A placea si a iubi - in conceptia lui Z.

Rubin
Sunt doua sentimente care exprima atitudinea pozitiva a unei persoane
fata de o alta. Sunt doua sentimente care dau nastere unor emotii
asemanatoare. Insa, iubirea se deosebeste prin diferite trasaturi.
Dragostea este un sistem complex de sentimente: atasamentul fata de
cineva, sentimentul de ocrotire,dorinta de intimitate.

Atasamentul este o afectiune puternica pentru cineva, manifestarea

dorintei de a petrece timpul in prezenta persoanei respective, de a fi inteles
si apreciat, de a i se acorda atentie.

A tine la cineva implica dorinta de sacrificiu pentru binele persoanei de

langa tine, dorinta de indeplinire a dorintelor celuilalt. Intimitatea este
legatura puternica, fizica si psihica, intre doi oameni care nutresc
sentimente reciproce de dorinta si afectiune.

Ceea ce face diferenta intre a placea si a iubi pe cineva este calitatea de a

evalua o persoana. De obicei, evaluam indivizii care ne plac pentru a gasi
asemanari in ceea ce priveste modul in care se comporta, modul in care
gandesc, nivelul educatiei, principiile morale care le guverneaza existenta.
Daca aceste trasaturi se regasesc in caracterul si personalitatea noastra
atunci ne manifestam atitudinea pozitiva care se defineste prin "a placea".
In psihologie, aceste doua notiuni sunt delimitate si masurate diferit.

Atunci cand iubim pe cineva, ii toleram acestuia defectele sau incercam sa

i le corectam. De multe ori, chiar si acestea ne atrag de persoana pe care o
iubim.

Iubirea armonioasa sau pasionata - in conceptia lui E. Hatfieldsi G.W.

Walster.
Iubirea poate fi traita in diferite moduri. Oamenii iubesc cu pasiune o fiinta
umana sau impartasesc o dragoste armoniasa, profunda si subtila.
Pasiunea se manifesta printr-o dorinta continua si puternica de a avea o
relatie de intimitate cu cel de langa tine, de a iti impartasi sentimentele prin
gesturi. Se crede ca aceasta atractie greu de controlat, ce inluenteaza
organismul, atat la nivel fizic cat si psihic, are consecinte pozitive asupra
fiintei umane. Atunci cand sentimentul nu este impartasit ambii parteneri au
de suferit.
O iubire caracterizata prin armonie se defineste printr-o atractie profunda
pentru celalalt dar se manifesta printr-o atitudine calma, gesturi suave,
protectoare. Partenerii isi stimuleaza reciproc comportamentele si pun
accent pe uniunea sufleteasca, pe cunoastere, pe impartasirea
sentimentelor.

Ideala este o imbinare a acestor doua tipuri de iubire, un echilibru intre

experimentarea psihica si fizica a sentimentelor, o contopire perfecta a
dorintelor si gandurilor.

Iubirea ca un curcubeu - conceptia lui A. J. Lee

Iubirea poate fi asemanata unor culori. Astfel, pot fi definite trei tipuri de
iubire primare, si prin combinarea lor iau nastere altele. Iubirea fata de un
ideal, iubirea ca un joc si iubirea vazuta ca prietenie sunt stilurile principale.
Tipurile secundare provin din combinarea doua cate doua a primelor trei si
prezinta caracteristici ce difera in functie de natura elementelor
constituente. Identificam astfel: iubirea obsesiva, rezultata din iubirea-joc si
iubirea-ideal, iubirea pragmatica si rationala, iubirea altruista. Este usor de
inteles ca, prin combinarea acestora, iau nastere multe alte stiluri.

Asemeni posibilitatii de construire a nuantelor din culorile primare si iubirea

poate sa fie un rezultat a diferitelor moduri de manifestare a sentimentelor.

Iubirea ca sistem de trei componente - conceptia lui R. E. Sternberg.

Iubirea este un sistem format din trei componente majore: pasiunea,
intimitatea si angajamentul. Intimitatea presupune descoperirea reciproca a
sinelui prin impartasirea emotiilor, a trairilor si a dorintelor. Pasiunea implica
manifestrea atractiei erotice prin gesturi si cuvinte. Amgajamentul este
hotararea de a avea un singur partener si de a construi impreuna cu acesta
o relatie de lunga durata bazata pe intelegere, comunicare, sinceritate si
respect.

Cand toate aceste componente se imbina, se naste echilibrul, iubirea

completa, perfecta, indestructibila. Destul de putini oameni traiesc o astfel
de iubire; cei mai multi se limiteaza doar la doua sau chiar un aspect al
acesteia.

Iubirea romantica se caracterizeaza prin pasiune si intimitate ridicate dar

prin neasumarea angajamentelor; trasaturile opuse sunt cele specifice
iubirii armonioase. Iubirea inflacarata presupune o pasiune puternica dar
lipsa impartasirii sentimentelor; in opozitie cu ea se afla iubirea ca o
armonie. Exista iubire lipsita de intimitate si care presupune doar
convietuire si pasiune; contrara ei este dragostea in intimitate. Lipsa tuturor
acestor componente inseamna lipsa iubirii.

De-a lungul vietii fiecare componenta a iubirii se transforma. Astfel,

pasiunea scade o data cu trecerea timpului. Pe masura ce partenerii petrec
tot mai mult timp impreuna, pasiunea acestora scade inca creste nivelul de
intimitate. Comunicarea sentimentelor, a dorintelor si cunoasterea devine o
cerinta primordiala.

Pentru ca doi oameni sa impartaseasca o iubire perfecta trebuie sa

ajusteze dorintele individuale la un model care sa ii multumeasca pe
amandoi.

Culorile fundamentale (albastru, verde, rosu si galben)

1. ALBASTRUL
Reprezinta profunzimea trairilor si sentimentelor si este: concentric, pasiv,
incorporativ, heteronom, senzitiv, perceptiv, unificativ.
Rezonantele sale afective sunt: tranchilitatea (linistea),
multumirea (satisfactia), tandretea, dragostea si afectiunea.
2. VERDE
reprezinta elasticitatea vointei si este: concentric, pasiv, defensiv, autonom,
retinut, posesiv, neschimbabil.
Aspecte afective: persistenta, indrazneala, afirmarea de sine, abstinenta,
incapatanarea, aprecierea de sine.
3. ROSU-ORANJ
reprezinta forta vointei si este: excentric, activ, ofensiv-agresiv, autonom,
locomotor, competitiv, operativ.
Aspecte afective: dorinta, excitabilitatea, erotismul, sexualitatea.
4. GALBENUL
reprezinta spontaneitatea si este; excentric, activ, proiectiv, heteronom,
expansiv, investigativ, aspirtiv (care aspira), explorativ.
Rezonante: variabilitatea, SPERANTA, originalitatea, veselia.

Iata ce inseamna concentric: preocupat subiectiv iar excentric inseamna

interesat obiectiv.
Autonomia este echivalentul lui ,,fiind o cauza'', iar heteronomia este
echivalenta cu ,,fiind un efect''.
Pasiv si activ sunt apropiate de ,,concentric si excentric''