ELVEŢIA – CARACTERIZARE GENERALĂ

În ultima sută de ani Elveția s-a dovedit a fi un exemplu aproape indestructibil de stabilitate politico-
economica. Istoria acestei stabilități incepe cu peste 800 de ani în urmă, când primele trei cantoane au
creat uniunea ce avea sa devina mai târziu ceea ce astăzi numim Confederatio Helvetica. Un rol
important în dezvoltarea economică a acestei țări l-a avut statutul de neutralitate și neimplicarea într-un
razboi internațional de aproape două sute de ani. Aceste două condiții au favorizat, alaturi de alti factori,
atragerea de importante surse de capital străin, capital ce a fost fie investite în capacitățile industriale,
fie au fost „adapostite” în conturile bancilor elvețiene. Unitațile bancare și-au caștigat un nume bun în
mare parte datorită siguranței oferitată de stabilitatea politica din țară dar și de stabilitatea oferită de
puterea francului elvețian, plus politica secretului bancar dusă de guvernul de la Berna.

Chiar dacă continentul european a fost „zguduit” în ultima sută de ani ne numeroase conflicte armate
între state, cu două conflagrații mai însemnate (cele două Războaie Mondiale), Elveția a avut cel mai
puțin de suferit din această cauză. Chiar mai mult, am putea afirma ca a avut de câștigat din urma lor,
căci în momentele de conflict cei mai bogați oameni de pe continent (familii regale, industriași, mari
proprietari) își depozitau averile anume în această țară, de multe ori adăpostinduse și ei de „intemperiile
istoriei” în vre-unul din cantoane.

Chiar dacă vorbesc limbi diferite (germana, franceza, italiana si retroromana) elvețienii se înțeleg foarte
bine între ei si se acceptă așa cum sunt, indiferent de religie sau etnie. Conflictele religioase au încetat
aici în urma cu aproximativ 150 de ani. Lipsa discriminării religioase si etnice au facut ca aici sa se
adăpostească dea lungul timpului numeroase „capete luminate”, care au contribuit prin prezența lor dar
și prin trensferul de cunoștințe și inovații la creșterea bunăstării in Elveția.

Nume oficial: Schweizerische Eidgenossenschaft / Confederation Suisse / Confederazione Svizzera /

Confederazium Svizzra (Confederaţia Elveţiană).

Forma prescurtată: Schweiz / Suisse / Svizzera / Svizzra (Elveţia).

Vecini:Germania, Austria, Liechtenstein, Italia, Franţa.

Suprafaţă: 41 288 km2.

Populaţia: 7 164 000 locuitori dintre care 19,6% străini; densitatea 153 locuitori pe km² natalitate 13,1‰
şi mortalitate 8,5‰.

Capitala: Berna (Bern, Berne), situată în partea centrală a Elveţiei, pe valea râului Aar, într-o zonă
colinară a Mitteland-ului, la 570 m altitudine; 123 000 locuitori. Constituţia din 1848 proclamă oficial
Berna - capitală a statului elveţian. În prezent este unul din nodurile principale de transport al ţării.

Limbi naționale: germana – elveţiană: 63,7%; franceza - 19,2% ; italiana - 7,6% ; retroromana - 0,6%;

Diviziuni administrative:

Elveţia este un stat confederal format din 23 de cantoane, dintre care 3 sunt divizate la rândul lor în
semicantoane. Fiecare dintre acestea poate fi comparat cu un stat mic, independent, având propriul său
guvern, parlament, legi şi tribunale. Cantoanele sunt alcătuite din circa 3 000 de municipii care sunt în
mare măsura autonome. În ansamblu, la aceste cantoane se face referire sub numele de Confederaţia
Elveţiană (Confederation Helvetica).
Sărbătoarea naţională: 1 august - aniversarea creării Confederaţiei Elveţiene – 1291.

Aeroporturi principale: Zurich, Geneva, Berna, Basel.

POLITICA NAŢIONALĂ PRIVIND TURISMUL ÎN ELVEŢIA

Vocaţia turistică a Elveţiei este îndelungată, această ţară bucurându- se de o situaţie geografică de
excepţie, precum şi de resurse turistice deosebite, atât naturale, cât şi antropice. Munţii Alpi rămân
principalul produs de atracţie al Elveţiei, dar turismul urban şi cel de congrese au căpătat o importanţă
considerabilă în ultimii ani. În Elveţia, turismul se află pe locul al treilea, între primele sectoare
exportatoare ale economiei şi are o influenţă importantă asupra creşterii economice şi asupra creării de
locuri de muncă.

Astfel, în anul 2000, încasările totale din turism reprezentau peste 7-10% din PIB, iar încasările din
turismul internaţional au fost de 7 mlrd. de dolari SUA, adică aproximativ 10% din totalul exporturilor.
Elveţia este totodată una dintre ţările în care cheltuielile legate de turism în străinătate sunt dintre cele
mai ridicate.

După anul 1998, a fost realizată creşterea după o perioadă de recesiune pe care a cunoscut-o economia
elveţiană. Turismul elveţian a suferit din cauza intensificării concurenţei, a apariţiei de noi destinaţii, de
condiţii generale puţin favorabile ale economiei, precum şi datorită incapacităţii sectorului de a se
adapta noilor condiţii de pe piaţa turismului mondial. În acest context, Comitetul pentru Turism al
O.C.D.E. a examinat poli¬tica, programele şi mijloacele de acţiune ale turismului elveţian.