CAPITOLUL I

GENERALITATI

Definirea notiunii de reumatism

Provenind din grecescul rheuma, care inseamna curgere, scurgere a umorilor,

reumatismul este o denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului 1ocomotor (in
special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare).

Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat (sec. V i.Hr.)
varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210 d.Hr.). Abia in sec. al XVI-
lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni, incluzand insa printre acestea guta si
tuberculoza articulara.

In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase boli, care au
unele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri.

Clasificarea bolilor reumatismale

Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei, deoarece nu

exista un criteriu unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea nesfarsita a acestor boli. Cea
mai acceptabila clasificare la noi in tara (elaborate de Academia de Stiinte Medicale si Ministerul
Sanatatii in 1963) imparte reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular,
care intereseaza articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutul
conjunctiv. La randul sau reumatismul articular cuprinde doua mari grupe:

• reumatismul inflamator si infectios

• reumatism degenerativ

1. Reumatism articular Artrite - R. Bouillaud - Sokolski

- R. secundar
(caracter inflamator) infectios

- P.C.E. (poliartrita cronica

evolutiva sau poliartrita
reumatoida) - Spondilita
anchilozanta
Artroze (caracter - Spondiloze -
degenerativ) Artroze -
Poliartroze
2. Reumatism abarticular - Periatrite

1
 (nearticular)
- Nevralgii - Nevrite
inflamator sau
- Mialgii - Miozite
degenerativ
- Neuromialgii

- Tendinite

- Bursite

- Tenosinovite

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume. Dintre
afectiunile artrozice, coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual al
cunostiintelor noastre putem admite ca artroza soldului este o degradare articulara cu o
individualitate definita, caracterizata printr-un dezechilibru morfologic dependent de un
dezechilibru functional.

De-a lungul anilor aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numele de artrita cronica a
soldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae senilis sau juvenilis(in functie de varsta),
malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza hipertrofica sau degenerativa, osteoartritis,
artritis sau artrosis deformans, termeni care sunt utilizati inca si astazi si care au incercat sa defineasca
ceea ce numim azi coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari care au ca substrat anatomic
o degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal. Acest tip lezional-produs in
primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile memberelor inferioare si ale coloanei
vertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense.

Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile, caracterizate prin

deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin leziuni hipertrofice ale
extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele cresc ca frecventa paralel cu
varsta; neansotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin
dureri, impotenta functionala si prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului
articular, osteofitoza subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in vedere
tendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a populatiei,
este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contributie cat de modesta,
adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare in aceasta boala, poate fi benefica.

Coxartroza : numită şi artroza coxo-femurală sau artroza soldului, este o afectiune

cronica ce reprezinta distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul soldului. Este o
boala cu un debut lent, o evolutie progresiva, continua care duce in final la anchiloza (blocarea)
articulatiei soldului, insotita de dureri foarte mari. Adesea este o boala prezenta persoanelor de
varsta a doua si a treia, dar nu este acceptat ca toti oamenii fac artroza, sau ca boala are legatura
cu varsta.

2
 CAPITOLUL II

ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele
asigurand si deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele osoase se numesc
articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in organism:

- de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului;

- de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.

Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala. Este o articulatie
mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentata
de capul femurului, si cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul coxalului.

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale,

permitand in acelasi timp deplasarea corpului. In formarea articulatiei soldului iau parte doua
oase : coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele
alcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala.

Aceasta articulatie de tip sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente, sinovie,
burelet marginal. In osul coxal exista o cavitate denumita cotiloida in care patrunde capul
femurului.

Extremitatea superioara a femurului prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care
leaga capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se formeaza un unghi
deschis care in mod normal masoara 126-130 grade. Orice modificare in deschiderea acestui
unghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea artrozei.

3
 SISTEM OSOS

Cavitate cotiloida (acetabulum)

Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este limitata de un

rebod ascutit, spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri. Aceste scobituri corespund
punctelor de jonctiune ale celor trei piese osoase eare constituie osul coxal: ilionul, pubisul si
ischionul.

Scobitura anterioara ilio-pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este larga si

profunda.

La extremitatea anterioara a spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei articulare se

afla o mica ridicatura numita tubercul precotiloidian de care se fixeaza fasciculele bandeletei
suprapubiene (VALLOIS).

Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma patrulatera
(deprimata), rugoasa, nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si care se continua in jos cu
scobitura ischio-pubiana, orificiu ovalar la barbati, neregulat, triunghiular la femei.

Osul coxal este un os plat, format din doua lame de tesut compact care acopera un strat de
tesut spongios de grosime variabila.

Extremitatea superioara a femurului

Extremitatea superioara a femurului este formata de un cap articular, un gat, o mare si o

mica tuberozitate.

4
 Capul femural (capot femoris) este o suprafata neteda ce reprezinta doua treimi de sfera
de raza de 20-25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte. El este circumscris de o linie
sinuoasa, compusa din mai multe curbe din care se disting mai bine una superioara si alta
inferioara, a caror concavitate se dirijeaza in afara pentru a reuni anterior si posterior, formand
un unghi ascutit deschis in afara. Acestea fac ca suprafata sa se intinda inspre col mai mult
inainte si inapoi decat in sus si jos.

Gatul femural uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului este inclinata fata de
axa lunga a diafizei femurale cu 125o - 135o, iar unghiul format de ele se numeste unghi de
inclinatie.

5
 Marea tuberozitate sau marele trohanter de forma patruletara, aplatizat dinapoi inauntru se
gasesc situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui trohanter, convexa, este
strabatuta de sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in forma de virgule, foseta digitala unde se
insera muschiul obturator extern.

Micul trohanter este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna a corpului
femurului. Ea da insertie muschiului psoas iliac.

Suprafete articulare

Acestea sunt de o parte femural, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului coxal marita de
un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian .

Capul femural este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea superioara decat
in cea inferioara si mai mult in centru decat la periferie. Foseta ligamentului rotund nu prezinta
cartilaj de acoperire.

Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de semiluna, ale
carei extremitati anterioara si posterioara limiteaza scobitura ischio-pubiana.

Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El are in

sectiune forma de prisma triunghiulara si prezinta o suprafata aderenta sau bazala prin care se
insera de marginea acetabulului, o suprafata interna, concava, articulara, in continuitate cu
suprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata externa convexa care da insertie capsulei
articulare.

MIJLOACE DE UNIRE

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula articulara intarita
de ligamente si musculatura periarticulara.

Sinoviala

Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si femurale ale
capsulei inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea cotiloidinala pe fata externa a
bureletului, iar de partea femurala, pe portiunea intrarticulara a colului intre insertia capsulei si
suprafata cartilajinoasa a capului femural.

Capsula articulara

Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata externa a

bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata externa a ligamentului
transvers al acetabulului

- capsula este constituita din doua feluri de fibre:

6
 - fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;

- fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea postero-inferioara si in

straturile profunde ale capsulei.

Ligamente

Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi ligamentare
cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural; ischio- femural.

Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care acopera fata
anterioara a capsulei articulare si se insera la nivelu1 osului coxal putin dedesubtul spinei iliace
antero inferioare, iar de partea femurala pe linia interohanteriana, prin doua portiuni bine
dinstincte: fasciculul superior ilio-trohanterian si fasciculul inferior ilio-trohanterian.

Ligamentul pubo-femural, situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in sus pe

eminenta ilio-pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de unde fibrele sale merg in
jos, in afara si putin posterior fixandu-se pe partea anterioara a depresiunii pretrohanteriene.

Ligamentul ischio-femural, situat pe fata posterioara a capsulei articulare, porneste de la

nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara, oblic, pe fata posterioara a
colului si se insera inainte a fosetei digitale a marelui trohanter.

Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni, ligamentul rotund

se prezinta ca o lama fibroasa lunga de aproximativ 3 cm care se intinde de la foseta capului
femural la scobitura ischio-pubiana a osului coxal.

TESUTURILE PERIARTICULARE

Muschii soldului

Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxo-femurala si care

actioneaza asupra ei.

Fata anterioara

Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas iliac

(iliopsoas) de care este separata prin una sau doua burse seroase, care adesea comunica cu
sinoviala articulara.

7
 Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe fata laterala a
ultimei vertebre toracale si a primelor patru vertebre lombare si muschiul iliac inserat in fosa
iliaca pe care o captuseste;

- -cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece succesiv
prin regiunea lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna musculara si ajunge la coapsa
unde se insera printr-un tendon comun pe micul trohanter.

Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra articulatiei coxo-
femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin.

Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o actiune secundara de rotatie
externa a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si cateva
ramuri din nervul femural L2, L3, L4.

Muschiul drept anterior (Rectus femoris). Are insertia superioara prin tendonul direct la
nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat pe spranceana cotiloida in partea
supero interna. Distal formeaza tendonul quadricepsului impreuna cu vastul intern (vastus
internus) vastul extern (vastus externus) si cruralul (vastus intermedius).

Actiune: Flexor al coapsei pe bazin.

Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.

Muschiul croitor (Sartotius). Insertia superioara este la nivelul spinei iliace antero
superioare de unde merge oblic in jos si inauntru pentru a se insera in jos pe fata interna a
extremitatii superioare a tibiei (pes anserinus).

Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al coapsei pe

bazin.

Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural.

Fata superioara

Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier mic (Gluteus
minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate inaintea liniei semicirculare
anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic care se insera pe marginea anterioara
a marelui trohanter. Intre acest muschi si trohanter se afla o bursa seroasa.

Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a fasciculului anterior
produce rotatia interna a coapsei. Contractia fasciculului posterior determina rotatia externa a
coapsei.

8
 Inervatie: Ramura a fesierului inferior.

Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se insera pe portiunea fosei iliace externa

cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg catre marele
trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica a fetei externe a marelui
trohanter. O
bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare trohanter.

Actiune: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator lateral al

soldului. Cand isi ia punct fix pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare importanta in mers.

Fata posterioara

Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii rotatori externi

care de sus in jos sunt:

Muschiul piramidal (Piriformis). Muschi alungit, de forma triunghiulara cu baza in bazin,

iar varful la marele trohanter. El se insera in interiorul bazinului, pe fata anterioara a sacrului, in
vecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a), fasciculele musculare merg in afara, ies din
bazin prin marea scobitura sciatica si se termina printr-un tendon pe marginea superioara a marelui
trohanter.

Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca coapsa este
flectata, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un stabilizator al soldului.

Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat.

Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muschi subtiri, de forma
patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern. Dupa situatia lor fata de
acest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul superior este numit spinal, fiindca se
insera pe spina sciatica iar cel inferior numit si tuberal fiindca se iasera pe tuberozitatea ischionului.

Actiune: Sunt rotatori in afara.

Inervatie: Ramuri din plexul sacrat.

Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare si pe

periferia osoasa a gaurii obturatoare.

Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat.

Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al gaurii.

9
 Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si se termina
printr-un tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter.

Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale sub colul
femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator inferior al soldului.

Muschiul patratul crural (Quadratus femoris) pleaca de la tuberozitatea ischiatica, merge

pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se insera in afara pe creasta
intertrohanteriana.

Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt acoperiti de
muschiu1 mare fesier.

Fata inferioara

Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul pectineu

(Pectineus) care se insera in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui COOPER de unde
fibrele lui merg in jos in afara si putin inapoi si se termina pe creasta pectineala a femurului.

Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara.

Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi se etajeaza
micul adductor, adductorul mijlociu si adductorul mare. Insertiile lor superioare sunt pe ramura
ischio-pubiana de unde coboara pe fata interna a diafizei femurale.

Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara.

Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar).

Fata externa

Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei lata

denumita si bandelata lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca, acopera fesierul mijlociu
si marele trohanter si coboara pe fata externa a coapsei, spre gamba. in partea anterioara a
acestei lame aponevrotice intr-o dedublare a sa se afla muschiul tensor al fasciei lata care se
insera sus pe spina iliaca antero-superioara, iar in jos fibrele sale se confunda cu cele ale fasciei
lata.

Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu fesierul
mare, ajuta la mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte. Preia presiunea

10
exercitata asupra trohanterului impinge capul femural in articulatie devenind stabilizator extern
al soldului.

Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.

CAPITOLUL III

PARTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICE

ALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia coxo- femurala
are o mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate mai mare. Prin centrul
geometric al capului femural trec trei axe de miscare, foarte importante in locomotie.

- un ax transversal (frontal) in jurul caruia se efectueaza flexia-extensia;

- un ax sagital, care permite abductia-adductia;

- un ax vertical, care permite miscarile de rotatie interna si externa.

Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte , formand un 'unghi de inclinatie'
de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10 o-30o (deschis inauntru si inainte ). Diafiza
femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal vertical, trecand prin centrul capului femural
si axa condililor.

Cavitatea cotiloida (acetabulara), de forma semisferica este acoperita de cartilaj numai pe

partea sa periferica, fundul cavitatii neintrand in contact cu capul femural.

Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu orizontala un unghi de 30 o- 40o.

Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata externa a capului. La nivelul
acoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune. Capul, colul si diafiza femurala
formeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin faptul ca greutatea corpului, repartizata la
nivelul capului femural, nu se transmite direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural,
care joaca rol de brat de parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi. Pe
spranceana cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea cavitatii
cotiloide.

Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita prin
ligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie

ligamentele sunt intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie ligamentele
sunt destinse si capul femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe cotil.

11
 Articulatia coxo-femuralp este supusa la o presiune permanenta prin tonusul musculaturii
periarticulare. S-a demonstrat ca in timpul mersului articulatia coxo- femurala sufera o presiune
intermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se sprijina pe un singur picior, mijlocul
fesier exercita o puternica presiune, coxo-femurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai
mare decat greutatea corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul
capului femural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai mare
decat greutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se transmite pe intreg
capul femural, fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se produce o hiperpresiune
concentrata pe o zona mai restransa a capului, ca rtilajul se ulcereaza.

EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI

Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a putea depista
orice anomalie. Mai intai se efectueaza examenul clinic in ortostatism. In acest caz, se verifica
pozitia reperelor oaselor si a axelor membrului inferior.

• daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala;

• daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

• daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;

• daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului, picioarelor.

Studiul bazinului se efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet, apoi in statiune
unipodala. In acest ultim caz trunchiul se inclina de partea piciorului de sprijin cu mijlocul
fesier deficitar (semnul Trendelemburg).

Examenul clinic din pozitia culcat

• Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale, trohanteriene si

ischio-trohanteriene).

Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe genunchi, pe

fata interna a coapsei, pe fesierul superior.

• Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu accentuari
nocturne si radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata de repaus si accentuate
de ortostatism sau mers).

12
• Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola interna,
apoi perimetrul coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

• Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele hipotone,

hipertone, tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de origine venoasa.

Se efectueaza apoi bilantul articular, masurand goniometric fiecare miscare

fundamentala.

Se calculeaza apoi coeficientul functional de mobilitate, masurandu-se amplitudinea

fiecarei miscari si inmultind-o cu coeficientii mentionati in tabelul urmator:

Flexia 0 - 45o = coeficient 0,6

45 - 90o = coeficient 0,4

Peste 90o = coeficient 0,1

Abductia 0 -15o = coeficient 0,6

15 - 30o = coeficient 0,4

Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia externa 0 - 30o = coeficient 0,3

Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia interna

adductia,extensia = coeficient 0,2

Totalul (raportat la 100) reprezinta coeficientul functional al articulatiei, care se masoara

inainte si dupa recuperarea medico-chirurgicala.

In continuare se face bilantul muscular.

Pentru evaluarea flexiei, in care sunt implicati muschii flexori (psoasiliacul, dreptul
anterior, croitorul) se aplica contrarezistenta pe fata anterioara a coapsei, deasupra genunchiului.

Pentru extensie (muschii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii) contrarezistenta se

aplica pe fata posterioara a gambei, in timp ce cu mana cealalta se imobilizeaza bazinul.

13
 In abductie, care e asigurata de fesierul mic si mijlociu si de muschii accesori, se aplica
rezistenta pe fata externa a genunchiului.

In adductie (muschii adductori, ischio-gambierii, marele fesier avand rolu1 principal)

rezistenta se aplica pe fata interna a genunchiului.

Pentru evaluarea rotatiei externe (muschii rotatori fiind fesierii, drept intern si croitorul)
rezistenta se aplica deasupra gleznei, ca si in rotttia interna (ischio- gambierii, tensorul fasciei
lata).

Pentru testarea fortei musculare se determina, prin tatonari progressive la instalatia de

scripeti, care este greutatea maxima care, atasatp la membrul inferior intins, poate fi ridicata de
10 ori.

Examenul clinic functional se completeaza cu examenul radiografic (coxometria).

Parametrii principali care trebuie masurati pe radiografia de fata sunt:

a. Unghiul de inclinatie dintre axa diafizei si axa colului femural (normal: 130 o) b. Unghiul
de oblicitate al acoperisului cotilului. Se repereaza pe fotografie:

1) locul de unire al acoperisului cu fundul cotilului (T);

2) cel mai extern punct al partii condensate a cotilului (E), apoi se masoara unghiul
format de dreapta TE si orizontala care trece prin T (sub 10o)

c. Unghiul de acoperire externa a capului femural de catre cotil. Din centrul capului
femural C se ridica o verticala, care face un unghi de peste 25o.

d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atinga cotilul intern si dedesubtul punctului T.

In displazia coxo-femurala impactul cade asupra si in afara punctului T.

e. Arcul cervico-obturator e intrerupt in cazul displaziilor insotite de subluxatii. f. Unghiul

de declinatie a cotilului femural (intre axa colului si axa cotililor femurali), normal de
10 - 15 o, este marit in subluxasii sau luxatii si redus in protruzii.

De obicei se efectueaza o radiografie de fata si una de profil.

14
 CAPITOLUL IV

COXARTROZA

Coxartroza denumita si artroza soldului este o artropatie cronica, caracterizata din punct de
vedere morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni
proliferative ale tesutului osos subiacent.

Considerata multa vreme ca o boala legata de imbaranire, de unde si vechea denumire de

morbus coxae senilis, astazi, gratie lucrarilor experimentale si histologice ale lui Rutishauser si
ale scolii sale ca si lucrarilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresia
adaptarii tesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta in unele imprejurari
articulatia.

Aceasta este intr-atat de adevarat incat, daca se suprima aceste conditii defavorabile se
constata revenirea osului la starea normala.

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in acelasi timp, una dintre cele mai
grave deoarece afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului.
Se intalneste de obicei la varsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de malformatie a
articulatiei coxofemurale.

Inafara denumirii de artroza mai este folosit si termenul de reumatism degenerativ si cel de
osteoartrita localizat la articulatia soldului.

Etiologie
Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradarii
anatomo functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40
ani iar frecventa ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara
predominanta la sexul feminin.

Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele primare
sau idiopatice si forme secundare.

15
 • Coxartrozele primare constituie aproximativ jumatate din numarul total si ele
debuteaza catre varsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale
altor articulatii, iar radiologic sunt artroze de tip central.

Ele par sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajul
articular, producand leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

• Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie incriminati
drept cauze declansatoare ale afectiunii.

Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive

alterarilor mecanicii articulare prin tulburari de statica articulara care pot fi datorate:

- malformatiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxatia congenitala

de sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.

- deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capului

femural sau cotilului dupa fracturi, luxatii, decolare epifizara.

O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie datorate
malformatiilor sau tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat
sinoviala sau cartilajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt
coxartrozele secundare unei coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei
soldului, sinovitei traumatice.

Patogenie

Functionalitatea normala a unei articulatii depinde de integritatea morfofunctionala a

componentelor sale si de prezenta cantitativ normala a lichidului sinovial care asigura nutritia
cartilajului si ungerea articulara.

Nutritia cartilajului este in mod normal foarte precara depinzand, printre altele, de o serie
de factori mecanici de frecare si presiune care favorizeaza patrunderea lichidului sinovial in
porozitatile cartilajului. Nutritia cartilajului poate deveni deficitara in imobilizarile articulare,
precum si in tulburarile de secretie a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, de
catre celulele sinoviale in porozitatile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza
poate fi determinata de factori biologici sau mecanici.

Primele modificari decelabile in coxartroza se situeaza la nivelul cartilajului care acopera

capul femural si acetabulul.

Procesul de degenerescenta a cartilajului, in zona in care nu suporta greutatea corpului,

provoaca o proliferare activa a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe care il
invadeaza si il transforma in tesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural si a c otilului
au loc procese osteogenetice cu formare de osteofiti. In zona care suporta greutatea corpului,
cartilajul degenerat se subtiaza pana la disparitie.

16
 Suprafata osoasa neprotejata de cartilaj si supusa unei presiuni enorme se eburnifica,
iar sub aceasta zona in grosimea tesutului spongios al capului, apare o densificare osoasa. La
acest nivel exista o reactie vasculara accentuata care este responsabila de densificarea si
ingrosarea travelor osoase dar care lipseste pe linia de transmitere maxima a presiunii, unde
tesutul osos este resorbit si inlocuit cu focare de fibroza si pseudochiste. De aceea, coxartroza
apare ca o tulburare vasculara care modifica natura tesuturilor articulare, in special a
cartilajului si a osului si se insoteste de dureri si de deformari mari. Zona de condensare
osoasa este in mod special responsabila de producerea stimulilor durerosi.

Simptomatologie

Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudinea
vicioasa a coapsei.

Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga
bolnavul sa se opreasca pentru cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai
putin usurata. Durerea dispare la repaus.

Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau
coborarea scarilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o perioada mai
indelungata de stat pe scaun, primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut incalzirea
articulatiei, durerile scad sau inceteaza total. Sediul durerii variaza : uneori ea este situata la
radacina coapsei, pe fata anterioara si se poate sa se intinda pana la genunchi; alteori durerea se
gaseste pe fata interna a coapsei in regiunea muschilor adductori. Durerea articulara se explica
prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca’’ una de alta, cartilajul distrugandu-se
astfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie locala care explica cauza durerii
in miscare.

Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante. Astfel bolnavii pot sa
perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului, iar alteori
prezenta unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.

Atitudinea vicioasa apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceput

contracturii musculare datorata incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este in
flexie, adductie si rotatie externa. Astfel flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordoza
lombara, adductia coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnava iar rotatia externa
printr-o rotatie cu antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai dupa corectarea
acestor atitudini de decompensare se v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a soldului
bolnav.

Limitarea miscarilor se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul cand
vrea sa-si incruciseze genunchii sau prin imposibilitatea de a se incalta de partea bolnava
,,semnul pantofului’’; bolnavul se incalta pe la spate prin flectarea genunchiului.

Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie apreciata prin
masurarea unghiurilor.

17
 Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 900 sau chiar mai putin, abductia este
considerabil limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin cea
externa, sunt limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.

Dupa un oarecare timp de evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofie

a musculaturii coapsei si a fesei care se datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se mai
adapteaza perfect una cu cealalta datorate deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie si
osteofitoza.

Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:

• Pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formele
incipiente ea poate sa lipseasca.

• Alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofie

calcara numit osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.

• Osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se

dezvolta la periferia invelisului cartilaginos si al capului femural.

• Modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtit

datorita unei infundari in zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ce
duce la ovalizarea cotilului.

Examenul de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul
uric este crescut.

SEMNE RADIOLOGICE

Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:

• osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.

• ingustarea spatiului articular

• hipertrofie osoasa.

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui radiologic.

Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care are
simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fesier, dar nu prezinta limitarea
miscarilor in articulatia coxo-femurala.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

18
 In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent progresiva,
agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15 ani mai mult, la altii insa
evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.

Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin

accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea membrului

inferior, deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel mai invalidant si
ireversibil, de unde prognosticul rezervat.

TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:

- combaterea durerilor

- diminuarea redorii si a impotentei functionale

- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)

- micsorarea handicapului.

In tratamentul coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe mijloace:

1. Masurile igienico-dietetice si educative:

- micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea ortostatismului

prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;

- dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).

2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei medicatii

antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte in folosirea unei
medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul evolutiv al bolii (medicamente
numite de reumatologii americani Direase Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul
urmator prezentam principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor:

I.Tratamentul simptomatic

A. cu actiune de scurta durata

a) analgeticele (paracetamo1, tramadol)

19
 b) antiinflamatoarele nesteroidiene: ibuprofen, diclofenac, indometacin,
piroxicam, tenoxican, celebrex, movalis, ketoprofen

c) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durata

a. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon

b. acidul hialuronic

II. Medicamentele DMOAD:

- glucozaminosulfat

- condroitinsulfat

- pentosansulfat

- orgoteina

- extracte de avocado si soia

- tetraciclinele

- terapiile experimentale.

III. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente
rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament: electroterapie, hidroterapie,
termoterapie ca si kinetoterapia. Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea
urmatoarelor obiective:

- combaterea durerii;

- asigurarea unei bune stabilitati a soldului;

- asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii

atitudinilor vicioase.

Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de proceduri, totul
este ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la caz in functie de mecanismele
patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de
sensibilitate la durere etc.

20
 Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat local sau crioterapia, depinde
doar de substratul morfo-patologic caruia ne adresam.

In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si

decontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante, curenti
diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor si contracturii
musculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam cu preponderenta
kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice, mobilizarii active ajutate, flexi-
extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe plan orizontal si apoi usor inclinat).

Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de posturarea

antalgica . Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente trebuie aplicate in pozitie
de decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera sustinuta pasiv prin perne, sac de
nisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in ca re nasc stimuli durerosi).

Daca exista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu namol, dusul
subacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea articulatiei, relaxare musculara,
sedare), calmarea durerilor este mult mai placuta.

O incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi nevoie de
deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie incalzita, perna electrica.

Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura medicala

specifica: microunde, unde scurte, ultrasunet.

Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de
ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.), intensitati relativ mari ale
curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia
arsurilor chimice care vor compromite tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau
pentru orice aplicatie de curenti de joasa frecventa.

Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de medie
frecventa si a curentilor interferentiali.

Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in functie de
modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).

Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de maxima eficienta
asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce insotesc de obicei coxartroza.

Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste, tonifiant, in
functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor de masaj, pot fi utile cateva
consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este extrem de importanta deoarece fiecare pozitie
permite o mai buna abordare a diferitelor structuri.

21
 Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si urcand- spre
coloana vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat,
fascii, tendoane si muschi.

Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului functional a1

bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea
unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei
naturale a
bolii de limitare a miscarilor.

Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna.

Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat. Mobilizarea
pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei. Miscarile pasive se
efectueaza in diferite axe si planuri, analitic sau global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este
decubitul dorsal care avantajeaza toate miscarile, cu exceptia extensiei.

Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara, se recurge si
la mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata mai mare de actiune si o
dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti , in

special a muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan sagital) trebuie inceputa cat
mai precoce si continuata mereu printr-un program de intretinere a tonusului si fortei musculare,
chiar daca s-a ajuns la o forta de contractie normala. Se insista asupra tonifierii
urmatorilor muschi:

- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;

- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si contracararea flexum-

ului de sold;

- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.

Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine mai mult
global, functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxo-femurala in schemele normale
de miscare, sau cat mai aproape de normal. Un aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie
invatarea bolnavului ca in timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control
constient si mai apoi automat, urmatoarele a ctivitati motorii:

- flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

- adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiunea

hemibazinului);

- rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul.

22
 La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa faca educatia
bolnavului privind igiena soldului.

- folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana opusa soldului afectat
si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare a soldului
bolnav;

- evitarea purtarii de greutati;

- evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;

- efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de intretinere

musculara si articulara;

- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului) precum si

statul prelungit in fotoliu sau scaune joase;

- pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate deasupra

planului patului.

Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de un program

continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.

In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR, infectii specifice
sau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o parte a tratamentului complex al
afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.

4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce se

adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca displazia subluxanta
de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare.

Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze de sold

evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se implementeaza proteze totale
de sold.

Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical: interventii chirurgicale non-

protetice (Osteotomiile de reaxare-nu se mai practica in aceasta perioada); Intervenţiile
chirurgicale protetice (proteze totale cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteza bipolara
sau A.

23
Proteza de sold necimentata

Proteza de sold necimentata cu suruburi

24
 Proteza de sold necimentata cu cerclaj

Proteza resurfacing

CAPITOLUL V

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si pastrarea sanatatii;
prevenirea imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea suferintei.

Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia,

credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si analizeaza indea-
proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa le comunice.

Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai ales la cele
delegate pe care medicul le prescrie.

Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta indrumare a unui medic cu care
trebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus viata pacientilor.

25
 Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca sa-i asigure
o buna postura, si mai ales un confort psihic si intelegere.

Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate, cu siguranta si

atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta imediat si remediata.

A fi nursa inseamna:

sa nu fii nicodata plictisita

sa fii deseori frustata

sa fii inconjurata de probleme

sa ai multe de facut si atat de putin timp

sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate

sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta

unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema

vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai buna

nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a indura si de

curajul lor

vei vedea viata incepand si sfarsindu-se

vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare

vei plange mult

vei rade mult

vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro – Nurse, Washington. D.C. USA).

26
 Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la
externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

I. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata bolnavului cu coxartroza,

deoarece el se desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa recurga la ajutorul
oamenilor straini. Aceasta situatie impreuna cu boala ii creeaza anumite stari emotive de care
personalul trebuie sa tina seama, menajandu-l cat mai mult.

Primul contact cu bolnavul este hotarator pentru castigarea increderii lui,

factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de
ingrijire in vederea recastigarii sanatatii celui internat. Din acest motiv este important ca
personalul serviciului de primire sa dovedeasca inca de la inceput cea mai mare atentie si
preocupare fata de
bolnavul nou sosit.

Accesul bolnavului in spital se face prin camera de garda. Bolnavul este ajutat sa se
dezbrace si apoi ajutat sa se aseze pe masa de consultatie pentru a fi examinat de medicul de
garda in vederea stabilirii diagnosticului de internare.
27
 Bolnavului cu coxartroza se interneaza prin programare pe baza biletului de internare emis
de medicul din policlinica sau biletului de trimitere de la medicul de familie.

Bolnavul internat este inregistrat in registrul de internari, tot aici se completeaza foaia de
observatie clinica si datele de identitate, numar salon, diagnostic de internare. In foaia de
temperatura sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scaunele, dieta, si functiile vitale: pulsul,
TA, temperatura si respiratia.

Hainele bolnavului vor fi supuse deparazitarii si dezinfectarii inainte de inmagazinare.

Bolnavul imbracat in tinuta de spital; pijama, capot, papuci este condus in sectia de Ortopedie.

II. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Asistenta medicala asigura primirea bolnavilor internati si se ingrijeste de acomodarea

acestora la conditiile de spital, scopul internarii fiind vindecarea si aceasta nu se realizeaza daca
nu cream conditii care sa ridice forta de aparare a

organismului .

Regimul terapeutic de vindecare urmareste izolarea bolnavului de conditiile negative ale

mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul nervos central. De aceea
bolnavii nou ajunsi pe sectie vor fi cazati in saloane cu pacienti a caror stare de sanatate prezinta
o evolutie favorabila, astfel incat din discutiile ce vor avea loc intre pacienti, acesta sa capete
incredere in metoda terapeutica aleasa si in personalul care il va ingriji.

Saloanele vor fi curate, zugravite in culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz si indirect
si se v-a tine cont de conditiile de asepsie si antisepsie evitandu-se astfel contaminarea
bolnavului cu agenti patogeni. Temperatura in salon trebuie sa fie de aproximativ 19-21 grade
C, umidificarea aerului de 60-65% pentru a mentine in bune conditii functia respiratorie a
pacientului.

28
 Vor fi inlaturati factorii iritanti, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitatii negative
prin aerisirea salonului de cel putin 2 ori pe zi, mentinerea in stare de curatenie a mobilierului,
faiantei, pardoselei .

Se aduce la cunostinta bolnavului regulamentul de ordine interioara care cuprinde atat

indatoririle bolnavului spitalizat cat si drepturile lui pe durata spitalizarii.

Bolnavul este obligat sa respecte ordinea de zi a sectiei pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Orele de
odihna vor fi respectate cu strictete, mesele vor fi servite la orele programate.

Bolnavul trebuie sa declare toate simptomele legate de boala , sa se supuna

prescriptiilor medicale iar in timpul vizitei va fi educat sa stea linistit in pat, sa nu deranjeze
munca medicului. Este interzis sa faca galagie, murdarie dezordine in salon precum si anexe.

Asistenta participa la vizita medicala, consemneaza si asigura indeplinirea

tuturor recomandarilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentara, preluarea
produselor
biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.

III. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru fiecare bolnav, spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului din boala si convalescenta de aceea trebuie sa fie comod, de dimensiuni
potrivite, accesibil din ambele parti , usor de manevrat, usor de curatat, pentru ca ingrijirile,
investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa nu fie impiedicate

Pregatirea patului si accesoriilor lui

Tipul de pat utilizat pe sectia de ortopedie este ortopedic, cu lungimea de 2 m, latimea de

80-90cm. Inaltimea de la dusumea pana la saltea trebuie sa fie de 60 cm asa incat sa-i permita
bolnavului sa poata sa coboare la nevoie din pat, sa poata sta in pozitie sezand, sprijinindu-si
picioarele comod pe podea. Aceste paturi sunt prevazute cu somiera mobila la care cadranul
somierei este de 2,3 sau 4 bucati articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitii
foarte variate.

Patul poate fi prevazut cu urmatoarele accesorii :

· Saltele ortopedice

29
 · Saltele pentru prevenirea escarelor

· Perne

· Paturi confectionate din lana moale usor de spalat

· Cearsafuri ; unul simplu si unul plic

· Una, doua fete de perna

· Musama si aleza in functie de caz

Auxiliar patul poate fi prevazut cu :

· Sprijinitor de perne

· Rezemator de picioare

· Aparatoare laterala

· Coviltir

· Sustinator de invelitoare

· Mese adaptabile la pat

· Agatatoare pentru usurarea mobilizarii active

Pregatirea patului fara pacient se realizeaza la externarea pacientului spitalizat/internarea

pacientului in vederea tratarii lui. Materialele necesare sunt: 2 cearsafuri sau un cearsaf simplu si
unul plic, 2 fete de perna, 1-2 paturi, 2 perne.

Tehnica incepe cu indepartarea noptierelor de langa pat si asezarea unui scaun cu spatar pe
care se aseaza in ordinea intrebuintarii lenjeria curata, pernele, patura impaturate corect. Se
indeparteaza lenjeria murdara, se aranjeaza salteaua si se pregateste patul.

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul in pat

In cazul bolnavului cu coxartroza dupa interventia chirurgicala starea generala nu permite

ridicarea lui din pat iar lenjeria va fi schimbata cu bolnavul in pat.

In functie de capacitatea pacientului de a se mobiliza schimbarea patului se poate realiza in

lungime si in latime cand pacientul poate fi sprijinit in pozitia sezand.

30
 Materialele necesare sunt aceleasi ca si la pregatirea patului fara pacient, in plus sunt
necesare paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curata si materiale necesare pentru
efectuarea igienei corporale a pacientului.

Tehnica se incepe ca si la efectuarea patului fara pacient, se aseaza pe un scaun in ordinea

prioritatii, patura si cearsaful de sub patura se impaturesc in trei sub forma de armonica. Aleza se
ruleaza impreuna cu musamaua, fie in latime daca schimbarea se face in lungime, fie in lungime
daca schimbarea se face in latime. Cearsaful se ruleaza in lungime cand schimbarea se face in
lungime si in latime cand schimbarea se face in latime. Manevrele sunt executate de catre doua
asistente care se aseaza de o parte si de alta a patului. Una dintre asistente sprijina si
supravegheaza pacientul iar cea de-a doua aduna lenjeria murdara si o inlocuieste cu una curata.

Asigurarea igienei personale corporale si vestimentare a pacientului

Pentru mentinerea tegumentelor intr-o stare perfecta de curatenie in vederea prevenirii

unor complicatii cutanate, pentru stimularea functiilor pielii, pentru asigurarea unei starii de
confort. La internarea in spital, i se da posibilitatea bolnavului sa faca baie sau dus, iar in timpul
spitalizarii bolnavul va face baie sau dus, cel putin de 2 ori pe saptamana. Cu aceasta ocazie i se
va schimba si lenjeria.

Baia generala va fi efectuata obligatoriu inaintea interventiei chirurgicale si inaintea

externarii. Pentru a prevenii accidentele asistenta va programa baia sau dusul dimineata pe
nemancate sau seara dupa digestie.

Materialele necesare sunt: termometru de baie, sapun, manusi de baie, alcool, lenjerie
curata incalzita, casca pentru protejarea parului. Cada fiind spalata si dezinfectata se umple cu
apa pe jumatate. Temperatura apei trebuie sa nu depaseasca 37, 38 0C. Pacientul este invitat sa
urineze, ajutat sa se dezbrace, i se protejeaza parul iar la intrarea in cada asistenta ii
supravegheaza reactia.

Rolul asistentei este de a supraveghea bolnavul astfel incat daca starea pacientului se
altereaza sa poata lua atitudinea corespunzatoare ce se impune situatiei.

Observarea pozitiei pacientului in pat

Bolnavul cu coxartroza poate adopta o pozitie vicioasa datorata durerii si

modificarilor aparute la nivelul articulatiei coxofemurale.

Pozitia antalgica adoptata de bolnavi poate produce modificari semnificative la nivelul

altor articulatii sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanenta a
viciilor de postura.

Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) si nu necesita ingrijiri speciale din
partea cadrelor medicale medii.

31
 Pozitia bolnavului cu coxartroza este decubit dorsal, decubit lateral pe partea neafectata.
Schimbarea pozitiei bolnavului cu coxartroza se efectueaza de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie sa
urmareasca urmatoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toata mana, cu
degetele alaturate asezand palma pe suprafata corpului protejand regiunea dureroasa; asezarea
asistentei cat mai aproape de pat cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai
mare, genunchi flectati si c oaloana vertebrala usor aplecata.

Scopul mobilizarii este miscarea bolnavului pentru a prevenii complicatiile ce pot aparea
datorita imobilizarii prelungite , din cauza presiunii exercitate asupra tesuturilor cuprinse intre
planurile osoase si suprafata dura a patului. Mobilizarea se face in functie de natura boli, starea
generala si cuprinde exercitiile pasive si active petru refacerea conditiei musculare, a tonusului
muscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii de bine si independenta, stimularea
organismului si circulatia sangvina pentru prevenirea tulburarilor locale de circulatie (roseata, edem,
escare, necroze) si incetinirea circulatiei in clinostatism, formarea trombozelor si a
pneumoniilor hipostatice.

Programul trebuie respectat cu strictete astfel incat la fiecare 2 h bolnavul sa fie asezat intr-
o alta pozitie decat cea initiala si sa fie consemnat in foaia de ingrijire a bolnavului.

Mobilizarea activa a bolnavului se reia la indicatia medicului sub supravegherea stricta a

asistentei medicale si evitandu-se ortostatismul prelungit.

Captarea eliminarilor

Are drept scop observarea caracterelor fiziologice si patologice dejectiilor, descoperirea

modificarilor patologice in vederea stabilirii diagnosticului.

Materialele necesare sunt:

- prosoape, acoperitoare de flanela,

- paravan, musama si aleza,

- materiale pentru toaleta mainilor,

- manusi,

- plosca, bazinet, urinare pentru femei si barbati,

- tavita renala, scuipatori, pahar conic sau cutie Petri

Captarea materiilor fecale : asistenta pregateste fizic bolnavul, separa patul de restul
salonului cu paravan, protejeaza patul cu musama si aleza , se ridica pacientul si se introduce
bazinetul cald sub regiunea sacrala, se acopera cu invelitoarea pana termina actul defecarii, apoi
se efectueaza toaleta regiunii perianale, se acopera cu capacul , se strang materialele, se imbraca
pacientul, se aeriseste salonul, se spala mainile pacientului iar scaunul se pastreaza pentru vizita

32
mediacala. Notarea scaunelor in foaia de temperatura se face prin semne conventionale : I-
normal ; - moale ; - apos ; X – mucos ; P – puroi ; S – sangvinolent ; M – melena.

Captarea urinei : servirea urinarelor, ca si indepartarea lor se face in mod asemanator cu a

bazinetelor. Urinarele pot fi plasate pe suportul de sarma, fixate la marginea patului, iar dupa
utilizare se golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Captarea varsaturilor : pacientul se aseaza in functie de starea sa generala, in pozitie

sezand, decubit dorsal cu capul intr-o parte, se protejeaza lenjeria cu musama si aleza, se
indeparteaza proteza dentara cand este cazul, i se ofera tavita renala, i se ofera un pahar cu apa,
se sterge fata, se pastreaza varsatura pentru vizita medicului, se noteaza caracterele varsaturii,
frecventa, se spala si se dezinfecteaza recipientele si se pregatesc pentru sterilizare. In cazul
bolnavului cu cozartroza varsaturile apar frecvent la intoarcerea bolnavului din sala de operatie
in urma anesteziei.

IV. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Functiile vitale

Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca
indicatori ai starii de sanatate sau de boala.

Respiratia - reprezinta functia prin care se asigura organismului oxigenul

necesar metabolismului celular si de evacuare a bioxidului de carbon, prin miscari de
expansiune si retractie a cutiei toracice rezultat din arderile celulare. Frecventa normala a
respiratiei este de 16-18 respiratii/minut cu usoare modificari in functie de sex.

In HTA apare dispneea 12-10-8 respiratii/minut care este o respiratie grea, deficitara si
anevoioasa. Dispneea cardiaca reprezinta semnul cardiac al insuficientei ventriculului stang in
HTA si se manifesta prin lipsa de aer si tahipnee peste 20 respiratii/minut, polipnee (peste 25
respiratii/minut).

33
 Dispneea poate sa apara numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare in clinostatism
sau dispnee respiratorie paroxistica nocturna, provocata de resorbtia edemelor latente instalate
in cursul zilei.

Asistenta medicala va urmari: frecventa, tipul respirator, simetria miscarilor si ritmul.

Urmarirea mecanicii respiratorii se face prin simpla observatie si numararea miscarilor pe minut.

Se noteaza in foaia de temperatura cu pix sau creion verde printr-un punct, stiind ca
fiecare linie orizontala reprezinta 2 respiratii si unirea cu o linie a valorii prezentate cu cea
anterioara pentru a obtine curba. La bolnavii cu coxartroza nu sunt modificari legate de
respiratie, decat in cazul celor ce prezinta alte afectiuni care pot modifica frecventa, timpul
respirator si simetria miscarilor si ritmul.

Pulsul - reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si

este sincrona cu sistola ventriculara . Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in
sistemul arterial si cel impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea
ritmica a arterei.

Valoarea normala la adult este de 60-80 pulsatii/minut; la persoanele de peste 60 de ani

80-95 pulsatii/minut; la nou-nascut 130-140 pulsatii/minut; la copil mic 110-120 pulsatii/minut.

Valori patologice:

- puls bradicardic sub 60 pulsatii/minut

- puls tahicardic peste 80 pulsatii/minut.

Asistenta medicala trebuie sa observe la puls: frecventa, ritmul, volumul si tensiunea

pulsului, celeritatea.

Ritmicitate - reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre ele.

Amplitudinea - este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator arterial in

timpul unei sistole

Celeritatea - reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aparitie si disparitie.

Pulsul se masoara dimineata si seara, cel mai des la artera radiala. Se noteaza in foaia de
temperatura cu pix sau creion rosu, sub forma de curba, stiind ca o linie orizontala corespunde
cu 4 pulsatii/minut.

Tensiunea Arteriala - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra

peretilor arteriali. Tensiunea arteriala este determinata de forta de contractie a inimii, rezistenta,
elasticitatea , calibrul vaselor si vascozitatea sangelui.

34
 Valoarea sa variaza in functie de puterea de contractie a inimii, de rezistenta pe care o opun
vasele de sange (de ex.vasele inguste, aterosclerotice, determina o crestere a TA). Ea prezinta
valoarea maxima in cursul sistolei (TA sistolica sau maxima) si valoarea minima in cursul
diastolei (TA diastolica sau minima). La adult TA maxima variaza intre 120-140mmHg, iar TA
minima intre 70-90mmHg. Se considera valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru
presiunea sistolica si peste 95 mmHg pentu presiunea diastolica.

Masurarea TA se face cu tensiometru cu mercur sau manometru iar valoarea ne

informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac. In HTA pulsul este tahicardic, deci prezinta o
crestere a frecventei pulsului pe minut peste limita normala. In cazul bolnavilor cu coxartroza,
TA nu prezinta modificari, decat in cazul celor cu HTA sau hTA.

TA se noteaza in foaia de temperatura valoric si in reanimare grafic cu pix sau creion rosu.

Temperatura – mentinerea ei in limite normale este necesitatea organismului de a conserva

o temperatura la un grad aproximativ constant, pentru a-si mentine starea de bine. Temperatura
corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termoliza numit
homeostazie.

Temperatura se masoara de obicei dimineata la ora 8 si seara dupa ora 17. In cazul in care
temperatura este foarte mare, se repeta pentu a nu fi gresita. Masurarea temperaturii se face in
general axial in cazul bolnavului cu coxartroza si se noteaza in foaia de temperatura sub forma de
curba cu creion albastru, o linie orizontala corespunzand la 2 subdiviziuni de grad.

Asistenta pregateste materialele necesare verificand integritatea termometrului,

functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor.

Valoarea normala variaza intre 36-37 grade C. Avem valori patologice atunci cand
temperatura este mai mica de 36 grade C si vorbim de hipotermie iar cand temperatura este mai
mare de 37 grade C vorbim de hipertermie, 37-38 grade C- subfebrilitate, 38-39 grade C- febra
moderata, 39-40 grade C- febra ridicata, 40-41 grade C- hiperpirexie.

Temperatura ridicata la bolnavul operat cu coxatroza ne indica aparitia unei infectii la

nivelul plagii sau la proteza.

Functiile vegetative

Cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal si faciesul pacientului.

Diureza este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prin
urina sunt eliminate substante rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile si toxice
pentru organism. Urina este colectata in vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 ltr.
gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf.

35
 Este necesar a se observa ritmul mictiunilor: normal 5-6mictiuni /24h barbati si 4-5
mictiuni/24h la femei. Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar iar cel imobilizat sa urineze
inainte de fecale.

Colectarea incepe cu un orar fix pentru toti bolnavii sectiei. Astfel la ora 8 dimineata se
urineaza si se arunca aceasta urina. Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a
doua zi la ora 8 adaugandu-se si urina acestei emisi. Se citeste gradatia iar cifra indicata este
urina emisa in 24 h. Valorile fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la barbati 1200-1800
ml/24h.Vorbim de valori patologice atunci cand avem : peste 3000ml/24h- poliurie, sub
1000ml/24h este vorba de oligurie, iar anuria este atunci cand urina in vezica este absenta.
Postoperator mictiunile pot fi spontane sau acestea sa nu aiba loc si sa se produca acumularea de
urina peste volumul normal in vezica urinara, ceea ce duce la aparitia globului urinar. Se
intervine prin instituirea de sonda urinara.

Diureza se noteaza zilnic in foaia de temperatura prin hasurarea cu creion albastru sau
galben, o linie orizontala corespunzand la 200 ml de urina, sau cifric, in foaia de temperatura.

Este necesar ca alaturi de diureza sa se treaca si cantitatea de lichide ingerate pentru a se

putea stabili raportul dintre lichidele ingerate si cele eliminate.

Diureza la bolnavii cu coxartroza nu prezinta modificari decat in cazul celor cu diferite

afectiuni.

Tranzitului intestinal : urmarirea lui este inclusa in atributiile asistentei medicale.

Bolnavul va urma un regim alimentar care sa previna starile de constipatie. Daca totusi acestea
vor exista, i se administreaza purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaun
spontan are loc in general in ziua a treia de la interventia chirurgicala.

Urmarirea faciesului : uneori expresia fetei poate traduce durere, anxietate, deprimare,
optimism interes sau dezinteres fata de boala.Tegumentele pot fi deasemenea palide,
eritematoase, transpirate sau uscate, in functie de starea bolnavului.

V. Alimentatia bolnavului

Oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de buna calitate si in

cantitate suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine
energia indispensabila unei bune functionari. Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte mai
multe principii : inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, asigurarea aportului
de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului de
vindecare prin crutarea organelor bolnave, prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente,
consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.

Tinand seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel alcatuit incat
sa satisfaca atat necesitatile calitative cat si cantitative. Bolnavul cu cozartroza fiind in repaus la

36
pat necesita 25 de calorii/Kg corp. Ratia alimentara trebuie sa cuprinda : 400gr glucide/24h
(6gr/kg corp / 24 h), 70 gr lipide / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ) 70 gr proteine / 24 h ( 1 gr / kg
corp / 24 h ).

Vitaminele sunt necesare mentinerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de : 150
mg Vit. C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.

Apa si sarurile minerale au deasemenea o importanta deosebita deoarece in apa se petrec

toate reactiile biochimice din organism iar sarurile minerale sunt necesare ca substante structurale
si catalizatoare. Necesarul variaza intre 2000-3000 ml.

Bolnavul cu coxartroza care nu prezinta modificari de metabolism : obezitate, diabet

zaharat, etc. va avea un regim normo caloric impartit dupa un program strict al meselor astfel
incat sa se respecte micul dejun, pranzul si cina.

Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus in glucide si lipide

astfel incat sa nu se ajunga la o suprasolicitare a articulatiilor deja afectate. Pacientii cu diabet
zaharat vor respecta regimul impus de catre diabetolog. Postoperator pentru a evita aparitia
problemelor de tranzit intestinal in primele 24 h dupa aparitia gazelor, bolnavii vor beneficia de
un regim lichid si semilichid. Completarea deficientelor alimentare si de hidratare se vor efectua
perfuzabil.

La 2- 3 zile postoperator pacientul isi poate relua alimentatia normala daca aceasta nu
contravine indicatiilor medicului. In stari de febrilitate cu temperaturi peste 38 o C; pentru fiecare
grad peste 38 se va mari aportul de glucide cu 5 %. Bolnavul cu coxartroza ce prezinta HTA i se
recomanda un regim alimentar hiposodat.

Alimentatia bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroza este alimentat la pat . Asistenta pregateste salonul ca

pentru alimentarea in salon la masa :

- se aseaza pacientul in pozitie confortabila atat cat ii pemis, semisezand, sau sezand
cu ajutorul rezematorului de pat sau perne,

- se protejeaza lenjeria de pat cu musama, se aseaza peste musama un lighean cu apa

pentru a se spala,

- se indeparteaza materialele folosite,

- se adapteaza masa speciala la pat acoperita cu fata de masa se aseaza pe genunchi

pacientului, peste patura acoperita cu aleza

- se aseaza in jurul gatului un prosop,

- asistenta imbraca halatul de protectie,

37
 - se spala pe maini si serveste masa la fel ca in salon la masa.

Alimentele premise la bolnavii cu coxartroza: supe de zarzavat simple, ciorbe de rosii,

toate cu sare putina sau deloc, oua, peste si carne de vita sau pasare, cartofi, morcovi, orez,
grasimi vegetale, fructe, sucuri de fructe, ceai de plante si foarte multe branzeturi si lapte pentru
intarirea sistemului osos.

Calea de hidratare a organismului

La bolnavul cu coxartroza se efectueaza prin perfuzia intravenoasa.

Perfuzia intravenoasa reprezinta introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a

solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a
organismului. Perfuzia intravenoasa se efectueaza in scopul administrarii medicamentelor la
care se urmareste efectul prelungit, hidratarea si mineralizarea organismului, completarea
proteinelor sau a altor componente sangvine.

Asistenta imbraca manusi sterile, pregateste solutia de pefuzat, monteaza aparatul de

perfuzat si lasa lichidul sa circule prin tuburi, alege vena, aplica garoul, curata locul cu alcool de
la centru in afara, scoate garoul si ataseaza tuburile, fixeaza rata de flux 60 picaturi/minut,
mentine locul de perfuzie, acopera cu pansament steril, schimba punga inainte de golirea
completa. Ea noteaza in foaia de observatie lichidele ingerate si cele eliminate pentru a prevenii
hiperhidratarea. Alte accidente care mai pot aparea in timpul perfuziei sunt : embolia gazoasa,
revarsarea lichidului si coagularea sangelui pe ac .

VI. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica

transformate intr-o forma de administrare prescrise de medic.

Caile de administrare a medicamentelor in cazul bolnavului cu cozartroza sunt :

- calea digestiva – sub forma tablelelor, drajeurilor

- calea parenterala – sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,

intravenoase executate de asistenta medicala.

38
 Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit. Prescrierea se face
in foaia de observatie si trebuie sa cuprinda numele medicamentului, cantitatea si concentratia,
calea de administrare, ora si durata tratamentului, administrarea in raport cu alimentatia.

Asistenta verifica calitatea medicamentului , observand integritatea, culoarea

medicamentelor solide si tulburarea , opalescenta medicamentelor sub forma de solutie precum si
termenul de valabilitate al acestora. Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a prevenii
infectiile intraspitalicesti.

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se

resorbi la nivelul mucoasei bucale si intestinului subtire sau gros.

Medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund

in sange si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate. Tabletele, drajeurile se aseaza
pe limba pacientului si se inghit ca atare iar cele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se
aseaza sub limba.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Calea parenterala sau injectabila consta in introducerea substantelor medicamentoase

lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la
seringa. Scopul injectiilor consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante si
administrarea medicamentelor.

Materiale necesare pentru efectuarea injectiei

Pentru pregatirea injectiei asistenta are nevoie de seringi sterile, cu o capacitate in functie de
cantitatea de solutie medicamentoasa , ace sterile care se gasesc ambalate cu seringa sau
separat, tampoane sterile din vata sau tifon, solutii dezinfectante, pile din metal pentru
deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita si musama . Se
pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.

Incarcarea siringii

Pentru incarcarea seringii se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu protectorul
si se aseaza pe o compresa sterila .

Pentru aspirarea continutului fiolelor, asistenta dezinfecteaza gatul fiolei, flambeaza pila si
taie gatul fiolei. Apoi trece gatul fiolei deasupra flacarii, si introduce acul in fiola pentru a
aspira solutia. Ulterior schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.

Pentru dizolvarea pulberilor asistenta aspira solventul in seringa, dezinfecteaza dopul de

cauciuc si introduce cantitatea de solvent prescrisa. Dupa ce scoate acul, agita flaconul pana la
dizolvare.

39
 Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc asistenta dezinfecteaza
dopul de cauciuc, incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a
fi aspirata, introduce acul prin dopul de cauciuc si aspira solutia. Acul cu care s-a perforat dopul
se schimba cu acul pentru injectie.

Injectia intradermica se face pentru testarea bolnavului in vederea desensibilizarii in

cazul alergenilor. Asitenta se spala pe maini, dezinfecteaza locul injectiei (de obicei pe fata
anterioara a antebratului), imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi, iar apoi
patrunde cu bizoul acului care trebuie sa fie indreptat in sus in grosimea dermului si injecteaza
lent solutia pana la formarea unei papule cu diametrul de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm. Se
retrage brusc acul fara a se tampona locul injectiei.

Injectia subcutanata se face postoperator pentru administrarea

anticoagulantelor (fraxiparina sol. 9500u/ml). Locul de electie este regiunea abdominala. Se
inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat intre policele si
indexul mainii stg., seringa preumpluta cu acul atasat se introduce perpendicular pe pliul
cutanat, cu mana dr. Se injecteaza lent anticoagulantul, iar apoi se retrage brusc si se
dezinfecteaza locul injectiei masandu-se usor pentru a favoriza circulatia.

Injectia intravenoasa la bolnavul cu coxartroza se executa de obicei in venele de la plica

cotului, venele antebratului sau de pe fata dorsala a mainii pentru administrarea antibioticelor,
antiinflamatoarelor pentru a prevenii o eventuala infectie postoperatorie. Asistenta dezinfecteaza
locul punctiei executa punctia venoasa, controleaza acul in vena si injecteaza lent, tinand seringa
in mana stg., iar cu policele mainii drepte apasa pe piston, se verifica periodic daca acul este in
vena pentru a evita injectarea solutiei in tesutul perivenos. Pe timpul injectarii asistenta va
urmarii locul punctiei si starea generala a pacientului.

VII. Recoltarea produselor biologice si patologice

In vederea recoltarii produselor biologice se explica bolnavului necesitatea recoltarii,

modalitatea si colaborarea pe care trebuie sa o acorde.

Sangele se recolteaza dimineata pe nemancate, alimentele modificand compozitia chimica a

sangelui.

De asemenea asistenta trebuie sa stie ce instrumente si materiale trebuie pregatite in vederea

recoltarii si modul lor de pregatire, cum sa completeze buletinul de trimitere la laborator si cum sa
eticheteze produsele recoltate, sa pastreze si sa transporte produsele recoltate.

Pentru efectuarea tehnicii asistenta are nevoie de:

40
 - materiale de protectie: manusi de cauciuc,

- materiale sterile: seringi si ace de diferite marimi, seruri test, tampoane.

- nesterile: tavita medicala curata, camera umeda, lame uscate curate, degresate,
slefuite, pipete Potain, pernita de sustinere a bratului, garoul

- solutii dezinfectante: alcool 90%

Hemoleucograma se poate realiza prin inteparea pulpei degetului si prin punctie venoasa
2 ml sange venos pe anticoagulant EDTA sau heparina.

Examenul sangelui:

Valori admise
Laborator biochimie Valori minime Valori maxime

• uree - 15 mg/dl 45
• creatinina - 0,5 mg/dl 1,4
• trigliceride - 30 mg/dl 170
• acid uric - 2,5 mg/dl 7,5
• glicemie - 65 mg/% 110
• colesterol - 130 mg/dl 270
• magneziu - 1,6 mg/dl 2,3
• calciu - 8,3 mg/dl 10,2
• GOT - 15,46 u/l 46
• GPT - 9 u/l 66
• blirubina totala - 0,2 mg/dl 1,3
• sodiu - 135 mg/dl 145
• ptasiu - 3,5 mm/l 5
• fier - 50 ug/dl 170
Valori minime Valori maxime

Laborator hematologie
• hemoglobina - 12,1 g/dl 17,2
• leucocite - 4300 ul 10.800
• eritrocite - 3,9 mii/ul 5,7
• linfocite - 12 % 50
• eozinofile - 1 % 4
• bazofile - 0 % 2
• hematoerit - 37 % 50,3
• trombocite - 1h 150 mii/ul 450
• VSH - 3 mm/1 h 12
• Timp Qwik - 10,7 sec. 13,0

41
 • INR - 0,80 1,20
• APTT - 21 sec. 27
• fibrinogen - 200 mg/dl 400

2. Examenul sedimentului urinar

Laborator biochimie Examen urina

• densitate - 1002 – 1030
• PH - 5–6
• nitriti - negativ
• proteine - < 30 mg/dl
• glucoza - < 50 mg/dl
• corpi cetonici - negativ
• urobilinogen - normal
• bilirubina - negativ

Sediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare leucocite.

Laborator bacteriologie

• urocultura - negativa

• Proba Addis

- hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore

- leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore

- cilindri - pana la 5000 /24 ore.

• Proba BK urina

Ionograma se recolteaza 5-10ml sange in sticlute heparinizate

Na+: valori normale – 137-152mEq/l

K+: valori normale- 3,8-5,4 mEq/l

Cl-: valori normale- 94-111 mEq/l

Ca++: valori normale -4,5-5,5 mEq/l

Coagulograma

42
 - Fibrinogen se recolteaza 0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 ml sange.

Valori normale – 200-400mg%

- Timp de protombina se recolteaza 0,5 ml oxalat de K si 4,5 ml sange.

Valori normale T. Quick-12 ’’-14’’

T. Howell – 1’30’’-2’30’’

- Timp de sangerare (Met. Duke ) se efectueaza prin inteparea pulpei degetului sau a
lobului urechii. Se dezinfecteaza locul punctiei cu alcool, se lasa sa se usuce, se ezecuta punctia
capilara si se porneste cronometrul. Cu hirtia de filtru se absorb din 30 in 30 se secunde
picaturile aparute spontan. Se opreste cronometrul cand sangerarea inceteaza.

Valori normale – 2-4 min.

- Timp de coagulare :

Metoda Millan se efectueaza prin punctia capilara avand nevoie de materiale

necesare punctiei capilare si de lame parafinate. Pe lama parafinata se lasa sa cada 2 picaturi de
sange pastrand distanta una fata de cealalta. Se pornste cronometrul. Din minut in minut se
urmareste coagularea prin inclinarea lamei. Coagularea este terminata cand picatura adera bine
de lama si nu se mai deformeaza. Aparitia primelor filamente de fibrina indica coagularea sangelui.
Se opreste cronometrul.

Valori normale 6-10min.

Metoda Lee-White este mai exacta decat Metoda Millan. Se recolteaza 2 ml

sange venos. Se repartizeaza cate 1 ml sange in 2 eprubete de hemoliza care se pun in baia de apa
la 370 C. Se porneste cronometrul cand sangele patrunde in eprubeta. Se urmareste coagularea
prin inclinarea la 450 a eprubetelor. Coagularea este completa cand eprubetele se pot rasturna.

Valori normale : 6-12 min.

Glicemie se recolteaza 2ml sange/florura de Na 4 mg

Valori normale : 80-110mg/dl

Uree se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 20-40 mg/100ml

Acid Uric se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 2-6mg%

43
 Creatinina se recolteaza 5-10ml punctie venoasa

Valori normale : 0,6-1,20 mg%

In general valorile normale sunt pastrate, uneori acidul uric este putin marit. Aceasta
afectiune, coxartroza, nu produce modificari ale valorilor sangelui.

UROCULTURA stabileste prezenta bacteriilor in urina, astfel recoltarea se face inainte de

inceperea tratamentului cu antibiotice si nici nu se vor administra inainte cu 10 zile antibiotice.

Se recolteaza aproximativ 3-5 ml urina intr-o eprubeta sterila, dupa ce s-a eliminat
aproximativ 50 ml urina in toaleta sau in bazinet, fara a intrerupe jetul urinar. Urina colectata
este transportata la laborator sau se insamanteaza direct pe mediile de cultura si se introduce la
termostat. Pacientul neavand voie sa consume lichide 12h, inainte de recoltare si nu va urina
timp de 6h.

VIII. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse

de afectiune
Asistentei medicale ii revine un rol deosebit de important in promovarea sanatatii,
prevenirea imbolnavirilor prin educatie in materie de sanatate individuala, ingrijirea celui bolnav
din punct de vedere fizic, mental, indiferent de varsta, restaurarea sanatatii, inlaturarea
suferintelor, aplicarea tratamentului medical si moral ceea ce este foarte important pentru
evolutia pozitiva a bolnavului.

Asistenta este primul cadru medical care ia contact cu bolnavul. Ea trebuie sa actioneze in
functie de starea bolnavului. Ea va urmari atent semnele vitale.

44
 Medicul se bazeaza pe asistenta, care il va informa permanent si exact asupra cazurilor si
tot ea este cea care v-a efectua tratamentul indicat de medic.

Imediat dupa internare, asistenta medicala discuta cu bolnavul, se intereseaza de motivele

internarii, de simptomatologia pe care o prezinta, intocmind foaia de temperatura.

Atributiile asistentei medicale in asigurarea interventiilor, conduita consta in: repaus la pat in
decubit dorsal, se interzice pe cat posibil efortul fizic pentru a impiedica aparitia durerii.

Bolnavul cu coxartroza internat in spital are nevoie de anumite explorarii speciale in

vederea stabilirii cu exatitate a diagnosticului. Pentru aceasta i se efectueaza examenul
radiologic, electrocardiograma inaintea interventiei. Dupa interventie evolutia bolnavului este
monitorizata tot radiologic.

Examenul Radiologic

Radiografia este o tehnica de inregistrare pe film fotografic special a unei parti din corp
expus la raze X, avand drep scop studierea morfologiei osului si functionalitatii articulatiei
coxofemurale in vederea stabilirii diagnosticului de coxartroza primara sau secundara care
modifica strutura articulatiei si a osului. Explorarea radiologica se efectueaza de medic prin
radiografii iar citirea se face la negatostop.

Pentru efectuarea acestei tehnici pacientul va fi:

- pregatit psihic explicandui-se necesitatea tehnicii si conditiile in care se efectueaza

- pregatirea fizica consta in dezbracarea regiunii coxofemurale, se indeparteaza

margelele si lantisoarele de la gat, precum si obiectele radiopace din buzunar, se administreaza
bolnavului un medicament analgezic in cazul in care miscarile ii provoaca dureri, se
administreaza substanta de contrast sau se umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen pentru
evidentierea cartilajelor articulare daca medicul solicita.

Dupa efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat sa se ridice de pe masa de radiografie si sa se

imbrace apoi este condus la pat. Asistenta va completa biletul de trimitere pentru examenul
radilogic sau se poate duce cu foaia de observatie iar acesta se va nota in foaia de observatie
mentionandu-se data.

Radiografie preoperator :

45
Radiografie postoperator :

Electrocardiograma

Reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac. E.C.G. este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei cardiopatii
in general, in suferinte miocardo-coronariene in special, si totdeauna o metoda de a recunoaste o
boala de inima care evolueaza clinic latent Inregistrarea se face cu aparate speciale numite
electrocardiografe de catre asistenta medicala iar citirea o face medicul.

46
 Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlatura factorii emotionali si se
va transporta de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min inainte de inregistrare.

Asistenta monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale electrozilor astfel :

- montarea electrozilor pe membre:

Rosu - mana dreapta

Galben - mana stanga

Verde - picior stang

Negru – picior drept

- montarea electrozilor precordiali

V1 – spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului

V2 – spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului

V3 – intre V2 si V4

V4 – spatiul V intercostal stanga pe linia medioclaviculara

V5 – la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara stanga

V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga

Asistenta noteaza pe electrocardiograma numele, prenumele, bolnavului, varsta, inaltimea,

greutatea, data si ora inregistrarii. Aceasta tehnica se impune oricarui pacient inainte de
interventia chirurgicala

Transfuzia de sange

Dupa interventia chirurgicala bolnavului operat datorita pierderii unei cantitati mari de
sange i se va administra sange prin transfuzie indirecta cu sange proaspat izo-grup, izo-Rh de la
donator cunoscut, prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC.

47
 Pentru aceasta asistenta pregateste pacientul fizic si psihic precum si materiale necesare
punctii venoase, trusa pentru perfuzat sange cu filtru si picurator, sange izo-grup, izo-Rh, materiale
necesare controlului grupei sanguine, medicamente pentru eventuale accidente, invelitoare de
flanela, casoleta cu campuri sterile, aparat de oxigen.

Asistenta se spala pe maini, imbraca manusi sterile, monteaza aparatul de perfuzat,

evacueaza aerul din tubul aparatului si poate efectua proba biologica Oelecker bolnavul
intorcadu-se de la sala cu branula fixata prin punctia venoasa Se lasa sa curga 20-30 ml de sange
prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15 picaturi/min timp de 5 min.

Daca nu apar semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic.

Se supravegheaza bolnavul in continuare pentru a evita incidentele si accidentele care pot sa
apara ( infundarea aparatului cu cheag, iesirea acului din vena, coagularea sangelui venos refulat
in ac. )

IX. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

2.9.1 Pregatirea preoperatorie

48
 Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element major de prevenire
a infectiilor postoperatorii, de ea depinzand reusita operatiei si evolutia postoperatorie.

Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea

de anxietate in care se gaseste bolnavul inaintea de operatie asigurandu-l ca anestezia si
interventia sunt benigne si vor avea un rezultat favorabil in ameliorarea durerii si mobilizarii.

In cadrul pregatirii preoperatorii un rol deosebit de important il are recoltarea probelor de

laborator indicate de medic, urmarirea functiilor vitale si vegetative, observarea unor schimbari
in starea bolnavului precum si notarea si introducerea lor in foaia de observatie . In foaie trebuie
atasate radiografia efectuata, electrocardiograma. Toate aceste investigatii permit o apreciere a
starii viitorului operat.

Inaintea interventiei :

• Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.

• Se efectueaza clisma evacuatoare

• Baia generala este obligatorie

• Se indeparteaza protezele dentare

• Bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului.

• Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a rujului de pe buze pentru ca fac

dificila depistarea semnelor de anorexie manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor.

• Golirea vezicii urinare prin mictiune voluntara sau sondaj vezical este obligatorie

• Se administreaza medicatia preanestezica indicata de medicul anestezist.

• Se pregatesc documentele: F.O. , analize, radiografii care vor insotii pacientul.

Transpotul pacientului in sala de operatie se face insotit de asistenta medicala care are
obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie, impreuna cu toata documentatia si alte
observatii survenite ulterior si foarte importante pentru interventia chirurgicala.

Ingrijirile postoperatorii

49
 De calitatea acestor ingrijiri depinde in mare masura evolutia postoperatorie si absenta
complicatiilor. Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza
pana la vindecarea completa a bolnavului.

Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura interventiei, de

complicatiile care au survenit intraoperator si de starea generala a bolnavului.

Ingrijirea postoperatorie se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurarea

cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la serviciul de terapie intensiva,

iar la trezire in patul sau.Transportul pacientului cu coxartroza operata se face in pozitia decubit
dorsal.

Asistenta va urmarii aspectul fetei, respiratia, pulsul, perfuzia, TA in primele 2 h din 15-15 min,
iar in urmatoarele 6 h din 30-30 min. Instalarea operatului se face intr-o camera aerisita
temperatura este de 18-20 0 C. Patul este prevazut cu musama si aleza bine intinse, fara perna.
Asistenta trebuie sa supravegheze atat coloratia pielii, unghiile, extremitatile mucoaselor cat si
starea de agitatie sau de calm a pacientului. Datorita imobilizarii asistenta trebuie sa deserveasca
mancarea la pat si sa-si ajute pacientii acolo unde este cazul. Reluarea tranzitului postoperator se
face de obicei in primele 3 zile.

Mobilizarea se face cat mai precoce postoperator. Asistenta trebuie sa tina cont de regulile
de asepsie. Plaga postoperatorie va fi protejata cu pansament steril iar la fiecare 2 zile acesta
trebuie schimbat. Asistenta asigura confortul fizic si ii calmeaza durerile si tot ea trebuie sa
asigure igiena pacientului datorita deficientei efectuarii acesteia.

Deoarece bolnavii cu coxartroza se deplaseaza mai greu datorita durerii, asistenta medicala
trebuie sa-i ajute in efectuarea nevoilor fiziologice, ducandu-le la pat urinarul sau plosca dar si
ajutandu-i la schimbarea pozitiei in pat pentru a preveni formarea escarelor. Asistenta
administreaza personal bolnavului medicamentele prescrise de medic si noteaza in foaie orice
modificare de stare a bolnavului.

X. Educatia pentru sanatate

Educatia pentru sanatate este un proces interactiv ce favorizeaza invatarea avand ca scop
promovarea sanatatii, de prevenie a bolilor, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa
autonomie, de a asigura continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu.

Asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si mentina un regim de viata pe
care l-ar fi avut singur, daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare.

Asistenta medicala va incerca sa transpuna elementele educationale in cuvinte pline de

caldura, de incredere in sansa vindecarii, va incerca sa transmita bolnavului acea energie divina
care aduce in sufletul lui dorinta de viata, optimismul si alunga teama de moarte. Bolnavul
trebuie sa simta ca suferinta lui nu ii este indiferenta asistentei medicale, ca aceasta o traieste, ii

50
simte durerea si mai ales in ceea ce face pentru a-l ajuta sa treaca mai intai prin filtrul daruirii si
intelegerii toate reactiile si mai ales simptomele bolii.

Profilaxia bolii

Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza tratamentului

conservator al coxartrozei, trebuie completate cu cateva masuri profilactice:

- lupta activa contra obezitatii respectand un regim alimentar hipolipidic, hipoproteic

- evitarea excesului de oboseala articulara, evitarea statului in picioare si a mersului

indelungat, a purtarii de greutati sau a mersului pe teren neregulat iar folosirea bastonului este
obligatorie

- mentinerea unei mobilitati articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica in

decubit dorsal, prin practicarea inotului si prin folosirea bicicletei cand este posibil.

XI. Externarea pacientului

Momentul externarii bolnavului este stabilit de medic. Sarcina asistentei medicale este de a
aduna documentatia despre bolnav, pe baza careia medicul va formula epicriza .

Asistenta va fixa ora plecarii, va anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului despre data
iesirii din spital.

Se vor aprofunda impreuna cu bolnavul la indicatiile primite de la medic, precum si

recomandarilor cuprinse in biletul de iesire din spital.

Asistenta explica pacientului importanta respectarii tratamentului prescris de medic, a

orarului de administrare, a dozei, precum si a celorlalte recomandari privind regimul alimentar,
gimnastica de recuperare pentru refacerea tonusul muscular si a functionalitatii articulare. De
toate aceste lucruri depinde evolutia ulterioara a bolnavului.

CAPITOLUL VI
51
 CAZURI CLINICE

STUDIU DE CAZ I

COXARTROZA PRIMARA DREAPTA

Pacient: T.M.

Varsta : 55 ani

Ocupatie : mecanic auto

Adresa : Cujmir, Mehedinti

Data internarii: 20.01.2013

Diagnostic : Coxartroza primara dreapta

Istoricul bolii: pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament, recuperator.

Pacientul acuza dureri in pozitia de ortostatism, greutate la deplasare, impotenta functionala,
durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei drepte.

Motivele internarii: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate incrucisa

picoarele, anxietate.

Antecedente heredo – colaterale : neaga

Antecedente personale (fiziologie si patologie ): TBC pulmonar din 1998, hernie inghinala
operata in 2001.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic : inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar: nepalpabil

52
Tegumente si mucoase: normal colorate

Obiective terapeutice:

inlaturarea durerii

posibilitatea de deplasare normala

inlaturarea anxietatii

efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub supraveghere.

Analize laborator :

Glicemie: 106 mg/dl

Uree: 22 mg/dl

TGO: 44 u.i./l

TGP: 28 u.i./l

HLG: Hb = 13,8 g/dl, HT =38 g/dl

HDL colesterol: 122 mg/dl

NEVOIA PROBLE SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII INTERVE EVALUARE

FUNDA- MA DIFICULTATE DELEGATE NTII

MENTAL AUTONO
A ME
1 2 3 4 5 6 7

1.Nevoia dificultat modificari sa aiba o la indicatia masor in decurs de 3

de a respira e in a respiratorii buna medicului se functiile zile bolnavul
si a avea o respira respiratie administreaza vitale ale are o

buna oxigenoterapie si pacientului, respiratie

postura repaos la pat aerisesc normala,

53
 salonul, ajut17 res./min,
bolnavul sa torace

54
 se aseze normal, fara
intr-o raluri.
pozitie
confortabila

2. Nevoia alimenta inapetenta, combaterea Administrarea la ma asigur bolnavul

de a bea si tie ingestie de inapetentei, indicatia medicului ca pacientul respecta

a manca insuficie lichide hidratare perfuzie cu 5% are un regimul

nta insuficiente corespunzatoglucoza si ser regim prescris

cantitati are fiziologic pentru alimentar hi

v si echilibrarea hidro- percaloric
calitativ electrolitica si
hiperglucidi
c.

3. Nevoia constipatdificultate in a normalizarea administrarea de urmaresc se reia

de a ie defeca scaune tranzitului purgative la scaunele si tranzitul

elimina tari si rare intestinal indicatia frecventa intestinal
medicului lor
- ciocolax 3
tb./zi -
ulei de ricin

4. Nevoia greutate Limitarea sa nu maila indicatia educarea obiectiv

de a se in miscarilor prezinte medicului pacientului nerealizat

misca si a miscare datorita durere administrez: pentru a-si datorita
avea o buna durerilor la MOVALIS 2 tb./zi pastra o durerilor
postura mobilizare si masaj in zona pozitie persistente

dureroasa cu corecta, ajut

IBUPROFEN GEL pacientul
sa-si pas-
treze
tonusul
mus-chilor
prin miscari
pasive si
active.

5. Nevoia de a dormi Somn - dificitar a stenie, indepartarea

55
asteniei, la indicatia ma asigur sa de 2 seri
medicului aiba o pacientul
se
si a se datorita - oboselii siadministrez odihna odihneste in

odihni durerilor oboseala a DIAZEPAM 1 corespunza- liniste si nu

- neliniste nelinistii tb./seara toare fara mai prezinta
- treziri epuizare dureri
frecvent psihica nocturne.

56
 e
-
epuizare

6. Nevoia greutate in a mobilitatea sa se poata - ajut pacientul sa se -

de se se imbraca membrului imbraca si imbrace si sa se
imbraca si si dezbraca inferior dezbraca singur dezbrace si ii asigur
a se intimitatea
dezbraca corespunzatoare.

7. Nevoia de pacientul - sa aiba la indicatia ii explic temperatura

a mentine nu temperatura in medicului pacientului este in limite
temperatura prezinta limite normale masor temp necesitatea de normale
corpului in temperatu eratura a-si pastra
limite ra pacientului temperatura in
normale crescuta limite normale

8. Nevoia de pacientul pacientul nu nu prezinta - ma asigur ca igiena

a fi curat, prezinta prezinta o leziuni ale pacientul proprie

ingrijit si a tegumentedificultate pielii, are o respecta reguli adeguata.

pastra tegu- normal referitor la igiena in stare de igiena

mentele colorate propria buna proprie
curate igiena

9.Nevoi Durere risc de pacientul sa nu administrez la indicatia ma asigur ca -

a de a accident mai prezinte medicului NOVALIS 3 pacientul nu

evita Agitatie si de dureri la nivelul tb./zi DIUAZEPAM 1 prezinta risc de

pericolel complica articulatiilor tb/zi ROMERGAN accidentare

e neliniste tiilor

10. comunica
Nevoia de
a
57
- - bolnavul esteo
persoana
- comunicativa
sociabila,
- comunica cu
personalul
-
medical

11. - - - - - bolnavul esteo

Nevoia de persoana credin-

58
a actiona cioasa si
conform participa la
propriilor serviciul religios
credinte si
valori

12. dificultate de incapabilitatea derecapatarea - discut cu -

Nevoia de a se realiza a-si termina increderii in familia si ii

a fi preo- problemele propria explic ca
cupat in persoana pacientul are
vederea nevoie de
realizarii sprijinul
familiei si
incredere

13. - - - - - pacientul are

Nevoia de propriile sale
a se recrea activitati
recreative

14. cerere de cunostinte sa aiba cunos- - ii explic ca bolnavul este

Nevoia de informatii insuficiente tinte suficiente sanatatea este preocupat de
a invata asupra boliii si despre diagnos- cea mai starea de
sa-si a diagnosti- tic si despre importanta si sanatate si
pastreze cului medical satisfacerea este bine sa incearca sa se
sanatatea propriilor sale citeasca si sa ingrijeasca
nevoi acumuleze
cunostinte
referitoare la
nevoile sale.

Recomandari la externare:

evitarea ortostatismului prelungit

efectuarea de exercitii fizice
pastrarea greutatii corporale
regim hipocaloric si hipoglicemic
59
 Revine la control peste 2 luni

STUDIU DE CAZ II

CULEGEREA DATELOR :

60
 Nume si Prenume: M.L.

Varsta: 55 ani

Ocupatia:

pensionar Grup sangvin:

A II

Data internarii: 05.02.2013

Data externarii: 15.02.2013

DIAGNOSTIC LA INTERNARE :

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional sold stang.

ANAMNEZA:

- Fractura 1/3 proximala femur stang in 1960

- Amidalectomie in 1990

- Obezitate

- Cafea 1/zi, alcool ocazional

- Conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII : Din relatarile pacientului reiese ca tabloul clinic actual debuteaza cu
aproximativ 7 ani. Simptomatologia persista si se intensifica in timp odata cu dezvoltarea unui
proces artrozic coxofemural motiv pentru care prezinta in Clinica de Ortopedie pentru tratament
de specialitate. Pacientul se interneaza in regim de programare, iar la internare este stabil
respirator si hemodinamic, tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebril.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA :

Preoperator

- durere la deplasare
61
 - mers schiopatat

- neliniste, agitatie

Postoperator

- interzicerea oricarei miscari a membrului afectat

- treziri frecvente

- inflamatie si supuratie la nivelul plagii

PROBLEMELE PACIENTULUI :

Preoperator

- limitarea miscarilor

- mers dificitar

- anxietate

Postoperator

- dificultate de a se misca

- dificultate de a se odihnii

- risc de infectie

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

NURSING

Preoperator Pacientul sa-si poata Administrez In urma medicatiei

schimba pozitia in pat, medicamentatia administrate durerea sa
Limitarea sa-si poata misca prescrisa de medic. diminuat in intensitate,
miscarilor cauzate de piciorul in vederea pacientul isi menajeaza
degenerarea imbracarii, dezbracarii Educ pacientul sa nu-si articulatia si urmeaza
cartilajului si leziunea si incaltarii in special . forteze articulatia, sa sfaturile primite
tesutului osos faca o mobilizare
subiacent, manifestata treptata a articulatiei,
prin durere la miscare. incurajez pacientul ca
dupa interventie toate
aceste probleme
vor disparea treptat.

62
Mers dificitar cauzat de Pacientul sa nu prezinte Administrez Pacientul se deplaseaza
durere, manifestat dureri, sa se poata medicamentatia incet, cu bastonul, si-a
schiopatat la deplasare. deplasa in limita calmanta prescrisa de insusit cunostintele de
posibilitatilor, sa nu-si medic. menajare a membrului
afecteze afectiunea. afectat.
Educ pacientul sa-si
limiteze deplasarile
doar pentru necesitati
fiziologice, fara sprijin
pe membrul afectat. In
timpul odihnei sa
protejeze partea
afectata.

Anxietate cauzate de Pacientul sa fie linistit, Impreuna cu medicul ii Pacientul a inteles

necunoasterea bolii, de sa cunoasca tipul explic etapele etapele interventiei,
interventia chirurgicala interventiei interventiei este optimist si are
manifectata prin chirurgicale. chirurgicale: incerc sa-l incredere in reusita
neliniste, agitatie. linistesc sa-i explic operatiei
utilitatea si necesitatea
operatiei. Ii insuflu
optimism si incredere.
Postoperator Pacientul sa fie Invat pacientul sa Dupa efectuarea
echilibrat cat mai foloseasca tehnici de interventiei pacientul se
Dificultate in a se curand posibil sa destindere si relaxare, il mobilizeaza treptat.
misca din cauza cunoasca regimul de ajut sa-si gaseasca
operatiei, manifestata viata, sa se poata pozitii comode.
prin interzicerea deplasa cu ajutor
miscarii membrului pentru nevoile Nevoile fiziologice,
afectat. fiziologice. igiena locala,
alimentatie la pat.

Administrez medicatia
prescrisa de medic.

Dificultate in a se Pacientul sa aiba un Aerisesc salonul, ii ofer Pacientul prezinta un

odihni, din cauza somn linistit si bolnavului un pahar cu somn satisfacator atat
durerii manifestata odihnitor, sa doarma lapte cald. Supraveghez cantitativ cat si
prin treziri frecvente. cel putin 4-5 ore. bolnavul sa nu doarma cantitativ.
pe timpul
zilei.Administrez
somnifere usoare la
indicatia medicului.
60
Risc de infectie cauzata Plaga sa fie curata sa nu Fac toaleta plagii zilnic Plaga este curata. Nu
de aparitia unui serom prezinte semne de cu apa oxigenata, prezinta infectie locala
la nivelul plagii infectie locala. solutie de betadine si si se vindeca fara
manifestat prin aplic comprese sterile. complicatii
inflamatie si supuratie. Plaga sa se vindece fara
complicatii. Asigur igiena personala
a pacientului.

Administrez medicatia
prescrisa de medic.

Recomandari la externare:

evitarea ortostatismului prelungit

efectuarea de exercitii fizice
pastrarea greutatii corporale
regim hipocaloric si hipoglicemic

Revine la control peste 2 luni

STUDIU DE CAZ III

CULEGEREA DATELOR :

Nume si Prenume: L.V

61
 Varsta: 68 ani

Ocupatia: pensionara

Grup sangvin: A II

Data internarii: 01.03.2013

Data externarii: 12.03.2013

DIAGNOSTIC LA INTERNARE :

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional. H.T.A esentiala.

Cardiopatie ischemica.

ANAMNEZA:

- operata in 1989 cu Tu cutanata regiunea nazala

- obezitate grad IV

- cafea 1/zi, alcool ocazional

- conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Pacienta relateaza simtomatologia debuteaza in urma cu 5 ani.

In ultimele 6 luni starea generala s-a agravat afectandu-i mersul motiv pentru care se prezinta in
Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitatefiind programata in 01.03. 2013

. La internare pacienta este stabila respirator si hemodinamic, tranzitul intestinal,

mictiuni fiziologice pezente, afebrila.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA :

Preoperator

- durere accentuata la soldul drept, disconfort

62
 - insomnie, oboseala

Postoperator

- imobilizare la pat

- igiena deficitara

- agitatie, teama de evolutiea si prognosticul bolii

PROBLEMELE PACIENTULUI :

Preoperator

- stare generala alterata

- incapacitate de a se odihni

Postoperator

- limitarea miscarilor

- imposibilitatea de a-si efectua igiena, imbracarea, dezbracarea

- disconfort psihic

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

NURSING

Preoperator Pacienta sa nu Administrez medicamentatia In urma

prezinte durere, sa antialgica prescrisa de ameliorarii
Stare generala alterata prezinte o stare de medic.Educ pacienta sa-si durerii, starea
datorata bine si confort. caute o pozitie comoda in pacientei s-a
degenerescentei pat, sa-si limiteze miscarile ameliorat vizibil
cartilajului si leziunilor sa nu faca eforturi si priveste cu
proliferative ale nejustificate. La deplasare sa optimism
tesutului subiacent foloseasca bastonul. interventia
manifectate prin durere chirurgicala.
la soldul drept,
disconfort.

Incapacitatea de a se Pacienta sa nu cel putin 5-6 ore Linistesc

odihnii cauzata de prezinte un somn pacienta
durere, manifestata prin satisfacator, administand
insomnie. nevoilor sale de medicatia

63
calmanta, la nevoie Pacienta prezinta
administrez un sedativ un somn
usor, aerisesc cantitativ si
salonul. Pentru calitativ
corespunzator

64
 pe noapte. calmarea durerii pun o buiota cu nevoilor sale.
apa calda la nivelul
articulatiei.

Postoperator Pacientul sa fie Educ pacienta sa nu faca Pacienta a inteles

echilibrat cat mai miscari dupa interventie, necesitatea
Limitarea curand posibil sa alimentez bolnava in salon, imobilizarii face
miscarilor cauzate de cunoasca regimul la pat , o ajut in satisfacerea miscari pasive si
interventia de viata, sa se nevoilor fiziologice. Port active pentru
chirurgicala, poata deplasa cu discutii cu pacienta mobilizarea
manifestate prin ajutor pentru spunandu-i ca este o stare musculaturii in
imobilizare la pat. nevoile temporala si favorabila in vederea
fiziologice. evolutia bolii. Administrez recapatarii
medicamemtatia prescrisa. tonusului
muscular.
Pacienta sa-si Efectuez toaleta bolnavei pe In urma
Imposibilitatea de a-si poata efectua regiuni, ajut bolnava in recapatarii
efectua igiena igiena si nevoile satisfacerea nevoilor, o ajut posibilitatii de a
imbracarea,dezbracarea, fiziologice singura sa-si schimbe lenjeria de se mobiliza
cauzata de imobilizarea cat mai curand corp si schimb lenjeria de pacienta isi
la pat manifestata prin posibil. pat. satisface singura
igiena deficitara, nevoile, igiena
imposibilitatea de a se Administrez medicamentele corporala,
imbraca si dezbraca. prescrise de medic. alimentatia,
imbracarea si
dezbracarea.
Pacienta sa Port discutii cu pacienta , o In urma
Disconfort psihic prezinte o stare de linistesc, ii raspund la toate discutiilor avute
datorat imobilizarii la bine, sa fie linistita intrebarile, o pun in contact si a educatiei
pat, manifestat prin si sa aiba o cu alte persoane care au sanitare
agitatie, teama de educatie sanitara suferit o interventie dobandite
evolutie si prognostic al corespunzatoare. chirurgicala asemanatoare si pacienta este
bolii. au o evolutie buna,ii fac o linistita si
educatie corespunzatoare sa increzatoare in
evite eforturile fizice pe videcare.
membrul afectat.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII

65
 Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia varstnica, cu
precadere cea feminina.

In final, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este intreruperea lantului
evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea conditiilor de regenerare articulara.

Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare, cauze ale

limitarii amplitudinii miscarilor.

Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament conservator, ortopedic,

fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a vindeca coxartroza, sau a-i stabiliza
evolutia, care inevitabil, va merge spre o agravare pregresiva.

Prescriptiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele, etiologice, de

coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat pentru pacientii operati cat si
pentru recalcitranti.

Ele se rezuma la:

- evitarea obezitatii;

- evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului prelungit, a purtarii

de greutatii. Folosirea bastonului sau a unei carje, este nu numai utila, dar si inteleapta;

- mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in decubit, prin
folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.

Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata, bolnavii au sansa

ameliorprii evidente a bolii, a reintegrprii in viata familiala, profesionala si sociala.

BIBLIOGRAFIE

66
1. Victor Papilian – Anatomia omului, Ed didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972
2. Tudor Sbenghe – Bazele teoretice si practice ale Kinetoterapiei

3. Borundel Corneliu – Manual de medicina interna, Editura All, Bucuresti, 1995

4. Nestor Remus - Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura Medicala, Bucuresti, 1972

5. Suteanu Stefan - Bolile aparatului locomotor, Editura Medicala

6. Sidenco Elena Luminita - Bilantul articular si muscular, Editura APP, Bucuresti, 1999

7. Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor-sub redactia Balta G., Editura Didactica si

Pedagogica Bucuresti 1983

8. Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali - Sub redactia

Lucretia Titirca

67