Coste Ioana

XI D
Benito Mussolini
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie 1945, Giulino di
Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. Un socialist Italian celebru, membru
marcant al Partidului Socialist Italian (Partito Socialista Italiano) a creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de
stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare
existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru
atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost
votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.
Născut la Dovia, în Italia, pe 29 iulie 1883, ca fiu al unei învățătoare de țară, Rosa (născută Maltoni) și al lui
Alessandro Mussolini, fierar și hotelier, ce cu greu iși găsea de muncă datorită controverselor provocate și violențelor
asupra adversarilor politici, un revoluționar socialist cu simpatii Italiano-naționaliste, spre sfârșitul vieții devine alcoolist.
Prenumele Amilcare și Andrea sunt puse de tatăl său în onoarea socialiștilor Italieni Andrea Costa și Amilcare Cipriani.
Este educat cu idei socialiste, nume precum Karl Marx sunt des evocate de tatăl său. Școala elementară o face în
Dovia. Natura sa rebelă și indisciplina sa "naturală" se văd încă din timpul frecventării școlii secundare, la Predappio, pe
care a terminat-o cu greu, la 14 ani, fiind de mai multe ori aproape de exmatriculare. Trimis apoi la Faenza, la un liceu al
Călugărilor Silezieni, se revoltă din nou, contra ordinii și disciplinei impuse, fiind exmatriculat. Trimis în cele din urmă la
un liceu public din Forlí, îl termină cu dificultate datorată, din nou, naturii și comportamentului său anarhic. După
terminarea liceului, pentru o scurtă perioadă de timp, a predat într-o școală elementară.
În 1902, pleacă în Elveția unde trăiește pe apucate, prestând tot felul de munci necalificate. În timpul șederii sale
în Elveția, a intrat deseori în conflicte cu poliția locală pentru vagabondaj și încăiereri. În 1904 se întoarce în Italia pentru
satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Predă din nou în școli elementare, între 1907 - 1908. În 1909, se mută în Trent,
Austria, astăzi Trento, Italia, unde a lucrat pentru un ziar de orientare socialistă, lucrând, în același timp, la câteva din
scrierile sale timpurii.
Se căsătorește cu Rachele Guidi, fiică vitregă a tatălui său datorită concubinajului lui Alesandro Mussolini cu Anna
Guidi, cu care va avea 3 băieți și 2 fete. Din nou, intră în conflict cu autoritățile locale, de data asta cu cele din Austria,
pentru poziția sa public revanșardă față de pretențile teritoriale ale Italiei la regiunea din jurul orașului Trent. Ca urmare,
este expulzat din Austria.
După reîntoarcerea în Italia editează un ziar socialist în Forlí, ulterior, devine editor la un alt ziar socialist,
"Avanti!",cu un tiraj de 100.000 exemplare pe zi, acesta (Avanti) fiind cel mai important ziar socialist din Italia.
La declanșarea Primului Război Mondial, Benito Mussolini intră în conflict deschis cu conducătorii Partidului
Socialist Italian pentru poziția sa deschis și vehement exprimată de intrare a Italiei în război împotriva Germaniei. Ca
rezultat direct al "nesupunerii" sale față de politica partidului, la 25 noiembrie 1914, Mussolini este expulzat din Partidul
Socialist Italian. Imediat, Mussolini înființează propriul său ziar, Il Popolo d'Italia (Poporul Italiei, în limba română), în
care scrie editoriale virulente prin care încerca să determine schimbarea opiniei publice în sensul dorit de el cu scopul de
face ca Italia să intre în război. Când Italia a intrat în război, Benito Mussolini s-a înscris ca voluntar în armată, devenind
caporal, precum un alt caporal celebru, Adolf Hitler. În război, a servit efectiv pe câmpul de luptă, din septembrie 1915
până în februarie 1917 când a fost rănit și apoi demobilizat. După ce germanii invadaseră și ocupaseră aproape total Franța,
trupele fasciste italiene intră în sudul Franței. Câteva zile mai târziu, Franța capitulează.
Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva lui Mussolini în iulie 1943 acuzându-l de toate dezastrele militare
italiene și retrăgându-i toate prerogativele de conducător. Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel
III, care l-a desemnat ca prim-ministru pe mareșalul Pietro Badoglio. Noul guvern a trecut de partea Aliaților.
Mussolini e eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny și instalat în fruntea unui stat-marionetă, în
nordul Italiei, așa-numita Republică de la Salo.
În primăvara lui 1945, când era clar că Axa pierduse războiul, după înfrângerea totală a armatelor germane din
nordul Italiei, Benito Mussolini, împreună cu amanta sa, Clara Petacci, încearcă să fugă spre Elveția. Partizanii italieni
comuniști îi capturează la Dongo și fără judecată, „pentru crime împotriva poporului italian”, îi execută prin împușcare.
Cadavrele lor sunt duse la Milano și atârnate cu capul în jos, agățate de călcâie de o bară de acoperiș, împreună cu cadavrele
altor câtorva demnitari fasciști, în fața unei benzinării mari a companiei Esso din Piazzale Loreto. La spectacol au asistat
mii de italieni și numeroși militari ai armatei americane. Înainte de a fi atârnate, cadavrele au fost lăsate o vreme pe jos, în
piațeta Loreto, înconjurate de mulțime. Unii loveau cadavrele cu picioarele, iar craniul lui Mussolini a fost strivit. Mai
târziu, rămășițele pământești ale „Ducelui” au fost înmormântate în secret, de teama unor demonstrații ale credincioșilor
săi suporteri și/sau epigoni. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă
Predappio.