1) Origine si Familie :

Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu în familia lui Stoian şi Barbara. Tatăl său, Stoian (în unele surse apare
cu numele de Stefanus) Olahus, era de origine română, pribeag din Muntenia, "os de domn" din familia
domnitoare a Ţării Româneşti. El se trăgea din Vlad Ţepeş şi nepot al lui Matei Corvin si fiind de viţă
domnească, este chemat „paj“ la curtea regelui Vladislav. (DIN ARBORELE GENEALOGIC
PUTEM OBSERVA RUDENIA LUI CU ALTI DOMNITORI, CUM AR FI MIRCEA CEL
BATRAN, IANCU DE HUNEDOARA ). Nu se ştie cărei spiţe domnitoare muntene aparţinea
Stoian: Drăculeştilor sau Dăneştilor. Mama lui Stoian, adică bunica lui Nicolaus Olahus, era sora luiIancu
de Hunedoara. Bunicul patern al lui N. Olahus a fost boierul muntean Mânzilă (ortografiat Manzilla în
unele lucrări). Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei Corvin, regele Ungariei.

Mama lui Nicolaus, Barbara, era de origine presupus maghiară. Numele de familie al Barbarei era Hussar,
alteori ortografiat Hunzar, o posibilă alterare a numelui românesc Hânsar. Ea mai purta şi de familie
Császár.

După moartea Barbarei, tatăl lui Nicolaus se va recăsători cu o femeie numită Jodgici, dar nu se ştie să
mai fi avut copii din această a doua căsătorie. Barbara şi Stoian au avut patru copiii: pe Nicolae (Olahus),
pe Matei, Ursula şi Ileana. Matei a ajuns mai târziu judecător regesc la Orăştie.

Nicolaus Olahus nu a fost căsătorit niciodată şi nu a avut copii.

2) Viata si Activitatea :

Se naşte la Sibiu, la 10 ianuarie 1493. A studiat la Sibiu şi Oradea. El se trăgea din Vlad Ţepeş şi
nepot al lui Matei Corvin si fiind de viţă domnească, este chemat „paj“ la curtea regelui Vladislav. Îl
găsim în funcţii nobile şi bisericeşti. Secretar episcopal este hirotonisit preot şi e numit canonic de
Strigonium. Ajunge secretar al regelui Ludovic al II-lea. În 1542 este chemat la curtea regelui
Ferdinand I şi numit episcop la Zagreb, iar peste un an este numit episcop de Agria. În 1553, este
numit arhiepiscop de Strigonium şi mitropolit primat al Ungariei, iar în 1562 este numit regent al
Ungariei, aflandu-se pe culmea puterilor politice. Pe unde a umblat prin Europa, pe la curţile
domneşti, în palatele episcopale, şi-a semnat toate scrisorile şi cărţile pe care le-a scris cu numele de
„Românul“. Prin aceasta, România sau Valahia au circulat prin Europa secolului al XVI-lea cu
nume de cinste.

3) Impactul Operei :

Bibliografia operelor sale cuprinde 12 titluri, toate în latină. Un Tratat de Alchimie (Frankfurt, 1525),
Principiile religiei creştine catolice (Viena, 1560), Catehism (Tyrnavia, 1560), Istoricul şi diplomatul
(Bruxelles, 1536), etc. Opera sa poetică a fost publicată în anul 1906, la 338 de ani de la moartea sa
(Carmina Nicolai Olahi, poezii; publicate la Budapesta şi Lipsca). Din tot ce a scris, se poate alcătui
scheletul unui portret al acestui român, care a strălucit în Europa primei jumătăţi de veac al XVI-lea.
În cartea sa, Hungaria, Olahus ne va lăsa o adevărată cronică despre etnogeneza comună a poporului
român din toate ţările, inclusiv ca şi despre ceea ce îi caracterizează specific pe locuitorii tuturor
provinciilor.

Iată doar câteva aprecieri:

„Valahii sunt creştini, numai că urmând pe greci, se deosebesc de biserica noastră catolică în
privinţa purcederii duhului Sfânt şi a altor articole mai puţin importante.“.
Despre moldoveni: „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii, se deosebesc
numai prin îmbrăcăminte. (…) Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană, căci ei sunt copii
din Roma“.

Despre Transilvania: „Neamul acesta de oameni robuşti, războinici înarmaţi, sunt prevăzuţi cu cai
buni, zdraveni. (…) Întreaga regiune este alcătuită cu şesuri şi păduri, întretăiată de ape cotite, plină
de pământ roditor. Bogată în vin, aur, argint, fier şi alte metale şi sare; cât se poate de îmbelşugată în
boi, fiare, urşi şi peşti, aşa că nu poţi învinui firea că n-ar fi grămădit în acest ţinut toate bunătăţile
traiului.“.

Nicolaus Olahus aminteşte şi de bogăţiile aurifere din Ardeal, exploatate de stăpânitori străini: „…
Aur ca acesta pe care alţii l-au aflat de mărimea unui ou de găină. De curând, mi-a scris episcopul
Nicolae Gerendi de Transilvania, că a găsit aur din acesta de mărimea unei pâini ţărăneşti, cântărind
mai bine de 1.600 ducaţi.“. Această consemnare se făcea la 1544.

4) Conceptii SI Aptitudini :

Istoricii Ioan Lupaş şi Onisifor Ghibu îl numesc pe Nicolaus Olahus „primul umanist adevărat de
origine română“. Prin această denumire se înţeleg mai multe lucruri. Cunoaşterea temeinică a celor
două limbi clasice, latina şi greaca. Mai cunoştea maghiara, germana, franceza, turca şi română. N-a
scris nimic în româneşte, dar nici în ungureşte, ci întotdeauna în latină şi greacă. Avea dragoste
pentru cultura şi pentru gândirea clasicilor elino-latini, cultivarea stilului frumos şi elegant. Idealul
lui Nicolaus Olahus era frumosul şi binele, cu atribute ale Divinităţii, şi fericirea ce se putea obţine
prin aceste virtuţi. Toţi marii umanişti ai vremii sale iubeau cultura clasică, toţi erau oameni ai
bibliotecilor.

5) Legaturile cu alti umanisti

Legăturile cu umaniştii vremii, printre care şi Erasmus de Rotterdam, prinţul umaniştilor, cu care a
purtat o bogată corespondenţă, însuşindu-şi idealurile unei culturi clasice. Cei mai mari savanţi ai
timpului aveau păreri excelente despre Nicolaus Olahus, atribuindu-se denumirea de „mare savant şi
un mare european al veacului al XVI-lea“. SANDA