiholo-
gice ca stigmatizarea, probleme comportamentale, stimă de sine scăzută, nemul-
ţumire fată de corp şi o percepţie scăzută cu privire la abilităţile fizice şi cogni-
tive (Davison & Birch, 2001; Latner & Stunkard, 2003; Stradmeijer, Bosch,
Koops, & Seidell, 2000). De asemenea, victimizarea de către colegi, experienţe-
le de a fi ţinta comportamentelor agresive ale covârstnicilor este recunoscută ca
o problemă importantă în lumea adolescenţilor (Storch & Ledley, 2005). Studii
mai recente sugerează că numărul adolescenţilor care sunt ţinta comportamente-
lor agresive directe (îmbrânceală, lovituri, insulte, injurii, intimidare, amenin-
ţări) sau indirecte (ignorare, evitare) este semnificativ mai mare la supraponde-
rali (Nansel et al., 2001, 2004; Storch & Masia-Warner, 2004). Victimele aces-
tor tachinări (bulling) raportează un nivel înalt de depresie, anxietate socială şi
singurătate. Ţinând seama de continua creştere a procentului de copii suprapon-
derali, este absolut necesar să înţelegem consecinţele fizice şi psihice cu care se
confruntă aceşti tineri, studiind impactul excesului ponderal asupra ariilor im-
portante din viaţa acestora, precum şi eficienţa tratamentelor psihologice şi far-
macologice.
22
Din punct de vedere psiho-social, greutatea în exces expune persoanele la
discriminare şi umilinţă. Copiii de 5-6 ani supraponderali sunt consideraţi le-
neşi, proşti, murdari, iar copiii normo-ponderali evită jocul împreună cu ei
(Wadden & Stunkard, 1993). Aceste prejudecaţi cuprind toate păturile sociale,
de la cele mai needucate până la medicii care preferă să nu trateze aceşti paci-
enţi (Baum et al., 2000).
Gortmaker, Must, Perrin, Sobol & Dietz (1993) au realizat un studiu lon-
gitudinal prin care au constatat că fetele evaluate la 16-24 ani ca suprapondera-
le, după 7 ani, erau într-o proporţie mai mică absolvente de colegiu, cu 20% mai
puţine căsătorite şi cu un nivel financiar semnificativ mai scăzut decât cele
normo-ponderale din studiu, indiferent de nivelul financiar iniţial şi de abilităţi-
le măsurate. De asemenea, dintre bărbaţii care la vârsta de 16-24 ani erau su-
praponderali, se căsătoriseră după 7 ani cu 11% mai puţini decât normoponde-
ralii. Aceste rezultate sunt cu atât mai neplăcute cu cât se constată lipsa acestor
consecinţe la grupuri de persoane suferind de boli cronice ca astmul şi disfuncţii
musculo-scheletale.
Toate aceste probleme pot duce la dezvoltarea unor dificultăţi socio-
emoţionale importante, ca depresia, ura de sine, stima de sine scăzută etc.
(Baum et al., 2000). De asemenea, se constată un procent mai mare de tulburări
de comportament alimentar în care persoana consumă perodic cantităţi mari de
alimente, cu un semntiment de pierdere a auto-controlului (40% la persoanele
cu IMC > 34, faţă de 10% la persoanele cu IMC<30, Marcus, 1993; Spizer et
al., 1992).
Cercetătorii au remarcat o relaţie negativă între greutatea excesivă şi cali-
tatea vieţii (Fallon et al., 2005; Schwimmer, Burwinkle, & Varni, 2003;
Swallen, Reither, Haas, & Meier, 2005; Williams, Wake, Hesketh, Maher, &
Waters, 2004) pe baza auto-rapoartelor copiilor supra-ponderali. Totuşi, rezul-
tatele diferă, ceea ce este explicabil prin faptul că fiecare cercetător a lucrat cu
un concept specific de QoL, a utilizat instrumente diferite (generice sau specifi-
ce), a utilizat raportori diferiţi (de exemplu, se constată de multe ori că părinţii
prezic o calitate a vieţii mai scăzută pentru copiii lor supraponderali decât
autoraportează copiii înşişi; Eiser & Morse, 2001a; Schwimmer et al.,
2003;Zeller & Modi, 2006; Ingersky et al, 2007).
Acest lucru poate fi explicat fie prin faptul că părinţii nu au acces complet
la trăirile interioare ale copiilor, fie pentru că tinerii au tendinţa de a fi dezirabili
social sau pentru că au abilităţi cognitive şi emoţionale insuficiente pentru a ra-
porta acurat stările prin care trec. De asemenea, se constată faptul că părinţii şi
copiii au aprecieri asemănătoare în cazul evaluării unor comportamente vizibile
şi semnificativ diferite la evaluarea unor concepte abstracte (de exemplu, stare
de bine sau satisfacţie relaţională cu co-vârstnici).
23
Editor: Veronica Mocanu
dine negativă faţă de orele de educaţie fizică (pe care încearcă să le evite prin
simularea unor simptome dureroase sau vertij şi stare de rău) şi, în general, faţă
de sport (Faith, Leone, Ayers, Moonseong, & Pietrobelli, 2002; Fekkes, Pijpers,
& Verloove-Vanhorick, 2003). Din păcate, această evitare a activităţilor fizice
şi sociale (nu ies la activităţile de grup de timp liber) întăreşte şi mai mult sen-
timentul de singurătate şi depresie, formându-se un cerc vicios foarte puternic.
Bibliografie:
1. Blackburn, G. L. (2002). Weight loss and risk factors. In C. G. Fairburn & K. D.
Brownell (Eds.), Eating disorders and obesity: A comprehensive handbook (2nd
ed., 484–489). New York: Guilford.
2. Broder, H. L., Smith, F. B., & Strauss, R. P. (2001). Developing a behavior rating
scale for comparing teachers’ rating of children with and without craniofacial
anomalies. The Cleft Palate-Craniofacial Journal, 38, 560–565.
3. Cooper, Z., Fairburn, C. G., & Hawker, D. M. (2003). Cognitive-behavioral
treatment of obesity: A clinician’s guide. New York: Guilford.
4. Courtois, C. (1988). Healing the incest wound: Adult suroivors in therapy. New
York: Norton.
5. Davison, K. & Birch, L. 2001, Weight status, parent reaction, and self-concept in
five-year-old girls. Pediatrics, 107, 46–53.
6. Eisenberg M. E., & Aalsma, M. C. (2004). Bullying and peer victimization:
Position paper of the Society for Adolescent Medicine. The Journal of Adolescent
Health, 36, 88–91.
7. Eisenberg, M. E., Neumark-Sztainer, D., & Story, M. (2003). Associations of
weight-based teasing and emotional well-being among adolescents. Archives of
Pediatrics and Adolescent Medicine, 157, 733–738.
8. Eiser, C. & Morse, R. 2001 Can parents rate their child’s health-related quality of
life? Results of a systematic review. Quality of Life Research, 10, 347–357.
9. Faith, M. S., Leone, M. A., Ayers, T. S., Moonseong, H., & Pietrobelli, A. (2002).
Weight criticism during physical activity, coping skills, and reported physical
activity in children. Pediatrics, 110, e23.
10. Fallon E., Tanofsky-Kraff, M., Norman, A., McDuffie, J., Taylor, E., Cohen, M.,
et al. (2005). Health-related-quality of life in overweight and nonoverweight black
and white adolescents. The Journal of Pediatrics, 147, 443–450
11. Fekkes, M. M., Pijpers, F. I., & Verloove-VanHorick, S. P. (2003). Bullying
behavior and associations with psychosomatic complaints and depression in
victims. The Journal of Pediatrics, 144, 17–22.
12. Hawker, DS., & Boulton, M. J. (2000). Twenty years’ research on peer
victimization and psychosocial adjustment: A meta-analytic review of
crosssectional studies. Journal of child psychology and psychiatry, and allied
disciplines, 41, 441–455.
13. Hugh-Jones S., & Smith, P. K. (1999). Self-reports of short- and long-term effects
of bullying on children who stammer. The British Journal of Educational
Psychology, 69, 141–158.
14. Ingersky, LM, Janicke, DM, Silverstein, JH, 2007, Brief Report: Quality of Life in
Overweigh Youth—The Role of Multiple Informants and Perceived Social
Support, Journal of Pediatric Psychology 32(7) pp. 869–874.
15. Juvonen, J., Graham, S., & Schuster, M. A. (2003). Bullying among young
27
Editor: Veronica Mocanu
adolescents: The strong, the weak, and the troubled. Pediatrics, 112, 1231–1237.
16. Latner, J. & Stunkard, A. 2003, Getting worse: The stigmatization of obese
children. Obesity Research, 11, 452–456.
17. Nansel, T. R., Craig, W., Overpeck, M. D., Saluja, G., Ruan, W. J., & the Health
Behaviour in School-Aged Children Bullying Analyses Working Group. (2004).
Cross-national consistency in the relationship between bullying behaviors and
psychosocial adjustment. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 158,
730–736.
18. Nansel, T. R., Overpeck, M. D., Pilla, R. S., Ruan, W. J., Simons-Morton, B., &
Scheidt, P. (2001). Bullying behaviors among US youth: Prevalence and
association with psychosocial adjustment. Journal of the American Medical Asso-
ciation, 285, 2094–2100.
19. Ogden, C., Carroll, M., Curtin, L., McDowell, M.,Tabek, C., & Flegal, K. (2006).
Prevalence of overweight and obesity in the United States, 1999–2004. Journal of
the American Medical Association, 295, 1549–1555.
20. Pearce, M. J., Boergers, J., & Prinstein, M. J. (2002). Adolescent obesity, overt
and relational peer victimization, and romantic relationships. Obesity Research,
10, 386–393.
21. Ravens-Sieberer, U., Redegeld, M., & Bullinger, M., 2001 Quality of life after in-
patient rehabilitation in children with obesity. International Journal of Obesity, 25,
S63–S65.
22. Sandberg, D. E. (1999). Experiences of being short: Should we expect problems of
psychosocial adjustment. In U. Eiholzer, F. Haverkamp, & Voss, L. (Eds.),
Growth, stature, and psychosocial well-being. Seattle: Hogrefe and Huber
Publishers.
23. Schwimmer, J. Burwinkle, T. & Varni, J. 2003 Health-related quality of life of
severely obese children and adolescents. Journal of the American Medical Associ-
ation, 289, 1813–1819.
24. Storch, EA., & Masia-Warner, C., 2004 The relationship of peer victimization to
social anxiety and loneliness in adolescent females. Journal of Adolescence, 27,
351–362.
25. Storch, EA., & Ledley, D., 2005 Peer victimization and psychosocial adjustment
in children: current knowledge and future directions. Clinical Pediatrics, 44, 29–
38.
26. Stradmeijer, M., Bosch, J., Koops, W., & Seidell, J. 2000, Family functioning and
psychosocial adjustment in overweight youngsters. International Journal of Eating
Disorders, 27, 110–114.
27. Strauss, R., & Pollack, H., 2003 Social marginalization of overweight children.
Archives of Pediatric and Adolescent Medicine, 157, 746–752.
28. Swallen, K., Reither, E, Haas, S., & Meier, A. 2005 Overweight, obesity, and
health-related quality of life among adolescents: The national longitudinal study of
adolescent health. The Journal of Pediatrics, 115, 340–347.
29. Swallen, KC., Reither, EN., Haas, SA., Meier, AM., 2005, Overweight, Obesity,
and Health-Related Quality of Life Among Adolescents: The National Longitudi-
nal Study of Adolescent Health, Pediatrics 115 (2), pp. 340 -347.
30. Sweeting, H., Wright, C., & Minnis, H. (2005). Psychosocial correlates of adoles-
28
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
29
Editor: Veronica Mocanu
Tabuul obezităţii
Tabu-urile asupra obezităţii reprezintă un tabu cultural puternic împotriva
corpurilor feminine „plinuţe” şi supraponderale (Wilson şi Blackhurst, 1999).
Însă ca orice tabu-uri, acestea au o istorie şi efecte contextuale.
Contextul istoric al tabu-ului obezităţii s-a instalat în Europa odată cu
moda „anorexiei” din epoca victoriană, în Anglia. Iată succesiunea cronologică
a transformărilor „modei” frumuseţii impuse corpurilor feminine (Sheehan,
2014):
Anii 1920 - corpurile androgine
Anii 1950 - standardul frumuseţii voluptoase - Marilyn Monroe
Anii 60 - frumuseţea lui Twiggy
Anii 80 - corpul tonifiat şi zvelt a lui Naomi Campbell
Anii 90- corpul silfid a lui Kate Moss
Prezent - corp tânăr tonifiat al îngeraşilor Victoria's Secret
Fraze care au capturat imperativele tabu-urilor relativ la corpurile femei-
lor abundă. De exemplu, „Nicio femeie nu poate fi prea bogată sau prea slabă ”
Wallis Simpson (Allan şi Burridge, 2006).
30
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
tipul de corp ideal este considerat că descrie un simbolism puternic a unei auto-
discipline, poftei controlate şi a unui comportament şi aparenţe feminine adec-
vate (Heyes, 2006)
Au apărut însă şi voci care cer reevaluarea poziţiei feministe faţă de obe-
zitate, prin urmare, reevaluarea tabu-ului obezităţii. Cherise Charleswell (2013 )
susţine trecerea de la acceptarea absolută a grăsimii la corelaţia dintre obezitate
şi problemele presante globale ale justiţiei alimentare şi accesului la sănătate
sau la miriadele de alte probleme cauzate de agricultură, industria alimentară
(cum ar fi creşterea animalelor cu hormoni, mâncarea procesată, la marketingul
agresiv care îi are ca ţinte pe elevi şi adolescenţi) şi, în fine, la politicile de să-
nătate şi normele culturale care sprijină alegerile nepotrivite pentru sănătate.
Obiectivul final al acestor reevaluări nu este să ne transformam corpul in scobi-
tori ci să ne mutăm dincolo de vanitate şi estetică şi să ne focusăm pe sănătate şi
stare de bine şi pe nevoia de a avea acces egal la resursele care fac stilurile de
viaţă mai sănătoase posibile.
În loc de concluzie
Mesajul feministelor este corect, femeile trebuie să se iubească, să se ac-
cepte aşa cum sunt, dar trebuie să se iubească suficient de mult încât să aibă gri-
jă de corp, de sănătate, de starea de bine şi în general de calitatea vieţii. Fără
absolutizarea în nici o direcţie, luarea în considerare a corpului şi instaurarea
unei relaţii echilibrate cu celelalte aspecte ale vieţii pare să fie exerciţiul con-
temporan al femeilor în peisajul tabu-izat cu privire la propriile lor corpuri. De-
zirabil ar fi ca în acest mod de relaţie armonioasă cu propriul corp (şi cu natura,
cu mediul înconjurător, în general) să fie o preocupare şi a bărbaţilor şi a copii-
lor şi adolescenţilor, tabu-izarea obezităţii fiind adesea rezultatul interacţiunilor
de gen şi este sursă a discriminărilor de gen.
Bibliografie:
1. Allan, K., Burridge, K., (2006), Forbidden Words: Taboo and the Censoring of
Language, Cambridge University Press
2. Brewis, A., A., Wutich, A., Falletta-Cowden, A., Rodriguez-Soto, I., (April 2011),
Body Norms and Fat Stigma in Global Perspective, Current Anthropology, Vol.
52, No. 2
3. Charleswell, C., (2013), Dollars & Sense: Why Equal Gender Pay Matters,
Women's Issues Analysis, May
4. Guthman, J., (2011), Weighing In: Obesity, Food Justice, and the Limits of Capita-
lism, Berkeley: University of California Press
5. Heyes, C., J., (2006) Foucault Goes to Weight Watchers, Hypatia vol. 21, no. 2
6. MacCann, C., Roberts, R., D. (2013), Just as smart but not as successful: obese
students obtain lower school grades but equivalent test scores to non obese
students, International Journal of Obesity, 37, 40-46.
7. Mehrdad, N., Hossein Abbasi, N., Nikbakht Nasrabadi, A., (2015) The Hurt of
Judgment in Excessive Weight Women: A Hermeneutic Study, Global Journal of
32
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
33
Editor: Veronica Mocanu
Introducere
Comportamentul alimentar desemnează, în sens larg, atitudinea şi reacţii-
le omului în faţa hranei, fiind o componentă importantă a alimentaţiei. Este
foarte important ce mâncăm, dar aceasta nu însemnă că putem neglija modalita-
tea în care mâncăm, dacă dorim să trăim sănătos. Definirea unui comportament
alimentar echilibrat şi sănătos nu poate fi făcută fără să se ţină cont de nume-
roasele particularităţi (vârstă, sex, tip de activitate sau efort, stare de sănătate,
etc.) ale fiecărei persoane. Altfel spus comportamentul alimentar este ansamblul
acţiunilor şi atitudinilor legate de alimentaţie. Alimentaţia nu înseamnă doar
hrană, ci un întreg ansamblu, din care fac parte trăsăturile de personalitate, bio-
logice (neuro-hormonale, digestive etc.) ale persoanei, ca individualitate şi ca
parte a mediului său înconjurător – familie, societate, serviciu, cu tot ce presu-
pun acestea: obiceiuri culturale, religioase, constrângeri financiare, de timp
ş.a.m.d.
Comportamentul alimentar normal presupune mai multe etape: etapa de
căutare, stocare şi preparare a alimentelor, etapa propriu-zisă a alimentaţiei, şi
etapa de digestie. Aceste etape au, la rândul lor, elemente programate în biolo-
gia noastră: senzaţie de foame (nevoia de a mânca), “apetitul” (dorinţa de a
mânca), plăcerea de a mânca, şi saţietatea, elemente care sunt în acelaşi timp
influenţabile prin factori exteriori. Fiind aspecte sistemice sau înlănţuite practic
orice afectare care se constată la un anumit nivel poate determina o disfuncţie
care ulterior se poate dezvolta ca şi patologie specifică.
Dintre obiceiurile alimentare cele mai nesănătoase se numără: mâncatul
pe fugă, înfulecatul alimentelor, mesele neregulate, vorbitul în timpul mesei,
consumul de băuturi (apă, băuturi alcoolice, sucuri) odată cu mâncarea, supraa-
limentaţia sau subalimentaţia, etc. Consecinţele unui comportament alimentar
inadecvat, se pot răsfrânge mai repede sau mai târziu asupra sănătăţii, luând
forma unor tulburări ca: obezitatea, slăbirea pronunţată a organismului, consti-
paţie sau diaree, diabet zaharat, ulcer gastric sau duodenal, enterite sau colite,
litiază biliară sau urinară, etc.
34
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Material şi metodă
Studiul experimental realizat are la baza aplicaţiile psihologice specifice
la 45 de pacienţi, dintre care 26 de sex feminin şi 19 de sex masculine, cu vârsta
cuprinsă între 17 şi 35 ani, diagnosticaţi cu tulburări de comportament alimen-
tar. Pentru o perioadă de 4 ani, începând din martie 2010, s-a înregistrat răspun-
sul la probele psihologice administrate, când se prezentau la clinică pentru con-
trol când erau programaţi. Pacienţii au fost monitorizaţi cu metoda EDI-III, In-
ventar de Evaluare a Disfuncţiilor Alimentare, la care s-au asociat alte probe de
personalitate şi un test cu imagini de alimente. Imaginile selectate au avut ca
scop construirea de profile de personalitate pe baza tendinţelor pacienţilor de a
evita sau de a accepta preparate culinare într-un mod personalizat şi selectiv.
Datele obţinute de la pacienţi au fost corelate statistic cu indicele de masă cor-
porală prin metoda Pearson şi comparate cu metoda Spearman pentru eşantioa-
ne independente cu ajutorul programului computerizat SPSS 16.0.
Graficele de mai jos prezintă caracteristicile lotului de subiecţi, in funcţie
de gen, vârstă şi IMC.
36
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
masculin
35,7%
feminin
64,3%
adulti
44,2%
tineri
55,8%
obezitate
41,1%
subponderali
13,1%
normali
45,8%
37
Editor: Veronica Mocanu
Rezultate şi discuţii
Rezultatele obţinute evidenţiază că pacienţii cu tulburări de comportament
alimentar prezintă mecanisme disfuncţionale rezistente, în mare măsură incon-
ştiente şi/sau modelate social de atitudini preluate prin învăţare – dar care pot
determina răspunsul comportamental alimentar de tip automat. Rezultatele con-
firmă statistic importanţa acţiunilor medicale şi psihologice care, combinate cu
inteligenţă, asigură obţinerea rezultatelor terapeutice rapide şi cu succes.
Reprezentările grafice selectate evidenţiază diferenţe statistic semnificati-
ve între subiecţii cu TCA şi subiecţii lotului de control cu privire la imaginea
corporală actuală şi cea anticipată ca posibilă.
IMGACT UA 1,00
1,00 2,00
2,00 20 3,00
3,00 4,00
10
4,00 5,00
5,00 10 6,00
6,00 7,00
7,00 8,00
Count
Count
0 8,00 0 9,00
subponderali normali obezitate subponderali normali obezitate
IMCMOCA IMCMOCA
PSPSGRUP=imagine negativa
30 PSPSGRUP=normal
IMGPOSIB 20
2,00
IMGPOSIB
20 3,00
1,00
4,00
2,00
5,00 10
3,00
10 6,00
4,00
7,00
5,00
8,00
Count
6,00
Count
0 9,00 0 7,00
subponderali normali obezitate subponderali normali obezitate
IMCMOCA IMCMOCA
38
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
IMGIDEAL IMGIDEAL
20 1,00 1,00
2,00 2,00
10
3,00 3,00
10 4,00 4,00
5,00 5,00
6,00 6,00
Count
Count
0 7,00 0 7,00
subponderali normali obezitate subponderali normali obezitate
IMCMOCA IMCMOCA
Concluzii
Datele prezente în acest studiu longitudinal combinat, sunt foarte impor-
tante pentru explicarea fenomenelor psihologice de deformare, raţionalizare,
abandon sau eşec în demersurile terapeutice desfăşurate.
Tendinţa de evitare a asumării responsabilităţii, constatată la subiecţii cu
TCA, poate fi combătută prin utilizarea de teste cu imagini special selectate
pentru a favoriza o proiecţie şi pe baza acestei proiecţii să se identifice acele
mecanisme psihice apreciate ca negative.
Modelul familial disfuncţional învăţat de la cele mai mici vârste se menţi-
ne de-a lungul timpului şi se ajustează de cele mai multe ori. Studierea acestor
39
Editor: Veronica Mocanu
Bibliografie
1. Zbranca E., Mogoş V., Găleşanu C., Vulpoi C., Ungureanu G., Mocanu V., et al.
Obezitatea. În: Endocrinologie. Ghid de diagnostic şi tratament în bolile endocrine.
Editura Polirom: Iaşi; 2008. P. 407-415
2. Enăchescu D., Sănătate publică şi management sanitar, Editura All, Bucureşti,
1995.
3. Obezitatea la adulţi. În Le Book des ECN. Editura Medicală Universitară Iuliu Ha-
ţieganu, Cluj-Napoca, 2011. P.1276-1280
4. Birţ M.A., Bulimia Nervoasă. În Tulburările comportamentului alimentar Anorexia
nervoasă Bulimia nervoasă. Editura: Dacia; 2003. P. 186, 189, 194, 196
5. Lupu V., Anorexia nervosă şi bulimia la adolescenţi, Editura Medicală Universitară,
Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2012
6. Zbranca E., Mogoş V., Găleşanu C., Vulpoi C., Ungureanu G., Mocanu V., et al.
Tulburări de comportament alimentar. În Endocrinologie. Ghid de diagnostic şi
tratament în bolile endocrine. Editura Polirom: Iaşi; 2008. P. 417-427
7. Ladea M., Nutriţie şi sănătate mintală. Editura Carol Davila. Bucureşti, 2012
8. Gahagan S., The Development of Eating Behavior - Biology and Context. Published
in final edited form as: J Dev Behav Pediatr.2012 April.NIH Public Access Author
Manuscript J Dev Behav Pediatr.Author manuscript; available in PMC 2013 April
01.
40
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
1
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi,
2
Institutul de Psihiatrie Socola, Iaşi
Email: alexz_is@yahoo.com
STUDIU DE CAZ
O tanara de 25 de ani s-a adresat la medic cu urmatoarele acuze somatice:
parestezie a membrelor inferioare, ce a avansat progresiv ascendent de la degetele pi-
cioarelor pana in zona abdominala; amortirea membrelor inferioare, dificultati de coor-
donare motorie, dificultati de mers si de mentinere a echilibrului; scaderea controlului
sfincterian (simptom agravant ce a determinat adresarea la medic). In urma consul-
tatiilor medicale repetate diagnosticul primit a fost de Neuropatie periferica.
41
Editor: Veronica Mocanu
Anamneza:
Istoric personal: singura la parinti, orfana de tata la 6 ani (pancreatita acuta),
crescuta de mama singura si de bunica, implicare si control parental redus, slaba struc-
turare si organizare familiala, integrare si adaptare scolara si sociala buna, fara ante-
cedente personale semnificative.
Factori predispozanti:
- Alimentatie carentiala compensata de consum cronic zilnic de cola, dobandit si
fixat din copilarie si adolescenta ca habitudine comportamentala disfunctionala
- Climat familial dezinteresat, implicare parentala redusa, slaba structurare si or-
ganizare familiala, suport psiho-emotional redus din partea familiei
- Vulnerabilitate psihologica: hipersensibilitate emotionala, tendinte depresive,
hipersensibilitate la critica, tendinte de izolare si evitare.
Factori precipitanti:
- Perioade de suprasolicitare fizica si psihica ce au condus la distres psihologic si
consum emotional
- Suport socio-familial scazut in perioadele stresante, lipsa de reactie a familiei si
cunostintelor
42
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Tratament
- Tratament de substitutie a vitaminei B12 administrat parenteral cu necesitatea
administrarii periodice pe termen nelimitat
- Tratament pentru gastrita, cu prognostic nefavorabil in privinta refacerii gas-
trice
- Consiliere nutritionala: recomandari alimentare si interdictia consumului de
bauturi carbogazoase, alimente acide, iritante gastrice
- Intarirea suportului social din partea apropiatilor, prietenilor, colegilor.
Evolutie si recuperare:
Corectarea comportamentului alimentar: gravitatea consecintelor a determinat o
motivatie puternica pentru renuntarea la consumul de cola si adoptarea unei alimentatii
echilibrate.
Implicatii si concluzii:
- Consecintele comportamentelor alimentare disfunctionale asupra sanatatii fizi-
ce si psihice pot fi deosebit de severe si ireversibile, neprevazute sau neasteptat de dis-
tructive
43
Editor: Veronica Mocanu
44
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Factori sociali:
- influenta mediului social asupra comportamentului alimentar, expunere la ten-
tatii si obiceiuri daunatoare, conformarea la tendintele anturajului si egalilor (Meyer &
Gast 2008)
- evenimente nefavorabile, presiuni externe, perioade stresante care destabiliz-
eaza echilibrul psiho-comportamental ducand la probleme de adaptare, coping inefi-
cient (Veazey, Parra, Stender 2011; Hay & Williams 2013; )
Factori psihologici:
- stima de sine scazuta, lipsa de responsabilitate fata de sine, autoneglijare
(Veazey, Parra, Stender 2011; White, 2000)
- Trasaturi psihologice predispozante: labilitate emotionala, impulsivitate, irita-
bilitate, nevrozism, tendinte depresive si anxioase, senzitivitate interpersonala, asertivi-
tate scazuta, timiditate, pasivitate, autonomie scazuta, dependenta, anxietate sociala
etc. (Levallius et. al 2015; Hay P., Williams S.E., 2013; Silva, 2007)
- tulburari nevrotice, stari depresive si anxioase acute sau cronice, labilitate
emotionala, consum psihic propuntat, stres psihologic acentuat sau prelungit (Salbach-
Andrae et al., 2008; VanBoven A.M., Espelage D.L., 2006; Veazey, Parra, Stender
2011)
Consumul indelungat de cola sau bautura carbogazoasa (“SODA”), in cantitati
importante, prezinta riscuri reale asupra sanatatii (mymed.ro):
- Ingrasare, fluctuatia glicemiei, cresterea riscul de diabet
- Cresterea riscului de boli cardiovasculare, a colesterolului, a tensiunii arteriale
- Afectarea tractului gastro-intestinal favorizand aparitia gastritei, ulcerului si
problemelor intestinale,
- Pierderea calciului, demineralizare osoasa, litiaza renala,
- Afectarea smaltului dentar,
- Indulcitorii artificiali din bauturile light pot produce cefalee, tulburari neuro-
logice, greata, varsaturi, cancer,
- Insomnie, hiperxcitabilitate,
- Dependenta
- Afectiuni metabolice, neurologice
45
Editor: Veronica Mocanu
Bibliografie
1. American Psychiatric Association, 2000, Diagnostic And Statistical Manual Of
Mental Disorders, Fourth Edition, Text Revision. Washington, DC,
2. Berge J.M. et al 2014, The unique and additive associations of family functioning
and parenting practices with disordered eating behaviors in diverse adolescents,
Journal of Behavioral Medicine (2014) 37: 205-217
3. Felker K.R, Stivers C., 1994, The relationship of gender and family environment
to eating disorder risk in adolescents, Adolescence; Winter 1994; 29, 116
4. Hay P., Williams S.E., 2013, Exploring relationships over time between psycho-
logical distress, perceived stress, life events and immature defense style on disor-
dered eating pathology, BMC Psychology 2013, 1:27
5. Hensley Choate L. 2005, Toward a Theoretical Model of Women's Body Image
Resilience, Journal of Counseling and Development : JCD; Summer 2005; 83, 3;
6. http://mymed.ro/efecte-consum-indelungat-cola-asupra-organismului.html
7. Levallius et al. 2015, Who do you think you are? - Personality in eating disordered
patients, Journal of Eating Disorders (2015) 3:3
8. Lundblad S, Garcia D, Hansson B, Archer T (2015) Emotional Well-Being in An-
orexia Nervosa: Negative Affect, Sleeping Problems, Use of Mood-enhancing
Drugs and Exercise Frequency. Arch Depress Anxiety 1(1): 001-005.
9. Meyer T.A., Gast J. (2008) The Effects of Peer Influence on Disordered Eating
Behavior, The Journal of School Nursing 2008 24: 36
10. Nelson W.L;Hughes H.M.;K atz B., Searight H.R., 1999, Anorexic eating atti-
tudes and behaviors of male and female college students, Adolescence; Fall 1999;
34, 135
11. Peck L.D., Lightsey R.O., 2008, The Eating Disorders Continuum, Self-Esteem,
and Perfectionism. Journal of Counseling and Development 86, 2;
12. Salbach-Andrae H. et al., 2008, Psychiatric Comorbidities among Female Adoles-
cents with Anorexia Nervosa, Child Psychiatry and Human Development (2008)
39:261–272
13. Schwitzer A.M., 2012, Diagnosing, Conceptualizing, and Treating Eating Disor-
ders Not Otherwise Specified: A Comprehensive Practice Model, Journal of
Counseling and Development; Jul 2012; 90, 3
14. Silva A. S. F. (2007) The relationship between personality traits and eating pa-
thology in adolescent girls. Archives of Women's Mental Health 10.6 (2007): 285+
15. Skemp-Arlt, K. M., 2006, Body Image Dissatisfaction and Eating Disturbances
Among Children and Adolescents: Prevalence, Risk Factors and Prevention Strat-
egies, Journal of Physical Education, Recreation & Dance; Jan 2006; 77, 1;
46
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
16. VanBoven A.M., Espelage D.L., 2006, Depresive Symptoms, Coping Strategies
and Disordered Eating among College Women, Journal of Counseling and Devel-
opment, summer 2006, vol. 84
17. Veazey Morris K.D., Parra G.R., Stender S.R.S., 2011, Eating Attitudes and Be-
haviors Among Female College Students, Journal of College Counseling, spring
2011, vol. 14
18. White, J.H., 2000, The prevention of eating disorders: A review of the research on
risk factors with implication for practice, Journal of Child and Adolescent Psychi-
atric Nursing; Apr-Jun 2000; 13, 2;1
47
Editor: Veronica Mocanu
49
Editor: Veronica Mocanu
Concluzie unificatoare
În esenţă, identitatea narativă permite tocmai acest lucru: onorarea multidimen-
sională, multiaxială, şi, în acelaşi timp, multidisciplinară, a acestor dileme, permiţând
acompanierea, uneori paradoxală, a unor perspective greu reconciliabile. Perspectiva
narativă a identităţii permite lărgirea „spaţiului” pentru asemenea dialoguri şi pentru
expansiunea unor studii de graniţă care deschid noi faţete în fisurile unor „blocuri” de
cunoştinţe aparent complet constituite până în prezent. Perspectiva narativă surprinde
începutul aventurii devenirii unei persoane în viaţa sa prin explorarea corporală a sine-
lui şi a mediului şi desprinderea, în timp, de aceasta, fără ca sensul vieţii să devină
vreodată separabil de corp fără efecte de pierdere a „umanităţii” din noi şi dintre noi, în
relaţiile care ne fondează ca fiinţe umane, întru limbaj şi comunicare.
50
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Bibliografie
1. Adler, J. M. (2012). Living Into the Story: Agency and Coherence in a Longitudinal
Study of Narrative Identity Development and Mental Health Over the Course of
Psychotherapy., Journal of Personality and Social Psychology, 102 (2), 367–389.
2. Adler, J.M., McAdams, D.P. (2007b). Telling stories about therapy: Ego devel-
opment, well‑being, and the therapeutic relationship. In R., Josselson, D.P.
McAdams, A. Lieblich (eds.), The Meaning of Others: Narrative Studies of Rela-
tionships (pp. 213‑236). Washington, DC: American Psychological Association.
3. Baumeister (1991). Meanings of life. New York: Guilford.
4. Beaudoin, M-N. & Zimmerman, J. (2011). Narrative therapy and interpersonal
neurobiology: Revisiting classical practices, developing new emphases. Journal of
Systemic Therapies 30 (1), 1-13.
5. Brenneis, D. (1996). Telling troubles: Narrative, conflict, and experience. In
Charles L. Briggs. Disorderly Discourse: Narrative, Conflict, and Inequality. (pp.
41-52). Oxford: Oxford University Press.
51
Editor: Veronica Mocanu
6. Carrey, M., Walther, S., Russell, S. (2009). The absent but implicit: A map to
support therapeutic enquiry. Family Process, 48 (3), 319‑331
7. Chae, M. H. (2002). Gender and ethnicity in identity formation. The New Jersey
Journal of Professional Counseling 56, pp. 17-23.
8. Sen, A. (2004). Dezvoltarea ca libertate. Bucureşti: Editura Economică.
9. Frankl, Victor (1967). Psychotherapy and Existentialism. New York, NY: Wash-
ington Square Press.
10. Gavrilovici, O. (2013) Construction of the medical career and the professional
identity of diabetologists. Studia UBB Philosophia 58 (1), 71-81.
11. Hayward, M. (2006). Using a scaffolding distance map with a young man and his
family. International Journal of Narrative Therapy and Community Work,
1,39‑51.
12. Kashima, Y., Gurumurthy, A.K., Ouschan, L., Chong, T., Mattingley, J.B. (2007).
Connectionism
13. and self: James, Mead, and the stream of enculturated consciousness. Psychologi-
cal Inquiry,
14. 18 (2), 73‑96.
15. Kenyon, G., Randall, W. (2007) Narratives and aging. Encyclopedia of Gerontol-
ogy. (ed. a II‑a). Oxford: Elsevier Ltd.
16. McAdams, D. P. (1985). Power, intimacy, and the life story. New York: Guilford.
17. McAdams, D. P. (2001). The psychology of life stories. Review of General Psy-
chology, 5, 100-122.
18. McAdams, D. P. (1996). Personality, modernity, and the storied self: A contem-
porary framework for studying persons. Psychological Inquiry, 7, 295-321.
19. McAdams, D.P., Josselson, R., Lieblich, A. (eds.). (2006). Identity and Story.
Creating Self in
20. Narrative. Washington, DC: American Psychological Association.
21. Murray, M. (2003). Narrative psychology and narrative analysis. In Paul Camic,
Jean E. Rhodes and Lucy Yardley (Eds.). Qualitative research in psychology. Ex-
panding perspectives in methodology and design. (pp. 95-112). Washington, D.C.:
APA.
22. Sen, A. (2004). Dezvoltarea ca libertate. Bucureşti: Editura Economică.
23. Stewart, K.A., Maxwell, M.M. (2010). Storied Conflict Talk: Narrative Construc-
tion in Mediation. Philadelphia, PA : John Benjamins Publishing Company.
24. Torres, S. & Guerra, M. P. (2002). Application or narrative therapy to anorexia
nervosa: A study case. Revista Portuguesa de Psicosomatica 4 (1), 141-156.
25. White, M., Epston, D. (1990). Narrative Means to Therapeutic Ends. New York:
Norton.
26. White, M. (2007). Maps of Narrative Practice. New York: W.W. Norton & Co.
27. Whitney, S. R. (2013). Adolescent girls with low body-esteem: A narrative thera-
py counseling group. (Doctoral thesis). Saint Mary’s College of California.
52
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
53
Editor: Veronica Mocanu
Introducere
Pentru a defini aptitudinile fizice ale copilului şi impactul pe care îl poate
avea asupra lui activitatea sportivă, trebuie să reamintim şi să descriem creşterea
şi dezvoltarea diferitelor ţesuturi. Creşterea este sub un dublu control: genetic şi
endocrin, ambele fiind influenţate de alimentaţie, mişcare şi mediu ambiant.1
Multe studii s-au preocupat de analiza modificărilor de înălţime şi greuta-
te care însoţesc fenomenul de creştere. Acestea sunt cele două variabile cel mai
des utilizate pentru a descrie evoluţia individului în timpul acestei perioade.
Dimensiunile corporale cresc foarte repede în primii doi ani de viaţă. De fapt,
copilul atinge aproape jumătate din înălţimea sa adultă în jurul vârstei de trei
ani. Apoi, de-a lungul întregii copilării, creşte în înălţime mai încet. În momen-
tul ajungerii la vârful pubertăţii, viteza de creştere în înălţime creşte din nou
vizibil, înainte de a diminua apoi foarte rapid, până să încetinească atunci când
înălţimea definitivă este atinsă. Această înălţime adultă este atinsă în jurul vâr-
stei de 16,5 ani, în medie, la fete, şi 18 ani la băieţi. Vârful de creştere pubertară
se situează în jurul vârstei de 12 ani la fete şi în jur de 14 ani la băieţi. Desigur,
aceste cifre sunt orientative deoarece ritmul de creştere a fiecărui copil este di-
ferit şi individual el fiind influenţat de trei factori majori: ereditatea, alimenta-
ţia, activitatea fizică.
1Boisseau, N., Delamarche, P. (2000). Metabolic and hormonal responses to exercise in children
and adolescents. Sports Medicine, 30, p. 405-422.
54
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
2
Portmans, J.R., Boisseau, N. (2003). Biochimie des activités physiques. Editions De Boeck
Université, 2e edition, p.368.
55
Editor: Veronica Mocanu
3 Wilmore, J.H., L., Costill D.L. (2002). Physiologie du sport et de l`exercise. De Boeck Universite,
Paris, p. 520-521.
4
Drăgan, I. (1994). Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, Bucureşti.
5
Apostol, I. (1998). Curs de Ergofiziologie. Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi.
56
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
asemenea. Masa musculară adultă este atinsă între 16 şi 20 de ani, la fete şi între
18 şi 25 de ani, la băieţi. Poate să crească şi mai mult, prin exerciţiu, prin regim
alimentar sau ambele.6
Dezvoltarea ţesutului adipos se face foarte devreme la făt şi este continu-
at, ulterior, fără să mai înceteze. Fiecare celulă de grăsime poate să crească în
dimensiuni, indiferent de vârstă, de la naştere până la moarte. Primele studii pe
această temă au sugerat că numărul de celule adipoase era fixat foarte devreme,
din primii ani de viaţă. Acest lucru a determinat un anumit număr de savanţi să
creadă că menţinerea procentului de grăsime, la un nivel scăzut, în timpul aces-
tei perioade, ar putea limita numărul total de celule adipoase, reducând astfel
chiar riscul de obezitate. Dar lucrări mai recente indică faptul că numărul de
celule continuă să crească pe tot parcursul vieţii. Ultimele rezultate sugerează
că, pe măsură ce depozitele de grăsime cresc, celulele existente se măresc până
la o anumită limită. Apoi apar celule noi. Din perspectiva acestui fenomen, este
evident că trebuie menţinut în permanenţă un regim alimentar echilibrat, dar şi
o activitate fizică constantă, începând din copilărie.
Motricitatea generală
Aptitudinile motrice ale băieţilor şi fetelor se ameliorează odată cu vârsta.
Au tendinţa să se stabilizeze, totuşi, la fete, în momentul pubertăţii. Această
îmbogăţire a motricităţii este rezultatul dezvoltării sistemelor muscular şi endo-
crin, dar şi a creşterii volumului activităţilor fizice ale copiilor.
Stabilizarea nivelului motric, observat la fete, poate să fie explicată prin
mai mulţi factori: în primul rând, creşterea concentraţiilor de estrogeni la puber-
tate şi a raportului estrogeni / testoteron, facilitează depozitele de ţesut adipos.
Acest fenomen are tendinţa să scadă nivelul performanţei. La vârsta pubertăţii
mai ales, fetele adoptă un stil de viaţă mai sedentar decât băieţii. Este un feno-
men social foarte răspândit care, în plus, încurajează practica activităţilor fizice
cu mult mai mult la băieţi decât la fete. Această dimensiune sociologică evolu-
ează actualmente din ce în ce mai mult.
Forţa
Forţa se dezvoltă pe măsură ce masa musculară creşte cu vârsta. Punctul
culminat al forţei este atins în jur de 20 de ani la femei şi între 20 şi 30 de ani la
6 Hăulică, I. (2007). Fiziologie umană, ediţia a III-a. Editura medicală, Bucureşti, p. 789.
57
Editor: Veronica Mocanu
bărbaţi. Forţa se ameliorează cu mult mai mult la pubertate la băieţi, din cauza
modificărilor hormonale care survin în această perioadă şi care antrenează o
dezvoltare cu mult mai importantă a masei musculare la bărbat. Unii autori7 au
observat că ameliorarea capacităţilor musculare este dependentă de maturaţia
sistemului nervos. Este imposibil de dezvoltat forţa şi puterea maximală atât
timp cât sistemul nervos al copilului nu a ajuns la deplină maturitate. Mulţi
nervi motori nu sunt încă mielinizaţi atât timp cât maturitatea sexuală nu este
atinsă. Mielinizarea reprezintă procesul de formare şi acoperire a fibrelor ner-
voase cu mielină (teacă ce înveleşte fibra nervoasă, constituită din colesterol,
fosfolipide, acizi graşi etc.).
În privinţa evoluţiei forţei musculare a picioarelor, la băieţii între 7 şi 18
ani, s-a constatat că aceasta are o creştere evidentă în jurul vârstei de 12 ani,
vârstă de început a pubertăţii. Pentru moment, nu sunt date similare pentru fete.
Rezultatele studiilor transversale arată că, în cazul acestora, forţa creşte gradual,
fără să existe o acelerare brutală în momentul pubertăţii. 8
Funcţia pulmonară
Funcţia pulmonară se modifică mult cu vârsta. Toate volumele pulmonare
cresc până ce dezvoltarea se încheie. Diferitele debite urmează aceeaşi schemă
de creştere.
Aceste modificări de volume şi debite pulmonare influenţează în mod di-
rect ventilaţia care poate fi atinsă, în timpul exerciţiului exhausitiv (VE max) şi
ventilaţia maximală/minut. VE max creşte cu vârsta până la maturitatea fizică.
Studii transversale arată că VE max este în medie de 40L.min -1 la băieţii cu vâr-
ste cuprinse între 4 şi 6 ani. Ea creşte la 110 - 140 L.min-1 atunci când maturita-
tea este atinsă. Fetele urmează aceeaşi schemă directoare, ele ating valori în
mod net mai puţin ridicate, din cauza dimensiunilor mai mici fără îndoială.
Aceste modificări se fac în paralel cu evoluţia creşterii copilului.
Funcţia cardiovasculară
Funcţia cardiovasculară cunoaşte numeroase schimbări pe parcursul creş-
terii copilului. Tipul de efort, exerciţiul maximal sau submaximal, influenţează
diferit adaptările sistemului cardiovascular. În tabelul următor sunt expuse frec-
venţa respiratorie de repaus, frecvenţa cardiacă de repaus şi presiunea arterială
sistolică de repaus, pe categorii de vârstă:
7 Brooks, G.A., Fahey, T.D. (1984). Exercise physiology: human bioenergetics and its applications. New
York: Wileyhood. In O. Bar-Or (Ed.), The child and adolescent athlete (p.28). London: Blackwell
Science.
8 Froberg, K., Lammert, O. (1996). Developement of muscle strenght during child childhood. In:
58
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Exerciţiul submaximal
Presiunea arterială este mai slabă la copil în timpul exerciţiului
submaximal. Aceasta evoluează progresiv spre valorile adulte în timpul adoles-
cenţei. Presiunea arterială este în relaţie cu dimensiunile corporale: indivizii mai
înalţi au presiuni arteriale mai ridicate. La copil, vascularizarea teritoriului
muscular este mai bună decât la adult deoarece rezistenţele periferice sunt mai
slabe. Să amintim faptul că debitul cardiac este produsul volumului de ejecţie
sistolică. Dimensiunile inimii precum şi volumul sangvin total al copilului sunt
mai reduse. Aşadar, implicit şi volumul de ejecţie sistolică este inferior în com-
paraţie cu a adultului. În mod compensatoriu, frecvenţa cardiacă este mai ridica-
tă la cel mai în vârstă pentru acelaşi nivel de exerciţiu submaximal (de exemplu,
pe bicicletă ergometrică). Dimensiunile cardiace, ca şi volumul sangvin total,
cresc pe măsură ce avansează în vârstă. Aşadar, pentru acelaşi nivel al exerci-
ţiului, volumul de ejecţie sistolică creşte.
Ridicarea frecvenţei cardiace nu poate totuşi să compenseze în întregime
volumul de ejecţie sistolică mai slab. De aceea debitul cardiac al copilului este
net inferior celui al adultului pentru acelaşi nivel de exerciţiu. Pentru a permite
o aprovizionare suficientă cu oxigen în timpul efortului, diferenţa artero-
venoasă a copilului (CaO2 – CvO2) este mai importantă. Acest fenomen este
fără îndoială rezultatul ridicării debitului sangvin în muşchii activi: un procent
mai puternic al debitului cardiac este derivat spre zona musculară. 10
Exerciţiul maximal
Frecvenţa cardiacă maximală (Fc max) este mai ridicată la copil şi scade
9Stack, C.G., Dobbs, P. (2003). Essentials of pediatric intensive care. Greenwich Medical Media.
10Boileau, R.A. (1984). Advances in pediatric sport sciences (Vol.1). Champaign, IL: Human
Kinetics.
59
Editor: Veronica Mocanu
Capacitatea aerobă
Obiectivul adaptărilor cardiovasculare şi respiratorii care survin la diferi-
tele niveluri ale efortului fizic este, în principal, de a satisface cererea muscula-
ră de oxigen. Evoluţiile care apar în cadrul acestor sisteme sugerează faptul că,
în timpul creşterii, capacitatea aerobă şi VO2 max cresc paralel. În 1938, Robin-
son a pus această problemă în evidenţă în cadrul unui studiu transversal în rân-
dul tinerilor băieţi şi bărbaţi adulţi cu vârste cuprinse între 6 şi 91 de ani. Stu-
diul a arătat că VO2 max îşi atinge maximul între 17 şi 21 de ani şi apoi des-
creşte cu vârsta. Mai târziu, alte lucrări au confirmat aceste observaţii. La fetiţe
şi femei, se obţine aceeaşi schemă generală de evoluţie a VO2 max cu vârsta,
dar VO2 max începe să scadă mai repede. Acest fenomen este, fără îndoială, şi
rezultatul modului de viaţă mai sedentar.12
Exprimat în L-1, VO2 max are o evoluţie generală puţin diferită la băieţi
faţă de fete, lucru ilustrat şi în graficul de mai jos. La băieţi, valorile evoluează
uşor de la vârsta de 6 ani până la sfârşitul adolecenţei. La fete, acestea evoluea-
ză foarte puţin până la 15 ani după care stagnează. Trebuie să specificăm aici şi
faptul că, o raportare a acestor valori în ml.kg -1.min-1, ar putea modifica evolu-
ţia curbei prezentate în grafic.
11 Amstrong, L.E., Maresc, C.M. (1995). Exercise heat tolerance of children and adolescents.
Pediatric Exercise Sciences, 7, p.239-252.
12 Robinson, S., (1938). Experimental studies of physical fitness in relation to age. Arbeitsphysiologie,
10, 251-323.
60
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
2 Băieți
Fete
1
0
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Chiar dacă valorile relative ale VO2 max rămân relativ stabile în funcţie
de vârstă, performanţa aerobă se ameliorează. Global, un băiat de 14 ani este
capabil să alerge 1500 de m aproximativ de două ori mai repede decât un copil
de 5 ani, chiar dacă VO2 max lor relativ este asemănător. Chiar dacă VO2 max
creşte cu antrenamentul, la copil, această ameliorare este scăzută, în comparaţie
cu aceea obţinută la adult. În acest sens, o categorie aparte pot fi consideraţi ti-
nerii, deci cei care au depăşit vârsta adolescenţei. La aceştia, creşterea VO2 max
în urma antrenamentelor este net superioară faţă de copii.
61
Editor: Veronica Mocanu
13 Rowland, T.W. (1989). Oxygen uptake and endurance fitness in children: A developmental
perspective. Pediatric Exercise Science, 1, 313-328.
14 Rogers, D.M., Olson, B.L., Wilmore, J.H. (1995). Scaling for the VO2 to-body size relationship
62
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
ameliorat economia cursei, dar n-a modificat capacitatea aerobă. Când aceste
două criterii, VO2 max şi VO2 sub-maximală, sunt exprimate în (ml.kg -0,75.min. -
1
), VO2max creşte în grupul antrenat în timp ce VO2 sub-maximală nu se
schimbă. Acest lucru conduce la o interpretare inversă faţă de precedenta, suge-
rând că antrenamentul ameliorează capacitatea aerobă, dar nu afectează econo-
mia cursei. 16 Acest lucru demonstrează deosebita importanţă de alegere a mo-
dului de exprimare al VO2 max şi de raportare a rezultatelor, mai ales când este
vorba de lucrări ştiinţifice.
Capacitatea anaerobă
Copiii au aptitudini anaerobe limitate. Mai multe lucrări arată acest lucru.
La exerciţiul maximal sau sub-maximal, copilul nu atinge aceleaşi concentraţii
de lactat ca adultul, în muşchi sau în sânge. Acest lucru demonstrează o capaci-
tate glicolitică inferioară. Concentraţiile mai scăzute de lactat reflectă, printre
altele, concentraţiile inferioare în fosfofructokinază, o enzimă cheie în procesul
de glicoliză. Pragul aerob, exprimat în procentaj al VO2 max, este mai degrabă
ridicat la copii decât la adult şi nu apare ca un factor care limitează.
Copiii nu ating coeficienţi respiratorii (QR) la fel de ridicaţi ca şi cei mai în
vârstă în timpul exerciţiului maximal sau exhaustiv. Aceşti QR sunt în general
inferiori de 1,1 chiar de 1 la copii, în timp ce, la adulţi, se situează la mai mult de
1,1, adesea 1,15. Acest fapt indică o producţie de CO2 inferioară, la copil, pentru
un acelaşi consum de oxigen şi se traduce printr-o putere tampon mai slabă.
1200
1000
800
600 Putere maximala
400 Putere medie
200
0
10 12 14 16 18 20 30 40
ani ani ani ani ani ani ani ani
16 Sjodin, B., Svedenhag, J. (1992). Oxygen uptake during running as related to body mass in
circumpubertal boys: A longitudinal study. European Journal of Applied Physiology, 65, 150-157.
63
Editor: Veronica Mocanu
studiu la care au participat 306 subiecţi, de gen masculin, care au realizat proba
Wingate 17. Puterea este exprimată în waţi.
Stresul termic
Experienţele de laborator arată că subiectul tânăr este mai sensibil la stre-
sul termic, cald sau frig, decât cel mai vârstnic. Însă numărul de accidente ră-
mâne foarte limitat. Problema majoră, cu care se confruntă copilul, este o apti-
tudine redusă în evacuarea căldurii prin evaporare. Din contră, copilul pierde
mai multă căldură prin radiaţie şi convecţie, din cauza unei mai mari vasodilata-
ţii periferice.18 Copilul dispune de un raport suprafaţă corporală / greutate mai
ridicat decât adultul. Acesta îi permite schimburi de căldură mai importante
când sunt raportate la kilogramul de greutate corporală. În timpul unui exerciţiu
la rece, acesta constituie un avantaj, deoarece copilul este atunci capabil să
piardă căldură prin radiaţie, conducţie şi convecţie. În cazul opus al unui exerci-
ţiu la cald, dacă temperatura ambiantă depăşeşte pe cea a pielii, aceasta devine
un handicap deoarece copilul capătă căldură pe cale cutanată. La aceasta se
adaugă o mai mică evaporare sudorală. Glandele sudoripare ale subiecţilor ti-
neri produc transpiraţie mai puţin rapid decât adulţii şi sunt, de asemenea, mai
puţin sensibili la variaţiile de temperatură centrală. Chiar dacă băieţii tineri se
pot aclimatiza la căldură, viteza lor de aclimatizare este mai puţin rapidă decât
cea a adulţilor.
Doar câteva studii s-au interesat de adaptările copilului la exerciţiu în am-
bianţă rece. Din cele câteva informaţii disponibile, apare faptul că subiecţii ti-
neri pierd cu mult mai multă căldură prin conducţie decât adulţii, din cauza unui
raport suprafaţă corporală/greutate, net superior. Sunt aşadar mai expuşi hipo-
termiei. 19
Numărul lucrărilor pe această temă rămâne încă foarte limitat, în special
în privinţa sexului feminin. Este aşadar necesar să fie conduse alte investigaţii
pentru a aprofunda această chestiune. Pentru moment, este prudent să reţinem
că, comparativ cu adultul, copilul este mai sensibil la stresul termic.
17 Inbar, O., Bar-Or, O. (1986). Anaerobic characteristics in male children and adolescents. Medicine
and Science in Sport and Exercise, 18, 264-269.
18 Bar-Or, O. (1989). Temperature regulation during exercise in children and adolescents. In C.V.
Gisolfi, D.R. Lamb (Eds.), Perspectives in exercise science and sport medicine: Youth, exercise and
sport (pp. 335-362). Carmel, IN: Benchmark Press.
19 Falk, B. (1998). Effects ot thermal stress during rest and exercise in the pediatric population.
64
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
prepuberi, nu are efect asupra valorilor VO2 max. Totuşi, chiar fără creşterea
VO2 max, se constată o ameliorare a performanţelor de alergare. După o perioa-
dă de antrenament, subiecţii pot să parcurgă o distanţă dată într-un timp mai
scurt sau cu un randament al cursei mai bun. Recent, s-au pus în evidenţă uşoa-
re ameliorări ale potenţialului aerob la copiii prepuberi, dar, mereu, net mai scă-
zute decât cele ale adolescenţilor şi adulţilor. Progresele cu privire la VO2 max
nu apar decât la pubertate. Nu se cunosc încă bine motivele acestui fenomen. Se
poate implica volumul de ejecţie sistolică, deoarece este factorul ce limitează în
mare parte performanţa aerobă a acestei tranşe de vârstă. Este posibil ca această
creştere în dimensiuni a inimii, în timpul dezvoltării, să amelioreze aptitudinile
aerobe. Lucrările lui Sjodin şi Svedenhag merg în această direcţie, dar acest lu-
cru rămâne de confirmat.20
De asemenea, s-a observat că pragul ventilatoriu, un martor neinvaziv a
pragului aerob, creşte ca urmare a antrenamentelor la băieţii de la 10 la 14 ani.
Antrenamentul de tip anaerob pare să amelioreze potenţialul anaerob al
copilului. După o perioadă de antrenament copiii prezintă o creştere a:
stocurilor de fosfagen (ATP + CP) şi glicogen;
activităţii enzimei fosfofructokinaza;
concentraţiilor maximale de lactat sangvin.
Empiric, copiilor li se aplică aceleaşi principii generale de antrenament ca
şi adulţilor, fie pe plan aerob cât şi anaerob. Este recomandat deci să rămânem
prudenţi, la tineri, pentru a limita riscurile de accidente, de supra-antrenament,
de demotivare etc. Considerăm că este necesar propunerea unor programe de
antrenament pentru tineri care să conţină activităţi fizice variate şi ludice, în ve-
derea dezvoltării motricităţii sub toate formele ei şi să le inoculeze plăcerea de a
face mişcare. În acest sens, cunoaşterea şi înţelegerea obiectivelor generale şi
specifice ale educaţiei fizice, de către cei care se ocupă de diferitele forme de
mişcare ale copiilor, sunt primordiale.
Concluzii
Practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice contribuie la o creştere şi
dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a organismului.
Modificările fiziologice imediate şi adaptările tardive induse de practica-
rea execiţiilor fizice au o importanţă deosebită în reglarea metabolismului şi a
proceselor biochimice care conduc la întărirea organismului copilului.
Efortul fizic de tip aerob, de o intensitate moderată, conduce la arderea
acizilor graşi liberi din sânge şi musculatura scheletică, contribuind astfel la
stoparea sau încetinirea procesului depunerii acestora şi acumulării ţesutului
adipos în exces.
20Svedenhag, J. (1995). Maximal and submaximal oxygen uptake during running. Scandinavian
Journal of Medicine and Science in Sport, 5, p.175-180.
65
Editor: Veronica Mocanu
Bibliografie
1. Boisseau, N., Delamarche, P. (2000). Metabolic and hormonal responses to exercise
in children and adolescents. Sports Medicine, 30, p. 405-422.
2. Portmans, J.R., Boisseau, N. (2003). Biochimie des activités physiques. Editions De
Boeck Université, 2e edition, p.368.
3. Wilmore, J.H., L., Costill D.L. (2002). Physiologie du sport et de l`exercise. De
Boeck Universite, Paris, p. 520-521.
4. Drăgan, I. (1994). Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, Bucureşti.
5. Apostol, I. (1998). Curs de Ergofiziologie. Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi.
6. Hăulică, I. (2007). Fiziologie umană, ediţia a III-a. Editura medicală, Bucureşti, p.
789.
7. Brooks, G.A., Fahey, T.D. (1984). Exercise physiology: human bioenergetics and
its applications. New York: Wileyhood. In O. Bar-Or (Ed.), The child and adoles-
cent athlete (p.28). London: Blackwell Science.
8. Froberg, K., Lammert, O. (1996). Developement of muscle strenght during child
childhood. In: Bar-Or editor. Medicine Science Sports Exercise 11:172-176.
9. Stack, C.G., Dobbs, P. (2003). Essentials of pediatric intensive care. Greenwich
Medical Media.
10. Boileau, R.A. (1984). Advances in pediatric sport sciences (Vol.1). Champaign,
IL: Human Kinetics.
11. Amstrong, L.E., Maresc, C.M. (1995). Exercise heat tolerance of children and
adolescents. Pediatric Exercise Sciences, 7, p.239-252.
12. Robinson, S., (1938). Experimental studies of physical fitness in relation to age.
Arbeitsphysiologie, 10, 251-323.
13. Rowland, T.W. (1989). Oxygen uptake and endurance fitness in children: A
developmental perspective. Pediatric Exercise Science, 1, 313-328.
14. Rogers, D.M., Olson, B.L., Wilmore, J.H. (1995). Scaling for the VO2 to-body
size relationship among cildren and adults. Journal of Applied Physiology, 79,
958-967.
15. Rogers, D.M., Olson, B.L., Wilmore, J.H. (1995). Scaling for the VO2 to-body
size relationship among children and adults. Journal of Applied Physiology, 79,
958-967.
16. Sjodin, B., Svedenhag, J. (1992). Oxygen uptake during running as related to body
mass in circumpubertal boys: A longitudinal study. European Journal of Applied
Physiology, 65, 150-157.
66
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
17. Inbar, O., Bar-Or, O. (1986). Anaerobic characteristics in male children and
adolescents. Medicine and Science in Sport and Exercise, 18, 264-269.
18. Bar-Or, O. (1989). Temperature regulation during exercise in children and
adolescents. In C.V. Gisolfi, D.R. Lamb (Eds.), Perspectives in exercise science
and sport medicine: Youth, exercise and sport (pp. 335-362). Carmel, IN:
Benchmark Press.
19. Falk, B. (1998). Effects ot thermal stress during rest and exercise in the pediatric
population. Sports Medicine, 25, 221-240.
20. Svedenhag, J. (1995). Maximal and submaximal oxygen uptake during running.
Scandinavian Journal of Medicine and Science in Sport, 5, p.175-180.
67
Editor: Veronica Mocanu
Introducere
Condiţia fizică generală constă în abilitatea de a efectua efort fizic rapor-
tat la tipul constituţional şi vârstă. În comparaţie cu capacitatea, definită de
Dragnea A. şi Mate-Teodorescu S. (2002: 79) ca fiind o „rezultantă plurifacto-
rială determinată de aptitudini, de gradul de maturizare a personalităţii, de învă-
ţare şi exerciţiu”, condiţia fizică reflectă adaptarea la activităţi funcţionale, pres-
taţii comportamentale, răspunsuri la stimulii veniţi din mediu de intensitate şi
complexitate variabilă, în condiţiile unei stări de bine.
O condiţie fizică generală bună arată capacitatea unei persoane de a-şi
desfăşura activităţile cotidiene fără instalarea unei oboseli precoce şi fără supra-
solicitarea funcţiilor fiziologice ale organismului.
Exerciţiile efectuate ca activitatea sub formă de joc reprezintă o constantă
în viaţa omului, independentă sau încadrată într-un complex de exerciţii unde
obiectivele educaţiei fizice sunt prioritare. Pe toată perioada vieţii sale, omul se
joacă, doar că această formă de joc se modifică în funcţie de vârstă: jocul din
perioada copilăriei şi adolescenţei se va transforma în muncă la maturitate nu-
mai că, “jocurile copiilor”, în forme specifice, reflectă activitatea socială, obiec-
tele şi fenomenele lumii reale” (Epuran M, 2001: 22 ) .
În Terminologia educaţiei fizice şi sportului (1973), noţiunea de joc este
definită ca o „activitate complexă predominant motrică şi emoţională, desfăşu-
rată spontan, după reguli prestabilite, în scop recreativ, sportiv şi totodată de
adaptare la realitatea socială”, astfel încât, obţinerea, menţinerea unei bune con-
diţii fizice este înlesnită. Jocul poate influenţa personalitatea individului depen-
dentă şi de caracteristicile sistemului nervos, de influenţele permanente ale so-
cietăţii în timpul existenţei sale, de educaţia şi instruirea permanentă.
Conform teoriei lui Huizinga jocul reprezintă “o garanţie palpabilă şi o în-
treţinere constantă a simţului libertăţii, nu doar libertate căutată, promisă, pro-
pusă sau visată” (2003: 7).
Libertatea se identifică în toate ipostazele enumerate în proporţie diferită
în cadrul unei activităţi sportive, în funcţie de specificul său. Agreabilul libertă-
ţii sugerează latura psihologică a practicării unei activităţi fizice, pe când strate-
68
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
69
Editor: Veronica Mocanu
ţile pe care le are la un moment dat individul şi cerinţele din ce în ce mai com-
plexe pe care le reliefează factorii materiali şi socio-culturali care intervin în
evoluţia sa.
Dezvoltarea psihică este rezultatul interacţiunii factorilor externi şi in-
terni. Cei externi sunt formaţi din totalitatea acţiunilor şi influenţelor ce inter-
vin din exterior asupra formării şi dezvoltării personalităţii umane (mediul şi
educaţia).
Autoarea Creţu T. (2009: 57) afirma că dezvoltarea biologică este rezulta-
tul proceselor de creştere şi maturizare fizică a persoanei, vizibile prin schim-
bări cantitative şi calitative ale activităţii nervoase superioare, iar dezvoltarea
psihică evidenţiază apariţia şi manifestarea stărilor şi structurilor psihice. În
acest context, lipsa activităţii motrice duce la o dezvoltare haotică. Persoanele
obeze se confruntă cu lipsa voinţei; ei mănîncă prea mult şi nu fac exerciţii,
crede populaţia Americii (un sondaj on-line realizat în 2012, pe 1143 adulţi,
coordonat de Reuters şi firma de cercetare de piaţă Ipsos, a constatat ca 61%
dintre adulţii din SUA crede că "alegerile personale în ceea ce priveşte hrana şi
practicarea exerciţiilor fizice" au fost responsabile pentru obezitate (Beglez, S.:
2012 apud Chin Jou, 2014).
În opinia mea, activităţile motrice sunt cele care contribuie eficient la
scaderea indicelui de masă corporală, contribuind la dezvoltarea fizică armoni-
oasă, la dezvoltarea calităţilor mortrice de bază şi la educarea capacităţilor
psihomotrice răspunzătoare de ancorarea individului în mediu şi la performanţe-
le sale profesionale.
Material şi metodă
Studiul de faţă constă în interpretarea măsurătorilor, privind indicii soma-
tici, la o grupă de elevi care au practicat activităţi motrice, de trei ori pe săptă-
mână. Instrumentele dau valori cantitative, uşor de interpretat, fără a supune
subiecţii la teste care ar putea să le lezeze sănătatea.
Obiectivul cercetării
Identificarea influenţei activităţilor motrice asupra creşterii şi dezvoltării.
Ipoteza cercetării
Estimăm că activităţile motrice influenţează pozitiv, creşterea şi dezvolta-
rea copiilor.
70
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Rezultate şi discuţii
Testarea iniţială
Nivel somatic
Tabelul nr.1
Nr. Nume şi Anul Talia Anvergura Lungimea Greutatea
crt. prenume naşterii Cm Cm palmei cm kg
1 P. B. 2002 167 177 18,1 60
2 P. G. 2001 178 186 19,2 71
3 A.D. 2001 177 187 19,8 68
4 G. C. 2001 176 186 19,1 77
Media
174,5 184 19,05 69
aritmetică
Abaterea
5,06 4,69 0,70 7,07
standard
Coeficientul de
2,90% 2,54% 3,67% 10,24
variabilitate
Testare finală
Nivel somatic
Tabelul nr.2
Nr. Nume şi Anul Talia Anvergura Lungimea Greutatea
crt. Prenume naşterii cm. cm. palmei Kg.
1 P. B 2002 172 178 18,5 62
2 P. G 2001 179 187 19,6 73
3 A.D. 2001 179 187, 5 20,3 70
4 G. C 2001 178 187 19,7 76
Media
5 177 184, 8 19, 5 70, 25
aritmetică
Abaterea
3,36 4,59 0,77 6,02
standard
Coeficientul de
1,90% 2,48% 3,82% 8,57%
vatiabilitate
71
Editor: Veronica Mocanu
200 Talia TI
100 Talia TF
0 Anvergura TI
PB PG AD GC
Concluzii
Activităţile motrice sunt esenţiale în procesul de creştere şi dezvoltare al
copilului, mai mult, cresc randamentul motric, eficienţa îndeplinirii activităţilor
zilnice prin obţinerea unei condiţii fizice bune.
Stilul de viaţă sănătos, \ctivităţile motrice, influenţează pozitiv, creşterea
şi dezvoltarea.
Bibliografie
1. Chin Jou, The Biology and Genetics of Obesity-A Century of Inquiries. N Engl J
Med 2014; 370:1874-1877, DOI: 10.1056/NEJMp1400613, 2014.
2. Creţu, T., Psihologia vârstelor, Ed. Polirom, Iaşi, 2009, p. 57.
3. Dragnea, A., Mate-Teodorescu, Silvia, Teoria sportului, Ed. Fest, Bucure;ti, 2002,
p. 79.
4. Epuran, M., Psihologia sportului de performanţă, Ed. Fest, Bucureşti, 2001, p. 22.
5. Huizinga, J., Homo ludens, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003, p. 7 .
6. Marcus, S., Gooooooool!, în Secolul XX. Fotbal, nr. 400, Editată de Uniunea Scrii-
torilor din România, 1998, pp 15-24.
72
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Introducere
Obezitatea la copil reprezintă o problemă de sănătate publică importantă
care conduce atât la creşterea morbidităţii, cât şi a mortalităţii, şi are implicaţii
economice şi sociale pe termen lung. Rata obezităţii în ultimul sfert de secol la
vârsta copilăriei şi adolescenţei aproape s-a triplat: 14% dintre copiii cu vârste
între 2-5 ani şi 19% dintre cei cu vârste între 6-11 ani sunt obezi. (1) Obezitatea
aparută în copilărie implică un risc crescut de transformare în adulţi obezi, aso-
ciind comorbidităţi precum diabet zaharat, boli cardio-vasculare şi chiar diferite
forme de cancer. Din acest motiv trebuie înţelese cauzele acestui proces în pli-
nă expansiune, în vederea încercării limitării evoluţiei sale.
Obezitatea este rezultatul unui dezechilibru între energia acumulată din
alimente şi băuturi, şi energia consumată prin metabolism şi activitate fizică, la
copii o parte din energie fiind de asemenea consumată şi în timpul procesului de
creştere şi dezvoltare. Acest dezechilibru energetic este în mare masură influen-
ţat de alegerile alimentare şi obiceiurile culinare, care la rândul lor influenţează
factorii genetici şi metabolici ce vor determina în final greutatea corporală.
Alegerile alimentare depind de mai mulţi factori: comportamentali, cultu-
rali, socio-economici, factori de mediu. Studiile arată că în ultimele 4 decenii
consumul de alimente ”în afara locuinţei” a crescut alarmant. Este bine cunos-
cut că luarea meselor ”în oraş” poate conduce la exces caloric şi la creşterea
riscului de obezitate, datorită porţiilor mari şi a densităţii calorice ridicate (ra-
port conţinut energetic/100g de alimente) caracteristice alimentelor servite în
restaurante. Mâncarea tip fast-food se încadrează în această categorie, fiind hi-
percalorică, bogată în grăsimi (în special grăsimi saturate), sare, zahăr, carbohi-
draţi simpli. (1) În plus, în ultimii ani s-a înregistrat o creştere semnificativă a
mărimii porţiilor:
- Hamburgeri: 398 kcal → 486 kcal
- Cartofi prăjiţi: 188 kcal → 256 kcal
- Snacksuri sărate: 132 kcal → 225 kcal
- Băuturi carbogazoase 144 kcal → 195 kcal
73
Editor: Veronica Mocanu
Acest aport alimentar hipercaloric explică rata tot mai mare a obezităţii în
Romania.
Industria fast-food afectează copiii într-o mai mare măsură decât adulţii.
Un dezechilibru al balanţei energetice a unui copil cu un surplus de calorii de
numai 2% poate conduce la apariţia obezităţii. Cele 2 procente ale dezechilibru-
lui energetic pot fi reprezentate de un exces de numai 30 kcal pe zi, corespunză-
toare unui sfert de doză de suc carbogazos, câtorva cartofi prajiţi sau unei jumă-
tăţi de prajitură cu ciocolată. (2) Un surplus de 50 kcal/zi poate fi responsabil de
creşterea greutăţii cu 1kg/lună.
Au fost cercetate diferite aspecte ale preparatelor fast-food, care le înca-
drează în categoria alimentelor nesănătoase. Printre acestea se numără:
74
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
77
Editor: Veronica Mocanu
78
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Bibliografie
1. Sonya A. Grier, Janell Mensinger, Shirley H. Huang, Shiriki K. Kumanyika, and
Nicolas Stettler. ”Fast-Food Marketing and Children’s Fast-Food Consumption:
Exploring Parents’ Influences in an Ethnically Diverse Sample”. Journal of Public
Policy & Marketing, Vol. 26 (2) Fall 2007, 221–235.
2. Ananya Mandal. ”Obesity and Fast Food”. News Medical, febr 2015.
3. Ryan T. Hurt, Christopher Kulisek, Laura A. Buchanan, Stephen A. McClave. ”The
79
Editor: Veronica Mocanu
80
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
81
Editor: Veronica Mocanu
84
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Criterii de diagnostic
Diagnosticul se stabileşte pe baza:
-aspectului clinic;
-datelor antropometrice: exces ponderal, indice de masǎ corporalǎ,
mǎrimea pliului cutanat.
Conform recomandǎrilor OMS, supraponderal, respectiv obez este acel
copil a cǎrui greutate depǎşeşte cu peste 2DS, respectiv 3DS media greutǎţii
standard (10).
Indicele de masǎ corporalǎ (IMC) a fost propus ca un indicator de
referinţǎ pentru aprecierea supraponderalitǎţii şi obezitǎţii la nivel internaţional,
dar nu este un indicator ideal al adipozitǎţii, ci mai ales al masei grase şi slabe
(3).
Pentru copiii cu vȃrsta ȋntre 2-19 ani se foloseşte IMC ȋn funcţie de
percentilele pentru vȃrstǎ şi sex:
-normoponderal: ȋntre percentila 5-84;
-supraponderal: ȋntre percentila 85-94;
-obez: peste percentila 95;
-obezitate morbidǎ: peste percentila 99 (10).
86
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Pentru copiii cu vȃrsta sub 2 ani nu existǎ percentile pentru IMC, obezita-
tea fiind definitǎ ca greutatea peste percentila 95 pentru talie (12).
La copil, perimetrul abdominal nu este recomandat ca o mǎsurǎtoare de
rutinǎ. Poate fi folosit pentru a furniza informaţii adiţionale cu privire la dezvol-
tarea pe termen lung a altor afecţiuni.
OMS foloseşte cut-off-uri mai scǎzute pentru definiţia obezitǎţii la bǎieţi
şi fete. Criteriile IOTF folosesc cut-off-uri mai crescute ceea ce conduce la o
prevalenţǎ mai scǎzutǎ. Criteriile de referinţǎ ale lui Kromeyer-Hasuchild sunt
uşor mai crescute comparativ cu cele ale IOTF – fig. nr.6 (2).
Cea mai corectă definire a obezităţii la copil este dată de conţinutul de
masă grasă corporală măsurată prin impedanţă bioelectrică. Până la vârsta de 16
ani copilul este considerat obez dacă masa grasă depăşeşte cu mai mult de 20%
valoarea de referinţă pentru vârstă şi sex, iar peste 16 ani diagnosticul de obezi-
tate presupune o masă grasă mai mare de 25% din greutatea corporală la băieţi
şi peste 32% la fete.
Măsurarea pliului cutanat se face cu ajutorul micrometrelor speciale
(calipers). Sediile de elecţie pentru aprecierea grosimii pliului cutanat sunt:
subscapular stâng şi faţa posterioară a braţului, la jumătatea distanţei dintre vâr-
ful olecranului şi vȃrful acromionului, braţul fiind fixat în unghi drept pe
trunchi. Percentilele şi scorul Z pentru pliul cutanat subscapular şi tricipital pot
evalua mai bine adipozitatea per se. Comparativ cu IMC-ul, grosimea pliului
cutanat este mai bine corelatǎ cu grǎsimea corporalǎ totalǎ (1).
Concluzii
1. Ȋn ultimele decade prevalenţa obezitǎţii a crescut foarte mult ȋn aproape
toate ţǎrile dezvoltate ȋn ciuda mǎsurilor de prevenţie instituite.
2. Datoritǎ acestei prevalenţe crescute, obezitatea a devenit o problemǎ
mondialǎ atȃt ȋn ţǎrile dezvoltate, cȃt şi ȋn cele ȋn curs de dezvoltare.
3. Tipic, definiţia obezitǎţii se bazeazǎ pe curbele percentilelor pentru in-
dicele de masǎ corporalǎ.
Bibliografie
1. Addo Y, Himes J. Reference curves for triceps and subscapular skinfold thicknesses
in US children and adolescents. Am J Clin Nutr 2010;91:635–642.
2. Ahrens W, Moreno L, Pigeot I. Childhood obesity: Prevalence worldwide Synthesis
part I ȋn Moreno L, Pigeot I, Ahrens W. Epidemiology of obesity in children and
adolescents. Prevalence and Etiology. Springer Ed, 2009: 219-237.
3. Ahrens W, Pigeot I, Pohlabeln H, De Henauw S, Lissner L, Molnar D et al.
Prevalence of owerweight and obesity in European children below the age of 10. In-
ternational Journal of Obesity 2014; 38, S99-S107. doi:10.1038/ijo.2014.140.
4. Coşoveanu Carmen Simona. Obezitatea primarǎ la copil –aspecte etiopatogenice,
clinice şi profilactice. Tezǎ de doctorat 2010: 13-23.
5. Livingstone B. Epidemiology of childhood obesity in Europe. Eur J Pediatr 2000;
159 Suppl 1:S14-34.
6. Livingstone M.B. Childhood obesity in Europe: a growing concern. Public Health
Nutr. 2001;4(1A):109-116.
7. Manios Y, Costarelli V. Childhood obesity in the WHO European Region ȋn More-
no L, Pigeot I, Ahrens W. Epidemiology of obesity in children and adolescents.
Prevalence and Etiology. Springer Ed, 2009: 43-68.
8. Mocanu V, Gǎleşanu C, Mǎndǎşescu S, Haliga R, Costan A.R, Bǎdescu M. Depis-
tarea şi prevenţia obezitǎţii la copii – consideraţii practice. Revista Romȃnǎ de Ped-
iatrie 2011; LX(3): 223-232.
9. Ogden C, Connor Gorber S, Rivera Dommarco J, Carrol M, Shields M, Flegal K.
The epidemiology of Childhood obesity in Canada, Mexico and the United States ȋn
Moreno L, Pigeot I, Ahrens W. Epidemiology of obesity in children and
adolescents. Prevalence and Etiology. Springer Ed, 2009: 69-94.
10. Ogden C, Flegal K. Changes in Terminology for Childhood Overweight and
Obesity. National Health Statistics Reports 2010; 25: 1-8.
11. Wang Y., Lobstein T. Worldwide trends in childhood overweight and obesity. Int J
Pediatr Obes 2006; 1:11-25.
12. . Obesity: identification, assessment and management of overweight and
obesity in children, young people and adults.
http://www.nice.org.uk/guidance/cg189/resources/guidance-obesity-identification-
assessment-and-management-of-overweight-and-obesity-in-children-young-
people-and-adults-pdf
13. .Pediatric Nutrition Surveillance System 2011 Report
. http://www.cdc.gov.pednss/pednss_tables/pdf/national _table12.pdf
88
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Introducere:
Adulţi cu deficit de hormon de creştere în copilarie au masă osoasa redu-
să, creşterea masei grase şi tulburări ale metabolismului lipidelor . GH este
essenţial pentru creşterea normală in copilarie şi adolescentă şi influientează
mineralizarea osoasă şi compozitia corporală (BMC) la copii şi adulţi. Deficitul
de GH (GHD) care debutează in copilarie si continuă la adulţi si GHD in
copilarie este asociat cu reducerea densitaţii minerale osoase (BMD) şi a masei
ţesutului slab şi creşterea masei grase(1). Studiile la adulţi arată că aceste ano-
malii se normalizează după un tratament lung cu hormon de creştere. Câteva
rapoarte au arătat ca BMD se îmbunătăţeste în GHD la copii în timpul terapiei
cu GH . Acumularea masei osoase în timpul copilăriei determină peak-ul masei
osoase, care este un factor determinant pentru osteoporoza din viaţa de mai târ-
ziu(2). Adulţii cu GHD au un risc crescut de boli cardiovasculare din cauza
tulburarilor metabolismului lipidelor, şi care se îmbunătăţeste în timpul terapi-
ei cu GH . Reducere a trigliceridelor (TG) a LDL-colesterol şi cresterea HDL-
colesterolul au fost observate la adulţii cu GHD în timpul terapiei cu GH.
89
Editor: Veronica Mocanu
au fost mai mari şi nivelurile IGFBP-1 au fost mai mici la adolescenţii obezi în
comparaţie cu adulţii slabi. Diferenţele bazale de GH, IGF-I, şi IGFBP observa-
te la obezi vs. subiecţii slabi pot fi interpretate ca adaptari compensatorii aştep-
tate la rezistenţa la insulină şi hiperinsulinismul indus bazal care caracterizează
statusul obez . Este interesant de a specula ca la adolescenţii obezi, concentraţii-
le de insulină portală crescute peste noapte sunt susceptibile de a suprima pro-
ducţia şi secreţia hepatică de IGFBP-1, care este probabil ţinta creşterii concen-
traţiilor serice de IGF-I liber . Căderea GH prin feed-back al nivelurilor de IGF
-I liber pe GH secreţia, duce la reduceri ale IGF–I total şi IGFBP-3 şi o nouă
stare de normalitate sau o modestă creştere a nivelului de IGF-I liber în compa-
raţie cu cele intalnite la adolescenţii slabi. Statusul de nutriţie este un alt factor
care poate crea confuzii in interpretarea nivelurilor IGF-I ; atenţie la restricţio-
narea de alimente înainte de investigaţii.
ate prin IGF-1. In copilarie, GH vizează atât creşterea liniară cat şi acumularea
de BMD. În GHD la copii, ambele sunt scazute, confirmate de înălţime redusă
SDS şi BMD SDS. Cresterea valorilor tuturor markerilor sunt găsite în timpul
perioadelor de înaltă viteză de creştere, precum primii ani de viaţă şi la puberta-
te la copii sănătosi. În timpul GH-terapiei, creşterea ambelor markeri ai resorb-
ţiei şi formarii osoase reflectă, modelarea şi remodelarea ţesutului osos.
Cresterea turnoverului osos duce la o imbunătătire a BMD. GH creşte masa
musculară, în acord cu creşterea masei de ţesut slab şi puterea (4). Aceasta poa-
te fi asociată cu activitatea fizică, care poate avea un efect pozitiv asupra BMD.
Administrarea de GH are un efect stimulator pe 1,25 dihidroxivitamina D, în tip
ce valorile PTH si calciu seric răman neschimbate. Mai multe studii au găsit o
creştere a 1,25 dihidroxivitamina D la adulţi (3), precum si la copii (11). Activi-
tatea 1a-hidroxilazei renale este îmbunătăţită prin IGF-1, care respectă corelaţia
între D în IGF-1 SDS şi D în 1,25 dihydroxyvitamin D. Sinteza osteocalcinei
este indusă de actiunea 1,25 dihidroxivitamina D. Administrarea de 1,25
dihidroxivitamina D a crescut la copii GHD nivelul osteocalcinei in ser (4). O
parte a acţiunii stimulatorie pe osteoblast a GH ar putea fi mediata de 1,25
dihidroxivitamina D. Aceasta ipoteza este sustinuată de creşterea de 1,25
dihidroxivitamina D corelata cu creşterea BMD (12).
BMD lombar la adultii cu GHD scade iniţial după 3 - 6 luni de GH-
terapie şi începe să crească după mai mult de 1 an de tratament. Valoarea BMD
totală rămane stabilă în primele 6 luni, astfel încât scăderea iniţială a BMD re-
flectă o rată mai rapidă a expansiunii osoase decat de achiziţie minerala.
Turnoverul de la nivelul osului trabecular, prezent în coloana lombară, este mai
mare decat in osul cortical, care reprezinta 80% din totalul scheletul (3). Acest
lucru poate explică de ce BMD lombar începe să crească mai devreme decât
BMD total. În timpul GH-terapiei, pacienţi au o creştere de înălţime SDS. După
mai multi ani de tratament, BMD creste, astfel încât se poate concluziona ca
BMD se îmbunătăţeste cu adevărat în timpul GH-terapiei (9,10). În concluzie,
copiii cu GHD au BMD scazut. După 2 ani de GH-terapie, BMD la coloana
lombară la toţi pacienţii este in limite normale. Optzeci şi unu la suta din paci-
enţi au normal BMD total organism. Influenţa pozitivă a GH pe BMD ar putea
fi mediată partial prin cresterea 1,25 dihidroxivitamina D (4).
Concluzii
Sindromul metabolic indus de creşterea grăsimii corporale pare să aiba
profund efect asupra complexei interdependenţe intre GH, IGF-I, şi IGFBPs în
timpul adolescentei. Cu toate acestea, efectul net a fost de a mări raportul de
IGF- I liber total la subiecţii obezi, ceea ce ne poate ajuta să explice de ce la
pubertate creşterea nu este modificată la adolescenţii obezi chiar dacă nivelurile
de GH sunt inferioare. Este interesant de a specula astfel că scaderea GH in cir-
culaţie poate avea un rol benefic, deoarece efectul antiinsulinic al GH care apa-
re în mod normal în timpul pubertaţii a fost implicat ca si cauză a rezistenţei la
93
Editor: Veronica Mocanu
Bibliografie
1. Scacchi M, Pincelli AM and Cavagnini F. Growth hormone in obesity. Internatio-
nal Journal of Obesity (1999) 23, 260-271.
2. Kołtowska-Häggström M1, Geffner ME, Jönsson P, Monson JP, Abs R, Hána
V, Höybye C, Wollmann HA. Discontinuation of growth hormone (GH) treatment
during the transition phase is an important factor determining the phenotype of
young adults with nonidiopathic childhood-onset GH deficiency. Clin Endocrinol
Metab. 2010 Jun;95(6):2646-54.
3. Cappa M, Loche S Evaluation of growth disorders in the paediatric clinic. Journal
of Endocrinological Investigation 2003; 26 (suppl to n. 7):54-58
4. Cowan FJ, Evans WD, Gregory JW. Metabolic effects of discontinuing growth
hormone treatment. Arch Dis Child 1999;80:517-523
5. Găleşanu C, Loghin A, Mocanu V, Aancute P, Galesanu RG. Effect of Growth
Hormone Treatment on Metabolic Syndrome in Adult with GH-Deficiency treated
for Idiopathic GH-Deficiency in Childhood. CMR Journal (Official journal of the
International Chair on Cardiometabolic Risk) 2012 vol 5,1 pp 42.
6. Maccario M, Grottoli S, Procopio M, Oleandri SE, Rossetto R, Gauna C, Arvat E,
Ghigo E. The GH=IGF-I axis in obesity: influence of neuro-endocrine and metabo-
lic factors.International Journal of Obesity (2000) 24, Suppl 2, S96-S99
7. Loche S, Cappa M, Borrelli P, Faedda A, Crinò A, Cella SG, Corda R, Müller
EE, Pintor C. Reduced growth hormone response to growth hormone-releasing
hormone in children with simple obesity: evidence for somatomedin-C mediated
inhibition. Endocrinol (Oxf). 1987;27(2):145-53
8. Attia N, William V. Tamborlane, Heptulla R, Maggs D, Grozman A,Sherwin RS,
Caprio S. The Metabolic Syndrome and Insulin-Like Growth Factor I Regulation in
Adolescent Obesity http://dx.doi.org/10.1210/jcem.83.5.4827.First Published Onli-
ne: July 01, 2013
9. Găleşanu C, Ciubotariu C, Găleşanu MR. Growth hormone treatment in children
with GH deficiency followed by digital X-ray radiogrametry on BMD
changes.BONE 2007; 40: suppl. 1: S22-S89.
10. Annemieke M. Boot, Melanie A. M. J. Engels, Geert J. M. Boerma,Eric P.
Krenning, And Sabine M. P. F. De Muinck Keizer-Schrama. Changes in Bone Mi-
neral Density, Body Composition,and Lipid Metabolism during Growth Hormone
(GH)Treatment in Children with GH Deficiency. J Clin Endocrinol Metab.1997,
82: 2423–2428.
11. Găleşanu C. VitaminD supplementation can improve velocity of growth in children
with vitamin D deficiency which are in treatment with rhGH for growth hormone
deficiency. 2015,7th International Conferemce on Children’s Bone Health,
Szalzburg, 27-30 June.
12. Găleşanu C, Mocanu V. Vitamin D Deficiency And The Clinical Consequences.
Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 2015 Apr-Jun;119(2):310-8.
94
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
95
Editor: Veronica Mocanu
Criterii de diagnostic
Noua definiţie a Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF) pentru sindro-
mul metabolic împarte criteriile pe grupe de vârstă, datorită diferenţelor de dez-
voltare ale copiilor şi adolescenţilor: vârsta între 6-10 ani, între 10 şi 16 ani, şi
peste 16 ani. Copiii cu vârste sub 6 ani sunt excluşi din definiţie, datorită date-
lor insuficiente pentru acest grup de vârstă. În toate 3 grupurile, obezitatea ab-
dominală este o condiţie “sine qua non”.
Conform IDF (10), criteriile pentru identificarea sindromului metabolic la
copii si adolescenţi şi, prin urmare, a riscului acestora de a dezvolta diabet zaha-
rat tip 2 şi afecţiuni cardiovasculare la maturitate, sunt următoarele:
Vârsta: 6-10 ani
Obezitate > percentila 90 în funcţie de circumferinţa taliei.
Sindromul metabolic nu poate fi diagnosticat, însă trebuie efectuate in-
vestigaţii suplimentare în cazul unui istoric familial de sindrom metabolic, dia-
bet zaharat tip 2, dislipidemie, afecţiune cardiovasculară, hipertensiune sau
obezitate.
Vârsta: 10-16 ani
Obezitate > percentila 90 în funcţie de circumferinţa taliei.
Trigliceridele - peste 1.7 mmol/L (> 150 mg/dL)
HDL-colesterolul - scăzut sub 1.03 mmol/L (< 40 mg/dL)
Tensiunea arterială - peste 130/85 mmHg
Glicemia - peste 5.6 mmol/L (> 100 mg/dL) sau diabet zaharat tip 2 cu-
noscut.
96
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Concluzii
Excesul de greutate şi obezitatea continuă să crească atât în rândul popu-
laţiei pediatrice, cât şi la adulţi. Această creştere conduce invariabil la creşterea
incidenţei morbidităţii printre copiii afectaţi, şi, de asemenea, se traduce prin
creşterea riscului cardiovascular mai târziu în viaţă. Acest efect a fost demon-
strat prin numeroase studii, care arată o corelaţie directă între indicele de masă
corporală în copilărie şi morbiditatea cardiovasculară mai târziu la vârsta adultă.
Bibliografie
1. World Health Statistics 2014, World Health Organization, 2014.
2. World Health Statistics 2013, World Health Organization, 2013.
3. Zhaoxia Wang, Tomohiro Nakayama, ”Inflammation, a Link between Obesity and
Cardiovascular Disease“, Mediators of Inflammation, 2010, Article ID 535918, 17
pages.
4. Alberti KG, Zimmet P, Shaw J. ”Metabolic syndrome - a new world-wide
definition. A Consensus Statement from the International Diabetes Federation”. Di-
abet Med 2006: 23: 469-480.
5. Albane BR Maggio, Xavier E Martin, Catherine Saunders Gasser, et al. ”Medical
and non-medical complications among children and adolescents with excessive bo-
dy weight”. BMC Pediatrics, 2014; 14: 232.
6. Herouvi D., Karanasios E., Karayianni C., Karavanaki K. ”Cardiovascular disease
in childhood: the role of obesity”. European Journal of Pediatrics. 2013;172
(6):721–732.
7. Caprio S. ”Insulin resistance in childhood obesity”. J Pediatr Endocrinol Metab
2002;15:Suppl 1:487-492.
8. Reaven GM. Banting. ”Role of insulin resistance in human
disease”. Diabetes1988;37:1595-1607.
99
Editor: Veronica Mocanu
100
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Introducere
Apariţia obezităţii presupune interacţiuni multiple între factori genetici,
sociali, comportamentali, metabolici, celulari şi moleculari în urma cărora se
produc modificări ale balanţei energetice (1). Creşterea la nivel global a preva-
lenţei obezităţii se datorează, pe de o parte, creşterii aportului energetic, în spe-
cial de alimente cu densitate calorică crescută, bogate în grăsimi, zaharuri, iar
pe de altă parte, scăderii activităţii fizice.
În ultimii 30 de ani, conform datelor furnizate de NHANES (National
Health and Nutrition Examination Survey), institutia Americana de monitoriza-
re a stării de sănătate, prevalenţa obezităţii s-a triplat: la copiii 6-11 ani de la
6,5% în 1980 la 19,6% în 2008, şi la adolescenţii 12-19 ani de la 5% la 18,1%,
iar la preşcolarii 2-5 ani obezitatea crescând de la 5% în 1980 la 10,4% în 2008.
Această tendinţă de creştere nu a fost bine studiată la copiii mai mici de 2 ani.
(Kuczmarski et al., 2008) .- Figura 1.
Opţiuni chirurgicale
Din 2000 până în anul 2003, a existat o creştere de trei ori în utilizarea
procedurilor de chirurgie bariatrică (90%), in special bypass gastric la adoles-
cenţi.(5) Estimările indică faptul că aproximativ 2700 de adolescenţi pe an su-
pus unei interventii chirurgicale bariatrica in SUA. (Barnett SJ, 2006). Cu toate
acestea , doar 0,7% din 140,000-150,000 cazuri chirurgia bariatrica pe an sunt
de fapt realizate pe adolescenti.(6) Aceste date subliniaza necesitatea unei
supraspecializari si mentinerea unei retincente in formularea indicatiei pentru
chirurgie bariatrica la copii.
Bypassul gastric a devenit interventia chirurgicala cel mai frecvent utili-
zate pentru pierderea in greutate si este considerat operaţia cea mai eficientă,
gold-standardul la care sunt raportate toate celelalte proceduri bariatrice.(5)
Roux-en-Y bypass gastric a fost prima data folosit in anii 1960 pentru adulţi şi
1980 pentru adolescenti. Tehnica presupune realizarea unui rezervor gastric de
15-30 ml dupa joncţiunea gastroesofagiene. Rezervorul limitează volumul me-
104
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Bibliografie:
1. Popa Ioan, Brega Daniela, Alexa Aurora. Obezitatea copilului şi ţesutului adipos ,
Timişoara, 2001.
2. http://www.who.int/child-adolescent-health. World Health Organization, Obesity:
preventing and managing the global epidemic, Report of a WHO Consultation, Ge-
neva-1999;
3. Arion C, Dragomir D, Popescu V. Obezitatea la sugar, copil şi adolescent, Editura
Medicală Bucureşti, 1983.
4. Nader PR et al. Identifying risk for obesity in early childhood. Pediatrics 2006; 118:
e594–e601.)
5. Barnett SJ, Stanley C, Hanlon M et al.: Long-term follow-up and the role of surgery
in adolescents with morbid obesity. Surg. Obes. Relat. Dis. 1(4),394-398 (2005).
6. Barnett SJ, Stanley C, Hanlon M et al.: Long-term follow-up and the role of surgery
in adolescents with morbid obesity. Surg. Obes. Relat. Dis. 1(4),394-398 (2005).
7. Chevallier JM, Paita M, Rodde-Dunet MH et al.: Predictive factors of outcome after
gastric banding: a nationwide survey on the role of center activity and patients'
behavior. Ann. Surg. 246(6),1034-1039 (2007).
8. Poitou Bernert C, Ciangura C, Coupaye M, Czernichow S, Bouillot JL, Basdevant
A: Nutritional deficiency after gastric bypass: diagnosis, prevention and treatment.
Diabetes Metab. 33(1),13-24 (2007).
9. Christy H. Lynn, Jennifer L. Miller Disclosures: Bariatric Surgery for Obese
Adolescents: Should Surgery Be Used to Treat the Childhood Obesity Epidemic?
Pediatr Health. 2009;3(1):33-40.
10. Inge TH, Xanthakos SA, Zeller MH: Bariatric surgery for pediatric extreme obesity:
now or later? Int. J. Obes. (Lond.) 31(1),1-14 (2007).
11. Aayed R. Alqahtani, et al., Laparoscopic Sleeve Gastrectomy in 108 Obese
Children and Adolescents Aged 5 to 21 Years, Ann Surg 2012;00:1–8
107
Editor: Veronica Mocanu
Introducere
Clasificarea cea mai comună a obezităţii se bazează pe măsurători clinice
simple, cum ar fi indicele de masă corporală (IMC) sau circumferinţa taliei (1).
Cu toate acestea, excesul de greutate corporală singur nu se traduce neapărat în
afectarea stării de sănătate. Persoanele cu acelaşi IMC pot avea diferite stări de
sănătate, deoarece mulţi factori, pe lângă greutatea corporală, contribuie la apa-
riţia boliloranning (2). Este necesară o abordare mai individualizată şi bine di-
recţionată pentru ca acele persoane obeze care au cele mai grave probleme de
sănătate să primească cel mai intens tratament. Punctele slabe asociate clasifică-
rii obezităţii bazate pe IMC şi circumferinţa taliei includ incapacitatea de a de-
termina ţesutul slab faţă de ţesutul gras, comorbidităţile asociate obezităţii,
afectarea stării functionale, precum şi diminuarea calităţii vieţii (3).
108
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
109
Editor: Veronica Mocanu
Stadiu 1
Caracteristici metabolice Caracteristici mintale
Acanthosis Nigricans Depresie sau anxietate minore
Prehipertensiune: sistolică sau diastolică Preocupare/îngrijorare minore legate de
Scăderea toleranţei la glucoză (140-200 imaginea corporală
mmol/dl) LDL-Colesterolul şi/sau non- Hiperfagie bulimică ocazională
HDL-Colesterolul 130-160 mg/dl ADHD şi/sau dizabilităţi de învăţare
HDL-Colesterolul 30-40 mg/dl Întârziere minoră de dezvoltare
Trigliceridele 140-350 mg/dl
ALT crescute de 1,5-2x valorile normale
Ecografia hepatică evidenţiază infiltrare
lipidică minoră
Caracteristici mecanice Caracteristici de mediu
Apnee obstructivă de somn minoră care Intimidare ocazională la şcoală sau acasă
nu necesită BiPAP sau CPAP Probleme minore în relaţia copilului cu
Durere musculoscheletică minoră unul sau mai mulţi membri ai familiei
Dispnee la activităţi fizice care nu inter- Părintele/tutorele are dificultăţi minime în
ferează ci activităţile cotidiene organizarea gospodăriei pentru a susţine
nevoile copilului.
Părintele/tutorele poate fi în recuperare din
afecţiuni mintale/fizice sau boli de depen-
denţă
Limitări financiare minore
Stadiu 2
Caracteristici metabolice Caracteristici mintale
Diabet zaharat de tip 2 fără complicaţii Depresie sau anxietate majore
asociate Hiperfagie bulimică (frecvent)
Hipertensiune: sistolică sau diastolică Tulburări importante ale percepţiei imagi-
LDL-Colesterolul şi/sau non-HDL- nii corporale
Colesterolul >160 mg/dl Întârziere moderată de dezvoltare
HDL-Colesterolul <30 mg/dl
Trigliceridele >350 mg/dl
ALT crescute de 2-3x valorile normale
Ecografia hepatică evidenţiază infiltrare
lipidică severă
Sindromul ovarului micropolichistic
Caracteristici mecanice Caracteristici de mediu
Apnee obstructivă de somn minoră care Intimidare importantă la şcoală sau acasă
nu necesită BiPAP sau CPAP Prezenţa la şcoală este redusă
Durere musculoscheletică minoră Probleme moderate în relaţia copilului cu
Dispnee la activităţi fizice care nu interfe- părinţii sau fraţii, dificultăţi de a menţine
rează ci activităţile cotidiene relaţii pozitive cu familia
Părintele/tutorele are dificultăţi moderate
în organizarea gospodăriei pentru a susţi-
ne nevoile copilului.
Părintele/tutorele are probleme medicale
fizice sau psihice/dependenţe de substanţe
Limitări financiare moderate
111
Editor: Veronica Mocanu
Stadiu 3
Caracteristici metabolice Caracteristici mintale
Glomeruloscleroza segmentară focală Psihopatoogie necontrolată
Diabet zaharat de tip 2 cu complicaţii aso- Hiperfagie bulimică (zilnic)
ciate sau HbA1C > 8 Autodezgut fizic
Creşterea lipidelor plasmatice necesitând Întârziere severă de dezvoltare
terapie
Cardiomegalie
ALT crescute de > 3x valorile normale
Litiază biliară simptomatică
Hipertensiune sub farmacoterapie
Caracteristici mecanice Caracteristici de mediu
Apnee obstructivă de somn care necesită Refuzul/absenteismul şcolar
BiPAP sau CPAP Probleme importante în relaţia copilului
Hipertensiune pulmonară şi dispnee de cu părinţii sau fraţii, incluzând certuri şi
repaus violenţă familială.
Edeme periferice Părintele/tutorele nu este capabil să moni-
Epifizită prin deplasarea capului torizeze sau să disciplineze copilul
femuruluir/osteoartrită Părintele/tutorele nu este capabil să orga-
Mobilitate limitată nizeze gospodăria pentru a susţine nevoi-
Incontinenţă/encoprezis le copilului.
Părintele/tutorele are probleme medicale
fizice sau psihice/dependenţe de substanţe
care îl fac incapabil să aibă grijă de copil
Mediu casnic periculos
Limitări financiare severe
Concluzie
Cea mai mare contribuţie a acestui sistem de stadializare faţă de indicii
antropometrici şi ecuaţiile de risc cardiovascular este măsurarea directă a pre-
112
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Bibliografie
1. Sharma AM, Kushner RF. A proposed clinical staging system for obesity. Int J
Obes (Lond). 2009 Mar;33(3):289-95.
2. Canning KL, Brown RE, Wharton S, Sharma AM, Kuk JL. Edmonton Obesity
Staging System Prevalence and Association with Weight Loss in a Publicly Funded
Referral-Based Obesity Clinic. J Obes. 2015;2015:619734.
3. Padwal RS, Pajewski NM, Allison DB, Sharma AM. Using the Edmonton obesity
staging system to predict mortality in a population-representative cohort of people
with overweight and obesity. CMAJ. 2011 Oct 4;183(14):E1059-66.
4. Kuk JL, Ardern CI, Church TS, Sharma AM, Padwal R, Sui X, et al. Edmonton
Obesity Staging System: association with weight history and mortality risk. Appl
Physiol Nutr Metab. 2011 Aug;36(4):570-6.
5. Wildman RP, Muntner P, Reynolds K, McGinn AP, Rajpathak S, Wylie-Rosett J, et
al. The obese without cardiometabolic risk factor clustering and the normal weight
with cardiometabolic risk factor clustering: prevalence and correlates of 2
phenotypes among the US population (NHANES 1999-2004). Arch Intern Med.
2008 Aug 11;168(15):1617-24.
6. Bokor S, Frelut ML, Vania A, Hadjiathanasiou CG, Anastasakou M, Malecka-
Tendera E, et al. Prevalence of metabolic syndrome in European obese children. Int
J Pediatr Obes. 2008 Oct 1;3 Suppl 2:3-8.
7. Prince RL, Kuk JL, Ambler KA, Dhaliwal J, Ball GD. Predictors of metabolically
healthy obesity in children. Diabetes Care. 2014 May;37(5):1462-8.
113
Editor: Veronica Mocanu
114
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
V. ADIPOBIOLOGIA
115
Editor: Veronica Mocanu
Introducere
Excesul de ţesut adipos, care rezultă din echilibrul energetic pozitiv, este
cea mai frecventă tulburare metabolică în ţările industrializate. Expansiunea
masei de grăsime necesită creşterea dimensiunilor adipocitelor (hipertrofie) sau
creşterea numărului de adipocite (hiperplazie). Tulburarea diferenţierii
fibroblaştilor în adipocite ar putea sta la baza disfuncţiei adipocitelor care con-
duce la tulburări metabolice. Prin urmare, înţelegerea originii şi dezvoltării
adipocitelor şi ţesutului adipos ar putea fi esenţială pentru diagnosticul şi trata-
mentul bolilor metabolice.
Funţiile adipocitelor
Adipocitele au trei funcţii principale. Celulele adipoase sunt sensibile la
insulină, stochează lipide şi secretă hormoni care acţionează la distanţă în ţesu-
turi. Perturbarea oricărei funcţii ale adipocitelor conduce la status metabolic ne-
sănătos care creşte riscul de diabet zaharat de tip 2 (DZ2). Hormonii care sunt
produşi exclusiv în adipocite, cum ar fi leptina şi adiponectina, au diverse func-
ţii, inclusiv reglarea consumului de alimente şi modularea sensibilităţii la insu-
lină. Spre deosebire de alţi hormoni, insulina este necesară pentru supravieţuire
şi o pierdere a sensibilităţii la acest hormon se numeşte rezistenţă la insulină.
Rezistenţa la insulină este ceea ce defineşte şi caracterizeaza pacienţii cu DZ2.
Dacă adipocitele nu sunt sensibile la insulină, se produc perturbări metabolice şi
în alte ţesuturi (Stephens, 2012).
Tulburarea dezvoltării de noi celule adipoase, atunci când este nevoie de
aceste celule pentru a stoca excesul de energie, conduce la un exces de lipide
care nu pot fi stocate şi la o funţionare anormală a adipocitelor existente. Când
lipidele nu pot fi stocate în adipocite, se acumulează în alte ţesuturi unde nu ar
trebui stocate. Această stare, care se defineşte prin depozite adipoase ectopice ,
a fost asociată cu rezistenţa la insulină şi dezvoltarea DZ2.
Tipuri de adipocite
Adipocitele sunt, în general, clasificate în trei tipuri principale, în funcţie
116
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
de culoarea ţesutului gras: alb, brun sau bej. Funcţia generală a adipocitelor albe
este de a stoca energie, în timp ce funcţia adipocitelor brune este de a disipa
energia într-un proces de producere de căldură numit termogeneză. Originea şi
funcţia celulelor bej este mai puţin clară şi în curs de investigare intensă. Se bă-
nuieşte că ele apar din celulele precursoare unice, dar există, de asemenea, do-
vezi că acestea pot apărea din adipocitele albe într-un proces denumit
transdiferenţiere. Ele au unele proprietăţi ale celulelor adipoase brune, cum ar fi
capacitatea de a disipa energia, şi astfel ar putea servi în terapia anti-obezitate.
Se crede că o creştere a ţesutului adipos alb este nesănătoasă, în timp ce o creş-
tere a ţesutului adipos bej şi/sau brun este benefică. Pentru a complica lucrurile
si mai mult, compoziţia celulară şi lipide ţesutului adipos variază substanţial în
diferite locaţii anatomice şi în diferite condiţii de mediu (Stephens, 2012).
Fi
gura 1. Rolul PPAR gama in diferenţierea şi hipertrofia ţesutului adipos. Efec-
tul expansiunii ţesutului adipos asupra sensibilităţii la insulină (modificat după
Tsuchida et al., 2005)
117
Editor: Veronica Mocanu
liberi în muşchii scheletici. Acest efect în ţesutul adipos este reglat genic, cu
creşterea sintezei proteinelor, cum ar fi proteina de legare a acizilor graşi,
lipoprotein lipaza, acilCoA sintaza şi fosfoenolpiruvat carboxikinaza (Figura 2).
Activarea PPAR gama prin legarea agoniştilor sintetici de tip
tiazolidindionelor (TZD) are ca urmare o îmbunătăţire semnificativă a sensibili-
tăţii la insulină la pacienţii cu DZ2. Pe de altă parte, pentru că există o creştere a
captării acizilor graşi, TZD au un efect secundar de redistribuire a grăsimii, de-
oarece enzimele şi transportatorii permit intrarea acizilor graşi în adipocitele
subcutanate (Bermúdez et al., 2010).
Mai multe substanţe active din plante pot îmbunătăţi hiperlipidemia, dia-
betul şi bolile cardiovasculare. Există dovezi că mai mulţi izoprenoli, compo-
nente comune ale plantelor, pot activa PPAR gama (Kawada et al., 2008).
Farnesol şi geranilgeraniol, izoprenoli tipici pentru plante şi fructe, activatează
nu numai PPAR gama, dar şi PPAR alfa. Aceşti izoprenoli reglează pozitiv (up-
regulation) expresia unor gene ţintă ale ale PPAR gama şi PPAR alfa implicate
metabolismului lipidic la nivelul adipocitelor. În diabetul experimental, o dietă
îmbogăţită cu farnesol a condus la reducerea concentraţiilor serice ale glicemiei.
119
Editor: Veronica Mocanu
Mai mult decât atât, farnesolul a reglat pozitiv pozitiv (up-regulation) expresia
genelor implicate în oxidarea acizilor graşi în ficat. Aceste rezultate sugerează
că medicamentele pe bază de plante care conţin izoprenoli au dublă acţiune atât
PPAR gama şi PPAR alfa şi pot fi de interes pentru ameliorarea tulburărilor
metabolice asociate obezităţii.
Alte studii au arătat că auraptenul, un compus din citrice, activeaza PPAR
alfa şi PPAR gama. Auraptenul reglează pozitiv exprimarea adiponectinei, o
adipokină cu rol antiinflamator. Acestea sugerează că consumul de citrice , care
conţin aurapten, un agonist de PPAR alfa şi PPAR gama, poate duce la o preve-
nire parţială a tulburărilor lipidelor şi glucozei asociate obezităţii.
Alţi potenţiali liganzi naturali ai PPAR gama sunt mai multe acizi graşi
nesaturaţi, cum ar fi acidul 15-hydroxiecosateraenoic, 9- şi acidul 13-hidroxi-
octadecadienoic, 15-deoxi delta 12,14 prostaglandină J2, şi PGJ2 (Grygiel-
Gorniak, 2014, Pinzariu et al., 2014).
În concluzie, există tot mai multe dovezi că expansiunea adipocitelor este
strâns legată de tulburările cardiometabolice asociate obezităţii. Activarea
PPAR gama prin legarea agoniştilor naturali din plante ar putea stimula proce-
sul de diferenţiere a fibroblaştilor în adipocite (adipogeneza). Agoniştii PPAR
gama protejează ţesutul non-adipos împotriva supraîncărcării excesive cu lipide,
menţinând funcţia normală a ficatului şi muşchilor scheletici şi garantează o
producţie echilibrată de adipocitokine, cum ar fi adiponectina şi leptina, care
sunt mediatori importanţi ai acţiunii insulinei in tesuturile periferice.
Bibliografie
1. Bermúdez V, Finol F, Parra N, Parra M, Pérez A, Peñaranda L, Vílchez D, Rojas J,
Arráiz N, Velasco M., PPAR-gamma agonists and their role in type 2 diabetes
mellitus management, Am J Ther. 2010 May-Jun;17(3):274-83.
2. Grygiel-Gorniak B. Peroxisome proliferator-activated receptors and their ligands:
nutritional and clinical implications--a review. Nutr J. 2014; 13:17.
3. Kawada T, Goto T, Hirai S, Kang MS, Uemura T, Yu R, Takahashi N.Dietary
regulation of nuclear receptors in obesity-related metabolic syndrome. Asia Pac J
Clin Nutr. 2008;17 Suppl 1:126-30
4. Pînzariu A, Sindilar A, Haliga R, Chelaru L, Mocanu V. Nutritional factors in
transdifferentiation of scheletal muscles to adipocytes, Rev Med Chir Soc Med Nat
Iasi. 2014 Jul-Sep;118(3):699-705.
5. Rutkowski JM, Stern JH, Scherer PE. The cell biology of fat expansion. J Cell Biol.
2015 Mar 2;208(5):501-12
6. Stephens JM, The fat controller: adipocyte development. PLoS Biol.
2012;10(11):e1001436.
7. Tsuchida A, Yamauchi T, Kadowaki T., Nuclear receptors as targets for drug
development: molecular mechanisms for regulation of obesity and insulin resistance
by peroxisome proliferator-activated receptor gamma, CREB-binding protein, and
adiponectin. J Pharmacol Sci. 2005, 97(2):164-70.
120
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
Introducere
De-a lungul timpului a fost stabilit rolul vital al vitaminei D (VitD) în re-
glarea homeostaziei calciului şi fosfaţilor, fiind un element cheie pentru menţi-
nerea stării de sănătate a sistemului musculo-scheletic (Slusher A.L., 2015). La
nivel global, deficienţa de vitamină D este o problemă de sănătate publică, fi-
ind întâlnită la aproximativ 30-50% din populaţia generală. Oamenii obţin vi-
tamina D fie din expunerea la soare, fie din dietă, atât prin alimente, cât şi prin
suplimentare. Forma circulantă majoră a VitD este 25-hidroxicolecalciferol
(25OHD), care este hidroxilată de către 1alfa-hidroxilaza CYP27B1 în forma
biologic activă 1,25-dihidroxicolecalciferol (calcitriol), ulterior degradată de
către 24-hidroxilaza CYP24A1 (Dozio E., 2015).
Studii recente au raportat că forma biologic activă a Vit D, calcitriolul,
induce efecte genomice, conducând la sinteza de noi proteine care afectează
contractilitatea, proliferarea şi diferenţierea celulelor musculare (Ceglia L.,
2008). În plus, şoarecii cărora le lipseşte receptorul de vitamina D (vitamin D
receptor - VDR) au arătat un fenotip al musculaturii scheletice cu fibre muscu-
lare mici şi variabile şi persistenţa expresiei genice musculare imature în timpul
vieţii de adult, ceea ce sugerează rolul Vit D în dezvoltarea musculară (Girgis
C.M., 2015).
Deficienţa VitD poate duce la miopatie, caracterizată prin hipotonie mus-
culară, slăbiciunea şi atrofia musculaturii scheletice. Biopsii musculare efectua-
te de la adulţi cu deficit de VitD au demonstrat mărirea spaţiilor interfibrilare,
fibroza şi pierderea de fibre musculare de tip II (Ceglia L.,2008). De asemenea,
s-a demonstrat creşterea infiltrării cu grăsime la nivel muscular (Tagliafico et
al., 2010), efecte similare fiind observate la persoane vârstnice, unde pierderea
progresivă a masei şi a forţei musculare au fost observate la debutul
sarcopeniei, asociată cu o creştere a depunerilor de grăsime în ţesutul muscular.
Sarcopenia constă într-o deteriorare a cantităţii şi calităţii musculare, încetinirea
treptată a mişcărilor, un declin al forţei musculare, şi un risc crescut de căderi şi
leziuni consecutive acestora (Ryall et al, 2008).
121
Editor: Veronica Mocanu
JY et al, 2015).
Ţesutul adipos epicardic (grăsimea epicardică) este un ţesut visceral me-
tabolic activ care poate interacţiona la nivel local cu miocardul şi arterele coro-
nare prin intermediul secreţiei diferitelor adipokine şi citokine. Studii recente
indică faptul că acumularea ţesutului adipos epicardic poate fi un factor de risc
pentru ateroscleroza coronariană, creşterea grosimii, prezenţa infiltratului in-
flamator şi producţia de citokine la nivelul acestui ţesut fiind întâlnite la pacien-
ţii coronarieni (Dozio E., 2015).
Secreţia diferitelor adipokine inflamatorii epicardice, inclusiv factorul de
necroză tumorală (TNF- α), interleukina-6 (IL-6), adiponectina şi MCP-1
(monocyte chemoattractant protein-1), induc un context inflamator şi joacă un
rol semnificativ în dezvoltarea şi progresia aterosclerozei. Studiile au arătat că,
la pacienţii cu boală coronariană aterosclerotică, există niveluri ridicate ale in-
filtratelor inflamatorii în ţesutul adipos epicardic (Gupta GK et al, 2012).
Pe lângă rolul său bine cunoscut ca reglator al homeostazei calciului şi
metabolismului osos, vitamina D poate exercita şi alte funcţii fiziologice. În
special, datorită capacităţii sale de a modula proliferarea şi funcţia limfocitelor-
T, exercită efecte imunoreglatoare şi suprimă producţia de citokine inflamatorii,
vitD fiind astfel recunoscută ca o moleculă cu potenţial antiinflamator. Studii
anterioare in vitro au arătat că vitD este capabilă să regleze expresia mediatori-
lor pro-inflamatori în monocitele umane stimulate cu interferon şi să inhibe
producţia de MCP-1 şi alţi mediatori pro-inflamatori în preadipocitele umane şi
adipocitele mature (Dozio E., 2015).
La nivelul ţesutului adipos uman, există puţine studii care au investigat
rolul potenţial antiinflamator al vitaminei D. Cele mai multe dintre acestea au
utilizat culturi in vitro de adipocite şi au creat un mediu inflamator artificial
(Dozio E., 2015). Doar un singur studiu efectuat pe porcine
hipercolesterolemice a evaluat asocierea dintre deficitul de vitamina D şi infla-
maţie la nivelul ţesutului adipos epicardic, şi a confirmat faptul că deficitul de
vitD a fost asociat cu hipertrofia cardiomiocitelor. Cordul este considerat a fi
unul dintre organele ţintă ale vitD, deoarece VDR este exprimat în
cardiomiocite (Fraga et al, 2002). Rezultatele din studiile in vitro au sugerat, de
asemenea, că vitD inhibă proliferarea şi hipertrofia cardiomiocitelor (Gupta
GK et al, 2012).
Prevalenţa la nivel mondial a obezităţii aproape s-a dublat între anii 1980
şi 2008. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2008, 10% din bărbaţi şi
14% din femei erau obezi la nivel mondial (IMC ≥30 kg/m2), comparativ cu
5% dintre bărbaţi şi 8% dintre femei în 1980 (http://www.who.int), iar prevalen-
ţa este în continuă şi rapidă creştere.
Ca subgrup, persoanele obeze au niveluri circulante mai scăzute de
25(OH)D, şi, potrivit unui meta-analize recente, sunt la un risc cu 35% mai ma-
re pentru deficit vitD în toate intervalele de vârstă. În timp ce dozele zilnice re-
comandate pentru suplimentarea vitD sunt de 600 UI pentru adulţii sănătoşi cu
123
Editor: Veronica Mocanu
vârste între 19-70 ani, şi 800 UI pentru cei în vârstă de peste 70 ani, acestea re-
prezentând dozele adecvate pentru o optimă structură şi funcţie osoasă şi mus-
culară, pentru populaţia obeză se pare că ar fi necesare doze de cel puţin 2-3 ori
mai mari de VitD (Aaron L. Slusher, 2015).
Studii experimentale şi umane recente au demonstrat existenţa unei core-
laţii inverse între gradul de adipozitate şi nivelul VitD. S-a arătat că deficienţa
VitD este în strânsă legătură cu obezitatea, care reprezintă un status inflamator
cronic, de grad redus, şi contribuie la patogeneza insulino-rezistenţei, sindromu-
lui metabolic şi diabetului zaharat tip 2 (Aaron L. Slusher, 2015).
Există date contradictorii în literatură privind expresia VDR în ţesuturile
adipoase subcutanate sau viscerale. Astfel, studii experimentale au arătat că de-
ficitul de vitD a fost asociat cu hipertrofia cardiomiocitelor la animalele (mini
porci) hipercolesterolemice şi a fost identificată o scădere semnificativă a ex-
presiei VDR în cardiomiocitele ventriculare ale porcilor cu deficienţă de vitD
(Gupta GK et al, 2012). Pe de altă parte, un studiu uman efectuat pe pacienţi cu
boală aterosclerotică coronariană a evidenţiat reducerea nivelului plasmatic al
25OHD asociată cu creşterea expresiei VDR şi a expresiei moleculelor inflama-
torii în ţesutul adipos epicardic (Dozio E., 2015).
Din datele existente în literatură, în obezitate nu s-au studiat corelaţiile
dintre nivelul plasmatic de VitD şi exprimarea VDR în ţesutul adipos subcuta-
nat, ţesutul adipos visceral epicardial şi în special în miocard. Nu există studii
care să fi testat expresia VDR în celulele miocardice şi care să fi investigat şi
corelat rezultatele suplimentării dietei cu VitD asupra expresiei VDR în ţesutul
adipos epicardial şi miocard. Dovezile din studii recente pe modele animale su-
gerează că deficitul de vitD sau VDR induc hipertrofie cardiacă, putând fi unul
dintre mecanismele care contribuie la creşterea riscului cardiovascular. Cu toate
acestea, cele mai multe dintre aceste dovezi se bazează pe studii epidemiologice
şi observaţionale şi mecanismele care stau la bază sunt încă neclare (Gupta GK
et al, 2012).
Bibliografie selectivă
1. Ceglia L. ”Vitamin D and skeletal muscle tissue and function“. Mol Aspects
Med. 2008 Dec;29(6):407-14.
2. Dozio E., Briganti S., Vianello E., ”Dogliotti G., et al. Epicardial adipose tissue
inflammation is related to vitamin D deficiency in patients affected by coronary
artery disease“. Nutrition, Metabolism & Cardiovascular Diseases. 2015; 25: 267-
273.
3. Fraga C., Blanco M., Vigo E., et al. ”Ontogenesis of the vitamin D receptor in rat
heart“. Histochemistry and Cell Biology. 2002;117:547–550.
4. Garcia LA, King KK, Ferrini MG, Norris KC, Artaza JN. ”1,25(OH)2 vitamin D3
stimulates myogenic differentiation by inhibiting cell proliferation and modulating
the expression of promyogenic growth factors and myostatin in C2C12 skeletal
muscle cells“. Endocrinology 2011;152:2976–2986.
5. Girgis C.M., Cha Kuan Minn, Houweling Peter J.. ”Vitamin D Receptor Ablation
124
Prevenţia obezităţii la vârsta copilăriei-obezitatea la vârsta copilăriei: factor de risc pentru sănătate de-a lungul vieţii
and Vitamin D Deficiency Result in Reduced Grip Strength, Altered Muscle Fibers,
and Increased Myostatin in Mice“. Calcified Tissue International; 2015.
6. Gupta Gaurav K., Agrawal Tanupriya, DelCore Michael G., et al. ”Vitamin D
deficiency induces cardiac hypertrophy and inflammation in epicardial adipose
tissue in hypercholesterolemic swine“. Experimental and Molecular
Pathology.2012;93:82–90.
7. Liew J.Y., Sasha S.R., Ngu P.J., et al. ”Circulating vitamin D levels are associated
with the presence and severity of coronary artery disease but not peripheral arterial
disease in patients undergoing coronary angiography“. Nutrition, Metabolism &
Cardiovascular Diseases.2015; 25: 274-279.
8. Rammos G, Tseke P, Ziakka S.”Vitamin D, the renin-angiotensin system, and
insulin resistance“. Int Urol Nephrol. 2008;40(2):419-26.
9. Ryall J. G., Schertzer J. D., Lynch G. S. ”Cellular and molecular mechanisms
underlying age-related skeletal muscle wasting and weakness“. Biogerontology.
2008; 9:213–228.
10. Ryan Kevin J P, Zoe C T R Daniel, Lucinda J L Craggs, et al. ”Dose-dependent
effects of vitamin D on transdifferentiation of skeletal muscle cells to adipose
cells“. Journal of Endocrinology.2013;217:45–58.
11. Slusher Aaron L., McAllister Matthew J., Huang Chun-Jung. ”A therapeutic role
for vitamin D on obesity-associated inflammation and weight-loss intervention“.
Inflamm. Res. 2015; 64:565–575.
12. Tagliafico AS, Ameri P, Bovio M, et al. ”Relationship between fatty degeneration
of thigh muscles and vitamin D status in the elderly: a preliminary MRI study“.
AJR. American Journal of Roentgenology. 2010;194:728–734.
13. Vettor, R., Milan, G., Franzin, C., Sanna, M., De Coppi, P., Rizzuto, R. and
Federspil, G. ”The origin of intermuscular adipose tissue and its
pathophysiological implications“. Am. J. Physiol. 2009; 297:E987-E998.
14. http://www.who.int
125