Nichita Stănescu este considerat a fi unul dintre inovatorii limbajului poetic în literatura romana alături

de Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi. Astfel, conform opiniei lui Eugen Lovinescu, Nichita Stănescu
schimbă sensul şi planul speculaţiei poetice, lirismul sau fiind „neaşteptat şi atentează” la înţelegerea
cititorului. Nicolae Manolescu surprinde, de asemenea, în poezia stănesciana „o răsturnare de
percepţii”, „o metafizică a realului şi o fizică a emoţiilor”.

Nichita Stănescu este reprezentant al generaţiei anilor '60, exprimându-şi epoca şi contribuind în mod
decisiv la constituirea ei prin ideologia sa poetica.