Cetăți din Bucovina

Cetatea Albă
Cetatea Chilia
Cetatea Hotin
Cetatea Orhei
Cetatea Nouă - Roman
Cetatea Sucevei
Cetatea Neamțului

Cetatea Albă

1
Scurt Istoric

– ridicată pe urmele vechiului oraş-cetate grec Tyras.

– a aparţinut Imperiului Bizantin, purtând numele „Asprocastron” şi
„Maurocastron”.
– a fost, apoi, ocupată de genovezi, punându-i-se numele de „Moncastro”.
– mai târziu, a fost ocupată de tătari.
– sfârşitul sec. al XIV- lea: cetatea aparţine Moldovei.
– 1440: Ştefan al II-lea termină zidul şi poarta celei de a doua incinte.
– 1454: se întregeşte construcţia şi se dotează cetatea cu tunuri.
– 1476: Ştefan cel Mare adaptează cetatea la tactica din vremea lui, bazată pe
artilerie: se construieşte poarta cea mare.
– 1479: se termină construcţia celui de-al treilea zid de incintă,
– 1484, 4 august: turcii cuceresc cetatea; în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea,
lucrează la zidul incintei exterioare, construiesc o giamie şi un minaret.
– 1774: ocupată de ruşi, dar retrocedată turcilor prin pacea de la Kuciuc Kainargi.
– 1806: cucerită de ruşi.
– 1812: este părăsită şi începe să se deterioreze.
– 1880: se iau măsuri de conservare.
– 1928-1930: „Comisia monumentelor istorice” restaurează poarta mare, zidul
celei de-a doua incinte şi turnul de pază al acesteia.

Descriere

Cetatea este aşezată pe un teren stâncos, lângă ţărmul abrupt al limanului

Nistrului, dominând faţa lacului, de la o înălţime de aproximativ 30 de metri.
Nucleul cetăţii îl formează vechea citadelă, poate genoveză, de plan aproape
pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colţuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în
extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu
latura de nord-est formând baza mică. Din pânza de ziduri din vremea lui Ştefan
cel Mare s-a mai păstrat numai poarta cea mare. Aceasta este cu două etaje, cu
două porţi, una exterioară şi alta interioară, cu câte două canaturi fiecare. Avea
pod mobil, peste şanţul ce înconjoară cetatea. Clădirea porţii este astăzi cuprinsă
în incinta din sec. al XVIII-lea.

2
 Cetatea Chilia

Scurt
Istoric

– a aparţinut Imperiului Bizantin.

– a fost apoi, ocupată de genovezi.
– 1465: cucerită de Ştefan cel Mare.
– 22 iunie – 6 iulie 1479: Ştefan întăreşte cetatea folosind 800 de meşteri şi
17.000 de salahori.
– 1484: este cucerită de Imperiul Otoman.

Descriere

Cetatea lui Ştefan, din care a mai ramas turnul unei clopotnite parasit si distrus,
aflat in curtea unui fabrici ucrainene si ajuns latrina si adapost pentru capre, avea
un zid de incintă cu patru turnuri la colţuri, unele pătrate, altele rotunde şi era
împrejmuită cu un şanţ. În interior se afla o mică fortăreaţă, care reprezenta,
probabil, prima formă a cetăţii.

Cetatea Hotin

3
Cetatea Hotin este o cetate localizată pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin
din regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o
colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri.
Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, suferind îmbunătățiri majore
în jurul anilor 1380 și 1460.

4
Începuturile ei sînt din secolul al XI-lea, când principele Volodimir cel Mare (sau
Sviatoslavici, 978 – 1015, cel care în anul 988 a proclamat creştinismul drept
religie de stat a Rusiei Kieviene) a realizat un sistem de cetãţi (din lemn şi pãmânt)
la frontierele de vest şi sud, Hotin fiind una dintre ele.

În vremea lui Ștefan cel Mare, cetatea Hotinului a reintrat în componența

Moldovei, rezultat al păcii moldo-polone de la Overchelăuți, din anul 1459, iar
primii pârcălabi moldoveni au fost instalați în dregătorii abia după anul 1463.

Marele voievod a inițiat ample lucrări de reconstruire și consolidare a cetății

Hotinului, printre care și zidirea paraclisului ce avea să-i poarte numele mai târziu:
„Ștefania”. Extinsă de fiul său, Petru Rareș, fortificația a căpătat înfățișarea
apropiată celei de astăzi

Astăzi Cetatea Hotinului este considerată ca fiind una dintre cele șapte minuni ale
Ucrainei. Cetatea a fost declarată rezervație istorico-culturală în anul 2000.
Timpul a trecut peste zidurile cetății nemilos, oamenii au dat-o uitării, natura o
revendică, dar istoria care s-a scris aici este de necontestat. Cetatea Hotin stă
mărturie vie a măiestriei cu care au fost construite cetățile Moldovei. Fie că
începuturile sunt dacice sau slave, prezentul cetății este bucovinean.

Cetatea Orhei

5
 Istoric
– 1470: apare pentru prima oară în documente un pârcălab de Orhei.
Descriere
Urmele existente pe peninsula joasă formată de apele Răutului, la 15 km est de
actualul oraș Orhei, permit ipoteza că cetatea Orhei (Orheiul Vechi) s-ar fi găsit
între satele Trebujeni și Butuceni, într-o poziție prielnică apărării.

Peninsula era traversată de un val de zidărie și două de pământ care închideau

limba de pământ spre uscat; din celelalte trei părți, adâncimea albiei Răutului și
conformația râpoasă a malului înalt puneau cetatea la adăpost de atac.
Se mai disting, înăuntrul incintei, intrările unor depozite subterane, dar nici o altă
construcție. Cele două valuri de pământ sunt adăugate într-o epocă posterioară
domniei lui Ștefan cel Mare.

Cetatea Nouă a Romanului

Cetatea Nouă a Romanului este situată la 5 kilometri de orașul Roman pe malul
stâng al râului Siret în comuna Gâdinți din județul Neamț. Este o ctitorie a lui
Ștefan cel Mare și a fost ridicată în 1466. Ea a fost una dintre cetățile care
alcătuiau planul de apărare al Moldovei. Cetatea nouă a Romanului a fost o
fortificație realizată exclusiv din piatră, comparativ cu prima cetate a Romanului
care a fost construită din lemn și pământ. Cetatea are particularitatea de a nu fi
așezată într-o zonă greu accesibilă, ea fiind așezată pe plan drept.Istoric
– orașul Roman apare pentru prima dată într-un act emis la 30 aprilie 1392 de
voievodul Roman I Mușatinul, care i-a dat și numele.
– inițial a existat aici o cetate din lemn, de mici proporții, căreia ungurii, în vremea
luptelor din 1467, i-au dat foc, distrugându-o.
– pârcălabii de Cetatea Nouă (Novograd sau Sedorova) sunt menționați în
documente cu începere de la 15 septembrie 1466
– 1483: Ștefan cel Mare ridică în stânga Siretului cetatea de piatră din care nu se
mai păstrează decât câteva ruini de ziduri, pe albia râului. Ea a jucat un rol

6
important mai ales în vremea voievodului care a construit-o, decăzând însă sub
urmașii acestuia.
– Dimitrie Cantemir credea că ar fi fost dărmată chiar de Petru Rareș.

Ramasita din zidul cetatii

Ramasita din zidul cetatii

Cetatea Sucevei
Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o
cetate medievală aflată la marginea de est a orașului Suceava (în nord-estul
României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o
înălțime de 70 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a
Sucevei.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost

fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVII-lea
(1675) de Dumitrașcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.

7
 Istoric
– a fost construită în prima treime a secolului al XIV-lea în timpul domniei lui
Petru I Mușatinul.
– 1449: cetatea este ocupată de polonezi.
– Ștefan cel Mare zidește pânza exterioară de ziduri (20 de metri distanță de
vechea cetate), mult mai groase decât cele vechi și întărite cu turnuri de plan
semicircular, care îngăduiau ușoara manevrare a tunurilor împotriva atacanților.
– s-a săpat un nou șanț, prevăzut cu o contraescarpă.
– Ștefăniță (1517-1527) a întărit zidul incintei interioare, a construit clădirile
alipite acestuia, a refăcut pavajul și a deschis o poartă.
– 1538: cetatea s-a predat sultanului Soliman, suferind, ca și orașul, o cumplită
devastare.
– 1564, Alexandru Lăpușneanu și-a mutat reședința la Iași. Curând după această
dată nu se mai întâlnesc „portari de Suceava”, pentru a reapărea între anii 1641-
1660, de data aceasta numai cu rosturi pur administrative.
– în vremea lui Istrate Dabija, a funcționat în cetate o monetărie.
– 1675: Dumitrașcu Cantacuzino începe să dărâme cetatea.
– în timpul lui Duca Vodă un cutremur desăvârșește distrugerea, risipind ultimul
turn rămas în picioare, pe care localnicii îl numeau „Neboisa” („Nu se teme!”).

8
– 1777: guvernatorul austriac al Bucovinei permitea armenilor din Gherla, stabiliți
la Suceava, să ia pietre din cetate pentru a-și construi locuințe.
– 1897-1903: K.A. Romstorfer ia măsuri de consolidare a părților amenințate.
– 1951: lucrări de consolidare parțială.Descriere
Așa cum a fost zidită de Petru I Mușatinul, cetatea cuprindea între patru ziduri
groase (1,50–2 m), o incintă rectangulară, citadela de mai târziu.
Incinta era prevăzută cu turnuri și cu un șanț ce o înconjura pe trei laturi. A patra
latură, cea din nord, era apărată de o pantă abruptă naturală.
În interiorul incintei erau dispuse toate clădirile necesare reședinței domnului și
curții domnești.
Zidurile exterioare, de o grosime ce ajunge până la aproape 4 metri, au socluri
puternic proeminente și, în unele locuri, ating încă, în stare de ruină, 15 metri
înălțime deasupra fundului șanțului.
Șanțul de apărare are o lățime de 30-40 m și avea, probabil, inițial, o adâncime de,
aproximativ, 15 m
Accesul în cetate se făcea prin poarta situată în colțul de N-E la care conducea un
pod, în parte mobil, sprijinit pe piloni de zidărie și protejat de lucrări speciale.
S-au păstrat capiteluri de coloane și chei de boltă decorate cu motive animale,
vegetale și heraldice, sculptate în piatră, ornamente din ceramică.