Sunteți pe pagina 1din 4

Evoluţia obiectului de studiu al teoriei

economice:
Teoria economică ca ştiinţă şi obiectul ei de studiu au evoluat începând din
Antichitateşi până în zilele noastre şi au trecut prin următoarele etape:
Etapa antică
, care cuprinde perioada până la mijlocul sec. V e.n. La aceastăetapă au
apărut primele idei economice referitor la proprietate, impozite,
preţuri,arendă, credit. De ex., în Grecia antică principala formă de proprietate era
consideratăcea colectivă (a claselor nobile); în India veche erau reglementate
relaţiile de credit şiarendă; în China veche erau reglementate preţurile la pâine şi
sare. Cei mai de seamăreprezentanţi ai acestei etape pot fi numiţi Xenofon,
Platon şi Aristotel. Xenofon afost primul din gânditorii antici, care a introdus
termenul de „economie” ca ştiinţă cestudiază căile de îmbogăţire.
Etapa medievală
c a r e c u p r i n d e p e r i o a d a î n t r e s e c . V ş i X V. G â n d i r e a economic
ă în Evul Mediu s-a aflat sub influenţa bisericii. Canoniştii şi scolasticii
auf o r m u l a t d o u ă i d e i f u n d a m e n t a l e : i d e i a , c ă u n i c u l i z v o r d e
e x i s t e n ţ ă e s t e m u n c a personală; ideea că rezultatele muncii individuale
trebuie împărţite cu cei apropiaţi prin intermediul binefacerii. Ca
reprezentant vestit al acestei etape este considerat Toma d’Aquino, care în
lucrarea sa „Suma Teologică” a formulat conceptele despre proprietatea privată,
dobândă, „preţul just”, „salariul just” ş. a.
Etapa mercantilistă
c a r e c u p r i n d e p er i o a d a d i n t r e a n i i 1 4 5 0 – 1 7 5 0 .
Laa c e a s t ă e t a p ă a u a p ă r u t i d e i ş i t e o r i i e c o n o m i c e
p r e z e n t a t e d e T . M u n , A.Montchrestien, J.Colbert ş.a., care afirmau, că
principala bogăţie a societăţii sunt banii confecţionaţi din aur şi argint, că la baza
activităţii economice se află comerţul.Obiectul de studiu al ştiinţei economice este
studierea relaţiilor de comerţ. Anume
laa c e a s t ă e t a p ă î n a n u l 1 6 1 5 a a p ă r u t l u c r a r e a m e r c a n t i l i s t u l u i f r a
n c e z A n t o i n e Montchrestien cu titlul „Tratat de economie politică”.
Etapa fiziocrată
care cuprinde a doua jumătate a secolului XVIII. La aceastăetapă centrul de
studiere a activităţii economice a fost transferat din circulaţie în sferade producţie,
în special în agricultură. Anume agricultura era considerată principalaramură unde
se creează produsul net. La această etapă au fost puse bazele teoriei dereproducţie
şi circuit economic de fiziocratul francez Fr.Quesnay.
Etapa liberalismului classic
care cuprinde perioada între sfârşitul sec. XVIII şiînceputul ultimei treimi a sec.
XIX. Această perioadă este dominată de celebra lucrarea lui A.Smith „Avuţia
naţiunilor” (1776) şi de operele renumiţilor savanţi T.Malthus,D.Ricardo,
J.S.Mill, J.B.Say. A.Smith e considerat ca părinte al ştiinţei
economice.Anume la această etapă a fost pusă temelia analizei categoriilor
economice: munca,salariul, capitalul, banii, dobânda, profitul, renta ş.a.,
care au valoare şi în zilelenoastre. În viziunea liberalilor clasici obiectul
de studiu al ştiinţei economice estestudierea căilor de îmbogăţire a
naţiunilor.6.
Etapa naţionalismului economic
care cuprinde perioada din prima jumătate asec. XIX. Unul din reprezentanţii
principali ai naţionalismului economic a fost F.List,care în lucrarea „Sistemul
naţional de economie politică”(1841) afirma, că ştiinţaeconomică trebuie
să studieze nu individul, particularităţile naţionale ale ţării şi pe această
bază să propună statului sfaturi concrete şi realiste.7.
Etapa marxistă
care cuprinde a doua jumătate a sec. XIX şi începutul sec.XX. Această
etapă este prezentată de K.Marx, care este considerat un fondator de nouă
şcoală economică. În opera sa fundamentală “Capitalul” (1867) K.Marx, de
pe poziţii de clasă, a determinat obiectul de studiu al teoriei economice –
studierearelaţiilor de producţie care apar dintre burghezie şi proletariat. K.Marx a
formulat
uns e t d e c a t e g or i i e c o n o m i c e n o i : m u n c a c o n c r e t ă , m u n c a a b s t r a c t
ă , c o m p o z i ţ i a organică a capitalului, preţul de producţie ş. a.8.
Etapa neoclasică
care cuprinde perioada dintre anii 70 ai secolului XIX şi anii30 ai secolului XX.
La această etapă ştiinţa economică a fost aşezată pe fundamentenoi. Reprezentanţii
acestei etape (K.Menger, E.Böhm-Bawerk, L.Walras, V.Pareto,St. Jevons,
A.Marshall ş. a.) au formulat teoria valoare-utilitate, teoria
echilibruluieconomic general, teoria preţurilor. Ca obiect al ştiinţei
economice era consideratstudierea relaţiilor de circulaţie şi de consum
Metodele de cercetare, categoriile şi legile economice
Teoria economică se bazează pe diferite metode de cercetare:
Unitatea inducţie-deducţie
Inducţia
presupune trecerea de la cercetarea faptelor unice la concluzii generale (de
la particular la general, de la fapte la generalizări teoretice).
Deducţia
presupune trecerea de la generalizări comune la concluzii particulare (de la generalla particular,
de la teorie – la fapte).

Abstracţia ştiinţifică
reflectă cercetarea unei laturi a fenomenului economic,determinarea esenţialului
acestuia. Orice abstracţie ştiinţifică reflectă în conştiinţa omului realităţi obiective. De
ex., valoarea mărfii este o abstracţie, însă ea exprimă realităţi concrete(cheltuieli de muncă,
capital, resurse materiale etc.).3.
Unitatea dintre analiză şi sinteză
.
Analiza
înseamnă descompunerea fenomenului, procesului de cercetat în elementele sale componente şi
cercetarea fiecăruia dintre acestea, ca părţi necesare ale întregului.Analiza economică se
manifestă în următoarele forme: a) analiza calitativă – reflectăconţinutul fenomenului sau
procesului economic (de ex., analiza procesului de privatizare, care reflectă schimbarea
relaţiilor de proprietate în societate); b) analiza cantitativă – reflectăm ă s u r a d e d e s f ă ş u r a r e
a f e n o m e n e l o r e c o n o m i c e ; c ) a n a l i z a s t a t i c ă – r e f l e c t ă r e a l i t a t e a economică la
un moment dat; d) analiza dinamică – reflectă schimbările survenite în proceseleşi fenomenele
economice într-o anumită perioadă de timp; e) analiza microeconomică – reflectă
studierea fenomenelor şi proceselor economice la nivelul unităţilor economice,
lanivelul firmei; f) analiza macroeconomică – reflectă cercetarea fenomenelor şi
proceselor economice la nivelul societăţii.
Sinteza
presupune unirea elementelor analizate separat în cadrul întregului unitar, legat prin
resorturi interne (cauzale şi funcţionale). De ex., analizând sporirea volumului de
fapte teorie politică economica

producţie din industrie, agricultură, transport şi din alte ramuri se face sinteză, că economianaţională se
află în stare de prosperare sau expansiune.4.
Metoda dialectică
contribuie la descoperirea cauzelor şi consecinţelor dezvoltăriivieţii economice. Ea reflectă
examinarea fenomenelor, categoriilor şi legilor economice în procesul apariţiei, dezvoltării,
modificării şi dispariţiei lor istorice.5.
Unitatea dintre metoda istorică şi cea logică
.
Metoda istorică
înseamnăreflectarea, descrierea şi fixarea faptelor şi evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele în timp.
Metoda logică
este aceea care presupune trecerea de la abstract la concret, preluând din procesul istoric real
numai ceea ce este esenţial şi constituie verigi esenţiale. Cercetarea logicăeste istoria degajată de
elementele întâmplătoare, fără a fi ruptă de realul economiei. Orice proces sau fenomen
economic trebuie studiat atât în aspect istoric, cât şi în aspect logic. Deex., din punct de vedere istoric şi
logic trebuie mai întâi să fie analizată categoria marfa, iar apoi – banii, deoarece banii sunt un produs al
schimbului de mărfuri.6.
Metoda matematică
constă în reproducerea schematică a unui proces economic s u b f o r m a u n u i s i s t e m l i n e a r
s a u a n a l o g , î n s c o p u l s t u d i e r i i m o d u l u i d e d e s f ă ş u r a r e a procesului şi fenomenului real.
Metoda matematică constituie o treaptă importantă în trecereade la abstract la concret în cercetarea
fenomenelor şi proceselor economice. Această metodă,de regulă, este aplicată în procesul de analiză şi
prognozare a dezvoltării economiei naţionale.7.
Metoda de experiment
. Teoria economică, ca şi alte ştiinţe, se bazează pe fapte, procese economice, legităţi care sunt
verificate de practică. Practica este criteriul suprem aladevărului. De ex., practica a confirmat eficienţa
economiei de piaţă şi a respins economia decomandă bazată pe sistemul
planificării centralizate.Î n p r o c e s u l s t u d i e r i i p r o c e s e l o r ş i f e n o m e n e l o r e c o n o m i c e t r e
buie să fie evitate
greşelile
şi
cursele
(capcanele) economice. Prima greşeală constă în confundarea intereselor personale şi publice, iar a doua
– confundarea cauzei şi a consecinţei. De ex., cauza inflaţieinu este majorarea preţurilor, ci dezechilibrul
economic. Creşterea preţurilor este o consecinţăa inflaţiei.În literatura economică sunt larg
utilizate noţiunile de fenomen economic, proces economic, categorie economică şi
lege economică.
Fenomenul economic
reprezintă forma exterioară a activităţii economice, respectiv acele aspecte şi acte economice,
care apar şi se manifestă la suprafaţa acestei activităţi şi pot ficunoscute de oameni în mod direct (de ex.,
privatizarea).
Procesul economic
exprimă transformările cantitative, structurale şi calitative înstarea activităţii economice, care
evidenţiază desfăşurarea acestuia în timp şi spaţiu (de ex.,creşterea preţurilor, modificarea cererii sau a
ofertei, creşterea productivităţii muncii etc).
Categoria economică
r e p r e z i n t ă o a b s t r a c ţ i e ş t i i n ţ i f i c ă , c a r e r e f l e c t ă u n a d i n componentele
relaţiilor economice. Teoria economică utilizează astfel de categorii economicecum ar fi: marfă,
valoare, capital, inflaţie, şomaj, salariu, preţ, profit, bani etc.
Categoriilee c o n o m i c e p o t f i d i v i z a t e î n t r e i g r u p e : p r i m a – c a t e g o r i i e c o n o m i c e i
m a n e n t e t u t u r o r modurilor de producţie (producţie, repertiţie, consum, muncă); a doua – categorii
economicecare funcţionează numai în unele moduri de producţie (marfă, bani, dobândă, rentă); a treia
– categorii economice care funcţionează numai în cadrul modului de producţie dat
(capital,concurenţă, şomaj, inflaţie funcţionează în sistemul economic bazat pe relaţii de piaţă).
Legea economică
reflectă legăturile generale, esenţiale, necesare, repetabile şi relativstabile ale fenomenelor şi proceselor
economice.Legile economice nu pot fi confundate cu legile juridice: primele au caracter obiectivşi
funcţionează indiferent de voinţa oamenilor (de ex., legea valorii), pe când legile juridice aucaracter
subiectiv (de ex., legea despre proprietate adoptată de Parlament).Legile economice se deosebesc şi de
legile naturii: a) legile economice funcţioneazănumai prin intermediul activităţii oamenilor (legea cererii,
legea ofertei, legea concurenţei), pe când legile naturii nu depind de dorinţa sau conştiinţa
oamenilor (de ex., legea atracţiei,legea schimbului anotimpurilor etc.); b) legile
economice au caracter istoric. Ele apar la o anumită treaptă istorică şi dispar odată cu
schimbarea condiţiilor respective, pe când legile naturii au caracter etern şi universal şi acţionează
indiferent de timp şi spaţiu.Legile economice, la fel ca şi categoriile economice, pot fi divizate în trei
grupe mari:legile economice generale, comune tuturor modurilor de producţie (de ex., legea
economieimuncii); legile economice imanente numai unor moduri de producţie (de ex., legea
cererii);legile economice specifice numai modului de producţie respectiv (de ex., legea acumulării
decapital). Nerespectarea sau ignorarea legilor economice duce la mari deformări în societate şi
la pierderi materiale colosale. De ex., ignorarea legilor cererii şi ofertei în economia de comandăa dus la
dezechilibru economic, care a influenţat negativ asupra nivelului de trai în ţările exsocialiste