Testare Dreptul comertului international.

1.

1.Notiunea si caracteristica gene. a dr. comert. international.1.1 definitia

Dreptul comerţului internaţional reprezintă un ansamblu de norme care reglementeazărelaţiile

comerciale internaţionale.
Dreptul comerțului international reprezinta ansamblul normelor care reglementeaza relațiile
comerciale international și de cooperare economica și tehnico-științifică international în care părțile
se află pe pozitie de egalitate juridica.
Importanța. Importanţa dreptului comerţului internaţional este prescrisă de următoarele circumstanţe:
- tendinţa ascendentă de globalizare, inclusiv în sfera activităţii comerciale a agenţilor economici;
- necesitatea unificării continue a practicii comerciale;
- trecerea continuă de la regimele economice închise la cele de piaţă;
- necesitatea instituirii garanţiilor suplimentare în beneficiul creditorului, întru evitarea riscului
neexecutării sau executării necorespunzătoare a prestaţiei datorate de către debitor.
Astfel, dreptul comerttului international reprezinta o oglinda a transformarilor produse la nivelul
practicii comerciale international și ca un factor de ordonare și de stimulare a acesteia.
2. explicati criteriile de definire a carac. international al rap. jur., careconsti. obiectul dr. comer. International
oţiunea de internaţionalitate se defineşte prin prezenţa elementului de e!traneitate şispecificul
operaţiunii. "aracterul internaţional este dat de e!istenţa anumitor criterii înconformitate cu specificul
operaţiunii. În conte!tul reglementării din sistemul nostrude drept, noţiunea de internaţionalitate are o
accepţiune te#nico$juridică. În acest sens,un raport commercial va fi internaţional, dacă elementul de
e!traneitate pe care îlcuprinde este de natură a$l face susceptibil de a veni în contact cu mai
multe sistemede drept. Dreptul comertului international nu utilizeaza orice element de extranietate
pentru determinarea caracterului international, dar numai acelea ce prezinta o semnificatie deosebita..
Identificarea acestora are loc datorita conventiilor internationale.
Prin prisma obiectului de relglemenatare, deosebim doua criteria de determinare a caracterului
international: Criteriul de natura subiectiva, potrivit acestuia, caracterul international este
determinat de faptul ca părtile la raportul juridic , sa aiba domiciliul, sediul in state diferite. Acest
criteriu este stipula in mai multe conventii international dar si legi interne ( Conventia Europeana de
artbitraj commercial international de la Geneva din 21.04.1961, ca conventiile de arbitraj de aplica la
solutionarea litigiilor aparute in urma operatiiilor de comert international intre personae fizice si
juridice, avind la momentul incheirii contractului residinta, sediul in state diferite.
Conventia ONU asupra contractelor de vinzare international de marfuri de la viena din 1980,
precizeaza ca se aplica contractelor de vinzare de marfuri intre comerciantii care isi au sediul in state
diferite , la fel si Conventia asupra prescriptiei in materie de vinzare internatioanala de marfuri de la

1
New York din 1974, legislatia nationala acest criteriu este prevazut in Legea cu privire la investiile in
activitatea de intrerpinzator
Criteriul de natura obiectiva. Se intilneste mai des in material transporturilo, care conform careia
se califica ca international acel raport in care punctual de plecare și cel de sosire al marfurilor se afla
pe doua state diferite, ca exemplu este Conventia de la Geneva din 1956 referitoare la contractual de
transport international de marfuri pe sosele
Alte convenţii internaţionale adoptă pentruidentificarea internaţionalităţii două criterii, adică un
criteriu principal, care estedublat de un criteriu secundar. În "onvenţia de la 6aga referitoare la
v'nzareainternaţională de bunuri mobile corporale din (*52 sunt stipulate două criterii cetrebuie
îndeplinite cumulativ: sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite, precum şimişcarea obiectelor
v'ndute, locul înc#eierii contractului sau locul predării lucruluiv'ndut.
Relatati despre obiectul DCI
Dreptul comerţului internaţional are ca obiect de reglementare rapoarte juridice decomerţ
internaţional şi de cooperare economică şi te#nico$ştiinţifică internaţionalăstabilite între particulari,
persoane fizice sau juridice, aflate pe poziţie de egalitate juridică .%ceste raporturi sunt raporturi
patrimoniale ce se stabilesc între participanţii lacircuitul mondial de valori, aflaţi pe poziţie de
egalitate juridică.Relaţiile sau raporturile sociale, ce fac obiectul de reglementare pentru
dreptulcomerţului internaţional, prezintă trei particularităţi coe!istente, ce le diferenţiază dealte
raporturi sociale, şi anume :(. prezintă caracter patrimonial9-. prezintă caracter comercial9<.
prezintă caracter internaţional.
Astefel, obiectul DCI este totatilatea raporturilor juridice patrimoniale , cu caracter de comercialitate
si internaționalitat, caractere care trebuie sa existe concomitent.

2
Raportul juridic de comerț international. Raportul juriric de drept este o relatie patrimoniala in
cadrul activitatii de comerț international, reglementata juridic, în care participanții, aflați pe pozitie
de egalitate juridical, sunt titular de drepturi și obligații, realizate, la nevoie, prin forta de
constringere.
Raportul juridic apare doar in cazul existentei urmatoarelor premise: norma juridical de comerț
international, participanții la raporturile comerciale international, existent unor împrejurări care
produc efecte juridice prin realizarea lor.
Caracteristicile:
1. Raportul juridic de DCI este un raport volitional, adica aceste i-a nastere in baza manifestarii
acordului bilateral de vointa.
2. Raportul juridic de DCI este un raport valoric, adica urmareste obtinerea unui profit, orice
comerciant in desfasurarea activitatii sale, urmareste obtinerea de profit.
3.raportul juridic DCI conține un element de extranietate deeteminat in baza celor 2 criterii 4
4. Raportul juridic de DCI este un raport obligational.
Raportul juridic de DCI, este constitutl din obiect, continut, subiect.
Continutul RJCI este ansamblul drepturilor dobîndite de subiectul activ și obligatiiilor aumate de
subiectul pasiv privind fondul de comert, întreprinderea pe care o organizează sau activitatea de
comert international, pe care urmează să o desfășpare.
Obiectul RJDCI este prestația subiectului pasiv pe care acesta o datorează subiectului active, în
vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

3
 Izvoarele DCI.
Izvorul dreptului comertului international este definit ca forma prin care continutul perceptiv al
normei de drept devine regulă de conduită, impunîndu-și ca model de urmat in relațiile comerciale
internationale.
Izvoarele DCI poate fi exprimat in sens formal si in sens material. Izvoarele formale sunt formele de
exprimare ale normelor dreptului comerrtului international, care reflectă elementele realității comeciale.
Prin natura sa, dreptul comertului international implică două categorii de izvoare: interne si
international.
Izvoare specific , care contin norme destinate reglementarii raporturilor din comertulinternational, si
izvoare nespecifice , constituite din actele normative care intereseazain primul rind alte ramuri de drept,
dar care contin si norme de drept ale comertuluiinternationa
Legea comerciala interna poate imbraca mai multe forme : coduri comerciale, codurile de comert
international, legile speciale. În RM legea comerciala interna imbraca forma legilor special, astfel ca
izvoare specifice sunt Legea cu privire la arbitrajul international, legea cu privire la investitiile in
activitatea de întreprinzator, legea cu privire la zonele economice libere, de asemenea intilnim si legi cu
reglementari generale priin care au tangente DCI precum legea cu privire la societatile pe actiuni, legea
cu privire la leasing, legea cu privire la franchising.
Izvoarele internaţionale sunt:
a) Convenţiile şi tratatele internaţionale;b) Uzanţele comerciale uniforme internaţionale.
Convenţiile internaţionale pot fi:
a) Bilaterale; b) Multilaterale.
Printre convenţiile multilaterale, putem enumera următoarele:
• Convenţia de la Viena privind vînzarea internaţională de mărfuri, din 11 aprilie 1980;
• Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă a obligaţiilor contractuale.

Conventia referitoare la contractual de transport de transport international de marfuri pe

sosele 1956

Conventia pentru recunoasterea și executarea sentintelor arbitrale straine, incheiata la New

Yor k in 1958

Conventia pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian international 1999

Si din categoria conventiilor care se formeaza nome de drept conflictual uniform sunt :

- Comventia privind legea uniforma asupra cambiilor și biletelor la ordin, 1930

- Conventia privind reglemenatarea anumitor conflicte de legi in materie de cec, 1931

4
 - Conventia international privind legea aplicabilă obligatiilor contractuale din 1980.

Conventiile bilaterale sunt: acordurile comerciale si/sau de cooperare economica international( cu

Polonia, Romania, Israel). De asemenea sunt acordurile privind promovarea și protejarea reciprica a
investiilor , conventiile de evitare a dublei impuneri, tratarele de asistenta juridical in materie civila,
familiala, penala, vamala.
Uzanțele comerciale uniforme internaţionale constituie acele reguli prin folosirea repetată a unor
clauze contractuale în armonie cu obiceiurile practicate în diverse centre comerciale şi pe care practica
comercială internațională le-a pus în valoare, instituind o anumită standardizare şi unificare a lor,
realizată prin metode diferite precum:
a) Adoptarea de condiţii uniforme cu caracter general
b) Elaborarea de contracte model cu privire la grupuri speciale de mărfuri
c) Includerea într-un contract internațional anumit a unor condiţii generale de livrare.
Exemplul cel mai elocvent sunt regulile INCOTERMS adoptate sub egida Camerei internaţionale de
Comerț din Paris. Corespunzător acestor reguli din SUA si Canada se aplica uzanțele RAFTD. Unii
autori consideră că din izvoarele internaţionale ale dreptului comerțului internațional mai fac parte de
asemenea regulamentele si directivele U.E., principiile UNIDROIT, modele de contracte internaţionale
uniforme elaborate de către Camera internaționala de Comerț din Paris sau de către Asociațiile
internaţionale de specialitate.
"Caracteristicile: (contin un elem. obiectiv si anume consti. o practica sociala
-se apli. m. multor parteneri comerciali
-sunt opera particip. la rap.j. de "72
-sunt recunoscute ca utile si nece. de parti4
-au un rol essential in facilitarea desfasurarea rap.j. de "7

5
Principiile DCI Principiul este regula de baza, idee fundamentala in procesul elaborarii
normelor juridice si al aplicarii acestora in raporturile comerciale si de cooperare
economico$stiintifica internationala.

1. Principiul libertatii comertului. Acest principiu constituie o cerinț ă, de importanț ă

covârşitoare, pentru circulaț ia nestingherită a mărfurilor, valorilor şi cunoştinț elor tehnico-ştiinț
ifice pe plan internaț ional, ceea ce impune eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ,
vamal, politic, care ar putea să încetinească derularea raporturilor juridice de drept al comerț ului
internaț ional. Pe plan mondial, acest principiu dă posibilitatea creşterii volumului schimburilor
comerciale de mărfuri, valori şi cunoştinț e tehnico-ştiinț ifice, prin eliminarea oricărui obstacol,
prin abolirea protecț ionismului, stimularea concurenț ei loiale

2. Principiul concurentei loiale.Conform acestui principiu concurenta areurmatoarele functii

garantarea desfasurarii raporturilor comerciale de piataa,facilitarea liberei circulatii a marfurilor,
capitalurilor si serviciilor,
stimularea initiativei participantilor la sc#imburile comerciale internationale"oncurenta loiala are
rolul de a fi!a un pret just al marfurilor.actul de concurenta neloiala este orice act in materie
comerciala contrar uzantelor cinstite prin folosirea unor mijloace frauduloase in vederea atragerii
si mentineriiclientelei.7n cazul importurilor unor produse comercializate la un pret inferior pe
piata internase vorbeste despre pretul de dumping. Protectia impotriva concurentei neloiale este
prevazuta de Conventia de la Paris din 1883 pentru protectia proprietatii industrial, potrivit sunt
interzise anumite practice considerate ilegale in desfasurarea activitatii de comerciant.

3. Principiul egalitatii juridice a părtilor. Fiecare parte contractanta are libertatea saactioneze
potrivit vointei sale convenind asupra modului in care sa se derulezeoperatiunea comerciala.
actele si faptele de comert se caracterizeaza prin initiative in urma carora se iaudecizii.
Raporturile de comert international care se stabilesc între comercianti personae fizice și personae
juridice – din diferite state, în calitate de dubiecti ai DCI sunt de jure gestiones, adică de pe o
pozitie de egalitate juridica una fața de alta/

4. Principiul libertatii conventiilor (contract) Acest principiu evidenț iază că raporturile juridice
de comerț internaț ional se concretizează, în cele din urmă, în contracte comerciale internaț ionale
şi titluri de valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestări indubitabile de voinț ă
juridică a părț ilor contractante, ale cărei limite sunt stabilite atât de dispoziț iile legale, aflate în
vigoare la momentul respectiv, cât şi de decizia lor.Potrivit acestui principiu, părț ile raporturilor
juridice de comerț internaț ional îşi pot alege, în mod liber partenerii şi să trateze cu aceştia

6
 clauzele contractuale, astfel încât să se concretizeze interesul lor. De asemenea, subiectele
raportului juridic pot să stabilească, prin acelaşi act de voinț ă, natura juridică, obiectul şi conț
inutul contractului de comerț internaț ional, să hotărască asupra modului de rezoluț iune sau de
reziliere a acestuia, dar fără a încălca dispoziț iile imperative în materie

5. Principiul bunei credinte. Principiul bunei-credinț e 10 Acesta acț ionează, în primul rând, în
domeniul încheierii şi derulării contractelor de comerț internaț ional şi are o importanț ă
covârşitoare. Acest principiu pretinde ca orice convenț ie trebuie să fie efectuată de către părț i cu
bona fides, iar părț ile contractante să nu recurgă la uzanț e necinstite, dând dovadă de concurenț
ă neloială. În raporturile comerciale interne şi internaț ionale, buna-credinț ă se prezumă. În cazul
în care se constată, din partea unui contractant, reaua-credinț ă, el vasuporta rigorile legii, foarte
aspre în acest sens. Conventia ONU asupra contractelor de v-c international de marfuri de la Viena
din 1980 precizeaza ca la interpretarea conventiei se va tine cont de caracterul sau international
și de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma precum si de a sigura respectful bunei-
credinte , la fel în cadrul Principiile UNiDROITS, prevede că partile trebuie sa actioneze conform
bunei credinte și loialitatoo comerciale în comertul international, iar partile nu sint în drept sa
excluda sau sa limiteze aceasta obligatie.

7
 Rolul organizaț iilor internaț ionale în promovarea comerț ului internaț ionale.
Acțiuni semnificative de promovare a comerț ului internaț ional, dar mai ales de armonizare ș i
modernizare a dreptului comerț ului internaț ional au fost realizate, în principal, de
UNCITRAL(Comisia natiunilor unite pentru Dreptul comertului international in cadrul
organismelor international specializate., Camera de Comerț Internaț ională din Paris (CCI),
Conferinț a de la Haga privind Dreptul Internaț ional Privat, Organizaț ia Statelor Americane,
Institutul Internaț ional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), Comisia economica
europeana, Comisia europena pentru dreptul European al contractelor.
Comisia Naț iunilor Unite pentru Dreptul Comerț ului Internaț ional – UNCITRAL A fost
înființ ată în anul 1966 prin Rezoluț ia Adunării Generale a O.N.U. ș i s-a evidenț iat prin adoptarea
Convenț iei de la Viena referitoare la vânzarea internaț ională de mărfuri, precum ș i armonizarea
cadrului legislativ în domeniul arbitrajului ș i al comerț ului electronic. incipalele forme de texte
adoptate de UNCITRAL9 :
Convenț iile acorduri internaț ionale (tratate) încheiate de către state state, potrivit
procedurilor din dreptul internaț ional public. Legile model sunt o serie de dispoziț ii cu caracter
normativ pe care statele le pot adopta prin încorporare în legislaț iile naț ionale. Ghidul legislativ
este un text care furnizează indicaț ii pentru elaborarea actelor normative, prin care se discută
probleme de politică generală, opț iuni pertinente ș i care recomandă soluț iile legislative optime.
Regulile contractuale sunt clauze sau reguli standard destinate a fi încorporate în contractele
comerciale. Ghidul juridic este un text care conț ine indicaț ii referitoare la redactarea
contractului.
Camera de Comerț Internaț ională din Paris . Camera de Comerț Internaț ională din Paris
(CCI) sau International Chamber of Commerce (ICC), fondată în 1919, ca persoană juridică de
drept francez, dar cu vocaț ie internaț ională prin structura ș i competenț ele sale, este o organizaț
ie neguvernamentală care are ca membri sute de mii de societăț i comerciale ș i organizaț ii de
afaceri din mai mult de 130 de ț ări. CCI are ca principale atribuț ii de a reprezenta comunitatea
oamenilor de afaceri care sunt membrii săi la nivel naț ional ș i internaț ional, de a promova
dezvoltarea comerț ului internaț ional și a investiț iilor pe baza principiului liberei concurenț e, de
a uniformiza regulile și de a codifica uzanțele aplicabile în comerț ul internaț ioanl și de a furniza o
gamă largă de sevicii pentru cercurile de afaceri.
Activitatea de uniformizare realizată de către CCI în domeniul dreptului comerț ului internaț
ional se materializează prin elaborarea de regului uniforme, clauze model (tip), contracte model,
ghiduri de redactare a contractelor etc. Dintre regulile uniforme adoptate de CCI putem menț iona
următoarele:

8
 Regulile oficiale ale CCI pentru interpretarea termenilor comerciali – INCOTERMS 2010;
Regulile uniforme al CCI privind garanț iile contractuale, 1993;
Cele mai importante contracte tip (model) adoptate de CCI sunt pentru vânzarea internaț ională,
pentru agenț ia comercială, intermedierea ocazională, frinchizing internaț ional. Dintre clauzele
model trebuie menț ionate cele privind forț a majoră – 2003 ș i hardship – 200310
Conferinț a Naț iunilor Unite pentru Comerț ș i Dezvoltare (UNCTAD). Obiectivle principale
ale UNCTAD au fost stabilite ca fiind următoarele: formularea de principii ș i recomandări
referitoare la comerț ul internaț ional; promovarea comerț ului internaț ional în vederea
accelerării dezvoltării economice a ț ărilor; adoptarea de măsuri pentru negocierea de acorduri
comerciale multilaterale; adoptarea de măsuri de armonizare a politicii ț ărilor ș i grupurilor
economice regionale, în materia comerț ului ș i dezvoltării
Institutul Internaț ional pentru Unificarea Dreptului Privat - (UNIDROIT). Vocaț ia sa este
de a armoniza ș i coordona dreptul privat al statelor ș i al grupurilor de state precum ș i de a
pregăti, în mod gradual, adoptarea de către diverse state a unor reguli uniforme de drept privat.
Printre realizările UNIDROIT, amintim: Convenț ia de la Ottawa din 1988 asupra leasing-ului
financiar internaț ional; Convenț ia de la Ottawa din 1988 asupra factoring-ului internaț ional;
Convenț ia de la Haga din 1964 asupra vânzării internaț ionale de bunuri mobile corporale;
Convenț ia de la Haga din 1964 asupra formării contractului de vânzare internaț ională de bunuri
mobile corporale ; Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaț ionale
(2010)13; Convenț ia de la Geneva din 1983 asupra Agenț iei în Vânzarea Internaț ională de
Bunuri ;
Comisia economica pentru Europa , joaca un rol important in unificarea regulilor dreptului
comertului international, sub egida careia a fost elaborate mai multe conventoi international
Princiipiile Dreptului European al Contractelor. , Comisia europeana pentru dreptul
European al contractelor , aceasta din urma incearca sa gaseasca solutii în domeniul dreptului
contractelor pentru a fluidiza functionarea pieței unice pentru consumatori si intreprinderi.

9
Subiectii DCI
Subiectii acestei grupe formeaza categoria traditional de participant. @i sunt prezentiin majoritatea
raporturilor de comert international, iar calitatea lor juridica le este datade dreptul national al tarii de
origine."ei care alcatuiesc a doua grupa sunt statele si organizatiilee internationale.7mplicarea lor in
raporturile de comert international este recenta, fiind determinate dee!tinderea arealului comertului
international si la activitatile de cooperare economicasi te#nico$ stiintifica dintre state si
natiuni.@!tinderea sferei participantilor la raporturile de comert international dincolode limitele ei
traditionale, in cadrul carora erau cuprinsi numai subiecti de dreptnational, s$a facut cu depasirea ariei
conceptului de comerciant.
.1 Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international
În general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupaordinea juridica
careia ii apartin in 2- grupe:
- subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
- subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.participantii cel mai des intilniti la raporturile
juridice de comert international sunt subiectii de drept national G persoane fizice si persoane juridice,
adica subiecte aleraporturilor juridice nu pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in
formeorganizate.>ubiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in - grupe: (.statele - organizatiilede
state cu caracter interguvernamental
1.1 Determinati subiectele de drept national,participante la raporturile juridicede
comert international.
;articipantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international suntsubiectii de drept
national G persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte aleraporturilor juridice nu pot fi decit
oamenii, fie individual, fie grupati in formeorganizate.;t desemnarea calitatii de comerciant legislatia RH
utilizeaza notiunea deantreprenor. 7n RH activitatea de antreprenor poate fi practicata sub una
dinurmatoarele forme juridice: intreprinzator individual, > ". >", >%, >RB, cooperativede productie etc.
2Caracteri#ati subiectele de drept international, participante la raporturile juridice de
comert international.
subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in - grupe: (.statele - organizatiilede state cu caracter
interguvernamental>
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte formede cooperare
economica si te#nico$stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea deorganizare a relatiilor sale
economice e!terne. >Statul e un subiect cu o pozitiedeosebita in raporturile juridice de comert
international, deoarece pe de o parteactioneaza ca putere suverana, iar pe de alta parte ca persoana
juridical putind inc#eiaacte de comert international, desi nu are calitate de comerciant.;pozitia specifica
a statului in raporturile juridice de comert international rezultadin atributiile pe care le are ca titular de
suveranitate, calitate in care legifireazastatutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza
acordurile si conventiileinternational cu celelalte state. "a putere suverana , statul actioneaza ca subiect

10
 dedrept administrative, financiar, elaboreaza politicile comerciale pe care le consideranecesare sau
instituind un regim vamal de natura sa garanteze o balanta comercialaactive printr$o ec#ilibrare a
importurilor si e!porturilor in raport cu cerintele fiecareietape de dezvoltare.%stfel statul actioneaza in
- moduri:
in raporturile pe care le inc#eie cu persoanele fiz.Ijur. straine, statul actioneaza ca putere suverana
8e!emplu: inc#eierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori decolaborare financiara cu alte state
sau cu institutii financiare monetare international.$ in unele raporturi juridice statul actioneaza ca
subiect de drept privat de iuregestiones, pe pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e
o persoana fiz.Ijur.nerezidenta 8contr. de concesiune sau de asistenta te#nica, acordurile
de investitiiindustrial sau contr. de inc#iriere de bunuri sau servicii ale proprietatii publice .

organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelorinteresate.

=rganizatiile interguvernamentale sunt subiecti de drept derivati ai ordinii juridice international. "#iar
de la constituire ele au un statut juridic propriu, care lestabileste competent si genurile de activitate ce
urmeaza sa le desfasoare pt atingereascopurilor propuse de catre statele fondatoare ale
acestora.=rganizatiileinterguvernamentale sunt entitati international lipsite de suveraniate, de
teritoriu propriu si de o populatie asupra careia sa se e!ercite atributii de putere."apacitatea juridica
a organizatiilor interguvernamentale este determinate princonventia international de constituire a lor.
u e!ista o norma juridica care sastabileasca limitele acestei capacitate. 7nsa nu se poate de afirmat ca
diferiteorganizatii interguvernamentale au capacitate juridica identical.>

societatile transnationale sunt acele societati care se fundeaza pe element fara caracter national, se
constituirealor se fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capapitalurile, ce provine de la
asociati din diferite state9 stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt
lipsite de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din
legile nationale , iar litigiile izvorite dininterpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase
din competent instituiilornationale, pt a fi date spre solutionare unor instante speciale.

elementele specific alesocietatilor transnationale:

- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.

- pot avea mai multe sedii in tari diferite$au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de
un centru unic dedecizie si control, precum si de gestiune globala.

-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza unei
strategii economice si financiare commune

.-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau tribunale
internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat

11
 Contractele comerciale.
"contractul comercial international poate fi definit ca acordul de vointa realizat intredoi sau mai multi
participanti la comertul international, subiecti de drept apartinandordinii juridice internationale, sau
subiecte de drept apartinand ordinii juridicenationale din state diferite in scopul de a crea, modifica
sau stinge raporturi juridicede comert international.
"ontractele comerciale internationale au urmatoarele caractere:
-sunt contracte cu titlu oneros
G deoarece principalul scop este obtinerea de profit. oate contractele comerciale internationale
urmaresc ca finalitate obinerea profitului.
-sunt contracte sinalagmatice
G adica creaza obligatii reciproce si interdependente,fiecare parte avind si drepturi si obligatii.$
sunt comutative
G deoarece e!istenta si intiderea prestatiilor asumate de parti suntcunoascute si determinate
sau determinabile c#iar din momentul inc#eieriicontractului.
-sunt contracte consensuale
G fiindca se considera valabil inc#eiate doar prin simpluacord de vointa al partilor
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteria nespecifice, denatura ci ila
"riteriile nespecifice:
1.dupa efectele juridice care le genereaza contracetele sunt:-constitutive
G creaza anumite drepturi subiective 8contr. de mandat, comision,depozit, transport .$
translative
G transmit drepturi reale de la un titular la altul 8contr. de v$c $
declarative
$ 8contr. de tranzactie .
2.modul de executare pot fi :
contr. cu executare instantanee- au ca obiect una sau mai mult prestatii care seindeplinesc imediat-
contr. cu executare succesiva obligatia comporta o e!ecutare in timp printr$o seriede prestatii de acelasi
fel, repetate la interval de timp regulate sau neregulate8 contr. deleasing $
contr. cu executare continua-. international de furnizare a energiei sau gazenatural .
3. dupa corelatia existenta intre ele:-principale
G nu depend de vre$un alt contract. Hajoritatea contractelor comercialeinternationale sunt
principale. –accesorii- nu au e!istenta si o valoare juridica desinestatatoare, ci depind dee!istenta
unui contract principal 8gajul, ipoteca, fidejusiunea bancara .
!.dupa obiectul obligatiei pe care le genereaza:-contracte ce dau nastere la obligatii : de a da" de a face"
de a nu face-contracte ce dau nastere la obligatii de rezultat -contracte ce dau nastere la obligatii de mijloace
Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteriile specifice DCI "riterii specifice:
1.dupa subiectii de drept ce participa la inc#eierea contractelor:- contracte inc#eiate intre subiecti de drept
apartinind ordinii juridice nationale dindiferite state.- contracte inc#eiate intre subiecte de drept apartinind ordinii
juridice internationale si subiecti de drept apartinid ordinii juridice nationale din diferite state
.2.in functie de obiect:- contracte translative de drepturi-c. de prestari servicii-c. de executare de lucraric.
de cooperare economica si te#nico-stiintifica international .in dependent de complexitatea
contractelor:-unitare-complexe!.dupa durata pt care se inc#eie:-c. inc#eiate pe scurta durata-c. de durata
medie-c. de lunga durata

12
 Legea aplicabilă.
Incheierea contractelor comerciale internaţionale întotdeauna ridică problema cunoaşterii sistemului de
drept care va cârmui contractele respective. Această problemă se datorează faptului că raporturile
juridice prin care se realizează comerţul internaţional, prin însăşi natura, structura şi scopul lor, au
caracter internaţional. Prin existenţa elementelor de extraneitate se pun „în conflict” mai multe sisteme
de drept, care se pretind competente a guverna, în totalitate sau în parte, aceste raporturi juridice. Legile
cu privire la contractele comerciale internaţionale aduc în prim plan problema determinării legii
competente să soluţioneze litigiul.
Determinarea dreptului aplicabil contractului se poate face în două moduri: subiectiv, adică prin voinţa
părţilor contractante, şi obiectiv, adică după criterii obiective de localizare a contractului în spaţiul unui
sistem de drept.
ex voluntatis este determinarea legii aplicabile contractului de comerţ internaţional prin acordul
părţilor.
Lex Volulantis conflict” aplicabile contractului lor, „aleg” un sistem de drept pe care îl consideră
mai convenabil spre a guverna totalitatea raporturilor lor juridice (electio juris sau law shopping),
respectiv formarea, efectele, executarea şi stingerea obligaţiilor contractuale. Prin folosirea clauzei
electio juris, părţile evită incertitudinile pe care le provoacă un conflict de legi datorat caracterului
internaţional al contractului [Aceste principii au fost constatate de către jurisprudenţă cu mult înainte de
a fi consacrate în diferite convenţii internaţionale, precum sunt: Convenţia de la Viena, 1980, asupra
contractelor de vânzare internaţională de mărfuri; Convenţia de la Roma, 1980, privind legea aplicabilă
obligaţiilor contractuale; Convenţia de la Haga, 1955, asupra legii aplicabile vânzărilor cu caracter
internaţional de bunuri mobile corporale; Convenţia de la Haga, 1986, privind legea aplicabilă
contractelor de vânzare internaţională de mărfuri. Exprimarea voinţei părţilor cu privire la alegerea
dreptului aplicabil are drept scop evitarea unui conflict de legi, soluţionându-l anticipat. De aceea voinţa
părţilor, astfel exprimată, îndeplineşte funcţia unei norme conflictuale, denumită lex voluntatis [4].
Această posibilitate acordată părţilor de a-şi „alege” dreptul aplicabil este, în principiu, recunoscută în
mod tradiţional şi constant de aproape toate sistemele de drept, chiar dacă în privinţa determinării
domeniului [1, p.147] ei de aplicare există divergenţe
Potrivit Regulamentului Roma 1 a Uniunii Europene, daca nu a fost desemnata legea aplicabila, ea se
determina dupa cum urmeaza:

13
 Incheierea contractului.
O partea negociatoare poate cere despagubiri in cazul in care poate cere celelillate parti compensarea
cheltuielilor suportate în baza îndreptățitei încrederi în încheiarea contractulu, dacă în urma vinovăției
acesteia contractual nu a fost încheiat.
Chiar daca tratativele pot fi întrerupte oricind fara consecinte asupra raspunderii, cu exceptia cind se
demontreaza cu certititudine culpa partenrului.
De asemenea partile pot fi trase la raspundere delcituata și in cazul nerespecterii principalelor
obligatiii:
-obligatia de informare în perioada contractuala. Negociatorii sunt obligati sa-si puna la dispoztie
reciproc toate informatiile pe care le detine și care ar putea și determinante pentru partener în luarea
hotarîrii de a încheia contractual, partea contractanta previne cealalta parte despre toate riscurile si
dezavantajele unei anumite măsuri sau act, astfel încît alegerea conduiteu de urmat să fie efectaua în
deplinca cunostinta de cauza.
-obligatia de bune-credinte-Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii . Este o
obligaţie imperativă, ceea ce presupune că părţile nu o pot înlătura sau limita. înţelesul bunei-credinţe
este dificil de determinat şi, în dreptul comparat, s-a constatat imposibilitatea furnizării unei definiţii
complete a conceptului. Mai simplă ar fi însă determinarea manifestărilor contrare bunei-credinţe şi care
trebuie astfel eliminate sau prohibite în faza precontractuală, cum ar fi: angajarea intr-o negociere
precontractuală fară intenţia reală de a încheia un contract, întreruperea intempestivă a negocierilor etc.
Exact aceeaşi este şi concepţia reţinută de legiuitor care indică exemplificativ că iniţierea sau
continuarea negocierilor fară intenţia de a încheia contractul este contrară bunei-credinţe
- obligatia de confidentialitate – presupune ca orice informative aflata comunicata trebuie sa fie
confidentiala sis a nu fie divulgata sis a nu fie utilizata in cont prorpiu.
mai putem reţine numeroase obligaţii de sorginte contractuală şi rezultate din convenţiile preparatorii,
încheiate în vederea organizării fazei precontractuale. Avem în vedere, de exemplu, obligaţia de a
negocia, de a continua negocierile, de sinceritate, de exclusivitate a negocierilor, de asistenţă, de
suportare a anumitor costuri precontractuale etc.

14
Oferta
Definiti oferta de a contracta
Conv. de la Viena- oferta- o propunere de incheiere a unui contract,adresate uneia sau
mai multor persoane determinate este o oferta daca este sufficient de precisa si
complete si denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare.
Principiile UNIDROIT – oferta - o propunere de incheiere a unui contract constituie
oferta daca e sufficient de clara si daca indica intentia ofertantului de a se fi tinut de
aceasta in cazul acceptarii.

Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta

Pt a fi considerate oferta, propunerea trebuie sa fie:
-ferma,adica sa fie facuta cu intentie de a se angaja din punct de vedere juridic;
-precisa si complete,adica sa cuprinda toti termenii si toate elementele contractului,
astfel ca printr-o simpla acceptare sa se poata incheia contractual.
-neechivoca,adica sa rezulte ca este vorba de o oferta.
-adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Conform Conventiei de la Viena
o propunere adresata unei persoane nedeterminate e considerate numai o invitatie de a
oferta ,cu exceptia cazului cind persoana ce a facut propunerea nu a indicat contrariul
1.3 Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei
revocarea ofertei reprezintă actul juridic unilateral de revenire asupra ofertei iniţiale şi
care intervine după momentul ajungerii ofertei la destinatar. în privinţa revocării sunt
necesare următoarele distincţii
Oportunitatea sau inoportunitatea revocarii ofertei necesita distinctia intre situatia in
care oferta a ajuns la destinatar si situatia cind n-a ajuns.Conform Convetiei de la
Viena o oferta produce efecte cind ajunge la destinatar. O oferta chiar daca e
irevocabila poate fi retractata daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi
moment cu oferta. Regula este ca atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar,
ofertantul o poate revoca neconditionat, adica in mod liber si fara nici o motivare , însă
o atare situatie este posibilă numai daca ofertantul transmite revocacarea ofertei printr-
un mijloc de comunicatie mai rapid, decăt Acela utilizat de el pentru transmiterea
ofertei.
Conform Conventiei de la Viena oferta nu poate fi revocata:
-daca prevede prin fixarea unui termen determinat pt acceptare sau un alt mod cae
irevocabila,sau
-daca era rezonabil pt destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in
consecinta.
Astfel, daca oferta a ajuns la destinatar, acestea poate fi revocata in depedenta de
timpul ofertei adica daca este cu termen sau fara termen ( termen sau un termen de
rezonabil )

15
1.1 Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea pt a produce
efectele care ii sunt specifice
Pt a produce efectele specifice acceptarea trebuie sa intruneasca conditiile urmatoare:
-sa corespunda intrutotul ofertei
-sa provina de la persoana careia i-a fost adresata sau de la reprezentatul ei autorizat;
-sa fie neindoielnica ( mai ales acceptarea tacita)
-sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca ori sa fie revocata.
1.2 Determinati efectele acceptarii tardive
Acceptarea expresa care ajunge la ofertant dupa expirarea termenului prestabilit de el
sau in lipsa unui asemenea termen intr-o perioada de timp rezonabila ca durata,
calculate de la data expedierii ofertei se numeste acceptare tardiva.
De regula, acceptarea tardiva nu produce efecte juridice.
Insa potrivit Conventiei de la Viena – o acceptare tardiva produce efecte ca acceptare
daca ofertantul fara intirziere il informeaza pe destinatar fie verbal ,fie printr-un aviz
expediat in acest scop. Daca scrisoarea sau alt inscris continind o acceptare tardiva
denota ca a fost expediata in astfel de conditii incit daca transmiterea ar fi fost regulate
ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardiva produce efecte ca o acceptare cu
exceptia cazului cind ofertantul fara intirziere il informeaza verbal pe destinatarul
ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caduca sau daca ii adreseaza un aviz in
acest scop.
1.3 Decideti asupra momentului incheierii contractelor comerciale internationale
inter absentes
Dintre contractele incheiate in cadrul relatiilor internationale numai acelea care se
incheie prin corespondenta, dau nastere la probleme deosebite. Aceasta pt ca, pe de o
parte legislatiile nu reglementeaza contractele intre absenti,lasand in sarcina codurilor
comerciale, iar pe de alta parte reglementarea nu priveste contactele cu caracter
international ci numai contractele interne.In cazul contractelor prin corespondenta sau
inter absentes sunt contracte in care acceptarea nu intervine imediat dupa manifestarea
ofertei, ci dupa o oarecare perioada de timp. In acest interval pot interveni evenimente
care pot influenta incheierea contractului.Momentul incheierii contractului poate avea
efecte cu privire la:- capacitatea partilor ;- existenta viciilor de consintamant, care se
apreciaza la momentul formarii contractului; - moartea sau incapaciatatea uneia din
partile contractante, poate impiedica formarea contractului; -momentul incheierii
contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmeaza sa
le produca.
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost
formulate 4 teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :

16
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in
momentul cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu
acceptarea sa ofertantului (Japonia, unele tari anglo-saxone).
2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind
acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de
comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta
ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in
momentul cind ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau
nu cunostinta cu acest raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia
cunostinta cu raspunsul de acceptare.

17
10. Incheierea contractelor comerciale internationale

1.1 Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor

comerciale internationale inter absentes
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost
formulate 4 teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in
momentul cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu
acceptarea sa ofertantului (Japonia, unele tari anglo-saxone).
2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind
acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de
comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta
ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in
momentul cind ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau
nu cunostinta cu acest raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia
cunostinta cu raspunsul de acceptare.

1.2 Determinati locul incheierii contractelor comerciale internationale inter

absentes
Locul incheierii contractului - este important pentru localizarea contactului in spatiu,
care la randul sau este important pt determinarea competentei teritorial, precum si pt
determinarea dreptului aplicabil fondului litigiului; influenteaza aplicarea uzurilor
locale aplicabile contractului in speta, precum si pt interpretarea cuvintelor si
termenilor utilizati care trebuie sa fie intelesi in sensul semnificatiei lor dela locul
incheierii contractului.
Cind contractual se incheie intre persoane absente, determinarea locului incheierii
contractului difera in functie de conceptia adoptata cu privire la momentul incheierii
contractului, astfel in sistemul emisiunii si al expedierii acceptarii, locul incheierii
conractului este sediul sau resedinta acceptantului.In sistemul receptiei si al informarii
, contractual se considera incheiat la sediul sau resedinta ofertantului. In cazul
acceptarii tardive locul incheierii contractului e sediul sau resedinta acceptantului,
deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant referitoare la
valabilitatea acceptarii tardive.

18
1.3Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii
contractului comercial international
Determinarea momentului incheierii contractului comercial international prezinta
importanta sub mai multe aspecte:
 la momentul dat se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia
contractual.
 cauzele de nulitate absoluta si nulitate relative, se determina in raport de
momentul incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau
acceptarea
 momentul incheierii contractului prezinta importanta pt determinarea pretului in
contractual unde se stipuleaza ca acesta e cel current din ziua incheierii
contractului
 in functie de momentul incheierii contractului se determina locul incheierii
contractului
 in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina
legea aplicabila
Determinarea locului incheierii contractului prezinta importantasunb urmatoarele
aspecte:
 daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, legea competent se
guverneze contractual este legea in vigoare la locul incheierii contractului in
momentul incheierii contractului.
 dca partile n-au prevazut in contract instanta competent sa solutioneze
eventualele litigii ce pot parea intre ele in legatura cu executarea contractului,
instanta competenta va fi determinate in raport cu prevederile legii in vigoare la
locul incheierii contractului.
 pt interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul
incheierii contractului.

19
Conținutul contractelor de comerț internaţional reprezintă totalitatea drepturilor si obligațiilor
care dă naștere voința juridica a contractanților materializată într-un contract dat, convenit între
participanții la comerțul internaţional.Conținutul contractului se exprimă prin clauze conform unei
clasificări, care pot cuprinde atât clauze generale sau de drept comun, cît şi clauze specifice
determinate de particularitățile caracteristice ale acestui contract care la rândul lor pot fi comune
tuturor contractelor de comerț internaţional sau particulare, folosite numai în anumite contacte.
Doctrina juridica a remarcat ca arealul alcuzelor necesare cuprinde atit stipulatii contractuale
necesare pt valabilitatea contractului , cit si clauze prin care se exprima continututl economic al
tranzactiei , materializat pe plan juridic in contracat. Clauze generale:

1. Clauza privind părțile contractante – este o clauză care constituie o condiție de validitate a
actului juridic respectiv şi cuprinsul contractului trebuie să precizeze elementele de
identificare a părților;
2. Clauze referitoare la obiectul contractului – în cazul în care contractul are ca obiect o marfă,
este necesar ca părțile să precizeze în conținutul lui elemente suficiente pentru identificarea şi
determinarea acei mărfi: denumirea exactă şi completa a ei, tipul, seria şi alte caracteristici
specifice de identificare;
3. Clauzele referitoare la cantitate – în conținutul contractelor de comerț internaţional avînd ca
obiect bunuri în natură, trebuie să fie stipulata cel puțin o clauză prin care să se indice
cantitatea de marfă care se are în vedere şi unitatea de măsura în baza căreia sunt făcute;
4. Clauze referitoare la calitate – din conținutul contractului de comerț internaţional nu pot lipsi
clauze referitoare la calitatea mărfii şi la modurile de determinarea a acelei calități, a locului,
momentului şi modului de determinarea a cesteia, precum şi documentul care o atestă;
5. Clauze referitoare la reclamațiile de calitate şi cantitate – aceste clauze vor preciza în esența
conținutul pe care trebuie să-l aibă reclamația, documentele care trebuie s-o însoțească,
obligaţia ce inculpă cumpărătorului pînă la soluționarea reclamației, procedura de
comunicare a reclamației, cît şi termenul acordat vânzătorului pentru a comunica răspunsul
său cu privire la reclamația formulată de cumpărător.
6. Clauze ce vizează ambalarea şi marcajul. Părţile trebuie să formuleze o clauză din care să
rezulte felul ambalajului, dacă acesta trece în proprietatea cumpărătorului, caz în care se va
specifica preţul acestuia sau dacă rămîne proprietatea vînzătorului, caz în care se va specifica
termenul de returnare a acestuia. Pentru marcaj se va preciza conţinutul acestuia şi limba sau
codul în care se face marcajul.
7. Clauze prin care se stabilesc obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de livrare. Predarea mărfii
către cumpărător fiind principala obligaţie a vînzătorului, este necesar ca în contract să se
stipuleze clauze precise cu privire la executarea acestei obligaţii, adică în principal termenul
(eventual termenul de rezervă), alte clauze prin care se reglementează diverse aspecte
privind livrarea mărfii (modalităţile de livrare, locul livrării, cheluielile de livrare, cine suportă
riscurile livrării, momentul transmiterii dreptului de proprietate.
8. Clauze cu privire la expediţia, transportul şi asigurarea mărfii în timpul transportului.
9. Clauze cu privire la obligaţia de preluare a mărfii.. Clauze referitoare la preţ.

Deasemenea un contract trenuie sa prevada in mod obligatoriu: data, locul, încherii

contractului, numarul de exemplare , limbele în care se redacteaza
contractual,semnaturile partilor

20
 CLAUZE SPECIFICE, COMUNE TUTUROR CONTRACTELOR DE COMERŢ
INTERNAŢIONAL

1. Clauze privind răspunderea contractantilor. În contract – pentru a-i asigura executarea –

trebuie stipulate acele sancţiuni care se vor aplica vânzătorului[4] sau cumpărătorului[5] în
cazul în care încalcă prevederile contractului. Aceste sancţiuni (penalităţi, despăgubiri), sunt
conţinute în clauza penală, care nu este o clauză indispensabilă, de care să depindă validitatea
contractului, dar care are un rol important în derularea în bune condiţii a contractului, deoarece,
prin funcţiile sale sancţionarii stimulează răspunderea părţilor în executarea la timp a
obligaţiilor stipulate în contract.

2.Clauza solve et repete. ,debitorul unei prestaţii contractual (mai ales a preţului) nu poate
pune în mişcare o acţiune în rezoluţiune şi nici opune excepţii bazate pe neexecutarea obligaţiei
correlative a celeilalte părţi, atâta timp cât el însuşi nu şi-a îndeplinit obligaţia contractual
(respectiv, nu a plătit integral preţul convenit)

3. Clauza privind dreptul aplicabil contractului commercial international. ărţile – pentru a evita
incertitudinea pe care o prezintă conflictele de legi – exprimă, încă din momentul încheierii
contractului, voinţa lor de a supune raporturile lor contractual unui anumit sistem de drept. Stipularea
unei asemenea clauze este uzuală în contractele de comerţ internaţional. Suntem în prezenţa unei
manifestări a autonomiei de voinţă a părţilor contractante, care face o electio juris.

4.Clauze priivnd preintimpinareab și solutionarea litigiile.

5. Clauza de confidentialitate

6. clauza de exclusivitate. Prevede ca o parte sen obligasa nu incheie un contract de franchising

avind acelasi obiect sis a nu desfasoara o alta activitatea concurenta cu cea concesionata.

7. clauza de noncucurenta.

8. clause privind modificarea si încetarea contractului

21
 Clauze specific contractelor comerciale international încheiate pe termen mediu și lung.
Riscurile sunt evenimentele posibil de a se produce după închierea contractului, independent de culpa
uneia dintre părți și care, dacă se realizează, pot face posibilă sau sensibil mai oneroasa prestația pentru
cel puțin una din părți. După felul riscurilor la care se refera, clauzele asiguratorii se clasifica in clause
de asigurare impotriva riscurilor valutare și clause asiguratorii riscurilor nevalutare, si clauza de forta
majora forța majora.
Clauzele valutare sunt menite să contracareze riscurile valutare: clauzele valutare, clauza aur,
clauza de optiune a monedei liberatorii, cluaza de optiune a locului de plata.
a. Clauzele valutare.-se caracterizeaza prin faptul ca partile stablesc doua
monede- una de plata iar alta de cont .
Exista 3 categorii de clauz. Valut. :

Monovalutare- presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite

:un a de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai putin stabila , mai expusa
fluctuatiei si deprecierii , iar moneda de cont este mai puternica, stabila. Moneda de
cont desemneaza moneda aleasa de parti iar cea de plata est e intrumentul utilizat de
debtor pt asi onora obligatia de plata

Clauza multivaalutara bazata pe un cos stabilit de parti. Stabilirea poate fi facuta de

catre parti printr-o clauza contractuala Ea presupune alegerea valutelor care urmeaza
sa fie cuprinse in cosul valutar si determina ponederea pentru fiecare valuta in cosul
valutar

Clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat.sunt stabilite de un prgan

interntional specializat, formind o unitate de cont institutionalizata. DST (drepturi
speciale de tragere) a fost introduse in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar
International , incepind cu 1969 DST este un ban de cont ce nu are acoperire
reala.marimea DST este calculata si publicata zilnic
Clauza de aur.- debitorul are obligatia sa determine volumul datoriei in functie de
peritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Clauza de optiune a locului de plata- creditorul are dreptul de a incasa la scadenta
valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in
locul aales de acesta dintre cele covenite.
Clauza de optoiue a monedei liberatorii- partile exorima pretul convenit in doua sau
mai multe monede de plata , avind in vedere paritetea existenta intre acestea la data
contractarii si prin care se autorizeaza creditorul , ca la scadenta sa aleaga intre acele
monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel
aleasa.

22
 Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
Clauzele asiguratorii importiva riscurilor nevalutare:
a. clauza de revizuire a pretului, care poate fi:
-cu indexare unica- in aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de masura
uzuala (ex: o tona de carbune),
- de revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se utilizeaza pt varianta cind pretul
contractuli depinde de valoarea unei pluritati de elemente de referinta privite cumulativ
(ex: matria prima, materiale, forta de munca –necesare pt realizarea obiectului
contractului )
- cu indexare generala- aceasta varianta presupune raportarea pretului contractual la
valoarea tututror bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de moneda
in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata.
clauza de post calculare a pretului :piermite creditorului sa stabileasca pretul si sa-l
dfinitiveasca dupa executare depplina a obligatiilor sau la termeni intermediari stabilite
de parti pt a se lua in calcul modificarile economice internevite in timp
clauza ofertei concurente : o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobindeste
dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de
contractare in conditii mai favoravile decit cele din contract in curs de executare sa
obtina_______, in conditiile ofertei tertuluisau daca celalata parte accepta contractul sa
se suspende sau sa fie reziliat direct.
Clauza clientului cel mai favorizat -prin care proitentul (furnizor de bun) se obliga
sa ofere celuilat precontractant (beneficiar ) cele mai favorabile conditii pe care le-ar
acorda ulterior unui tert cu privire la contractele avind acelasi obiect.
Clauza de hardship ( de impreviziune)-creatie a practicii anglosaxone .Codul civil
RM art. 623m: (1) Dacă împrejurările care au stat la baza încheierii contractului s-au
schimbat în mod considerabil după încheierea acestuia, iar părţile, prevăzînd această
schimbare, nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte condiţii, se poate cere
ajustarea contractului în măsura în care nu se poate pretinde unei părţi, luînd în
considerare toate împrejurările acelui caz, în special repartizarea contractuală sau
legală a riscurilor, menţinerea neschimbată a contractului.
UNIDROID: exista o clauza de hardship atunci cind aparitia unor evenimente
schimba fundamental echilibrul executiei unei a dintre parti , fie datorita ca valoarea
contraprestatiei s-a diminuat si s-au indeplinit urmatoarele conditii :
 Evenimentele apar sau devin cunoscute partii dezavantajate dup a
incheierea contractuui
 Evenimentele nu ar fi putut lua in consideratie , in mod rezonabil de
partea dezavantajata la momentul incjeierii contractului
 Evenimentele sunt inafara controluilui partii dezavantajate

23
. Formulati asemanari si deosebiri dintre clauza hardship si forta majora si
clauza hardship si leziune Clauza hardship si forta majora:
 Ambee au un caracter de imprevizibilitate
 In cazul survenirii hardship executarea contractului est eposibilia dar in conditii
mult prea oneorase pt debitor dar in cazul fortei majore executarea este
imposibila
 Scopu l urmarit de parti la inserarea clauzei in contract :Hradship- de adaptare a
contractului la noile imprejurari; Forta majora : suspendarea sau incetarea
contractului
 . În comerţul internaţional, forţa majoră are mai mult un caracter convenţional,
nu legal, şi în consecinţă, părţile dau semnificaţie noţiunii şi efectelor pe care le
va produce. Clauza de forţă majoră poate fi invocată de oricare dintre părţi.
Clauza de hardship si leziune:
 Ambele produc disporportii intre avantajele unei parti care genereaza
dezavantaje mari pt alta
 Momentul aparitiei : Hradship: dupa incheierea contractului; Leziune :exista la
momentul incheierii contractului.

24
Relatati despre forta juridical a cluazelor prestabilite
Clauzele contractuale standart.
Cod civil art. 712: (1) Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate
anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă
(utilizator) le prezintă celeilalte părţi la încheierea contractului. Este indiferent
dacă prevederile formează un document separat sau sînt parte a documentului ce
reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condiţiilor şi forma
contractului.
(2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile
contractului au fost negociate în particular între părţi.
(3) Condiţiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului
cînd partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în
mod expres la cunoştinţa celeilalte părţi sau îi asigură în alt mod posibilitatea,
luînd în considerare şi handicapul acesteia, să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi,
cînd cealaltă parte este de acord, să le accepte.
Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate
Clauzele contractuale negociate au prioritate faţă de clauzele contractuale
standard
2. Comparati categoriile clauzelor prestabilite
Categoriile clauzelor prestabilite :
 Regulile , uzantele, uniforme intocmite de organizatii profesionale ori de
insitituii interntionale neutre. Exemple: Incoterms, contractul model al Camerei
de comert de la paris pt franchising etc
 Contractele –tip –formulare redactate in forma contractuale ce cuprind clauze
uzuale pt tipul dat de contractprecum si spatii albe corespunzatoare elemenelro
specifice acelor operatiuni. exemplu : conditii generale de lvrare de produse
metalice
 Contractele cadru si cele de adeziune
3.Formulati avantajele pe care le implica clauzele prestabilite:
 simplifica procesul de negociere favorizind inchierea rapida a contractelor,
realizare principiului celeritatii
 fiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni esentiale sau a
unor formulari inadefiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor
emisiuni esentiale sau a unor formulari inadevcate si implicit alaparitiei unor
litigii ulterior intre parti privind interpretarea clauzelor
 contribuie la uniformizarea practicii contractuale fapt ce faciliteaza expansiunea
schimburilor CI

25
26