Exerciţii de Analiză Matematică

October 1, 2015

1 Şiruri si serii de numere reale

1.1 Să se stabilească dacă şirul cu termenul general
xn = . . . este sau nu fundamental
1.1.1 Pentru a arăta că şirul este fundamental:
Pentru a arăta că şirul este fundamental:

(1) Se determină şirul (yn )n∈N astfel ı̂ncât |xn+p − xn | ≤ yn pentru orice
n, p ∈ N si lim yn = 0.
n→∞

1.1.2 Pentru a arăta că şirul nu este fundamental:

Pentru a arăta că şirul este convergent:

(1) Se arată şirul nu este mărginit, sau

(2) Pentru orice n ∈ N se setermină p(n) ∈ N astfel ı̂nct̂: lim |xn+p(n) − xn | 6= 0.

n→∞

1.2 Să se studieze convergenţa şirului cu termenul gen-

eral xn = . . .
1.2.1 Pentru a arăta că şirul este convergent:
(1) Se arată că şirul este monotan şi mărginit, sau

(2) Se arată că este şir fundamental.

1
1.2.2 Pentru a arăta că şirul nu este convergent:
(1) Se arată că există subşiruri ale sale cu limite diferite, sau

(2) Se arată că nu este mărginit, sau

(3) Se arată că nu este fundamental.

1.3 Să se determine limitele extreme ale şirului cu ter-

menul general xn = . . .
(1) Se determină mulţimea punctelor de acumulare ale şirului dat, deter-
minând limitele ı̂n R̄ ale subşirurilor componente;

(2) Se determină margineaa superioară şi marginea inferioară a acestei

mulţimi.
P
1.4 Să se studieze natura seriei n≥0 xn unde xn = . . .
şi să se calculeze suma sa ı̂n caz de convergenţă
În exerciţiile din această categorie, sumele parţiale au o expresie analitică
simplă şi se poate realiza efectiv studiul convergenţei şirului (sn )n∈N . Pentru
rezolvare se procedează astfel:

(1) Se scrie sn

(2) Se prelucrează sn , de exemplu prin descompunerea lui xn in fracţii sim-

ple sau prin utilizarea unor formule cunoscute, obţinându-se o expresie
analitică simplă;

(3) Se studiază convergenţa şirului (sn )n∈N , determinând, dacă există, limita
sa, care, dacă este finită, reprezintă suma seriei.

1.5 Să se studieze natura seriei generată de şirul xn =

. . . , n ∈ N.
În aceast tip de probleme sumele parţial nu au expresii analitice simple, iar
studiul direct al şirului (sn )n∈N nu este posibil. De aceea, pentru studiul
seriei date, se ı̀ncearcă aplicarea unui criteriu de convergenţă convenabil:

2
 (1) Dacă seria are toţi termenii pozitivi, se ı̂ncearcă aplicarea unui criteriu
adecvat pentru serii cu termeni pozitivi;

(2) Dacă seria are termeni arbitrari, se studiază convergenţa absulută;

(3) Dacă seria este absolut convergentă, atunci este şi convergentă, iar dacă
nu este absolut convergentă, nu se poate spune nimic, ı̀n general, despre
convergenţa sa, ı̀ncercându-se ı̂n aces caz aplicarea criteriului lui Abel
sau Leibniz;
P
(3) Dacă limn→∞ 6= 0, atunci seria n≥0 xn este divergentă.

Exerciţiul 1.1
n+2
(1) xn = , n ∈ N;
3n + 5
1 1 1
(2) xn = 1 + √ + √ + . . . + √ , n ∈ N∗ ;
2 3 n
1 1
(3) xn = 1 + 2
+ . . . + 2
, n ∈ N∗ ;
2 n
Xn
cos(k!)
(4) xn = , n ∈ N;
k=1
k(k + 1)

n2
(5) xn = , n ∈ N;
n+1
Exerciţiul 1.2 Stabiliţi dacă următoarele şiruri sunt convergente:
n+1
(1) xn = , n ∈ N;
n2 + 2
n2
(2) xn = , n ∈ N;
n+1
2n · n!
(3) xn = , n ∈ N∗ ;
nn
Xn
1
(4) xn = 2
, n ∈ N∗ ;
k=1
k

3
 Xn
cos(k!)
(5) xn = , n ∈ N∗ ;
k=1
k(k + 1)

Xn
1
(6) xn = √ , n ∈ N∗ ;
k=1
k

Exerciţiul 1.3 Determinaţi limitele extreme ale şirurilor:

1 + (−1)n n
(1) xn = + (−1)n · , n ∈ N∗ ;
2 2n + 1
n
n2(−1)
(2) xn = , n ∈ N∗ ;
n
Exerciţiul 1.4 Să se studieze nature seriilor următoare şi să se calculeze
suma ı̂n caz de convergenţă:
X 1
(1) ;
n≥1
n + 1

X µ ¶
n+1
(2) ln ;
n≥1
n

Exerciţiul 1.5 Să se studieze nature seriilor următoare :

√
X 7n
(1) 2
;
n≥1
n + 3n + 5
X 1
(2) , a > 0;
n≥1
n(1 + a + a2 + . . . + an )
Xn+1
(3) ;
n≥1
n

X 1 · 3 · 5 . . . (2n − 1)
(4) ;
n≥1
2 · 4 · 6 . . . (2n)

Exerciţiul 1.6 Demonstraţi că următoarele şiruri sunt fundamentale:

n+3
(1) xn = ;
5n + 4

4
 1 1
(2) xn = 1 + 3
+ ... + 3;
2 n
n
X cos(2k + 3)
(3) ;
k=1
k2
n
X arctan(kx)
(4) ;
k=1
k3
n
X 2k
(5) ;
k=1
(k + 2)k!

Exerciţiul 1.7 Stabiliţi dacă următoarele şiruri sunt convergente:

n+3
(1) xn = , n ∈ N;
2n + 1
n3 + 2
(2) xn = n ∈ N;
3n2 + 1
Xn
1
(3) xn = 3
n ∈ N∗ ;
k=1
k
n
X cos(k!)
(4) xn = n ∈ N∗ ;
k=1
k2

Exerciţiul 1.8 Determinaţi limitele extreme ale şirurilor:

1 n
³ π´
(1) xn = · n(−1) + sin n , n ∈ N;
n 2
(2) xn = n(1 + (−1)n ), n ∈ N;
(−1)n 1 + (−1)n
(3) xn = + , n ∈ N∗ ;
n 2
Exerciţiul 1.9 Determinaţi limitele şirurilor:
n
n + 1 X 2k
(1) xn = · , n ∈ N;
2n k=1
k

5
 n
X
1 1
(2) xn = · , n ∈ N∗ , n ≥ 2;
ln(n) k=1 k

1 1
(3) xn = · ((n + 1)(n + 2) . . . (2n)) 1 , n ∈ N∗ , n ≥ 2;
n
Exerciţiul 1.10 Să se studieze natura seriilor următoare şi să se calculeze
suma ı̀n caz de convergenţa:
X 1
(1) , α ≥ 0;
n≥1
(α + n)(α + n + 1)
X n
(2) n
, |α| ≥ 1;
n≥1
α
X 1
(3) √ √ , α ≥ 0;
n≥0
n+1+ n
X³ 1 1
´
(4) a n − a n+1 , α ≥ 0;
n≥2

X n2 + n + 1
(5) , α ≥ 0;
n≥1
(n + 1)2

Exerciţiul 1.11 Folosind criteriul rădăcinii să se studieze convergenţa

următoarelor serii:
X µ ¶
n 1
(1) arctan ;
n≥1
n
X
(2) n · an , a > 0;
n≥1

X µ ¶
1 n
(3) tan 1 + ;
n≥1
n

X µ ¶
n π 1
(4) sin + ;
n≥1
4 n

6
 Xµ n
¶2n−1
(5) ;
n≥1
3n − 1

Exerciţiul 1.11 Folosind criteriul raportului, să se studieze convergenţa

următoarelor serii:
X an
(1) √ ;
n≥1
n!
X (n!)2
(2) ;
n≥1
(2n)!
X 2n − 1
(3) √ ;
n≥1
( 2)n
X n3
(4) ;
n≥1
en
X n!
(5) ;
n≥1
2n
+1

Exerciţiul 1.12 Să se studieze convergenţa următoarelor serii alternant. În

caz de convergenţă, să se precizeze dacă seriile sunt semiconvergente:
X (−1)n−1
(1) ;
n≥1
2n − 1

X (−1)n−1
(2) √ ;
n≥1
n

X (−1)n−1
(3) ;
n≥1
n2
X 2n + 1
(4) (−1)n−1 ;
n≥1
n(n + 1)

Exerciţiul 1.13 Să se determine suma seriei de termen general xn dacă:

2n + 1
(1) xn = , n ∈ N∗ ;
n2 (n + 1)2

7
 µ ¶
2
(2) xn = ln 1 + , n ∈ N∗ ;
n(n + 3)
Exerciţiul 1.14 Să se stabilească natura seriilor următoare:
X cos(nα)
(1) , p > 0, α ∈ (0, π);
n≥1
np
X 2n + 1
(2) (−1)n+1 · n
;
n≥1
3
X 2n · n!
(3) ;
n≥1
nn
X ³π´
2
(3) n · sin ;
n≥1
2n

2 Serii de puteri reale. Dezvoltări ı̂n serie

2.1 Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma
P
seriei de puteri n≥0 an xn
(1) Se determină raza de convergenţă r (cu formula Cauchy-Hadamard) şi
(−r, r) ⊂ Ac ;
(2) Se studiază separat x = r şi x = −r;
X
(3) Dacă an rn este convergentă, atunci r ∈ Ac ;
n≥0
X
(4) Dacă an (−r)n este convergentă, atunci −r ∈ Ac ;
n≥0

(5) Se stabileşte mulţimea de convergenţă;

X
(6) Dacă an rn e convergentă, atunci r ∈ Ac ;
n≥0

(7) Pentru calculul sumei se folosesc formule cunoscute, sau se derivează

(integrează) seria termen cu termen. Din continuitatea sumei in −r
sau r (dacă acestea sunt puncte de convergenţă), se decuce valoarea sa
ı̂n aceste puncte.

8
2.2 Să se arate că f : I → R, f (x) = . . . este dezvoltabilă
ı̂n serie de puteri
(1) Se scrie Rn (x) şi se arată că Rn (x) → 0 pentru orice x ∈ Ac sau

(2) Se arată că există M ∈ R astfel ı̂ncât |f (n) (x)| < M pentru orice x ∈ Ac
şi orice n ∈ N.

2.3 Să se dezvolte ı̂n serie de puteri funcţia f (x) = . . .

(1) Se determină mulţimea pe care f este dezvoltabilă ı̂n serie de puteri;

(2) Se calculează f 0 (x), f 00 (x), . . . , f (n) (x) demonstrând prin inducţie for-
mula lui f (n) (x), şi se scrie dezvoltarea, sau
1
(3) Se fac substituţii cunoscute (pentru 1−x
, ex , sin(x), cos(x), etc.

(4) Se scrie funcţia ca sumă finită de funcţii a căror dezvoltare este cunos-
cută şi se ı̂nsumează termen cu termen dezvoltările.

(5) Se dezvoltă ı̂n serie de puteri f 0 (x) şi se integrează rezultatul, deter-
minând constanta de integrare cu ajutorul valorii f (0).

2.4 Să se calculeze f (a) cu k zecimale exacte

(1) Se arată că f este dezvoltabilă ı̂n serie de Taylor in jurul lui x0 pe o
mulţime care ı̂l conţine pe a;

(2) Se scrie dezvoltarea ı̂n serie de Taylor

X f (n) (x0 )
(3) Se consideră seria numerică · (a − x0 )n şi se evaluează seria
n≥0
n!
sumei, care este de fapt f (a) cu k zecimale exacte (după modelul de la
serii numerice reale).

Exerciţiul 2.1 Să se determine mulţimea de convergenţă şi sume seriilor de

puteri:
X xn
(1) (−1)n+1
n≥1
n

9
 X x2n+1
(2) (−1)n+1
n≥1
2n + 1

Exerciţiul 2.2 Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei:

X µ 2 ¶
n n+1 x −2 1
(1) (−1) 2 · 2
, x2 6=
n≥1
n +n+1 1 − 2x 2
∞
X
Exerciţiul 2.3 Fie f : (0, +∞) → R, f (x) = ne−nx .
n=1

(1) Arătaţi că f este continuă pe (0, +∞)

Z ln 3
(2) Calculaţi f (x)dx
ln 2

Exerciţiul 2.4 Să se arate că funcţiile f (x) = sin(x), g(x) = cos(x) şi
h(x) = ex , x ∈ R sunt dezvoltabile ı̂n serii de puteri pe R şi să se determine
seriile coprespunzătoare.

Exerciţiul 2.5 Să se dezvolte ı̂n serie de puteri funcţia f (x) = (1 + x)α ,
cu x > −1, α ∈ R
³ √ ´
2
Exerciţiul 2.6 Să se dezvolte ı̂n serie de puteri funcţia f (x) = ln x + 1 + x ,
cu x ∈ R
R1
Exerciţiul 2.7 Să se calculeze cu trei zecimale exacte 0
cos(x2 )dx

Exerciţiul 2.8 Să se determine mulţimea de convergenţă a seriilor următoare:

X
(1) xn n!, x ∈ R
n≥1

X x2n−1
(2) (−1)n+1 , x∈R
n≥1
(2n − 1)(2n − 1)!
X xn
(3) (−1)n+1 , x∈R
n≥1
n(n + 1)!

10
 X µ n + 1 ¶n2
(4) , x∈R
n≥1
n

Exerciţiul 2.8 Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma seriilor

următoare:
X x4n−3
(1) , x∈R
n≥1
4n − 3

X xn+1
(2) (−1)n+1 , x∈R
n≥1
n(n + 1)

Exerciţiul 2.9 Să se determine sumele următoare, folosind seriile de

puteri:
∞
X 1
(1) (−1)n+1 ;
n=1
3n − 2
∞
X 1
(2) (−1)n+1 ;
n=1
4n − 3
∞
X 1
(3) (−1)n+1 ;
n=1
n(2n − 1)
∞
X 1
(4) (−1)n+1 ;
n=1
3n − 2
∞
X 1
(5) (−1)n+1 ;
n=1
6n + 1

Exerciţiul 2.10 Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor

serii de puteri:
X
(1) (n + 1)xn ;
n≥0

X 1
(2) xn+2 ;
n≥1
n(n + 1)n + 2

11
 X 1 µ x + 2 ¶n
(3) ;
n≥1
n x − 2
X 2n + 2
(4) x2n+1 ;
n≥1
2n + 1
Exerciţiul 2.11 Să se dezvolte ı̂n serii de puteri următoarele funcţii
indicând şi mulţimile de convergenţă:
(1) f (x) = ln(1 + x);
2x − 3
(2) f (x) = ;
(x − 1)2
3x − 5
(3) f (x) = ;
x2 − 4x + 3
(4) f (x) = xe−2x ;
(5) f (x) = sin(3x) + x cos(3x);
µ ¶
1+x
(6) f (x) = ln ;
1−x
Z 2
sin(x)
Exerciţiul 2.12 Să se calculeze cu trei zecimale exacte integrala dx.
0 x

3 Funcţii continue de mai multe variabile reale

3.1 Să se studieze convergenţa şirului (xn )n∈N de ele-
mente din Rp
(1) Se studiază şirurile componente: –dacă toate şirurile componente sunt
convergente atunci şirul dat este convergent; –dacă cel puţin un şir
component nu este convergent atunci şirul nu este convergent;

3.2 Să se determine limita şirului (xn )n∈N de elemente

din Rp
(1) Se determină limita fiecărui şir component. Dacă xn = (x1n , x2n , . . . , xpn ),
atunci lim xn = ( lim x1n , lim x2n , . . . , lim xpn ).
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞

12
3.3 Pentru of funcţie f : A ⊆ Rp → R şi a ∈ A să se
determine lim f (x)
n→a

(1) Înlocuire directă, dacă nu se obţin operaţii fr̆ă sens;

(2) Folosind diverse substituţii se transformă ı̂ntr-o limită a unei funcţii de

o variabilă, apoi se folosesc limite fundamentale sau metode specifice
cunoscute din liceu;

(3) Folosrea criteriului cu şiruri: se consideră un şir (xn )n∈N cu lim xn = a

n→∞
şi se determină l = lim f (xn ); apoi, dacă |f (x)−l| ≤ g(x) ı̂ntr-o vecint̆ate
a punctului a şi lim g(x) = 0, atunci l = lim f (x).
n→∞ n→∞

3.4 Pentru of funcţie f : A ⊆ Rp → R şi a ∈ A să se că f

nu are limită ı̂n punctul a
(1) Se arată că există două şiruri (an )n∈N şi (bn )n∈N din A\{a} cu lim an = lim bn = a
n→∞ n→∞
astfel ı̂ncât lim an 6= lim bn .
n→∞ n→∞

3.5 Pentru of funcţie f : A ⊆ Rp → R, f (x) = . . . este

continuă ı̂n punctul a ∈ A ∩ A0 .
(1) Dacă f, g : A ⊆ Rp → R, a ∈ A ∩ A0 dacă eistă U ∈ V(a) astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ U ∩A avem |f (x) − f (a)| ≤ g(x) şi dacă lim g(x) = 0,
n→∞
atunci, evident, f este continuă ı̂n punctul a.

3.6 Pentru o funcţie f : A ⊆ Rp → R, f (x) = . . . nu este

continuă ı̂n punctul a ∈ A ∩ A0 .
(1) Dacă există un şir (an )n∈N de elemente din A cu lim an = a, astfel
n→∞
ı̂ncât lim f (an ) 6= f (a), atunci, evident, f nu este continuă ı̂n punctul
n→∞
a.

3.7 Să se studieze continuitatea funcţiei f : A ⊆ Rp → R

(1) Se determină domeniul de definiţie al funcţiei f ;

13
 (2) Se identifică mulţimea de puncte ı̂n care funcţia este continuă pentru
că este obţinută prin operaţii cu funcţii continue

(3) Se studiază continuitatea funcţiei ı̂n fiecare din punctele domeniului de

definiţie exceptate la pasul anterior calculând limita corespunzătoare

(4) Se precizează mulţimea de continuitate.

Dacă există un şir (an )n∈N de elemente din A cu lim an = a, astfel
n→∞
ı̂ncât lim f (an ) 6= f (a), atunci, evident, f nu este continuă ı̂n punctul
n→∞
a.

3.8 Să se arate că funcţia f : A ⊆ Rp → R este continuă

după orice direcţie ı̂n punctul a ∈ A∩A0 dar nu este
continuă ı̂n acest punct
(1) Se arată că lim f (a + tv) = f (a), pentru orice v;
t→0

(2) Se arată apoi că f nu are limită ı̂n punctul a sau că f (a) nu este limita
funcţiei f ı̂n punctul a;

3.9 Să se studieze continuitatea uniformă a funcţiei f

pe mulţimea A
(1) Se verifică dacă A este compactă;

(2) Dacă A este compactă, din continuitatea lui f pe A rezultă continui-

tatea uniformă pe această mulţime;

(3) Dacă A nu este compactă, se verifică ı̂ndeplinirea condiţiei din definiţie;

(4) Oricum ar fi A, dacă f nu este continuă pe A atunci nu este nici uniform

continuă.

3.10 Se dă f : A ⊆ Rp → R. Să se arate că ecuaţia

f (x) = 0 are cel puţin o soluţie ı̂n A
(1) Se arată că A este o mulţime conexă;

14
 (2) Se arată că f este continuă pe A;

(3) Se identifică a, b ∈ A astfel ı̂ncât f (a) · f (b) < 0. Rezultă, că ecuaţia
f (x) = 0 are cel puţin o soluţie ı̂n A.

3.11 Pentru o funcţie dată f : A ⊆ Rp → Rm şi a ∈ A0 să

se determine lim af (x).
x→
(1) Se determină limita pe componente;

3.12 Pentru o funcţie dată f : A ⊆ Rp → Rm şi a ∈ A0 să

se arate că f nu are limită ı̂n punctul a.
(1) Se arată că mc̆ar o componentă că nu are limită ı̂n punctul a;

3.13 Să se arate că funcţia f : A ⊆ Rp → Rm , f (x) = . . .

este continuă ı̂n punctul a ∈ A ∩ A0 .
(1) Se arată că fiecare componentă este continuă;

3.14 Să se arate că funcţia f : A ⊆ Rp → Rm , f (x) = . . .

nu este continuă ı̂n punctul a ∈ A ∩ A0 .
(1) Se arată cm̆ăcar o componentă nu este continuă ı̂n a;

3.15 Să se studieze continuitatea funcţiei f : A ⊆ Rp →

Rm .
(1) Mulţimea de continuitate a funcţiei f este intersecţia mulţimilor de
continuitate ale componentelor;

Exerciţiul 3.1 Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri din R3 :

µ ¶
n n2 1
(1) xn = , , ;
2n + 1 n2 + 1 n
µ µ ¶¶
1 −n 1
(2) xn = 1 − , 3 , cos ;
n n

15
 µ ¶
1 n+1 n + 1
(3) xn = , (−1) , ;
2+n n
Exerciţiul 3.2 Să se calculeze:
tan(x2 + y 2 )
(1) lim p ;
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
³p ´
1 − cos x2 + y 2
(2) lim ;
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
Exerciţiul 3.3 Să se demonstreze că următoarele funcţii nu au limită ı̂n
(0, 0):
x−y
(1) f (x, y) = , x + y 6= 0;
x+y
1
y · e− x2
(2) f (x, y) = 2 , x + y 6= 0;
y 2 + e− x2
Exerciţiul 3.4 Să se demonstreze că următoarele funcţii sunt continue
ı̂n (0, 0):
p
(1) f (x, y) = x2 + y 2

(2)  µ ¶

 2 x2
 y ln 1 + 2 , y 6= 0, x ∈ R
y
f (x, y) =



0 y = 0, x ∈ R

(3)  Ã !

 1
 2 2
 (x + y ) sin p 2 , (x, y) 6= (0, 0)
x + y2




0 (x, y) = (0, 0)

Exerciţiul 3.5 Să se demonstreze că următoarele funcţii nu sunt continue

ı̂n (0, 0):

16
 (1)
 x−y

 , x + y 6= 0
x+y
f (x, y) =


0, x+y =0

(2) 

 x3 y 2
 , (x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2



1, (x, y) = (0, 0)

Exerciţiul 3.6 Să se studieze continuitatea funcţiilor:

(1) 

 sin(x3 + y 3 )
 2 + y2
, (x, y) 6= (0, 0)
2
f : R → R, f (x, y) = x



a, (x, y) = (0, 0)

(2)
 p

 1 − 1 + x2 + y 2 + z 2
 , (x, y, z) 6= (0, 0, 0)
f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2



a, (x, y, z) = (0, 0, 0)

Exerciţiul 3.7 Fie



 x3 y
 , (x, y) 6= (0, 0)
x6 + |y 3 |
f : R2 → R, f (x, y) =



0, (x, y) = (0, 0).

Să se demonstreze că funcţia f este continuă după orice direcţie ı̂n origine,
dar f nu este continuă ‘ı̂n origine.

Exerciţiul 3.8 Să se studieze continuitatea uniformă a următoarelor

funcţii pe mulţimile A indicate:

17
 (1)
x2
f (x) = . x ∈ R, A = R
x2 + 1
(2)  µ ¶

 1

 x sin , x 6= 0
 x
f (x) = µ ¸

 1


 0, x = 0, A = 0,
π
Exerciţiul 3.9 Să se arate că funcţia f (x) = xax − 1, a > 1, se anulează
ı̂ntr-un punct ξ ∈ (0, 1).

Exerciţiul 3.10 Să se arate că funcţia f (x, y) = x3 + y 3 − 3x − 2y + 1,

se anulează ı̂ntr-un punct din mulţimea A = {(x, y) : x2 + y 3 ≤ 1}.

2 2
µ Exerciţiul
2 3 2
3.11
2
¶ Demonstraţi că funcţia f : R \{(0, 0)} → R , f (x, y) =
xy x −y
, 2 nu are limită in (0, 0)
x + y x + y2
2 2

Exerciţiul 3.12 Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R3 :

 µ ¶

 sin(5x) 1 − cos(x) ex − 1
 , , , x 6= 0
x x2 x
f (x) =


 ¡ 1 ¢
5, 2 , 1 , x=0

Exerciţiul 3.12 Să se studieze convergenţa următoarelor şiruri din R3 :

µ ¶
2n n 1
(1) xn = , ,
3n + 1 n + 1 n2
µµ ¶n ³ π ´¶
1 1
(2) xn = 1+ , n n , sin
n n
µ ¶
1 + (−1)n n 1
(3) xn = , (1 + (−1) ),
n n
Exerciţiul 3.13 Să se demonstreze că:

18
 xy
(1) lim p =0
(x,y)→(0,0) x+ y 2
sin(x3 + y 3 )
(2) lim =0
(x,y)→(0,0) x+ y 2
(x − 1)2 y 3
(3) lim =0
(x,y)→(0,0) (x − 1)2 + y 2

x2 + y 2
(4) lim =0
(x,y)→(0,0) |x| + |y|
xy
Exerciţiul 3.14 Să se demonstreze că funcţia f (x, y) = nu are
x2 + y2
limită ı̂n punctul (0, 0).

Exerciţiul 3.15 Să se studieze dacă următoarele funcţii au limită ı̂n

origine:
x2 y
(1) f (x, y) = 4
x + y2
x2 − y 2
(2) f (x, y) =
x2 + y 2
x2 + yz
(3) f (x, y, z) =
x2 + y 2 + z 2
sin(x2 + y 2 )
(4) f (x, y, z) = (2x + y)
x2 + y 2
Exerciţiul 3.16 Să se studieze continuitatea funcţiilor:
(1) 

 x3 y 2
 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2 (1)



0, (x, y) = (0, 0)
(2) 
 2xy 2

 3 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = (x2 + y 2 ) 2 (2)



0, (x, y) = (0, 0)

19
 (3) 

 1 − cos(x3 + y 3 )
 , (x, y) 6= (0, 0)
(x2 + y 2 )2
f (x, y) = (3)



0, (x, y) = (0, 0)

(4)  µ ¶

 2 x2
 y ln 1 + 2 , y 6= 0
y
f (x, y) = (4)



0, y=0

(5) 

 1 1
 e x−y , x 6= y
x−y
f (x, y) = (5)


 0, (x, y) = (0, 0)

(6)  µ ¶

 1
 (x + y) cos , x 6= 0
x
f (x, y) = (6)



0, x=0

Exerciţiul 3.17 Să se studieze continuitatea uniformă a funcţiilor următoare

pe mulţimile indicate:
x
(1) f (x) = , x ∈ [0, +∞ )
1+x
x
(2) f (x) = , x ∈ (−1, +∞)
1+x
(3) f (x) = sin(x2 ), x ∈ R

Exerciţiul 3.18 Să se arate că funcţia f (x) = x5 − 2x − 1 se anulează

cel puţin o dată ı̂ntre x = 1 şi x = 2.

20
4 Funcţii diferenţiabile. Extreme locale
4.1 Să se calculeze derivatele parţiale ale funcţiei f ı̂n
x0
(1) Pentru a calcula derivata parţială ı̂n raport cu xi , se consideră constante
toate celelalte variabile şi se derivează f ca şi cum xi ar fi singura
variabilă. Se folosesc regulile de derivare cunoscute.

(2) Se foloseşte definiţia.

4.2 Să se demonstreze că funcţia f (x) = . . . este diferenţiabilă

pe A şi să se scrie diferenţiala sa
(1) Dacă f : A ⊂ R → R se arată că f este derivabilă pe A şi df : A →
L(R, R) este dată de dfx (h) = f 0 (x) · h;

(2) Dacă f : A ⊂ R → Rm se arată că toate componentele lui f sunt

derivabile pe A. În acest caz df : A → L(R, Rm ) este dacă de dfx (h) =
(f10 (x), f20 (x), . . . , fm
0
(x)) · h;

(3) Dacă f : A ⊂ Rp → R se calculează derivatele parţiale pentru fiecare

punct din A :

(4) Dacă ele sunt funcţii continue pe A, deducem că f este diferenţiabilă
pe A;

(5) Dacă există măcar o derivată parţială discontinuă ı̂n x0 ∈ A, atunci

diferenţiabilitatea se studiază astfel:
∂f ∂f ∂f
(6) Se consideră funcţia liniară Lx0 (h) = (x0 ) · h1 + (x0 ) · h2 + . . . + (x0 ) · hp
∂x1 ∂x2 ∂xp
unde h = (h1 , h2 , . . . , hp ).
|f (x0 + h) − f (x0 ) − Lx0 (h)|
(7) Se determină raportul R(h) = pentru
||h||
orice h 6= ΘRp .

(8) Se studiază existenţa limitei lui R(h) ı̂n ΘRp . Dacă R(h) nu are limită
ı̂n ΘRp , sau dacă limita este nenulă, rezultă că f nu este diferenţiabilă
ı̂n x0 , iar dacă limita este 0 rezultă că f este diferenţiabilă ı̂n x0

21
 şi dfx0 = Lx0 . Dacă f este diferenţiabilă pe A, atunci: dfx0 (h) =
∂f ∂f ∂f
(x0 ) · h1 + (x0 ) · h2 + . . . + (x0 ) · hp unde h = (h1 , h2 , . . . , hp ).
∂x1 ∂x2 ∂xp
(4) Dacă f : A ⊂ Rp → Rm se demonstrează că toate componentele lui f
sunt diferenţiabile pe A. În acest caz dfx (h) = Jf (x) · h.

4.3 Să se arate că funcţia f (x) = . . . nu este diferenţiabilă

ı̂n x0 ∈ A
(1) Dacă f nu este continuă ı̂n x0 rezultă că nu este diferenţiabilă ı̂n x0
sau, dacă f e continuă ı̂n x0 , se procedează astfel:

(2) Dacă f : A ⊂ R → R se arată că f nu este derivabilă ı̂n x0 .

(3) Dacă f : A ⊂ R → Rm se arată că cel puţin una din componentele lui
f nu este derivabilă ı̂n x0 .

(4) Dacă f : A ⊂ Rp → R se arată că f nu este derivabilă parţial ı̂n raport

cu una din variabile ı̂n x0 . Daacă există toate derivatele parţiale ı̂n x0 , se
∂f ∂f ∂f
consideră funcţia Lx0 (h) = (x0 ) · h1 + (x0 ) · h2 + . . . + (x0 ) · hp
∂x1 ∂x2 ∂xp
|f (x0 + h) − f (x0 ) − Lx0 (h)|
şi se arată că raportul R(h) = nu are
||h||
limită când ||h|| → 0 sau, dacă limita există, aceasta este diferită de 0.

(5) Dacă f : A ⊂ Rp → Rm se arată că cel puţin una din componentele lui
f nu este derivabilă ı̂n x0 .

4.4 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi

ale funcţiei f : A ⊂ Rp , f (x1 , . . . , xp ) = . . .
(1) Se calculează derivatele parţiale de ordinul ı̂nâi şi apoi derivatele parţiale
ale acestora, folosind regulile de derivare uzuale sau folosind definiţia.

4.5 Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

f : D ⊂ Rp → R, f (x1 , . . . , xp ) = . . .
(1) Se determină D1 ⊂ D pe care f este de clasă C 2

22
 ∂f
(2) Se calculează D : D1 → R, j = 1, 2, . . . , p
∂xj
∂f
(3) Se rezolvă sistemul D = 0, j = 1, 2, . . . , p, obţinându-se coordo-
∂xj
natele punctelor staţionare.
∂ 2f
(4) Se calculează D : D1 → R, j = 1, 2, . . . , p
∂xi ∂xj
(5) Se scrie matricea hessiană a funcţiei f ı̂n fiecare punct staţionar.
(6) Cu ajutorul valorilor proprii sau a minorilor principali decidem dacă
un asemenea punct este sau nu extrem local pentru f.
(7) Pentru punctele care se află ı̂n D\D1 se studiază direct semnul creşterii
f (x) − f (x0 ) şi se decide dacă punctul este de extrem local folosind
definiţia.

Exerciţiul 4.1 Să se demonstreze că funcţia f : R → R


 sin2 (x), x < 0
f (x) = (7)
 2
x, x≥0
este diferenţiabilă pe R şi să se determine diferenţiala sa.
Exerciţiul 4.2 Să se demonstreze că funcţia f : R2 → R, f (x, y) =
x3 + xy 2 este diferenţiabilă pe R2 şi să se determine diferenţiala sa.

Exerciţiul 4.3 Să se demonstreze că funcţia f : R2 → R3 , f (x, y) =

(xy, y sin(x), x + y) este diferenţiabilă pe R2 şi să se determine diferenţiala
sa.

Exerciţiul 4.4 Să se demonstreze că funcţia f : R → R

 µ ¶

 1
 x sin , x 6= 0
x
f (x) = (8)



0, x=0
este diferenţiabilă pe R şi să se determine diferenţiala sa.

23
 Exerciţiul 4.5 Să se demonstreze că funcţia f : R2 → R

 xy
 p 2
 , (x, y) 6= (0, 0)
x + y2
f (x) = (9)


 0, (x, y) = (0, 0)

nu este diferenţiabilă ı̂n (0, 0).

Exerciţiul 4.6 Fie f : R2 → R2



 x2 − y 2
 xy 2 2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x + y (10)



0, (x, y) = (0, 0).

∂ 2f ∂ 2f
Demonstraţi că (0, 0) 6= (0, 0).
∂x∂y ∂y∂x
Exerciţiul 4.7 Să se determine punctele de extrem local pentru funcţia
f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z.

Exerciţiul 4.7 Să se demonstreze că originea este punct de minim global
pentru funcţia f : R2 → R,
 µ 2
¶

 2 x
 y ln 1 + 2 , y 6= 0
y
f (x, y) = (11)



0, y = 0.

Exerciţiul 4.8 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi ale

următoarelor funcţii, precizând şi domeniul lor de definiţie:

(1) f (x, y) = x2 + y 2 − 3xy

x−y
(2) f (x, y) =
x+y
³ p ´
(3) f (x, y) = ln x + x2 + y 2

24
 Ã !
1
(4) f (x, y) = sin p
x2 + y 2

(5) 

 xy 2
 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2 (12)



0, (x, y) = (0, 0).

Exerciţiul 4.9 Demonstraţi că funcţia z(x, y) = y · Φ(x2 − y 2 ) verifică

1 ∂z 1 ∂z z
ecuaţia · + · = 2 unde Φ este o funcţie de clasă C 1 pe R.
x ∂x y ∂y y
³y´
Exerciţiul 4.10 Demonstraţi că funcţia z(x, y) = xy + x · Φ( verifică
x
∂z ∂z
ecuaţia x · +y· = xy + z unde Φ este o funcţie de clasă C 1 pe R.
∂x ∂y
Exerciţiul 4.11 Demonstraţi că funcţia f : R2 → R, f (x, y) = sin(xy 2 )
este diferenţiabilă pe R2 şi să se calculeze diferenţiala sa.

∂ 2z ∂ 2z
Exerciţiul 4.12 Să se calculeze şi dacă z(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 −
∂x2 ∂y 2
y 2 , xy) unde f este o funcţie de clasă C 2 pe R3 .

Exerciţiul 4.13 Să se determine extremele locale ale următoarelor funcţii:

(1) f (x) = x3 − 3x + 2;
µ ¶
1−x
(2) f (x) = arctan ;
1+x
1 − x + x2
(3) f (x) = ;
1 + x − x2
(4) f (x, y) = x3 + y 3 − 3xy;

(5) f (x, y) = x3 + 8y 3 − 6xy + 1;

(6) f (x, y) = 2x3 − xy 2 + 5x2 + y 2 ;

25
 (7) f (x, y) = xy 2 ex−y ;

5 Funcţii implicite. Extreme condiţionate

5.1 Să se determine y 0 si y 00 dacă y = y(x) este o funcţie
definită implicit de ecuaţia F (x, y) = 0
(1) Teorema 1 Fie ecuaţia F (x, y) = 0 unde F : D → R este o funcţie
dată, definită pe mulţimea deschisă D ⊆ R2 . Fie (x0 , y0 ) ∈ D. Dacă
sunt ı̂ndeplinite condiţiile:

(1) F (x0 , y0 ) = 0;
(2) F este de clasă C 1 pe o vecinătate a punctului (x0 , y0 );
∂F
(3) (x0 , y0 ) 6= 0,
∂y
atunci

(1) Există U ∈ V(x0 ), V ∈ V(y0 ) şi o explicitare unica f : U → V (ı̂n

raport cu y) a ecuaţiei F (x, y) = 0 astfel ı̂ncât f (x0 ) = y0 ;
(2) Explicitarea f este de clasă C 1 pe U şi pentru orice x ∈ U,
∂F
(x, f (x))
f (x) = − ∂x .
∂F
(x, f (x))
∂y
(2) Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile teoremei precedente, se aplică formula
∂F
(x, f (x))
y 0 (x) = − ∂x .
∂F
(x, f (x))
∂y
(3) Se calculează y 00 folosind regula de derivare a câtului şi regula de derivare
a funcţiilor compuse.

26
5.2 Să se determine derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi
şi doi ale funcţiei z = z(x, y) definită implicit de
ecuaţia dată F (x, y, z) = 0
Teorema 2 Fie ecuaţia F (x, y) = 0 unde F : D → R este o funcţie dată,
definită pe mulţimea deschisă D ⊆ Rp+1 . Fie (x0 , y0 ) = (x01 , x02 , . . . , x0p ; y0 ) ∈
D. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(1) F (x0 , y0 ) = 0;
(2) F este de clasă C 1 pe o vecinătate a punctului (x0 , y0 );
∂F
(3) (x0 , y0 ) 6= 0,
∂y
atunci
(1) Există U ∈ V(x0 ), V ∈ V(y0 ) şi o explicitare unica f : U → V (ı̂n
raport cu y) a ecuaţiei F (x, y) = 0 astfel ı̂ncât f (x0 ) = y0 ;
(2) Explicitarea f este de clasă C 1 pe U şi pentru orice x ∈ U, şi orice
j = 1, 2, . . . , p avem:
∂F
(x, f (x))
∂f ∂xj
(x) = − .
∂xj ∂F
(x, f (x))
∂y
(1) Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile Teoremei 2, se aplică formulele
∂F
∂z (x, y, z(x, y))
(x, y) = − ∂x ,
∂x ∂F
(x, y, z(x, y))
∂z
∂F
(x, y, z(x, y))
∂z ∂y
(x, y) = − ,
∂y ∂F
(x, y, z(x, y))
∂z
∂ 2z ∂ 2z ∂2z
(2) Se calculează , , folosind regula de derivare a funcţiilor
∂x2 ∂x∂y ∂z 2
compuse. Dacă F este de clasă C 2 atunci z este de clasă C 2 şi deci
∂ 2z ∂2z
= .
∂x∂y ∂y∂x

27
5.3 Să se determine extremele unei funcţii y = y(x)
definită implicit de ecuaţia dată F (x, y) = 0
(1) Se studiază aplicabilitatea Teoremei 1

(2) Se pune condiţia necesară y 0 (x) = 0, care este echivalentă cu



 F (x, y) = 0





 ∂F
(x, y) = 0 (13)
 ∂x





 ∂F
 (x, y) 6= 0.
∂y
Se obţin astfel punctele critice.

(3) Se află semnul lui y 00 ı̂n fiecare punct critic şi se precizează ce fel de
extrem este.

5.4 Să se determine extremele unei funcţii z = z(x, y)

definită implicit de ecuaţia dată F (x, y, z) = 0
(1) Se studiază aplicabilitatea Teoremei 2.

(2) Se determină punctele critice rezolvând sistemul



 F (x, y) = 0





 ∂z
=0 (14)
 ∂x





 ∂z
 = 0.
∂y

28
 care este echivalent cu

 F (x, y, z) = 0







 ∂F

 (x, y, z) = 0

 ∂x
(15)

 ∂F

 (x, y, z) = 0

 ∂y






 ∂F (x, y, z) 6= 0.
∂z
¯ 2 ¯
¯ ∂ z ∂ 2
z ¯
¯ ¯
¯ ∂x2 ∂x∂y ¯
¯ ¯
(3) Se reţin punctele critice x0 , y0 ı̂n care ∆2 = ¯¯ ¯ este pozi-
¯
¯ ∂ z2
∂ 2
z ¯
¯ ¯
¯ ∂x∂y ∂y 2 ¯
tiv. Aceste sunt puncte de extrem. Pentru acestea se determină semnul
∂ 2z ∂ 2z
lui . Dacă (x0 , y0 ) > 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de minim iar
∂x2 ∂x2
2
∂ z
dacă (x0 , y0 ) < 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de maxim.
∂x2
Teorema 3 Fie f (x, y) de clasă C 3 ı̂ntr-o mulţime deschisă U ∈ R2 . Un
punct (x0 , y0 ) este un minim local (strict) a lui f dacă se satisfac următoarele
trei condiţii:
∂f ∂f
(1) (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = 0;
∂x ∂y
∂2f
(2) (x0 , y0 ) > 0;
∂x2
µ 2 ¶ µ 2 ¶ µ 2 ¶2
∂ f ∂ f ∂ f
(3) D = 2
(x0 , y0 ) 2
− > 0.
∂x ∂y ∂x∂y
Dacă in (2) avem < 0 ı̂n loc de > 0, fără a schimba condiţia (3), avem un
maxim local (strict).

29
Teorema 4 (Teorema multiplicatorului lui Lagrange) Fie f : U ⊂ Rn →
R şi g : U ⊂ Rn → R funcţii ”suave” date. Fie x0 ∈ U şi g(x0 ) = c şi fie
S mulţimea de nivel pentru g cu valoarea c (aceasta este mulţimea punctelor
x ∈ Rn cu g(x) = c). Să presupunem că ∇g(x0 ) 6= 0. Dacă f |S reprezintă
”f restrânsă la S”, are un maxim sau un minim ı̂n S, ı̂n x0 , atunci există
un număr real λ asfel ı̂ncât ∇f (x0 ) = λ∇g(x0 ).

Exerciţiul 5.1 Să se determine y 0 şi y 00 dacă y = y(x) este o funcţie

definită implicit de ecuaţia (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y 2 ) + 1 = 0.

Exerciţiul 5.2 Să se determine derivatele de ordinul ı̂ntâi şi al doilea ale
unei funcţii z definită implicit de ecuaţia x2 − 2y 2 + 3z 2 − yz + y = 0.

∂ 2z
Exerciţiul 5.3 Să se calculeze (1, −2) dacă z este definită implicit
∂x∂y
de ecuaţia x2 + 2y 2 + 3z 2 + xy − z − 9 = 0 şi de condiţia z(1, −2) = 1.

Exerciţiul 5.4 Să se determine extremele unei funcţii implicite y = y(x)

definită de ecuaţia x3 + 8y 3 − 6xy = 0.

Exerciţiul 5.5 Fie f : R2 → R definită prin f (x, y) = x2 − y 2 , şi fie S

circumferinţa de rază 1, cu centrul in origine. Să se găsească extremul lui f |S.

Exerciţiul 5.6 Să se determine inf f (A) şi sup f (A) dacă f : R2 → R
este f (x, y) = 5x2 + 3xy + y 2 şi A = {(x, y) ∈ R : x2 + y 2 ≤ 1}.

Exerciţiul 5.7 Să se determine y 0 şi y 00 dacă y = y(x) este funcţia definită
implicit de ecuaţia y 5 + x2 y 3 + x2 + y = 0 ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).
∂z ∂z
Exerciţiul 5.8 Să se determine şi dacă z = z(x, y) este funcţia
∂x ∂y µ ¶
2 2 2 1 1 1
definită de ecuaţia x y + 3z − 1 = 0 şi punctul , ,√ .
2 2 12

30
6 Integrală simplă. Integrală cu parametru
6.1 Să se demonstreze u̧a funcţia f : [a, b] → R este
integrabilă pe [a, b]
(1) Se arată c ua f este monotonă;

(2) Se arată c ua f are un număr finit de puncte de dicontinuitate;

(3) Se arată c ua f este continuă;

(4) Se utilizează (mai rar) criteriul lui Darboux;

6.2 Să se demonstreze u̧a funcţia f : [a, b] → R nu este

integrabilă pe [a, b]
(1) Se arată c ua f este mărginită sau

(2) Se arată c ua există două şiruri de sume de Riemann cu limite diferite

sau

(3) Se arată (mai rar) că f nu satisface condiţia din criteriul lui Darboux;

6.3 Folosind integrala simplă, să se calculeze limita

şirului an = . . . , n ∈ N∗
(1) Se precizează o funcţie f : [a, b] → R, o diviziune dn a intervalului
[a, b] şi un sistem ξ de puncte intermediare astfel ı̂ncât an = σn (dn , ξ)
este suma Riemann asociată, de obicei dn se consideră astfel ı̂ncât:
b−a
xi − xi−1 = , i = 1, 2, . . . , n iar sistemul ξ se obţine punând ξi =
n
xi−1 sau ξi = xi , i = 1, 2, . . . , n

(2) Se demonstrează că f este integrabilă pe [a, b] (arătându-se că este

monotonă, sau că este continuă);
Z b
(3) Utilizând noţiunea de funcţie integrabilă, se deduce că lim = f (x)dx
n→∞ a

31
6.4 Să se demonstreze că f : I → R are primitive
(1) Se arată că f este continuă;

(2) Se construieşte o funcţie F : I → R pentru care se arată că F 0 (x) =

f (x), ∀x ∈ I;

6.5 Să se demonstreze că f : I → R nu are primitive

(1) Se arată că f nu are proprietatea lui Darboux;

(2) Se presupune că f are primitive şi se găseşte forma generală F (x, c) uti-
lizând funcţii elementare, pe subintervale şi continuitatea primitivelor;

(3) Se arată că există x0 ∈ I ı̂ncât F nu este derivabilă in x0 sau F 0 (x0 ) 6=

f (x0 ).

6.6 Să se demonstreze că f : [a, b] → R este integrabilă

pe [a, b] dar nu are primitive pe [a, b]
(1) Se arată că f este monotonă şi că nu are proprietatea lui Darboux.

6.7 Să se demonstreze că f : [a, b] → R are primitive pe

[a, b] dar nu este integrabilă pe [a, b]
(1) Se construieşte o funcţie F : [a, b] → R astfel ı̂ncât F 0 (x) = f (x), ∀x ∈
[a, b]

(2) Se arată că f nu este mărginită

Z b Z b
6.8 Să se demonstreze că f (x)dx ≤ g(x)dx
a a
(1) Se arată că f (x) ≤ g(x), ∀x ∈ [a, b] şi se foloseşte proprietatea de
monotonie a integralei

32
 Z b
6.9 Să se demonstreze că A ≤ f (x)dx ≤ B
a
(1) Se determină M = supx∈[a,b] f (x) şi m = inf x∈[a,b] f (x)
Rb
(2) Se ţine seama de inegalitatea evidentă m(b−a) ≤ a
f (x)dx ≤ M (b−a);

(3) Se arată că A ≤ m(b − a) şi că M (b − a) ≤ B

Z b
6.10 Să se calculeze f (x)dx
a
(1) Se determină o primitivă a funcţiei f pe intervalul [a, b];
Z b
(2) Se aplică formula lui Leibniz-Newton: f (x)dx = F (b) − F (a)
a

6.11 Să se determine aria domeniului D ⊂ R, mărginit

de graficul funcţiei f : [a, b] → R, f (x) = . . ., axa
Ox şi dreptele x = a şi x = b
Z b
(1) Se aplică formula a(D) = |f (x)|dx.
a

6.12 Să se determine volumul corpului Ω ⊂ R3 , obţinut

prin rotirea graficul funcţiei f : [a, b] → R, f (x) =
. . ., ı̂n jurul axei Ox
Z b
(1) Se aplică formula v(Ω) = π f 2 (x)dx.
a

6.13 Să se determine lungimea graficului funcţiei f :

[a, b] → R, f (x) = . . .
Z bp
(1) Se aplică formula l(γ) = f 02 (x)dx.
a

33
6.14 Fie A ⊂ R, J = [a, b], f : [a, b] × J → R, şi f : A → R,
Z b
F (x) = f (x, t)dt. Să se arate că F este derivabilă
a
pe A şi să se determine derivatele ei
(1) Se arată că f este continuă pe A × J;
∂f
(2) Se calculează ;
∂x
∂f
(3) Se arată că este continuă pe A × J;
∂x
Z b
0 ∂f
(4) Se aplică formula F (x) = (x, t)dt pentru orice x ∈ A.
a ∂x

6.15 Utilizând
Z b integralele cu parametru, să se calculeze
g(t)dt.
a
(1) Se cauttă o funcţie f (x, t), x ∈ A, t ∈ [a, b], asfel ı̂ncât g(t) = f (x0 , t), x0 ∈
A cunoscut;
Z b
(2) Se determină F (x) = f (x, t)dt şi apoi se ı̂nlocuieşte x cu x0 , obţinându-
a
se valoarea integralei cerute
∂f
(3) Se arată că este continuă pe A × J;
∂x
Z b
0 ∂f
(4) Se aplică formula F (x) = (x, t)dt pentru orice x ∈ A.
a ∂x

Exerciţiul 6.1 Să se demonstreze că funcţiile următoare sunt integrabile

pe intervalele de definiţie precizate:
(1) f : [0, 1] → R,  · ¸

 1

 0, x ∈ 0,
 3
f (x) = µ ¸ (16)

 1


 1, x ∈ ,1
3

34
 (2) f : [0, 1] → R, 

 1
 1, x = 3

f (x) = (17)

 1

 0, x 6=
3
(3) f : [0, 1] → R, 
 sin(x)
 , x 6= 0
f (x) = x (18)


1, x=0
Exerciţiul 6.2 Să se demonstreze că funcţia următoare nu este integrabilă
pe intervalul de definiţie precizat: f : [0, 1] → R,


 2 1 ∗
 x , x 6= n , n ∈ N

f (x) = (19)

 1

 n, x = , n ∈ N ∗
n
Exerciţiul 6.3 Folosind integrala simplă, să se calculeze
1
lim p+1 (1p + 2p + . . . + np ), p > 0.
n→∞ n

Exerciţiul 6.4 Să se arate că funcţia următoare admite primitivă:

 µ ¶

 − 12 1
 e x · sin , x 6= 0
x
f : R → R, f (x) = (20)



0, x=0
Exerciţiul 6.5 Să se arate că funcţiile următoare nu admit primitive pe
R:
(1) 

 1, x > 0



f : R → R, f (x) = 0, x = 0 (21)





−1, x < 0

35
 (2) 
 x, x ∈ Q
f : R → R, f (x) = (22)
 3
x , x ∈ R\Q

Exerciţiul 6.6 Să se arate că funcţia următoare admite primitive pe

[0, 1], dar nu este integrabilă pe acest interval:
 µ ¶ µ ¶

 1 2 1
 2x sin 2
− cos , x ∈ (0, 1 ]
x x x2
f : [0, 1] → R, f (x) = (23)



0, x=0

Z 2 Z 2
x
Exerciţiul 6.7 Să se arate că ln(1 + x)dx > .
1 1 1+x

Exerciţiul 6.8 Să se calculeze următoarele integrale:

Z 1√
(1) 4 − x2 dx
0
Z 1
2
(2) e−x dx
0
Z π
2 sin(2x)
(3) dx
0 1 + sin2 (x)
Z e
1
(4) dx
0 2 sin(x) − cos(x) + 5
Z 2 √
(5) x2 4 − x2 dx
0
Z 3
dx
(6) √ dx
2 (1 + x) x2 − 1

36
 Exerciţiul 6.10 Să se determine volumul corpului Ω ⊂ R3 obţinut prin
rotirea ı̂n jurul axei Ox a graficul funcţiei f (x) : [0, π] → R, f (x) = cos(x).

Exerciţiul 6.11 Să se determine lungimea graficul funcţiei f (x) : [0, π] →

R, f (x) = arcsin(e−x ).
Z π
2
Exerciţiul 6.12 Să se arate că funcţia F : (1, +∞) → R, F (x) = ln(x2 − sin2 (t))dt
0
este continuă pe (1, +∞).
Z π
2 1
Exerciţiul 6.13 Fie F : (−1, 1) → R, F (x) = · ln(1 + x cos(t))dt.
0 cos(t)
Să se arate că F este derivabilă pe (−1, 1) şi să se determine derivata ei.

Exerciţiul 6.14 Folosind posibilitatea de derivare ı̂n

µ raport cu parametrul,
¶
Z π
2 1 1 + x cos(t)
să se calculeze integrala: F (x) = · ln dt, x ∈
0 cos(t) 1 − x cos(t)
(−1, 1).

Exerciţiul 6.15 Să se demonstreze că funcţiile următoare sunt integrabile

pe intervalele de definiţie precizate:
(1) f : [0, 1] → R,  · ¸

 1

 sin(x), x ∈ 0,
 2
f (x) = µ ¸ (24)

 1


 1, x ∈ ,1
2
(2) f : [−1, 1] → R, 
 x, x ∈ [−1, 0]
f (x) = (25)

1 − x, (0, 1 ]
(3) f : [−1, 1] → R,  µ ¶
 1

 cos , x 6= 0
 x
f (x) = (26)


 1,

x=0
2

37
 Exerciţiul 6.16 Să se demonstreze că funcţiile următoare posedă prim-
itive pe R şi sunt integrabile pe orice interval compact:
(1) 
 sin(x)
 , x 6= 0
f (x) = x (27)


1, x=0

(2)  ¡ ¢
 x cos2 x1 , x 6= 0
f (x) = (28)

0, x = 0.
Exerciţiul 6.17 Fără a calcula integralele, să se cerceteze care dintre ele
are valoarea mai mare:
Z 1 Z 2
x2
(1) I1 = e dx, I2 = ex dx;
0 1
Z 10 Z 10
(2) I1 = arctan(x)dx, I2 = ln(1 + x2 )dx.
2 2

Exerciţiul 6.18 Să se calculeze:

Z π
2
(1) sin(x + |x|)dx;
−π
Z π
3 dx
(2)
π
4
sin(2x)
Z π
2 dx
(3)
π
4
sin3 (x)
Z 3
(4) max(x, x2 )dx
0
Z π
2
(5) min(sin(x), cos(x))dx
0
Z 5π
4 sin(2x)
(6) 4 dx
π sin (x) + cos4 (x)

38
 Z π
4
(7) ln(1 + tan(x))dx
0
Z π
2 cos3 (x)
(8) dx
0 sin3 (x) + cos3 (x)
Z 1
ln(1 + x)
(9) dx
0 1 + x2
Z π
2 1 + sin(x) x
(10) · e dx
0 1 + cos(x)
Z π
dx
(11) dx
0 3 + 2 cos(x)
Z 3
dx
(12) √ dx
1 x x2 + 5x + 1
Z a √
(13) ax − x2 dx
1

Exerciţiul 6.19 Să se determine aria domeniului mărginit de:

¯ ¯
¯x − 1¯
¯
(1) f (x) = ¯ ¯, axa Ox, x = 0, x = 2;
x + 1¯
cos(x) 3π
(2) f (x) = , axa Ox, x = 0, x = ;
1 + cos(x) 4
Exerciţiul 6.20 Să se determine volumul corpului Ω ⊂ R3 obţinut prin
rotirea ı̂n jurul axei Ox a graficul funcţiei f (x) : [1, e] → R, f (x) = x ln(x).
3
Exerciţiul 6.21 Să se determine lungimea graficul funcţiei f (x) : [0, 4] → R, f (x) = x 2 .

39
7 Integrală improprie
Z b
7.1 Să se studieze natura integralei improprii f (x)dx
a
şi să se determine valoarea sa ı̂n caz de convergenţă
În problemele din această categorie se poate determina o primitivă a funcţiei
f cu metode elementare şi se poate sudia efectiv existenţa limitei din formula
Leibniz-Newton. Pentru rezolvare, se procedează astfel:

(1) Se verifică dacă funcţia f este integrabilă pe orice interval compact

inclus ı̂n [α, β ) ;

(2) Se determină o primitivă F a funcţiei f pe intervalul [α, β ) ;

(3) Se studiază existenţa limitei lim F (x);

x→β

(4) În cazul limitei finite, cu formula lui Leibniz-Newton se află valoarea
integralei;

(5) În unele cazuri, problema se simplifică, aplicând direct formula de in-
tegrare prin părţi sau formula schimbării de variabilă.
Z b
7.2 Să se studieze natura integralei improprii f (x)dx
a
O asemenea problemă apare ı̂n situaţia ı̂n care nu este posibil să se determine
o primitivă pentru f, şi, prin urmare, aplicarea directă a formulei Leibniz-
Newton nu este posibilă. Într-o asemenea situaţie nu se mai pretinde a se găsi
valoarea integralei ı̂n caz de convergenţă. Pentru a preciza natura integralei,
se ı̂ncearcă aplicarea unui criteriu de convergenţă convenabil.

Teorema 5 Fie a > 0 şi f : [a, +∞) → R+ o funcţie integrabilă pe orice

interval compact inclus ı̂n [a, +∞ ) . Presupunem c u exist u a λ ∈ R ı̂ncât
funcţia x → xλ f (x) are limită când x → ∞. Fie l = lim xλ f (x),
x→∞
Z ∞
(1) Dacă λ > 1 şi 0 ≤ l ≤ ∞, atunci f (x)dx este convergentă;
a

40
 Z ∞
(2) Dacă λ ≤ 1 şi 0 < l ≤ ∞, atunci f (x)dx este divergentă;
a

Teorema 6 Fie f : [a, +∞ ) → R+ o funcţie integrabilă pe orice interval

compact inclus ı̂n [a, +∞) . Presupunem c u exist u a λ ∈ R ı̂ncât funcţia
x → (b − x)λ f (x) are limită când x → b. Fie l = lim (b − x)λ f (x),
x→∞
Z ∞
(1) Dacă λ < 1 şi 0 ≤ l < inf ty, atunci f (x)dx este convergentă;
a
Z ∞
(2) Dacă λ ≥ 1 şi 0 < l ≤ ∞, atunci f (x)dx este divergentă;
a

Teorema 7 Fie a > 0 şi φ : [a, +∞) → R+ o funcţie continuă care admite
o primitivăZ mărginită pe [a, +∞) . Atunci, pentru orice λ > 0, integrala
∞
φ(x)
improprie dx este convergentă.
a xλ

Teorema 8 Fie φ : [a, +∞) → R+ o funcţie continuă care admite o prim-

itivă
Z mărginită pe [a, +∞ ) . Atunci, pentru orice λ > 0, integrala improprie
∞
(b − x)λ · φ(x)dx este convergentă.
a

(1) Dacă f are numai valori pozitive, se aplică Teorema 5 sau Teorema 6;

(2) Dacă f are numai valori negative, se aplică Teorema 5 sau Teorema 6
pentru −f ;

(3) Dacă f nu are semn constant pe intervalul de integrare, se studiază

convergenţa absolută (utilizând, după caz, Teorema 5 sau Teorema 6);

(4) Dacă integrala este absolut a convergentă, atunci ea este şi convergentă;

(5) Dacă integrala nu este absolut a convergentă, nu se poate spune nimic,

ı̂n general, despre convergenţă; ı̂n acest caz se ı̂ncearcă Teorema 7 sau
Teorema 8.

(6) Dacă integrala nu este convergentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy,
atunci ea este divergentă.

41
 Z β
7.3 Să se determine V · p · f (x)dx
α
Definiţie 1 Fie f : [a, b ) \{c} → R o funcţie nemărginită, integrabilă pe
orice
·Zinterval compact [a, c − ε]¸⊂ [a, c ) sau [c + ε, b] ⊂ (c, b ] . Dacă există
c−ε Z b Z b
lim f (x)dx + f (x)dx şi este finită, atunci integrala f (x)dx
ε→0 a c+ε a
se numeşte convergentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy iar această limită
se numeşte valoarea principală Cauchy a integralei. Se notează:
Z b ·Z c−ε Z b ¸
V ·p· f (x)dx = lim f (x)dx + f (x)dx .
a ε→0 a c+ε

Definiţie 2 Fie f : R → RZo funcţie integrabilă pe orice interval compact

b
[−b, b] ⊂ R. Dacă există lim f (x)dx şi este finită, atunci integrala impro-
b→∞ −b
Z ∞
prie f (x)dx se numeşte convergentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy.
−∞
Se notează: Z Z
∞ b
V ·p· f (x)dx = lim f (x)dx.
−∞ b→∞ −b

(1) Se verifică dacă integrala se ı̂ncadrează ı̂n condiţiile Definiţiilor 1 sau

2.

(2) Se determină o primitivă a funcţiei f ;

Z c−ε Z beta Z b
(3) Se calculează, după caz, f (x)dx şi f (x)dx sau f (x)dx;
α c+ε −b

(4) Se studiază, după caz, existenţa ı̂n R a limitelor:

·Z c−ε Z b ¸
lim f (x)dx + f (x)dx
ε→0 a c+ε

Z b
sau lim f (x)dx.
b→∞ −b

42
7.4 Fie A ⊂ R, J = [α, β ) , β ∈ R̄ şi fA × J → R o funcţie
Z β
dată. Să se demonstreze că integrala f (x, t)dt
α
converge simplu (punctual) pe mulţimea A
(1) Se presupune x ∈ A fixat şi se aplică un criteriu de convergenţă con-
venabil ales;
(2) În unele cazuri, pentru x ∈ A fixat şi b ∈ [α, β ) , se calculează integrala
Z β
simplă f (x, t)dt;
α
Z β
(3) Se calculează apoi lim f (x, t)dt, ı̂n caz că există. Dacă limita există
b→β α
şi este finită, integrala este convergentă, iar limta este tocmai F (x);
dacă pentru un x ∈ A limita nu există, sau nu este finită,atunci inte-
grala nu este punctual convergentă pe A.

7.5 Fie A ⊂ R, J = [α, β ) , β ∈ R̄ şi fA × J → R o funcţie

Z β
dată. Să se demonstreze că integrala f (x, t)dt
α
converge uniform pe mulţimea A
Z β
(1) Dacă este posibil, se determină, pentru fiecare x ∈ A, f (x, t)dtS;
α

(2) Se obicei se ı̂ncearcă o majorare

|f (x, t)| ≤ g(t), (x, t) ∈ A × J
Z β
ı̂ncât g(t)dt să fie convergentă şi se aplică criteriul lui Weierstrass;
α

7.6 Fie A ⊂ R, J = [α, β ) , β ∈ R̄ şi fA × J → R o funcţie

Z β
dată. Fie F : A → R, F (x) = f (x, t)dt. Să se
α
demonstreze că F este continuă pe mulţimea A
(1) Se arată că f este continuă pe A × J;

43
 Z β
(2) Se arată că f (x, t)dt este uniform convergentă pe A;
α

7.7 Fie A ⊂ R, J = [α, β ) , β ∈ R̄ şi fA × J → R o funcţie

Z β
dată. Fie F : A → R, F (x) = f (x, t)dt. Să se
α
demonstreze că F este derivabilă pe mulţimea A şi
să se calculeze F
Z β
(1) Se arată că f (x, t)dt converge punctual pe A, deci funcţia F este
α
bine definită;

(2) Se arată că f este continuă pe A × J;

∂f
(3) Se calculează ;
∂x
∂f
(4) Se arată că este continuă pe A × J;
∂x
Z β
(5) Se arată că f (x, t)dt este uniform convergentă pe A;
α
Z β
0 ∂f
(6) Se obţine F (x) = (x, t).
α ∂x

Teorema 9 Fie A ⊂ R, J = [α, β ) , β ∈ R̄ şi fA × J → R o funcţie continuă

pe A × J, cu derivata
Z parţială ı̂n raport cu parametrul x continuă pe A × J.
β
Dacă integrala f (x, t)dt converge punctual pe mulţimea A către funcţia
α Z β
F : A → R iar integrala f (x, t)dt converge uniform pe A, atunci F este
α
derivabilă pe A şi are loc egalitatea:
Z β
∂f
(x, t)dt
α ∂x

pentru orice x ∈ A. În plus, F 0 este continuă pe A.

44
 Z β
7.8 Utilizând Teorema 9, să se calculeze f (x, t)dt, x ∈
α
A
Z β
(1) Se arată că f (x, t)dt converge punctual pe A, deci funcţia F este
α
bine definită;
Z β
(2) Se arată că integrala f (x, t)dt converge punctual pe A;
α
Z β
(3) Se notează f (x, t)dt, x ∈ A;
α
Z β
0 ∂f
(4) Se obţine F (x) = (x, t), x ∈ A şi se calculează această inte-
α ∂x
grală.
Z β
7.9 Utilizând Teorema 9, să se calculeze h(t)dt, β ∈
α
R̄
(1) Se arată că integrala este convergentă;

(2) Se caută o funcţie f (x, t) ı̂ncât să existe x0 astfel ca h(t) = f (x0 , t), t ∈
[α, β );
Z β
(3) Se determină F (x) = f (x, t)dt;
α

(4) Se ı̂nlocuieşte x cu x0 şi se obţine:

Z β
h(t)dt = F (x0 )
α

45
7.10 Să
Z β se exprime valoarea unei integrale improprii
h(t)dt convergente, cu ajutorul funcţiei Γ sau
α
ale funcţiei B
(1) Se utilizează o schimbare de variabilă convenabilă t = φ(s) ı̂ncât h(φ(s))·
φ0 (s) = sx0 ·e−s (pentru un anume x0 > 0), lim φ(s) = α, lim φ(s) = β.
s→0 s→∞
În acest caz se obţine;
Z β
h(t)dt = Γ(x0 );
α

(2) Se utilizează o schimbare de variabilă convenabilă t = φ(s) ı̂ncât h(φ(s))·

φ0 (s) = sx0 −1 · (1 − s)y0 −1 (pentru anume x0 > 0, y0 > 0), lim φ(s) = α,
s→0
lim φ(s) = β. În acest caz se obţine;
s→1
Z β
h(t)dt = B(x0 , y0 );
α

Exerciţiul 7.1 Să se studieze natura următoarelor integrale improprii:

Z ∞
cos(x)
(1) dx
1 x3
Z b
dx
(2) p
a (x − a)(b − x)
Z 1
(3) ln2 (x)dx
0
Z ∞
dx
(4)
2 x ln(x)
Z 1 µ ¶
1 1
(5) cos dx
0 x x
Z ∞
x2
(6) ¡ ¢ dx
1 3 + x1

46
 Exerciţiul 7.2 Să se studieze natura următoarelor integrale improprii şi
să se determine valorile acestora ı̂n caz de convergenţă:

Z 1
dx
(1) √
−1 1 − x2
Z 1 √
arcsin ( x)
(2) p dx
0 x(1 − x)
Z ∞ µ ¶
1 1
(3) 2
sin dx
3
π
x x
Z ∞
(4) cos(x)dx
0
Z π
2
Exerciţiul 7.3 Să se calculeze ln(sin(x))dx (integrala lui Euler).
0
Z π
3
Exerciţiul 7.4 Să se demonstreze că integrala cot(x)dx este diver-
− π4
gentă, dar converge ı̂n sensul valorii principale Cauchy.

Exerciţiul 7.5 Fie f : (0, +∞) × (0, +∞) × (0, 1) → (0, +∞) funcţia
definită Zprin f (x, y, t) = tx−1 (1 − t)y−1 . Să se demonstreze că integrala
1
Γ(x) = f (x, y, t)dt converge simplu (punctual) pe (0, +∞) × (0, +∞).
0
Funcţia Γ este cunoscută sub numele de funcţia ”gama” a lui Euler.

Observaţie 1 Se poate defini integrala improprie cu doi parametrii, B :

(0, +∞) × (0, +∞) → (0, +∞) prin
Z 1
B(x, y) = tx−1 (1 − t)y−1 dt
0

cunoscută sub numele de funcţia ”beta” a lui Euler.

Z ∞
xdt
Exerciţiul 7.6 Să se demonstreze că integrala , x ∈ R con-
0 1 + t2 x2
verge simplu (punctual) dar nu converge uniform pe R.

47
 Exerciţiul 7.7 Să se demonstreze
Z ∞ că funţia Γ : (0, +∞) × (0, +∞) →
(0, +∞) definită prin Γ(x) = tx−1 e−t dt este derivabilă pe (0, +∞) şi
0
Z ∞
Γ(x) = tx−1 e−t ln(t)dt.
0

Exerciţiul 7.8 Folosind funcţiile ”beta” şi ”gama”. să se calculeze:

Z 1
(1) xp−1 (1 − xm )q−1 dx, p, q, m > 0.
0
Z ∞
q
(2) xp e−x dx, p > −1, q > 0.
0

Exerciţiul 7.9 Să se studieze natura urmă torelor integrale improprii şi
să se calculeze valorile acestora ı̂n caz de convergenţă:
Z ∞
(1) e−ax cos(bx)dx, a > 0, b ∈ R;
0
Z 3 µ ¶
π 1 1
(2) sin dx;
0 x2 x
Z ∞
dx
(3)
−∞ x2 +x+1

Exerciţiul 7.10 Să se demonstreze că urmt̆orele integrale improprii sunt

convergenţe şi să se detrmine valorile acestora:
Z 1
(1) ln(x)dx;
0
Z ∞
dx
(2) .
−∞ x2 +1

Exerciţiul 7.11 Să se calculeze:

Z ∞
dx
(1) V · p · 2
dx;
−∞ x + 9

48
 Z 5
dx
(2) V · p · .
1 x−2
Z ∞ √
π −x2
−t2
Exerciţiul 7.12 Demonstraţi că cos(2xt)dt = e·e ;
0 2
Z ∞
1 − e−xt
Exerciţiul 7.13 Utiliând Teorema 9 pentru integrala cos(t)dt, x >0,
Z ∞ 0 t
1 − e−t
să se calculeze cos(t)dt.
0 t
Z ∞
Exerciţiul 7.14 Fie Γ : (0, +∞)×(0, +∞) → (0, +∞) definită prin Γ(x) = tx−1 e−t dt.
0
Demonstraţi că Γ(x + 1) = xΓ(x), ∀x > 0, şi deduceţi că Γ(n + 1) = n!, ∀n ∈
N.

Exerciţiul 7.15 Folosind funcţiile ”beta” şi ”gama”, să se calculeze

Z ∞
(1) xp lnq (x)dx, p, q > −1;
1
Z π
2
(2) sinp (x) cosq (x)dx, p, q > −1;
1

8 Integrală curbilinie de primul tip

Z
8.1 Să se calculeze F (x, y, z)dl
γ
(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale lui γ :


 x = f (t)



y = g(t) (29)





z = h(t), t ∈ [a, b]

(2) Dacă γ este o curbă din R2 dată prin ecuaţia implicită F (x, y) = 0,
se poate ı̂ncerca folosirea coordonatelor polare astfel: ı̂nlocuind x =

49
 r cos(θ), y = r sin(θ) ı̂n ecuaţia F (x, y) = 0, se obţine o relaţie ce
evidenţiază legătura ı̂ntre raza polară r şi unghiul polar θ. Rezilvând
ecuaţia obţinutăse obţine r = r(θ), cu θ ∈ [a, b] ⊂ [0, 2π] şi deci

 x = r cos(θ)
(30)

y = r sin(θ), θ ∈ [a, b]

, care reprezintă ecuaţiile parametrice ale curbei. ı̂n unele probleme se

precizează direct legătura ı̂ntre r şi θ şi de aici se obţin, ca mai ı̂nainte,
ecuaţiile parametrice.

(3) Se transformă integrala curbilinie ı̂n integrala definită prin formula

Z Z b p
F (x, y, z)gl = F (f (t), g(t), h(t)) [f 0 (t)]2 + [g 0 (t)]2 + [h0 (t)]2 )dt
γ a

(4) Se calculează integrala definită.

8.2 Să se calculeze lungimea curbei γ dată de acuaţiile...

(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale curbei;
Z
(2) Se scrie lungimea conform formulei lγ = dl;
γ

(3) Se calculează integrala curbilinie rezultată.

8.3 Să se calculeze masa firului de material care este

imaginea curbei de ecuaţii..., dacă densitatea ı̂n
fiecare punct este ρ(x, y, z) = . . .
(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale curbei;
Z
(2) Se aplică formula m = ρ(x, y, z)dl;
γ

(3) Se calculează integrala curbilinie rezultată.

50
8.4 Să se determine coordonatele centrului de greu-
tate al firului material care este imaginea curbei
de ecuaţii..., dacă densitatea sa ı̂n fiecare punct
este ρ(x, y, z) = ...
(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale curbei;
(2) Se aplică formula
R R R
γ
xρ(x, y, z)dl γ
yρ(x, y, z)dl γ
zρ(x, y, z)dl
xG = R ; yG = R ; zG = R ;
γ
ρ(x, y, z)dl γ
ρ(x, y, z)dl γ
ρ(x, y, z)dl

(3) Se calculează integrala curbilinie rezultată.

8.5 Să se determine momentul de inerţie ı̂n raport cu

axa Ox (sau Oy sau Oz) al firului material care este
imaginea curbei de ecuaţii..., dacă densitatea sa ı̂n
fiecare punct este ρ(x, y, z) = ...
(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale curbei;
(2) Se aplică formula
Z
Ix = (y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dl
γ
Z
Iy = (x2 + z 2 )ρ(x, y, z)dl
γ
Z
Iz = (x2 + y 2 )ρ(x, y, z)dl
γ

(3) Se calculează integrala curbilinie rezultată.

8.6 Să se determine atracţia exercitată asupra punc-

tului material M (x0 , y0 , z0 ) unde se află masa m0 de
către firul material,..., având densitatea ı̂n fiecare
punct ρ(x, y, z) = ...
(1) Se scriu ecuaţiile parametrice ale curbei;

51
 (2) Se aplică formula
Z
(x − x0 )ρ(x, y, z)
Fx = km0 3 dl
γ [(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 ] 2
Z
(y − y0 )ρ(x, y, z)
Fx = km0 3 dl
γ [(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 ] 2
Z
(z − z0 )ρ(x, y, z)
Fx = km0 3 dl
γ [(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 ] 2
(3) Se calculează integrala curbilinie rezultată.
Z
Exerciţiul 8.1 Să se calculeze xydl, unde γ este dată de x = t,
γ
y = 2 − t, t ∈ [0, 2]

Z
Exerciţiul 8.2 Să se calculeze xydl, unde γ este dată de y = x2 ,
γ
x ∈ [−1, 1]

Z
Exerciţiul 8.3 Să se calculeze xydl, unde γ : |x| + |y| = a, a > 0.
γ

Z
Exerciţiul 8.4 Să se calculeze I = (x + y + z)dl, unde γ este dată de
γ
x = cos(t), y = sin(t), z = t, t ∈ [0, 2π].

Z
Exerciţiul 8.5 Să se calculeze I = (x + y + z)dl, unde γ este triunghiul
γ
cu vârfurile ı̂n A(1, 0, 0), B(0, 1, 0), C(0, 0, 1).

Exerciţiul 8.6 Să se calculeze lungimea curbei γ defintă prin reprezentarea

parametrică: x = a cos(t), y = a sin(t), z = bt, t ∈ [0, 2π]

52
 Exerciţiul 8.7 Să se calculeze masa şi coordonatele centrului √ de 4greu-
5
tate al firului material care este imaginea curbei γ : x = 4t ; y = 15t ; z =
1
2t3 , t ∈ [−1, 1] dacă densitatea ı̂n punctul (x, y, z) este ρ(x, y, z) = |z|
2

Exerciţiul 8.8 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz

a primei spirale a elicei x = a cos(t), y = a sin(t), z = bt, având densitatea
constantă ρ.

Exerciţiul 8.9 Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de primul

tip:
Z
(1) xydl; γ ∈ [0, 1] → R, γ(t) = (t, 1 − t);
γ
Z
(2) (x + y 2 )dl; γ ∈ [0, π] → R2 , γ(t) = (cos(t), sin(t));
γ
Z
(3) 4x6 ydl; γ ∈ [0, 2] → R2 , γ(t) = (et , e−t );
γ
Z
(4) y 2 dl; γ ∈ [0, 2π] → R2 , γ(t) = (1 − sin(t), 1 − cos(t));
γ
Z
(5) z(x2 + y 2 )dl; γ ∈ [0, 1] → R3 , γ(t) = (t cos(t), t sin(t), t);
γ
Z
(6) (x + y 2 ) ln(z)dl; γ ∈ [0, π] → R3 , γ(t) = (et cos(t), et sin(t), et );
γ

Exerciţiul 8.10 Să se calculeze lungimile următoarelor integrale curbe:

(1) x = aekt cos(t), y = aekt sin(t), z = aekt , t ∈ [0, 1], a > 0, k > 0;
√ h π πi
(2) x = tan(t), y = cot(t), z = 2 ln(tan(t)), t ∈ − , ;
4 3
· ¸
π 3π
(3) x = t, y = ln(sin(t)), t ∈ , ;
4 4

53