Sunteți pe pagina 1din 1284

DACIA

PREISTORICA
DE

NICOLAE DENSU?IANU

CU O PREFAJA

DE

Dr. C. I. ISTRATI
o
L o&O^

hAm ^ -<i3^i@iss>-
a
edifie facsimil -

BUCURE?Ti
Editura Arhetip
2002
ISBN: 973-9296-33-5
Bucure$ti - 2002
ARHETIP
e-mail arheti|i@rol.ro

Tiparit : Tipografia SEMNE

Aceasta editfe este o reproducere


in facsmil a lucrarii

Dacia Preistorica"
de Nicolae Densuf ianu

aparuta pentru prima data in

BUCURE§TI
jnstitutul de Arte Grafioe „CAROL GOBL", S-sor loan St. Rasideacu
18, STftADA PARIS, (fosta Doamnel), 16

1913.
SHAW!

Blwi

N. DENSUSIANU la brasov, pe la 1876—1877


N. DENSUSIANU
IK ESCUKSITiNE PTIlNTrFICA CV rl'TINI AN! INAINTEA MOBfH SALE.
NIC. DENSUSIANU
VIEAJA $1 OPERA SA-

Insemnatatea Daciei Preistorice.

In revista aCdminul Nostrum


dela 1 Aprilio 11)11 (1), primal
sau articol incepea cu urmatoarele cuvinte:
a La sfdrsitul sdptdmdnii trecute siarele publican, probabil dupa

informafiile polijiei, o notitd cu caractere mici cam in aceastd


cuprindere: S'a gdsit mort, la locuinta sa din sf/r. Sfintilor, Nic.
Densusianu, Bibliotecarul S'kit ului- Major al Armatei. Cam tot
atdia ar fi spus si rubrica decesurilor dela Ofifevul Stdrii Ci-
vile, si ca concluziune, Nic. Dcnsu§iami se despartia de lunie tot
a§a do modest, precum traise in ca. Nu pleca din lumea aceasta cu sgo-
mot §i alaiu, pentruca zina de immormantare nu era ca pentru nu- —
merosi altii singura —
in care i se mai ponienia nuniele».
Aceste putine cuvinte, cari lasa, sa se vada asa de limpede
si cine era N. Densusianu, si care este soarta sa zic si la noi, —
daca nu mai mult la noi ca In alta parte a celor modesti, co- —
rocti, muncitori si demni, fac cea mai mare cinste d-lui O. Lu-
gosianu. De sigur ca Domnia-sa le-a soris, cum le-am citit si eu
de altfel, cu inima plina de durere.
Da, Niculae Densusianu nu mai era; el murise la 24 Martie 1911
orele 1 si jumatate dupa, amiaza!
Sufletul acestuia, care parasia valea plangerilor, dupa o vieata
plina de resemnatiune si munca, era sufletul unuia din cei mai
de seama, fii ai neamului romanesc.
Am credinta si curajul a spune ca, neamul romanesc nu a avut
multi fii destoinici ca Densusianu si ca in Panteonul nostru va
fi de sigur, fruntas intre fruntasi.
el,

Rar s'a vazut un om mai hotarit in a-si sacrifica vieata lui caci —
el de 40 de ani nu mai traia decat pentru un anumit scop, care — -

sa paraseasca toate placerile vietii, sa se izoleze de lume, sa re-


nun te la familie, sa, se desparta, voit si hotarit de tot si toate,
pentru a-si consacra toata activitatea de care era capabil, reali-
zarii numai unui vis frumos ce ducea la desmormantarea unui tre-
cut de aur al neamului sau.

(1) Anul I, No. 21. Bucure?ti.

NIC. nEXSUSIANU.
H Mn N liM Kl4T KLli PREISTO KfCE A L E D A C 1 E 1

Modest, inteligent, foarte cult, cunoscator profund al limbii la-


tine si eline, a germanei, francezei, italienei si ungarei inzestrat ;

cu o vointa cle fier si cu o rabdare si perseverenta extraordi-


nary, omul acesta te uimeste prin ceeace a facut si prin chipul
cum a facut.
S'a mulfumit in vieata sa abia cu strictul necesar, din care
totus a reusit a-si aduna un material bogat de documente, de
acte si publicatiuni, de care a avut necesilate.
A strans indeajuns insa ca sa lase o biblioteoa de seama danie
statului major al armatei, si —
ceva o adevarata amintire pioasa —
Astrei din Transilvania.
Tot ceeace a facut, se vede usor din ce a publicat si mai
ales din notele sale extraordinar de numeroase, de bogate si
precise. El a urmarit un singur tel, acela de a desmormanta tre-
cutul nostru maret si a pune in lumina faptele glorioase ale nea-
mului romanesc.
Natiunile ca si religiile au preotii lor, dintre cari unii traesc
si adesea se schingiuesc, numai pentru inaltarea lor.

N. Densusianu a fost un preot; mai mult: un apostol. Acei cari


il cunosc, acei cari ii vor afla activitatea sa, nu vor putea sa
aiba decat admiratie si recunostinta pentru el.
Viitorul va inscrie pe Densusianu printre acei Romani cari au
contribuit cu ceva la deslegarea chestiunilor ce intereseaza o-
menirea.

x\m cunoscut personal de mult dar prea pu|in pe acest om.


Am studiat insa de curand opera sa. Imprejurari fericite m'au
pus in pozitiune a-mi da de aproape seama, consultand notele si
scrierile lui inedite si de a fi fericit vazand prin mine insumi, de
ce lucrare de seama a fost capabil un Roman!
Din munca si suferinta lui, se inatya mandria de nearn, care
cucereste inimile si intareste cugetele.
Le multumesc acelora gratie carora pot sa va desvelesc pe
un Densusianu, pe care putini 51 cunosc la noi.
Aduc multumiri cu aceasta ocaziune d-lor A. Hentiescu, executo-
rul testamentar al lui N. Densusianu si d-lor C. Gobi si I. Ra-
sidescu, cari au meritul, cum se va vedea mai in urma, de a fi
contribuit la realizarea unei opere mari.
Adr-esandu-se la mine, Domniile-lor au gbicit ca vor gasi o inima
care bate cu usurinta si cu toata caldura pentru o fapta buna.
Munca ce am desfasurat, de mai bine de un an, va fi din par-
te-mi o slaba rasplata numai fata cu memoria aceluia care m'a
incantat prin opera sa si m'a inaltat mai mult in mandria ce am
de a 11de neam romanesc.
Am si de astadata ca aveam a face cu un om.
vazut
Figura lui clasica, aleasa, deschisa, binevoitoare si care-ti des-
!

NIC. DENSUSfANU, VlEAfA SI OPERA SA III

valuia lirea lui buna si pe omul care cugeta; modestia lui nu


prea cunoscuta ori mai ales apreciata la noi si care-1 facea sfios,
te surprindeau placut dela prima sa infatisare.
Cautatura lui limpede, ca si cugetul sau curat; vorbirea sa rara,
deslusita, asezata din toate punctele de vedere, t fci aratau indata
o fire de seama si un om simtitor.
Desertaciune nu era in el; goliciunea, care amefeste pe ataxia
la era straina firii lui. Putin pretentios, natural, fara, metehne,
noi,
fara dorinte cari chinuesc omul si strica sociefcaf;ii, el cauta lini-
stea, seriozitatea si relatiile sanatoase.
Se multumia cu putin; toata vieata lui sta dovada.
astfel de fire cumpanita si bine ingradita nu putea insa sa
nu aiba partea ei pasionata, in care furtuna sa bantue fara
si

rezerva care sa robeasca firea cea mai aleasa.


si

Densusianu era un patriot adevarat, nu increzut, nu incbi-


puit, cu atat mai putin un inselator. Tot focul de care era ca-
pabila, o astfel de fire aleasa servia sa incalzeasca, in inima lui,
iubirea de neam si contribuia a-1 face sa renunt^e la tot, sa se
sacrifice cu desavarsire pe el pentru a mai adaoga ceva la inaltarea
neamului sau.
ce iubire aleasa, curata, fu aceasta; dornica numai de a pune
$i
in lumina, cat mai mult, partile bune ale neamului romaneso, si
a-i arata trecutul cat mai inalt, pentru a-i asigura urcarea mai
sigur in viitor!
El inchina, astfel toata suflarea lui neamului din care a iesit.
Densusianu era dintre Transilvanenii aceia cari nu voesc a mai sti
nici de Transilvania lor iubita, si martira, nici de Romania, pe care
asa de multi dintre ei o critica pe nedrept, nici de Macedonia, pe
care pare ca am uitat-o cei din tara libera, dupa ce i-am pricinuit
atata rau, nici de Basarabia, care a implinit un secol de letargie,
nici de Bucovina cu comorile ei din trecut, nimic din toate ace-
stea dar cari iubesc, iubesc cu patima toata tara locuita de
Romani, fara, anume hotare decat acelea ale graiului nostru iubit,
pamant care a fost rosit de sangele eroilor si martirilor nostri,
patria vecinica a doinei fermecatoare si a cosanzenelor cu feti
frumosi, cari fac sa ne sboare gandul inaltandu-se tot mai sus.
Dacia, Dacia Felix, era patria lui Densusianu.
Dacia protolatina, Dacia pelasga, iata idealul sau, iata ce do-
ria inima lui si pentru a carei inaltare a muncit si s'a sacrificat.
Sa, nu fie nimeni sceptic. Se vor convinge toti, sunt sigur, ca
si mine, cetind aceasta lucrare de pret.

De Dacia se leaga, pe viitor doua nume; apropierea lor sa, nu


ni se para, nici curioasa si mai putin inca nepotrivita: Traian,
Densusianu
Traian cuceri Dacia isLorica, cu armata romana, si cu puterea
geniului sau.
IV M O N U M E N f E L fe P R E i S T O R 1 C E A L E D A CI I 1

Densusianu cucerl Dacia preistorica, prin aceasta monumentala,


lucrare postuma, numai cu munca lui apriga si geniala lui divi-
natiune.

Armatele romane, pentru a patrunde in inima Daciei si a cuceri


capitala ei, urmara raai multe cai. Carpatii, acesti vecinici buni
aparatori ai acelor ce au stiut sa, se umbreasca, sub coamele lor
datatoare de vieata, formau insa. un zid contra navalitorilor.
Legiunile cari se ridicasera, mai de-a dreptul dela Severin spre
Sarmisegetuza, urmara cursul .Tiului. Ceeace insa putu face teh-
nica moderna cu inginerii nostri, pe frumoasa dar salbatica vale
a Lainicilor, pe care s'a asternut nu de mult o admirabila. cale, nu
fura in stare sa o faca, mai ales grabiti cum erau, specialist
armatei romane. lata de ce dela Bumbesti, unde-si facu ultimul
sau castru in vale, armata roraana apuca, direct peste munti prin
pasql massivului Vulcan si peste muntii Ha|egului spre a se co-
bori pe clinul lor de miaza-noapte in ingusta dar fertila si mai
ales poetica vale a Streiului, ce-si duce apele in Mures.
In acest centra pur romanesc se afla, nu departe de «Poarta
de fier transilvana», Gradistea, acum o mica, comuna rurala, dar
care fu de doua, ori mandra si impunatoare, mai intaiu ca Sarmi-
segetuza si apoi ca Ulpia-Traimia, foasta capitala a Daciei. Ea e
situata pe malurile Hategulni in o vale admirabila,, incunjurata
de inalte si frumoase catene de munti.
Ceva mai din sus de Gradistea, se afla. mica comuna Densus,
numita Densus, fosla resedinta, a lui Claussius Longinus, care-?i
construise acolo un mausoleu pentru familia sa, care exista, si pana,
acum, servind ca biserica greco-catolica, romana, satenilor.
Acolo se nascii N. Densusianu la 18 Aprilie 1846. In acest
leagan al latinitatii Daciei, in acest cuib de raiu pamantesc, in
acest colt de pamant sfant noua, dar cam uicat, plin de urmele
si amintirile marilor popoare, eel dac si eel roman,
vazii lumina

soarelui si crescii acel care nu putea sa fie, facut in urma, si


mai constient prin o cultura, aleasa, decat un mare patriot roman.
Astazi' Ulpia-Traiancl se numeste Vdrhely si acest nume spune
mai mult decat orice, care e soarta de acum a vechiului principat
al Transilvaniei si ce se petrece cu fratii nostri dinspre nord-est.
Mausoleul lui Longinus, acest admirabil monument, scapat de
vitregia timpilor ca si inchinatorii lui, este cea mai vie dovada,
si eel mai deplin protest al drepturilor gintilor cari nu se pot
calca in picioare.
Varhely nu va triumfa nici cand de Ulpia-Traiana !

Din actul de nastere al lui Densusianu se vede ca, el era co-


pilul parohului Densusului, Bisantius Densumanu*\ al sotieisale
Sofia. Nasa sa fu Lapaducia Niculiesca.
NIC. D E N S § I A N U, VIEA JA .jIOPERASA V

El a a^'ul; ca frate mai mare pe Aron, poet si critic, nascut


tot acolo la 1838. J'ost profesor de limba latina la Universitatea
din Iasi, autorul Negriadei, al istoriei limbii si literaturii romane,

Mausoleul iui Longinus din Dens-tis (Tranailvania).

si a numeroase alte publicatiuni de valoare. Piul acestuia e me-


ritosul profesor universitar din Bu cures 8 d-1 Ovid Densusianu.
VI MONUMENTS LE PREISTORICE ALE I) ACIE I

Venit pe lume, cu pu^in inainte de anul 1848, care ridica vieafa


a peste 40 mii Romani, in genere fara cultura, dar constienti si
mandri de originea lor, ingrijit de o mama iubitoare si in casa
unui preot transilvanean cult si patriot, Densusianu a crescut in
o vieata modesta dar curata. Copilari in mijlocul unei naturi ad-
mirabile, in o localitate care la fiecare moment ii vorbia de tre-
cutul glorios al neamului romanesc si in o epoca in care Romanii
renasteau la o vieata ceva mai libera. Acestia, increzatori in «dra-
gutul lor de imparat», alaturi de armata caruia si pentru care san-
gerase din adanc, erau acum siguri ca si ei au dreptul la o vieata
omeneasca dupa secoli de adevarat martiriu.
El incepu sa-^i dea seama despre ale lumii, tocmai atunci cand
Romanii iesjiau cu incetul din o lunga vale a plangerilor in care
voinicia nu cunoscuse margini.
Nu cu mult inainte, administratia centrala trebuise sa, dea or-
dine sa. se mai curete drumurile de numeroasele tepi, padure
de Iesuri romanesti viclime ale Ungurilor, pentru a nu jigni vazul
acelui mare suflet si rar protector al elementului roman, fie-i
binecuvantata memoria, Imparatul Iosif al II-lea.
Un scriitor ungur n'a scris oare: «Niciodata furcile, temnitele,
securile, carligele, streangurile si colturile stancilor n'au omorit
mai multi criminali ca Romani». (1)
Cum putea oare un atare copil, crescut cu astfel de amin-
tiri si vazand mizeria din jurul sau, sa nu devie un mare patriot,

atunci cand prin cultura el isi deto mai bine seama de suferin-
\q\q neamului sau, care totus avea pentru el atatea drepturi.
Familia din care se tragea Densusianu era o veche familie ro-
maneasca Pop de Hafeg.
Numele de Densusianu se dadii copiilor, mai intaiu lui Aron
la gimnaziul din Blaj, de catre profesori pentru a-i deosebi de
multi alti Pop ce erau in scoala.
Numele acesta le ramasese si ei il innobilara la randullor prin
munca ce desfasurara in urma.
Clasele primare le-a facut el la Ha|;eg, de sigur tot la Fran-
ciscani, la care fusese dat inca din 1846 fratele sau Aron.
In actele sale asa de bine pastrate, nu gasesc decat pe cele
dela 1862 inainte, cand N. Densusianu la varsta de 17 ani se
afla la gimnaziul din Blaj, in clasa a Vl-a.
Din testimoniul sau scolastio pe semestrul al II-lea al acestui
an," dat la 1 Iulie 1862, se.vede ca acest adolescent, cuminte,
simpatic si frumos, obtinuse cele mai bune note.

(1) Wolfgangi Bethlen, Historiu de rebus Transilvanicis. Ed. II, Tom. IV, 428. Yczi

p. 71 din Horia Ue .D e U3u?ianu.


.

NIC. DENSU5IANU, VIEATA PI OPERA S A VII

Testimoniu de clasea prima cu eminentia

No, loc. 1 intre 55 scolart csaminati.

Portai-ea morale . . . . cu lauda


Atentiunea 1 ,

~... ,., )
bune
Dingenti a J

Prestatiuni de in singulariele obiecte de inveliamentu

De in religiune forte multiumitoria


» Limb'a latina ......... forte multiumitoria
» Limb'a greca forte multiumitoria
» Limb'a materna (romana) .... forte multiumitoria
» Limb'a germana forte multiumitoria
» Limb'a maghiara forte multiumitoria
» Istoria i«i geografia forte multiumitoria
» Matematica forte multiumitoria
_ . ,. , , ,. 1 Istori'a nat. . forte multiumitoria
» Scientiele naturau > ^, . . ,

J Phisica »
» Propedeutica
» Cantu
Forma esterua a ocupatiuniloru scripturistecc . . f. buna
Numerulu oreloru neglese 6 escusate

In capul
aoestui gimnaziu se afla nemuritorul Cipariu, pe cand
Alexandra! Micu era profesor de matematica si fizioa. Ioane Anloneli
profesor de limba latina, Ioane Popescu de cea maghiara, Olimpiu
Blasianu profesor de limba greaca si germana si Ioane Moldo-
vanu profesor de limba latina si filozofie.
Tot primul dintre 50 colegi trecii el examenul de iarna, dupa
cum se vede din testimoniul scolar dat la 7 Fevruarie 1863.
Dar munca sa apriga nu putea sa aiba loc fara o grava atingere
a acestei naturi alese si delicate, ceeace se vede din certificatul
de absolvire al anuiui al Vl-lea dat la 13 Semptemvrie 1863,
in care gasim la: numeralu oreloru neglese, 2 luni si una diume-
tate escusate», iar profesorul de clasa A. Micu noteaza: „depus>.i
esamenu privatu dein toate studialc in 3 Sept. a. c, flindu cd
dcin cans' a morbului n'a pidutu depune la tempulu sen"
N'am necesitate a adaoga ca la toate studiile capata tot: forte
multiumitoria.
Astfel merse el inainte, in acest mic oras al Blajului, impu-
nator prin amintirea dela 1848, prin marele numar de Romani
ce au luptat pentru existenta neamului si prin munca depusa de
micul numar al inteligenfei, cum se zice pe acolo, a micului pumn
de oameni cari cautau sa urmeze calea deschisa, de Clain, de Sin-
cai si alti carturari modesti, dar harnici si destoinici, ai romanis-
mului din acele parti.
MONUMENTELE PREISTORICEALE DACIEI

La 5 si 6 Iuliu 1865 h'ecu el ma turi tatea laudabiliter valde


:

bonum., la toate obiectele afara de lingua alia (germana) la care


avea bonum.
Scoli superioare nu aveau Romanii din nord-ostul nostru nici
la 1861, cum nu au nici in prezent.
Cand vad goana ce se pune spre a opri in ridicarea sa cultu-
rala, mai ales pe acest popor, inteleg mai bine ca ori si ce groaza
ce au de puterea elementului romanesc cei ce pentru moment
pot comite astfel de volnicii.
Dar eel ce are incredere in triumful adevarului si dreptului
si eel ce cunoaste evolu|,ia neamului nostru, nu se va indoi un
moment de viitorul intrevazut de Bolintineanu, pe care-1 are a-
cest popor. Cei din Romania libera au insa si sarcini mari si mai
grele si am nadejdea ca-si vor da seama de ce trebue sa faptu-
easca, fata cu neamul intreg din acest punct de vedere!
La 10 Octomvrie 1865, vedem din un Akademischer Amtahm-
:

schein, iscalit de Dr. Mutter, Jc. h. Direktor, ca Nicolaus Den-


susianu Rechtsakademie.
s'a inscris la Sibiiu la
Iata-1 intr'un oras german, cu deosebire pe atuncea, dar in
un admirabil centru romanesc, mai departe de Ulpia-Traiana care-i
vorbia de trecutul maret, dar in coastele Sel ember gului, care-i
reamintia fapta, gloria si gandul lui Mihaiu Viteazul.
Nu stiu cum era organizata, facultatea juriciica din Sibiiu la acea
data, dar din niste Priifungsseugniss, pastrate de Densusianu, pu-
tem vedea ca el a fost scutit de taxe, din cauza asiduitatii sale
exemplare si din faptul ca, a fost clasificat intdiid la urmatoarele
studii, din anul prim chiar:
Istoria austriaca, cinci ore pe saptamana, cu Dr. Pfaff.
Pandectele, zece ore pe saptamana.
Istoria si institutiile dreptului roman, noua ore pe saptamana.
Istoria imperiului si dreptului german, 6 ore pe saptamana.
Ceeace facea o medie de cinci ore de clasa, pe zi, la anul prim
de facultate.
Aceasta e o medie naturala pentru un student universitar, cand
studentul vrea sa invefe si profesorul sa-si f'aca datoria. Ar fi
bine sa, se iea cunosfcin|;a da anumite facultati de drept, cari cand
ajung la 2 ore pe zi in program — cu dreptul larg de absentare
mai ales pentru profesor —
se considers, ca au facut ceva exceptio-
nal de lauda.
Densusianu urraa astfel timp de 4 ani cursurile acestei scoli
de drept, si in absolutorium ce s'a dat la 20 Iulie 1869 de
i

Dr. Gottfried Mutter, consiliariu r. si director, vedem, cu a-


leasa, multumire, ca in tp'fj anii si la toate materiile i se pune
mentiunea „frequentat cu mare diligentd". In toti anii la ru-
brica „clasa progresului" el este pus „clasa prima" dela ince-
put si in urma tot mai mult, si chiar excluziv la fine, cu men-
tiunea „clasa prima cu distinctiuiie"!
NIC. DINSUJIANU, VIEAJA §1 OPERA SA IX

Materiile urmate erau numeroase si variate. El urma, etica in


anul al II-lea si dreptul canonic sau eel eclesiastic protestant, pana
la dreptul penal civil austriac, si pana la economia politica, sta-
tist! ca si procedura civila si penala, pentru a incheia cu stiinta
politica administrative, stiinta legilor financiare si administrative
si cu dreptul comercial si cambial si eel montan. Pentru o fa-
cultate saseasca din Sibiiu si la 1869, trebue sa recunoastem ca
este destul de lamurit ca lucrul era sanatos injghebat.
Si la toate acestea el fu printre primii cu distinctiune.
Sa nu credem insa ca tanarul Densusianu traia pe trandafiri,
ca avea viea{;a asigurata si linistita, putand sa se consacre cu
totul nurnai studiilor sale.
De acesti studenti sunt rari peste tot, dar mai ales in tarile
locuite de Romani acest fel de fericiti nici nu se cunosc.
Cine a fost la Blaj stie in ce lipsuri traesc bietii baieti. Ade-
sea ei so hranesc, sarmanii, pentru a invata, numai cu pita ce
li se da gratuit pe mai multe zile! Mai toti isi consuma, merin-
dele pe cari le aduc chinuitii lor parinti, in traista, in fiecare Du-
minica.
Doamne, cate suferinte si ce vieata de robi Si cafi nu ! cad
in drum din acesti copii si cati sarmanii nu raman infirmi sau
nu ingrasa, pamantul!
Martiri ai neamului ne incbinam in fa|;a voastra! Macar atat!
In timpul studiilor sale, pierdu Densusianu pe tatal sau si ast-
fel ramase fara mai nici un mijloc de viea{,a!

In luna lui
August 1867, cand trecuse cu succes examenul anu-
lui al de drept, el veni in tara, dupa cum se vede din o
II-lea
petitiune ce adresa. in ziua de 15 August Societafii literare, Aca-
demiei noastre, abia infiintata.
Prin aceasta cerea « pe temeiul stcirii mele de ovfan
si lipsei Male de mijloace », zice el, un ajutor pentru a pu-
tea studia.
Din fericire Academia avea la dispozitia sa o fundatiune patrio-
tica a municipiului urbei Braila, pentru ajutorarea tinerilor ro-
mani de peste hotar.
De ce oare astfel de ajutoare nu se mai dau, de ce oare mi-
lionarii transilvaneni din tara nu se gandesc mai mult la amara-
ciunea lacrimilor varsate de cei ramasi la postul lor de onoare in
tara muma, unde sufer toate greutatile ?!
lata raspunsul din 6 Septemvrie, ce i se dete de Heliade-Radu-
lescu, care era presedinte al Academiei.

«Luandu in considerare suplica D-Tale


?i atestatele cu cari e instruila,
societatea academic^ romana de bine a te alege pentru de a fi
a aflatu
beneficiatu cu un stipediu de 2000 lei pe anulu scolasticu 1867/8 din
funda|iunea votata de municipiulu urbei Braila.
:

X MONUMENTELE PREISTORICE ALE DAClKt

«Ce pe langa restituirea atestateloru D-Tale \i se aduoe la cunoscintia.


«Dela societatea academica romana».
«Bucuresci, G Septembrel867.
«Pres. I. Ileliade R.»

Cu aceasta ocaziune la10 Sept. 1867, Densusianu se grfibo-


ste a multumi si municipalitatii de Braila.
Acolo gasim
«Patriotismulu amorea de natiune a fostu si este caracterismulu tra-
si

ditionalu alu Romaniloru si chiaru in anulu acesta de persecotare £?i tira-


nia asupra fliloru romani dein Transilvania. Urbea Braila fu aceea co
tresari indata la plangerile si vaetele noastre in contra jugului magiaru
si cu generosilate nespusa ne tinsa mana de ajutoriu. Urbea Braila crea

stipendia ca sa mergem in Italia la tiera mamei noastra ca asia se ne


salvam mi numai limba si nationalitatea ci se aducem amonte ca Italia a
fostu leganulu nostril si ca o Italia noma avem de a ridica pre malu-
rite Danubiuhti.y>

lar mai departe aflam tot de acolo si cauza mortii tatalui sau:

«3 Milioane si jumatate Romani dein Austria, unde parintii nostri in

1848 (de unde se trage si mortea tatalui mien) si varsara sangele pentru
libertate si tronu; totu acela Domnu
ne dete astadi sub biciulu si teroria
aceluia in contra carui noi ne-amu luptatu. Astadi nu numai ca n'avem
libertate, dera chiaru limba, ce s-a pastratu pana acumu cu atata sanctitate
de stremosii nostri, se afla nimicita».

Si in fine marturiseste ca:

«sub scutulu onorabilului consiliu municipalu alu Brailei mi s-a

usioratu astadi cariera ce era se o intrerupu, mi s'a inlesnitu calea catra

poelica Italia ce-am visat-o decandu am apucatu lira poetica in mana»-

Fapta buna are totdauna rasplata sa. De numele lui Densu-


siana se va afla legat pentru totdauna ceeace a iacut municipa-
litatea din Braila. Cine stie daca fara acest modest ajutor Den-
susianu ar fi putut jaroduce ceeace a facut in urma.
0, voi, mecenati romani, aruncati macar o faramita, celor buni!
Bata inima voastra pentru suferintele neamului Contribuiti cu !

ceva spre a intretinea lumina, pe care vor vrajmasii sa o stinga


cu orice pret.
Stroescu Basarabeanu, Stroescu ce asa de sus prin
s'a inaltat
priceperea si perspicacitatea lui, Stroescu, care da asa de mult,
traind asa de modest, fie-va, de se poate, voua pilda!
Ce se facu Densusianu in urma, dupa, terminarea studiilor salei
din Sibiiu, la 20 Iulie 1869, si pana in Ianuarie 1870 nu putem sti.
Petrecut-a el aceste luni pentru a se odihni In locul nastori
r
sale si langa mama sa hibita, calatori el undeva? I\ u stiu nimic,
NIC. DENSUSIANU, VIE A J A §1 OPERA SA XI

Cunoastem numai ca fratele sau mai mare Aron, care facuse


aceleasi studii in aceleasi scoli, terminase studiiledreptului la 1864.
Insurandu-se, el se stabilise ca avocat la Fagaras, unde a con-
dus opozitia romana pana la 1875, in care timp fu s4 inchis o
luna in temnita!
Iara in hartiile lui Densusianu gasesc o adresa catre el din
20 Ianuarie 1870 iscalita « 0. Ftigareseanu, Praesidiulu magis-
tratului urbanu '. 1

lata continutul ei, pe care-1 dau pentru a se vedea progre-


sele ce s'au facut din puncfcul de vedere al curaf,eniei limbii vor-
bite si scrise, de Romanii de pretutindeni, dela acea data incoace:

«Devenindu vacantu supremu la magistratulu ur-


postulu de notariu
biei Fogarasiu, me amu indemnatu de a Te substitua provisoriu
aflatu
pre spectatu D-ta in acestu postu cu una lefa anuale de 400 fr. v. a.
«Despre acesta me onorediu a Te incunoscientia cu acea rugare, ca
se bine voesci, spre intrarea in serviciu si depunerea juramantului, a Te
insimia la mine catu mai curindu».

N. Densusianu avea cu ce sa nu moara de foame! Poate chiar


pentru starea materials a inteligentei romane de aoolo, nu nu-
mai din 1870, dar chiar din 1912, acest inceput pare bunisor!...
Ma tern ca acum nu mai pot ei capata nici atat!...
Dar nu pot sa nu ma. gandesc cu fericire sufleteasca., ca, pe
acea vreme la Fagiiras, micul oras din tara muntoasa. a Basa-
rabilor si a lui Mircea cu deosebire, functiona un notariu prima-
riu si se afla un avocat, cari ambii au ajuns, mai in urma la noi,
glorii ale culturii neamului
lata de ce in terile acelea adevarata democratie romana se ridica
constienta. si temeinica. lata ce oameni ar trebui sa intrebuintam
sila noi, daca voim a ne ridica din starea urita in care ne sba-
tem de mai bine de 50 ani!...
Dar Densusianu trebuia sa-si treaca examenul de stat pentru
avocatura.
Pentru aceasta gasim urmatoarea lui cerere cati^e:

«Onorabile Presidiu alu Magistratului urbanu!


«Avendu a depune in dilele aceste esamenulu judicialu de statu la Aca-
demia de drepturi in Sabiniu, am onore a roga pre On. Pjesidiu a-mi con-
cede spre scopulu acesta unu terminu de 10 dile si adeca incepandu cu
1 luniu 1870, si totu odata a me dispensa pre tempulu acesta de aface-
rile mie incredintiate».

La 6 Iunie 1870, se facu cererea lui catre Ilochgeehrtes Prac-


sidium din Hermanstadt.
Cum a trecut Densusianu si acest examen de stat se vede
din cele trei „Staaispriifimgszeugniss" ca: la cenzura de stat
,

XII MONUMENTELE PREISTORICE ALE FACIEI

din stiintele de stat a fost declared de apt cu calculul de „distinc-


tiune" in economia nationals,, tot astfel la dreptul german si
,

roman si cu «Ausgezeichnet» sau aprecelentia», cum spune tra-


ductia romana, pentru procedura judecatoreasca civila.
Tot ca document de limba si privitor si la activitatea ulterioara,
a Densusianu voiu cita si urmatoarea adresa, facuta de fratele
lui
sau mai mare, avocatul Arone Densusianu:

Onorabile judecatoria districtuale !

«D-lu Nicolau Densusianu nasdutu in Densusiu in comitatulu Hunedo-


rei, legitimandu-se inaintea Subscrisului du testimoniele sub A-/. B-/. C-/. D7-
in £opia legalisate, despre absolvarea studieloru juridide 'si —
despre depu-
nerea du sucSesu a eSameneloru teoretiSe de statu, I'am primitu in diua
subscrisa in Sancelaria mea advodatiale ea <5on3ipiente respective dandi-
datu de advo<5atura.
«Ag6sta 'mi-permitu a aducSe la (Sunosclintia onorabilei judeSatorio 6u
acea rugare bine-voesca a lua ac^sta spre Sciintia si-totu odat-a a
ca, se

asterne a66sta insinuare la in<51ita tabla regiojudiciara spre luare la cuno-


senntia a susSepere d-Iui NiSolau Densusianu in prac§a advocatiale.
Fagarasiu in 28-a Iuliu 1870».

Cererea-i fu admisa, spunandu-i: aTot odatd venim de a vd


exprima cea mai mare recuno§tin£a pentru seroiciile ce all pre-
stdt acestei urbe, in timp de....»
La fratele sau el a fost mai intaiu ca practicant si in urma can-
didat si concipient.
In line dreptul de avocatura al avocatului Densusianu Miklos,
de astadata, si la Curtea de Apel, este recunoscut prin diploma do
la 1872, Octomvrie 23: „Amaros-vdsdrhelyi Kirdlyi Itelo-Tdbla"
adeca „din partea Tablet regie la curtea de Apel din Muresiu",
ca: „a susf/innt inaintea acestei curti de Apel censura de auocat
si a depus jurdmdntul de avocat".
Jpederea sa, cum de altfel era natural, tocmai Iunga
nu a fost
la Fagaras. Acolo a scos el din initiativa lui Aron si cu cOla-
borarea lui Teof. Francu si I. Lapadat: Orientul latin.
Dar desi latin, aflandu-se insa in orient, a sucombat in curand,
odata cu inchisoarea lui Aron Densusianu, pe o luna, in temnita,
pentru a se adeveri, odata mai mult, dreptul libertatii de con-
stiinta inUngaria.
plecara pe rand dela Fagaras la Brasov,
Fraf;ii Nicolae mai
intaiu la 1873, Aron la 1875.
El se stabili ca advocat in Targu-pestilor No. 100, cum se vede
din cererea catre (cOnorabilid Tribunal regesci> din 6 Faur 1873.
Acolo a funcfionat el ca avocat pana. la 13 Aprilie 1877, «candu
a abdisu de buna voe», cum se constats de catre Presedintele
Maly Istvan in un: Bisonyilmny (certificat) dat la 9 Iuliel878.
MIC. DENSUJIAHU, VIEA|A ? t opera sa XIII

Odata cu trecerea trupelor noastre in Turcia la 1877, N. Den-


susianu intra, in tara, de data asta in mod definitiv.
Imi inchipuiu ce trebuia sa se petreaoa in sufletul acestui mare
patriot, cand se raspandi ca fulgerul printre Romani faima pri-
melor noastre izbande.
Nu cunoso pana, acuma precis data sosirii sale, dar ea poate
fi fixata dupa, o adresa, ce a primit dela «Jgence diplomatique
et consulat gemral d'Autriche-Hongries din Bucuresti, cu data
de 7 Ianuarie 1878, in care i se face cunoscut ca Ministerial de
Interne ungar, cu data de 27 Dec. 1877 ii acordd drephd de
emigrare.
De altfel, din fericire, in 1877 — 78
lucrurile mergeau mai bine
si mai repede si Plevna.
in tara. ca si la
Constatam cu multumire, ca in sedinta Camerei dela 18 Fevrua-
rie 1878, raportor al comisiunii de indigenate fiind G. Misail,
acel mare muncitor si ales patriot, se propune indigenarea 1'iii
N. Densusianu. Intre altele Misail zice: «Va aduceti aminte de
acea opera, intitulata Orientul latin, care a atras multe laudo din
partea presei occidentului».
Densusianu obtinu 60 voturi din 62 votanti, iar in sedinta
Senatului dela 6 Maiu acelas an, trece cu 29 bile albe din 30 vo-
tanti.
La 25Oct. al aceluias an «Nicolae Densusianu equivalent lie,
in drept din Sibiiu» este inscris stagiar in tabloul avocatilor.
decan al ordinului fiind V. Boerescu.
Tot astfel se constata, prin un certificat al grefei respective
ca la 25 Fevruarie 1880, Densusianu depusese juramantul ina-
intea Curfii de Apel, secfia I, pentru a putea exercita profosiu-
nea de avocat.
Ca avocat, la Brasov si Bucuresti^ nu avem a spune nimic deo-
sebit despre Densusianu.
Intre actele ramase dela el, se vad numeroase dosare ale pri-
cinilor ce a aparat la Brasov.
Dar nu aceasta era menirea unui om superior ca el. Avocati
aveam deja destui de pe atunci, oameni insa, in adevar superiori
avem putini chiar in prezent. Densusianu era facut din o alta,
stofa, decat aceea a unui avocat oarecare. El avea o alta menire,
o alta misiune, mare, as putea adaoga.
lata de ce gaseste o cerere, scrisa, curat
in hartiile sale se
si timbrata, chiar, catre Decanul corpului de avocafi din Ufov,
prin care dupa, un stagiu de 5 ani cerea el inscrierea definitiva.
Desi facuta, el nu a gasit insa cu cale a o mai depune. Din a-
ceasta se vede lamurit calea ce voia el sa. o urmeze.
£5i oare putinul timp cat a sezut la noi pana, la impamanteni-

rea sa, stat-a Densusianu acele luni fara a lucra? Nu.


Prima sa publicatiune in tara a fost:
V : .

XI MONMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

L'element latin en orient.


Les Roumains du Sad, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Alba-
nie, avec une carte ethnographique par N. Densusianu et Frederic
Dame, din 1877.
Cartea e opera lui si e tradusa, de Dame, si era dedicate A :

Monsieur le Comte de Chaudordy, ambassadeur de France, pie-


nipotentiaire a la Conference de Constantinople.
Aceasta lucrare, bazata pe scrierile anterioare si cercetari per-
sonale, este una din cele mai serioase relative la Macedonia.
Deoarece chestiunea e mai mult ca ori cand la ordinea zilei,
cred necesar a va pune in vedere urmatoarele pasage din ea:

«Au lieu de maintenir la Dacie comme un fort avance, d'une impor-


tance strategique indiscutable, qui arreterait le torrent, Aurelien ouvrait
la porte toute grande au flot qui allait couvrir pour un temps l'Europe
toute entiere, emporter Rome et l'Empire, et menacer la civilisation».

Din aceasta scurtime de vedere a lui Aurelian a suferit asa


de mult nu numai neamul nostru in urma, dar intreaga latinitate.
E cazul de a zice ca acel om politic francez: „0n ne se dou-
lerait jamais par quels imbeciles le monde est souvent gouverne"
La ce bun oamenii mari, cand dupa Traiani vin Aureliani!...
Si cugetarea sa iese mai clar cand scrie:

«Enfin, en 1856, apres dix-sept cents cms, VEurope commenca a com-


prendre la haute portee de Voeuvre de Trajan et a se convaincre quo
la paix et la tranquillite du continent reclame, aujourd'hui plus liaute-
ment que jamais, la cr6ation d'un Etat latin aux Bouches du Danube,
d'un Etat homogene et non potyglotte.y>

Cine dintre oamenii nostrii politici a pus chestiunea mai lim-


pede si mai hotarit. Onoare memoriei lui!
Discutand drepturile fratilor macedoneni, el face cunoscut lumii
politice europene, ca:

«A du X-e
partir siecle, on les voit apparaitre dans l'histoire comme
un peuple compact et independant. C'est a cette epoque que remontent
les grandes lultes quils livcerent a l'empire byzantin et a cet 6l6ment
grec corrompu jusqu'aux moelles qui est connu sous le faux nora de
«Pwucaoi» et qui voulait s'emparer dela partie orientale de l'empire re-
main. Ces luttes furent couronnees de succes et dos lors les Roumains
de Macedoine devinrent compVetement autonomes».

Si ca sa arate care trebue sa fie situatia lor in Turcia, el de-


clara, in puterea dreptului faptelor istorice
„Il est done constate que les Maceio- Roumains ont etc lies a la Tur-
quie sur la base de capitulation precise, qui leur assurait protection en
echange d'un tribut annuel de 1.400 piastres et qu'ils sont reste autono-
mes et independants sous leurs chefs nalionauxjusqu.au commencement
du XTX-e siecle, quand Alt-Pacha foula aux pieds leurs droits*.
: : :

N T C. I) KN SU .-j I AN U, V EA TA §
I i O P K RASA XV

Nu sunt ei fratii nostri? Do ce oare sa. ne mai miram cand


tratatele noastre fusese calcale la fel?
Cata dreptate e parerea ca ten tratat valoreazd nunmi atdt
In
cat puterea celui ce-l apdrd.
Porta, forta, se vede ca e fatal sa striveasca sau sa apere drep-
tul. Ea e arma cu doua taisuri. Cand oare va fi intrebuintata
numai in bine? !

In ce priveste calitatile rassei acestui popor macedo-roman, Den-


susianu scrie
«Les Macedo-Roumains ou Tsintzares sont reconnus par tous 7e,s eeri-
vains comme le peuple le plus susceptible de culture et preseidemenl le
plus avance de la Turquie d' Europe*.

El reproduce parerile lui Pouqueville, William Martin Leake


si Kanits, in aceasta privinta, cari sunt asa de elogioase pentru
fratii nostri.
In fine, in ce priveste cu deosebire cbestiunoa autonomiei ecle-
siastice a Macedo-Romanilor, el arata asa de luminos, cand ne
spune
«Vers 1'an 1200 les Macedo-Roumains, qui jusqu'alors n'avaient eu avec
les patriarches de Constantinople que des rapports dogmatiques, mais non
hierarchiques, se separerent entierement de Constantinople au point de
vue politique. Sous leur roi Johannice, Us declarerent I'eglise roumaine
de Macedoine independante de Constantinople et Basilearchev&que rou-
main de Zagorie devint primat national ay ant son siege a Tamo v a
avec deux metropolitains suffragants (1).

«Cette independance hierarchique dura jusqu'a la chute complete de l'Em-


pire byzantin et letablissement deTmitif des Osmanlis sur les rives du
Bosphore. Sous les Sultans le clerge grec reprit I'influence qu'it avail per
due. Employant tous les moyens et le plus souvent, les moins honnetes,
pour reiablir son pouvoir religieux sur les Roumains, les Bulgares et
les Serbes, it s'efforgait de representer a la Porte que plus ces populations
seraient soumises aux Patriarches byzantins plus elles.seraienl sous la de-
pendance des Sidtans. La Sublime Porte laissa faire et preta son appui
a toutes les usurpations, jusqu'au jour oil les Macedo-Roumains furent
completement depossedes de toute autonomie religieuse et retomberent
sous le joug accablant du clerge grec».

Ar bine ca aceste randuri sa patrunda pana la locul cuve-


fi

nit, pentru ca in tratativele ce fatal vor urma in aceasta privinta

sa se invoace da capo si dreptul istoric.


Chiar cultul la acest popor avea loc tot in limba nationala,
ceea-ce ne-a deosebit pe Romani totdeauna, spre lauda noastra,
de alte popoare

(1) Gesta lnnocenti II. No. 70. $inc&\, Cronica Rom&nilor, an. 1202.
: !

XVI MONOMKNTELE PRE1STORICE ALE DA CI E I

«M. B. P. Hajdeu soulient, dans son Histoire critique des Roumains


que vers I'annee 400, les exercices du culte se faisaient, dans les eglises
macedoroumaines,dans le dialecte tnacMo-roumain. Cette assertion est
Y<5rifiee par d'autres ecrivains Arrangers*.

Ce fericit am fost acum un an, cand putinele biserici ce


in
au fratii nostri auziam, tot in limba romana, invocari pentru sana-
tatea si M. S. Regelui Carol si a poporului roman.
foricirea
Si cu drept cuvant Densusianu propune singura solutie posi-
bila, demna si urgenta in aceasta privinta

«Pour nous, le meilleur moyen d'arriver # ce but, ser ait de placer les
Macedo-Roumains sous la subordination hierarchique de Veglise orlodoxe
roumaine, sous Vaidorite directe du Primat de la Roumanie. Cette solu-
tion serait conforme a leur langue et a leur caractere, a leur natio-
nality et a leurs aspirations.))

Este aproape anui do cand imi permiteam sa spun acelas Iu-


cru Academiei romane! Darftomanul stie sa astepteL
Si sa nu uitam ca de organizatiunea lor religioasa este legata
Uinta neamului romaneso in acea tara, unde nefiind Oficiulslarii
civile, dela botez, cununie, divort, testatie siimmormantare, toate
se fac prin preot!
Astfel ca in prezent cea mai mare parte din fratii nostri ra-
masi credinc'iosi ideii sanatoase si cari au rupt cu organizatia
veche grecomana, traesc de fapt afara din lege
Sa speram in fine ca vom deschide odata, ochii. De n'ar fi insa
prea tarziu, astfel cum merg lucrurile in Peninsula Balcanica.
Densusianu mai adaoge la urma:
«Ce peuple a done le droit d'esperer, apres une si longue attente, des
sou ffrances si fermemenl suppor tees, une patience dtoide epreuve, que I'Eu-
ropes dans sa justice, ne permettra plus desormais qu'on le sacrifie a des
interets qui n'osent pas s'avouer».

Dar pentru ca Eumpa sa-si faca datoria, trebue sa ne o facem


noi mai intaiu.

El rezuma, in o nota de autobiografie, cuprinsul total al ace-


stei importante scrieri in urmatoarele cuvinte :

«In aceasta scriere destinata a face cunoscuta chostiunea Macedoniei-ro-


mane, barba^ilor de stat si oamenilor politici din Europa, dansul punea
in evident important etnica si politica a elementului roman din penin-
sula Balcanica si fit eel de intaiu care sus(inu cu argumenle isloricesi
juridice drephU Romdnilor din Macedonia, Tesalia, Epir, etc., de a forma
o provincie autonoma na\iona\a in sdnul imperiului otoman cerea exem- ;

\iunea aceslor Romdni de sub suprema\ia eclesiasticd a Patriarhului gre-


cesc din Constantinopol, introducerea limbii romdne in bisericd si sub-

ordinarea lor hierarhicd Primatului din Romanian


NIC. DENSUSIANU, V I E A J A SI OPERA SA XVII

Dar, acum, Turcia permite totul si noi nu facem nimic E trist, !

dar noi lucram acum fa^a, cle Macedonia ca si Aurelian, pe vreme,


fata de Dacia. Cine oare va mai recladi podul ce ne lega si va face
ceeace se poate, ceeaco trebue insa in aceasta imprejurare si
pentru noi si pentru Turcia !...
Fratii nostri asteapta prea mult, si asteptarea fra|ilor va sa zica
durere durere cruda, durere neiertata pentru noi cari am pro-
;

vocate de fapt si cari am putea-o alina macar In parte.


Sa speram si sa trecem!
La acea incepuse o vadita, miscare economica in Roma-
data, se
nia. Comer^ul si nu mai erau considerate ca
industria mai ales,
ceva bun numai pentru Bulgari si Ovrei.
Un om de seama care a facut mult pe aceea vreme, C. Porum-
baru, si care in casa sa din Sfintii Apostoli, organizase prima
expozitie industriala, lanoi, constituise societatea a Concordia Bo-
fndna». Hasdeu venia des la intrunirile cu caracter intim si fara poza,
si sgomot, cari aveau loc aeolo. L-am si cunoscut la una din aceste
intruniri.
N. Densusianu fu ales si el membru in sedin^a dela 16 Mar-
tie 1878. Ori unde era deci o miscare serioasa najlonala il gasim
de fata.

Ajungem la un moment deciziv in vieata lui N. Densusianu, dela


care se alege cu hotarire si cariera sa ulterioara.
Academia Romana, carejoaca un rolasa de mare in prima faza,

a vietii acestui om, il alege membrul sau corespondent. Prese-


dinte era I. Ghica, secretar general Hasdou.
Cu asa nasi, finul nu putea sa nu fie de seama.
I se face cunoscut aceasla in modul urmator :

«Academia RomaM, apretiand inaltele D-v. calita^i si activitatea ce a^i


aratat pentru desvoltarea culturii intre Romani, v'a ales, in sedin^ia din
15/27 Aprilie 1880, Membru Corespondent al ei in Sec^iunea istorica.»

Se poate spune ca in aceea zi, Academia avusese mana fericita!


Raspunsul sau era scurt si demn.
Densusianu zicea :

«Distinc|iunea aratata cu aceasta ocaziune o primesc mai mult de o


sarcina placuta pentru a persevera si mai departe pe cariera studiilor is-

torice. Ma voiu sili astfel a corespunde si de aici inainte frumoaselor


D-Voastre inten^iuni si votului cu care am fost onorat».

El s'a tinut larg de cuvant !


(1)

(1) Din o carte do alegator, de sigur singura ce ?i-a luat, dela 15 Martie 1881 se
vede ca el locuia in coloarea de ro?u, suburbia Sft. Dumitru, Str. Smardan No. 49

XIC. DENSUSIANU. " II


XVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

In anul acela, la 9 Octomvrie, Academia ii mai comunioa, ca-1


insarcineaza a tinea locul d-lui Bianu ca Bibliotecar-arhivar, po
tot timpul cat acesta urma sa lipseasca din tara.
Aceasta inlocuire a durat in destul, deoarece d-1 D. Sturdza, ca
presedinte, il insarcineaza a continua inlocuirea prin o adresa,
dela 28 Iunie 1883.
Sunt fericit a constata, ca Academia Romana, care ajutase pe
studentul N. Densusianu in momentul eel mai greu al vietii sale,
la 1867, cu bursa Brailei, tot ea, indata ce acesta deveni ceta-
tean roman, cauta, a-1 utiliza pentru scopurile sale culturale.
Astfel N. Densusianu fu insarcinat cu o misiune pentru cule-
gere de documente.
In volumul Cercetdri istori.ee in arhivele si bibliotecile Un-
gariei si ale Transilvaniei, Raport inaintat Academiei Romano
de Densusianu, din 1880, gasim urmatoarele :

«Reintorcandu~ma, din misiunea istorica, intreprinsa in Ungaria si Tran-


silvania, ce a^i binevoit a mi-o incredinfa. in sesiunea anului 1878, am
onoare a va, prezenta aici o dare de seama generala despre cercetarile si

descoperirile facute in bibliotecile si arhivele de peste Carpa^i.


«In timpul de 15 hini, cat a {inul misiunea aceasta, am cercetat peste
tot 12 biblioteci si 16 arlvive. Am studiat peste tot locul diferitele colec-

fiuni de manuscrise si documente, ce pot se reverse o Jumina noud, sau


sd deschiia perspective mai vaste in domeniul istoriei noaslre nationale.
«Am urmarit mai cu seama miscarile sj actele Romanilor dela 1690
incoace. Caracterul celor mai insemnale fapledin epoca aceasta sealte-
rase aproape cu totul, fie din lipsa unci cunoslinte solide a fmprejurd-
rilor, fie ca scriltorii straini incepuse a subordind evenimentele la pro-
priile lor opiniuni, si cu modul acesta se depdrtase de terenul sciinfific

al istoriei.y>
«In cat priveste Bevolu^iunea lui Horia din anul 1784, am fost fericit

a gasi in Biblioteca Academiei si a Muzeului national din Pesta, precum


si in bibliotecile din Cluj, Alba-Iulia Brasov un numdr insemnat de
si

rela{iuni contemporane, ce pdnd astddi rdmdsese necunoscute istoricilor


strdiniy>.
«Dar eelmai pre^ios material istoric cu privire la epoca aceasta 1-ara
aflat in arhiva cancelarici aulice si in arhiva comisiuni Jancoviciane.
Actele descoperile aici ne desvelesc inaintea ocMlor o lume cu totul ne-

cunosada din suferintele si faptele pdrintilor nostri; ele rdstoarnd in


mod deciziv rdtdcirile scriitorilor strain', ce apucase in literatura mo-
dernd se imbrace costimml verUd(ii istor/'ce.»

Multe din aceste asa de importante acte pentru noi «...j)dnd


in siua de astdsi nu ait fost de loc scruf.ate»... cum ne spune
D-sa.
Cu aceasta ocaziune Densusianu descoperi si mai multe ma-
nuscrise:
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA §1 OPERA SA XIX

«Asa am atlafc in bibliotecile din Posta, Orade, Cluj si Brasov, 20 ma-


nnscrise ce cousin diferite cronice de ale %'eru-Romdnesti §i Moldovei,
din cari unele sunt in limba romana, iar altele tradusc in lirnba latina
si g*ermana».

In 17 din acestoa continuhil lor istoric este mai lung



si mai complet in cronicele romdnesti cari s'ail publicevt
deceit
panel astdsi...." ne spune acest cunoscator.
El studia, cu aceasta ocaziune si „manuscrisele nepublicate
ale literatilor romdni" si ne desvalui astfel pe mai mulfci, prin-
tre cari voiu cita pe: Petru Dobra jurisconsult la 1772 si care
scrise Begula Legis ; si pe : Aureliu Autoniwio Praeeletis, care
:

facu la 1792 un Diclionar ronidn, latin si german.


In biblioteca Universitatii din Pesta afla el primul dictionar
romanesc cu litere latine Dictionarium Valacliico-latinum, din
:

3 741 —
42; gasl 41 tomuri manuscrise ale lui G. fyincai in bi-
bliotecile din Orade si Cluj, intre cari de tot putin cunoscuta
Chronicon Deico-romanorum el plurium aliorum neifionum, dela
anii 86 —
1186, pe care afla, ceeace se stia numai prin traditie,
si anume critica lui Martonfi: «An de aliquid brevibus gyaris et

carcere dignum! Juvenalis et Sinkays, —


adica: «Este ceva demn
de exil si de inchisoare».
In fine ceeace interesa, si lumea stiintifica dela noi in special,
mai afla: «Un vocabular In limba romana, lalina, maghiara si ger-
mana despre numirile animalelor, plantelor si mineralelor inbi-
tulat: Vocabularium pertinens ael tria Begna Naturae;
Un manuscris cu inscriptiunea: Istoria Naturii sau a Firii,
aflate la biblioteca episcopiei din Orade.
Dar oamenii doritori de a cunoaste cat spicuiee el nu pot sa
nu ceteasca tot ce a scris el si in aceasta directlune.
Voiu cita numai pasagiul urmator:

«In decursul misiunii mele in Ungaria si Transilvania mi-a succes sa


aflu si cateva tractate originate din secolul al XVII-lea incheiate intre
Domnil Romaniei si ai Moldovei cu principii Transilvaniei. Asa am gasit
in biblioteca universitatii din Pesta un tractat de alianta intre Radul Mih-
nea si principele Transilvaniei Gavril Bethlen din anul 1617; in arhivele
statulul din Buda un tractat de alianfa intre Ion Mihaiu Radu si Gheorghe
Racoti din anul 1659, si alt tractat intre Constantin Basarab cu princi-
pele G. Racoti, fara an>
i».

In fine adaog ca cu aceasta ocaziune dansul descoperi in Bu-


dapest^, intre manuscrisele iezuitului Hevenesi, importantul act
original: Manifestul de unire cu biserica Romei a Mitropoliei ro-
mane din Alba-Iulia, dimpreuna cu conditiunile unirii, date si sub-
semnate in 7 Oct. 1698».
XX MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI

Si in fine pentru a se vedea cat muncise acest om in timp


de 15 luni, iata, cu -ce se incheie raportul sau catre Academie:
.,«am onoare a inainta aici intrega colec|iunea facuta in timpul acesta
.

in numar de 38 volumuri manuscrise, unul fotografiat, doua tablouri vechi

in oleiu, mai multo portrote, desemne si facsimile impreuna cu trei copii


de pa medalia lui Horia».

Pentru a termina cu analiza acestei lucrari, voiu spune ca el


a adunat astfel si analizat:
783 documente relative numai la istoria Revolutiunii lui Horia
din anul 1784.
125 manuscrise si alte documente cu caracter diferit dela 1290
si pana, in secolul trecut.
Din acestea so mai poate vedea de ce material a dispus N. Den-
susianu, cand a scris Istoria Eevohttiunii lui Horia si de ce aceasta
lucrare, bazata pe 783 documente, a fost ultimul cuvant, in ce
privoste cumplita tragedio a acestei parti a neamului nostru, care
a precedat marea revolutie francoza.
Cat crcdeti insa ca acostat pe Academie aceasta misiune de 15
luni, a unui om silifc a sta in oteluri, a oalatori in atatea orase,
a plati de sigur copisti pentru a-1 ajuta sa faca 38 volumuri de
manuscrise, In o munca asa de incordata!..
3.500 lei a luat Densusianu, adeca sapte lei pe zi'.L. N'ara
de adaogat nimic mai mult!...
Atat de putin pentru asa comoara de fapte, pentru asa activi-
tate incoi'data!..
Steie deci aceasta munca
cinstita si rodnica pilda numerosi-
lor trimisi in misiuni,sau in calatorie de nunta, cu sume
la bai
grase, mai importanto decat se poate crede, platite din sudoarea
celor desculti si inculti dela tara. Fie ca odata cei cari dau si cei
cari primese, asa de des si de mult, in aceasta tara, sa se rusi-
neze —
daca o cu putinta —
fata, cu munca de lauda, a unui ro-

strans numar de oameni de isprava, in fruntea carora sta, N.


Densusianu.
Pe cand N. Densusianu lucra din rasputeri, uitand ca are drep-
tul de a profesa avocatura, pe cand aducea atatea servicii terii
si neamului sau, el ducea aproape mizeria in capitala in caro
se incepuse, de pe atunci, stropirea cu noroiu de catre toate spe-
tele de bugetivori, alaturea cu alta caracuda si mai putin sim-
patica si cu manuitorii de afaceri zise politico.
Un om cu inima, un bun Roman, care la un moment deciziv,
pe cand eram si eu jucaria intrigii, a hotarit si de soarta mea,
loan Bratianu, mai facu o fapta, buna. Lui se datoreste numirea
lui N. Densusianu ca Traiislator pe langa, Marele Stat major al
armatei, unde sef era Generalul Falcoianu, care-1 numeste oficial
la 10 Martie 1884.
!

NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XXI

Si, vorba lui Caragiale, avea el leafa: ,,200 lei mensual sala-
riu dupa. bnget si 100 lei mensual ca diurna pentru serviciul de
translator".
Aceasta suma codasa in budgetul ^erii noastre, bogat in alte
chiverniseli, era paradisul pentru acest om modest si pentru acest
ales muncitor. Avea el eel putin de aici inainte asigu- vieata
putea
rata, sa dispuna de o biblioteca si va avea de aci inainte
el
omasa de scris, a lui, in o camera calda!.. Ce putea ol visa
mai mult!
vazuse ca si mine cum mizeria dusese la groapa pe
El, care
pe acel N. Scurtescu, om cult si cu rari senti-
atafia, intre cari
mente, cu care ne intalniam, in acel sambure al vietii intelec-
tuale romane de pe vreme, dela cafeneaua Fialcowski.

Cata asemanare intre acesti doi oameni, amandoi cu inima de


aur, cu cugetele curate si cu dorul nestins de a lucra pentru
neamul lor
Vadinca pe acest N. Scurtescu, in o odaita mizera si rece ce se
afla pe locul unde se incheie in vale Bulevardul Magureanu, fara
foe, cu haina groasa pe el, la masa de brad, scriind, slab si fiert
de vapaia ofticei, cu niste manusi ce fusese albe, rupte si inne-
pe cari le pusese pentru a nu-i tngheta degetele cand |;inea
grite,
condeiul!.
Doamne cata suferinta pe cei buni ai acestui neam!..
Toate acestea le stia si Densusianu. Toate aceste lipsuri mus-
cau adanc si din sufletul si firea lui!
De sigur ca indelunga vieata de martir si de mizerie a ace-
stui om de seama era sa devie de acum tolerabila, desi era mai
mult decat modesta. Dar era totuf ceva sigur putea duce o vieata :

linistita, putea nebatut de valuri sa linisteasca, prin munca, do-


rul ce-i ardea inima de a face cat mai mult pentru neamul sau.
Si'n adevar el munci cum nu cunosc multi in aceasta tara!
Eu, care am patruns de aproape in inima si sufletul acestui
apostol al neamului, ma inchin cu evlavie si adanca recunostinfa
in fata vietii sale.
Am credinfa ca dupa un Sincai si Klain, posteritatea vapune
si pe N. Densusianu.
i

Ajungem acum la momentul cand


a publicat cea mai im-
el
portanta din lucrarile sale, pe care n'a vazut-o gata de sub tipar,
caci soarta i-a fost vitrega si in aceasta privinta.
^A- murit fara ca sa 11 dat eel putin bunul de imprimat si ulti-
mei parti a lucrarii sale, care devine postuma, postuma pentru a-1
ridica sus de tot in panteonul neamului.
In Octomvrie 1884, el dadu la lumina acea admirabila carte,
model de sinceritate si de stoarcerc de izvoare de tot felul „Re- :
XXII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

volujiunea Ini Horia ia Transilvania §i Ungaria. 1784 — 1785, scrisd


pe baza documentelor oficiale"
Dar cati cunosc aceasta carte ?
Cu rusine fao marturisirea, ca si eu am cetit-o acum in urma !

Cine, cu deosebire dupa, 1907, nu ar fi trebuit sa o ceteasca,


Intre revolutia lui Horia cea din 1907, diferenta sta in timp
si

si loc, dar este aceeas in cauze Volnicia clasei dom.nitoare,


:

lipsa de dreptate si de bund rdndueald. Durerea, mai mare pen-


tru noi, sta, numai in aceea, ca rolul nobilimii unguresti si admi-
nistratiei straine, la noi a fost jucat de frati — frati? pana la un !

punct oarecare !

Cetiti, as zice oamenilor nostri conducatori ai terii, cetiti acea-


sta, carte, care e cartea suferintei seculare a unui neam ; cetiti si

vedeti ce va, ramane sa pentru ca 1907 sa nu aiba a doua


faceti
zi ! Cetiti voi bogatasilor, cari ati stors un neam intreg pentru
vanitatea si goliciunea voastra, si tremurati in fata raspundorii ce
va sta, in fata, cetiti-o voi cari va, amestecati nepregatiti la carma
;

terii, si daca, mai aveti cuget, da|i-va de-oparte cetiti-o in fine ;

voi cari doriti a vedea o Romanie mare si frumoasa, intre surori


si ganditi ce este de facut. Cetiti-o toti ca^i despcrati de puterea

neamului romanesc ceti|i-o toti cati voiti sa, va, bata inima la fapte
;

patriotice, alaturi cu scrierea loan Voda eel Cumplit, a neuitatului


Hasdeu, pentru a doveni si mai buni Romani !

Si sa nu credeti ca, Densusianu s'a lasat condus numai de do-


rul inaltarii neamului, sau de dorinj;a de a face ceva ce se cheama
o lucrare cu tema !

Nu. Departe de el astfel de fapta. El a urmat ca adevarat isto-


rio cu metoda riguros stiintifica, cautand numai adevarul si a
fost de sigur el eel mai fericit cand a vazut la ce rezultat a a-
juns. De alt-fel el ne-o spune clar in prefata :

ulstoria avdnd nobila niisiune de a hifafisa bfnele si raid din viea{a


popoarelor, astfel sinr/und principiu, de care am fost condasi in des-
crierea aceslor cvenimente, a fost caidarea si expunerca adevandnh.

Din cercetarea sa rezulta, matomaticeste ca :

«Poporul roman se ridicase la 1784 in contra servitufii feudale, nu


pentruca ar fi numai o simpla, u^urare a sarcinilor iobix-
voit sa ob^'nri
ge$ti, dar fiindcS, simtia in inima sa ca e ndsmt pentru o soarte mai
bund. El doria pamantul ocupat de nobili, flinded avea ciinoslintd ca a
fost odatd proprietalea sa, doria domnia Transilvaniei, fiind-cd se
creded singurul moslenitor legilim at acestei patrie, doria in fine expul-
siunea elementului dominant, fiinded numai singur se considerd na{iune
legal a in Transilvania.
:

NIC. DENSU?IANU, VIEAfA ?I OPERA SA XXIII

«Pe langa, libertatea din servitufcea feudala, revolutfunea dela 1784 tin-
dea in linia prima la liberarea poporului romdn din servitutea poli-
tico,, in liberarea Transilvaniei de domnia altei rasse. In scurt rovolufiu-

nea dela 1784 voia sa distruga sistemul politic al celor trei natiuni pri-
vilegiate din Transilvania, si pe ruinele sale sd se inlemeieze un sistem
politic roman.y>

El considers, aceasta revolufiune ca un inel numai din un lanj;

de fapte marete, oari trebue sa duca la acelas rezultat :

«Desi manifestafiunile acestea intamplate in diferite locuri, in Balcani,


in Olt, laPrut §i in mun^ii Abrudului, s'ar pj,rea la prima vederc a fi
numai niste fonomene cu totul izolate, dar cercetand mai adanc natura
si misteriul lor, vom afla in ele o intitnd conexitate wiorala, aceleasi
idei si aspiratiuni, aceeas luptd inversunatd in contra domina^iunii
straine, aceleasi convulsiuni in toate membrele corpului, pentru recon-
struirea unei domnii romane.
«Aceasta era fa^a revolu^iunii dela 1784».

Se ocupa pe larg de drepturile poporului roman din acele par|i,


de trecutul militar — prin
organizarea lui specials. a intre- —
gului neam romanesc, de care se aflau strainii fa{;a
nestiinj;a in
cu acest element asuprit, pe care dusmanii credeau ca-l inge-
nunchiase, ori unde mai era o suflare romaneasca :

«Aceasta analiza istorica ne este indispensabila, — zice dansul — caci nu-


mai cu ajuiorul trecutului ne putem explicd ideile si diferitele feno-
mene din viea\a unui popor».

Apasa mult asupra faptului, pe care-1 dovedeste pe larg ca :

avedliea organizatiune sociald sipoliticd a Romdnilor era bazald


pe un sistem militar*.

Si in fine ne spune ca

uAtrebuit ca reuolupiunea dela 1784 sdscoald lalumind pe acest popor


ascuns al feudalitafii transilvane, sa proclame pentru intdia oard in fa{a
Europei romanitatea acestei teri, romdnd incd din cele mai vechi timptiri
istorice».

Pentru a Romanilor, el care scotocise tot ce


justifica revolutia
reproduce din
s'a scris in aceastaprivinf,a, Seconde Lettre d'un :

Defenseur dii Peuple a VEmpereur Ioseph II, sur un reglement


concernant l'emigration et principalement sur la reunite des va-
laqnes, ou Ton discute a fond le droit de revolte du petiple, Du-
blin 1785 :
XXIV MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

«Eu sunt eel dintaiu, care apar inca cauza Romdnilor cari au fost

vicimele forfei in aceastd insurecfiune, si repelez cd Romdnii au tot

dreptul sd se revolteze, pdnd cdnd vor fi sclavi si nefericiti. A-i pc-


depsi pentru exercitarea acestui drept, insemneaza a-i pedepsi fiindca
sunt oameni».

lata cum vorbia un om cu suflet


Marele Imparat, desi rau impresionat de crimole Romanilor
cari au fost de altfel asa de mult depasite in urma de ceeace a
faout nobilimea ungara, spune in o scrisoaro catre cancolarul Esz-
terhazy :

«Poate ca tot cu acelas succes s'ar putea transforms, fierele aceste siilba-
tice, dacd eel put-in domnii pamdntesti ai acestor Romdni ar cdpdtd prin
scoald nisle principii tnai bunei>.
Iarin alta imprejurare imparatul spune ritos ca «Cdt de rea estecon-
:

stitufiunea Ungariei, zice imparatul in alt bilet catre contele Eszterhazy,


cat de rele sunt inslilu^iunile, ce exista acum in comitate, nimic nu
poate sd convingd mai bine nici chiar si pe omul cu prejudifiile cele

mai inrdddcinate, decdl aceea ce sd inldmpld astasia.


se poate o justificare mai lamurita, mai sincera si mai ca-
Nu
tegories, a revolujiiei satenilor. — Si in fine tot el adauga scriind
baronului Brukentbal, care lasa in urma sa un muzeu sasesc la
Sibiiu si asa de multe morminte cu lesuri romanesti, poame ale
represiunii prin nepriceperea sa :

«Acest trist exemplu ar trebui sa convinga pe nobili si pe posesori,


ca viea^a si averile lor sunt in mana muljimii mari, adeca a poporuluii
si poporul numai tratandu-1 cu echitate, cu iubire si incredere poate sa
fie tihut in frau intr'un mod stabil. Excesul de severitate poate sasupuna
pe un timp oarecare, dar oamenii cari n'au nimic ce se piearza, cari nu
sunt lega^i de casa, si de curte, fiinded si asa deabid mai pot trai dupa
ele, acestia vor folosi cea de intai ocaziune, ca sa comita excesele cele
mai mari».

Dar ajungem desnodamantul dureros al acestei cumplito


la
tragedii. Densusianu ne spune tot, absolut tot. E de necrezut
cum a putut aduna atata material, dupa, care zi cu zi doscrie totul
si indica si numele celor inchisi in beciuri sau martirizati pepie-

j;ele publico.
Voiu reproduce ceva din ultimele minute ale marilor eroi :

«Mai intaiu fransera cu roata pe Closca, incepand dela picioare catre cap,
si, dupa cum ne spune un martur ocular, i detera eel pu^in 20 de lovi-
turi pana-si dete sufletul.
«In timpul acesta Horia, primul capitan, trebuia sa priveasca cu ochii
sai oribila moarte a devotatului sau amic, care pana in ultimul moment ii

ramase in toate credincios.


: :

NIC. DENSU^IANU, VIEAfA ?I OPERA SA XXV

«Dupa Closca fu asezat Horia pe safot.


«Horia, ne spune un alt martur,werse fdrd nici o schimbare, cu inima
indrdzneaid la locul destinat pentru ora cea amard a viefii sale....
Dar cu dansul tratara cu mai multa grajie, dupa o lovitura care-i franse
fluerul drept, ii detera numai decat o lovitura, de grafie asupra pieptuluis.

E cazul de a zice multumim pentru bunavoinjia!...


:

Fata cu Horia si Crisanu, Densusianu spune


«To^i troi insa fura victimele sentimentului national, tofi trei isi sacri-
ficara viea^a pentru fericirea poporului. Crima lor fu crima libertdfii la
care lindea poporul romam.
Poporul insa zeifica, ca in timpurile preistorice ale Daciei, pe
martirii sai. Ce este mai viu in inima frajiilor indurerati, de peste
munti, ca numele lui Horia silancu?!...

«Asupra lui, — vorbind de Horia, zice Densusianu —


erau tintiti la 1784
ochii tuturor ^aranilor. Cazut in planurile sale, pdrdsit de impdratul
Iosif, stima lui publica nu inceta ; fu iubil de
in lanfari, in nefericire, el

popor. Cu firmitate antica, el nu ceru gra^ie imparatului, nu tremura di-

naintea ororilor supliciului, din contra, cuacelas nobil devotament precum


luptase in vieafa, cu aceeas convic^iune puternica de sfinfenia cauzei, el

merse pe Golgota despotismului, si facu, ca §i in ultimele sale momente


sa, admirat de adversari.
fie

«Aldiurea cu Petru si Asan, cu Mihaiu $i Galu Romdnul, el isi cds-


ligd un loc nepieritor in pleiada acelor inimi nobile, cari an luplat pen-
tru liber area Romdnilor subjuga$i».

Si cand in lucrarea sa ajunge la partea finala, el pune in ve-


dere care a fost rezultatul bun la care a dat loc acoasta revo-
lutie, pentru care au suferit si sangerat atati eroi anonimi ai nea-
mului.
Densusianu ne spune :

«.Servihdea personala, legarea iobagiului de


glie, interdictfunea de a

se strdmutd dela un domn la altul, ce fu decretald de camera Ungariei


asupra tdranilor in urma revolufiunii dela 1514, fu stearsd dupd 270
am, cu sdngele poporului romdn din Transilania*.
Si ca :

«Desfiin{area legdrii de glie, fu cea mai mare si cea mai glorioasd


binefacere, ce o fdcu impdratul losif poporului rom&n».
In urma revolutiunii, bine in teles ! — Astfel zice D-sa

«Cea mai puternica annd a feudalitd\ii fu dislrusd*.

Nu pot sa nu citez si alaturata fraza, care face cinste memo-


riei lui Densusianu.
« JVu era lipsa de morald, care fdcuse pe nefericitfi (cirani si pe preoli
XXVI MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
sa se ridice, era lipsa de moderatiune, lipsa principiilor de umanitate
in sinul nobilimli si la guvern*.
«Inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor cstc cu mult mai imoral si

neuman de a laiicozi in fiarele sclaviei si a face din legea moralei


legea servitntii».

Faca-se ca aceste crude zilo sa fie ultimele, in lungul marti-


rolog al neamului ! —
Fie ca domnitori ca Iosif al Il-lea, dar mai
hotariti, sa mai aiba frafii nostri fie ca acest neam sa poata, unit
;

sufleteste si pe calea culturala eel pufin, contribui si el cu ceva


la mersul inainte al omenirii
A face astfel este nu numai un drept dar o datorie pentru
cei liberi.
Cetind aceasta admirabila, lucrare a lui Densusianu, nadejdea
naste tot mai mult in sufletul nostra, ca suntem in zorile unor
zilo mai fericite, cari nu pot sa nu aduca dupa elc lumina soa-
relui cald si binefacator al dreptati omenesti!

Amintim acum o fapta de lauda.


Academia Romana, acorda un premiu de 5.000 lei celui ce scri-
sese Istoria Revolufiimii lid Horia. Rasplati ea astfel o munca
de seama si inlesni mijloacele necesare lui Densusianu, pentru
lunga lui calatorie, ce o facu pentru pregatirea operei sale mo-
numentale: Dacia preistorica.
Dar despre aceasta vom vqrbi mai la urma.
carte ca Revolutia lui Horia nu putea insa sa ramana fara
rasunet in Ungaria.
Mai intaiu.... ca de regula, ea fu oprita.
Iar la Aprilie 1886, in Budapest Ssemle, No. 112, redactat
de Pavel Gyulai, Pavel Hunfalvy, publica un studiu Densusian :

Miklos legujabb niunJvdl, care fu scos si in o brosura de 52


pagine. Tot acesta, cu un an mai inainte, scrisese in contra di-
rectiunii ideilor sale istorice, studiul : Hogyan csinalodik nemely
historia ?
Densusianu protests contra opririi lucrarii sale, si sfida, guver-
nul ungar de a putea sa-i indico un singur pasaj din lucrarea
sa, care sa nu fie bazat pe citatiuni din documonte afiatoare in
bibliotecile din Ungaria.

La 3 Ianuarie 1885 primeste o adresa din parlea a Lega-


tion I. et B. d'Autriche-Hongrie a Bucaresh, in care i se
spunea:
«Jom'empressede vous informer que votre ouvrage intitule „Bevolu(iu-
nea lui Horia in Transilvania §i Ungaria" ayant eteexamind,rinterdiction
levee».
dont son importation en Hongrie avait ete frappee vient d'etre

Tot in anul 1886 incepu publicarea a numeroase: Documente


NIC. DENSUSIANU, V I E A f A SI OPERA SA XXVII

privitoare la Istoria Romanilor, 1199 — 1345, culese si insofdte de


note si variante.
Primul volum al acestor document©, pe cai'i lo numoste: „fdn-
tdni exlerne" are o mica prefata, in care ne spune:
,

«Documentele noastre indigene, arhivele domestice ale ^orilor romane,


inainte de secolul al XlV-lea au pierit.
«In timpurile acele pline de calamity ale evului de mijloc prin cari
au trecut ^erile romane, au fost lovite de fier si de foe nu numai alta-
rele, nu numai orasele si satele noastre, dar ce avem se dcplangem
mai mult, chiar ?i monumentele interne ale istoriei noastre na^ionale».

Aceste sase volume con{;in un admirabil material in cele 4822


pagine format mare.
Publicarea acestor documente incepute la anul 1887 se fine-
ste la 1897.

lata succesiunea lor :

1887 Tomul h cu XXX -f- 701 pagine


1890 Tomul I 2 cu XL VIII + 889 »
1891 -Tomul II 2 » XLII + 729 »

1892 Tomul II 3 » XL + 747 o

1894 Tomul II< » XXXIII + 756 »

1897 Tomul II S » XXXII + 770 »

Cercetand volumele mijlocii, nimic nu-fi spune ceva despre acea-


sta activitate a lui Densusianu.
Numai in ultimul volum din 1897, in care' el pare a-si lua ra-
mas bun dela aeesfc fel de publicatiuni, hotarit a da tot timpul
sau de aci inainte Iucrarii lui monumentale Daciapreistorica, ga-
sim o prefata.
In aceasta se arata lamurit scopul urmarit de Densusianu in
publicarea cu care fusese el insarcinat si in care adunase din
toate partile si mai ales din Fejer, Pesty, Theiner, Engel, Do-
giel, etc., tot ce interesa completarea planului ce-si trasesc.
Acolo gasim deci ca:
«In ce private in fine planul general ce 1-am avut in vedere la alege-
rea si reunirea materialelor istorice din epoca dela anul 1199 — 1575, pu-
blicate in cele 6 volume de pana acum, noi am fost condusi de urma-
torul principiu :

„De a nu uita pe nimeni, de a nu sacrifica pe nime, de a infdfisa


in aceasta colecfinne fiecare parte din tentorial locuit de Komdni, pre-
cum si faptelc si evenimentele ce le apartin.
«Sau cu alte cuvinte: am avut totdeauna in vedere istoria intreyului
'

element rom&nesc, in orice $eri s a a f| a t e i n vechime, fie constituit in


j

state mai mari, fie organizat numai in districte, provincii si banate na^io-
nale, fie in fine raspandit in insule mai mici si mai departate prin mij-
locul altor na$iuni superpuse, insa ducand o viea^a romaneasca».
: .

XXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Si facu el astfel, caci dupa cum ne-o spune cu atat de mare


dreptate

„ln istoria veche a unui popor chiar si vieafo celei mai mid insule
ea cat de depdrtatd, prezinta un
etnice, fie deosebit interes pentru a puted
explicd multe chestiuni confuse din labiriniul secolelor trecute".

Iar in ce priveste epoca ce si-a ales pentru a aduna materialul


publicat, el arata, ca:

«Timpul dela puternica colonizare a Daoiei Traiane si pana la finele


seculului al XVI-lea confine epoca fundamental a istoriei noastre nafto-
nale.
Aceasta epoca sta in stransa legatura, cu originea latina a popor ului
«

roman, cu lcgile |i institu^iunile noastre politice, cu noua forma^iune a sta-


telor romane in seculul al XHI-lea si al XlV-Iea, si in fine cu tractatele
incheiate de stateleromane cu Poarta Otomana pentru a asigura frontie-
rele noastre de invaziunile musulmane.
«De aceea documented istorice, can se refer la aceasta epoca depar-
tata, ocupa load eel dintdiu intre tezaurele noastre istorice.
«Aceste documente con^in fapte si date, cari ne servesc nu numai
pentru luminarea timpurilor depdrtate, in cari au fost scrise, dar consti-
tue totodata si un material foarte pretios spre a putea patrunde si pri-
cepe bine condi^iunile viefii publice si evenimentele istoriei mai noua.
«Aceasta indoitd importanfa, ce o au documented vechi pentru isto-

rie, este foarte explicabila.


„Societatea veche, ce e drept, a dispdrut, insa ea a lasat urme a-
ddnci in legile, in moravurile si in ideile societdlii mai noud, si chiar in
principiile vie\ii noastre de stat".

Si mai in urma, el, bunul cunoscator al trecutului nostru,


afirma ca:
«Examinand aprofundand cu toata atentfunea aceste resturi scrise ale
si

vechimii, istoricul impartial se va convinge ca poporul roman nu nu- .

mai cd estc eel mai vechiu popor intre nafiunile ce loeuese astdzi la
Oarpa\i si in nordul Dundrei de jos, dar ca a fost in evul de mijloc
un popor cu insemnat cultural, chiar si in timdurile ce
tin vol foarte
se intind in pdrlile meridionale ale Dundrei, dela Adrialica si pdnd la
Marea-neagrd^
Aceasta prefafa, admirabila de claritate §i plina de invataminte,
se termina cu urmatoarea indica^iune:

«Ne ramane astfel totdeauna o sarcind si o datorie, catre posteritate

si catre stiin^a istoriei, de a aduna si codifica pe fiecare zi monumentele


istorice vechi externe si a reconstitui astfel arhivele seculelor noastre de-
par tate».

Academia in aceasta privinta este mai mult decat de lauda,


NIC. D E N S U S I A NU, VIEAf A §1 OPERA SA XX tX

caci pe cat mijloacele i-au permis, a adunat si publicat chiar, un


bogat material, care incepe sa, dea roade in toate lucrarile de
seama aparute in timpui din urma.
Dar sane intoarcem la 1885 unde am lasat lirul depanarii ace-
stei vieti de munca si abnegate.
Tot in acest an publica el un volum: Monumente pentru islo-
ria terii Fdgdrasului, lucrare care a precedat cu 15 ani publi-
catiunea tncununata de Academie, a lui loan Mihalyi de Apsa,
din 1900 «Diplome Maramuresene», din secolul XIV si XV pu-
:

bicata in Maramure^-SsigeL
In lucrarea sa Densusianu, care cu o alta, ocaziune scrise.se
rolativ la erorile admise ca fapte sigure in istorie:

«Ca atunci cand falsitalea se introduce odata in istorie, este foarte


greu de a o desradacina, si chiar de a o pricepe(l)».

lea la descusut urmatorul pasaj datorifc istoriografului ungur


Antoniu Verantiu, scris intre 1538—1540:
«Romanii (Transilvaniei) nu se bucura de nici o libertate, nu au nici o
nobilime, nu poseda nici un drept al lor propriu, cu excep^iune de pufini
Romani ce locuesc in districtul Ha^egului, unde se crede cii a existat capi-
tala lui Decebal. Romanii acestia (din districtul Ha^egului) au castigat no-
bilitatea pe timpui lui loan Huniadi, care era nascut acolo, fiindca-1 aju-
tase cu vitejie, in luptele lui continue cu Turcii. Ceilahji sunt to^i plebei,
iobagi ai Ungurilor, nici nu au districtele lor proprii, ci traesc raslatifi
pe ici si colea in toata }ara».

El sdrobeste aceste afirmatiuni neadevarate si poate chiar ten-


denjioase cu numeroasele acte ce publica si dovcdeste ca:

«Anume stim astazi cu o perfecta certitudine, ca ^inuturile Hategului,


al Hunedoarei si Devei, forrnau in vechime un complex de districte ro-
manesti cari se numiau in diploma distridus olachales. ^tim ca, intreaga
nobilimea de acolo era o nobilime romdneasca, in$elegem romaneasca in
sensul etnic si politic. kjStim ca nobilimea aceasta era o clasa sociala dife-

rita de nobilimea ungureasca, distinsa, de ea prin originea, prin istoria


si natura privilegiilor sale. §tim ca aceasta nobilime nu a fost creata de
loan Huniadi (Corvinul), nici de reg-ii Ungariei ; ca din contra, era o nobi-
lime veche, al carei trecut se pierde in intunericul evului mediu. Aceasta
nobilime era numita in diplomele regilor unguresti „N6biles ut dicitur Va- :

lachorum" sau «Nobiles Olaclii (Valachi)" spre distincfiune de: «Nobiles


Hungari» sau «veri nobiles regni nostri». ^5i pe langa districtele romanesti
(districtus olachales), pe langa nobilimea nationals, mai exista in ^ara Ha-
^egului un drept particular romdnesc. Romanul nu putea fi lipsit de
proprietatea sa, nici in caz de inalta tradare decat numai daca era jude-
cat de semenii sai de nobilii, chinezii si batranii romani. Donafiunile de
:

(1) Prefa^a, din Vol. II. 5, a publica^iunii Hurmuzaki, pe 1897.


XXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

moijii se iaceau acolo cu toLul sub alte condi{.iimi, docum veclem ca se

conferiau in ^"uturile unguresti. Aflam aci (in tara Ilategului) institufiu-


nea chinesiatelor romdnesti, institu|iunea juraftlor romdni, un sistein ro-
manesc de impozite (quinguagesima), —
tot atatea particularitati straine de

spiritul legisla^iunii unguresti».

Si in care Romanii, prin droptu-


nu era aceasta singura parte
rile putusera pastra inca, dovediau prioritatea lor in sta-
ce-si
panirea ferii si originalitatatea lor a parte.
Densusianu mai dovedeste ca :

«Afara det ara


Ha^egului si de Banatul Severinului, mai erau in par-
tea, meridionals a Transilvaniei inca doua provincii romanesti t-Distric- :

tul Fdgarasului si al Omlasului. Dar pana acum relafiunile vechi ale a-


cestor provincii zac in sanul intunerecului. Nu cunoastem nici seria com-
plete a Ducilor, nici institut-iunile ce le-au intemeiat domnia romaneasca
in acele parti ale Transilvaniei.
«Astazi insd aflam in pldcuta pozi\iune de a publico, aid o colec-
tie

piune de documente cu privire la \ara Fdgarasului, exlrase din intere-


santa arJiivd a d-lui Aron Densusianm.

Aceste documente le adunase fratele sau Aron, pe cand era a-

vocat la Fagaraa.
Si sa, nu credem ca materialul de care se servi el, nu era
un material oficial, in mare parte culespentru istoria Ungariei.—
El 11 secerase si din lanurile scriitorilor unguri chiar, caci ne
spune ca:
«Pre|iosul material scos la lumina de Pesty ne descopere inca un ade-
var de mare important. Se constata adeca, ca Banatul Severinului forma
in sanul regatului unguresc o provincie politicd romdnd ; ca era impar-
^it in 8 districte romanesti, numite districtus olachales ca toate distric-;

ted formau o unitate politica cu drepturi si liberty particulare, cum


erau de exemplu cele 7 judete ale Sasilor si 7 districte ale Sacuilor
din Transilvania se constata ca exisld in Banal numai o singurd no-
;

bilime, si aceea era romaneasca; cd ea se Incur a de imunild\i si drep-


turi ce nu derivau dela regit Ungariei ; ca in fine in tot Banatul era

in vigoare un drept special romanesc numit : jus volahie, antique* lex

districlum volacKicalium. §i despre toate aceste momentoase impreju-


rari "Verantiu nu aminteste nimic».
Publicarea acestor acte este de o mare valoare si mai ales
cum a stiufc Densusianu a le pune in valoare el ne spune iaras ;

«Documentele acestea revarsa o interesanta lumina asupra organizarii


sociale, politice, judiciare si militare.in scurt asupra vechii constitu|iuni a
poporului roman din Tara-Fagarasului. Anume vedera ca in Fagaras exi-
st* numai o nobilime istorica, care-si pastrase vechea sa numire de boieri
si avea sigilul sau propriu (sigillum Boeronum) ca boieria din Tara-Fa- ;
:

NIC. DENSU^IANU, V I E A J A SI OPERA SA XXXI

garasului nu era numai o simpla prerogative nobilitara, dar era totodata si


un oflciu in ce privesie afacerile publice ale finutului ; ca unica condi-
^.iune asa zicand inerenta a boieriei era sa presteze servicii militate eque-
stre; caboierimea de aoolo si in timp de pace era organizata militareste,
avand capitanul, locotenen^ii si decurionii sai. Aflam mai departs cd se
boierizau chiar si mosiile, adecd se investiau en caracterul juridic al a-
cestei institufiuni.
«$i care era natura mosiilor boieresti din 'J'ara-Fagarasului ? In prima
linie ele ne apar ca avert ereditare si inalienabile ale familiei (haeredi-
tates boeronales), dar cu caracterul depUnei proprietaft pentru posesorul
boier».

Si cu drept cuvant, din aceasta, lucrare Densusianu trage ur-


matoarele concluziuni pline de invatamant pentru organiza|;iunea
noastra, romana, din trecut

«Aceea ce formeaza caracterul general al nobilimii romane din Faga-


ras, Hafeg §i Banat, este misiunea ei de a fi pururea in arme. Asa aflam
pe nobilii din Hafeg formand o armata stabila pe la caste lele de acolo,
pe nobilii din Banat aparandin continuu fortare-fele si vadurile Dunarei, iar
pe boierii din Fagaras in datina veche de a presta servicii militare eques-
tre (more aliorum verorum natonim indubilalorum Boeronum nos-
trorum eauis a frameis ad id aptis et convenientibus inservirej. Pe cand
din contra nobilul unguresc era cliemat la arme numai in timp de resbel».
Si ca concluziune generala el precizeaza:

«Astfel nobilimea romana isi are institii^hmea sa in institiiMunea vii-


litard. Romanul a devenit boier si a fost donat cu mosii fiindca era mi-
litar, dar nu i s'a confer U nobilitalea pentru ca sd-l facd vasal si pen-
tru ca prin donatiune si lillu sa fie obligal la servicii, cam este natura
feudalitatii germane si unguresth.
Densusianu vibra un patriotism incalzit de o vapaie ce nu
In
sta la indemana ori si cui. El nu era patriot fiindca era Roman si
crescut in astfel de directie. Nu era prin instinct si mai putin
sectar si fanatic, cum sunt unii ce strica mai mult cauzei natio-
nale, pe care cred a o servi prin sbuciumari fara rost. Densu-
sianu era patriot prin convingere nascuta si bazata pe o pro-
funda, cultura istorica. Nimeni mai bine ca el nu era convins,
bazat pe faptele trecufcului, de insemnatatea etnica, a neamului
romanesc si deci de rolul pe care acesta cata, sa-1 indeplineasca,
in viitor.
omul linistit si doritor a nu supara pe nimeni, el, firea cea
El,
mai putin dispusa a pierde timpul in cearta sau daraveri perso-
nale, el, cumpanitul in graiu si scris, de ti se parea Englezul ra-

tacit pe malurile Dunarei, devenia insa foe si para, cand vedea


ca, se scriu lucruri ce nu oorespund adevarului istoric pe care-1

cunostea asa de adanc, ca, ramai uimit de unde le mai scoate si


cand a putut el ceti, afla si gandi atat.
:

XXX'II MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Era de Hasdeu, dar cu tot cultul ce-I port acestei


el un fel
fenomenale inteligente, sclipitoare de geniu, farmeo si de intui|iune
il credinsamai pozitiv, mai precis pe Densusianu, in partea
istorica,

caci avu pare mai multa rabdare. Tocmai fiindca nu avea ge-
niul lui Hasdeu, el era nevoit a descurca mai adanc si a se avanta
mai putin pe aripile imaginatiunii, cari sunt utile in orice stiinj;a
in atat numai cat lepoti stapani, pentru a nu fi cuprins de ame-
teala orizonturilor prea vaste!
lata de ce vedem pe Densusianu eel calm si rece, para de
foe contra D-lui A. Xenopol in o scriere de 66 pagine, aparuta
mai intaiu in Bevista stiintifica filiterara „Tera Noue", No. 2
si 3 din 1885.
Acolo se inalfca mandru si triumfator intocmai Ca si ma-
el
rele Hasdeu in neuitatele sale discutluni si replice.
Aflu in notele sale biografice urmatoarele siruri, relativ la acest
raspuns la Teoria lui Boesler a d-lui Xenopol:

« . . .combate — Densu?ianu — cu deplin sucoes piirerile istorice ale d-lui

Xenopol: ca Bulgarii domnit timp indelungat peste ^ara-


in vechime ar fi

Romaneasca, Moldova ?i ca \en\e acestea s'ar fi numit o-


?i Transilvania,
data «Bulgaria dincoace de Dunare», tenia pe care d-l Xenopol a si pd-
rdsit-o mai ldrzhi».

cuvinte scrise de el in 1898, dupa cum se constats,


In aceste
de pe data postei cu care fusese trimise Enciclopediei la Sibiiu,
se vede iar linistitul care, dupa focul luptei, redevine calm si
stapan pe el.
Dar ce admirabile pagine a scris el cu aceasta ocaziune si ce
puternica dovada da el de profunda lui eruditiune.

«Educa{iunea nationals, la toate popoarele o formeaza istoria. Ea sin-


gura are sa faca a patrunde in inimile tinerimii iubirea de stramo?i ?i
datoriile patriolice. Istoria are sa ne arate principle, pe cari sa se ba-
zeze legile fundamentale ale society noastre».

^i prin urmare, cand scriem istorie pentru un neam, indicam


de'fapt aptitudinea lui in lume si rostul acestuia in viitor.

Aici este timpul a adaoga, 1884 societatea isto-


ca, inca, din
rica din Berlin se adreseaza, Academiei noastre spre a i se tri-
mete rapoarte anuale despre progresele literaturii istorice la Ro-
mani ca sa fie publicate in Jahresberichte der Geschichtsivis-
:

senscftaft. Academia ruga pe Densusianu sa primeasca, aceasta


insarcinare, pe care dansul o indeplini in modul eel mai constiin-
cios, publicand in timpul dela 1885 —
1904 in volumele acestor
ani sub titlul Rumanien o serie de rapoarte despre activitatea
istorica si filologica a Romanilor din toate ferile.
In notele sale nu am gasit decat ultimul articol care poarta titlul
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XXX11I

Bumanien (1897 — 1903) pag. 136 — 153.


se In acesfc studiu
afla207 citate regret ca cineva, bun cunoscator al limbii ger-
si

mane, nu traduce in un volum aceste adevarate studii ale lui Den-


susianu, caci am avea cea mai desavarsita sinteza a celor ce s'au
publicat in romaneste sau despre Romani in acest rastimp.

Chiar din 1885, indata, ce publica volumul relativ la Revolutiu-


nea lui Horia, despre care colegul nostru d-1 N. Iorga a scris
la 3 Aprilie 1911, ca este: «o monograiie extraordinar de bine in-
i'ormata, care va ramanea si ar merila sa fie retiparita», a inceput
sa lucreze la marea sa opera: Dacia preistoricd.
A pus deci pentru realizarea acesteia 26 ani Anii maturitajiii !

sale depline, tot vastul arsenal al adancilor sale cunostinj;e, toata


judecata sa rece si senina.
In scurta sa autobiografie, pentru Enciclopedia din Sibiiu, undo
a fosfc mult trunchiata, gasesc in aceasta privinta urmatoarele des-
lusiri:

«... convins ca sub valul ccl intunecat al seculelor


dansul deplin
innainte de 1290 zace ascunsa una din cele mai importante par^i ale is-
a.

toriei romane, formarea nationalita|ii si constituirea diferitelor state ro-


mane din orientul Europei, se hotari a se devota cu tot zelul studiilor
relative la aceasta epoca obscura din Istoria poporului rornan. Pentru a-
cest scop intreprinse in a. 1887 o calatorie stiinfifica in Italia. Trecu prin o
tara unde studia in biblioteca Academiei create din Agram toate colec-
de manuscrise inedite cu privire la Vlachii sau Romanii din partea
^.iunile

meridionals a Croa|iei, calatori prin satele acestor Romani asezati langii


raul Culpa, insa Trecu de aci in lstria unde cerceta prin
astazi slaviza^i.
satele Romanilor de aduna un material important de limba
acolo, dela cari
si tradifiuni. Calatori in Dalma{ia, pentru mai mult timp la Ragusa, unde

studia (si copia documente) din arhiva cea veche a republicei ragusane,
ale carei acte incep inca in sec. al XU-lea. Dela Ragusa calatori apoi la
Roma, unde petrecu in curs de 7 luni studiand in Biblioteca si Arhiva
Vaticanului Regestele Pontificilor romani, cari incep inca in see. al VII,
apoi spre a se convinge din propria experien^a despre obiceiurile si modul.
de viea^aal poporului \ara%% din Italia, calatori prin campania neapolitana,
Apulia, Calabria si Sicilia intorcandu-se in fcira cu un insemnat material
istorio si etnografic».

lata cum proceda acest om care fund profund erudit stia ce a-


nume sa cerceteze, cum sa observe si ce sa mantina din datele ce
culegea.
lata la ce a servit premiul Academiei dat pentru Horia. lata
cum Academia a dat mijloace si cum am mai spus-o, s'a facut de
atatoa ori partasa, prin inlesnirile ce
i-a acordat, la opera mare a
luiDensusianu.
Dar despre aceasta. opera monumentala, care incununa asade
NIC DENSUSIANU \\\
XXXIV MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI

puternic vieata sa doveditoare do cultura, bun sunt, pricepero


si patriotism luminat, multi totus se cam indoesc.
Chiar marele muncitor care e colegul nostru d-1 N. Iorga scrie
in pagina ce-a consacrat memoriei lui Densusianu :

«Poate se va vedea ce ipoteze, cle slgur mai mull deceit odatcl curioase,
se cuprind in cartea de munca indelungala in care pretindea se explice
altfel decat to^i ceilal^i vremile stavechi ale acestor |eri locuite si astazi
de Romani» (1).

Densusianu insa nu face hipoteze in studiul sau, el dovede-


ste Dar cu aceasta opera care va satisface pe multi si caro am
!

convingerea ca odata, cunoscuta in strainatate, ceeace e o da-


torie de onoare pentru noi, va servi ca punct de plecare la o
noua cercetare si indrumare in ce priveste geneza popoarelor
europene, ma voiu ocupa in partea ultima a acestui studiu, caci
sa, nu uitam ca de fapt ne aflam cu biografia lui Densusianu abia

la 1885.
Sa traim deci si noi cateva clipe din vieata acestuia si urmarin-
du-1 zilnic sa ne dam seama despre activitatea lui si modul viefii

sale.
Sa, km un moment nu e pierdufc,
sgarciti in altele. Caci nici
nici pontru biograf, nici pentru cetitor, cand e vorba despre o glo-
rie a neamului, despe o icoana, curata, pe care trebue sa o facem
cunoscuta ca^ mai bine, cat mai mult pentru a intari si inalta ini-
mile si cugetele.

N. Densusianu incepuse intr'un caiet, cu data anului 1893, sa


scrie Memoriile Mele. Sunt acolo, pana, la 1899, multe taieturi
din ziare asupra chestiunilor mari la ordinea zilei si multe refle-
xiuni ale sale din cari atat de purine se pot spune in prezent.
Acolo gasim la 13 lanuarie 1894 ca :

«FrateIe meu Beni, canonic in Lugos, imi scrie ca iubita noastra sora
Lisca (lulia), preoteasa ramasa vaduva dupa preotul Demetriu Dariu din
Rechitova, a incetat din vieata si a fost immormantata in 10 (22) Ianuarie».

Dar asta nu e decat o nota palida, urmeaza insa, fraza din care
se vede omul :

«Lacrimile imi curg, cand mi-aduc aminte ca dela 1879, de cand nam
mai fost pe la Densvis si pe la Rechitova, au trecut pe cealalta hime, prea
iubita mea mama Sofia, scumpul meu frate George, preot in Dcnsusiu,
si prea iubita mea sora, Lisca !»

«Sa le fie tarana usoara !»

Ce trista soarta e aceea a unora din fratii nostri, cari sunt-

(1) Oameni cari au fost. Amintiri si comunicari. 1911, pag. 484.


NIC. DENSUjIIANU, VIEAJA $1 OPERA SA XXXV

nevoiti adesea a parasi totul si a nu rnai revedea locurile natale,

decat atunci cand ei sunt istoviti, si cand to^i cei scumpi ai lor nu
J
mai sunt pe pamant; asa s a intamplat cu deosebire cu cei ce
au venit sa faca, incepand cu rasboiul, armata in tara noastra.
In un dosar al sau se afla epistole dela fratii sai.
Astfel sa vede cum, cu deosebiro fratele sau canonicul Venia-
min, ii scrie in 1904, ca «Puterile mele impreuna cu sanatatea
:

progreseaza, in scadare, » si rugandu-1 sa vie sa-1 mai vada,


odata, si sa-i faca testamenfcul. Si ce figura, senina are acest om,
si ce de isprava pare a fi si el Nicolae ii da sfaturi pentru a-
!

ceasta ingrijorare si-1 incurajeaza,.


In fine dupa, Drapelul din Lugos dela 24 Ianuarie 1904, ve-
dem ca el s'a repezit in fine pe langa fratele sau iubit pe care
nu-1 vazuse de 16 ani
La inceputul lui 1898 obosit de munca si lipsuri scrie lui Aron
la Iasi:

«A trecut mca un an de greutate peste noi. Sa ne felicitam ca Duin-


nezeu ne-a dat taria sufleteasca sa putem lupta cu aceste valuri ale viefii.

Timpurile sunt grele, ohstacule sunt multe pe toate cardrile. Luptdm de


reguld singuri si adeseoricMar pentru a puted face literaturd si de
multe ori pentru implinirea datoriilor celor mai nobile trebue sd luptdm
cMar cu ai nostri».

Gu ai nostril.. Gate contin aceste treivorbe!..


Iar Aron, de Sf. Niculae ii raspunde in 1899, spunandu-i intre
allele:... «si sa, ne inaltam sufletele in aceasta epoca, de inghet
si starpiciune, ce ne-a cuprinss.
Starpiciune, da, pentru fapte bune; inghet, da, pentru orice ideal.
Boala societatii noastre are in adevar doua mari pricini una su- :

fleteasca, lipsa de ideal; una morala, cresterea fanfaroana, si cioco-


easca. asa de erenerala, in tara.
Sa, fii fanfaron, lipsit si de ideal, in o tara cu tradifii bizantine ! .

iata,mai mult decat trebue pentru a opri eel pu|in, daca nu a pierde
chiar, un popor in desvoltarea sa.
Densusenii aveau mare dreptate
Tot in anul 1893 Nic. Densusianu, care scrise in mai multe ran-
duri in Gaseta Transilvaniei, dupa cum se vede din corespon-
den|;a sa cu Muresianu, publica. interesantul sau studiu :

ahulependenta bisericeascd a Mitropoliei romane de Alba-Iulia.


«Conciliile provinciale din 1872 si 1882. Manifestul de unire
cu biserica Romei din 7 Oct. 1698. Textul original roman si traduc-
tiunea latina falsa. Istoricii romani despre unirea bisericeasca cu
Roma si foloasele unirei.
XXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Cercetare istorica-crifcica despre relatiunile bisericii romane


din Mitropolia Albei-Iulie cu Biserica Romei». (1).
Aceasta de tot importanta scriere a fost scoasa si in brosura
la Brasov, in 1893.
Ea
confine numai 44 pagine cu duble coloane, dar are adunat
si condensat in ea tot ce priveste aceasta asa de arzatoare ches-

tiune a fratilor din Transilvania.


Amcetit aceasta lucrare tocmai in zilele cand atatea zeci de
mii (unii sustin ca s'au aflat 60.000) de Romani s'au intrunit
pentru a protesta la Alba-Iulia in decursul lunii Maiu 1912.
Regret ca un patriot roman sau o institutie culturala, nu tipare-
ste din hou aceasta brosura pentru a fi raspandita cat mai larg
in sinul populatiunii romane de peste hotare si mai ales la cei
uniti.
Cate adevaruri sunt in ea pe deplin restabilite si cata, miselie
se constata, din partea iezuitilor, ca sa nu zic mai mult.
De cunoasterea exacta, a faptelor cuprinse inca in ea, din dreapta
judecata, aunitului Nic. Densusianu, Roman insa. cu suflet curat
si cinstit, se va putea usor vedea ce trebue sa, faca, Romanii pe
viitor,si in special unitii, pentru a-si scapa nafionalitatea lor.

Vai cat a mai avut sa, sufere acest nenorocit neam romanesc,
sub toate formele, pretutindeni si in toate imprejurarile! Totis'au
napustit ca lupii asupra lui!..
Nic. Densusianu ne arata, presiunile ce s'au exercitat asupra Ro-
manilor, sj nevoia mare a catolicilor, sub imperiul dorintei nu nu-
mai aPapei, dar si a Curtii catolice din Viena, fata, cu reformafii si
unitarii.

(1) In Num&rul Jubilar, al Gazetcl Traasllvaniei din lunie 1908, scos de regreta-
tul Muresianu, este pus si portretul lui Nicolae Densusianu, care e numit „vechiu
colaboralor" al gazetei.
Acolo g&sim ca: La inceputul lui Aprilie 1893 „Gazeta" publico, un ciclu de arli-
colidin peana distinsului nostru istoric N. Densusianu, care pe bazti, istoricli, apdrd
independent bisericei romdne unite, Acestiarticoliau starnit mare nemul^uinire in
. . .

sinul clcricalilor din Blaj si au dat nastere unei nou& si vehemente polemici cu
„Gazeta" cu N. Densusianu. Gdsesc c& chricii din Blaj ar ft trebuit se fie recu-
si
noscatori Densusianu. Locul lor era de a sta alaturi en ncamul lor si cu ade-
lui

viirul, ear nu alaturi cu falsiflcatorli si injelatorii, mai ales cfind sunt si iezulli

Cred ca actualmcnte la Blaj se judeca lucrarile altfel!


Tot in acel numar se publica si o epistola si lui Densusianu din 20 Decembrie
1007, in care dapa ce lauda Redac|,ia ziariilui pentru munca neobosita de 70 ani
spune
... „Ccstiunile nationale sunt mult mai serioase, griji noui ocupa. toate popoarele
si evenimentele se desfasura, in jurul nostru cu o precipitarc neasteptata".

„Viitorul asteaptti ast&ei dela not o energie si o constantft mult mai mare in con-
vingeri, luer&ri si saerificii mai mari, progrese supreme, si in deosebi se nu uit&m,
ch o vieatS, political f&rd viea{& Uterard nu poate se existe, c& literatwa face popoa-
rele mari ..."
In toate si totd'auna vedem ca el este acelas cugelator adanc, acelas obscrvator
scris, acelas mare patriot.
! —
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XXXVII

Penfcru ca actul dela 7 Oct. 1698 — actul Unirii Romanilor


sa o poata desavarsi, imparatul declai'a:

«Caro preot romanesc va face marturisirea credinfoi: ca ramane a so


tinea si mai departe de legea greceasca, insa face o legcUurd cu catolicii,
recunoscand pe pontificele din Roma ca pe eel mai malt patriarh, acela
se va bucura de privilegiile preojilor catolici».

Deci urma ca preotii romani sa nu mai fie iobagi, ci sa-si aiba,


reprezentanti in dieta si autoritati, religiunea romana, sa, fie reli-
giune admisa in iara si episcopul roraan ca si eel catolic sa He mem-
bra al guvernului.
Se vede, de asemenea, cat a luptat, cu indaratnicie si cu teama
omului patit, mitropolitul Atanasie pentru a salva tot ce mai putea
si a salvat nenorocitul mult. E de mirat chiar cat a putut a-si
apara drepturilo in actul fundamental al Unirii.
Dar nu buna cinstea insufletia pe catolici si in spo-
creclinta si

cial pe iezuifi, aceasta rusine a crestinatatii catolice.


Ei falsificara in traducere totul, in mod revoltator si nerusinat.
Noroc ca,Atanasie nu puse pecetea. El ignorantul, dar cinstitul
crestin, simti cu ce vipere avea de a face.
Nicolae Densusianu, care clescoperi la Pesta, cum am vazut, ac-
tul autentic al Unirii, le pune in paralel si le arata pe largmiselia.
Dar ceeace ne revolts, ca Romani, e atitudinea mizerabila a Mi-
tropolitului Vancea, fie-i grea lespedea, c&ci sufletu-i a fost ne-
gru ca pacatul, si care in niste concilii improvizate si absolut
nelegale prin modul cum au fost facute, in taina, sub juramant,
hoteste, la 1872 si 1882 a cautat sa lege din fundamente biserica
unitilor, astfel ca ea sa devie pur catolica, cu nuanfa cea mai—
rea a iezuitismului in loc de—unifca aproape de forma, cum eradela
inceput.
Dumnezeule, de ce ai lasat sa se nasca, tradatori si inca, asa
de josnici si ticalosi, pana si in capul credinciosilor tai!
De aici miselia unora, tradarea altora, de unde decurg toato
:

relele asupra Albei-Iulie.


Mitropolitul deveni Episcop, un iezuit insa, era mentorul sau si
factotum, clerul superior luadirectiuneanenorocitade a se considera
mai intaiu catolic si apoi roman, interesele romane fura, astfel peri-
olitatc, pentru a le face jertfa, dusmanilor neamului
Densusianu uneste la un loc si parerile lui Clain, Sincai, Bar-
nut, Laurian, Papiu Ilarian si Hurmuzachi, pentru a arata istori-
ceste si in mod analitic si critic cum s'a facut aceasta miselie, si
raul ce va decurge pentru neamul nostru.
Aceasta brosura-i face cea mai mare cinste. Sfanta, sa-i fie memo-
ria si in lumea sufletelor unde se afla, intorcand umbra in mer-
sul sau asupra lui Vancea si celor de felul lui, arate-i blestemul
unui neam intreg aflat in sufennta si durere.
XXXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Inca odata, faca-se ca cineva dela noi, daca nu e chip altfel,


sainlesneascaretiparirea acestei brosuri pesfcehotar, complectandu-o
cu tot ce s'a mai petrecut dela 1892 si pana in prezent.
Romanii ii vor fi recunoscatori.

Dar sa continuam. In notele sale mai aflam :

«10 Aprilie 1894. D-1I. Kalenderu, administratorul Domeniului Coroa-


nei imi face astazi cunoscut ca funda{.iunea universitara Carol I se va
deschide la 10 Maiu sau ceva mai tarziu si dupa infelegerea ce a avut-o cu

d-1 Sturdza, autorizat si de M. S. Regele, ma roaga ca sa primesc con-


ducerea Bibliotecii acestei fundafiuni, deoarece sunt mutyt competent
pentru acest post, dorin^a insa este ca s'o primesc eu.
«Am raspuns d-lui Kalenderu ca cunosc foarte bine inten^iunile salu-
tare cu cari s'a infiinfat aceasta institu^iune, pentru a putea insa. cores-
piindo sarcinilor impreunate cu aceasta conducere, fiind mai mult in atin-
gere cu studen^ii universita|ij, ar Irebui sa liu profesor universitar, titlu ce
mi-1 am, fiindca multumit sa pot lucra in retragere nu am umblat dupcl
tillul de profesor de universitate, pentru care de altminterea am mai multe
calitdti decdt alii profesori. Dansul regreta, ca refuz de a veni in atingere
mai multa cu M. S. Regele, ca va vorbi din nou cu d-1 Sturdza, zicand
totodata, atunci sa fac sa va numeasca profesor de universitate, deoarece
intre profesorii actuali de universitate nu exista nici unul ca sa intrunea-
sca calita^ile spre a putea lua conducerea acestei Biblioteci.»

Cine nu ar
fi primit aceasta propunere in locul lui Densusianu ?

Cati nu ar fi alergat dupa aceasta situatio. de cinste. Cino mai


bine ca Densusianu insa, care era un om, un caracter si un pu-
ternic stalp al stiintei, putea sa fie mai indicat pentru acel loc,
totdauna de cinste pentru numele marelui nostru Rege, unde cata
sa se formeze odata cu creierul si inima caracterul tinerimii u-
niversitare !

Dar el renuntase la tot, se retrasese voluntar dela toate, se


multumia cu minimum unui om pentru a putea
posibil traiului
cauta in liniste sa-si termine lucrarea de care-si va lega pe vecie
numele.
aceste note avem deslusirea genezei unei opere
In fine tot din
ce se va publica, sper, in curand, care nu are caracterul de cer-
cetare, dar pe eel de vulgarizare si educatie cetateneasca.
Casa scoalelor, care are asa de purine cereri serioase spre a
publica lucrari cum ar dori si cum trebue sa se faca, are in a-
ceasta lucrare a lui Densusianu o opera, demnfi de toata, aten-
tiunea ei.
In notele sale, gasirn in aceasta privinta urmaloarele :

toamna anului 1895 rugat de Ministerul de rasboiu prin o adrcsa


«.In

specials, sa-i prezint un tablou despre capitanii ilustri ai terilor romane

?i in care rS, resumez totodata intreg trecutul glorios al terilor romane,


NIC. DENSOJIANU, VIEAf A SI OPERA SA XXXIX

am compus scriere destul de voluminoasa sub titlul : Domnii gloriosi


si Cdpitanii celebri ai \erilor romdne. Breviariu istoric despre rasboaiele
mari si invingerile stralucite ale ostilor romane. Partea I, Regatul Roma-
niei ('JfaraRomaneasca 51 Moldova).
am inaintat-o Ministerului de rasboiu. Generalul de
«Aceasta scriere
divizie Budisteanu a pus rezolu^ia pe raportul ^efului marelui stat major,
ca ma felicita si-mi mul^umeste peritru aceasta lucrare, totodata imi pune
la dispozi^hme suma de 500 lei in caz daca voiu tipari».

Din nenorocire,manuscrisul a ramas netiparit, si cat a sufe-


rit hartia la tipar In acest timp, imprirnandu-se pe ea cate pa-
rascovenii toate, dar Domnii gloriosi n'au ajuns inca sa se ri-
dice din fundul indiferentei noastre generale.
Se va aua, doresc, un om cu sullet care sa faca.
In introducerea la aceasta lucrare, el pleaca dela o cuvantare
a Maiestafii Sale Regelui, din 3 Ianuarie 1885, in care zicea

« Virtutea militara esle cca mai scumpd si nohild mostenire a natiu-


nii romdne.
«A paslra intreagd esle cea mai mare dorin\a a inimii Mele, la care
cnget neadormih.
Nu pot rezista a nu reproduce din aceasta lucrare nepublicata
urmatorul pasaj :

«Istoria poporului roman din cole mai vecbi timpuri si pana in zilele
noastre este numai lunga serie delupte uriase rasboinice, ce a trebuit
sa le sus^ina cu multa vitejie si devotament poporul roman pentru apa-
rarea ferilor romane, a tiafionalitafii, limbii, religiunii si liberta^ilor sale.

«In tot cursul evului de mijloc invaziunile la Carpa^i si la Dunarea de


jos s'au continuat, s'au reinnoit si s'au preschimbat cu aceeas rapiditate si

vehementa ca si in epoca imperiului roman.


«Bi daca poporul roman a iesit victorios din aceste rasboaie gigantice,
daca |erile romane n'au fost subjugate de popoare straine, daca, na^iona-
litatea romana n'a fost distrusa, daca, si azi ^erile acestea sunt latine, pre-
cum au fost latine inainte aproape cu 1800 de ani, aceasta are s'o mutyu-
measca geniului sau national, virtu^ilor sale militare, mostenite dela stra-
mosi, increderii ce au avut-o toldeauna Romanii in drepturile si in for^ele
lor, iubirii de ^ara si de na|ionalitate, unirii si in|elepciunii lor politice.
«Din nefericire insa, in mijlocul rasboaielor continue si a greuta^ilor
enorme, de cari suferiau ^erile acestea, cele mai multe fapte de arme ale
Romanilor au ramas nescrise, si noi suntem astazi silifi sa reconstruim,
pe cat se poate, istoria veche a poporului roman din micile fragmente
ale unor acte contemporane, sau din relatarile scurte ale unor cronicari
straini, de multe ori par^iali sau rau informa^i.
«Insa chiar si din aceste purine fragmente ce ne-au mai ramas din
primele secole ale statelor romane, istoricul impartial se va convinge ca
poporul romdn luptdnd secole intregi cu vitejie fdrd seaman in contra
XL MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

invaziunilor continue ale Cumanilor, Tdtarilor $i Musuhnanilor spre

centrul Europei, rasboaiele §i sacrificiile enorme de sange §i avere ale


Romanilor au fost totodata rdsboaie $i sacrificii In folosul civilisa(iunii
europenev.

Lucrarea are 358 pagine.


Ea incepe cu Radu Negru, fundatorul principatului Jerii-
;

Romanesti si invingatorul Cumanilor, si fineste cu Mateiu Ba-


sarab iar in Moldova incepe cu Bogdan I, fundatorul slatului
;

Moldovei si invingatorul regelui Ludovic eel Mare din Ungaria, si


merge pana, la Constantin Cantemir. Termina in urraa cu Roma-
nia ca Begat.
In aceasta lucrare se afla descrisi, la partile respective, si 16
Cdpitani celebri, dela Dragomir Comisul, comandantul armatei
a doua a lui Vlaicu Basarab si pana, la Parvul Parcalabul, general
brav al lui Petru Schiopul.
Adaug, in urma studierii manuscrisului, care e copiat la ma-
sina, ca in acel, la fel, care se afla in dosarul sau, se mai ga-
sesc inca, oarecari adao.se cari ar trebui luate in seama la impri-
marea lucrarii.
Dar Densusianu pregatia si volumul al doilea relativ la Domnii
gloriosi si Capilanii celebri aineamului nostru de peste hotar.
Se §i vede aceasta din doua capitole, mici dar deiinitiv lucrate
si cari se vor putea usor publica, intitulato :

Menomorut —
Ducele Bihorului (an. 903).
(relu —
Ducele Transilvaniei (an. 903).
Pe primulil descrie pe larg, cu deosebire dupa. Magistri P.
Belae regis notarius Gesta Hungarorum, in care se constats, in
mod limpede aflarea Romanilor in acele parti la sosirea lui Atila si
in urma, a lui Arpad. Numeroase note adunase inca pentru acea-
sta lucrare.

Se intampla ca pe langa marile si multiplele lui ocupa-


insa,
tiuni la statul si la pregatirea studiului ce facea, sa aiba,
maior
loc ceva cu totul neprevazut.
Cu ocaziunea marei manifesta^iuni culturale, economice si na-
|ionale din 1906, Densusianu, in urma dispozitiunii luate de Gene-
ralul Bratianu, voia sa faca, o lucrare speciala, pentru armata.
romana, cu aceasta ocaziune.
Din nenorocire, timpul era asa de scurt si materialul asa de
abundent, incat cu toata priceperea si puterea lui de mutica riu
reu|i a termina, in asa do scurt timp, ceeace concepuse. (1)
lata insa, ceeace a ramas din aceasta imprejurare, ca o puter-
nica, dovada, a intinderii cuprinsului gandirii si vointei lui.
In adevar, in voluminoasele dosare cu note alcatuite de rapo-

(1) Facuse chiar un dosar: Luc-ran istorice pentru expozHiunca national:*, 1900
oopi-inz&tor de inuHc datairnporlanle.
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XU
satul, pentru lucrarile sale, neterminate din nenorocire in mare
parte, aflai ceva din studiul sau relativ la: Istoria militara a
poporulni roman incepdnd din cele mai vechi timpuri pana in
secolul al XVIII.
lata tabla de materie a acestui manuscris reprodus curat la ma-
sina de soris, si care prin urmare se va putea usor tipari:

Istoria militara a poporului roman, incepand din cele


mai vechi timpuri pana in secolul XV111.

Pngina

I) — Inceputurile artei militare la Qarpafi si Dunarea de jos . 1

II) — Pelasgii • 5
1) Constitu(:iunea R

2) Calarimca si pedestrimoa pelasga 7


3) Armelc defensive ft ofensive . . .

4) Carele de rasboiu 11
5) Fortifica|hmile permansnte 1(3

6) Modul de lupta 20
III) — Dacii •
... 23
1) Confoderafiunea Dacilor si a Ge^ilor 23
2) Calarimea 30
3) Pedestrimea .35
4) Fortifica^inni permanente 37
5) Masinile de rasboiu 44
6) Marina 47
7) Steagurile cavaleriei si ale pedestrimii 49
8) Instrumente de muzicii si semnale 51
9) Capitaniile teritoriale . . 53
10) Forma^iunile de lupta .55
11) Disciplina 57
12) Strategia , . ... 58
-

13) Elementul dac in armatele imperiale romane ... .61


V) — Piomdnii (va urma).

Nu pot a nu reproduce partea prima, lara notele numeroase


pe cari se bazeaza aceasta parte, pentru a dovedi in Incepu- :

turile artei militare la Carpafi si Dun&rea de jos» ca: Arta


militara se considera in timpurile vechi ca-si avuse inceputurile
sale la Carpati si la Dunarea de jos.

«Pe leritoriul loouit de Ge(i si Dad, ne spun legendele vechi, se nas-


cuse zeul Marie, pcrsonificarea forfei si a curagiului de rasboiu. Aici se
afia resedin|a sa: aici era cl adorat ca aparatorul campiilor getice.
«Din punct de vedere arheologic, pamantul Daciei este, intre toate \o-
rilo Europei, eel mai avut de anticMUUi ce aparfin istoriei militare.
«Descoperirile arheologico (acute pana astazi mi scos la liunina ad evil-
XLII MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
rate tezaure de arme si inslrumente de diferite materiale, de cari s'a ser-
vit omul dela Carpafi si dela Dunarea de jos pentru atac si aparare cum
si pentru trebuinfele sale economice, inca incepand din cele mai primi-
tive timpuri ale istoriei.

mMuzeele de peste Carpafi, infelegem aici cele din Transilvania, Unga-


ria, Bucovina, Gali^ia, Bohemia si Viena, sunt pline de colecfiuni de arme
de diferite forme, incepand dela cele mai primitive pana la cele mai per-
fecfionate, descoperite in regiunile acestea si din cari unele apar^in epo-
cei neolitice, iar altele timpurilor preistorice ale metalelor, in deosebire
epocei de bronz.
aLucrarea minelor de metal incepuse aici inca cu mult inainte de
timpurile homerice.
«Intre toate terile Europei, Dacia veche este singura regiune, unde a
existat o puternica civilizatiune mefalurgica, dupa, cum aceasta rezulta
din mulfimea enorma de monumente arheologice, din traditiunile autorilor
vechi, si in fine dupa cum se constata, din nenurnaratele urmc de lucrari
de mine vechi, ce le intampinam aproape peste tot locul in regiunile cele
muntoase ale Daciei.
«Cei dintaiu lucratori cunoscuji ai fierului au fost, dupa traditiunile
grecesti, Chalybii din regiunea cea muntoasa a Scy^iei, numita si «Scytia
mama fierului.»
«Vulcan, maistrul eel divin al fabricafiunii metalelor, dupa cum ne spune
Homer, a lucrat 9 ani intr'o pestera de langa Oceeanos potamos, cum se
numia Istrul in legendele cele vechi ».
Pot face cunoscut, cu aceasta ocaziune, ca un tanar chimist
roraan, d-1 Dr. Nicolescu —
Otin, face, din punctul de vedere chimic,
cercetari asupra armelor si obiectelor de bronz aflate in diferite
parti ale Romaniei si Transilvaniei, la Ispalanca cu deosebire,
pentru a vedea daca, nu se va gasi un mijloc spre a se stabili,
daca curentul acesta metalurgic a plecat dela noi sau daca a ve-
nit aici si anume de unde.
Ga urmare la aceasta prima parte scrisa deja, Densusianu are
mai multe dosare pline cu notife relative la urmatoarele capi-
tole, ce trebuiau sa urmeze si pe cari din nenorocire nu a avut
timpul de a le asterne definitiv.
Primul pachet contine:
I. Istoria milit. a popor. roman a. 274 — 1300 Materiale si notife.
11. » » » » » » 274—1300 » » »

III. » » » » » » '274—1300 » » »
IV. » » » » » » 274—1300 » » »
V. » » » » » » 274— 1300 Su Pl-» » »

Al doilea pachet contine:


I. Istoria milit. a popor. roman a. 1300 — 1700 Mat. si notife.
11. » » » » » » 1300 — 1700 » » » Tactica Trans.
III. » » » » » » 1300 — 1700 » » »Transil. siUngaria.
IV. » » » » » » 1400 — 1700 » » » Castrele si militia lor.
V. » » » » » » 1300 — 1700 » » » » » i> »
!

NIC. DENSU?IANU, VIEAfA ?I OPERA SA XLIII

Se mai afla altele separat, relative la :

Istoria imlitara : Artilerie, sabia incruntata, etc., precum si un


dosar voluminos Note istorice din documente si autori tot rela-
:

tiv la Istoria militara, si mai multe alte dosare cu "material si


notite.
Exista un volum cu bibliografii in regula relativ la Mircea
Voda si altul, la fel, relativ la revolufia din Transilvania, dela
1848.
Era deci o intreaga lucrare studiata, pregatita, gata de a o
asterne pe hartie!
Sa speram ca un specialist tanar va cauta sa pue in valoareacea-
sta munca adunata, si care asteapta numai un om cu suflet M
pricepere, care inspirandu-se de idea conducatoare a disparutului
si de datele adunate de acesta, sa, dea la lumina, aceasta lucrare

de a trecutului nostru. In orice caz ar trebui ca Academia


prefc
sa publice ca indicii bibliogralice. Adaog ca, prima parte ter-
le
minate are un carton special cu toate figurile armelor si tot ce
priveste ilustra|;iunea parfii prime a lucrarii indicate.
Pentru a se vedea cat omul acesta a lurcat pentru armata,, spe-
cialist cu deosebire n'au decat a studia arhivele statului. ma-
jor, unde a alcatuit el o biblioteca, foarte bogata, si de mare pref
din punctul de vedere special al armatei.
Se va vedea acolo la cate chestiuni de detaliu a raspuns el,
la cate afaceri serioase a fost el consultat, de ce vaza se bucura
printre ofiterii nostri, atat de lauda prin pregatirea si pornirea
lor sufleteasca.
8e va vedea usor de cata valoare sunt
referatele si lucra-
rile lui pentru Referatele asupra lucrdrilor
Binroul istoric si
istorice, trimise pentru Biuroul publicatiunii Romania Militara.
Cand vad studiind veata acestui fruntas, de ce este capabil
un Roman, mandru sunt, dar cu durere-mi zic, de ce Doamne ai
fost asa de econom cu astfel de oameni in preajma nevoilor aces-
tui neam chinuit

Munca asa de incordata a lui Densusianu la Statul major al ar-


matei nu a putut sa dea loc decat la nasterea unei atmosfere
de stima si respect pentru el. De fapt era el respectat si iubit
de toti cu cari ajungea in legaturi de serviciu.
lata de ce pe ziua de 1 Aprilie 1897 i se face cunoscut ca
este inaintat Sef de biurou Clasa II, la vacanta creata, prin bu-
getul a. c. la acelas serviciu.
N. Densusianu.... sef de biurou Este de ce sa ne mandrim
! !

In fine la inceputul lui 1899, obosit, bolnav chiar si doritor


a-si consacra tot timpul ultimei sale lucrari, se retrage pana, si
dela publicarea documentelor istorice, inaintand Academiei o a-
(fe'esa in ziua de 22 Fovruarie, in care el spune :
XLIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Do mai mult timp cu deosebire in anul trecut starea sanatttyii ineic
si

nu a fost de loc favorabila, pe cancl de alta parte sarcina incrodinUUa


mie cere o munca neintrerupta zi si noapte, investigari continue cu stu-
diarea diferitelor colec^iuni istorice, cu alegerea documentelor, cari stabi-
lesc fapte si imprejurari momentoase pentru istoria noastrii si totodata cu
ingrijirea publicarii acelor documente.
«Chiar si astazi imprejurarile sanatafii mele sunt astfel, meat nu pot de
loc apretia daca-mi vor permite eel pufin in viitor se continuu aceasla.
lucrare.
«De alta parte as dori ca pu^inul timp ce-mi mai r&mdne liber sa-l
pot inirebuinfet spre a redacta un material intins adunat in curs de mai
mulfi ani pentru o lucrare foarle grea, cu privire la istoria poporului
romdn inainte de sec. al XV-lea».
Totus el continua a mai publica, scurto dar admirabile studii
relative la diferite chestiuni.
Ajungem astfel la 1901 cand publica in Romania Militara, si
separat, un studiu de 44 pagine asupra: Originea §i important isto-
l'ica a cavalerici romane, Cdlarasi si Bosiori, in care sunt citato
din Ovidiu, Thucydides, Herodot, Corpus inscriptionum latinarum,
Notitia dignitatum, Ammian Marcelin, Arrian, AnonymusBelae regis
Notarius, Prochner, Lachmann, Cantii, etc., etc.
Si ce instructive si admirabila monografle. El leaga originea ca-
valeriei romane de obiceiurile marelui popor pelasg.
Aceasta, mica lucrare e, cum ar zice Francezul, un «avantgout»
al Daciei preistorice.
«Prima Europa, centrul eel mare etnic, politic si militar
lor patrie in
al acestor Pelasgi, inca inainte de a trece in peninsula Balcanica, a fost la
Carpa^i si la Duniirea de jos.

«Grecii cei vechi nu aveau trupe calare|e. Iliada lui Homer nu amin-
teste nimic despre ele.

«Insa locuitorii din partea de nord a Greciei, anume Tesalienii ne apar


ca cea dintai na|inne in Europa, care a avut o cavalerie de rasboiu bine
organizata. Intreg poporul Tesaliei era de nationalitate pelasga si ^.ira lor
se numia odata Pelasgia».

Si precizeaza, de altfel :

«Ca institute milliard infiin|area si organizarea cavaleriei de rasboiu


a tat la Greci, la Romani cat si la Egipteni era de origine pelasgti».

Iar in ce priveste pe Romani si iilologia chiar a cuvantului Ca-


laras, gasim ca:
«La poporul roman, cea dintaiu trupa, de cavalerie era compusa din
300 ostasialesi din cei mai avufi cetafeni (patricieni) si acesti osteni se
numiau «Celeres».
«Cuvantul esto vechiu pelasg, si avea mfolesul de «C.ilarasi» (equito?).
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XLV

«De asemenea institufiunea cavaleriei pelasge a fost introdusa intr'o

epoca foarte departata si in Egipet.


«Cea dintai clasa a ostasilor Egipteni, ne spune Herodot, se numia Ca-
lasiries sj o mie din acesti ostasi Calasiries se aflau in garda personala
a regilor egipteni.
«Cuvantul Calasiries ce ni s'a transmis prin o fantana greceasca, este

de asemenea o expresiune veche pelasga, ce corespunde la latinul arhaic


Geleres si la o forma anticii romana de «Cdluseri» sau «Cdldrasi».

T)ar «Ooleres» se pronunta aproape «Keleres», caci: cdncain tim-


pul regilor — ne spune el litera —
la Romani reprezenta si
sunetul K.
Arata ce forfa constituia cavaleria romana pana, in secolul al
XVI-lea si ce important are institutia Calarasilor in istoria mili-
tant romana. Cu drept cuvant, fata cu obiceiurile altor popoare
de pe vreme, el ne spune ca :

«Romanii din contra, in loc de a ridica inaintea Tatarilor si a Tur-


cilor ni.«te obstacole artificiale, in loc de a face construc^'uini de pamant
ori de zid, ei le opuserii in prima linie sagefile si sabiilo cavaleriei».

Descrie imbracamintea acestora si ne spune ca :

«Arhiepiscopul Varetrfiu inca, aminteste de o uniforma alba particu-


lara a ostasilor romani din Moldova. «Fiecare militar, — zice acest autor
si aici dansul in^elege pe calarasi — poarta drept armaturii o haind scurtd
de in, umpluta cu bumbac in grosime de trei, patru degete, mai ales in
partea umerilor pana la coate,
si si ciisutcl cu sireturi dose la fiecare

distant de un deget si jumatate si prin aceasta imbracaminte sabia nu


poate patrunde».
«Aceasta haina a cavaleriei moldovene era asa dar o tunica de ras-

boiu cusuta cu ceprazuri, si ea ne infa^iseaza, acelas gen tie imbracaminte


cum sunt tunicile cele vechi ale Domnilor romani ».

Dela Pelasgi ar fi trecut acest obiceiu pana, in vechiul Egipet


si reproduce pe Herodot. care spune ca :

«Egiptenii (si aici mai avuta) poarta vest-


dansul in^elege clasa cea
minte de in ornate cu sireturi pe solduri si acestea se numesc Calasires,
iar peste aceste vestminte ei poarta o mantle de land albd».

Arata importanfa cailor nostri de rasboiu


in fine si ne spune
intre altele in concluziune :

«Constitutiunea veclie, sociala si politico, a poporului roman era bazata


pe un sislem militar.
«To^i Romanii erau sau arcasi sau calarasi.
«In particular cavaleria romana, sau calarasii, formau in evul de .
mij-
loc o clasa, militara, clasa cea mai avuta
mai distinsd, a si societa^ii, cpm-
pusa din boieri si \drani proprietari de pdmdnl.
XLVi MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Uaracterul acestei institutiuni cstc foarte vechiu si nu dcriva, din drep-


tul feudal.

«Romanii, dupa situafiunea geografica a ^erilor lor fiind aseza^i la

poarta cea mare a invaziunilor, a trebuit, in interesul existen^ei lor etnico


si politice, sa pastreze in tot cursul evului de mijloo institu|iunile mili-
tare ale civiliza^iunii antice, si sa dea o deosebita, desvoltare cavaleriei.
«Astfel cuvintele lui Paul Joviu, ca la Romani s'au pastrat anumite

moravuri si legi din viea|a publica si privata. a Romanilor, sunt numai


nn adevar istoric.

«In secolul al XVI-lea, ca Valeria ^erilor romane era cunoscuta, in Germa-


nia, in Ungaria, in Polonia si Turcia, ca o institu|iune militara puternicii
«Chema^i dela plug la lagiir pe campul de rasboiu si de aici la fron-
fciere, Rosiorii si Gdldrasii romani au adus jortfe enorme pe altarul pa«
triei. au excelat prin o bravura extraordinary, prin o arta admirabila
Ei
de rasboiu; ei au avut un rol activ foarte important in soarta rasboaielor
ce le-au purtat ^erile romane, si au lasat dupa. sine drept mostenire cele
mai glorioase traditiuni».

Dar fiindca, suntem in cursul activitatii scrierilor militare ale


lui Densusjanu, sa mergem ceva mai departe pentru a termina cu a-
cestea.
Astfel in anul 1909
publica in Buletinul Annabel si
el Ma-
rinei doua, studii foarte importante.
Unul in No. 5 din luna Maiu, despre:
Bdsboml din 1330 intre Carol Robert Begele Ungariei si Ba-
sarab Voevodul Terii-BomdnesH.
In apest studiu nimic nu e lasat avantului iubirii de Jara sau
sborului fantaziei, totul e scris rece §i bazat numai pe date po-
zitive. Descrie pe larg starile lucrurilor dela noi si Unguri, cari
au dus la lupta cu arma in mana, da harta pozitiunii dela Mci-
rdsesti unde oastea Craiului fu impresurata si distrusa la 10 13 —
Noemvrie 1330 si ne spune ca:
« Voevodul Basarab, care se luptase in anul 1330 cu puternicul RegeCarol
Robert, ne apare ca unul din cei mai
domni ai ferii-Romdne-
gloriosi
sti,din prima jumdtate a secolului al XlV-lea.
«El intinde, organizeasd si consolide'asd in mod puiernic stalul romd-
nesc intemeiat de Negru Vodd si a fost norocos hi toale rasboaiele sale.
Nu a suferit nici o infrangere».

Intra in o mul|ime de delalii interesante din toate punctele


de vedere, dovedeste eroarea comisa de unii, care-1 unesto in
fata istoriei pe acest Basarab cu fiul sau Alexandru, si termina
zicand:

«Cunoastem numai rezultatele domnieisale binefacatoare, din carevedem


ca el a fost un domn cu un spirit mare politic, ca a trebuit sa des-
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA ?I OPERA SA XLVIl

volte multa activitate multa ta^elepciuiie, casa dumnoasca laapus peste


si

Banatul Sevsrinului, iar la rdsdrit sd exlindd frontierele Munteniei pdnd


la Marc si in acelas timp sa dea o putere nrilitard acestei \eri si sd-i
asigure, din punct de vedere international, o situatiune polilicd indepen-
dentd-a.

A doua monografie a fost publicata, la Septemvrie acelas an


in No. 9, relativa la:
Basboiul dela 1369 — 1370 intre Ludovic I Regele Ungariei
si Vladislav Basarab Domnul Terii-Bomdnesti.
Scrierea aceasta are in totul caracterul celeilalte si ambele ar
putea fi publicate pentru scolile noastre, drept carfi de cetire
cu caracter istoric fi patriotic pentru copiii nostri. Ce admira-
bile descrieri, cat face el sa ne bata inima, cu toate ca, inca odata,
o vorba, nu e mai mult decat trebue, un cuvant de lauda nu e
de prisos sau riscat.
Da iaras patru harti, ca sa indice localitatile unde s'au pur-
tat rasboaiele si dovedeste amanuntit ce intindere si rost avea
r
atunci Dara-Romaneasca. Din citatele straine se vede si de asta-
data ce indemanateci arcasi aveam de pe atunci, deoareco „sd-
getile ce le trdgeaio ostasii Voevodului Vlaicu, cddeau ca ploaia
asupra trupelor imguresti" dupa cum spune M. Iohan de Thor-
,

rocs in Cronica Hungaroruni.


Dupa, o puzderie de citato, cari inta.re.sc tot ceeace inaintoaza,
el ne spune ca:

«Este un fapt pozitiv istoric, ca Basarabii, pe baza unor drepturi an-


tice, an stapdnit in diferite timpuri o mare parte a Bulgariei".

Iar de alta parte adaoge ca:

«Constatam asa dar, ca un fapt pozitiv istoric ca, in timpurile lui Vladis-
lav, autoritatea spirituala, si drepturile administrative ale Bisericii romane
se intindeau peste Banat, Omlas, Fdgaras si peste toatd Ungaria, dupa
cum aceasta rezulta, in mod neindoios din titlul ce-1 avea primul Mitro-
r
polit al .['erii-Romanesti».

Ceeace e mai de seama, pentru noi cari nu ne prea cunoastem


trecutul, e ca:

«In analele calugarilor minorifi, el figureazasub numele de „RegeleBa~


sarab", Rex Bassarath, Ragusei, scrise de Giaccomo P. Luc-
iar in analele
cari, este numit Vlaico Re di Valachia".

Ceeace reiese si din un pasaj publicat in Magyar tort, tar,


comentat cum urmeaza, de Fessler §i Klein:
«Vlaicu merse si mai departe si fara stirea Domnului sau su-
zeran lua titlul de rege».

«Mai notam aici, — adaoge Densnsianu — ca in alta diploma a sa din


XLVlII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

anul 1376, regele Ludovic numcste pe Vladislav noster emulus, adica


rivalul noslru politic", sau concurent la regatul {erilor noastro.
«De fapt ferile romane figureaza cu numele de regale inca inainte do
timpurile lui Vladislav.
«In «Istoria imperiilor si regatelo;'», serisa si publicata de Georgius
Hornius la anul 1G66, se spune: «Pe la anul 1300, Tara-Romdneascd si

Moldova figureaza de Regale. Gel dintaiu liege al Terii-Iiom&nesti se


aminteste la anul 1320 si Vlaicn pe la 1340».

Vedem dar cu multuniire ca Vlaicu Basarah, ca si Stefan


eel Mare numit Tar al Moldovoi, dovedesc prestigiul de care s'au
bucurat strabunii nostrii cu §ase secole in urma
Sa, urraam firul vietii sale.
In acest timp Societatea Geografica Romana alese pe N. Den-
susianu ca membru corespondent, la 21 Septemvrie 1902, ceeace
pare a-1 multumi mult.
In raspunsul sau dela 9 Octomvrie 1902 el spune :

«Din parte-mi ma voiu considera fei'icit, daca prin cunostintele si acti-

vitatea mea voiu putea contribui la miirefele scopuri stiin|ifice; ce le


urmareste acest inalt institut national, pentru studiarea si ridicarea insem-

nata^ii geografice si economice a acestei feri, renumito in toale timpurile,


si care in o epoca departata ante-istoricii a fost centrul unei mari civiliza-
tion europene, morale si materiale».

Ajungem in fine la 1904.


Academia e din nou in frigurile ortografiei. Densusianu, ci-

titorul lirisoavelor si cronicelor, el cunoscatorul deplin al limbilor


clasice si a literaturii populare romane, intervine in discutiune.
Rapeste din somnul sau, caci odihna nu are in acest timp
cand deja incepuse publicafiunea Daciei preistorice, ca sa-si spuna
parerea si sa, arate greselile ce crede el ca se cornit in aceasta
discutiune.
Scrie un admirabil studiu, pe care as dori sa-1 vad celit in
cursul superior al liceelor noastre, in revista «Romania Militara»
(Septemvrie 1903— Ianuarie 1904) si tras si in brosura, de 78
pagine.
Ce admirabila sciiere, ce adanci cunostinte, cata logica, cat bun
simt !

El ne spune dela inceput ca:

«Ortogratia nu poate Sa aiba, de baza alte considerajiuni decat geniul


si legile istorice ale limbii. Ea trebue sa fie astfel raftonald, sa oglin-
deze limba nu numai in spiritul, dar totodata in ibrmele si structura ei.

Ea nu poate sa fie arbitrara, fara, principiu si fara sistema.''

Pentru a nu da loc la interpretari gresite din atitudinea sa


fata, de Academic, el spune :
: :

NIC. DENSUSIANU, VIEAf A SI OPERA SA XLIX

«Dacii insa cate odata noi vom exprima si alte pareri, daca vora cerca
sa punem lumina si alte considera^iuni decat acele ce par a rezulta
in
din deciziunile Academiei, aceasta o facem numai condusi de dorinja de a
pastra caracterul esenfial al limbii romdne ca o limbd poporald latind,
de a nu rupe cu religiunea ce am avut-o totdeauna pentru inalta origine a
limbii noastre, de a-i da si in viitor o desvoltare conforma. cu legile sale
istorice, fiindca. limba este natiunea, si cdnd o limbd se distruge, se dis-
truge si poporuU.

Cand discuta daca trebue sa pronuntam si sa, scriem Achhi-


tiime sau Achizitie, EchUatiune sau Ecbita^ie, etc. etc., el adauge
indata:

«Fara indoeala, avem aici un mod vicios nu numai de scriere dar si de


pronun^are. Limba romdnd isi are legile sale fixe si cari nu se polrivcsc
cu legile de pronunfare ale limbii franceze».

Caci:

«Pre|uind limba romana ca eel mai scump tezaur, ce ne-a ramas dela
stramosi, va trebui tot astfel sa prefuim si sa respectam in scriere legile
ei istorice »

Discutand toate fetele cbestiunii, el ne spune:

«Cand insa. cu ajutorul etimologiei in sfera limbii romane nu putem afla

care este vocala originala pentru sunetul *, atunci vom cauta radacina
cuvantului in limba latins, ori in limbile neolatine. Vom scrie astfel: An-
geri (Angelus), antaiu (antaneus), bland (blandus), etc., etc».

Caci adauge el

«C&ci oricat de deflcile vor fi, noi nu vom putea niciodata sacrifica ca-
racterul general al limbii poporului roman, numai simplu pentru a inlesni
cetirea si scrierea acelora cari nu au pregatirile necesare. Fiecare este li-
ber sa scrie pentru sine cum ii place, insa aceia cari publicd sludii;tipo-

grafiile cari imprimeazd cdrfi, vor trebui se urnieze odatd legile ortogra-
fice ale limbii romdne*.

Deoarece:
*Deilina{iunea orlografiei nu esle de a face pe cinevd sa poald [cell

limbd romdnd, dar ca s'o inteleagd».

Si pentru faptul ca:

«In limba romana literara trebue sa alegem cuvinlcle cele mai bum
si sa urmam totodata formele cele mai bune. Numai astfel vom ajungo
la o limba. frumoasa in oxpresiuni si dulce, care va putea odata s&
ocupe cu demnitate un loc alaturea cu celelalte limbi neolatine*.

Se plange bine inteles de modul cum scriem


NIC- DENSUSIANU IV
L MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Sci'ierea astfel cum ne-o infa^iseaza mai cu seama presa noastra perio-
dica, nu mai este imagined cuvintelor, ci denaturarea lor.v

Insista in urraaasupra rdlului Gramaticei si Istoriei limbii,


in stabilirea ortografiei romane, care «formeasd adevdratul fun- :

dament al unitdtii de limbd*


«Ortografia, zice el, formeaza o parte integrants a gramaticei »

Si mai in urma :

«Gramatica determina mai departe formele si pronun^area adevarata a


cuvintelor. Ea sus^ine find istoric al limbii intre trecut si prezent, ea
constats si stabileste in definitiv legile ce conslituesc si guverneazd limbu.
«Gramaticei aparfine asa dar limba scrisd si limba voroitd, ortografia
si ortologiav.

Si se deslusesto in modul urmator:


«Aceasta gramatica rajionala a limbii romane ne lipseste astazi, si noi
intelegem aici nu o gramatica pentru clasele elementare, ci o gramatica
care sd constate, sd precizeze si sa stabileasccl legile limbii, formele ce
au fost si sunt in uz, si care dupd cum zice Quintilian sa ne arate
modul de a vorbl si de a scrie corecfo.

Sa ridica cu toata vebementa contra modului de a scrie a cum


se vorbeste» si nu abusez de sigur reproducand acest temeinic
pasaj :

«Principiul ascrie precum vorbestir>, — si acesta este fonetismul, — nu


are un scop si o ^inta definitive. Direcfiunea sa este totdeauna nesigura.
El nu face deosebire intre uzul bun si uzul rau al vorbirii. EI nu are in
vedere unitatea si unificaroa limbii, ci duce neconditionat la diferen^iarea
ei. Dar ce mai periculos, e cci acest pretins fonetism ne impune sa
este
scriem si scl vorbim nu limba car\ilor noaslre bisericesti, nu limba' po-
porului, ci o idioma coruptd si variabild a unor centre pqlitice si co-
merciale, limba unor autori anonimi, mare parte strdini, ce scriu in
presa de toale silele.
«Acest principiu de a scrie fiecare cum i place, ne va duce cu o de-
plina siguranfa la o perturbatiune in mersul normala a si desvoltarea
limbii el ne va face mai mult rau decat bine. Fiindca
; ce bine poate sd
fie acela, de a scoate la lumind pe fiecare si cuvinle si forme domesiice

necunoscute celorlal(i Bomdni, locu{iuni strains, pronuntdri aspre, expre-


siuni si termini cari mai ales in centrele man politioe si comerciale se
nasc si se sting cu fiecare generafiune.
«A primi fonetismul ca bazd a scrierii si a vorbirii corecle, insem-
neazd a deldturd o limbd romdneascd comund, a cdrei cronologie, for-
machine si imitate se pierde in noaptea timpurilor, o limbd ce are auto-
ritatea carfilor noastre religioase si a autorilor nostri mat buni ; insem-
neazd a ne aruncd in vdrtejul unei idiome neslabile, a unci confuziuni
de cuvinle, de forme si pronunjdri noud, totdeauna supuse la altera fiuni
succesive».
NIC. DENSUSIANU, VIEATA SI OPERA SA M
Si sustine aceasta po faptul potrivit ca :

«0 multime intra adevar enorma do elementc straine, de forme co-

rupte, de barbarisme in fraze, au intrat in timpurile din urma in liniba


noastra, cari cu to^ii ne grabim sa le imbrafisem, le introduceni in scrie-
rile noastre, le incorporam in dictionarele noastre
si cercam sa le ince-

ta^enim in limba vorbita limba scrisa sau literara, incat asldzi ne


si in
afldm in fafa nu a unui iorenl, ci a unui adevdrat cliluviu de cuvinte
si de forme straine, cari vor duce vecliea liniba romdneascd la un cala-

clism.
«Sc poate ca astazi aceste nuance so vor parea unora mici, neinsem-
nate, insa cu timpul diferenfele vor creste $i se vor immulfi si noi voin
ajunge la o limba mixta, sau mai bine zis haotica, ca material, ca forme,
ca fraze si ca mod de pronim{are».

Si el vede asa de limpede si a^a de sus cand fineste rnerituoasa


sa lucrare cu cuvintele:

«A avea o gramatica si o ortograiie bazata, pe regulele gramaticei, este


una din chestiunile nafionale ce astazi nu mai sufere intarziere.
uLimba unui popor nu se poate considerd numai ca un Instrument
particular penlru exprimarea (jdndirilor diferi[ilor indivizi, ea este o
avere national;! si stahd pr-in instUupiunile ei, iar nu individul grin
caprichd ori ignoranta sa, are dreptulsd dispund cum trebue sa fie liniba
scrisa».

Ajung acum la marea lucrare a lui Densusianu, Dacia preis-


torlcd.
Pus-a el face patruzeci de ani
in total spre a o Numai tipa- !

rul si liia de pe urma ai vietii sale chinuite, dar


11 ani, cei
plina de munca! Lucrarea aceasta cumplit de obositoaro 11 si
sdrobi inainte de a o termina desavarsit. (1)
Am vazut marea calatorie ce a facut el prin Italia, Istria si
Dalmatia, precum si cercetarile numeroase pentru a-si aduna ma-
terialul necesar acestei opere.
Tot o astfel de calatorie, in mai multe randuri si mai ales la
1899, a facut el in judetele de munte ale terii dela Buzau si pana
in Mehedinti, pentru a-si da seama personal de ceeace i se ra-

(1)Din copia unci adrese a sa catro Excel, sa marchizul I. de Pallavicini, mi-


nistrulAustro-ungar la Bacure?ti, din 2 Ialie 1900 se constats ca la acea data, se
ocupa cu aceste chestiuni de 15 ani.
Tot de acolo se vede ca. studiase in Bibliolecile §i muzeele din Budapesta, Viena,
Roma, Agrara, Orsova si Lembcrg tot ce priveste trecutul preistoric al tarilor dela
Dunare.
Cere sa i —
se acorde dreptul ?1 care nu face politica si literatura. politica— de a
putoa sa studieze pietrele sculptate si scrise ce se afla in Ungaria in jurul Moldovei
(Domitatul Krassver) si Mehadia (comit. Szoreunyer), tn decursul verei din 1900.
LH MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

portase si a constata de fapk starea si valoarea unor resturi preis-


torice de o insemnatate exceptionala.
Ca in toate insa. proceda tot cu metoda stiintifica, asa de rigu-
ros urmata, do Densusianu in tot ce a facufc.
Inca dela 1893, redacta el, tipari si imprastia larg, pe chol-
tueala lui, acest oin care abia avea ce-i trebuia pentru a trai, ex-
trem de importantul sau Cestionarin despre traditiunile istorice
si anticMtaftte terilor locuite de liomdni. Partea I-a, epoca pana
la a. 600 d. Hr. Bucuresti, 54 pagine.
Inaceastabrosurase afla o admirabila introducer©; elne spuneca:
"In casa -faranului roman muldme de suve-
exista inca pana astazi o
niri istorice din secole departate, un
de istorie nescrisd despre origi-
fel
nea sa, despre vechile sale credin^e si institu$iuni, cum si despre eveni-
mentele prin cari a trecut poporul roman.
« Fiecare sat, fiecare munte, fiecare vale, fiecare cetate isi are legendele
si Iradifiunile sale istorice.

»$i in special am aflat in poporul nostra taran traditiuni importante


istorice despre poporul Dacilor si despre soarta lor definitiva; traditiuni
despre podul sau de *peste Dunare, despre luplele sale cu Dacii si des-
pre colonizarea acestor {eri.

«Mai mult, am aflat in poporul {.aran traditiuni vechi, cari se refer nu


numai la ^erile acestea, dar cari se rapoarta si la \erile-mame de unde
au venit coloniile romane ;
traditiuni cari merg mai departe do epoca
colonizarii Daciei, si pot zice chiar pana in epoca primilor regi ai Romei».

Si importanfa acestor amintiri el o puno in adevarata lumina


priri faptul ca :

«De tradidunilor noastre istorice ni se im-


alta parte insa, cercetarea
pune cu mai mult, cu cat epoca vietii noastre istorice pana la 1290
atat
a ramas fara scriitori. Mul^ime imensS, de evenimente petrecute pe teri-
toriul Daciei Traiane dela primul contact al Romanilor cu Dacii si pana la
1290 au ramas nescrise. Ne lipsesc cronicele, ne lipsesc hrisoavele. Au
pierit si s'au distrus monumentele ridicate, au pierit chiar si popoarele
ce le-au distrus, si cari trecuse cu o furie salbaticii pesto campiile lit-

erate si semanate de colonul roman».

El da indicafciuni precise, cum sa se procedeze la culegero


si arata lamurit ceeace voeste sa afle. Acest cestionar poate servi
pe viitor de pilda la orice astfel de intreprindere.
Raspunsuri a primit el, din fericire, din toate partfle locuite
de Romani si mai ales dela invaj;atorii nostri, prjntre cari con-
statam si de astadata cu mul$umire, ca se afla as^. de multi des-
toinici.
Densusianu le-a unit aceste raspunsuri in 21 dosare, asezatedupa,
provenienta lor. Acolo se afla si din alt punct de vedere, decat
NIC. DENSUJIANU, VIEATA $1 OPERA SA LIII,

eel urmarit de Densusianu, o adevarata comoara, de date utile


multor specialist!. Speram ca acestea vor intra in coleotiunile
Academiei.

Dacia preistorica a lui Densusianu contine o dubla revelatiune.


Ni se arata in ea, inai intaiu un om estraordinar de cult, de
Iarg vazator, si urmarind cu o hotarire de fier idea pentru do-
vedirea careia si-a dat el linistea si vieata.
In al doilea rand ni se descopere un trecut, aproape de tot
necunoscut, trecufc de fala pentru Dacia, timp de glorie nemar-
ginita, pentru cei ce au stapanit aceste locuri si pe cari Densu-
sianu ni-i arata, ni-i dovedeste, ca strabunii nosfcri direcfi.
Nu sunt istorio, nu sunt om de litere, dar nici nu sunt omul
cu totul nepregatit pentru o cetire de a§a fel. Ei bine, declar
ca in vieata mea nu am cetit —
si am cetit si eu mult si multe —
ceva mai temeinio argumentat, ceva mai superior conceput si dat.
Am studiat cu amanuntime Dacia inainte de llomani a lui
Tocilescu, din 1880. Ei bine, faptele adunate acolo sunt puse ca
obiectele dela un colectionar, care aduna fara, sa fie bine orientat.
La Densusianu, este un cadru mare];, in care cele mai mari fapte
ale primei impunatoare civilizat^iuni a omenirii, cele mai mici dar
important© fapfce din clasicii si legendele noastre neobservate sji
neintelese inca, intra regulafc ca in un calapod, la locul lor.
Cat a cetit omul acesta este de necrezut. Sunt peste o suta,
dosarele si caietele cu mii si mii de note adunate. Clasicii ii cu-
nostea adanc, pe Ovidiu in mare parte pe de rost, in ce prive-
sfce Dacia, el ii studiase nu cu pagina, dar cu randul, si adesea

reda. pentru anumite expresiuni adevaratul inteles ce 1-a avut in


gandul sau autorul si nu cum sta, redat adeseori prin nestiinta
traducatorului sau interpretului nepregatit, cu alt inteles.
Densusianu descbide cercetatorilor o lume noua.. Geneza po-
poarelor europeno va fi de sigur altfel vazuta, si explicata, cu mult
mai precis pe viitor.
Mai rariiai uimit sa vezi un fapt extraordinar, care arata, con-
tinuitatea arhimilenara a popula|iunii Daciei si putorea consorva-
toare a neamului nostru. Luand ca baza, textele scriitorilor vechi,
incepand cu Homer, cari pe vreme au lasat urmasilor ceeace ei
stiau despre inceputurile omenirii, in aceste parti, rtlmai uimit sa
vezi cum, pana, acestea se afla cuprinse si in le-
la detaliu, toale
gendele si baladele romane. E de necrezut si depaseste inchipui-
rea aceea ce desgroapa, Densusianu din acest punct de vedere.
Atunci, cat cetiam la inceput Dacia preistorica, in Iulie — Sep-
temvrie anul 1911 cand am studiat-o si cand, recunosc cu ru-
sine, nu-mi dadusem adanc seama, ca in urma, de modul de a fi
lucrat si de preciziunea expunerii sale in tot ce a facut, adesea,
zic, in unele parti, lasam sa-mi cada, carlea din mana. Gandul men
LIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

se ratacia in intunericul in care ma conducea autorul si ma intre-


bam cu groaza, oare nu a pierdut el cararea, oare sa aevea
fie
ceeace ne face sa, vedem, de altfel adesea asa de lamurit! Si cand
credinta raea se clatina putin, urmani restul argumentarii sale asa
de puternice, asa de luminoase, incat fericit ma ridicam si prea-
mariarn, in inima mea, pe eel ce ma facea sa mi se umple su-
fletul de fericire, iar prin cele ce scria sa mi se inalj;e inca mai
mare mandria mea de Roman, vazand ca dintre noi se ridica
asa oameni si ca, trecutul nostru este asa de extraordinar de lu-
minos.
Sa nu se creada, ca exagerez, ori ca, sunt prada unui entuziasm
care nu ar avea ce cauta aici. Sunt om intreg, si pricep si eu
lucrurile si modul de a le vedea si interprets. Am destula, cul-
tura nadajduesc, ca sa, nu flu nici naiv nici superficial. Declar
insa, ca Dctcia preistoricd e una din cele mai mari opere, daca,
nu cea mai importanta, pe care a scris-o o pana, tinuta, de mana
unui Roman.
Dar inainte de a intra in analiza detaliata, a acestei scrieri, iata
in cateva cuvinte planul ei general.
Densusianu incepe dela omul preistoric, considerat in perioada
neolitica, si ajunge treptat la reconstituirea celui mai mare im-
periu ce a cunoscut lumea, Imperial pelasgic.
Arata i*olul extraordinar pe care 1-a avut in civilizatiunea ome-
nirii acest imperiu si ce se datoreste imparatilor zeificati, Uran si
Saturn cu deosebire si reginelor zeificate Gaea si Rhea.
Dovedeste, — caci nu pot spune altfel —ca, toata, dar absolut
toata mitologia zisa greaca, cu care se faleste poporul elin, s'a
nascut in muntii Daciei, intre Buzau si Portile de fier. — Templul
eel mai mare al lumii, prin importanta lui extraordinary, a fost
pe Bucegi, la Omul.
Dovedeste ca o ramura principals, a acestor Pelasgi vorbia o
limba, pe care o numeste proto-latina, si care a dat nastere la-
tinei si limbilor neo-latine Arata, cum acest imperiu, pe care-1
!

cred mai mult cu baza, religioasa, alcatuit cu deosebire din pa-


stori, si in urma din ciclopi si metalurgi, s'a scoborit ^i a infiintat
Troia, Micena fi Roma.
Cauta a reconstitui obiceiurile, credinta si limba acestor po-
poare si reuseste a explica nenumarate fapte istorice cari pana,
acurn nu-si aveau rostul lor limpezit.
Daca, noi Romanii am rezistat puhoiului invaziunilor, daca, exi-
slam din Rusia, dincolo mult de Nistru, si pana in Istria, Svitera
si pana- in Mica Valahie din Boemia, iar la nord pana. in sudul

Poloniei, si la sud pana, la Atena si in insulele Arhipelagului,


nu e numai flindca, colonistii romani au fost adusi pe alocurea
si cu deosebire de Traian la noi. —
Aoestia erauplamada, dar alua-
tul protolatin, Arimii, cum se mai numiau in timp, unui din
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA L

principalele lor triburi, do unde Rimii ce au infunfat Roma, A-


romdnii de astazi, existau deja si de aici au patruns departe
pana, in fundul Asiei, in nordul Africei, f! pana, in Spania si Dania,
caci in toate aceste regiuni se constats, ca erau ramuri ale ace-
luias popor, cari locuiau cu deosebire si isi aveau inima in Tran-
silvania si Oltenia.
Atata abundenta de dovezi, scoase de unde nu crezi, adunate
cu liniste si pricepere te uimesc. Acum intelegem de ce Densu-
sianu se retrasese din lumea actuala: el traia sub povara unei
marete lumi, cu totul insa, necunoscuta, noua.
Sa ne incbinam memoriei lui
Inaintea mortii sale, N. Densusianu vazu tiparite 1120 pa-
gine. De atunci' dupa, spalturile tipografiei si dupa notele ceam
gasit, am mai publicat uHimelo 2 coale. Lucrarea complecta are
ilB2 pagine. Cu toata dorinta mea nu a mai lost chip insa a mai
desface din notele raslete, nici introducerea, nici partea finala, un
fel de vedere generala asupra celor spuse. Ce am
mai putut des-
lusi vor fl cuprinse insa, in o nota. specials, ce voi publica in curand.

Acest muncii si al gloriei trecute, datorit lui Den-


monument al

susianu, nu ar fi putut sa ne ramana, daca niste oameni cu su-


flet nu ar fi facut larg sacrificiul banesc necesar.
Tipografului C. Gobi, care a lucrat cu C. Rosetli, si ginerelui
sau I. Rasidescu datorim aceasta. Ei au -facut creditul de peste
20.000 lei. Ei au tiparit aceasta lucrare si au pastrat inchisi banii
dela 1900 pana, acum sj cine stie cat inca.
La moartea Densusianu ei si cu A. Hentiesou, executorul te-
lui
stamentului, stiind ca ma ocup pu|in, in orele mele de odihna, cu
cele preistorice, imi inoredint,ara lucrarea aceasta spre
a vedea ce
se mai poate face.
Ceeace am facut in aceasta privinta este fructul muncii mele
aduse prinos memorie unui om care a reusit sa mai inalte neamul.
Am facut-o cu fericire si cu inima plina de multumire.
Sa trecem acum in o scurfca revisfca aceasta lucrare.
Autorul incepe lucrarea sa cu Era quatemara Periodul Pa- —
leolitic. Primul sau capitol e relativ la Primii locuitori al Da- :

ciei. El incepe in modul urmator :

«Dacia ne prezenta, intru toate o extrema antichitatc.


«Studiind timpurile preistorice ale feritor dela Carpafi si Dunarea de
jos, o lume veche -tHsparuta, leagdnul cwiUza\iunii ante-dene, se infa^i-
sjeazS, inaintea ochilor no?tri.
«Inapoia populajiunilor cunoscute in antiohitatea greco-romana
sub nu-
mele de Qe\i |j Daci se intinde o lunga serie de mai multe mii de ani,
a ciiror important^ a
o istorie immormantata a unor mari evenimente,
istoria unei na^iuni geniale,
trecut departe peste orizontul acestei \er\>
: : -

LV1 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

puternice si glorioase care, cu mult inainte de timpurile troiane, fundase eel


dintaiulmperiu vast al lumii, intemeiase prima imitate de oultura in Eu-
ropa si pusese totodata bazele progresului moral si material in Asia de apus
si in Africa de nord». —
Iar mai departe tsi completeaza idea prin cele ce urmeaza:
«Dacia, in istoria acestor timpuri intunecate, apare ca prima metropola
geografica, ce a fost destinata prin poztyiunea sa parlicularii, prin abun-
danfci populatiunii p prin diversitatea avu|iiIor sale, a-si extindein epoca
si culturala, de o parte spre sud in peninsula
preistorica influenza sa etnica
Balcanica $! pana dincolo de marea Egea, de alta parte spre apus pe ca-
lea cea mare si lunga de comunicatie a Dunarei.
«Acfiunea civilizatoare ce a exercitat-o populafiunea preistorica ante-
daca dela Carpa^i si Dunarea do jos, asnpra lumii ante-elene, a fost mult
mai mare decum ne putem inchipui astazi pe baza fragmentelor de
rnonumente si a tradiliunilor istorice si poporale, ce lo avem din aceasta
epoca extrem de departata.
uln aceasta privin^dnoine aflam numai In aurora sliin{ei preislorice».

Face in urma clasificatiunea epocelor preistorice si descrie pri-


mele instrurnente de piatra eioplita. Face cunoscuta traditiunea
poporului roman ca pamantul la inoeput a fost plan intocmai cu
ceeace se afla in Theogonia lui Hesiod. Arata ca locuitorii acestor
regiuni au cunoscut leul de vizuini (Felis spelae), pe care-1 nu-
meste nu numai Leu dar si Samcacu Samcoaia, dupa numele indie
de Simlia.Se ocupa de Bos urus —
Bos prhni-rjenius, Bound,
din care ultimul, dupa cum mi-aduc aminte, a fost ucis dupa 1700
in Transilyania.
Arata ca acesta e pe monedele moldovenesti., iar nu Bizonul
cu coama, care insa am dovozi, infcre altele dupa un corn aflat
la Suceava, la un plaies, ca a existat si el la noi.
Arata ca ei au cunoscut Cerous megacerus, numit in colindo
Ceroid sur, gasit intelenit in picioare in malurile Tisei si in
ghiolurile mlastinoase ale Irlandei unde se afla cu zeci de mii de ani
Inainte.
Ei bine, poporul nostru spune

.... Ploaia ca dedea,


Pamantul se muia,
Cerb se 'namolia,
Si-atunci mi-1 vana..,..»

Dar nu-i numai aceasta amintirea ce se pastreaza in poporul


nostru : Asa avem ceeace e de necrezut
venit omu mare
Dela padurea mare,
Om i)dras
Si sperios,
:

NIC. DENSUJIANU, VIEAJA SI OPERA SA LV'II

Cu m anile pdroasa
Si cu picioarele pdroasa,
Cu ochii inholbafi,
Cu din^ii mari col(a^i
Cu obrazu mare,
Cu cautatura infiordtoare...
Cine nu recunoaste aproape Gorilul, si Densusianu o leaga de
amintirea rassei umane primitive, a populatiunii locale prime,
absolut primitive, cunoscuta in autorii vechi Hesiod, Pliniu, etc.,
ca satiri ai Europei, Asiei si Africei.
Descrie craniurile aflate la Neanderthal si Cro-Magnon si fi-
neste in modul urmator:
«Periodul uman in Dacia, intocmai ca si in celelalto par|i ale Eu-
ropei, se intinde inapoi cu mai multe zeci de mii de ani, eel putin pana
in prima jumiitate a epocei quaternare.
«Ori cu alte cuvinte inainte de Albii si Agavii, de cari ne face amin-
tire lliada lui Homer, inainte de Titanii, de cari ne vorbeste Hesiod, au
trait in $erile Europei si in particular in Dacia, doua rasse de oameni,
cu tipuri si moravuri diferite, una pe gradul eel mai inferior al desvol-
tarii fizice si intelectuale, aceasta este rassa de Neanderthal, un gen de
oameni fara societate, fara moravuri si fara legi, si a carui origine noi
nu o cunoastem si altti rassa umana invazionara, cu totul distincta de
;

cea precedents,, avand o constitufiune organica superioara si ajunsa pe


un grad ihsemnat de semi oiviliza^inrie, o popula^iuno fatthica; ale carei
migrafiuni si inceputuri de cultura, tree departe dincolo de timpurile qua-
ternare.
«Ambele aceste rasse umane quaternare au fost apoi coplesite, invinse
si distruse, si poate in mica parte asimilate, denoii invazori ai epocei neo-
litice.

«Istoria lor morala, si putem zice naturala se incheie cu era quaternara».

Urmand mersul faptelor in scurgerea timpurilor, el ajunge la


epoca neolitica si o caracteriza prin:

«Aceasta noua imigra|iune etnica in Europa constitue asa numita in-


vaeiune neoliticd, cea mai expansiva din cate le cunoaste istoria».

Se ocupa pe larg cu industria neolitica in Dacia, cu tot ce


arheologia ne pune la dispozitie si cu tot ce lextele vechi pa-
streaza ca amintire si ne spune

«Aici la Dimdrea dejos si in special hi ferile Daciei — faptul este cert —


s'a format si inchegat centrul eel mare si puternic al populatiunii neo-
litice in Europa; centrul unei rasse noua de oameni, de o statura inalta
si viguroasa, cu o veche organizafiune patriarhala, cu idei- severe religi-
oase si cu o pasiune adusa probabil din Asia, de a sculpta in stanca vie
statuele enorme ale divinitafilor sale.
LVIII NIC. DENSUJIANU, VIEAfA SI OPERA SA

«Acesti noi cuceritori ai lumii vechi. adusera si raspandira in Europa


nouale elemente de civiliza^iune, fundara aici cele dintai state organizate
si dedera o noua direcfiune pentru destinele omenirii.
«In curs apoi de mai multe sute de ani, aceasta rassa aetiva si labo-
rioasa, dotata cli putere miraculoasa, de crestere si expansiune, isi con-
tinue dela Dunarea de jos migra^iunile sale catre parole meridionale. De
pe culmile, de pe vaile si de pe campiile Carpatilor, necontenite roiuri
noua de triburi pastorale trecura peste raul eel mare al lumii vechi, si
se revarsara, in grupe compacte si organizate peste intreaga peninsula
Balcanica.
«Acesta este curentul eel mare meridional, sau Carpalo-Myconic, cu-
rent care venind din Asia centrala forma, la Carpa^i prima sa patrie
isi

europeana si puse morale ale nouai civilizap'uni, care


cele dintai baze
se desvolta mai tarziu atat de puternic in Grecia si pc farmurile Asioi
mici».

Se ocupa pe larg si cu rara, competent^ de ceramica pre-


istorica a Daciei si arata, ca:

«01aria acestei epoce in Dacia incepe a avea caracterele luxului. Ea


depasise limitele cele stramte ale unei simple meserii, si ne releveaza
inceputurile unci arte pline de avant, o arta insa, care fara de a putea
ajunge apogeul sau, o vedem deodata incetata, ca si cand
la mare per-
turba^iune economica si sociala s'ar fi deslan|uit pe pamantul Daciei si ar
li pus deodata capilt desvoltarii mai departe a acestei fabricafiuni artistice
infloritoare in nordul Dunarei de jos».

Arata, importanta ornamentelorce se alia, pe ele, caraetcri-


sfcicepelasgice si cu deosebire semnul misterios al Svastlcei, care
nu e altceva decafc crucea cu ramurile frante in unghiu drept pe
care a pus-o acum la moda, Alteta Sa Regala, Principesa Maria.
Alaturi cu Virchow, Krsnjavi, Schliomann, etc., arata, nu nu-
mai identitatea dar prioritatea acesfcor ornamente la noi fata cu
Troia, Micena, etc.
Densusianu lamureste in studiul sau aceasta chostiune pe deplin.
In raportul sau dela 1911, cl-1 Dr. Hubert Schmidt in urma
sapaturilor facute la Cucuteni, in anul morj,ii lui Densusianu chiar,
spune si el lamurit:
«Aceste sapaturi in ^irmtul Dunarei de jos ne ofera noua legatura iutre
Europa centrala si cercul cultural egeic (Creta)».

Tot in acel an, pot adaoga inca, ca, cercetarile facute de Soc.
Arheologica, dela Atena sub eforul Sotiriadis, in Focida, con-
stats, dupa, obiecte gasite la Hagia Marina ca:

«... Celle de la Grece du nord qui rapelle plutot la civilisation de la pen-


ninsule balcanique» (1).

(1) Le bulletin de Vart ancien et moderne. No. 542, 1912..


:

NIC. DENSU^IANU, VIEATA $1 OPERA SA JJX

Dar aceasta prioritate §i superior! tate in acelaa timp a cultu-


re! poporului care a locuit in regiunea aflatoare in jurul carpa-
til or esfce susliinuta astazi de mutyi al|i oameni de valoare ca
Trudy, Ed. Meyer, P. Kretschmer, fi alfii.
Intamplarea face ca acum de cur and a aparut o lucrare de
mare valoare prin importantele indicafiuni bibliografice, cu deo-
sebire, datorita tot unui roman
Contribute la Dacia inainte de Romani (1) de d-I loan G. An-
driesescu.
D-sa ai adunat ca o harnica albina, tot ce priveste scrierele re-
lative la aceasta chestiune pana, prezent
posterioare
in — deci

mortei lui Densusianu si ajunge la aceleasi concluziunicu toate
ca nu cunostea, de loo, lucrarea de fata. Astfel gasim «Pelasgn :

§i Thracii cm in realitate multe drepturi sd se priveascd ca


aducaturii civilisatiei epocei de peatrd in Tesalia, Beotia m
PJioci.s» si d upa Tsountas : « Traditia intemeierei Athenei de a
acropolilor Argolidei de Cyclopii Thraciei, dacd nu sunt ade-
vdrate intru total, sunt sice Tsountas, de sigur, rdsunetul unei
realitdti. (2.)
Astfel ca in ce priveste cultura eolitica Carpato-balcanice :

« Thracii vin in rdndul intdi in considerarea etnologicd a


acestei culturi.» (3.)
urmator autorul se ocupa de Monumentele preis-
In capitolul
torice ale Daciei, si in special de Tumulele eroice pelasge.
Stabileste legatura intre Gorgan si Garganus gasit in Vir-
giliusi intre Gruie, Gruniu si cuvantul vechiu latin Grumus sau

cu Grynium din Strabo, si arata importanta acestor mo vile, mor-


minte vechi, caci: ((Aid era locul sfant de immormantare al eroi-
lor pelasgi ante-homerici».
In fine se ocupa pe larg cu: Tumulul sau mormdntullui Addle
din insida Alba (Leuce).
In aceasta insula, care nu e alta decat Insula Serpilor, afland
acum 20 ani treouti ca sfca acolo mormantul lui Achile, m'am dus
si eu penfcru a mai aduna ceva din cioburile vechi ce se mai ga-

sesc inca. Rusii facusera sapaturi deja, dar nu stiinfificeste.


Densusianu da figura templului dupa Tabula Peutingeriana si
te minunezi de toate izvoarele ce cunoaste.
Cu aceasta ocaziune descrie pe larg acest Templu, zis si al
Ilyperboreilor din aceasta insula. Stabileste patria lui Apollo si
a zeitei Latona, iar din legendele Apolinice desvalue mai mult
pe Hyperborei, cari nu erau altceva decat Pelasgii din aceste ten.
Pe acesti Hyperborei, in genere pastori, ii descrie astfel:

(1) Cu 8 plan?e originate $i o harta, Ia?i, 124 pag. 1912.

(2) AC itpoVcnopua! 'Axp^rcoXsis, p. 395-403. (Din lucrarea D-Iuf Andrie$esct?,pag. 121;}

(3) Ibid. pag. 122.


LX MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI

«Ei sunt blanzi si ospitali, religiosi, 8upersti|iosi, iubitori de profe^ii

(oracule) si de descantece. La ceremoniile religioase in onoarea zeilor, ei

canta din fluere, din cimpoi si din cobze. Melodiile lor sunt dulci si armo-
nioasev.

Dovedeste ca:
«Apollo din Delos, din Delphi, din Atena si din f.inuturile Troiei, nu

este nici zeu grecesc, nici egiptean, ci o divinitate cu legende, cu dogme


si cu rituri nationals pelasge; in fine cu o patrie pelasga. Apollo este cu
deosebire venerat in tinuturile pelasge, in Tesalia, in Phocis, in Beotia,
in Atica, in Arcadia, in Greta §i in ^inuturile Troiei ».
«E1 este zeul aparator al turmelor sj al pastorilor voo[.ic;».

Si iata de ce:

«Pe A^ecbile monumenle de sculptura si pjctura ale Grociei, Apollo col


arliaic ne aparc cu bucle cu pletele cole frumoase pelasge, intocmai
si

precum poarta si astazi paslora si |;aranii roraani de langa muntele Re-

tezatului. Din aceasta cauza, el are la Homer si epitetul de <*-/.epa£-/.6(njs


(intonsus)».

Dovedeste ca insula Leuce era inchinata zeului Apollo, iar cand


cultul acestuia suferise o mare infrangere, ea fu consacrata urn-
brei lui Achile.
Avutiile ce se varsau la altarele acestui templu, erau de noin-
chipuit. lata, de ce:

«Din o insula a Marii Negre, numita Apolonia, situatti spre sud de gu-
rilelstrului, Romanii luara una din cele mai venerate imagini a zeului A-
pollo, o statue colosala inalta de 30 de co^i, si o asezara in Capitoliu sub
numele de Apollo Gapitolinus. Cheltuelile acestei antice si magnifice opere
de sculptura au fost, dupa cum ne spune Pliniu, de 500 talenji sau 2.4G0.O0O
lei, adica mai mult decat adunase Grecii (300 talenji) pentru rcconstitui-
rea templului din Delphi, incendiat in a. 548».

Sidupa ce fixeaza exact aceasta insula si o descrie, se rczuma


in modul urmator :

«Insula Leuce dela Gurile Dunarei avuse asa dar doua epocc de cult
si renume. Cea dintai a fost inainte de caderea Troiei, cand aceasta in-
sula a fost leaganul religiunii primitive a lui Apollo, din care epoca de-
riva si numele sau de Leuce sau Alba. Iar a doua epoc3, incepe dupa ras-
boiul troian, cand insula Leuce a fost consacrata umbrei eroultii Achile,
pastrand insa si mai departe vechea organiza^iune a cultului lui Apollo, a-
nume institu|iunea oracolului, privilegiu excluziv al preotilor apolinici, pre-
cum si dreptul la ofrande pioase, la rugaciuni, voturi si s:icrificii si peste
tot tradi^iunea unei insule sfinte si salutare».

Templul lui Apollo era de o mare magnificenfa. Tn colindelo,


romane ol aparc sub donuniirea de ,,MuncMirea Alba Sfdidd"
NIC. DENSUJIANU, V I E A J A $1 OPERA SA LXI

si ,,Biserica cea mare cu 9 altare". Ramai mai mult decat ui-

mit fata cu detaliile ce se pastreaza in neamul nostru pentru fapte


asa de vechi in istorie, pe care o pun:

„Intr'al Mdrii negre prund,


La dalbele mdndstiri"

descriind-o cu 9 altare si cu jeturi scrise pe cari seade bunul Dum-


nezeu (Apollo), cu batranul (Saturnus senex), cu maica sfanta, (La-
tona) si cu Sfanta Maria cea mare (Gaea, Rhea), cu Sfanta Maria
mica (Iana, Diana, Luna) si cu Siva Vasilcuta (Consiva sau Ops-
Consiva, divinitatea semanaturilor).
Deci tot sfatul ceresc al mitologiei, alterat cu numele eroilor
cristianismului, pastrat de acest chinuit popor tot asa de bine
ca si in tradifiunile culese si aflate in texte de acum mai bine
de 2000 ani !

Bste ceva care, depaseste orice inchipuire, si sunt pagine multe


cu aceste legende. Este si o legendd romana despre originea di-
vind a Mdnastirii Albe.
Cand vedem marea importanfa, ce capata legendele romane,
constatam cata, dreptate avea Winckelmann, cand inca, dela 1764
(Histoire de l'art chesles anciens) spunea ca:
...«De plus, au dels' de l'histoire positive, existe pour tous
les pays une lftstoire legendaire destinee, avec le temps a sor-
tir, plus ou moins vite, dela penombre pour entrer en pleine lu-

miere, grace aux efforts perseverants des linguistes et des myt-


hographes. Personne, aujourd'hm n'a plus le droit de conside-
rer les legendes comme des fables. Les Iegendes suit la forme pri-
mitive de l'Mstoire, cliez presque tons les peuples a la uaissauce des
societes. Le langage des legendes et obscur; il n'est pas indeclii-
frable. L'Mstoire legendaire d'un pays fait done partie inte-
grate de l'histoire de ce pays. C'esfc de l'histoire jen prepa-
ration, si Ton vent, de l'histoire non encore degage de l'enve-
Ioppe mythique qui la dissimule. 11 n'y a la rien de veritable-
merit prehistorique»
Aceasta legenda, arata, cum puternicul Soare
vrut (Apollo) a
sa, se insoare si n'a gasit «d'alba sotie» decat pe sora sa (Iana
Sanziana, Ueana Consinziana), care nu este decat Helena (Troiana)
care dupa o traditiune greco-romana s'ar ii maritat In insula Leuce
dupa, Achile.
Consinziana pus soarelui condilie sa-i faca: pod peste
i-ar fl

mare. la Mdndstirea Alba.


. . .

Cu aceasta ocaziune arata, el cum numele Latonei (Leto, A7]tco)


se pastreaza in ostrovul Lelea, iar Luna (Selina) in Sulina din
apropiere si despre care aminteste Hecateu.
E demn de relevat din acest capitol f?i parerea ca: '
:

LXI1 M .V U V. N f % L E [> R K I (i T O U C E ALL!


( I> A C I I' i

«lnprejurarea ca numirea de Pontos s'a dat im numai Marii Negre, dar


si la opart© din \Cirmurii do nord-ost unde sa facea ai Asiei-mici, pe
comunicarea pcste maro intre parole do sus ale Eufratului si intre Sci^ia,
confirma pe deplin ca originea acestui tcrmin geografic de Pontos so re-
duce la numele ce s'a dat in vechimea preistorica slafiunilor, de unde
se facea imbarcarea cu luntrile numite ponto [torn. pod).»
Dar ceeace e mai curios, sunt iraditiunile romctne despre templul
lui Apollo din insula Delos.

Densusianu, clupa ce scormoneste adanc toate iz voarele, ne spune ca


— «Delos a fost in antichitatea preistorica insula cea sfantaa tuturor po-
pula^iunilor pelasge meridionale, iar mai tarziu a Grecilor.
«Intr'o epoca departata istorica, insula Delos a fost numita Pelasfjia, a-
deca pamantul locuit de Pelasgi. Aceasta insula a mai fost numita si
Schylias, spre caracterizare ca. dupa origine acei Pelasgi erau o migra-
|iune din Nordul Dunarei de jos. Chiar si numele de Del-os, care nu se
poate explica din Iimba greceasca, este de origine pelasg. El insemneaza
deal sau coUncl (fara padure)».

Voiu cita una dintre legendele romane ce a adunat :

. . . Una 'n deal (Del) spre rasarit,


Ca acolo-i Ioc sfin^it,
Una 'n jos catre apus,
Ca, acolo-i loc ascuns. . . .

aceasta a fost publicata mai intaiu de Dr. Meltzl Hugo si Bras-


sai Samuel in 1886, si prin ea se intelege Templul dela Delos si
Italiasau Lajiu.
Paginele sunt cuprinse jumatate cu citatiunisi indicari de scriori
doveditoare, cari arata ca :

«Acest ilustru templu al lui Apollo dela gurile Dunarei de jos a avut
un rol imens iu istoria civilizafiunii Europei orientiile. El a fost templul
mama al celebrelor locuri de adoratiune a lui Apollo ca zeu al soarelui
din Delos si din Delphi. Influenza sa cultural* s'a extins peste toata Gre-
cia continental si insulara, peste parole de apus ale Asiei mici, in A-
frica, peste Egipet, iar la nord si la apus peste Scytia, Dacia si Jiriutu-
rile Germaniei numite in antichitatea preistorica Celtica».

Tot de aci dovedeste ca au fost profetii si poetii Olen si Abaris,


propagatori ai religiunii apolinice si cari au introdus in Grecia :

cccele dintai inceputuri ale poeziei literare, sentin|;ele oraculelor


si forma hexametrica a versurilor".

Astfel ca templul luiApolo Hyperboreul sau manastirea alba dela


gurile Dunarei a avut destine mari in lume caci :

....«aci a fost cu drept cuvant locasul eel sfant ale primelorzori de ci-
viliza^iune morala in Europa».
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA LX1II

Ca dovada dospre cultal Soareiui — Apollo — voiu inai adauga


ceeace nu cunoscuse Densusianu, ca o admirabila piatra s'a gasit
in Dobrogea, cu ocaziunea Expozitiunii din 1906, si care se afla
acum in palatul artelor. Ea ar trebui adaugata la aceasta lucrare.
Autorul ajunge in fine a se ocupa si cu Movilele comemora-
tive ale lui Osiris si cu expeditiimea lui Osiris la Istru.

epoca preistorica fparte departata,


«Intr'o zice d-sa —
eel pufin cu 3.000 —
de ani inainte de era crestina, un important eveniment s'a petrecut in
^erile Daciei, eveniment care a avut o mare influenta asupra civiliza};iu-

nii crescande a Europei, si care a sdruncinat totodata, din fundamente


primul imperiu lumesc al rassei pelasge.
«Aceasta mare transforma|iune politics, si culturala in istoria Europei
a produs-o expedi^iunea lui Osiris in parole Istrului, si luptele sale cu
Typhon in Oltenia de astazi, iar drept consecin^a a acestui rasboiu a fost
intemeiarea suprema^iei egiptene peste Europa.
«0siris, regele Egiptenilor, adorat dupa, moartea sa ca divinitate si
identificat cu Soarele din religiunea pelasgo-greacii, a fost unul din cei mai
mari eroi ai antichita^ii preistorice, si a carui memorie se mai pastreaza
pana astazi in }erile noastre».

Faptul, se petrece astfel Marele Imperiu pelasgic, in culmea


:

sa sub Saturn, se desface la moartea acestuia in doua: par-


tea de sus, cu noi, are pe Tiphon ca imparat, partea de jos pe
Osiris ca imparat, frate de pe tala cu Tiphon, cu sediul in ve-
chiul Egipet. De aici rivalitati, dorinja de preponderenfca mutuala
si rasboiul.
Reproduce, dupa Diodor Sicul, identificarea lui Osiris dupa in-
scriptiuneade pe columna inalfata la Nysa in Arabia, unde fusese
immormantafc:
«Tatal men — se zice acolo —a fost Saturn, col mai tanar dintre to^i

zeii.Iar eu sunt Osiris, regele acela care-a" condus ostile prin toate {erile,
pana in |inuturile cele nelocuite ale Indienilor si pana in ^inuturile cari

se inchjna spre nord, pana la isvoarele rdului Islru, si inapoi in cele-


lalte par^i pana la Ocean... Nici nu exista loc pe pamant pe unde sa nu
fi umblat eu, si prin bunatatea mea am distribuit tuturor oamenilorlu-
crurile aflate de mine» (J).
Acum se va intelege usor importanta obiectelor denotand cul-
tul isiac la noi si pe cari le-am comunicat. in una din sedintele
din anul 1912 ale Academiei.

(1) La Grande Encyclopedie, gasim ca Osiris «A regno, sur la terre ou-il a laisse"
In:
un souvenir de ses birenfaits qu'il est devenu le type nu'me du bien sons le nom
tel
d'Ounofre.D
Bau numele de Onufrie e unul din cele mai rispandite la ^ara afara de cate-va
specifice roraune.
De sigur ca sub domnia lui s'a aflat fi plumbul de oarece in Alchimie Osiris =Pb.
LXl V SI OXUME STE L E I* R E I S 1" ORICK ALE DACiEI

Dupa ce da, seama. de tot ce afla in izvoarolo straine ^i in le-


gendele romane, el trage concluzia ca, :

«Acelea§i elemente istorice ni Ie prezenta traditiunile romane. Eroul


invingatoi" este Oslrea sau Osiris (in forma greceascii Ostris), ori Iovan
Iorgovan (Hercule lovio) comandantul militar al Ini Osiris peste Egipet in
timpul expeditiunii salc».

Acest rasboiu fu fatal Pelasgilorde aici, numiti pe atunci si Arimi.

«Insa deodata cu rasboiul eel mare dintre Osiris si Typhon inceteaza


,si rolul politic al Arimilor. Numele lor dispare cu totul din literatura
helenica».

Arata cum prima lupta cu Typhon fu langa muntele Casiu,


astazi Cosiu, si locul unde lnchise pe Joe adversarul sau in pe-
stera Coryciu, astazi Curecea din Mehedinti, caci la tnceput trium-
fase Typhon.
El ne spune urmatoarele ce trebuese cunoscute :

«Intr'o antichitate preistorica foarte indepartata, epoca care coincide cu


inceputul desmembr&rii imperiului celui mare pelasg, doi regi puternici,
ambii fiii lui Saturn, nascu^i din dou3, mame diferite, dupa patrie, dupa
na^ionalitate si educa^iune, unul domnind
cu resedin^a in Egipet, la sud,

si altul la nord, cu centrul de putere in Dacia, se lupta pentru domi-


na^iunea lumii vechi. Imperiul lui Typbon era de o imensa vastitate. Puto-
rea sa se intindea, dupi cum scrie Apollodor, dela apus pAna la rasarit

si acest legendar monarh al preistoriei voia s& domneasca nu numai peste


oameni dar si El aspira la onori divine, intocmai dupa cum
peste cer.
le avuse §i Uran mosul si Saturn tatal s&u. Rasboiul este lung si de o
extreme violenta. Expedi^iunea lui Osiris peste Etiopia, Arabia si pana,

in parole celo extreme ale Indiei, apoi intoarcerea lui peste platoul iranic
si trecerea lui peste Helespont in Tracia, avu de consecinfa, stabilirea unei
puternice coali|;iuni formate din Egipteni, Greci, Arabi, Indieni si alfi bar-
bari asiatici pentru infr&ngerea dominatiunii Pelasgilor dela Nord, a Arii
milor, cucerirea munfilor Riphaei. Ac{.iunea cea mare de rasboiu a lu-
?i

Osiris are in vedere Istrul, iar teatrul luptelor principale este pe teritorul
vechei Dacie in apropierea Por^ilor-de-fier. Cump&na victoriei alterneaza.
In primul rasboiu Typhon este invingator, el prinde pe Joe sau pe Osiris
s>l include in pestera dela Coryciu (Curecea). In al doilea rasboiu, Typ-
hon se razima ?i se apara cu o extreme energie pe pozi^iunile cele tari
de I&nga culmile Cernci (Hem). In fine el este invins de puterile aliate ale
Egiptenilor, Grecilor, Arabilor si Indienilor; si silit a se retrage spre Ita-
lia,ultima taru unde-si cauta refugiul triburile pelasge, de lttnga Marea
Neagra?i Marea Egea, cand destinele s6r$ii incep a-i persecuta».

Movilele lui Ostrea sunt numeroas3 si «perpetua memoria ex-


peditiunii si a gloriei acestui faimos monarh ».
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA LXV

Se ocupa pe larg si amanuntit de brazda lui Novae = Ostrea —


Novatus la Suetoniu Augustus.
Arata ca sub Osiris «se prezenta. pentru prima oara in istoria
omenirii ehestiunea cea mare agrard a lumii vecMi>, si care :

<fdeschise lupta in contra situatiunii teritoriale a triburilor pas-


torale pelasge».
Brazda lui Novae indica de fapt |armurirea drepturilor lor fa|&
cu pamanturile lasate agriculturii.
«§i rezumand — zice D-sa — noi constatam aici, ca aceasta brazda, ca-
reia toate tradi|iunile vechi noua ii atribne un caracter agricol, consti-
si

tue, atat dupa vecbimea cat si dupa important sa particulars, unul din
cele mai memorabile monumenie preistorice ale Europei*.
Ca mici adaogiri la C8le spuse de Densusianu voi aminti cele
confinute in o comunica^ie a rnea facuta Academiei in sedinfa. de
la 13 Aprilie 1912 :

Despre cdte-va chipuri representdnd divinitdfi egipfiene a-


flate in Romania.
In acea comunicare am arata t ca idoli egipteni in bronz, re-
prezentand pe Osiris, s'au gasit mai multi dintre care unul chear
la Cucuteni.
Darceia ce arata, mai mult catadreptateavea Densusianu (vezipg.
157) e ca o corabioara la fel, dar in pamant, a fost gasita, si la noi.
Dau figurile prinoipaleleior obiecte aflate.
Fig. I. 2, 4, 5, 1, 8, 9, 10.
Studiaza. in urma monumentele megalitice ale Daciei in com-
paratie cu cele de pana in apusul Europei si termina spunand :

«In fine semnole si figurile gravate pe diferite monumente megalitice


ale apusului si cari consists din spirale-, din linii serpentine, linii arcuate
sau semisferice, roate ale soarelui si puncte diseminate, ce imiteaza cerul
cu stelele, ne prezenta o afinitate remarcabila cu sistemul de ornamen-
ta^iune si cu semnele sirnbolice ale Pelasgilor orientali.

«Aceste caractere mistice de pe monumentele funerare megalitice ale


apusului ne infa^iseaza urmele aspiratiunilor religioase pelasge, cultul ce-
rului, al soarelui si al stelelor, si peste tot o credinta firma m o vieaja
dincolo de mormant, in regiunile luminii sau ale lumii superioare.
«Mai observam totodata aici, ca formele cele colosale ale acestor mo-
numente ne spun ca ele apar^in unui popor eroic si cu o ambi^iune e-
norma de a transmite posterita^ii memoria si gloria celui decedat*.
Cu
aceasta ocaziune se ocupa, pe larg cu Termini liberi Pa-
tris ~
Galea, cea admirabild a Jlyperboreilor, din care mai
exista o parte insemnata, Cheile Bdeulni, in Basarabia:

Bacului viteazului,
Ce-a pus straja drtmmlui...,
si ne dovedeste ca :

NIC-. DENSU^iANU v
LXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Calea cea miraculoasa a Hyperboreilor, de care ne vorbeste Pindar, si


pe langa care erau insirate o mutyime nenumarata de stalpi itinerary, ni
se prezenta, atat pe baza situafiunii geografice a Hyperboreilor, oat si dupa
caracterul sidestinafiunea acestor monumente ca una si aceeasi construc-
tiune megalitica, cu linia cea lunga de pietroaie implantate in pamant de
care face amintire Cantemir si Quint Curtiu*.

Bine inteles ca arata si simulacrele megaliUce ale dhnniklp'lor


pelasge, ocupandu-se si de Vdrful Gealtiaului spunandu-no in a-
ceasta. privinta:

1
- ' rfifc •
: :
-jgSlJSKB

B«|P^ '

:~-
flB^MsSSgHr.
:

'* Hlgigi-.

>-.
"'
aB ijiiggB

•aSsfi&lSsf

Fig. 2.— La stanga: Osiris gasit in comuna Porisori.


In dreapta: Toarta ou caraoter egip^ian, gasilfi
la Romula. ,

«Inca din cele mai neguroase timpuri ale


preistoriei, existau in parole de rasaritale Eu-
ropei si ale Asiei de apus un gen de monu-
mente megalitice, niste simulacre arliaice, u-
nele sculptatein stanca, viepe variurile ori pc
coastele mun^ilor si ale dealurilor, iar altele
implantate in pamant ca menhire,sau cohnnne
Fig. 1.— Osiris gasit la Constanta, brute, pe langa temple si alte locuri sfmte,
monumente cari dupa creuinfa religioasa a poporului din acele timpuri repre-
zentau anumite divinitCiti.
«Multe din aceste simulacre megalitice erau de o vechime extrem de
departata, incat se pierdusc memoria origirii si a cultului lor inca inainte
de inceputurile istoriei grecesti, iar de alfcii parte timpul stersese de pe a-
ceste pietri aproape toate formele maiestriei omenesti, cum erau de exem-
plu statuele Niobei si Ariadnei, si tot cc se mai pastrase in tradi^iunile
oamenilor era numai o reminiscent confuza, o simpla legenda miticii*.

Cu aeostea ajiingo bine Indies la princtprtlrieditu'uiMM me JM'


NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA LXVll

Cferea Kerns (Cerul), Cerus manus(Caraiman), duonus Cerus (cerul


domnul).
«MonumenteIe megalitice ale Daciei, cari ne infa$iseaza in forme atat de

i
. .

H urn

m
mm

Fig, 3. — Idol fenecian gasit in


comuna
(?)

Peri f ori.
Fi £- 4 - ~ Ido1 ^P^ g&sit la

Cucuteni.

primitive imaginilo divinita^tlor ante-homerice, fac parLe din istoria pozi-


tiva a acestor ^eri.
«Caracterul acestor imagini este sacral dela origine si pana la dispari-

{.iunea acestui cult ante-elenic.


«Cerul pe care Grecii intr'o epocii preistorica, altcum destul de tarzie,
tl personifica sub numele de Uranos si Pamantul sau Gaea (Ti^, Vxlcc,) for-

meaza inceputurile cele mai arhaice ale religiunii europene».


Grecii au primit acestea toate dela .Pelasgi.
Acesfc Caelns.... La cerse ruga...

Ca, e fiul cerului


Si e (Jomn pdmdidtdtii....
LXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

apare ca. parintele iui Dohius, unul din civilizatorii lumii vechi,
identic cu munteanul = Uranus al grecilor. De aceea Densusianu
termina spunand ca:
«Prima apoieoza In Europa a fost a lui Uran. Poporul grecesc, inca
dela inceputul religiunii sale, a identiiicat divinitatea cerului cu o per-
sonalitate politics, care se ilustrase prin injelepciunea, activitatea si prin
binefacerile sale prodigioase, numita de ei Uranos adeca MunleanuU.
Se ocupa in fine de Gaea, Tellus sau Terra, care se numeste
s| Ma, Mater si Parens, dupa diferitele dialecte ale triburilor
pastorale si agricole.

Fig. 5. — Idol gasit la Cucuteni


ia o oala. Fig. 6. — Idol egipfian gasit
la Vidin la 1877.

In ce priveste pe Saturn, Deus Manus, Tartaros, identic cu


latin ul arhaic Tatal, pe care Ge|ii ilnumiau si Zamolxis, Densu-
sianu stabileste ca:

«Zamolxis<=Saturnn.s senex —
Zeul-mo?, c5.ci :

«ZaX in limba Dacilor, dupa sens si forma ni se prezenta astfel ca iden-


tic" cu terminul «seu» in limba romana, iar p.o| este cuvdntul no.s£nt«mos»

in limba prised latina niajus, iar la Osei maesius si moesius. In fine


NIC. DENSU?IANU, VIEAJA $1 OPERA SA LX1X

mai exists la triburile pelasge din Italia gi o forma poporald (antero-


mana) de „mos" cu intelesul de memoria Yeterum».
Iar :

«Din punctul de vedere al etimologiei sial sensului cuvantul Zal-mox-is


in limba Dacilor nu insemna altceva decat ZeuUnoq. Finalul ig repre-
zenta aici ca si in alte cazuri analoage numai un simplu sufix grecesc.
«De fapt limba Ge-tilor §i a Dacilor avea un caracter proto-latin ea ;

forma numai un ram sau un dialect particular rustic al limbii pelasge».

Fig. 7. — Idol egipjian gasit la


Constanta. Fig. 8.— Osiris gasit sub muntele Cozia.

Gaseste simulacrul lui Zamolxis langa Portile-de-fier numit


Mos, care pe vreme era incunjurat de noua Babe din cari a mai
ramas numai una.
«Etatea acestui monument, ne spune d-sa, odata atat de religios, dela
Por|ile-de-fier si dela Cataractele Dunarei, se reduce dupa legendele de
cari vom vorbi mai tarziu la timpurile anterioare Argonau^iIor».
LXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Pe Saturn il cu Dohius Qadi filius


identilica. arata. ca in s-ii

cultularhaic e onorat cu «Omolos» adeca Omul, caci dupa. faptele


ce invoca:
c

«Este un fapt pozitiv, ca sub aceusta numire misterioasa de 0uo).o;, §i

care reprezenta o divinitate ante-homerica, literatura veche greceasca si

rovnana intclegea pe SaLurn».

Fig. 9. — Partea anterioara dinir'o corabioara in teracota, pentru cultul


lui Izis, gasita in Comuna Barzea (Oltenia).

Sub aceasta, denumire, Densusianu il gase^te facufc pe varful


zis al «Onmlui», care dupa, toate datele co invoca:
«... a fost in anticbitatea preistorica muntele eel sfdnt al triburilor pa-
storale pelasge, pentru cari si sesurife cele intinse dela nordul lstrului
erau tot alat de important© ca si vaile si culmile Carpa^ilor.
«Aceasta maiestoasa iigura. a religiunii energice pelasgice domineaza si
astazi pe punctul eel mai insemnat al Carpa^ilor, se distinge prin doua.
particularitati reraarcabile, particularitati celie pun in evident ca acest

simulacru a fost considerat in anticbitatea homerica ca imaginea cea mai


sacra si cea mai veche a divinitatii supreme».
:

NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA UXXI

De aci, dovedeste el, s'au resfrans in lumea veche sj mai ales


asupra Greciei credinj;ele religioase, cari au constituit tot panteo
nul Mitologiei eline.

«Dupa cum civiliza^iunea si moravurile cele dulci ale Pelasgilor au avut


enorma asupra poporului grocesc, tot astfel si credin^ele lor.
o infiuenta
Dela Carpa^i au emigrat spre sud, de odata cu triburile pelasge, religiu-
nea lui Uran si a Gaei, a lui Saturn §i a Rheei, a Soarelui s"i a LuniL
ori cu alte cuvinte intreg sistemul doctrinelor pelasge, cu nuraele, cu le-
gendele despre originea zeilor si cu formele cultului, asa dupa cum se
desvoltase in central principal si puternic dela Istrul de jos, pe toritoriul
Hyperboreilor celor sfinti».

Fig. 10. — Acela? obiect, vazut po din launtru.

ln ce pnveste unportanta pentru Dacia a acestui zeu, siamo-


numentului al carui urme se mai afla pe varful Bucegilor, Den-
susianu spune
«Dupd Caelus sau Uran, Saturn a fost divinitalea cea mare adoratd
pe teritoriid Daciei pdnd in tlmpul cdnd armeje romane hdroduserd met
relirjiunea oficiala a imperiului.»
LXXII M ON IT MEN TELE PUEISTOR1CE ALE DACIEI

«Vechimea acestui monument se reduce la timpurile eele raari de des-


voltare etnica si politics a Pelasgilor orientali,
si cand o parte insemnata

din triburile latine inca nu emigrase in Italia.»


„Prin mdrirea sa cea colosald, acest simulacru ne exprimdtot odatd,
cat de fericite, cat de glorioase erau timpurile acelea, si cdt de vastd era
puterea lumeaxcd a aceluia a cdrui flgurd s'a eternisal prin stdnca de
pe muntele Omul".

Iar in urma dovedeste ca : . . .

„Jupiter Optimus Maxiraus era seul national al Daciei. Aceasla o


constatd chiar monumentele epigrafice cite administrapiunii romane".

Fata cu Saturn, Rhea reprezenta,. in o forma mai noua, di-


vinitatea pamantului, i?ftea =
Regina fiind un simplu apelativ in
vechea limba pelasga.
„ On deosebire pe teritoriul Daciei, Rhea sau Cybele asimilatd cu Gaca
a fost o divinitate de prima ordine".

De aceea nicaieri, mai mult ca la noi, nu s'au gasit rosturi


ale statuelor acestei zei|;e, din cari unele de o marime foarte maro
ai admirabile, dupa cum am avut ocaziunea a spune in o cu-
vantare speciala |;inuta la Academia Romana in ziua de 10 Fe-
bruarie 1911.
Si lucrul se intelege, caci ea era adorata sub numele de Dacia,
Terra Dacia si Dacia Augusta, de unde a ramas in popor ca
Dochia sau Dochiana.
«Dupa cum Saturn in legendele vechi — spune Densusianu — era nu-
mit Dokius Caeli Rhea, ne apare adorata
filius, tot astfel sora si iso^ia sa,

in cultul public al Provinciei sub numele de Aaxia, Dacia, Terra Dacia


si Dacia Augusta. Ea era una din cele mai importante divinitatji topice ale

Europei orientale».

Iar mai departe:

«Cele dintai zile ale lunii lui —


Marte (de 1 :12) suntnumite la poporul
roman „zilele Bdbei Dochie" ori „zilele Babelor". proba evidenta ca
in vechea religiune a triburilor pelasge dela Istru, sarbatorile cele mai
mari ale divinitiitii pamantului se celebrau in primele zile ale lunii lui
Marte, iar nu dela inceputul lunii lui Aprilie, tocmai dupa cum la Romani
Matronalele sau Saturnalele femenine erau sarbatorite in calendele lui '

Marte ».

In ce priveste chipul Rheei precum si gasirea acestuea la noi


pot adaoga la cele aratate de Densusianu, urmatoarele date noi
care ar fi facut de sigur bucuria lui daca le cunostea:
In colectiunea Maria Istrati-Capsa se afla, din fericire, o
statueta a acestei zeite, dar care cu multa. mahnire constatam ca,
o lipsita, tocmai de cap. Ea a fost cu siguranja, distrusa in un
incendiu, dupa urmele caracteristice ce poarta.
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA LXXIII

Se poate insa. usor vedea, dela prima ochire, ca aceasta sta-


tue este aceeas cu aceea aflata, la Pireu, in 1855.
Are la fol speteaza inalta a scaunului, acelas vestmant, si forma
totala, si pana, si absolut aceeas inatyime, de 0.38 cm. Ea difera.
numai prin faptul ca are si la stanga un leu, ca si in partea
dreapta a tronului. (Fig. 11, 12 si 13).

transitie deci, intre tro-


nul cu un leu si carul trb
umfal tras de doi lei, pe
care a fost uneori repre-
zentata sezand.
Importanta, pentru noi,
consists, in aceea ca acea-
sta statue a fost gasita la
Romula, deci tocmai in ju-
detul Romanati, si a tre-
buit, cu siguranta, sa a-
partie templului straluci-
tor — dupa cum sunt con-
vins — ce a existat in acea-
sta. local itate.
Pentru a o identified mai
bine, m'am
adresat la au-
torul dela care si V. Duruy
isi Irase descrierea sa. E
vorba de W.Prohner, «con-
servateur-adjoint du depar
tement des antiques et de j,<i K# jj

la sculpture moderne», in lucrarea sa Notice de la sculpture


:

antique, premier volume, Paris 1869.


In aceasta lucrare gasim la capitolul XXVI:

540. — Divinites fitrangeres.


Cybele, adica Mater Dei.

lata descrierea ce face:

«Coiff6e dun polos, la mere des dieux est assise sur un trone ii dossier
tres-eleve. Scsvetements se composent d'un chiton talaire, retenu au-
dessous du sein par une bandelette, et d'un manteau etendu sur les ge-
noux. Quatro longues boucles de cheveux encadrent sa figure et retom-
bent, deux de chaque cote, sur sa poitrine. Ses pieds sont chausses de
souliers.
LXXIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Quant aux attributs de la d^esse, ils sont malheureusement brises,


mass on voit que sa main gauche a du reposer sur un tambourin. On lion
est assis a sa droite.
«Ce motif a ete imite tant de fois qu'il doit remonter a un original

eelebre peut-etre a la Cybele de Phidias».

Ca cletalii mai adaoga, :

(Parties briscss : L'extrcniito


du nez et du pied droit; la

main gauche, lo bras droit de


Cybele. La patte droitte de de-
vant du lion).

si o caracteriza :

«Charmante sculpture en
marbre pent6lique. Kpoque d'A'
lexandre le grand. Trouvee au
Piree, dans les ruines du Tem-
ple deCybele (Metroon), pen-
dant guerre de 1855. Don-
la

nee par M. le comte de Nieu-


werkerke, Surintendant des
Beaux-Arts, Hauteur 0,33 m.».

Tot din importanta des-


criere a lui Frohner, se
constata, cala muzeul dela
Louvre mai sunt inca doua
Cybele, inalte una de 0,75
Fig. 12. m., dintre cari cea de sub
No. 541 «est assise sur un trone, dont les bras sont supportes
par deux intocmai ca a noastra. Cine stie daca si
lions»... deci
aceasta din urma, ca si cea descrisa de Frohner, nu avea ace-
leasi atribute aCoiffee de la couronne murale (mater turrita,
:

terrigera. Elle tient de la main droite etendue un rameau de pin


Ota de cypres, arbres qui lui etaient consaoro, de la gauche un
tambourina, (pag. 478).
Cafce odata, leul, mai inic, era culcat pe genunchile sale, cum
descrie una sub (No. 543).
Notez, de asemenea, ca in un bas-relief » dela muzeul Mar-
<c

ciana din Venefia, Mater Dei e reprezentata in picioare, cu un


feu alaturi, iar langa, ea se alia, Attis (1).

(1) Victor Duruy, 1. c, pag. 30(5,


NIC. DENSUJIANU, VIEAfA ?I OPERA SA LXXV

Complectand aceasta statua, ea capita o forma definita, care


na arata mai mult perfecta sa asemanare cu acea dela Pireu
descrisa de Densusianu.
Baca statua noastra nu are capul paotrat, gasim totus in a-
ceeas localitate, cu siguranta din acelas templu, lucrat in cea
mai frumoasa marmora, mai mare pujiin ca in natura, un cap
coronat cu acelas polos sau modkis si care a constituit, proba-
bil, o admirabila statue a aceleias zeijie.

Ca marime ea a trebuit
sa fie impunatoare. Ca lu-
crare e de o artadesavar- cWI
sita (Fig.
>m
14).
Aceasta bucata apartine
;.V-;!S'.'

aceleiasi colectiuni.
Aceasta splendida statue,
caci nu e o cariatida, daca
asa a fost, e cu totul lo- fgf
cala ca factura, in ce pri- ^%-^S^f
voste ornamentatia capului.
Totus o mai gasim la fel,
in un exemplar din colec-
tiunea de Torres cuites
Grecques funebres, iacuta
de Prosper Biadort, pi.
XVI, din frumoasa sa lu-
crare din 1872.
Aceasta cununa prima,
comanacel, «carpa», cum se
zice astazi, se potrivia foarte
bine pentru o cariatida. Tata Fig. 11, 12 $i 13 reprezinta pe<K.hea, Cibe'a, sau

de ce credeam mai intaiu Doohia, vazuta de fata ?i de laturi. — Gasita la

Romula-Hesca, jud. Romana\i.— Se afla in oolec-


a avea a face cu o caria-
^iunea Maria Istrati-Cap?a.
tida, in ce priveste marele
cap dela Romula. Dar aceasta ar defer! asa de mult, in cazul
acesta, de cele grece clasice, cum se poate vedea, spre exemplu,
la admirabilele cariatide dela «Erechteion» dela Pireu, din lucrarea
lui Victor Duruy (1).
Acolo, se vede usor ca avem a face cu un obieot sustinut pe
cap, ca motiv arhitectural, dar nu ca un ornament al capului.
Pe urma, o cariatida nu putea II asa inalta, si urmele orna-
mentelor superioare, ce se pot constata inca, dovedesc in deajuns
ca avem a face cu capul unei mari si admirabile statui.

(1) Histotre des Grees, Tome I[, pag. 338, 1888.


LXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Daca nu reprezenta pe Mater Dei, ea nu putea ii decat Zei|a


protectoare a urbei Romula Viitorul sper, va lumina aceasta
!

chestiune.
Cred ca. tot dela aceasta Zeita s'a inspirat artistul care a fa-
cut frumoasa statue a Zeitei, care personica orasul Lutetia, des-
coperita la Paris si care se afla la Biblioteca Nationala din Ca-
pitala Frantei (3).

Reconstituita ea se
prezinta sub forma ala-
turata (fig. 15) care ne
arata, perl'ecta ei asema-
nare ca cea dela Lute-
tia, care cu siguranta
dupa, forma coafurei e
destinata zeitei protec-
toare a Cetatei vechi a
Parisului.
Aici este cazul sa, a-
daog, ca, adeseori si alte
ca de pilda Hera
zeitati,
sau JunO, poarta pe cap
aceeas coroana.
Aceasta se vede bino
in figura 8, din tabla 20,
din lucrarea :

Tabele pentru exer-


zifiiarheologice, culese
le Gr. Tocilescu, Bucu-
resti 1897.
Acolo se reprezinta,
Fig. 14. — Rhea gasita la Romula.

Hera, la judecata lui Paris, dupa, o pictura colorata, in rosu si a-


flata pe un vas.
Ornamentul capului este semnificativ si in totul se aseamana
cu acel al marei statui dela Romula.
Sa, nu uitam insa, ca si Hera era regina zeilor, ca era sora si
sotia lui Jupiter, copii deci ai lui Saturn si Rheei. Prin urmare
trebuia sa aiba, aceleasi insemne ca si mama sa.
Capul despre care vorbim a fost gasit tot la Romula, locali-
.tate de o extraordinara importanta pentru trecutul nostru. De
sigur ca apartinea templului ce exista, in acea parte, ridicat ca
si la Pireu in onoarea ei si despre care am atras mai de mult
atentiunea Academiei, pentru a se face exproprierea locului.

(3) Guide, illustre' du Musee de Saint~Germain,pa,v Salomon Reinach, Paris, pag. 82.
NIC. DENSDJIANU, V I E A J A ?I OPERA SA LXXVIl

Fig. 13. — Capul Rheei reooastituit de sculptorul (3. Tudor.


l.XXVlU MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI

Un particular, iubitor al trecutului, a cumparat in urma acest


important teren, si-i dorim din inima, sa faca sapaturi sistemalice.
Probabil ca se vor gasi acolo resturile acestei frumoase po
doabe din vechime.

S'a mal aflat la noi, si se gasesc Inca la Muzeul National din


Bucuresti, si faptul acesta merita osebila atentiune pentru noi,
mai multe pietre ce reprezinta tot pe Cybela, pe Mater Dei, pe
Dacia Augusta.
Toate insa, din nenorocire, sunt foarte mult stricate si nici una
nu are capul. Cea mai bine conservata e inalta de 0,25 m., lata,
de fafa de 0,12 m. si groasa, la baza, de 0,10 m. Ea are puiul
de leu in brate, si trebueste notat ca e gasita tot la Romula.
Alta, mai mica, gasita Ia Constanta, e de o factura cu mult
mai neingrijita, si este facuta, tot cu un leu mic pe brate.
Mai sunt doua mai mici, tot cu leul pe bra^e, si alta, inalta
de 0,25 m., cu leul la dreapta, ca si cea dela Paris.
In fine se mai afia una, care are soclul destul de inalt, astfel
ca avea aproape 1 m. inaltime. si Cybela purla iaras puiul de
leu tot pe brate.
Nici una dintre aceste din urma nu are indicat locul unde au
fost gasite in tara.
Toate aceste resturi importante stau stranse fara a fi expuse
lamurit. Cand oare nefericitul de Muzeu, national inca, care are
acum un director tanar, priceput si plin de voinfa, si un perso-
nal de seama,, va avea localul necesar si mijloacele indispensa-
ble pentru a putea sa, corespunda, cat de putin, daca nu necesi-
tatii momentului, eel putin de a nu jigni simtul nostru de dem-

nitate nationala.
Dintre toate aceste statuete, una numai a fost descrisa, de To-
cilescu in lucrarea sa : Monumente epigrafice si sculptnrale din
'

1908. lata ce aflam la pag. 514-517:

Bescriptiunea.
«Pe un tron cu rezematoare (care lipseste) sta, zeita, mama, a
zeilor, cu piciorul drept scos inainte, avand in poala un leu lun-
git cu capul spre stanga. E imbracata, cu chiton si cu himation
asezat pe picioare; la stanga zei|;ei se vede semidiscul, pe care
probabil il |;inea cu mana».

Monumente de ale Kybelei trondnd.


aAcelas chip de reprezentare, inca in proportiuni ceva mai man*,
ni-1 prezenta o Kybela tronand, gasita Ia Constanta si aflatoare
acum in colectiunea Muzeul ui».
NIC. DENSU^IANU, VIEA|A §1 OPERA SA [.XX IX
S

Prooenieuta.
«Nu se stie unde a fost gasit; a facut parte din colectiunea
Generalului Mavros (No. 67 inv. gener. cu indicatiunea «0 ve- :

stala,pe tron)».
Natura.
«Marmura }
lipseste capul, care de sigur pUrta un modius sau
o coroana murala; de asemenea bratul drept si rezematoarea tro-
nului : pentru rest, conservarea este buna».

Epoca. «Lucrare mijlocie; secolul al doilea d. Hr».

Dar muzeul nostru mai poseda, o piesa, de o extrema inipor-


tanta pentru noi. E o Cybela calare pe un leu si insotita, de Attis,
legendarul ei prieten. Aceasta piesa e facuta, in alama, e bine
conservata, si e de o mare veohime, dupa toate caracterele ei
artistice (1).
E demn de observat ca a fost gasita la Naeni, judetul Buzau-
lui, nu departe de Pietroasa, unde s'a aflat si raarea comoara
de arta pelasgica, Closca cu pui. (Pig. 16.)
Aceste numeroase statuete ale Rheei, si marea statue dela
Romula, ne dau ceamaidesavarsitadovada, nu numai despre exis-
tenta,, de pe vreme, a acestui cult in tara noastra, dar dupa cum
o dovedeste N. Densusianu, despre nasterea chiar a acestui cult
in Dacia, unde femeile, chiar acum, nu numai in Romanati, dar
pretutindeni unde se afla, de-ai nostri, dupa atatea mii de ani,
mai poarta pe capul lor o podoaba, la fel (2).

(1) A fost publicata de Tocilescu in Iievista pentru Istorie, No. 8.


(2) Tot aioe trebueste adaogat, pentru lamur rea celor spuse de Densusianu rela-
tiv la Rhea (pag. 255) ca uSabia recurbatd Dacfo ce se vede pe moneda lui Filip

Arabul a fost gasita la Maglavit si la Mehedinti.


lata, descrip^ia lor facuta in o nota prezentata Academiei la 13 Aprilie 1912 Arme :

dace §i o nou& stafiune rotnand, la Maglavit, districiul Bolj.


«Sabia Daca, gasita la Maglavit, (Fig. 17 si 18.) are o lungime-in linie dreapta-
de 39,5 cm. din care manunchiul.ocupa 12 cm. Arma este deci mai mult un cu$it
lung. de observat marimea manerului propriu zis, care nu e mai mare de 8 cm
E
Marea indoitura are 42,5 cm. La$imea maxima 3 cm., grosimea maxima 4 mm. Ea
a fost lucrata din o^el si cu multa ingrijire dupa chenarul ce are pe partea convexa.
«0 alta arma de aceasta natura, mai mica putin, o am In colectiune, cu indicatiu-
nea numai ca a fost gasita in judetul Mehedinti. Faptura exterioara e la fel, dar
pare a fimai pujin ingrijita. Manerul e tot de 12 cm., cu doua plasele laterale.
fost
Lungimea numai de 32 cm. si de 35 cm. pe curbura mare. Latimea maxima
totala e
tot 3 cm., grosimea maxima 3 mm. Are acelas chenar, dar mai pu^in bine lucrat.
«Aceste doua. arme dacice sunt singurele ce cunosc, pana acum la noi.
oMuzeul national are o lance indoita si cred ca este copia unei lanci romane, a-
daptata obiceiului dac de a se servi de arme indoite.
«Iata descrierea ce mi-a procurat d-1 Teodorescu, asistentul Muzeului:...«este un fel
de suli^a lunga, incovoiata usor la varf, cu doua taisuri. Este prevazuta cu un maner
conic si scobit pentru ca sa imbuce lemnul ce servia de suport armei si care era
fixat printr'un cuiu se pastreaza inoa gaura lui la marginea inferioara a manerului.
:
LXXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

itiiiliil

w-- :

'.'": ':.... '


.
.
...

msmrnmm
:-....: ..
;

Fig. 16. — Cibela cu. Attis, gasita la Naeni, Jud. Buzau.


J

4-7 r.
> » -3

fee
CD
—o *Z ^.
_g C3 A d
xn
3 >ra

CO
o )B


o
n Kf A
fcn t-
P
U< 0}
o IE.

p| n A
n a
-1 0)

NIC. DENSUglANU
LXXXII MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

Dar ceeace mai mult, nu numai cultul primelor laze, la


arata,
noi, ale acestor credinte devenite mitologice mai in urma, dar
pana, la un punct dovedeste, cred, chiar geneza sa la noi, e ca
in aceeas colectiune si tot din Romula, avem inca o nepretuita
statueta, care reprezinta pe Mater Giiea, sau sotia lui Uranus,
primul mare fondator al vastului imperiu pelasgic, cunoscuta si
pana astazi, in legendele noasti*e na-
mmmmmm SSKSSJKpJKpl
tionsle, sub numele de Baba Caia.
Nu avem decat a observa aceasta
statueta, pentru a ne da seama ca ea
reprezinta Geneza, nasterea omenirii.
Se vede usor cum, din organul se-
xual al Zeitei, iese copilul, ceeace re-
prezinta geneza neamului omenesc.
Alaturata fotografie a acestei sta-
tuete, mai lamurit ca orice alta des-
criere, da seama cum ea este lucrata
(Fig. 19).
Statueta e facuta din calcar (1) si
are o inaltime de 9y 2 cm ^ a pare a
-

fi fost vopsita, prin imersiune (?) in


substantia, verzuie.
Dar nu numai in acest chip pare a
fi fost reprezentata, Gaea caci tot in
colectiunea citata mai sus se mai afla
si alaturata statueta, facuta in tora-
cota, si care reprezinta de sigur tot pe
Mater Gaea, ceeace reiese, atat din di-
mensiunile speciale ale abdomenului,
Fig. 19. — Mater Gaea, gasitu indicand starea de graviditate, si asu-
la Romula
pra caruia ca indicatiune specials se

«Demensiunile armei sunt:


«Lungimea lamei 0,49 m. :

» mineral 0,135 m.
«Latimea lamei la baza: 0.048 m. Ea merge tngustandu-se catre varf, care este ro-
avand
tunjit, la^ime de 0,010—0,012 m.
«Diametrul manerului la baza: 0,038 m.
i » la impreunarea cu lama: 0,022.
«Arma este de fier si se conserva foarte bine. Ea nu seamana, cu sabiile dace depe
columna lui Traian, oi mai de graba cu arma barbarului de pe Metopa No. 20 a Mo-
numentului dela Adamclissi, (publicata in «Monumentul dela Adamclissi» de Tocile-
scu, la pag. 73) si ca atare foarte interesanta. Din nefericire, nu stim nimica asupra
provenien{ei ei«.

(1) Purina substanfca din ea, calcinata pe o lama de platin, ne da o cenuse foarte
alcalina. Parole superioare se innegresc mai intaiu, dovadii ca ele con^in pu^inasub-
stanta organ ica.
:

NIC. DENSU^IANU, VIEAJA ?I OPERA SA LXXXIII

afla pusa mana stanga, cat §i din faptul ca corpul ei este gol,
purtand o uraperie numai pe picioare (Fig. 20). (1.)

(1) Dau aici, in privin^a ornamontului dela noi, mai multc date cc am putut sii-mi
procur
Gra^ie acestora, se poate foarte bine vedea, in ce consists acest ornament care
acum e pe cale de a disparea (Fig. 21, 22 si 23).
9i daca se pastreaza inca, cam identic
din punctul de vedere al aspectului ex-
terior, cum se poate observa in alatura-
tele doua fotografii. el ins-a este scliimbat
ou totul, caci femeile poarta acum sub
maramS. un fes rosu, de o forma ceva.
particular^.
Inainte se purta un conciu facut ca
Cdrpa, de care vom vorbi mai in urma
si prin urmare originea si tradi^ia erau
aceleasi si iata ce am aflat, dela d-1 Ma-
rin Lfipadat, primarul comunei Osica de
sus din Romanati, in ce priveste portul
fesului (Fig. 24 si 25).
•Am intrebat, ne spune d-sa, in pri-
vin{a portului fesului de unde se trage,
pe locuitorul llin Mustafa, din Osica de
Sus, Romanati, in etate de 98 de am,
care mi- a spus ca: pe cdnd era copil cu
oile, se purta in locul fesului de aslSzi
un conciu f&cut din o nuia subfire si
tnoale, astfel ca sa se poatfi, face cere,
mdsurat pe caput femeii care il purta.
Pe aceastd nuia o infasoard cu cdrpd
cum sunt oblamnicele cari le poartd, co-
vrigariiin cap peste cari punetava. Dupa
aceasta un Grec, anume Tanasache, a
adus din Turcia un fes pe care l-a dat
la o femeie din Cioroiu, in altS, parte nil
se pomenid asemenea fesuri. Dela Cio-
roiu s'a imprumutat portul si in comu-
nele vecine la noi. In Osica prima care
a pus acest fes a fast llinca Nicolae Mus- Fig. 20. —Mater Giiea, provenientu nc-
taf&, cumnata mai mare a eelui de sus cunoscuta, gasita insa in Oltenia.
llin Mustafa*.
lata cum obiceiurile noastre cele mai bune sunt zadarnicite si inlocuite prin altele
cari n'au nici un infeles.
Cercul vechiu, facut din o nuia sau, ca in parole de nord, din o bucatica de lemn
sub|ire, intoarsa circular, reprezenta notJunea coroanei, pe cara .au purtat-o
impara-
tesele zeificate, acelea tocmai cari erau zeificate ca nascatoare ale omenirii. De
aceea
ornamentul se pune pe cap numai a doua zi de cununie (Fig. 26).
Acest ornament de lemn, prin faptul ca este invelit prin o earpa colorata sau nu,
ornamentata adesea in diferite. moduri, poarta chiar numele de carpd. Am fost sur-
prins a gasi acest ornament, imbracat cu rosu, cum cred ca au fost la inceput la ai
nostri, la Rutenii din nordul Basarabiei, de langa Hotin; dupa cum se poate vedea
din un esantilion. pe care mi l'am procurat acolo, si pe care ei il numesc Kerpa,
Aceasta donumirearata lamurit ca Rutenii au imprumutat obiceiul delaRomani.
LXXXTV Mf. N'UM FN TE I. E TRETSTORICE ALE DACIEi

ft * "tfe *i * I

dm
jy§,
IHhx
!

wST:^'
JP^i^i^.--
* EwS^* -.'"''

W.
Wt^'nt'"''

Ffe 23.

ns $

Fig. 21, 22 si 23, reprezinta, dupa un lablon al lui Grigoreseu, trei admirabile tipuri de safcence,
cu «carpai> din RomanaU datorite marelui nostril Grigoreseu, facute dupa 3870, in Romanati.

Fig. 25 iff. 26.


Fig. 24.

Fig. 24 si 25 reprezinta acelas ornament al capului, formal, din Fig. 26. — Oarpa, fara fes, cum sc

uv. fes in loo dfe ciirp5.--!ot din iudetul R.omanaii. poarta incii in Romanati,
NIC. DENSU^IANU, VIEAfA ?I OPERA SA LXXX V

Dar Dochiana, Deciana Cybele, avea pe — Attis, pe care-1 iden-


tifica cu Caloian din legendele noastre.

Si la noi in (ara, acest obiceiu se afla foarte raspandit, dupa. cum 11 reprezinta
alaturata fotografie din corauna Buda, jude^ul Ramnicul-Sarat (Fig. 27).
In partea sudica a
jud. Vlasca, dar nu in
mod general, se poarta
pana in prezent oroata,
de sau lemn, inve-
fier
nts,cu o carpa. Numi-
rea looala este Cheme-
let, dupa cum am a-
flat'o dela d-1 Remus
N. Begnescu, inv&^ator
din comuna Pietrele.

Acest ornament ce-1


«

poarta femeile pe cap—


imi scrie D-sa este —
facut dintr'un cere de
fier sau de lemn inva-
luit cu carpe, ce-1 poarta
numai femeile mari-
tate— fetele nu— in co-
munele Tarnava de sus,
Tarnava de jos, catu-
nul Comoara, comuna
Rasuceni, etc., dinju-
de^ul-Vlasca».
Ornamentul acesta
se poarta si In Mol-
dova, unde a trecut si

la 'Tigani, ch ar la o
?'
:

buna parte din popu-


lapunea ungara.
Nicaeri insi nu s'a

pastrat mai bine ca


in acea frumoasa. si
scumpa regiune nurnita
Bucovina.
Popula^iunea de a-
colo, mai aproape de Fig. 27.
obarsia vechilor capitale ale Moldovei si a monumeutelor scumpe,
prin trecutul lor
si prin ramasi^ele sflnte neamului, ce pastreaza, in ele, a man|inut mai bine obiceiu-
rile cele mai vechi, le-a pastrat cu sentimentul artistic ce o caracteriza, si cu Iniilti-

mea sufleteasca, prin care se impun atat de mult aten^iunii noastre.


Cum am aflat despre cele ce se petrec acolo, m'am adresat alesului si simpaticu-
lui meu coleg de Academie, parintelui Dan de Straja, care mi-a dat cele mai bune
lamuriri pe cari t;in a le transcrie in Intregul lor, mul$umindu-i cu aceasta ocaziune,
atat pentru aceste date cat si pentru mostrele trimise.

aLa Romanii din Bucovina, dara. si din alte $eri zice d-sa exists, obiceiul ca mi- —
reasa a doua zi dupa cununie se imbrobode cu stergar sau si cu o basma de ma-
tasa. Luni adeca, se aduna nuntasii la casa celor insura|i si nuna cea mare desple-
teste pe fina ei si ii pune sau ii face «carpa», dupa obiceiul locului,
LXXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Dar de unde acest nume? Donsusianu arata ca Atlis e i'iul lui

«!n cele inai ronlte comune din distrietui Blidautuluii carpa consta din o bucala

Fig. 28.
Fig. 28 ?i 29. — oCarpele* lucrate cu lana vapsita, pe panza., puse po un cere de
lemn, purtate la Straja in Bucovina.

tug. W. Fig. 3U.


de panza. albfi, care se intinde astfel pe un cercurel de lemn, ca ea dimpreuna cu
NIC. DZNSUflANU, VIEAJA ?I OPERA SA LXXXVII

Colaus, si ca chiar Cybela ne apare in inscripfiuni grecesti cu


numele de Kov),ai]y adeca Oaloiana.

cercul formeaza un de scufie,


in forma unui cerevis de al studerHilor bursicosi
fel

din Austria si Germania.


Margina acestei carpe este frumos eusuta cu rosu si ne-
gru, de care sunt atarnate doua a^e lungi, cari se impletesc in cozile parului tinerei
ncveste, cari atarna in doua sao in una po spate a\dc astfel impletite tin carpa pe
:

l«'ig. 31. Fig. 32.


Fig. 31 si 32. — Sus in dreapta, femeie din Straja Bucovina, cu carpa pe cap.

crestetul capului nevestei, ca s3 nu cadii jos. Innegrindu-se, carpa se desprinde de


pe cero, si se inlocuesle imediat cu alta curata, iar prima se spala. Fiecare femeie
isiface mai multe carpe pentru a le putea schimba cat de des. (Fig. 28 si 29).
«Femeia maritatS, umblS, in casa si pe langa easS, in carpa, peste drum iese c'o
basma pe deasupra ci, iara in sat numai o'un §tergar alb ca oraatul, cu care se iin-
brobodc pe deasudra carpei. (Fig. 30, 31 si 32).
«In purple Strajinetului, Sucevei, Siretului, ba si ale Campulungului, tanara neva-
sla isi implete^tc pa.rul capului ca face din el o cununa, deasupra cre?tetului,
ei a<5a,

iara deasupra poata, in casa pe langS, casa, un fes rom ins& f&ra de canaf. Ie-
si

sind ca peste drum la o vecina, iea deasupra fesului o basma de lana. sau si de a^a,
iara cand iese in sat, se imbrobode peste fes cu stergarul».
Trebuo sa adaog ca fesul, chiar rosu, fara, canaf, se purta, dupa anumiti cerceta-
tori, in aceste parti ale Europei, cu mult inainte desosirea Turcilor.D-1 Dan continua:

«Murind barbatul unci femei maritate, ea depune pe loc carpa, fie ea scufie sau din
par, isi despletesfce parul capului lasandu-lsa cadii desplotit pe spate si se imbrobode
cu stergariul. Ea cu capul gol nu umbla. nici cand.
«Dupa ce au trecut sase saptamani de doliu, vaduva iaras isi pune sau face carpa,
care apoi o poarta pana la moarte (1).

(1) In o epistola ulterioara. eolegul par. Dan iini mai scrie :

alaturare 2 fotografii pe cari se vede, pe una c&rpa purtata pe crestetul ca-


...«in
pului si pe alta carpa acoperita cu stergarul. Femeia fotografiata este o vaduva ta-
nara. din Straja si este imbracata in portul local care masurat cu starea ei de vaduvS
este cam saracuf. De altfel femeile poarti eamasi cu manecile cusuto cu negru, tot
asa si gulerul sau cum ii zic pe aici Ciupayul (Fig. 31 si 32).
«Partea de jos a corpului este invelita. cu catrinta, care numai ea se poarta prin
Straja, iar picioarele sunt incalfate cu opinci. Femeile mai avute poarta papuci de
Rtium.it sau si ciubote destul de elegante. Mijlocul este legat cu franghie-cingatoare
insula din lana, in felurite colori si desernne. Pieptul se investeaza cu un pieptftras,
deasupra se poarta un pieptar mai lung si deasupra lui un suman negru ».
LXXXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Dar in urraa, ceeace-i mai surprinzafcor, dovedeste ca aceasta


Sibylla Erythrea sau Dacica este nascuta in munlii nostri, si

indica, precis si localitatea :

«Originea geografica. a Sibylloi Erythree este astfel pedeplin stability,.


«Pe baza acestor date geografice si getiealogice, cum si pe baza marei

•Carpa este uzitata si la nevestele rutene (ruste) din Bucovina, insa ea se face in
totdeauna din parul nevestei adaos cu buciu, daca-1 are, iar daca nu, apoi din niste
petece de panza sa\i cu buciu implotite cu cat par are $i deasupra se aseaza o basma
colorata sau fesul eel rosu, care il poarta numai in sau langa casa; iesind insa in
sat, atunci se imbrobodesc peste carpa si fes cu stergarul, ca si Romancele, sau cu

un tulpan roarisor, de regula in colori intensive rosu si galben. Stcrgare poarta ele
in par|ile Catmanului si pe sesul Cerencusului/mra in part/ileNistrului tulpane colorate
«Hu^ancele de prin munlii Bucovinei isi invalesc capul acasa cu cate o basma, ie-
sind ele in sau plecand spre oras, atunci se imbrobodesc c'o multjme do tulpanc,asa
insa ca parul capului de deasupra frun{ii, format in zulufi, cat si urechilo trebuo sa
fie vazute. Capul astfel irnbrobotat al unei Hu^ance are dimensiuni foarte roari, cari

iicam diforma, fat,a altfel dcstul de frumoasa. Se intolege ca, toate tulpanele Hutan-
celor excoleaza prin colori intensive, mai ales insa rosii si cu flori. Tulpanul de dea-
supra se aseaza asa pe cap, ca capetele lui atarna, fara sa fie legate, pe spate dea-
supra pieptarulului sau scurtului sumacs.
Hutani, TJU, Hujuli, sunt mai multe sate Romano-slave ca lirnba. Au cai mici.

Sunt la munte.
Zic : quarl$=va.s de tinichea '/* oca .
Lmgura in loo de Lo$ca. Topor in loc de So-
chera, mai zic: Am venit pedestrn.
Poarta Kerpa. Au liaine rosii. Nu se ocupa decat cu cresterea vitelor si facerca
vaselor de lemn, ca mo^ii. (Dupa. o comunicare a d-lui V. Mironoscu, originar din

Bucovina).
Dar se continuam cu citatul din epistola par. Dan:
• Lipovencelc din Bucovina poarta si ele subt basmaua de lana sau malase colo-
rata, un fel de carpa, care o formeaza ele din par si petcco
de panza, si care carpa,
se numeste oGpymn-b (obrucinic)=ccrc sau kurka (chiclca)=ridicatura.
:

afigancile din Bucovina se acomodcaza in acopcramantul capului datinei locului


in care se afla».
Dar chiar in Bucovina, carpa nu se poarta la fel, de altminlrelea ca si in cuprin-

sul tarii noastre.


lata datele ce-mi mai da d-1 V. Mironeseu, bun cunoscator al imprejurarilor popo-
rului roman:
«In alte par^i ale Bucovinei, carpa e cu mult mai inalta, si se apropio de forma
exterioara a coperisurilor capului din Romanati, zugravite de Grigorescu si ropre-
zentate prin statueta dela Pergam.
«Kerpa (asa numita de locuitorii de peste Prut) este o ancxa la coafura femeilor
din satele: Revna, Mamaesti, Lujani, Stanceni, Berhometele, Sipeniful si a. Forma
cdrpei este cea urmatoare :

\
In fa^a
in prolil

facuta din cal^i sau buci, cum ti zic Bucovinenii, si acoperita deasupra cu panza do
canepa, cusutS.
aAceasta carpa femeile o aseaza drept deasupra crestetului, o fixeaza de p&r si o
NIC. DENSU^IANU, VIEAJA ? I OPERA SA LXXXIX

mifjcari etnice §i religioase pornite dela nord spre sud in accste timpuri
pelasge, noi putem constata aici, ca un adevar absolut istoric, ca Sibylla
Erythrea, cea mai glorioasa din cate au purtat numele de Sibylla, a fost
originara din comuna Eosia, a petrecut mai mult timp in satul Mdrme-
sli, de langa muntele Mama sau Moma, si prin catunele de pe valca
Iadului, locality situate in comitatele Zarand-Bihor Ea a . fost fiica u-

nui cultivator de pamant, iar mama sa era de origine Hodisiana.

imbraca pe deasupra cu stergarul sau broboada, care se prezinla ca in figura ala-


turatao (Fig. 33).
Ceeace este curios, ca in anumite parti alo Bucovinei carpa este purlala si de
e
fete. lata datele ce procura tot d-1 W. Mironcscu
irui :

«Cdrpa de toate zilele, purtata de femeile din Bucovina, prin excep^ie numai do
cele maritate, se transforms, cu totul la fete. Pe cand femeile maritate, poarta «carpa»
acoperita cu un stergar, fetele o poarta in forma de coroana asezala numai pe cap,
cu parul despletit si impodo'bitit cu pene de paun, panglici colorate, monete, etc., pe
cand la gal poarta ele un gherdan bogat impletit cu rnargele mici si mullicolorc» (1)
(Fig. 34).

Fig. 34. — Carpa,


fete in Bucovina.

Fig. 33.— Carpa nalta din Bucovina.

Inainte de a termina aceasta notifa, tin sa mai adaog ca daca Comanacul, pana la
Mitra Papala, sau acea a Patriarhului Constantinopolului, este ultima faza a coroa-
nei imparatilor, cari erau si capii religiosi ai statelor lor, micul comanac al maice-
lor noastre, asa de aproape de carpa mirencelor, si care se pastreaza numai Ja mai-
cele bisericii ortodoxe rasaritene, este ultima reminisce.nta, a coroanei sigatelii Gcieiei
?i Kheei, marile imparatese zeificate de omenire, la inceputul civilizatiunii si a ser-
vitoarelor primelor altare pagane.
«Din toate acestea se vede lamurit cata dreptate a avut Densusianu in cele ce
sus^ine si ce bine s'au pastrat la noi cultul acesta din un trecut de cate-va mii de ani».

(1) O camasa de in cu r&uri si o fota lila sau verzuie, cu dungi rosii sau altele,
desavdrsesc acest costum foarte pitoresc. Ghetele sunt si ele cu totul deosebite de
cele de toate zilele si sunt de coloare sau galbena («ocre cromet) sau rosie si de
forma urmatoare : (Fig. 35).
: :

xc MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Acestea reies cu deosebire din un fragment grecesc din imnul


Sibyllei.
Atata erudif,iune, atatea date, atata discernamant uimeste po
eel ce studiaza serios lucrarea lui Densusianu.
Descrie to urma altarele cyclopice de pe, mantele Caraiman,
legand fiinta Vtivfalai Dorului de Cullores Doripalis.

Fig. 35. — Inoaltainintea de sarbatoare a femeilor din Bucovina.

Dovedeste ca in adevar poporul care a lasat astfel de monu-


inonte giganlice, putea ii definit in Martial, timpul lui Domi-
in

tian,,,Giganleus TriumpJms" caci , el ridicase acest tempi u, des-


pro care traditia noastra spune ca
.... Sus la muniji la cer gurea (urea),
La mijloc do fagi sedea,
La masa mare de pialrd
Bean, Xovacii, mi se'nbata* ....
sau Cohimiia Ccrulni, nu este alta, dupa cum o dovedeste el,
decafc Vdrfal Omalai.
Ne arata in urma ca Atlas =Al at us Olt.u\, a-dlci*. muntii Gi- =
talin', caci

«Ne aflam cu legendele lui Atlas in periodul al doiloa al prcistoriei,


cand vcchile tradi^iuni despre Iocurile cele sfintc din nordul Istrului so
pierduse m
$inuUirile meridionale, cand simulacrul eel miraculos al lui
Saturn, ca Zsu; eupijo/ia, xl-fioy^, de po muntii Oltului, a Cost considorat
ca figura cea iinpietrita a titanului Atlas. Este acolas monument al tim-
purilor anto-homorice, insa cu nume si cu legendc diferite».

Deoarece :

«Ineii in secohil al doilea inainte de era crestina, grainaticul Apolodor


din Atena stabilise pe baza unor texte mai vechi, ciS. maiestnsul munte
Atlas, care susfinea polul nordic al cerului, se afla nu in Libya sau in

Africa de nord-vest, ci in |ara llyperboreilor, opopulafiuneintinsa pehisga


din nordul Traciei sun a Istrului do jos».
-

NIC. DENSUSIANU, V I E A J A $1 OPERA SA XCI

Prometheu, geniul eel mai superior


Si e natural ca ajunge la
al lumii pelasge si care a fost pus in lanturi legat de Columna
Cerului, de pe Bucegi, lanturi cari s'au pastrat, cred, pana, la noi
in braul special al bisericilor noastre.
Arata ca
in sculptura megalitica, ce se afla acolo se repre-
zenta foarte exact vulturul lui Prometheu, care ar fi opera lui
Vulcan. Ca unii numesc Caucas acest munte, el dovedeste pe
larg dupa, o inscriptie dela Colonia, din timpul lui Traian chiar
«...acl alutum flwmen secus montem Caucash si bine inteles a-
ceasta intre multe allele mai vechi.
Te minunezi de cate date invoaca pana, la Nestor din 1056 dupa
Hr., care in cronica sa ruseasca numeste Carpatii tot Caucas. Asl-
fel ca poate conchide :

«Caucasul Prometheu, sau Caucasul eel legendaral Scytiei,este ast-


lui

fel, din punct de vedere al geografiei preistorice, unul si acelas cu Ca-


tena meridionala a Carpatilor numita la Apollodor, Atlas din fcira Hyper-
boreilor, iar in inscriptiunea dela Koln, Caucasus ad Alutum flumcn».

S'a vorbifc asa de multo ori ca civilizatiunea proto-greaca, din


Mycena are un caracter cu totul strain. Multi au aratat ca, mo-
dul de zidire de acolo e special. Densusianu dovedeste ca pri-
mele stabilimente ale Pelasgilor din Micena sunt din epooa neo-
litica, sunt cu totul identice celor ciclopice. Tot astfel s'a dove-
dit in urma, cu Densusianu in frunte, legatura ce exista, intre cera-
mica din acele timpuri si cea din Dacia, care ajunsese asa de
infloritoare pana, la un moment dat. Singura deosebire e, ca din
punctul de vedere tehnic vasele de lut, din Mycena $i Tyrint, sunt
inferioare celor din Dacia.
Descoperirile facute la Mycena au dat loc la o ciuilisafie itiif-
cemed pe care Densusianu o dovedeste pelasgo-dacica. Perrot
spune:
«Aceste descoperiri ne-an of'erit mijloaccle spre a putca dciini aceasla,
civiliza^iune, spre a o didincje de civilizatiunea Egipetului si a Asiei
din care un deriva si de civilizatiunea propriu sisd greceasca, penlru
careformcaza numai o prefafd Fara sa, uitam rczervele de cari tre-
bne sa ne inconjuram, noi ne vom considera fericifi daccl vom pulea de-
termine* cu mai multd preciziune, de cum x'a fdcul pana cisklzi, carac-
ierele principale ale acestei atari de culhird, pe care noi conlinudm sa

o numim «civilizatiune mj cenica».


r

Se mai ocupa pe larg cu constructiunile pelasgice, in raport


cu cele dela Mycena si alte parti.
«Originea construc^iunilor de aparare, pe cari autorii grccesti le numesc
ci/clopice, a acelor fortifica|;iuni murale, ce incoronau coastele stancoase
ale dealnrilor si munfilov, se reduce atat dupa mime, dupa principiile de
XC1I MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

aparare, cumdupa sistemul de construc^iune la yaioc KoxXamwv, sau la


?i

regiunea pastorilor pelasgi din nordul Istrului de jos» si ne spune ca


«Cyolopii au fost dupa poetul ionic un popor prin exelen^a pastoral.
Ei loouiau pe mun^ii cei maltf din nordul Thraciei, se distingeau prin sta-
tura lor cea inalta, gigantiea, aveau turme numeroase de oi si de capre;
Jara lor era extraordinar de fertila intru toate, |i ei nu faceau nici o
intrebuimjare de agricultura, nici de naviga$iune».

Acesti cyclopi ai Daciei au fost primii ce au ridicat ziduri, ia-


cand aceasta in mod colosal de impunator din punctul de vedere
almaterialului intrebuintat.
Adaug ca sunt convins ca zidul gasit la Iasi de curand, in
Valea-Bahluiului si despre care s'a si scris o brosura^ nu este ro-
man, dar cu mult mai vechiu. Din descrierea ce i s'a dat roiese
ca are elemente la cu eel din Mycena. (1)
fel

Densusianuarata ca chiar emblema Mycenei reprezenla Columtia


cerulm din Bucegi si incheie zicand :

Aceasta columna figurata de pe varful Omului a fost asja dar foarto


«

bine cunoscuta arti^tilor din antichitatea greco-romana. Ea era conside-


rate ca eel mai sacru monument al lumii vechi, simbol al tronului di-

vin, model traditional al picturii hieratice».

Dar ceeace ar parea extraordinar, desi legatura istorica e asa


de bin© stability e ca aceeas columna reprezenta simbolul trini-

tatii egiptene.
cu texte vechi si comentarii moderne, ca intro
El stabileste,
regii etiopieni poarta unii pana tarziu numele de Bamhds, Letem,
Bema, Armdh si ca unul din cei mai vechi Ammon sau Hammon,
nuroit si Atlaika, forma derivata dela Alutus, grec Axyac, adeca
originar dela Olt Oltean —, se —
mai numia Bemrem, adeca :

Bdmlean. Dar cate cuvinte gaseste el, In tehnologia veche a cul-


tului isiac ? Dar cate texte vechi si moderne nu citeaza, ca sa
dovedeasca ca «Pelasgii au fost creatorii si organizatorii celor
:

dintai mistere, cunoscute in antichitate».


Se ne mai miram dar ca Doina noastra se canta la fel, de autoch-
tonii de pe malurile Nilului !

Gaseste, de asemenea, Columna cerului dela noi ca simbol re-


ligios pe cutiile mumiilor si termina acest exceptional de impor-
tant capitol, plangandu-se ca monumentul de pe Bucegi este lasat
a fi distrus, cum a facut-o in parte Societatea Carpatina din Bra-
sov, care 1-a stricat, intru catva, pentru a-si face un adapost si
incheie cu cugelarea asa de justa:

(1) lezatura Ia?ului Roman— Aquarium -de pe Bahlui. Ia$ul Cetate romana-Cas-
trumlasi. Origina ?i semnificatia numelui la?i.Studiu original de V. Qocus. 44 pa-
gini, Ia?i. 1911.
,

NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XCUl

«Pare ca exista un spirit rau, care persectila toale monumentele mari


istorice ale omenirei».

Dar aceasta, columna, a cerului care constituia in vechime ceva


identic cu Ierusalimul pentru crestini, in ce priveste religiunea
Pelasgilor, s'a raspandit si in alta directie. Donsusianu dovedesto
ca tot ea a fost simbolul eterne in religiunea etrusca, pre-
vietii
cum si la Pelasgii din Sicilia, gasind-o si pe monumentele fune-
rare ale Cartagenei iar pe titanul Atlas il afla ca stramos al
;

Jdisonilor.
Densusianu il indica primul pe mormintele dela Ar/'a, (astazi :

Castel d'Asso) in vechea Etrurie si ne spune :

«Acest seran inistic, pe care arheologia preistorica pana astazi mi I -a


putut explica, reprezenta in partea sa inferioara columna cerului in forma
unei piramide trunchiate (trapez), iar deasupra acestei columne se afla
figuratCerul inaceeasforma ca pe monumentele hieroglifice ale Egipetului
si
/"" "~\ ».
prin o linie orizontala cu dona toarte la margini in forma

Iar in ce priveste stela funerara din Carthagena, reprezen-


tand columna cerului, el ne arata ca:

«Popula|iunea cea intinsa a Lybiei o formau dintr'o vechime foarte de-


intre Maure-
partata Getulii, ale caror locuinfe dupa vechii geografi erau
tania,Numidia, Cyrenaica si intre marginile de nord ale desertului celui
mare. Ei erau imigrati acolo din \inulurile Getilor. Asa spuneau des-
pre dansii tradifiunile».

Face loc, inca. pe larg, la variantele ce se mai afla in popo-


rul nostra relaliv la Prometeu, intre altele bunaoara:
.... Vulturii ce sboan\'n vant,
Cu penele zugravite,
Cu boturi de pietre scumpe,
Cu picioare g&lbioare ....
Ei pe mine s'or lasa,

Cu carnea-rni s'or satura


Cu sange s'or adapa ....
si zice cu drept cuvant:
«Doua columne grandioase marcheaza originile poporului roman. Una
este columna cerului de pe arcul sud-estic al Carpa^ilor, si alta columna
din forul lui Traian. Din aceste doua monumcnte cclebre ale vechimii,
cea mai glorioasa este fara indoeala columna ce domineaza si astazi pe
Carpati, simbol maiestos al unita^ii na^ionale si religioase a tuturor Pe-
lasgilor)).

Dar dela Prometheu ajunge la Mithras genitor Iwninis, sati

Beits Arimanius si constatand ca:


XCIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Originea si istoria cultului lui Mithra in partile acestea a rama? insa


o enigma pana in zilele noastre»,

arata ca Prometheu=Mithra ?i dupa, o adancire speciala a su-


biectului, ne spune:
«Istoria cultulni lui Mithra apar(,ine dela originea sa rassei si tori tori u-

lui pelasg de langa, Istru. Aici mai rasuna si astazi cantecele tradi^ionale
desprc suferin^ele lui Prornetheu ca erou, sj imnele religioase ale lui Mithra
ca zeu».

Acum intelegem de ce resturile cultului lui Mithra sunt asa


de numeroase la noi.
Fineste acest admirabil capitol in modul urmator :

„Dupd tradit,iunile anUchildiii, Prornetheu este represenlantul intregei


start de culturd din epoca de piatra si dela incepuhd epocei melalelor.
„El este omul de cea mai addncd gdndire si fericita combinaliune.
„Prometheu invata pe oameni sd construeascd locuin\e la lumina soa-
relui. El pune for\a anhnalelor in serviciul omului. El face din elemen-
ltd divin al focului agenlul eel mai pidemic al civiliza^iunii omenesti.
El afld modul de a putea invinge obslacolele apelor, ddnd curs cordbii-
lor cu pdnsd pe suprafala cea inlinsd a mdrilor. El introduce cunos-
tin\a si uzul metalelor. EL pune mdna pe o muttime de secrete ale na-
El afld pulerile octdte ale planlelor spre a combate relele ce atacd
turii.

organismid omului. El a cercat prin aria divinitdfii sd poatd cunoasfe


fainele viitorului si hotdririle deslinului.
«Aici la Carpafi si la Dunarea de jos, ne apare patria acestui geniu tita-

nic martir tot odata al stiin^ei si al cugetarilor sale adanci. Aici dupa
toate fragmentele, cc au mai ramas pana astazi, din Biblia cea mare a
pdgdnuldtii anle-islorice, ni se prezenld leagdnul strdvechiu al civiliza-
liunii omenesti, inainte de timpurile asiriene si egiptenen.

Un important e acel relativ la columnele lui Her-


alt capitol
cule.' Aduna. un pretios material spre a dovedi ca ele erau langa
insula Rusava=Orsova, numita Erythia. Arata cum Grccii au
denaturat totul, mai ales in ce priveste istoria rapirii girezilor
lui Geryon de catre Hercule.

«A9tfel din o frumoasa, poema. eroica a timpurilor pelasge, dansii au


creat numai o confuziune din cele mai bizare imagina^iuni, dupa cum tot

in mod nenatural ei au reprezentat pe Gigan^i, pe Cyclopi, pe Centimani,


pe Typhon si pe alfi eroi nordici».

=
Dovedeste ca: Cerna, Cerne Kipv7} din vechime, sau Tierna
din epoca romana.
Numiri vechi, ca insula Gadira, o identifies, cu actualul Grad,
si le deriva dela Gradus, cuvant arhaic latin, cu inteles de po-
zitiune tare. A doua columns, a lui Hercule (Abyla) o gaseste in
Piatra lui Ionjovan, pe drumul ce duce la Tismana,
NIC. HENSUSIANU, V I E A J A SI OPERA SA XCV

Hercule=Iorgovan e descris minunafc in:

.... Iovan lorgovan (clela Herculi Iovio),


.... Bra^; de Buzdugan
Si so preumbla
Si se prepurta
La vadul Dunarei,
La podid Rusdvei ....
Arata ca traditiile romane spun ca in Cerna se afla. un chip
colosal al lui Hercule si adaoge ca:
«Despre ultimele evenimente din vieafa lui Hercule, nici Homer, nici
Hesiod mi amintesc nimic. Insa dupa naratiunilo post-homerice culese do
Apollodor, adevarata cauza a mor^ii lui Hercule a fost trecerea peste un
rau periculos de munte. In fond este aceeas tradifiune, pe care no-o in-
fa$i$eaza §i legendele rom;\ne»

si fineste spunand:
ccExaminaud fondul acestor narafiuni cu privire la ultimele momento
romana ne apare ca fantana originala a mitulwi
ale eroului, tradi^iunea
grecesc annme ca raul Cerna este acela care a cauzat moartea marelui
erou pe)asg».

Ocupandu-se de columnele lui Hercule, si in urma calaloriei


ce facii in Oltenia, autorul descrie obeliscul dela Polovraci. Des-
pite acesta ne spune ca :

«Dupa, calitatea pietrei de unde este taiat, dupa arta cu care este lucrat
?i dupa pozitiunea maiestoasa pe care a fost asezat, acest obelise se vedc
ca a fost ridicat pe tumulul unui vechiu si avut domnitor din aceasta re-
giune, sau ca a fost destinat sa eternizeze memoria unui insemnat eve-
niment».

Arata legatura.ee existhmtvePharanxullniEsch.yl si Pardng-nl


nostru. Cauta a identified epoca ridicarii acestui obelise cu tim-
pul in care traiau renumitii Clialybi, lucratori ai fierului si ara-
mei in Scythia de sus, si in o nota gasim ca:
i(Carpa(ii Daciei formeaza o regiune arheologicd de o extremd inipor-
tailed pentru timpurile anle-istorice. Afara, de simulacrele si altarele pri-
mitive ale divinitatilor, sapate in standi,
afarii de columnele votivo si
comemorative de pe varfurilo piscurilor, mai exista in Carpa^i inca o
mutyime infinita de alte sculpluri megalitice, reprezentand unele «Scau-
nele» divim'ta^Ior, unele urmele unor eroi sau uriasi, altete figurisi urme
de animate cu deosebire chipul nCalnlui alb», consacrat Soarelui, ra-
magjte de sub imperial religiunii urano-saturnice. De asemenea regiunea
Carpatilor se mai caraclerizeaza prin o mutyime extraordma^ de pesteri
si caverne, ce ne prezenta in partea din afara m'ste admirabile portare
;

XCV1 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI


circulate ori colibaie, lucrale de nisina omului, resturi alo epocoi cand
aceste pestcri serviau de capele pentm ceremoniile lui, ori ca resedinf^e
ale oraculelor.»

Cu aceasta ajunge Densusianu la studiul originii metal urgiei. El


scormoneste, la randul sau, toate textele vechi in aceasta privinta,
legand studiul sau istoric de fapte precise, ca felul obiectelor de
metal gasite in Dacia, natura minelor de cari puteau dispune ei
si legondele locale, asa de inseminate prin trainioia si preciziu-
nea lor.
„Lacrarea minelor de aramd in terile Daciei se reduce la
timpuri preistorice foarte depdrtate. Aici s'au descoperit si so
gasesc in continuu adevarate tezaure, de obiecte, de arme si in-
slrumente economice, literate din aramd purd, mat mulle ca in
orice altd tard a Europei. Aici industria acestui metal era in-
digent. Arama era unul din metalele prin excel entd ale Da-
ciei. Aici a existat o epocd preistoricd, numita din punct de ve-
pere arheologic de aramd, pe care n'au avut-o nici terile me-
diterane, nici cele de iwrd, nici cele din apusul Europei".
Personal afirm acelas lucru, bazat pe numeroase obiecte ce
cunosc, facute in arama, gasite la noi sau in apropiere, in Serbia.
Arata legatura intre numele de CTialybi, dat de Greci fabri-
cantilor de fier din Scytia si vechiul cuvant pelasg Coliba, de
unde si termenul metalurgic Iiiitte ; de asemenea legatura intre
Telchini, lucratori de metale, si localitatea Telci de langa Rodna-
veche. Celebrele mine de argint Alybe ale lui Homer nu sunt de-
cat Albiile in Moldova, nu departe de localitatile Picioruh Paraul
si Piatra... argintariei (1).
Cand Odisea; Minerva spune catre Teiemach: «
in fost cu Am
corabia peste Marea Neagrd la Temesa dupd aramd,-') aceasta
era tara numita in urma Castrum Temes, unde so afla eel putin
Clialcis— Baia de arama a lui Stefan Bizantinul.
Arata cat aur era in Dacia, unde intre altele aflam in legende ca:

..... noua mori in raurel,


de macina aurel
noua. mori pe sub pamant,
da macina la argint ....
si merge pana la epoca lui Traian, care a dusdin Dacia la Roma

5.000.000 libre aur (peste 5 miliarde) si 10.000.000 libre argint


(900.000.000) lei, afara bine inteles de alte obiecte uzuale facuto
din metale pretioase.

(1) Aceasta chesthine insa urmeaza a fi studiata si elucidata. Dupa indica^iunele

ce acolo sunt mica-scMsluri, sclipitoare, care an putut da nastere la numiri ca


am
Piatra, p&r&ul... argint&riei, fara poate ca sa fi fost chiar acolo vre-o mina in care
sa se fi extras argintul.
NIC. DENSU?IANU, VIEAJA SI OPERA SA XCV1I

Arata comorile de juvaeruri gasite in Dacia si termina spunand:

«Civiliza{iunea metalurgica care deschide o noua era do prosperituto


in istoria omenirii, inccpe, dupa cum vedem, in nordul Dtinarei do jos
pe teiritor'ml Daciei.
«Aici se aflau in timpuritc preistorice centrele cele mari de produc^iuni
motalifere. Aici ne apare prima faza a fabrica^umii obiectelor de metal, a
armelor, instrumontelor si ornamentelor, o industrie care face din ce in
co progrese tot mai insemnate. De aiciaceste fabricate, cu deosebire cele

de arami, de bronz si de fier iau o extensiune prodigioasa. Transportate


cu migra^iunile preistorice, si raspandite prin comerciu in toate parfilo
Europei, in Asia si Africa de nord, ele ne prezenta prin formele, prin
semnole simbolice si uneori prin inscripfiunile lor, una si aceeas origine,
unul si acelas tip, caracteristic al industriei metalice dela Carpa$i».

Prin aceasta metalurgie prima in Dacia se explica si originea


Tablelor de aramd ale Ilyperboreilor, trimise ca dar templului
lui Apollo din Delos, precum si columna cea inaltd de aramd
din muntii Olbidui, de care vorbesc Dionysiu, Apollodor, Hero-
dot si altii, precum si crater vH de o capacitate, dupa Herodot,
de 16.000 lifcri, ce se afia pe columna cerului din Bucegi si des-
pre care se ocupa si lamureste chestiunea Densusianu.
Tot in aceasta ordine de idei, studiaza afacerea Columnei celei
mari de aur, inchinata lui Uran, Saturn si Joe.
Se ocupa cu aceasta ocaziune pe larg de Arpii lui Ptolomeu,
Arabia lui Ammian Marcelin, Kara-V7ac7t?*« lui Bersonov, Ara-
bia fericitd a lui Erhemer, cari toate due la Dacia Felix, si sta-
bileste tot ce poate sti despre insula PaucJiea din delta Dunarei,
unde era Scaunul lui Uran si mai in urma Olympul Triphttin.
Era stalpul de aur
....

Cu aria de argint,
Ca si care nu mai sunt....
Ajunge astl'el la faimoasele mere de aur ale Gael, cari erau
un dar nuptial al Gaei, nepofilor sai Joe si Junona, obiceiu care
se pasfcreaza si azi in popor ca a Mar de aur Junilor».:

.... Doua mere intr'aurele,

Ca sa te tot joci cu ele...

si ajunge aslfel la Lana de aur consacrata zoului Marto in regiu-


nea muntoasa numita Colchi (Colti), cu alte cuvinte se ocupa mai
intaiu cu legenda greaca, despre Phrixus si Hclle.
Suntem dar in urmarea Argonautilor.
Stabileste legatura ce exista intre Colti si satul Mafdrea din Plaiul

Buzaului si Colchi, Metereaque turba, a lui Ovidiu.


NIC. DENSUSIANU
VII
:

XCVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

....Colo 'n vale la Buzou


Este un mandru feredeu
Ri se scalda, Dumnezeu...

Dovedeste legatura intre Wjgioq (Buxios) si Ruzau precum si fap-


tul ca capitala Regelui Aiete, fatal Medusei, vestita I'crmocatoaro,
este Tirighina de ianga Galati, Terrigenae dupa Ovidiu, care dupa,
inscriptia monetara gasita de Saulescu dovedeste a fi metropola
Pontului Euxin, unde legenda spune ca se afla
.... Curfi de piatra. intarite
Cu podele poleite (aurite)...

Arata cum Iason rapeste lana de aur, cum iea pe Medea si


cum pleaca. pe coral)ia Argo spre Elada, apucand ipsa, in susui
Dunarei, pe unde credintete vechi le arata pe atunci drum des-
chis spre sud.

....Si te iau doamna sa-mi fii,

Doamna mie, cnrtilor,


Nor' buna, parintilor,
Stapana argaiilor....
... Sa fii doamna doamnelor..
Stapana Argafilor. ...

In literatura populara, se afla la noi o intreaga serie de le-

gendo relative la acesb epizod.

«Aceasta confuziune geografica despre cele doua brate ale Dunarei, unul
cu direcfiimea spre Adrian si altul spre pontul Euxin, s'a putut forma
numai pe baza unei vechi barte topografice a preo^ilor din Teba Egip-
tului, o harta, pe care Strciul sau Istrul eel mie din Ardeal era infat.isat

din eroare numai ca o simpla rami Headline a Istrului celui mare».

Regele Aiete ridica un numar mare de locuitori cari urmaresc


Argonautii cu inversunare pana, la Adriatica. Ei raman acolo, so
constitue un popor aparte, din care, multumita slavismului apa-
rat de guvernele monarhioi vecine, no mai rfunAn numai cateva
odrasle ale Istrienilor.

«Gintea Istrienilor », scrie Trog Pompeiu, isi trage originea sa dela Col-
chii pe cari-i trimisese regele Aiete, ca sa persecute pe Argonaup' si pe
rapitorii fiicoi sale. Acesti Colchii trecura din Pont in apele Istrului, apoi

luand urmele Argonauplor, ei inaintara pe albiarauluiSava, panaapi'oape


de izvoarele sale, iar din Sava isi transportara, corabiile lorpeste cuhnile
mun^ilor pana, la {armurile Marii Adriatice, afland ca tot astfelfacuse mai
inainte si Argonautii din cauza corabiei lor celei mari. Tnsa acesti Col-
chi, ne mai putand sa gaseasca pe Argonau|i, si fie ca le era frica de
mania regelui Aiete daca se vor intoarce inapoi fara reztdtat, fie ca li se
urise de o calatorie atat de lunga si dificila, ei se asezara langa Aquileia
NIC. DENSU^IANU, VIEAfA ? I OPERA SA XCrX

si au fost numi^i Istri, dupa, numele raului pe care navigase dela mare
incoace».

Descrie pe larg, cu documente, aceasta expeditie, si ajuns in


Istria se ocupa el, care i-a vizitat la fata locului, de trecutul, de
limba si de obiceiurile lor. Dar ce malerial adunat, ce eruditiuno
profunda,;, ce cunostinta de izvoare !

«In ce priveste nationalitatea sau filia{iunea etnica a acestor Istrieni do


la Adriatica, ei ne apar inca in timpul republicei romane ca un ram al fa-
miliei latine extra-italice».
«Din cele expuse pana, aici rezulta asa dar, ca vechea popula^iune a
Istriei era de origine extra-italica, ca, ea apar^inea la trnpina cea putemica
si cxtinsa, a Pelasgilor orientali, la nationalitatea Arimilor dela Istru in ; fine
ca Romanii asa numi^i Istrieni trebuesc considera^i din punct de vcdero
istoric numai ca descendenti din vechile triburi, ce in timpuri nidepar-
tate emigraso dela Carpa^i si cucerise Istria cu insulele vecine».

Studiaza, adancit vorbirea Istrienilor si pune Parabola failiii


pierdut dialectul vorbit la Bardo, Susnevita, Jeiani, fafa cu acel
in
al lui Coresi din 1560 —
61 si tormina, spunand :

«Limba romdneascd dela Istru si Carpaft a iesit de mult din periodul


sail de formaftune, Ea a ajuns la forme regulate, la un grad de consoli-
dare si stabilitate, cu mult mai inainte de limbile romanice apusene, cari
fata de limba romana sunt in adcvar limbi noua. probd in aceasta
privin\a ne este ca pe teritorid vechei Dade, incepdud dela sesuvile cele
mai deschise invaziunilor si panel in sdnurile cele mai nestrdbdtute ale
Carpatilor, noinu afldm romdneascd. Ednc
nici o variafiune de limba
pare uniformd in toale regiunile, dela Moldova si din pustele Ungariei
pana departs prin stepele meridionale ale Rusiei europene, insd cu un
dialect rotacizat al aceloras limbic

Din momentul cand Densusianu studiaza, chestiunea mefcalurgiei


dacice,si cele pefcrecute in preajma muntilor Coltii din Buzuu, nu

putea sa nu afcinga,, ba inoa foarte pe larg, chestiunea Tezaurului


dela Pietroasa, si lucrarea lui Vulcan si a tagmei salo in acoste
parti.
Si era natural sa faca astfel, caci :

«Reginnea dela Dunarea de jos a format in toate timpurile pdmdntul


eel elasic al proditctiunilor metalifere. Aici incepe melalurgia, aici aria
de a fabricd metalele. Aici mai mult intdmpldrile deedt cerceldrile ar-
au fdcut si fac a se descopcri ncnumdrale lezaure de obiecte de
heologice
aramd, de brons, aur si argint, cele mai midle de o lehnicd adniirabild-,
mdrhirii ale unei puternice civilizaliuni dispdrute, die unci arte care nu
era nici greceascd nici etruscd. De alta parte pdmdntul Eladei si al Asiei
mici a fost totdeauna sdrac de mine si sdracde fauri. Chalybii, Dactylii,
;

C MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Curetii si Telchinii, maiestri in topirea si in lucrarea metalelor, no apar


la dansii numai ca colonii sail migrafiuni scj'the, de multo ori ca un fel

de alchirnisti si vrajitori.
«Pe cand la noi avem intre altole :

. . . Cum s'a bucurat Troian inipiirat

De clopot varsat,
Drept dela Dumnezeu lasat....»

lata de ce studiul chimic al acestor obiecte ramase dela acelo


epoce e de o extrema, importanta. Am aratat mai inainte ceeace
urmarim lucrarea ce o face d-1 Dr. Niculescu-Otin.
si

Densusianutrateaza in maiestru si aceasta parte, arata insem-


natatea cuvantului Vulcan dela noi si ne spune ca :

«Un Vulcan era cunoscut in vechile tradifiuni grecesti sid>


fiu al lui

namele de Ardalos (Ardalus). Avem aici o numire otnica, care, dupa cum
vom vedea mai la vale, corespundc la eponimid de Ardclcan, sau din
Ardeal».

....§i se 'nvafa bun faur,


De mi-si lucra la d'aur....

Desorie pe lai"g $i amanuntit tezaurul dela Pietroasa, prccum


si acea admirabila Mama mare (Cibela) cu Caloian (Attis II ul lui
Calaus) ce se afla la muzeu, gasita, la Naieni tot langa Pietroasa,
si dovedeste ca :

cclntreaga decora\iune a aceslui vas ne infapiseazd o mare sarbaloare


religioasa in onoarea divinilafii Giiea, Tera Mater, ce da roade pa-
manhilui.i)

Cu
aceasta ocaziune ajunge a studia pe Janus, care ca divini-
tate a marilor era reprezentat prin un delfin care era sarbatorit
ca Ioni sau Iaoni la Delos, foarte popular in legendele noastre,
confundat in urma cu Sfantul loan:

...0 loane areas mare

Langa bunul Dumnezeu (Apollo)


f?ade sfintele Ion (Ianus)

Cu d'luon, cu slant Iuon..,.

de unde a ramas pana in -zilele noastre, cum dovedeste mai


in urma, ca lo la inceputul actelor noastre publice :

«Rezulta asa dar din vechile tradifiuni si din legendele religioase ale
Romanilor, c& Ianus, primul rege al Italiei, avea origine pelasga orien-
tals. ; el era un fiu al lui Apolo, al zeului luminii, pe care-1 adora cu deo-
sebita pietate si cu un cult magnific, gintea cea sfanta a Hyperboreilor
NIC. DENSUSIANU, V I E A J A §1 OPERA SA CI

ca acest Iatms omigrase in Italia din regiunea situata sub cele doua Urse,
undo dupa ideiie vechi geografice si astronomice se invartia polul ceru-
lui, adeca din fara Hyperboreilor sau a Ge^ilor ; ca Ianus era considerat

de triburilelatine ca parinte al zeilor si stramos al intregei rasse umane


(pelasge), era invocat in rugaciuni eel dintaiu intre divinita^ile romane,
chiar si inaintea lui Joe ; ca Ianus era o personificafiune a Soarelui, a a-
notimpurilor si totodata un zou rasboinic ;
atributele sale principale erau
arcitl si delfinvl; ca in vechile sale imagini era figurat langa dansul un
copil purtand un cos cu fructc pe cap, simbol al anului nou cu toate da-
rurile sale, pe cari le aducea Ianus. Tot astfel ne apare reprezentat re-

gele Hyperboreilor si pe patera dela Pietroasa.»

Tezaural dela Pietroasa e descris in numeroase pagine si cu


aceasta ocaziune se ocupa si de Phoenixul din emblema terii, po
care-1 gasesto si pe vechoa peoetie a Buzaului, care rcprezenta
un tempi u pe care se lasa pasarea.
Fineste acest studiu spunandu-ne ca:

«,Fut&JXi asa dar stabili aici cu o doplina siguranja, ca a doua pasare


simboliea din cmblemelc cele vechi ale Terii-Romanesti no infatiseaza

aceleasi caractere, pe cari cei vechi lo atribuiau phoenixului, si ca ea


reprezenta intru adevar un phoenix. Inca o probaasa dar, ca patria ade-
varata a acestei pasari consacrate soarelui a fost in ^.erile dela Dunarea
de jos, dupa cum aceasta o confirma si traditiunile pe carile-am exami-
nat mai sus».

Partea cea mai importanta din acest studiu e acea relativa la


veriga scrisa din Tezaurul dela Pietroasa. La 183G, Wilhelin
Grimm citeste pe ea
+utan nothi haila-j-
La 1857, Mossmann: gut annora hailag, si in fine multi altii
cari to ti o declara de lumica sau posterioara epocei Gefdlor.
Pentru unii se vede limpede dorinta de a fi unicul monu-
ment runic german, ca pentru Henning, in 1884 -1889, profe- —
sor la Strassburg. Arata Densusianu ce valoaro are studiul lui
Odobescu, despre care spune:
«Odobescu nu s'a distins niciodata prin studiile sale istorice si arheo-
logice. Pentru dansul istoria antioa, istoria artelor, arheologia, epigrafia
au fost totdeauna numai simple ocupa|iuni de distractiune. Lipsit de cu-
nostin^c mai intensive, si peste tot lipsit de darul de a putea patrunde
in misterele stiin^elor istorice si arheologice, asupra sa facuse o deose-
bita impresiune parerile pastorului evangelic din Bucurcsti, Neumeistcr, ca
textul inscriptiunii de pe veriga dela Pietroasa ar fi «gutani owi hailag».

ipoteza pe care apoi Odobescu in toate scrierile sale a


cercat, dupa cum singur marturises^e, numai sa o desvolte si s'o
completeze (Une nouvelle interpretation proposee par M. R. Neu-
meister) si el declara ca :
CII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

«Dorindcuoricepre$a scoate la lumina cuvinte gotice din inscriptiunea


dela Pietroasa, literati germani s'au pierdut, in timp aproapedeoO ani,
numai in elimologii arbitrare asupra unor cuvinte intr'adevar imaginare,
fcird sa aibd in vedere ca cele mai vechi inscripiwni de pe monumentele
si obiectele de artd nu eonjin formule de consacrare, ci de reguld ele ne
arata numele maestrilor cari au executat aceste lucrdri, cum afldm d. e.

Duenos ined feced, pe cea mai veche inscrip^iune latina, Novios Plautios
med Roma feced, pe o lamina din Roma. C. Ovio (s) Ou (feutina) fecit,
pe un bust de arama al Medusei din Roma, sau pe monumentele grecc-
sti : Mrjv<5cpavTo» z-xoizi; 'Eirayatos Ijtstec; Xiepov eitpfeaev, etc».

AsLfel ca dupa o discutie lunga si foart'e instructive, in care


dovedeste o eruditiune filologica profunda, el stabileste ca acel
obiect poarta scris Vulcatios fleet, arata ca Vulcatios era foarto
:

raspandifc si la Etrusci si la Romani si ca legenda reprezenta :

Vulcatios o fleet ; cam pe romaneste Vulcatios o fdcut-o. Dar co


nu citeaza el, cu aceasta ocaziune, in acest capitol care e unul
din cele mai exceptional de importante din cartea sa ?
Pe la jumatatea operei sale, dupa ce Densusianu stabileste fap-
tele principale relative la imperiul pelasgic, el intruneste in un ca-
pitol special Pelasgii sau Proto-latinii, inceputurile si civilizatia
:

Pelasgilor si descrie toate semintiile principale ale acestui neam.


lata cum pune el cliestiunea
«Inca inainte de emigratiunea Grecilor, Celtflor si a Germanilor in ti-

nuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era oeupata de o
rassa de oameni venit.i din Asia, pe cari autori grecesti li numiau in ge-
neral Pelasgi si Tarseni.
«Acesti Pelasgi formase in timpurile ante-elene eel mai intins, mai pu-
ternic si mai remarcabil popor, o natiune care din punct de vedere moral

si material a schimbat fafa Europei archaice.


ne apar in fruntea tuluror traditiunilor istorice, nu numai
„ Pelasgii

in Mada si in Italia, dar si in regiunile din nordul Dundrei si ah


Mdrii Negre, in Asia mica, in Asyria si in Egipt. FA reprezenta lipid
originar al popoarelor asd numite Arice, care a introdus in Europa
cele dintdi beneficii ale civilizafiuni.
«Urmele extensiunii lor etnogratice, precum si ale activita|ii lor indus-

trial, le mai aflam si astazi pe cele trei continente ale lumii vechi ; in-

cepand din mun^ii Norvegiei pana in Pustiurile Saharei, dela izvoarele rau-
rilor Araxe si Oxus pana la occanul Atlantic.
(iPutmele date ce ne-au rdmas asupra Pelasgilor, ne infdtiseasii pe a-
cest mare si admirabil popor numai in ultimid period al istoriei sale,
alunci cdnd independenta sa politicd era distrusd aproape peste tot lo-

ad cdnd numele sau incepe sa dispard. Din nefericire insd, cfiiar si


si
acesle pupine date, fragtnenlare, ce ne-au rdmas despre Pelasgi, ne sunt
transmise de cei cari i-au cucerit, i-au distrus, i-au pcrseadat, i-au. im-
NIC. DENSUJIANU, VIEAfA SI OPERA SA CIII

prdstiat, si in urma iau calomniat. Astfel cd istoria epocei lor de in-


florire, de putere si extensiune teritoriala, in Europa, Asia si Africa,
istoria imperiilorsi institufiunilor sale, a artelor qiindustriei lor, a ramas
immormdntatd. Cu deosebire istoria politicd a Pelasgilor meridionali se
Incheie cu eaderea Troiei».

Si fineste in modul urmator:


«Din punct do vedere istoric asa dar faptul este pozitiv :

«Inainte de civilizathinea greaca si egipteana, o civilizatiune mult mai


veche se revarsase asupra Europei. Aceasta a fost civilizaftunea morald
si materiald a rassei pelasge, si care a deschis am vast camp de activi-

taie geniului omenesc. Influence acestei culturi pelasge au fost decizive

pcntru soarta muritorilor po acest pamant.


«PeIasgii au fost adcvaratii fondatori ai starii noastre actuale*.

Studiaza pe cei meridionali mai intaiu, din peninsula Hemului,


cu Tesalia cea romaneasca si in prezont si unde se afia Dodoiia,
inetropola lor roligioasa. din epoca homerica, inchinata lui Joe
ai Pelasgilor (Zs6.<; IlsXaaycy-oc).
Urmeaza descrierea celor din insulele Marii Egeo si Asia mica
pana, in Arabia, unde se gasiau inoa pe timpul lui Ptolemeu ora-
sele: Istriana, Satula, Rhado (sat), Carna, Latha, Albana, Amora,
Draga, Saraca, Deva, Petra, Suratha, Aurana, Sora, etc... iar in
Pliniu: Nasaudum, Rh omnia, etc... toate in Africa !— Ramai uimit,
uluit, si te inchini in fata aceluia ce a descoperit pana si in A-
rabia asa numiri romane, cu peste 2000 ani mai inainte. Citez —
numai din Arabia, caci Densusianu ni le indica, peste tot, si ii-

neste spunand:

«Dupa cum vedem, Pelasgii intr'o epoca departata, dupa ce coplesirii


cu triburile si cu turmele lor Jntreg teritoriul Asiei mici, facura o mis-
caro de expansiune mai departe. Din Asia mica ei strabatura in Syria,
Assyria, Palestina, pana in regiunilc celo mai fertile ale Arabiei de langa
Occanul meridional, intemeind peste tot locul diferite centre rnaii ale
viejii lor pastorale, agricole si comerciale».

Trece la Pelasgii din Egipt si Libya, citeaza po langa cei cla-


sici pe Cantu care inca in 18G5 scria:

«I1 faut dire cependant, que la civilisation pelasgique, commune a I'A-

sie ocoidentale et a la Thrace, aux iles et a Vltalie, ctait anterieure a


Vinflnence egyptienne».

Ibid., p. 399:
«Malgre pretendue des Egypliens, tout demontre
l'antiquite que leur
pays recut du dehors ses habitants et sa civilisation^.

Citeaza si aici numirile: Aquis Dacicis, Arimantis vicus, Arina,


CIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Aripa, Baba, Badea, Curca, Capsa, Caput vada — Capul Vadului


Magura, Vacca, Mandrus, Carna, Gaia, Buzenses, Soral, etc., etc.
Iar in Lybia : Annu, Berbex si Berbece, Camara, Casse, Socra,
vetranus, mamura, tata, baba, oaia, vacca, etc.

Este, cred, de ce sa se multumeasca si cei mai greoi.


Trece in fine la Pelasgii din Italia, unde gaseste pe Dec/ales
cei rasboinici, numire grecizata dela Deciani, si localitatea Ari-
minium, azi: Arimini.
Pliniu arata, ca, Liguria trimetea la Roma Coebannm casewm,
iar ca ora.so aveau Luna, Alba, etc., si erau numiti ComaU, pen-
truca, erau pletosi.
Natural ca nu putea uita Gallia si Iberia si astfel gratie lui
Densusianu avera lamurita asemanarea limbii noastre cu aceea a
Filibrilor. Limba lor vulgara, pana, tarziu in evul de mijloc a
fost numita limba romana.
Acolo unele triburi se numiau Datis, Sarmasi, Deciates, si
gasim numiri ca Ardelay, Ardelles, Ardelu, Ardeuil, Ardillat, Ar-
dilleux, etc.; localitati miniere mai import-ante ca Rhoda toate —
acestea dupa Pliniu, Strabone, etc.— Boxs(ani), Albioeici si chiar
nemuritorul Tarascon (Tarasco) isi au omonimele in Ruda, Bocsa,
Trascau (ung. Toroczko) si Albaci.
Limba aremorica, care deriva, dela Arimani, Armani, indioa
localitati ca:
Alba, Bocsani, Rhoda, Ursulae, Vadum Sabatium, Aurani, Oltis,
Albia, Gaura, etc., etc.
Astfel ne putem explica asemanarea mare a dialectului filibru
cu limba noastra. Se cunosc atatea cuvinte comune care insanu
sunt cunoscute in latina olasica, dar care erau desigur comune
in proto-latina pelasgica. Avem astfel:

Livadd=Livade. «Nos Livadesy sunt cdntate pcnirn frumusefea lor

Rhdet,=RiiiUts.
Cafeveicd— Cazabe.
Zizanie—Zizan ie.
Stufat=Estoufat.
Tindd—Tyndoute. in Aveyron pentru a indica intrareain pesteri (A-

vens in yard).
Arman= Armas.
Culd=Conle ?i in forma Cularo (veohiul Grenoble) Coulumier, etc. (1).

Boid=Li booul.

(\) La noi mai putem adaoga cuvantul M&r}oay& disparut la Ualieni, s'a gasit to-
tusi in o ocaziune la Constantinopol un fol de sigil reprezentand un leu Heraldic
slab de tot, sisub el era insemnat marsognio.
Filologistii lui Densusianu,
au acum, in aceasta direc|iune, grajie camp liber, si
vor vedea multe cuvinte ce credein slave, ca sunt pur .si simplu Proto-latine.
astfel se
Astfel mi se pare si cuvantul Elan (valea Elanuhii in jud. Falciului) cxpresiunope
care unoia o dau ca paleoslovenica. (Vezi Owsestii, deGh. Ghibanescu).
:
NIC. DENSU^IANU, VIEAJA $1 OPERA SA CV

Si in Spania gasim triburi ca : Albocenses, Aurienses, Coma-


nascigi, Deciani, Gruii, Letani, Lunarii, Turdetani, Vaccaci, Vloqui,
etc., etc. Si erau acestia fruntasi, caci:

«Turd<3tanii, scrie Strabo, sunt cei mai invafat.i dintre to ti Hispanii. Ei


se folosesc de gramatica ;
au o descriere a traditiunilor sale istorice ; au
poeme §i legi scrise in versuri vechi, dupu cumspun ddnsiida 6000ani».
Astfel ca:

«Ca o concluziune istoriea putom aslfel stabili, ca origmea geografica


a celor mai multo triburi de pe teritoriul Galliei meridionale se reduce
la muntii §j la sjesurile Daciei vechi».

Si ca:

«... este pozitiv ca pc Hispamei exista o veche populaliune


teritoriul
de origine daco-gctica illyrica. Aceasta o probeaza si numele orasulu
i-si
1

Deciana de langa poalele Pyreneilor, numele familiaro Declaims, Davus


si Docius din inscriptiunile bispane si in fine vm alt trib cu numele Da-

gences sail Dagenses, forma identica cu Dagae, numele Dacilor oricntali


de pe Tabula Peutingeriana».

Pliniu adauge chiar numiri ca :

Galena = Galita = oxid


de fier.
Palacras (Palacra) == Paraclau =
in Transilvania ciocan do miner, in Spa-
nia butiafi de aur massiv.

Casa = 6gSl
Catare = a cauta
Ousire = a coase
Esca = iasca
Lancia = Lance
Porca = poarca, prima, brazda ; a dona, groapa lajocul copiilor, si asa
mai de parte.

Trace in uvmh \a Pclasc/ii din parf/iledenord aleDimdrei si Ma-


rti Negre. Descrie pe Titani, ca eel mai glories dintre triburi, nu-
miti si Tatani, si mai ales Teutares, Talari, cuvant ce exista ina-
inte de venirea Tatarilor in Europa. Herod of; spune ca Hercul a
invatat sa tragii cu arcul dela un Scit Teutarns si in toogoniile
grece chiar Saturn era numil; Tarkiros.
Desorie in urma po giganti, nascuti din Terra si Uran, ca si
Titanii, deci constituted nobleta in slat.

N'u pot anu menUona de-asemenia numele de Galiiia, aja de raapandil. la femci
in Dambovita si Prahova (satul 9°t&r]e) cu dcosebire.
Tot asa e >si cu cuvantul Furca, care indicS spintecatura in doua, doi craci. —
Astfol pasul din apropierea izvoarelor Rinului, in itklpcs npfmisess se minute
Furca.
CVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Se ocupa in Arimi (Arimani, Rami), cea mai civi-


special de
populatiune pelasga, cari apar si ca Rohmani,
lizata si rasboinica
Rocrnani, Rogmani si Raohmani. Ceeace e curios, e ca in Basara-
bia si Bucovina se serbeaza si acum Pantile Bahmamlor, a 7-a
zi dupa Pasti.
Un capitol din cele mai imporfcante e relativ la monedele ar-
haice ale Daciei, seria Armis.
Asa se explica si numele de Hermes, zeul eel vechiu pelas-
gic al pastorilor, pe care Romanii il asimilara cu Mercuriu si din
care se gasesc, chiar in bronz, atatea statuete la noi
Se ocupa cu originea monetelor si ne spune ca:
«'Dupa traditiunile istorice ale Romanilor si ale Grecilor, Ianus a fost

eel dintaiu care a batut monete de arama iar poetul Lucan (Phars. VI.
;

405) scrie ca Iton, (infelege Ion), care domnise peste pamantul tessalic
(sau al Pelasgilor), a fost eel dintaiu care a pus argintul in flacari, care a
batut monete de aur si a topit arama in cuptoarele sale cele imense».

Gaseste atributele lui Hermes in insemnele Domnilor Terii-Ro-


manesti identice unele si cu forma carjei ce se poarta de pasto-
rii din Macedonia si descifra mai multe inscriptiuni de pe monete
necitite pana la el.
DescriepeArimi==Arimani, Herimani, Alamanni, Alemani, din
Germmvia magna.
Enumara o multime de cuvinte cari denota la originea lor ex-
presiunea Bam
si arata ca «Cei mai vechi locuitori ai Germa-
:

niei au fost din rassa pelasga, in mare parte Rami sau Arimi ».
Uespre unul din capeteniile lor se vorbeste si in Niebelungen.
Eviminus— krmen, care dupa manuscriptele din Cambrigia se
mai numeste si Boerinus si din care se trag dupa legendo Sasii,
Saxonii, etc., a avut ca fii si pe un Dacus.

Se ocupa de migratiunile Arimilor in Gallia si arata ca :

«0 proba In aceasta imvinta ne sunt (lifer He fabricate ale indus-


iriei ncolitice descoperite pe teritorhd Galliei, cari dupa forma, dupdtelt-
nicasi ornamentatiunealor, aparfin civiUzatiunii arkaice pelasge».

Beims nu e decat Bemi si avem inca localitatile Roumens, Bi»


rnon, Rumigny, Ramwille, Rimoy, etc , etc.

Dealtfel Strabo spune lamurit ca Gain sunt popor arimanic.


Arimii migrara cu deosebire in Italia, uncle Densusianu gaseste
in traditiunile etrusce, Ramnes, Ramnenses. Un vecbiu oras in
Umbria purta numele de Ariminum. In Eneida lui Virgil Tibrul e
numit Rumon saurotacizat Rumor. Vecbii Arimi in Etruriaerau nu-
miti Ramnes; m Umbria Armini in par tile Tibrului RumonessiRu-
;

mores in Latiu: Rumi, Romi, iar teritoriul Umbriei a pur tat pana
;

tarziu numele de Romania, Romaniola. Intelegem astfel originea


numelui Roma.
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA CVIl

In fine descriemigrafiunea Arimilor prin peninsula Balcanica pana,


in Asia mica si Armenia, Siria si Palestina si ei patrund pana
in India chiar, de unde probabil plecasein epoca neolitica, si unde
aflam :

Unu = unu
tri=trii nu tres,

sas = sasa, nu sex


saptan = sapte nu septem
tatas = tata nu pater
ap = nu aqua
apii

Sarpos == sarpo nu serpens


Saros = zara, nu serum,
si asa mai departe cu apropiere de limba noastra, mai mulL ca de
cea latina, care se forma dupa, aceasta.
Natural ca, trebuia sa se ocupe pe Iarg si cu vechea genealo-
gie a triburilor laline.
So ocupa pe larg cuiilologia cuvanlului Vlah, si stabileste fapte
i'oarte importante.
Dar ceeace surprinde e cand gaseste un gnuru Dauketes, a-
deca un Negru Dacianul, ca rege al Scitilor si care a fosfc tatal
lui Anacharsis.
Face un studiu special si foarte amanuntit asupra legilor vecbi
ale Daciei Citeaza dela Leges Bellagines pana la antiqua Vala-
:

chormn lex si cele «numite valahice» din Serbia si alte parti.


Dovedeste ca Lex Bomana Utinensis a fost scrisa in limba ro-
mana, barbara.
Sustine ca,

«Cele dintai legi politice, civile, religioasc si militaro aparjin asa dar
familiei pelasge din nordul Dunarei de jos. Celo XII table ale decemvi-
rilor erau o compila{iune din legile si consultafiunile vechi ale triburilor
pelasge.*

El Ie stabileste lamurit si se rezuma in modul urmator :

«Rezumam asa dar, ca legile cele vechi ale Grecilor si ale Roinanilor
precum si numite barbare din parole de apus ale Europei, se
legile asa
intemeiaza in fond pe una si aceeas legisla^iune arhaica, modificata in
cursul seculelor, in diferite $eri, dupa trebuinjele vie^ii sociale si politice
insa pastrand peste tot locul numele comun dc «lex antiqua* si «lexro-
rnana*.
«Cu deosebire insa vechiul codice de legi politico, civile si religioase
ale Daciei,numite «lcges Bellagines^, ni se prezenia dupa resturile ce
s'au mai pdstrat si dupa principiile ce le confined, ca tipul eel mai ve-
chiu si mai pu\in alterat al acestei legislatiuni anteromane*

Oamenii de legi vor gas) o adevarata, comoarade citatiuni. Ast-


CVIII MONUMENTELE PRE1STORICE ALE DACIEI

fel so dovedeste de ce mai in urraa la noi mosiilo nu trecura


lafemei, casatoriile strainiior cu femeia romana erau prohibite,
si ca, acestea nu puteau stapani averi, si de ce Sambata era ziua
legalapentru audienta la tribunale si asa mai departe.
Face un studiu larg in ce priveste patria celor dinlai regi
pelasgi, descriind aceasta, regiune in raport ainanuntit cu condi-
tiunile in cari era marea interna din centrul Europei inainte de
spargerea Portilor do fier. Arata ca: —
«ImperiuI pelasg, intemeiat la Dunarea de jos, avuse inca in
timpurile lui Uran o extensiune geografica considerabila». Si ca
a fost eel mai mare din cate au existat in lume; ca Uran era nu-
mit Pelasg.
Caracteristica acestor regi zeificati o face in modul urmator:
«Cci dintai regi ni rassoi polasge au cxcelat cu dcosebirc prin virtufilo
lor personale, prin meritelc lor politico si pesto tot prill binefacerile lor

fa|ii de genul uman. Ei au fost cei dintai cari au adunat in societate

familiile si triburile raspandile prin cavorno, prin mifrijfj si paduri, au in-

temeiat sate si orasc, au format celo dintai slate, au dat snpusilor sai legi
si au introdus in modul de vieafa moravuri mai blande peste tot au
lor ;

indrcptat intrcaga activitate a lor spro o existon|a mai buna, fizica si in-
tclectuala, si astfel au deschis o noua cale pontru destinele omenirii pe
acest pamant».

Sfinxul Egiptului arata, pe Uran. Dar ceeace este iaras sur-


prinzator e ca Uran exista si in legendele noastre; astfel intre
allele:

.... Cand s'a coborit


Domnul pe pamant,
Sato a rasarit
Hotare a iinparfit —
Dar ceeace e extraordinar e ca legenda cu

.... Toma eel bogat


Cu bicut do foe infocat ....

Se refera Uran, care in cultul stravecbiu, afla, Densu-


tot la
sianu ca se numia Toma,, iar preotii dela Dodona se numiau
Toixodpoi si dealul vecin templului Tomaros.
Tot astfel in ce priveste pe Toma AUmos, adica Toma al lui
Moh, identic cu traditiunea egipteana Thumas, Turn si Mos.
Pagine intregi sunt pline cu text, legende si citatii, pentru a
dovedi aceste, nu sic apropieri, dar adevaruri, uilate, sau ne-
cunoscute pana, acum.
Tot astfel studiaza el pe urmasul lui Uran, pe marele impa-
rat divinizat Saturn.
.

NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA CIX

Arata ceva ce deja e cunoscut in stiinta,, ca, pe vasele noastre


de ceramic?* preislorice sunt insemnari cari due la inscrierea
faptelor astronomico observate de ei.
Arata, ceeace este extraordinar de important, ca nomencla-
tara astronomica a cerului este de origins pelasgicd si afirma
cu dreptul ca:

«Bin pwictul de vedere isloric, leagdnnl §tiiitfelor aslronomice a fost


in regiunile Barbarilor din nordul Islnduh.

Si dupa, pagine plino de exemple de aceste numiri, el rezuma :

«Dupa cum vedem din exemplele co lo rcproducem aici, numirile ste-


lelor si ale constela|iuni!or, a§sa cum le aflam la poporul roman dela Car-
pati, sunt antorioare antichitutii clasice ;
si acosto numiri ne mai probeaza
v
tot odat; t, ca terminologia astronomica grcco-rotnanci se inlemeiazd pe
o nomenclatures poporala nrnll mai veche».

Dar numai va putea sa-si dea cineva seama de ex-


cetincl se
traordinara eruclitiune a lui Densusianu, de fenomenala adunare
de dovezi, de unde nu crezi si de pe unde altii au trecut alaturi.
Cauza sta, in aceea ca el proceda riguros stiintificeste, dupa,
un plan hotarit, astfel ca totce cetia era limpede pus unde trebue.
Nu voiu mai zice nimic de Rasboiul lui Saturn cu Joe (Tita-
nomaehia), nici de domnia lui Typhon si resbelul cu Osiris pe
care il descrie amanuntit. Ceeace e curios, e ca Typhon e numit
do Egipteni Set nehes, adica, Set Negrul, care avea langa el un
corb, si ca, pe un papir gnostic din Leida sta scris, fara, indo-
eala, Seth Volchul sau Valahul.
Dar chiar Set la ei era cunoscut si ca Sulex, pe care-1 afla, ca
justul, mai corect Judex, adica Judetu", judices la consulii ro-
mani
Se ocupa in urrna cu numcle si personalitatea lui Saturn in
poemele traditionale romane si gaseste aceleasi elemente, si chiar
pe larg de tot intemeierea Tebei din Egipt. In ele se vede si in-
frangerea si moartea lui Osiris. Ramai uimit sa vczi aceleasi ele-
mente la scriitorii vechii ca si in poemele noastre.
Ceeace e curios, e ca dovedeste cu aceastaocaziune ca, Saturn =
Cronos = Carnubutas Voda, din Vedius = Vediovis Vezovis, de
= =
unde si Woda si Vodan al Gcrmanilor.
De domnia lui Hermes (Armis) leaga originea Sarmis-etget-usa
adica, resedinta lui (S) Armis-egetas. Tar din studiul rasboiului
lui Marcu viteazu cu Iov imparatul stabileste, dar cu cate fapte, ca,:

«Marte, parintele lui Romul si Rem, pe care Romanii il adorau cu atata


onoare, a fost asa dar originar din Dacia. El este unul din reprezentan^ii
cei mai ilustri din linia a doua a dinastiei divines.
:

CX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Se ocupa de domnia lui Heroule, a lui Apollo=Deus luconi,


iar po monedele Dace L(u)cu.
«Atributele sale caracteristice erau: grifonul, simbol al domniei sale pe-

ste mun|ii de aur ai Hyperboreilor, corbul lui Novae (Saturn) si soimul


lui Montu (Uran)».

Din dinastia divina, se mai ocupa cu Vulcan care se mai nu-


mia si Ardalus si care inventase fluerul, caracteristic al Pelasgilor.
II urmareste pana in traditiile poporului germanic si bine inteles
si
j
la noi.

.... Am avut de cupitan


Pe viteazul de Valcan
Junior de ortoman

Cu barba, ce'n bran o inoada ....


Ca si in oarecari statui vechi.

Studiaza pe Neptun, Dardan (Dardanus, Draganes) Drcigan =


din Baragan, pe Danaus, si termina, acoasta parte do descriere
a regilor, acesti titani :

. . . Puternicii timpului
Cu stalpii pamantului....

cu durata imperiului pelasg.


«In timpurile preistorice, gintea pelasga. avuse o extensiune vasta geo-
grafica.
«Ea formase totodata si o mare imitate politics, si un imperiu enonn.
«Resedim> principals, a acestor regi se afla in nordul Dunarei de jos
pe pamantul Daciei vechi. Aceasta o confirms. tradi{.iunilegeograficoce Ie
attain la Homer si Hesiod, si aceasta rezulta din istoria cea sacra, a K-
giptenilor, Fenicienilor, Assyrienilor si Persilor».

Fineste in fine, cu o larga, parte consacrata, limbii pelasge,


luand-o dela Herodot incoace.

«CuvinteIe numite de autorii romani «barbare» erau asa dar cuvinte


de origine latina., insa forma lor era mai lunga ori mai scurta unoori ;

literele erau dislocate, ori se pronuntau cu alto sunete*.

Studiaza limba barbara care difera de limba peregrina.


Greciinu erau consideraticabarbari, iar limba lor era peregrina.
Limba latina barbara limba prisca. =
«Cea mai veche limba latina, ne spune Isidor, a fost numitfi de unii

autori si lingua prisca., adica limba bcitrdna»


si dovedeste ca
«Limba prisca asa dar, care se vorbise. dupa tradip'unile vechi, in tim-
;

NIC. DENSU^IANU, VIEATA $1 OPERA SA CXt

purile lui Ianus sji Saturn, nu se formase in Italia. Ea a fost limba tri-

burilor pastorale, arimice si latine, ce se vorbise in timpurile niareltii

ijnperiu pelasg, si era astfel identica cu limba barbara vechc.»

Re ocupa, bine intelcs do limba Cetilor si Dacilor :

k Limba Getilor era, dupa Ovidiu, o limba birbard, inset o limba bar-
bard latino, ».

Pentru a dovedi ea fondul era acelas, aduce intre altele si fap-


tul cand o imensa, deputatiune de pilofori si comati se prezenta
imparatului pentru a se supune fara mijlocirea vreunui interpret :

«Aceasta scena din urmfi se ilustreaza, in mod si mai clar prin urma-
torul pasagiu din istoria lui Dio Cassiu. Dupa terminarea primului rasboiu,
scrie dansul, Traian trimise pe cafiva reprezentan^i ai Dacilor la senat ca
sa confirme pacea. Ambasadorii lui Decebal furo, introdusi in senat, unde
dupa. ce depusera armele, impreunara manile dupa, modul captivilor, ros-
tira, oarecari cuvinte, precum si rugarea ce o faceiu, apoi consimtira la

pace si isi ridicara armele de jos.

Si senatul intelese cuvantarea lor.


Studiaza, limba sarmata si pe cea barbara macedonica.

Cand, la 196 a. C, Romanii invinse pe Filip pe poetica vale a


Yodenei, se celebrara, cu mare solemnitate jocurile isthmice, unde
se adunara multime din toate tinuturile. In fata proconsulului Titu
Quintu Flaminiu, heroldul facu cunoscut ca senatul roman or-
dona sa fie liberi, scutiti de dari si sa traeasca, dupa legile lor :

«Auzindvocea beroldului, o bucurie extraordinary cuprinse intreaga


mulfimea. Ei nu puteau crede daca au in|eles bine cele ce li se spuneau
si se priviau unii pe al^ii cu mirare, ca si cum toate acestea ar (i nu-

mai iluziunile unui vis desert».

Ei infcelegeau doci limba latina, caci a lor nu era indepfirtata.


Faptul e foarte important si iata, de ce Densusianu spune :

«In cercetarea originii unci limbi, precum si in apreciereaelementelor

si a formelor sale, nu se poate proceda decat in mod istoric ;


ori ce alta

sistema, bind lipsita de fundament, nu poate duce la adevar».

Bar acelas lucru se petrece la cucerirea Iberiei si terilor ger-


manice. Peste tot se constats, ca Romanii se puteau intelege cu e-
roicii invinsi cari erau Armani.
Urmeaza un adevarat dictionar al limbii pelasgice, voiu cita:
«Diferite cuvinte si forme, ce ne-au ramas din limba veclie barbara,
cum sunt Anxurus, inger Apssorhus, apsoara Arius, rail Asarath, sarat
; ; ;

Baba si Ababa, Baba Baku, taur Brathu, brad Celeres, cal&rasi Ce-
; ; ; ;

rus, cer; Gopte, coapta Domnus si Domna; DaspUtis, despletit De-


; ;
CXII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

los, deal ; Dia, zi; Medusa, matu?a Minthe, munte Mossulos, mo?, art.
; ;

mo?ul ; Mossun pi. Mossuna, mo?ina,, mo?ie Moxixs) mo?; Nep (astus) ?i
;

Nap (astus dies), uapasta ; Noii, noi; Ocolon, ocol ; Oer.oier; 0/e,pieide
oaie ; Opas ?i Ilephaisios, opaifc ?i hopait; Oslasos, osta? ; Rosla, ros-
teiu ; Set; fier ;
Selikli ?eica ;
Sphinx, slin^i ; Sir, soare; Smu, smou ;

Sparte, sparta, ; Suieh ?i Sutex, judoc ?i jude^ ;


Zaratlia, sarata. ; Zeranii,
^aranii, etc., — ne arata ca limba vcche romana (arimica, rustica), nu cea
latind, trecuse peste periodul sdu de Iransformafhme incii cu mii si cu
•sule de ani inainte de era crestincl.

Fineste cu Cdntecele Saliare (Carmina Saliaria), cu dcscdnie-


cele bcwbare, cu Cdntecul Fratrum aroaliuni si cu inscriptia
pelasga din insula Lemnos, pe care el primul o desleaga,.
Se ocupa, cu celo doua, dialecte pelasge, latin si arimic si cu
coruperea dialectului latin si arimic in Italia.

Adaog ca numai eel co va cell amanuntit aceasla carte vave-


dea uimit profunzimea acestei scrieri si comorile nccrezute de
stiinta si iudecata, ce sunt adunate acolo.
Mintearomaneasca, dupaparerea mea, nu s'a ridicat inca, maisus.
Opera in sine e de o valoare stiintifica si nationala, extraordi-
nar de mare pentru noi!

Si cand, foarte pe scurt de sigur, dar in fine ne putem da


acum
seama de vieata si opera lui Densusianu, acum cand Dacia preis-
torica, gratie lui, va capata dreptul de cctatenie, in comoara fap-
telor adunate de munca specialistilor, in ce priveste trecutul o-
menirii, sa ne intrebam care este si datoria noastra?
O datorie de recunostinta, mai intaiu catre acest martir al nea-
mului. Am
propus acadeiniei care a lipsit la immormantarea lui
ca, ar face bine, cu ocaziunea indeplinirei anului dela pierderea
lui, sa mearga in corpore la mormantul lui Densusianu sau sa-i

depuna o coroana, prin o delegatiune. Prin ea, zicoam ca, cu


aceasta ocaziune, romanismul, Dacia viitoare, vor aduce prinos
muncitorului fara seaman, care a desmormantat din inlunerec si
necunoscut Dacia preistoricd.
Sa ne Inaltam astfel inima noastra pentru a tntari consliinta
natiunii in spiritul de datorie si sacrificii chiar, al noualor gene-
ratiuni.
Academia romana, va face aceasla, cu siguranla, dar mai tar-

ziu. si altii, de atala limp !..


Asteapta
Opera Densusianu insa, neliiind numai un l'ruct ulil noua,
lui
o podoaba, nationala, deoarece prin el trecem eu deosebire la o
opera, utila, stiintei, adevarului, omenirii, trebue sa o facem cu-
noscuta, tuturor, peste hotarul terii.

.
NIC. DENSUSIANU, VIEATA SI OPERA SA CXIII

Academia ar putea iea initiativa. Institueasca, ea ocomisiune de


sa,

specialist, care tinand scamasi de celece-i voiucomunica, relativla


oarecari complectari, schimbari si indreptari, pe cari le-ar i] fa-
cut insus autorul daca traia, dupa, cum se constats, din notele
sale, si avand in vedere si restul materialului adunat de el, sa
o traduca in urma limba franceza. Se vor eomenta si multe
in
din legendele ce invoaca, Densusianu, ceeace pentru noi mi e ne-
cesar, dar e indispensabil pentru oamenii de stiinta straini; se vor
da indicatii mai precise, necesare acestora si pentru unele loca-
litati sau persoane se vor adaoga toate elementele noua, si sunt
;

numeroase, cari dovedesc larg justeta vederilor lui Densusianu,


aflate in tara, si in strainatate de trei ani de zile incoace.
Se va face astfel o opera, demna, de Densusianu, ufcila terii noa-
stre, inaltatoare pentru neamul nostru, utila stiintei.
Banii cheltuiti nn vor cohstitui un sacrificiu, dar ca si cei dati
cu toata inima buna si ciiratfi, pentru miresmele ce se arcl pe
altare, ei vor servi pentru ridicarea cugetelor noastre, pentryi
intarirea in viitor a sufletidui nostru, pentru redesteptarea ho-
tarita. a constiintei nationale si pentru faurirea idealului, de care
sunt lipsiti atatia la noi.

Finisem de cefcit aceasta neintrecuta lucrare, prin luna lui Au-


gust anul 1911. Capul men, inima mea erau pline de incanta-
toarele vedenii ce mi se arfitase. Ma, inaltasem mai mult in cre-
rlintele mele; idealul meu si increderea netarmurita, co am in nea-
mul din care ma cinstosc asa de mult de a face parte, capatase pu-
teri noua.
Sburam cu imaginatia rnea in acele timpuri de glorie necu-
noscuta, pe cari niarataleDensusianu, si a caror urzire si
faptuire s'au petrecut in jurul Carpatilor si cu deosebire in Bucegi.
Eram in Castelul Peles. Ziua aceea era minunata, din acelea
cu soare, lumina si caldura. Totul era impodobit cu flori ce ras-
pandiau un parfum imbfitator. Ferestrele larg descbise spre Var-
ful cu Dor, spre Bucegii cu culmea sfanta, a Pelasgilor, ne lasau
privelistea netarmurita, pe cand tintuit de frumusetea celor ce
vedeam, cu capul plin de ce cetisem, ascultam o arie ingereasca,
cantata de o trupa, de seama.
Majestatile lor Regele si Regina cu aureola de care se bucura
pe dreptul, imi apareau in acel minut si in acel feeric cadru, ca
un nou Uran si Saturn, ca o moderna Gaea ori Rhea!
Aceste clipe de atata farmec, nascatoare de atatea nazuinte in
viitor, erau in adevar dumnezeesti.
Vazui gloria mareata a trecutului scoasa, din intuneric de Den-
susianu, ma, gandii la intunericul ce am vazut in copilaria mea si

din care am iesit prin munca sfanta a parintilor nostri, fie ei bine-
NIC. DENSUSIANU VIII
CXIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

cuvantati, ca si prin a acelor voinici ce am vazut murind la Plevna,


pe cand in acel moment Suveranii nostri, cucernici, patriot, mun-
citori si iubitori de tara si neam, ca si cei zeificati din vechime,
mai inaltator se aratau privirii mele.
Trecutu-mi vorbia, viitoru-mi aparea luminos.
$i atunci auzit glasul stramosilor care-mi spunea hotarit: a-
am
veti incredei^e in voi, sunteti de neam, dar hotariti-va odata la
munca inaltatoare si cinstita, faceti si voi ceea ce a facut intro altii
si Densusianu.

Bucuresti, August .1912. Dr. C. f. ISTRATI


TABLA DE MATERIE
Era Quaternary, —
Periodul Paleolitic 1

/. Primii locuitori ai Daciei. Civilizatiunea primitive materials si morala in


Kuropa »

Clasilicatiunea Epocelor Preistorice 4


Periodul petrei noul sau poleitc 24
II. Invasiunea neolitka. Curentul paleochton se'fi vechiii pelasg »
Monumentele preistorice ale Daciei 57
///. fumulele eroicc pelasge »

IV. Tumulul sau mormdntul lui Achile din insula alba (Leuce) 70
V. Templul Hyperboreilor din insula Leuce (Alba) 77
1. Hecateu Abderita despre insula si templul lui Apollo din tinutul Hy- 77
perboreilor . »

2. Latona si Apollo. Profetii Olen si Abaris din fara Hyperboreilor .... SO


3. Hyperboreii din legendele Apolinice 85
4. 'Qxcavo^ (Oceanul) in traditiunile antice 91
b. Celtii de langa insula Hyperboreilor 94
6. Insula Asoxvj (Leuce) consecrata. zeului Apollo 97
VI. Mdnastirea Alba cu noua] Traditiunea
altare. Romdnd despre Templul
'""•
primitiv al lui Apollo din Insula Leuce (Alba) 104
.1. Vastitatea si magnificcnta Manastirei Albe »

2. Legerida roirini despre originea divina a Manastirei Albe 113


3. Traditiunile roraane despre templul lui Apollo din insula Delos .... 122
4. Concluziune despre templul lui Apollo Hyperboreul din insula Leuce >

sau Alba 126


VII. Movilele comemorative ale. lui Osiris. Expeditiunca lui Osiris la Istru.
Traditiunile si legendele despre lupta sa cu Typhon din tara Arimilor . . 130
VIII. Brasda cea uriasd de plug a lui Novae (Osiris). Un monument co-
memorativ pentru introducerea Agriculturei 150
Monumentele Megalitice ale Daciei 163
IX. Mcnhirele, caracterul si deslinatiunea lor »

A'. 'Termini liber i Patris 173


1. 'TitsppooEiuv fl-aojaaivj 6oo?. Calea cea admirabila a Hyperboreilor ... »
3
2. E|a|iitaio?, 'Ipa: 63ot. Caile sacre ale Scitilor 1>>2

XI. Simulacrele Megalitice ale Divinitdtilor primitive Pelasge 186


XII. Principalele Divinitdli Preistorice ale Daciei 197
1. Kerus, Cerus, manus, duonus, Cerus. Ceriul, Caraiman, Ceriul domnul ,
»

1. rata. T--q. Tellus, Terra, Pamantul 203


3. Saturn ca Princeps Deorum, Manes, Deus Manus si Taptapo? (Tatal) . 205
4. Saturn adorat in Dacia sub numele de ZctXjj.oJ-i? seu Zeul-mos. Simula-
crul sau dela Portile-de-fer 211
5. Saturn ca Zsu? Aaxivj siDokius Caeli filius 217
6. Saturn onorat in cultul archaic cu numele de "OjioXo? (Omul) 221
7. Saturn ca Zsos api—ci; [li-p-aTai; s&p&otca, a:^':o-fj'Z. Simulacrul sau eel colo-
sal de pe Muntele Omul in Carpati 226
CXVI MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI I

Patina

8. Figura lui Zso; Aaxt-r, (aptstos i>.i-[iGzoc„ zboooizu) si a lui Jupiter din Otricoli . 238
9. Rhea,Tsa, «Pri}, 'Bsim '. 242
10. Rhea sau Mama mare, adorata sub numele de Dacia, Terra Dacia
si Dacia Augusta 25I
It. Rhea sau Mama mare cu numele de Dochia si Dochiana in legendele
romane 256
12. Deciana si Caloian. Cybele si Attis. Sibylla Erythrea sau Dacica . . . 259
XIII. ItQoi, Biauoi. Altarele Cyclopice de pe muntele Caraiman 275
XIV. Kimv Ovqcivov. Columna ceriului de pe muntele Atlas din tara Hyper-
boreilor 286
1. Pozitiunea gcografica a muntelui Atlas dupa legendele eroice »

2. Prometheu incatenat pe Columna Ceriului din Dacia 295


3. Prometheu pironit pe muntele Caucas din Dacia 303
4. Prometheu incatenat pe stancile muntelui Pharanx (Parang) din Dacia . 306
5. Columna Ceriului din Carpati ca emblema sacra aacropolei din Myccna . 330
6. Columna Ceriului din Carpati ca simbol al trinitatii egiptene 320
7. Titanul Atlas stramos al Ausonilor. Columna Ceriului din Carpati ca sim- 342
bol al vietei eterne in religiunea etrusca »
8. Columna Ceriului 'din Carpati ca simbol al nemuririi la Pclasgii din Sicilia . 349
9. Columna ceriului din Carpati pe monumentele funerare ale Carthagenei . 355
10. Legenda lui Prometheu romane. Prima varianta
in cantecele eroice . . 359
11. Legenda lui Prometheu in cantecele eroice romane. A doua varianta . . 364
12. Prometheu ca *si; scpptpo£o; Mithras genitor luminis, Deus Arimanius
)
. 370
13. Prometheu (Mithra) ca 9'si? vi. itetp'/;, invictus dc petra natus, in colin-
dele romane 37S
14. Legenda lui Prometheu in istorie • • 381
15. Titanul Atlas in cantecele eroice romane 3S3
16. Cyclul epic despre Atlas, Medusa si Pcrseu in traditiunea romana . . . 386
XV. ZTt]\-i) poouo;. Columna Borenld langa Is/nil de jos 389
XVI. Hnuxlio; SrijXcu. Columnele lui Ilercule 397
1. Vechile traditiuni despre Columnele lui Herculc • . . . »

2. Tyrienii cauta Columnele lui Hercule langa strimtoarea Mediteranei Ro-


manii langa Marea de Nord 399
3. Columnele lui Hercule langa Oceanos potamos sau Istru 401
4. Insula Erythia sau Rusava langa Columnele lui Hercule 404
5. Insula Erythia sau Rusava de langS Columnele lui Hercule numita Kipy-rj

si Cerne 413
6. Insulele numite r«3s!pa (Gadira) de langa Columnele Hercule
lui . . . 417
7. Columnele Ilercule numite TIo'imi
lui PaSttptos; (Gherdapuri) 421
8. Columna Hercule numita Calpe langa Portile-de-i"ier
lui 424
9. A doua Columna a lui Hercule numita Abyla (s. Abila) in muntii de apus
ai Romaniei 428
10. Argonautii intorcandu-se in Elada pe Oceanos potamos (s. Istru) tree pe
langa Columnele lui Hercule 438
11. Emporicle Tartessos (s. Tertessus) si Cempsi langa Columnele lui Ilercule 441
XVII. Bir,; iiQtaiXi;uTJ£ uSdiloi: Un simulacni preistoric al lui Hercule in albia
raului Cerna 450
XVIII. Obelisctil dela Polovragi 461
XIX. Constritcthmile Pelasge in Dacia. Originile Arhitecturei Cyclopice . . . 464
Monumentele Preistoiice ale artei Toreutice in Dr.cia 482
XX. Originile Metalnrgiei ,..-..... »

XXI. Tablele Eschatolodice ale Hypcrboreilor 497


XXII. XaXxcio; y.iiar. — Columna cea inaltd de arama din regiunea muhtilor
Atlas (OltJ *. . 500
I

TABL A DE MAl'ERIE CXVII

Fagina

XXIII. Craterul eel enorm de pe Columna Ceriului in Carpat.i ....... 502


XXIV. Z.xi\kt\ x$ v(sr i
/J-tycdr .~Coh<ni7ia cea mare de aur consecrata lui Uran,
t

Saturn, si Joe £04


1. Evhemer despre Columna dc aur dedicatS lui Uran, etc. ..,.,.. »

2. Uran in regiunea muntilor Atlas. Arabia fericita a lui Evhemer


Patria lui
langa raul Oceanos (s. Istru) . . 509
3. Insula numita Panchea (Peuce) in istoria sacra a lui Evhemer 512
•4. Olympul Triphyliu din insula Pancheei . • • • • . 516
XXV. Xovziu ur^a.—Mcrele de aur ale Gaeei 520
XXVI. Xnvatiov xeoe,.— Land de aur consecrata seului Martein regiunea tnun-
toasa numita Colchis (Colti) . , . . . 525
1. Legenda greccasca despre Phrixus si Helle. Argonautii pleacas pre Colchis. »

2. Regiunea muntoasa numita Colchis langS Istrul de jos 527


3. Capitala si resedinta rcgelui Aietc (Dia, Dioscurias, Sevastopolis, astazi
Tirighina) » 536
4. Lana de aur un palidiu al triburilor pelasge pastorale si agricole . . - 547
5. Argonautii rgpind lana de aur se intorc spre Elada. Cele doua cursuri
preistorice ale Istrului, unul spre Adria (Adrian), altul spre Pontul euxin . 551
(j. O multime enorma de locuitori din Regatul lui Aiete persccuta pe Argo- »

nauti pana la Adriatica. Ei raman si se stabilesc in Istria 554


Originea si limba Romanilorlstneni »

Parabola flului pierdut (diu cTtingelia S. Luca cap. XV) 572


Traducere in dialcchd, romdnilor din Istria in comparaliunc at textul roma-
nesc dela anul 1561 1562 — • .
"

Din pliingerile profetului Ieremia, Cap. V . . 576


7. Legenda despre rapirea lanei de aur in clntecele eroice romane .... 578
S. Medea in cantccele traditionale romane 580
9. O reminiscenta despre numele eroilor Argonauti in cantccele traditioDale

romane 584
10.Hephele sau Nebula in traditiunile romane 586
11. Phrixus [(Vpiiric), un nume vechiu patronlmic in nordul Dunarii dc jos . 590
12. Legenda Hellei in versiunea romana 592

XXVII. Ilq.aioTo;. Volcanus.— Patria si Opercle sale celebre in traditiunile
romane 595
XXV 111. — Tesattnd Arimaspic sau Hyperboreic dela Pietroasa 602
1. Comuna Petroasa si importanta sa archeologic3. Descoperirea tcsaurului . »

2. Discul eel mare din tesaurul dela Petroasa. (I. Discus sive lanx) .... 608
3. Patera decorata cu figuri din tesaurul dela Petroasa reprezentand sarbS-
toarea Hyperboreilor in onoarea Mamei mari. Mammes vindemia. . . . 611
v
Ianus ('Ieiuv, Jiuv) figurat pe patera dela Petroasa ca primul rege al
Hyperboreilor. Patera <i>:&lr{)
(II »

4. Fibula in forma de phoenix din tesaurul dela Petroasa. (III. Fibula maior) . 631
5. Veriga cu inscriptiune din tesaurul dela Petroasa. (VII. Torques) . . . 642
XXIX. ZVcfypaca nvlai-. Portile de fer 664
XXX. Inele cu Geme din stanca lui Promelhen 667
Pelasgii sau Prolo-Latinii (Arlmil) 668
»
XXXI. Inceputurile popondui Pelasg . .

*
1. Vechimea rasei pelasge
2. Civilizatiunea preistorica a rasei pelasge 670
XXXII. Pelasgii Meridionalii 673
Hemului »
1. Pelasgii in peninsula . . .

2. Pelasgii in insulele Marii egee • • • 676


3. Pelasgii in Asia mica, in Syria, Mesopotamia si Arabia 677
4. Pelasgii in Egipet si Lybya • • • 681
CXV1II MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Pagina
5. Pelasgii in Italia 687
6. Pelasgii in Gallia de sud si in Iberia 692
XXXIII. Pelasgii din partile de nord ale Dnnarii si Marii Negre 708
1. Titanii (TVcavsc Treves) «

2. Gigantii (Tlfavxts) 715


3. Hecatonchirii ('Bx'jt-cofxsipsc, Centimani) 726
4. Arimi (Arimani, Rami, Ariraaspi, Arimphaei) in Dacia 730
Monetele archaice ale Daciei. Seria Armis 742
A. Monetele cu legenda A$,tU£ si 2ccq/us BamX {tvc) »

B. Monetele cu legenda A(rmi)S 10(n) 748


C. Monetele dace, Unele sped mine avand pe revers fi-
tipul Maia.
gura mesagerului calare IANVM (S) ARIM(us)
si legenda . . . 754
5. Arimii (Aramaei, Sarmatae, Saurematae) in Scytia europeana 760
6. Arimii (Herminones, Arimani, Alamanni, Alemanii) in Germania .... 766
7. Migratiunile Arimilor in Gallia (Aremorici Remil 779
8. Migratiunile Arimilor in peninsula ibcrica 7S5
9. Migratiunile Arimilor in Italia 787
10. Migratiunile Arimilor in Thracia 790
11. Migratiunile Arimilor in Illyria vechia (Rascia, Rama) 795
12. Migratiunile Arimilor inElada 799
13. Migratiunile Arimilor in Asia mica si Armenia S02
14. Migratiunile Arimilor in Syria si Palestina • . . . 804
15. Migratiunile Arimilor in Arabia 808
16. Migratiunile Arimilor albi (Abiilor sau Abarimonilor) din Sarmatia asia-
lic5 in Europa 809
17. Migratiunile Arimilor in peninsula cea mare a Indici . 814
18. Latinii. Vechia genealogia. a triburilor latine . 819
19. Traditiunile poporale romane despre Latinii dela Istru 824
20. Latinii In peninsula balcanici S'-'9

21. Latinii in regiunii Marii baltice • • 831


22. Vechile triburi latine din Germania si Gallia 836
23. Latinii, un ram din familia Arimilor albi 840
24. Tursenii, Etruscii si Agathyrisii 842
25. Placi, Blaci, Belaci, Belce (Belcae). Feaci etc S50
26. Leges Bellagines. Lex antiqua Valachorum 864
27. Forma vechia poporalS. a numelui «Pelasgi» 907
Marele Imperlu Pclusg 914
XXXIV. Palria celor de intaiu regi Pelasgi. Regiuned dela Oceanos Potatnos .
-

XXXV.—Domnia lui Uran (Ovqclvo;, Munteanul) 926


1. Uran, eel de intaiu rege allocuitorilorde langa muntele Atlas in Dacia, c.

6000 a. C
2. Uran sub numele de «Pelasgos» 9J9
3. Domnia lui Uran peste regiunile de rasarit si de Nord ale Europe! . . 930
4. Domnia lui Uran peste Egipet. Romii, cei mai vechi locuitori pelasgi pe 932
*
sesurile Nilului
5. Detronarea lui Uran 939
6. Uran in legendele si traditiunile poporului roman 940
XXXVI. Domnia lui Saturn {Kgovos) • . .• . 951
*
1. Domnia lui Saturn in Europa
2. Domnia lui Saturn peste Africa de nord 952
3. Saturn domneste peste Asia. (Chaldeii si originile stiintei- astronomice) . 953
4. Rasboiul lui Saturn cu Osiris 968
6. Rasboiul lui Saturn cu Joe. (Titanomachia) 969
T A BLA DK M A TERI CXIX

Pagina

XXXVII. Dow ma lui Typhon. (Seth, Set Ne/ies, Negru Set) 974
1. Resboiul lui Osiris in contra lui Typhon >•

XXXVIII. — Memoria lui Saturn in fraditiunile isiorice romane 991


1 Veacul de aur al lui Saturn in colindcle religioase ale poporului roman . »

2. Kumele si personalitatea lui Saturn in poemele tradifionale romane . . 993


3. Rasboiul lui Saturn cu Osiris in cantecele traditionale romane 1000
4. Infrangerea si moartea lui Osiris . . . : 1006
Rasboiul lui Joe cu Saturn in poemele epice romane
5. 1009
Saturn sub numcle de Cronos, Carnubutas si VodS
6. 1013
XXXIX. Decadenta ImpcriuluX Pelasg 1017
1. Domnia lui Hermes (Armis) »

2. Domnia Marte
lui 1021
3. Rasboiul lui Marcu Viteazul cu Iov impSratul 1C26
4. Domnia lui Hercule ('HpaxX-Sj?, Hercules, Herclus) 1029
5. Domnia lui Apollo (Asc&Xmv, Apulu, Aplus, Belis) 1033
6. Alti regi din dinastia divina. 1037
I.Vulcan f MyatsTo?, Opas) 1037
II. Mizraim (Mesrem, Misor, Misir) 1040
III. Neptun (IlocssiStuv, no-v.oa-/) 1041
IV. Dardan (Dercunos, Draganes) 1046
V. Danaus (Armais) 104S
AX. Dnrata Marelui Imperiu Pelasg 1050
XLl.—Limba Pelasga 1034
1. Limba Pelasgilor dupa tradi^iunile biblice si homerice - >

2. Pelasgii, dupa Herodot, vorbiau o limb4 barbara 1055


3. Caracterul etnic al limbei barbare vechi 1056
4. Limba latina considerate ca Hmb5 barbara 1059
5. Limba peregrina 1060
• 6. Limba latina barbara numita si «lingua prisca» 1061
7. Limba Getilor si a Dacilor »

S. Limba sarmata 1066


9. Limba barbara in Macedonia si in provinciile Illyricului 1067
10. Elemente de limba latinS barbara - 1069
11. Cantecele saliare (Carmina Saliaria) - 1111
12. Descantece barbare 1114
13. Cantccul Fratilor arvali (Carmen Fratrum arvalium) 1116
14. Inscriptiunea pelasgS din insula Lemnos 1120
lo. Cele doua dialecte pelasge, latin si arimic 1126
16. Corumperea dialectului latin si arimic in Italia 1137
17. Origina articulului definit post positiv /«, le, si a 1139
DACIA
PREISTORICA
ERA QUATERNARA - PERIODUL PALEOLITIC

I. PRIM1I LOCUITORI AI DACIEI.


CIVILISATIUNEA PR1MITIVA MATERIAL! SI MORALA
IN EUROPA.

Dacia nc presinta intru tote o extremS anticitate.


Studiand timpurile preistorice ale tSrilor de la Carpap* si DunSrea dejos
o lume vechia disparuta, leg3nul civilisatiuneY ante-elene, se infafisezS
inaintea ochilor nostri.

In apoia popula^iunilor cunoscute in anticitatea greco-romanS sub nu-


mele de Getl si Daci se intinde o lunga serie de mal multe mil de ani,

') Epocele preistorice. Periodul acel lung si lipsit de luminji, care se refera la esis-

tenta genulut omenesc pe suprafata globulul nostru, incepend de la primele urme mate-
riale de industrie ale omulul si pana in timpul, cand el a ajuns in stare sS transmits
posteritatil prin scriere faptele ma! importante si demne de memoriS, se numesce epoca
preistorica seu ante-istorica.
Ac6stS erS mare preistorica se subdivide din punct de vedere archeologic in urm&-
tdrele trei epoce mai mid:
I. Epoca petrei, care este primul period marc al preistoriel, cand omul se afla

pe un grad de culture inca cu totul inferior, c&nd el nu cunoscea usul metalelor si i-si

fabrica instrumentele si armele sale ofensive si detensive numai din lemn, din pe'trS, din
dse si din come de animale.

Acesta epoca de petra cu privire la progrcsul general al industrie! omenescl contine


in sine doue periode mai mici:
1. Periodul petrei vcchi (archeolitic, paleolitic), numit altmintrelea. si al pe-
trei taiate seu c i o p 1 i t e (pierre taillee), si

NIC. DENSUJIANU. 5
2 PERIODUL PALEOLITIC

o istorie inmormentata a unor mart evenimente, a caror importanta a trecut


departe peste orizontul acestei ten, — istoria unet natiunt geniale, puternice
si gloriose, care cu mult inainte de timpurile troiane, fundase eel d'antaiu
imperiu vast al lumeT, intemeiase prima unitate de cultura in Europa si

pusese tot-o data basele progresuluT moral si material in Asia de apus si In

Africa de nord.
Dacia, ac^sta tera miraculos dotata de la natura cu tote bunatatile climel

si ale solulul, — opera unor timpurl departate geologice, a format pe drumul


eel mare dintre Asia si Europa primul pament bine-cuventat pentru desca-

2. Periodul petrii noue (neolitic) seu al petrel poleite, (pierre polie).

Primul period, paleolitic, so caracterisezS prin arme si instrumente de petra, lucrate in-

tr'un mod brut si in o forma cu totul primitiva; er periodul neolitic ne presinta din tc5te

punctele de vedere un progres mult mat insemnat, o technics superiors si o varietate


de forme mult mai abundenta ca in epoca precedents; armele si instrumentele de petra

si de os din acest period sunt lucrate cu mai multS ingrijire si ele de regula sunt poleite.
Din punct de vedere cronologic periodul paleolitic corespunde cu era quaternara a
geologilor, si cu acea parte din epoca tertiarS, in ale carel deposite noi aflam obiecte

de petra presupuse a fi taiate de o fiinta inteligenta (pierre cclat(5e).

Er inceputul periodului neolitic corespunde cu disparitiunea cerbuluT tarand din par-


tile centrale si occidentale ale Europe!.

Dupa epoca de petra urmeza in terile vechei Dacie, epoca intermediary de


a r a m a.
Ea se caracterizeza prin instrumente si arme fabricate din arama pura. Cclc mai multe
din accste artefacte de arama aii forma instrumcntclor de petrii. (A sc vede Piilszky,
Die Kupferzcit in Ungarn. Budapest, 1884. — Correspondenzblatt d. deutschen Gesell-
schaft fur Anthropologic. Jahrgang, 1894 p. 128).

\ir dupa epoca de aramS succedcza in tfirile Dacici, periodul prcistoric al b r on -

zului, cand acesta compositiunc metalica (de arama si slaniu) a fost intrebuintata pentru

fabricarea a tot ielul de arme si instrumente ascutite.

Urmeza, in fine, epoca feruluT, in care acest metal a ocupat locul bronzuluT,

pentru fabricarea de arme, de sccuri, cutite, etc. Insa epoca feruluT se considers ca an-

tc-istorica numai in ce privesce inceputul intrebuintaril acestui metal.

Transitiunea din epoca de petra in epoca metalelor, s'a operat insS numai in mod
progresiv si forte lent.

OmeniT aii continuat a se folosi si mat departe cu arme si instrumente de petra in

tota epoca bronzulut si chiar in etatea ferului.

Celebrul naturalist frances G. de Mortillet (f 1898) a impartit epoca paleoliticS, din


punct de vedere archeologic, in urmatdrele periode, ce se caracterizeza, in general, prin

anumite tipmi de instrumente de petrS, cu deosebire de silex.

Acesta subdivisiune a epocei paleolitice este urmatc5rea:


1. Epoca Chelleena, care represinta quaternarul inferior, si care, din punct de
vedere paleontologic, se caracterizeza prin osemintele marelui urs de caverne si ale ele-
PRIMII LOCUITORI AI DACIEL 3

lecarea, si desvoltarea vietel morale si industriale, a nadunilor migrStore.

Dacia, in istoria acestor timpuri intunecate, apare ca prima metropola' geo-


grafica, ce a fost destinata, prin positiunea sa particulars, prin abundanria

populap'unii si prin diversitatea avutiilor sale, a-sl estinde in epoca preisto-

rica influenta sa etnic3. si cultural^, de o parte spre sud, in peninsula Balca-

nicS si pana dincolo de marea Egea, de altS parte spre apus, pe calea cea
mare si lunga de comunicatiune a DunSreT.
Actiunea civilisatore, ce a esercitat'o populatiunea preistorica ante-dacS

de la Carpati si Dunarea de jos, asupra lumel ante-elene, a fost mult mal

mare de cum ne putem inchipui asta-di pe basa fragmentelor de monu-


mente si a traditiunilor istorice si poporale, ce le avem din acestS epoca

extrem de departata.
In acesta privintS noi ne afiam numaT in aurora sciintel preistorice.

fantului antic. Tipul caracteristic al instruraentelor de silex din acesta epoca. cste asa

numitul ecoupdc poing» avend o forma mal mult orimai putin migdaloida, un capet mai
ascutit si altul ma! rotundit.
2. Epoca Musteriana, care reprcsinta quatemarul de mijloc si corespunde epoccl

mamutului. Instrumentele de petra din acest period, ne presinta doue forme tipice: una
precedents,
din accste forme este o simpla. continuare a tipului caracteristic din epoca

«coup de poing» avend un capet ascutit, er la cel-1'alt cu o basa. plana bruta, spre a

servi de muche. Tipul al doilca Mustcrian so caracterizeza prin instrumentele destinate

a servi in acest period ca radStori de lemne si de piei (racloirs).

,T. Epoca Solutreana, care a fost numaT de o scurla durata, si cu un caracter mal

mult local. Ea coincide cu finele cpocct mamututui si inceputul epocei cerbului tarand.

Tipul caracteristic al instrumcntelor de silex din acesta epoca este in forma foilor de
dafin on de sake.
In fine:

Epoca Magdalcna, sufi quatcrnarul superior, care corespunde cu periodul


4.

cerbului tarand, si se caracterizeza cu deosebire prin o marc desvoltare a fabricatelor

din osc si din conic de cerb.

Acestc patru subdivisiuni archeologicc ale erei quaternare, si-au primit numcle lor dupa
celebrele statiunt palcolitice din Francia: Chellcs, Le Moustiers, Solutree si Madeleine.

(Diferitc tipurl archeologicc din t<5te accste epoce preistorice a se vede la De Mor-
tillet, Musee prehistorique, Paris 1883).

Insa clasificarea archeologica a erei quaternare, asa dup5' cum a fixat'o G. de Mor-

tillet, este inca supusa la uncle controversc, si in realitate, ea nic! nu corespunde pe

deplin la tote faptele ?i nici nu se pcite aplica la tote terile EuropeT. Spre a ne pule

da sema insa de resultatele archeologiet preistorice este absolut necesar, se cundscem

acesta clasiflcatiune, care este astadi cea mai adoptata.


Urmattirca tabela ne va pune si mai mult in ovidenta raporturile, ce exista intre epo-

cele preistorice si clasificatiunea geologica si paleontologica:


CLASIFICATIUNEA EPO
ERE
geologice
E P C E SU BD VISI UN 1 A RCH E0 LOG 1 CE

3
Epoca La Tene (Elvetia). Periodul mai nou.
u
O 3
o
Forme mai rotunde, profile mai exprimate.
w
4)
cm o Ep. Hallstadt (Austria de sus).
o
u
d.
Prima intrebuintare a ferului. Sabii man de fer.
< Virfurl diagonale.

as w Ep. Larnaud (Jura).


3 Bronz fin.. Arta mai progresata.
LLJ
3 Obiecte b£tute.
< N
& o a
o Ep. Morges (Elvetia).
LU o 14

Prima introducere a bronzulm. Obiecte versate.


W
Ep. de transitiune in terile vechil Dacie.
a r a ra e I
Aparitiunea secerei in Dacia.

Ep. Robenhausen (Elvetia).


ncolitica Petra poleita. Monumente megaliticc.
Cetati lacustre neolitice.

Ui .

Ep. MagdalenS (Dordogne).


O Instrumente simultane de p^trS si
Cu 1— os.
>aja;

LU
w
e3 -

Ep. Solutre (Saone-et-Loire).


co
(^
LU Silexe taiate in forma foilor de dafin.
Q_ -5 H archeolitica
paleolitica

I Ep. Moustiers (Dordogne).


W
BES
—a:
Silexe tiiate cu un singur virf ascutit.
BE s.
cc Inceputurile artel.
U_J

(— < Ep. Chelles (Seine-et-Marne) s. St. Acheul (Somme).


u Silexe taiate in forma migdaloida.

o
de
Ep. Otta (Portugalia).
epocei Silexe taiate cu intentiune.
"5.
^« :ica
ra.

OS
LU
3<L)
2
O
Ep. Thenay ?i Puy-Coumy (EYanciaJ.
S3
o 3
n)
o Silexe arse si taiate.
09
E
CELOR PRK1STORICE
FENOMENE DATE DATE
fisice faunice si vegetale an tropologice

<
aprdpe actuala

jp
de
H
Clima

cea
U
<
w

U
sud-vestice)

aprdpe

Dacia

mediterana

a
In clima
(p&rtile

CO
Rase domestice.
Invasiunea neoliticS-
Cultura cerealelor
NouS tipuri etnice.
si plantelor textile.

Ep. cerbulul tarand. Rasa umana


(Cervus tarandus.) de Cro-Magnon (Francia)
In Occident temperatura
Semi-domesticirea unor animale. super, rasei de Neanderthal
rece si seca.
Inceputul ep. tarandului.
Finele ep. mamutului.

e Ep. mamutului. Rasa primitive umana de


t o Elephas primigenius. Neanderthal s. Cannstadt
i c
3 Germ.) de Spy (Belgia).
dulce
s Rhinoceros tichorhinus. si
aluviuni.
"t?.
umeda.

o c
<v
p
Clima si e de
s| Elephas antiquus.
w- Rhinoceros Merckii.
D rt
rt
u'

c as
_3
Clima caldasi umeda. Elephas meridionalis
'C
Marl Rhinoceros leptorhinus.
precipitin atmosferice. < Mastodon arvernensis

Ridicarea Alpilor, Carpatilor


Dinotherium giganteum
si a marel catene asiatice.
6 PERIOD UL PALEOLITIC.

Incepem aici studiul acestor timpurl primitive si misteriose — pc o cale


noua si forte dificila — cu privire la primele inceputurl ale civilisatiunii in Dacia.

Prima cestiune, ce ni se presinta aid, este, in care epocS se ivesc in terile

Dacie! cele de antaiti urme ale esistentei omenesd ?

Astadi, multlmitS neobositelor investigatiunf, ce le-au facut in timpii din

urmS. cele trei sciinte surorl : geologia, paleontologia si archeologia prcisto-

ric£, faptul este cert si incontestabil, ca omul era resl&tit peste o mare parte

din suprafafa globulut nostra indi in cele de antaiu timpurl ale ere! quater-
nare 1
); c& el a fost contemporan apr<5pe in tote terile Europe!: in Belgia, In

Francia, Germania, Austria, Anglia, Italia si Rusia cu marile si puternicelc

mamifere stinse din epoca diluviulut -); c5 omul din acestS epoc5, nu cu-
noscea nicl usul metalelor si nu avea alte instrumente mat perfectionate dc

cat din petra t&iata in mod brut si din oseminte de animale prelucrate in

o formi cu totul primitiva.

l. 2. 3. 4.

Instrumente dc silex (tipul Chelles). Francia, — dep. Sommc.


1. fata, 2. profilul, — 4. fata, 3. profilul. »/> marime naturala. — De Mortillet, Musee
prehistorique, fig.'37, 37 bis,' 38, 38 bis.

») Cartailliac, La France prehistorique Paris. 1889 pag. 34.

») Duruta epocci qnatoruare. Sciinta inca nu a ajuns ca se pdtS. fixa prin o crono-

ogie eel putin aproximativa durata epocclor geologice.

Ca elemente de aprefiare pot servi numai douS base. Seu ca fenomenele gencralc geo-
logice s'au produs intr'un timp relativ scurt si anume prin o intensitate extrema (re-

pede) a fortelor active ale nature!, scii ci efectele acestor forte au capetat o forma reala
numai intr'un mod gradat si in cursul unui timp forte indelungat. Doctrina acesta din urma
despre o actiune lenta si regulata a fortelor si agentilor fisici prevaleza astadi iii sciinta.
PRIMII LOCUITOHI AI DACIEI. 7

On, cu alte cuvinte : sciinta preistoricS. a stabilit ad! pe deplin, eft omul
a trait si asistat in Europa la fenomenele, ce aii caracterisat intrega epoca
quaternara. El a vedut actiunile
violente ale nature! in aceste tim-

puri departate, el a fost martor


ocular, cand mase man de ghetari
acoperiau muntii cei inaltf, vaile si

o parte chiar din sesurile Europel;


el a contemplat inundatiunile di-

luviului si a asistat la ultima ac-


tiune orogenica a pamentulul, cand

diferite catene de munfi se inaltau


si se prelungiau J
).

In aceste timpun dep3rtate geo-


logice incep primele pagini ale is-

toriei omului in Dacia.

Ce e drept, c& pina asta-dl, in


5 — Instrument triangular. dc silex
depositele diluviaie ale Daciei inca ( tipul Qhelles). Francia, dcp. Corzere. >/ ma-
s

nu s'ati aflat osemintele omului rime naturals. Muscc prehistorique fig. 59.

quaternar, insS s'aii descoperit alte urme importante ale esistentei si activi-

tatii sele, si car! ne formeza o convingere nestramutata, ca omul a trait

In accsta privinta, Cartailhac (La France prehistorique, pag. 51) se cxprima


ast-fel: On est . . . oblige de s'cn rapporter aux impressions des naturalistes qui
sont unanimes pour attribuer un immense laps de temps mix Ovenements du
quaternairc ancien.

•J
truditiuiie geologicii roma.ua. In povcstile poporalc romane ni se prcsinta forte

adese-ori o vaga. amintire dcspre accidentele orogenicc intemplatu pc suprafata glo-


bulin nostru in epocele departate geologice, cand catenele de munti se prelungiau si

se loviau unele cu altele. Acest fenomen sc caractcrizeza in vechile traditiuni ale po-
porulul romiin prin cuvintele: ~candse bateau m until incapete», «unde
se bateau muntii in capete*. (I spires cu, Legende, 1882, p. 126.-- r F un -

desca, Basme 1875 p. 35. — Sb i er a, Povesti, 1S86 p. 26. —R e t e g a n u I, I'ovestT,

III p. 37. — Franc u, Romanil din muntii apusenT, p. 286. — Gazcta Trans. Nr. 71
din 18S6).

Sciinta geologica a constatat astad!, ca diferitele catene de munti, ba chiar unul si

acelasi munte, nu s'au format de odata, ci sunt numai opera, mat multor sfortan re-

petite orogenice, asa ca bataia muntilor in capete ne amintesce ridicarile, ciocniriie

si svircolirile consecutive ale scdrtei solide a pamintulul, intemplate in epocele geo-


logice.
:

8 PERIODUL PALEOLITIC

in o parte din tSrile DacieT, atuncT, cand miserele sale condifiun! de


viatS, tl faceau sS se lupte cu ursul eel gigantic si cu leul eel feroce 1
),

Acesta traditiune, cS. munti! constitue o formatiune posteriori, pe sc6rta pamfintului


o aflam exprimata si in Theogonia lul Hesiod v. 126 — 129:
Ta.lv. tk toi irpuiTOV |i£y J-ftivato iaov laofjj

O&pavov aStspojv!)-'

TstvaTO 8' Oopea |/.axpa, 9-ttiJv ytipiivxai hvaoXouz

poporul r o m a n mai exista si astadi o traditiune


La forte respanditS, ci p 3.-

mentul la inceput a fost plan, fari deluri si fara munti. Acesta traditiune

are o forma semi-religidsa. Ea este cantata in colinde si can atribue ridicarea delurilor

si a muntilor S-tuIui Ion s<5u luT Mos-Ajun (ambii identicl cu Ianus al Romanilor).

Ca Dumnedeii ca prea-nalt Ca-i mai mult,


El pe mine (Ion Sant-Ion) m'o lisat M'am pSzit

Se mSsur pamfintu, L'am imbulzit


Pamentu cu umbletu Facui dcluri, facui val,

Si ceru cu stanjenu . . . Facui muntii minunatl

AflaT pament Cu zapadS 'ncunjurati.

(Comunicata de Gr. Craciuna$, Ciubanca, Transilvania).

Suntem doi ingerasi Ne miram ce sa-i facem ?

Trimisi de la Dumnedeii A tunc! grSi Mos-Ajun


Se mesurSm pamfintul, Munti inalti intunecati

Si-am gSsit pament mai mult. Vai adinci, isvdre reel!


(Com. Baltatl, jud. Raranicul-Sarat).

») Leul de caverne (Felis spelaea) in parole orlentale ale Europel. Diferite res-
turi fosile aleleulul de caverne s'avi aflat in Transilvania in pescerea dela Almas

Ianga riul Homorodulul in districtul Odorheiului. Er Sir J o hn Lubbockin celebra

sa opera «L'homme prehistorique, 1876 p. 267, ne spune, ca D-rul John Hains a publicat

in a. 1672 desemuul unu! os al Ieului de caverne aflat inmuntii Carpatilor. Alte

resturi quateruare din acesta specie de leu s'au aflat in timpul mai nou in pescerea de

la Poracs in comitatul Zips din CarpatTI de nord- ai UngarieT, (Nyary, Az Aggteleki


barlang. 6. 71).

Er museul de istorie naturals din Viena, poseda scheletul eel mai complet al acestui

puternic animal rapitor, si care a fost aflat in pescerea Sloup din Moravia, asa ca

zona sa geograficain regiunile ndstre se intindea-pana in tinuturile din nordul Carpatilor.


Leul de caverne a trait in parfile orientale ale Europe! pana tarditt in timpurile
istcrice.Herodot, parintele istoriei grecesci (VII. c. 125. 126) ne relateza curidsa in-
templare, cum pe la' a. 482 a. Chrr cand Xerxe, fiul lui DariQ Hystaspe, trecea prin
Tracia si Macedonia cu formidabila sa ostire, ca se supuna Grecia, mai multe carduri
de lei, coborandu-se din munti, se aruncara ndptea asupra camilelor, ce transportafi ba-
bagajele trupei, lasand insa neatinsi pe dmeni si pe cele-1'alte animale de transport.
Zona geografka a leilor din peninsula Balcanica era in timpul acesta, dupa cum ne spune
Herodot, intre riul Nestus astadi Kara-Su din Tracia si intre Achelou, astadi Aspropo-
PRIMII LOCUITOR1 AI DACIEI. 9

pentru stapanirea cavernelor ; cand el, pentru imbunatatirea sorjii sale

materiale, era silit se persecute calul eel sSlbatic, se prinda boul eel

tamos din Acarnania, adica in muntii Rodopului si ai P i n du u


1 l, si Herodot a-

daoge tot-o-data, c5 numai in aceste tinutun se nasc lei in Europa.


Diferite traditium despre leul european ma! exists si astacJT in vechia nostra

poesiS poporalS eroica.


Ast-fel in colindcle romane, unul din genurile cele meT antice ale poesicT nostre po-
porale, se celebre'za si astadT, in togma ca in tirapul lul Evandru, eroisrnul unul juiie

(Hercule) care se luptase cu leul.

Ducu-me sus la pareu, On pe cine de sub sdre . . .

Ca s'aratS. un cane-rcu, Nu e cane, ce a aflat

MuscS, sfarteca, omdr5 Ci un leu betran culcat.


Manencscu, Colinde, p. i36.

Lua Miler (= Ler Miler) se ducca De lung5 de noua cotl

Minum man ca cl facea, Si de lata cata poti,

DupS munte a oilor Si slugii ca i-o aducea


El cu leul se'ntalnia . ... Si in leu ca o improptea

Si la lupta se prindea . . . Asa ragnia de cu jale

Da Miler din graiu grSia: Erba 'I mare toti pere


O vol slug! drag! incredutT, Apa stS 'n Ioc si nu mere.
Aduceti vol lancea mea, Paul, Colint]t, pag. 42.

Ca. 'n mijlocul codrului De mi-a ajuta Dumnedeu,

Este un leu de cane-re u, Duce-m'oT, aduce-l'01.


Comumcata dc Gr. Cractuna? in Ciubanca.

Traditiunea leulut antic ni s'a pastrat si in descantecele poporale:

Pe miez de cale L'a intampinat

De cSrare Leu cu Ledica...


Marian, Descantcce, pag. 201, 2u7.

Si cand o fost Leu cu ledica,

La mijloc dc cale Samca cu samedica,


De carare Samca 'n brate prinsu-1'o

Talnitu-I'o De pament isbitu-I'o

Opritu-1'o Carnea morsocatu-i'o


Lupu cu lupdica, Singele beutu-i'o

Ursu cu ursdica, L u p a : c (i, Medicina Babelor, p. 16.

In vechia limbS inciica simha este leul La poporul roman samca este numele dat in

timpurile preistorice leopardului.

De asemenea se face amintire in cantecele nostre eroice despre leiT, ce au existat o-

data in tinuturile Nistrului, cu deosebire in p u s t i e t a t ea Basarabiei de


j o s, care in epoca romana se numia desertul Getilor. , Asa in balada «Roman Gruie
Grozovanuis
10 PERIOD UL PALBOLITIC.

furios x
) si se se mSsure cu mamutul si cu atatea alte animale puternice si

feroce, fara alte arme de cat acelea, pe can le-a putut afla in inteligenja sa.

Sus pe campul Nistrulut, Unde fat smeoicele


Sub polele ceriului Si s'adun zernoicele,

La coda Ialpeulul, Si s'adap ledicele.


Alexandri, Poesil pup. 77.
Hr in «Blestemul mamei»
aSugi maicuta sugT, «C ain i 1 Nistrulul
«Sugi sa. nu mai plangf sS'a! pustiulul
«Sugete-ar cainiT, «Serpii Lesiei

sCdini! si serpii, S'ai Sovedriei!


1

«Si balaurif, Tcodorescu, 1'ocsil populare, p. 446.

In o colindS :

Esit'a la venatore Sub eel mer mare inflorit

La vfinat peste Barlad. Zari 1 e u 1 d'aromit.

Cand fu sorclc 'n de-scra . . N. Siiuioiiescu, com. Ciora-Radu-Vod;l, jud, Brilila.

J
) Accst b o ii p r i m i t i v, (bos primigenius) contemporan al omului quaternar avca
o talie gigantica aprdpe de doue on ma! mare ca boul nostru domestic si facea parte

din rasa sura de vite, care traesce astadi in ferile romanesci, Transilvania, Ungaria,

Stiria si Rusia. Rasa b o i 1 o r selbaticiau trait in partile ntfstre pana in timpurile

istorice.

Herodo t, ne relateza urmatorele : Se afla in partile accstea ale Macedoniei (adeca


in Rhodop si in Pind) forte multi lei si boi sfilbatici (lli*zu-;p:o'.). C6rnele accstor boi
sunt de o marirne uriasS si ele se importez& in Grecia ca un articul de comerciu

(1. VII. 126).

Accst bofl selbatic, despre care ne vorbesce Herodot, se vede representat cu deosc-
bita frumuseta si vijjdre naturala pe vascle de aur descoperitc la Vaphio langa Sparta
si pe picturile muralc din Tirynt din timpul dinastiilor pclasge ale Peloponesului (Bul-

letin de Correspondaiicehiillciiiqnc, An. XV (1892) pi. XV. — llevue encielopediquo,


1891, p. 250).

Genialul Cesar, care in interesul vastelor sale planuri pentru extensiunea domina-
tiunei romane, studiase eel d'antaiu, din punct de vedcre militar, tinuturile din nordul
DunSrei, ne comunicain Comentariile sale urmatorele : cMaiexistain Germania, dice
dinsul, o altS. specie de boi' (sSlbatici), can se numesc Ur i. Acesti boi (urii), sunt cu
putin mai mici de cat elefantii, insa. dupa forma, dupa colore si tip ei semena cu taurii.

Puterea lor este mare si mare este si velocitatea lor. Ei nu cruta nici pe om, nic! fd-

rele selbatice, pe can le-aii vedut odata. Omenii, ca se-i pdta prinde sapa nisce gropi in
pamentdupa un anumit sistem, si apoi tot in aceste gropi i siucid>. (B. G. Vf. 28).
De asemenea scric I si dor, episcopul din Sevilla (f 636): «Urii sunt o specie de boi

sclbaticl (uri, agrestes boves) din Germania, avend nisce corne cnorme si can se
intrebuintdza spre a se face din ele paharc de beut pentru mesele regale, capacitatea
lor interna fund fc5rte mare (Etym. XII. 1. 34.) — Getil, dupa cum scim, intrebuintaii
PRIMII LOCUITORI AI DACIEI. 11

Probele materiale in acesta privintja ni le ofera resturile industriei primi-

tive a omului din acesta epocJL

dc asemanea cdrnelc de bou ca pahare pentru b6ut vin. (Diodori Siculi. lib,

XXX. c. 12.)

Er naturalistul P I i n i u (VIII. 15) ne transmitc urmattirea notita dcspre fauna


Scitiei si Germaniei: eScifia, dice dinsul, produce forte purine animate si acesta

din causa, ca aid lipsesc tufisurile. Tot asemenea, pufine animale sc afl5 si in Germania,
tiir3, care este vecina cu Scitia. Insi in Germania sunt importante speciile de b o I s e 1-

batici (bourn ferorum genera), anume bisonii (bisontes) cu come, si uril (uri)

dotati cu o forta si cu o velocitate extra-ordinarS si pe can poporul ignorant i nu-


mesce bivoll'selbatici (bubali).

CupS cum scim Germania mare seu Germania «barbara» a autorilor latini era

vecina cu D ac i a. Ma! mult, padurca H e r c i n i c a a lui Cesar si Germania


etnografica a lui Tacit, se estindeau si peste Carpatii de nord al Ungariei si

Transilvanici. Ast-fel, ca aria geografica a urilor sibisonilor din epoca romana cuprindea
regiunile muntcjse nu numai ale Germaniei, dar si ale Daciei.

O proba despre acesta avem in istoria resbelului Dacic.

Suidas (v. K&z:o-j) scrie : Joe mat are si numele Casius (dupa muntele Casius) si

dinsulu! i dedica Traian niscc cupe de argint si an corn dc bou, dcomarimc


extraordinary, poleit cu aur, drept dar (parga) a primclor sale invinger! a s u p r a

Ge t i 1 o r. Pe aceste darurl se afla scrisa urmatdrea cpigrama compusa de Adrian :

Lui Joe C a s i u dedica aceste darurl Traian, din nemul lui Enea, imperatul omc-
nilor irnperatulm ceresc*
Br Sebast. Munstcrus (Cosmographiyo univ. Basiliao 1550 p. 920) scrie: In sylvis
(Transsyluanite) iubati boves et uri ac sylvestres etiam equi, utrisque co-
rum mira pernicitas: at equis iuba sunt ad terram usque dimissa.
Boul urus, al autorilor latini era, dupS pareriie unanime ale naturalistilor de astadf, unul

si acelasi cu boul primitiv sou diluvial (bos primigenius).

In monumentele cele mal vechi ale literature! ndstre poporale, anume in colinde si

balade, boul primitiv (bos primigenius, bos urus) apare sub numirea de boul s u r.

Vine marea cat de mare, Cu moliftT alaturati

Da de mare margin! n'are . Nota-sl ndta si bou sur.


Aduce-sT bradi incetinati Mandrescu liitcr. pop. 212.

Impungu-se Ddmne impung Pan' cununa sorelul.


Impungu-se doi boi-suri D%u], Colindi p. 4*.

Aci epitetul de «sur» este un archaism romanesc din aceiasT trupini cu urus al Cel-

tilor si cu intelesul de s e 1 ba t i c sdu de mun t e.

Insemnele vechi ale Moldove! contin figura unui cap de urus (bo-ur), dar nici de cum
a bisonulul cu coma. (A se vede si Boliac, Buciumul, An. I, 1862, p. 132.)

Cervus megaceros in tradifiuuile rouiAne. — Intre diferitele specif ale faunei qua-
ternare, carl impopulau in mare parte campiiie si muntii Daciei in acesta epoca, era si
12 PERIODULPALEOLITIC.

Pe teritoriul orasulul Miscolti, situat la polele Carpatilor de nord, in


pantile de sus ale Tisei, in comitatul Borsod, de asemenea §1 pe teritoriul

Romaniei de astS-di in judetul Vlasca, s'aii descoperit arme sett instru-

mente taiate de silex (cremene) representand doue" tipuri paleolitice —


a.sa numitul cervus megaceros. Acest cerb ante-diluvian, eel mai magnific animal al faunei

disparate, a trait in Europa si cu deosebire in Irlandia pan5 in seculul al XH-lea al erel nds-

tre. Cornele arcuate si falnice, ce-i decorau capu!, erau gigantice si-I da un aspect imposant.
El este amintit in Iliada si in Odysea lui Homer. Ulise vendzain insula cea lata

a nimfel Circe, un cerb mare cu corne inalte, un monstru gigantic &'.]>;xspu>v

fhwiiov jxs-c«v; Se'.v&v TtsXiupov; fis-fa, 8-Yjplov (Odys. X. 158 seqq. — Cf. Iliad. XVI 158).

Diferite traditium despre cervus megaceros, s'au conservat pana. astadi, in vechile mo-
numente ale literature! ndstre poporale. Ast-fel, in colindele semi-religidse ale poporulut

roman, se face adese-ori amintire de un cerb nobil si falnic numit cerbul sur, cerbul

runcului, lera campulul si a pamSntului, care, dupa frumuseta, marimea si calitatile, ce

i-se atribue, nu pdte sa. fie altul, de cat cerbul eel mai maiestos, ce a esistat vre-o-data

pe fata pamentului, cervus megaceros.


Ler ol Leo, Fa la bradului
Cerbul codrulul . . . §i cu fuga lui

Cerbu mi se 'ngamfa, Sborul soimului

Cerbu se lauda, Si cu mersul lui

Ca el 'si intrece Fuga calulut.

Cu cornele lui Teodorescu, PoesiT pop. pag. 65.

Veiocitatea acestui cerb urias fiind forte mare, venatorii din colindele romane se rdga

lui Dumnedeii, ca se dea o ploie, pamfintul se se mdie, si cerbul se se inamolesca, ca

se-1 pota prinde :

Domne minunate! Pam£ntul se muia.


Da un nor de ploie, Cerb se 'namolia,
Cerbul se se 'nmdie, S'atunci mi-1 vena

Si eu se-1 venez . . .
Si-a casa-1 ducea . . .

El cum se ruga Si 'n corne ca-i puse

Ploie ca dedea, L^gan de matase.


Ibid, p. 66.

Acesta traiitiune romana. despre modul cum se vena cerbul eel gigantic ne servesce

spre a lamuri o imprejurare forte curicSsS, pe care paleontologii pana astadi nu si-au pu-

tut'o esplica. In Ungar i a, cele mai multe schelete de cervus megaceros, s'au aflat in

straturile cele lutose de langa malurile Tisei. Er in Irlandia, dupa. cum ne spune
Figuier (La terre avant le deluge. 1863 pag. 321), scheletele acestui animal antic se ga-
scsc in depositele mlastinose din apropiere de Curragh, si este de remarcat, dice dinsul,
ca apr6pe tote aceste schelete se gasesc in aceeasl atitudine, cu capul ridicat in sus, gatul
intins. cornele aruncate pe spate, ca si cand animalul s'ar fi inamolit intr'un teren mlas-

tinos si ar ii cercat pina in ultimul moment al mortil sele se pdta gasi aer de respirat.
Epitetul de «sur» care se aplica adese-ori la acest cerb. antic, se intrebuinteza de re-

gula, atat in povestile, cat si in poesia poporala romanS, numai pentru animalele gigan-
J

6. 7.

Instrumcntc dc silex [ti'pul Chclles), Miscolti, comit. Bodrog, Ungaria.


'/., marimc lincara. — A r c h a c 1 o g i n i E r t c s i t 0. Uj foly. XIII. pag. 11 si 1

>""
mmmtimmm,. «
mm :i :
;;' . ' / .
'
n
'•
:
.' .,..

as*
. .: .
.
W
8. — Instrument triangular de silex 9. — Instrument de silex (tipul Chellcs).

(tipul Chclles). Miscolti, com. Bodrog, Romania, Crivedia mare, distr. Vlasca.
Ungaria. J
/, marimc iineara. A r c h a e o- MSrimea reala 7 cm. lung., 5 cm. lai.
1 o g i a i it r t o s i t 5. Uj foly. XIII. p. 15. Muscul de anticitati, Bucuresci 1).
14 PERIODUL PALEOLITIC

Chelles seu Saint-Acheul din Francia, — si can instruments sunt caracte-


ristice ale epocei quaternare interglaciare J
).

Insa afara de aceste vestigii positive ale esisten^ei si locuintel omului


2
quaternarin terile Daciet ) final esista si motive puternice etnologice, motive
basate pe estensiunea geografica a omului european din acesta epoca, si

carl se resuma" prin cuvintele, ca omul in timpurile quaternarT, periodul in-


terglaciar, era aclimatisat in tota Europa.

tice si nasdravane, asa d. e. boul sur, taurul sur, vulturul sur sou sur-vultur (T e o d o-

rescu, Poesii, p. 68. — Marienescu, Colinde, p. 26. — Marian, inmormenta-


rea la romani, p. 217. — Saineanu, Basme, p. 375, 388). Acest calificativ apartine
liinbel romane archaice si este nu numai sinonim, dar identic cu cclticul urns, adau-
gandu-i-se la inceput aspiratiunea pelasga s. Asa. Servius (in Virg. Georg. II. 374) uri
uxb x<Sy Spwv s. c. a montibus. Din punct de vedere al intelesuluT, asa dar, c e rb u 1

s u r nu esprima alt-ceva de cat : cerbul codrnlui, runculul, muscelulul.


l
) Studiand colectiunile preistorice aleMuseuluide anticitatl dinbucu-
reset, am observat sub Nr. 66 un instrument de silex tSiat cu tipul caracteristic Chelles,

depus la un loc cu mai multe aschu de cremene, indicate in dulap, sub numirea gene-
rals: Periodul de petra, judetul Vlasca. Am fotografiat acest pretios specimen pentru ar-

cheologia quaternarS, si-I reproducem aci pentru prima ora. In ce privesce provenienfa
accstuT instrument quaternar de cremene, adresandu-ne d-Iui Director al MuseuluT, G r.
G. Tocilescu, am priroit de la D-sa urmatdrea informatiune: «Silexul fotografiat, a
fost gasit fntr'o localitate din jud. Vlasca, in malul Nejlovului langa Crivedia mare, i n
punct ul numit Cetatea Feteu
Marimea instrumentelor de silex, tipul Chelles, este in general forte variala. Ast-fel

Mortillet in Musee prehistorique sub fig. 35, 44 si 56 ne infatiseza uncle specimene de


silexe taiate din acesta epoca cu dimensiunT numai de cate 4 cm. 8 mm., 5 cm., 6 cm. 2

mm. in lungime, adeca. mult mai micl de cum e silexul taiat (fig. 9) din Romania. — £r
Cartailhac (La France prehistorique pag. 50), scric, ca a vedut silexe taiate, tipul Chelles,

unele atnt de volumindse si altcle din contra, atfit de minime, in cat a trebuit se se

intrebc, daca mana omului le putea intrebuinta cu succcs.


Aceste silexe quaternare, caracterisate ca tipul Chelles, se gasesc nu numai in aln-

viunT, dar si pe suprafata pamentului si anume pc positiuni mat ridicate, mestecate cu


diferite alte resturi ale tuturor epocelor. (Zaborovvsky, L'homme prehistorique, p. 49.

Mais ce n'est pas seulement dans les alluvions anciennes . . . mais encore a cicl ouvert

sur les plateaux, dans les endroits memes ou 1'hornme s'en est servi, qu'on a decouvert

des haches du type du Saint-Acheul.)


2
)Alte diferite elemente archeologico si paleontogice cu privire

la coesistenta omului in terile Daciel, cu marile mamiferc din epoca quatcrnara, sunt

amintite si apreciate in: Arcliir d. Vereines f. siebenbiirg Landcskunde N. F. XIII.

411—414. — Gooss, Chronik der archaeologischen Funde Siebenbtrgens. pag. 10-t55.

I'lrtekezesek a tort. tud. korebol. XII. nr. 8, p. 52—53. — Ovtray, A Pozsony varos
tortenete. I. 18. — Ortvay, Temesmegye es Tcmesvarvdros tortenete. Oskor. p. 44
seqq. — Pulszky, Lubbock. A tort, elloti idok. II. pag. XV. — Br. Nyiivy, Az Aggteleki
PERIODUL PALEOLITIC 15

Nu putem, asa dar, din nici un punct de vedere, nici paleontologic, nici

chiar archeologic, ca se limitam zona geograficS a omulul din epoca quater-

nary la p61ele de nord-vest ale Carpafilor, si sS separam din punct de ve-


1
dere antropologic tSrile Daciei de Europa centrala si apusana ).

barlang. pag. 86. 138. 140. — Arcliaeolegiai Ertesitii. Uj foly. XIII. 19. — Much, AI-

teste Besiedlung der Lander d. osterr. Monarchic, p. 44 — 45.— Erdelyi Mnzeumegylct


evkonyvei, T. (1874) p. 117. 158,-IV. p. 131. 135. -V. p. 125. 154. 158.-VI. 8. 198.-
VII. 150—160.

«Fara indoiala, — dice distinsul archeolog al Transilvaniei Dr. Ant. Koch — omul
preistoric, a trait in epoca mamutului pc pamentul Transilvaniei.* Erdclyi Muzeum-
cgylet eTkiinyvei, Uj foly. I. 1884. p. 146.

fcr decedatul C. Gooss, un alt erudit archeolog si istoric din Transilvania se esprima

ast-fel «Es unterliegt keinem Zweifel mehr dass bereits zurZeit desDiluviums dcr
:

West- und Nordrand der mittleren Donaugegenden, ja wohl auch Siebenburgen


vomMenschen bewohnt war.i (Gooss, Skizzen zer vorromischen Culturgeschichte
der mittleren Donaugegenden. Arcliiv d. Vereines f. siebenb. Ldkde, N. F. XIII p. 409.)

In ce privesce Romania, Cesar Boliac, pe basa cercetarilor sale archeologice pre-

istorice, se esprima ast-fel: au fost si in Dacia epoca petrel lustruite si epoca


petrel n u m a i c i o p 1 i t e, ca s'a atins pe ici colea epoca bronzului si ca ceea

ce n'ar pute dice p6te alta tera, dupa cunoscintele preistorice, ce le avem p&na astadi «o

epoca de arama rosie nativa*. Autorul constata, tot odata, ca intre obiectele
gasite de dfinsul numai de vre-o patru cincl am incdee sunt 250 silexurl si obiecte de

alte petre, Intre carl un topor de petro-silexcutotul primitiv, din epoca

pctrei brute. (Tromp. Carpat. An. 1872 No. 1010. Cf. ibid. An. 1870. No. 846.)

Cu privire la terile Austriei a se vede: Szorabathy, Bemerkungen iiber den gege-


wiirtigen Stand der prahistorischen Forschung in Oesterreich. (Correspondenz-Blatt d.

deutschen Gesellschaft fur Anthropologic XXV (1894) Jahrgg p. 97. Cf. M. Kriz Uber

die Gleichzeitigkeit das Menschen mit dem Mamuthe in Miihren. Ibid. p. 139—144. —
Iilem in «L' Anthropologies. T. X (1889) p. 257—280.
^Marea interna in terile Dacioi in ultimcle timpurl goologice. Cand no! constatam
ate] din punct de vedere paleontologic si archeologic esistenta genulul uman in terile

Daciei inca in epoca quaternara, prin acesta, nu voim se sustinem, ca intr'adever tote

regiunile acestei ten, ast-fel dupa cum ni se presinta astadi, au putut fi locuite dc om
in acesta epoca departata.
Fisionomia terilor Daciei nu a fost tot-de-una aceeasT, dupa cum ni sc presinta in e-

poca istorica.

Cu deosebire, o parte insemnata din sesurile cele intinse si asedate ale Ungariei, se

aflaii chiar pana la inceputul epoceT neolitice acoperite cu mase marl de apa dulce, carl

cataractele Dunarel
apoi incet incet, in curs de mai multe mit de am, s'au rctras pe la

si pote chiar prin comunicatiuni suterane. Chiar si astadi un district inscmnat din partea

de nord-ost a Ungariei pdrta numele de Maramures, adeca mare m o r a. (M o r i- t

m a r u s a m, hoc est mortuum mare numiaii Cimbril oceanul septentrional. Plinii, H.


N. IV. 27. 4). De alta parte, documented istorice ale Ungariei din evul de mijloc, fac
15 PERIODULPALEOLITIC.

Insa, care era positiunea in natura, moravurile si conditiunile de viafa.

ale raselor umane paleolitice din Europa?


Aici ni se presinta una din cele mal importante si tot odata mai com-
plicate cestiuni ale etnologiei primitive europene.

adese-ori amintire de diferite mlastim, lacuri $i balti in basinul Tiso-danubian si can in

aceste timpuri purtau numele de Mortua, Mortva si Mortua magna, adeca


apa mdrtSi
Chiar si numele de Mures, ce-1 pdrta riul principal al Transilvaniel, si care apare in

documentele istorice medievale sub forma de M o r s u s (Cod. Arpadianus, XVITI 62.


i i

1291), Marusius (Kemeny, Nititia, II. 41), Morusius (Schuller, Archiv. p. 680), ne I.

pune in evidenta, ca. intr'o vcchime forte departata, basinul acestui riu constituia numal
o apa mdrta (Marusa).
De alta parte, mai esista chiar si astadi o traditiune vechiS si forte respanditS, ca se-

surile Terel-romanesci, ale Ungariel si vaile Transilvaniel, au fost o-data acoperite de o

mare internS.

Ast-fel, Cronica lui George Brancovici, scrisa pe la anil 1688 — 1690, contine

urmatdrea traditiune despre marea din terile Daciei.

«Accst Pombie (Pompeiii eel mare) a taiat boazul la Bizantiea de aQ intrat marea
negra in marea alba, sidicsefirSmas uscat, t£ra Moldovel, {era Mun-
tenescS si tdra A r d d u 1 u 1 i» (Ar. Densusianu, Revista critica-literarS 1893 p. 367).

Acesta traditiune, ca marea ndgra intr'o epoca departatii nu ar fi avut esire o aflim

esprimata si la peripateticul Strato din Lampsac (f c. 270 a. Chr.), Marea negra, sustine
densul, ar fi fost o-data cu totul inchisa, er strimtdrea de la Bizantiu s'ar fi deschis in

urma presiunei enorme a maselor de api, ce le versau riutile cele man in Pontul euxin.

Tot asemenea, s'a intemplat, dice Strato, si cu marea mediterana, care in urma unel
marl acumul&ri a apelor de riurli ar fi frant bariera de la apus, si apoi reversandu-se

in marea esterna, s'au scurs si desecat locurile lacustre de mai inainte ale Europe!,

(Strabo, Geogr. I. 3. 4.)

O alta traditiune, in fond identica cu cea din cronica lui Brancovici, ni se comunica

din judetul Prahova, comuna Habud:


Pamentul acestel teri, ne spune acdstS traditiune, mai de mult era acoperit cu apa
si nici odata nu se putea scurge, fiind-ca" la Marea negra era un munte de petra. Turcii

(Tracii, Troenii?) s'afiapneat, ca se taie acel munte, au sSpat 24 de ani si tot n'au putut

ispravi, dar a venit un cutremur mare si a rupt acel munte in doue si indata apa s'a

scurs in mare.

In fine, o traditiune analoga ni se transmite din Banat, de catre Par. Sofr. Luiba si

Aur. Iana (com. MaidanJ:


Am audit din bgtranT, c5 pamentul, care 1 locuim noi, ar fi fost o mare de apa si nu-

mai la munti au locuit nisce dmeni selbatici, pre cari i-au batut strSmosil nostri
si ne-au asedat pre noi aicea. ImpSratul nostru Traian au slobodit apa de aici la Ba-
li a ca i a. (Notam, cS in traditunile romane si Hercule apare adese-on sub numele de
Troian D.). Cind a fost aici apa, omenil umblau cu vranite (luntrite) si coribil. Se dice,

ca «Cula» de la VerseJ ar fi fost facutS de pe vremile acelca. De acolo se vedea la o


PRIMII LOCUITORI AI DACIEI. 17

Resuhatele sciintifice, ce ni le ofer numerosele cercetarl paleontogice,

facute pina astadl in terenele geologice ale epocei quaternare ne presintS,

in Europa, douS rase umane principale, insa ambele aceste rase pe


grade diferite ale desvoltSrii fisice si intelectuale..

Una din aceste douS rase fosile este representata' prin o portiune de

craniu exhumat la Cannstadt langS Stuttgart, in a. 1700, studiat in a-

1835; — de asemenea si prin un alt specimen important, prin craniul aflat

in pescerea de la Neanderthal langS Diisseldorf in a. 1856.

Ambele aceste fosile umane


ne infatisez3, din punct de ve-
dere antropologic, aceleasi ca-
ractere etnice, si ele figurezS

in sciinta de astadl, sub numele


in general adoptat de rasa de
Neanderthal, si care este con-

siderate ca rasa uman3 euro-

peani din epoca mamutului. A-


cesta rasa primitivS, umanS, ni 10. — Craniul de Neanderthal, vedut din fata,
du P a B e r t r a n d, La Gaule, p. 72.
se presintS, in general, cu carac-

tere dolicho-platy-cephale seii cu capul lung3ret si deprimat, fruntea ingusta

si oblica (aruncatS inapol), si

cu arcurile sprancenelor e-

norm de desvoltate. Omenil


de Neanderthal seu Cannstadt,
aveaii o staturi mat mult
mic5 de cat inaltS; el erau ro-

bust! si indesatf, cu mem-


brele scurte si musculose,

tj. — Craniul de Neanderthal, profil, ins5 in urma constitutiunel


dupa Bertrand, La Gaulc, pag. 70.
lor osteologice, dupa parerile

antropologilor de astadl, el nu erau in stare de a se tine in positiune ver-


J
ticals, ci erau de jumetate plecatl spre genuncht intogma ca antropoidil ).

culS dc peste Dunare si la alta dc peste Mures; cand venia vre-o luntre dusmana, se
fScea in verful culel o luminamare, ca se scie cel-Palti fratl, ca au venit dusmaniiin teYa.»

Mai not5m aici, ca in Ungaria, inca esista o traditiune poporala, ca sesurile acelei terl

au fost odata acoperite de apa, care maT tardiu s'a scurs prin pasul de la Portile-de-fer.

Ertekezesek a tort, tudom. korebol. XII. VIII. sz. p. 59.

') Cartailliac, La France prehistorique. pag. 328. — Fraii)ont, Les cavernes et leurs

NIC. DENSU^IANU. W
18 PERIODULPALEOLITIC.

«Din orl-ce punct de vedere, vom examina craniul acesta de Neander-


thal — dice naturalistul engles prof. Huxley — el ne presinta intru tote ca-
racterele maimujet, si este intru adevSr craniul uman eel mat pitecoid, ce
s'a descoperit pana ast&di» *).

Tot la ac6stS speciS primitive urnanS din epoca mamutului mai aparfin
si osemintele fosile descoperite in a. 1866 In pescerea de la Spy in Belgia.

Scheletele exhumate la Spy sunt incontestabil din epoca mamutului si

ele ne presinta aceleasi particularity anatomice si osteologice intocmal ca

si craniele de la Cannstadt si Neanderthal. Ma! mult, craniul de la Spy exa-


gerezS inc5 unele caractere fisice ale ornului fosil de Neanderthal 2
).

Peste tot, tipul de la Spy, din punctul de vedere al desvoltSrii organice,

ne infStiseza' pe omul european din epoca mamutului, in cele mai infime


conditiuni fisice si intelectuale.

La acesti locuitorl primitivl al Europe!, se rap6rt& urmStorele cuvinte ale

lul Lucretiu:

Atunci (in primele timpuriale istoriei omenimel) genul uman era mult mai

dur, de cum trebuia sS fie. In cursul mai multor mil de an! ale revolutiunil

sorelul pe cer, ei duserS peste tot locul o vietS ca animalele selbatice. Ef

nu sciau sS faca us de foe, nici sS se folosescS de pel, or! se-sl acopere


corpul cu blSnl de fiere selbatice, ci locuiau prin pXdurl, prin g5urile mun-
Jilor si prin codrii eel man, ascundendu-si pe sub mSrScinl si tufe, mem-
brele lor cele murdare, atunci cand eraii silifi sS se apere si scutesci de in-

temperiile ventulul si ale ploii. Ei nu eraii capabill si cugete la lucrSrile de


interes comun, si nu sciau, nici sS stabildsca intre el drecarl moravuri, nici

sa se folosesca' de leg!, ci fie- care punea mana pe prada, pe care i-o scotea
-

inainte norocul, si apoi fugea cu ea, condusl de instinctul propriu, ca fie-

3
care sS ingrijesca. de sine si se traiesca pentru sine ).

Aceeasi traditiune preistoricS pSstrat& la vechiul popor latin, ne o eo-

munica' Virgil *).

O-data, dice densul, locuiau in p&durile acestea, o rasa de 6meni nascu^I

habitants (1896), pag. 69.— Bertrand, La Gaule avant les Gaulois. pag. 70. — De Mor-
tillct, Musee pr6historique. PI. XXX.
J
) Huxley, Man's place in nature, pag. 156, apud Lubbock, L'homme prdhistorique.
Paris, 1876. pag. 308.
s
) Cartaiihac, La France prdhistorique, pag. 87. 329. — Frntpont, Les cavcrnes,
7<>.
p; g-

•) Lucretii De rer. nat. lib. V. 923 seqq.


*) Aeneid. lib. VIII. v. 314.
PRIMII LOCUITORI AI DACIEI. 19

din trunchiurile cele dure ale stejarilor (Faunii). Er nu aveaii nirf mora-
vuri nici religiune. EI nu sciau nici se prinda boil in jug, nici sS adune
avere pentru trebuintele vietel, nici sS cru^e ceea ce au castigat, ci traiaii

in mod selbatic numai cu ramurl si cu venatul* 1


).

') Rasa umaua primitiva a Satyrilor in Europa, Asia si Africa. Literatura antica
greca si romana, ne-au transmis o lunga serie de relatarl si traditiuni etnografice, cu
privire la o rasa primitiva umana numita a Satyrilor.
Ast-fel, Hesiod (circa a. 850 a. Chr.) in unul din fragmentele sale ne amintesce dc
un gen de <5meni facatori de rele, numiti Satyri, si can erau inca.pabill de a
invfita vre-o lucrare omenesca.
xal ylvor ot>T'.5av(uv SttToptuv v.'A &jMj#4vospyi5y, (Frag. XCI).

Figura acestor Satyri, ni se infatiseza, in general, ca umana, insa selbatica. si dura,


perul mistret, nasul tempit si aruncat in sus, urechile in partea de deasupra ascutite, la

gat cu un fel de noduri, er in partea de jos a spinarii, avend un smoc de perl lungl,
(mai mult o esagerare a artistilor grecesci). Acesti Satyri, locuiaii prin paduri $i munti,
si sunt infatisati ca iubitorl pasionati (lascivi) de feme!.
Din punct de vedere etnic insa, tipul acestor Satyri in picturile vechi, are mai mult
un caracter Semitic.
Satyrii, de can ne vorbesce Hesiod, se mai numiau si Ss-.Xvjvoi, sing. Ss&ajvo?, cu-
vent, care in ce privesce etimologia sa este identic cu S i 1 va n u s. Romanesce silha =
padure. In locurile acestea, — scrie Lucretiu (De rer. nat. IV. 582 seqq.) — au locuit
o-data, dupa cum spun vecinil, Satyrii, carl cu sgomotele sicu jocurilc lor turburau
tacerea cea linistita a noptii.>
Acesta rasa umana primitiva a Satyrilor, este amintita si in vechile descricri geogra-
fie ale Asiel.

«In muntii despre resSrit ai Indiel, scrie Pliniu (H. N. VII. 2. 17.), in tinutul numit al

Catarcludilor, se afti si Satyri. Acesti Satyri, sunt nisce animate forte stri-
cacidse, ei umbla si alerga atat pe patru cat si pe doue picidre. Fata lor este ca la
dmenl. Insa, din causa agilitatei lor, nu se pot prinde de cat numai cand sunt betrani
seii bolnavl. Tauron spune, ca Coromandil sunt un pen de dmenl selbatici, carl nu
sciii sa vorbesca; espresiunile lor fiind numai nisce urlete oribile. Corpul lor este peros,
ei au ochii albastrii si dintii canini coltati.* Acesta relatare a lui Pliniu. despre rasa
Satyrica din Asia, se confirms, putem dice, pe deplin, prin nouele descoperiri ale sciintei
antropologice. Naturalistul A. de Mortillet, public^ in «Revue encyclop£dique» din
a. 1895 pag. 73, sub titlul «Un etrc intermodiaire entrel'homme et le
s i n g e» o notita despre craniul descoperit in insula Java in a. 1891 de medicul militar
Eug. Dubois. «Ce crane — dice A. de Mortillet — est visiblement plus voisin de celui
de l'homme, que de celui de chimpanze . . . D'apres la voussure du crane, d'apres la
forme fuyante du front et la proeminence des arcs sourcilliers, ce fossile ne devait pas
etre beaucoup plus bas dans l'echelle animale, que l'homme paldolithique europeen dont
les ossements ont etc retrouves a Neanderthal et a Spy.>
In fine, geograful roman Pompon iu Mela (I. 4. si 8 ) ne spune, ca in tcritoriul
20 PERIODUL PALEOLITIC.

A doua rasa umana fosilS, din epoca quaternary este representata


prin craniele si osemintele descoperite mat antaiu In statiunea Cro-Magnon
din valea VezeruluT in Francia.
AceslS rasi umana, c5reia
In sciinfa antropologica i s'a

aplicat numele de Cro-Ma-


gnon, dup5 statiunea paleo-

litica, in care a fost exhumata,

domineza cu siguranja in par-

tile de apus ale Europe! pe


la finele epocei quaternare,

si ea ni se presinta din punct


de vedere fisic si intelectual,

cu mult mat superior^ raset


de Neanderthal.
12. Craniul de Cro-Magnon, dupa F r a i pon t, Omenil de Cro-Magnon,
Les caverncs, p. 133.
constituiaii, dupa studiile pa-

leontologice, o rasS frumosa dolichocefalS, puternica si inteligenta. In par-

ticular, ei se deosibeu de rasa de Neanderthal-Cannstadt-Spy, prin o frunte

Africel, lAnga Etiopil occidental!, intre alte triburi barbare si nomade se afla si Satyrl,
carl nu au nici acoperise, nici locuinte stabile, carl de abia semenS cu dmenif, si sunt

de jumState fere selbatice. (vix jam homines — prater effigiem nihil humani).
Piiniu, dupa cum am vedut, amintesce in Asia, afarS de genul Satyrilor, si o specii
umana perdsa cu dinti canini coltati.

Omul in mare parte peros pe corpul seu, ne apare si in Europa, rcpresentat pe unele
specimcne de gravuri de la finele epocei quaternare (De Mortillet. Musee pr6historique.

PI. XXVII, fig. 202. 203.)

Despre omenil perosl (p i 1 o s i), ne vorbesc mat departe traditiunile epocei romane
(Isidori Etym. VIII. 11. 103. — Profetul Isaia in textul Vulgate! XIII. 21: et pilosi sal-
sabunt ibi).

In fine, despre omenil selbaticl si perosT no relateza Hannon, ducele Cartaginenilor,

care, in epoca de inflorire a patriei sale, intreprinsese o expeditiune navala dincolo de

Columnele luT Hercule, er dupa ce se intorse la Cartagena densul depuse in templul lui

Saturn, on al Junonei, peile a doue feme! selbatice si pcr<5se. ce le prinsese. (Haniionis


Carthaginonsiirm regis Periplus, in Geographi graeci minores. I. F.d. Didot. p. 13.)
Acesta imprejurare, o confirma si Pliniu, in .Istoria sa naturala (VI. 36.) spunend, ca
Hannon a espus ca o dovada si ca o minune in templul Junonei din Cartagena peile pe-
r<5se a doue femei, ce le-a prins in espeditiunea sa si carl s'ati putut vediS in
acest templu p a n a la caderea Cartagenei.
La poporul roman, ma! esista .si ast&dl o serie de traditium despre o rasa primitiva
PRIMII LOCUITORI AI DACIEI. 21

lata si putin oblica, prin dimensiunile craniulul seu, prin lipsa arcadelor

la sprancene, prin o fa|a de asemenea lata si prin o statura inalta de


178—185 cm. la barbati !).

Peste tot, rasa fosila de Cro-Magnon, judecand'o dupa tipul sSu inteli-

gent, dupa resturile industriel sale si dupa condifiunile sale de vieta, poseda
un insemnat grad de semi-civilisa^iune.

umana perdsa. si coltata. Ast-fel in Descanteccle romane, cart contin pretidse elemente
pcntru timpurile preistorice, sc face adese-ori amintire de o fiinta necunoscuta epocelor
posteridre, de un om selbatic, de regula mare, peros, si inimic constant al omului de adu

O venit omu mare, Cu obrazu mare,


De la pSdurea mare, Cu cautatura infioratdre.
Om peros §i-o venit asupra noptii ....
Si sperios, Si-o venit prin nevoie

Cu manile perdse Pe N. se-1 mspaimante,


Si perdse,
cu picidrele Dilele se'-I scurte,

Cuochiii inholbati, Vieta se-T ciunte.

Cu dintii mari co 1 1 a t i, Marian, Descantece, pag. 242.

Acest om peros, cu dintii mari cokatf, si cautatura infioratdre, si care locuia In pa-
duri, mai porta in traditiunile romane si numeie de «mos».

Ese mo s u dintr'o casa Cu unghii perdse,


Cu manuri parose, Cu degete perdse, etc.

Cu picidre perdse, Sezatorca. An. Ill (1894) p. 119-

Si este de notat, ca in ritualul acestor descantece se intrebutnteza de regula instru-


mente de peira. Proba evidenta, ca acest om peros apartinca epocei ante-metalice (Sc-
zatdrca, An. 1892 p. 83.)

In partile de sud-ost ale Germaniei esista de asemenea diferite traditium despre «w i 1 de


Leutes numitf si «W a 1 d leu t e», Holzleute si Moosleute (Grimm, Deu-
tsche Mythoiogie, I. 451). Traditiunea germana insa este imprumutata de la triburile
vechl pelasge (neolitice), can Iocuise odatil in tinuturlle acestea. Holzleute nu sunt de
cat : gens virum truncis et duro robore nata, de care amintesce Virgil, Aen. VIII, 315.
Tot ast-fel Homer in Odisea, XIX. 160. ]£r «Moosleute» sunt «mos-ii» cu manuri
pfirdse, din descantecul romanesc de mai sus,

In tot casul, genul Satyrilor si al p i 1 os i - lor, ale caror reminiscente s'au pastrat
pana in timpurile istorice, constituiau aceeasi familia primitiva cu rasa quaternarS de

Neanderthal, de Cannstadt si de Spy.


l
) Cartailhac, La France prehistorique, pag. 105. 330. — De Mortillet, Musee pre-
historique. PI. XXX. — Bevtrand, La Gaule avant les Gau'ois. pag. 69. 267. —-Frnipont,
Les cavernes et leurs habitants, pag. 131.
22 PERIODULPALEOLITIC

Pe langa taierea petrel, industriS, care ne presinta o serie de forme va-


riate, civilisafiunea primitive a rase! de Cro-Magnon, se ma! caracterizez3
prin o desvoltare intins3 a fabricatelor din ose si cdrne de animale. Ma! mult,

unele tribur! ale aceste! rase posedau un sentiment forte desvoltat de gra-
vura si sculptura.

In fine, 6meni! de Cro-Magnon, cunosceau tntr'un mod rudimentar arta

de a fabrica vase de lut J


), si esista chiar unele indici!, c3 el incepuse a cu-

ndsce si importanta unor cereale, cum este a orzulul si a graulu!.

Ins3, una din trasurile cele ma! caracteristice ale aceste! rase quaternare

era aplicatiunea si tending sa manifestata sub diferite forme, de a pune


sub imperiul omului, 6re-cari sped! de animale.
In stafiunile paleolitice ale aceste! popula^iun! ni se presinta cele de antaiii

urme de semi-domesticire a unor animale, anume a calulu!, a boulul si a

cerbulu! tarand 2
).

Acesta rasS. fosila de Cro-Magnon, care ne apare inca in epoca qua-


ternary intr'o desvoltare fisica remarcabilS, nu pote in nicl un cas sS fie

considerate ca o ameliorare a tipului pithecoid european de Neanderthal.


Din contra, tote calitafile fisice si morale ne infatis^za pe 6menii Cro-
Magnon, ma! mult ca o rasa invasionarS.

In tot casul Insa, aparitiunea aceste! rase preistorice in Europa — ni se

presinta mult ma! vechia de cum a fost considerate pana acum.

Grupele fosile de Cro-Magnon, ne apar inca in epoca quaternara rSs-

pandite in diferite part! ale Galie! vechl, de asemenea in peninsula ibe-

rica, in o parte a Africe! de nord-vest si pana in insulele Canaril.

Chiar si primele instrumente de silex, si pe car! archeologia preistoricS.

le constats a fi de la inceputul epoce! quaternare (tipul Chelles), si can


ne presinta o forma destul regulata si adese-or! eleganta, nu par a fi fa-

bricated rase! indocile de Neanderthal, ci opera unui gen de omen!

mult ma! superior!.

') Fraipont, Lcs cavernes et leurs habitants, p. 102, — Bertrand, La Gaule avant les

Gaulois. p. 112.

') Calul apare domesticit inca in epoca SolutnSe. Pe diferite gravuri quaternare el

este representat cu freul in gura. Pe un fragment de corn descoperit in Francia la Tur-

sac (Dordogne) se vede gravatS figura unui om cu bata pe umer ca paditor de cai. De
asemenea ni se presinta pe la frnele epocei quaternare cerbul tarand s/i boul in condi-

tiuni de semidomesticire. — Bertrand, La Gaule avant les Gaulois. p. 262 seqq — De


Mortillet, Musee prehistorique. pi. XXVIL — Zaborowsky, L'homme prehistorique,

pag. 74.
PRIMII lOCUITORI AI DACIEI. 23

Peste tot tipul, si gradul de maturitate al raset de Cro-Magnon, aplica-


{iunile sale pentru domesticirea animalelor, coincident locuintelor acestor
triburt cu stafiunile popula^iunit neolitice, in fine, ornamentica industrials a
acestei rase 1
),
— t<5te acestea ne inf&tiseza' dmenii de Cro Magnon mat mult
ca un ram desfacut inc£ !n timpurile cele misteridse ale erei tertiare din

trupina cea mare paleochtonS, a caret invasiune In mase se opereza tn Eu-


ropa pe la tnceputul epocet neolitice.
Stabilim asa dar:

Periodul uman in Dacia, Intocmat ca si in cele-1'alte parti ale Europel,

se intinde inapoi cu mat multe dect de mil de an!, eel pufin pana in prima
jjumState a epocet quaternare.

On cu alte cuvinte, inainte de Abil si Agavit, de can ne face amintire Iliada

hit Homer, inainte de Titanit, de carl ne vorbesce Hesiod, aii trait in \&-

rile Europel si in particular in Dacia, doue" i-ase de dment, cu tipurtsi mo-


ravurt diferite, una pe gradul eel mat inferior al desvoltarit fisice si inte-

lectuale, acesta este rasa de Neanderthal, un gen de dment fara societate,

fara moravurt si farS. legt, si a cam! origtne not nu o cundscem; — si altS

rasa umana invasionara, cu totul distincta de cea precedents, avend o

constitufiune organic^ superidra si ajunsa peun grad insemnat de semi-eivi-

lisatiune, o poputatiune faunicS, ale cSret migrapunt si inceputurt de culture

tree departe dincolo de timpurile quaternare.


Ambele aceste rase umane quaternare, aii fost apot coplesite, invinse si

distruse, si pdte in mica parte asimilate, de noit invasori at epocei neolitice.

Istoria lor morala si putem dice naturala se incheiS cu era quaternary

El nu mat avurS. nict o influenza asupra epocelor urmatdre.

») CartailUac, La France prdhistorique, pag. 66.


PERIODUL PETREI NOUE SEU POLEITE

INVASIUNEA MEOLITICA.
II.

CURENTUL rALEOCHTON SElf VECHIU PELASG.

Timpurile diluviane aii trecut, si noi intrSm in al doilea period preistoric,

numit al petrel ndu& sdu al petrei poleite.


AcestS epocS, constitue o noua erS de transforma^iune fundamentals mo-
rale si social^ a lumei vechi. O civilisatiune nduS si neasteptata, se revarsS

asupra Europet.
In particular, epoca neolitica se caracterisezS prin introducerea animalelor

domestice, prin cultura cerealelor si a plantelor textile, prin arta de navi-


gajiune, prin o abilitate mult mat mare in fabricarea instrumentelor de
petrS; in fine, prin cele de antaiu dogme religidse, prin tumulele funerarit,

prin monumentele megalitice, si prin o organisatiune socialS puternicS.

InsS, intrega acesta civilisatiune materials si moralS a epocei neolitice


apartine in Europa unut nou popor imigrat in aceste pSr£( din alt conti-

nent si nici de cum raselor primitive indigene.


Acesta nouS imigratiune etnica in Europa, constitue asa numita inva-
siune neoliticS, cea mat expansivS din cate le cundsce istoria.

Inca pe la inceputul epocei neolitice, apar in Europa noue tipurt etnice,


1

ddue rase de dmem, dintre carl una ma! ales, dolichocefalS, dotatS cu o
inteligentS mat superidra, cu idet mart, cu actiunt puternice, si cu instincte

sociale mat desvoltate.

Acestt dment, dupS patrimoniul moral, ce-1 aduceaii cu densit, si dupS con-
statarile scinvfet archeologice, veniau in Europa din tinuturile centrale
ale Asiet.

Primele mase neolitice, compuse din triburi imense pastorale si agricolo,

dupa ce plecarS din Asia centrals, de langS munfit Altat, probabil incS in
INVASIUNEANEOLITICA. 25

epoca paleoliticS, si dup2 ce ficurS o stadune de mat multe sute de anT


langS rnarea Gaspic&si Uraliidejos, ele i-st continuara incet drumul lor de
migratiune c5tre apus, pe langS Jermuril de nord at mSrei negre, apoi a-
trase In partea meridionals de o climS mat dulce si de o vegetatiune ma!
abundent3, aceste popula|tunt belicdse si in mare parte pastorale, se rev&r-

sara cu turmele lor nesfarsite peste campiile si viile cele fertile ale Moldo-
vel si Terel-rorrianesci.

Aid la DunSrea de jos si in special in Jierile Daciei — faptul


este cert — s'a format si inchiegat centrul eel mare si puternic
al populafiunei neolitice in Europa; — centrul unei rase ndue de
dmeni, de
1

o statura" inaltS si vigurdsa , cu o vechia" organisatiune patriar-


chaia, cu idei severe religiose si cu o pasiune, adusa probabil din Asia, de
a sculpta in stanca via statuele enorme ale divinitSdlor sale.

Acestl noi cuceritort al lume! vechf, adusera" si respandirS in Europa nduele


eleinente de civilisadune, fundarS aid cele de antaiti state organisate, si

dedera o ndua direcdune pentru destinele omenimef.


In curs apoi de mat multe sute de anl, acesta rasl activ& si laboridsS,

dotarS cu o putere miraculds3 de crescere si expansiune, i-sT continuX de la


DunSrea de jos migratiunile sale c^tre pSrtile meridionale. De pe culmile,

de pe vfiile si de pe campiile Carpadlor, necontenite roiurf ndue de tn'burl

pastorale trecura peste rlul eel mare al lumef vechi, si se revSrsarS in grupe

compacte si' organisate peste intrega peninsula balcanica.

Acesta este curentul eel mare meridional, sen Carpato-Mycenic,


cuvent, care venind din Asia centrals, i-si forma la Carpatt prima sa patriX
europena si puse cele de antaiti base morale ale nouel civilis3dunT, care se
desvoltS mai tardiu atat de puternic in Grecia si pe Jermuril Asiei mici *);

•) Memorabila imigratiune, care se estinse si revSrsa asupra GrecieT continen-


tal e si I n s u 1 ar e, noi o numim curent Carpato-Mycenic. Acesta este singura
numire, care corespunde acestei miscarf din punct de vedere geografic si cultural, si a-

cesta numire este cu atat ma! mult justificata, cu cat M y c e n a, legendara metropoia a
culture! ante-elene, avea drept emblema santa un monument preistoric din tSrile DacieT.

(A se ved£ capitulele urmatdre). Mycena i-si reducea asa dar vechile sale origini la o
populatiune descaiecata in Argos de pe vSile si c6mele Carpatilor.
Jinuturile Grec i e I ne apar cucerite de noul curent inca in timpurile neolitice. In-
dustria paleolitica pe pam6ntul vechil Elade nu se afia representata. Din contra, se ga-

sesc urmele civilisatiunil neolitice in cele mal antice centre pelasge ale Greciel, la T y-
rint, la Mycena, la Or ch.ome n, de si nu in mSsurS asa mare ca la Hissarlik,
(de langa Troia) in Asia mica. In acesta privintS, Perrot scrie: en Asie Mineure
dans les i 1 e s et dans 1
' He 1 1 ad e, sur l'emplacement des cit^s les plus anciennes des
26 PERIODUL PETREI NOUE.

ort esprimandu-ne cu alte cuvinte, acesta este curentul vechiii pelasg scii

paleochton, al vechilor pam&nteni, seii al omenilor nascujl de-a-


dreptul din p anient (fqrptoejis)} dupa cum se numiau densu *).

fouilles que 1'on a poussees jusqu'a la terre vierge ou a la roche vivo, on a trouve si us
les restes de constructions qui tdmoignent d'une industrie deja fort avancee et de puis-
sants moyens d'action, les vestiges d'une age beaucoup plus grossier, les traces
d'hommes dont tous les outils dtaicnt d'os ou pierreet dont les

poteries, malcuites, n'elaient pas prepares au tour. (Pcrrot, La Grece primitive, p-


58. 115).

Acesta populstiune lieolitica a Greciei ins& era pelasga. (La population primitive
de la Grece, eomme celle d'ltalie £tait pelasgique. lteinach, Les origines des Aryens.
pag. 113). D'aprfesles traditions et les probability's historiques ... on peut dire que les

les Pelasges hellSniques descendirent des regions du Nord dans la


Grece. Apres avoir traverse la Thrace et la Macddoine, ils occuperent l'Kpire
et la Thessalie; de la ils gagnerent, de proche en proche, la Grece centrale
et le Peloponnese. (Duruy, Histoire des Grecs, Tome I. 1887, p. 44).
Acest puternic curent etnic al epocel neolitice se reversa din peninsula balcanica nu
numai asupra Greciei si a Asiei mici dar si asupra Siriei si Egipetului.
In Africa de nord, si in particular in Egipetul de sus, scrie eruditul ar-

cheolog Morgan, civilisatiunea neolitica ne presinta uncaracter european, A-


celeasi tipun ale industrie! ndue de pdtra, sunt comune Egipetului, Europe! centrale si

sudice si SirieT. Chiar si forma virfurilor de sSgetl este identica in Egipet si in Europa.
Pe cand de altS parte esista o completa diferenta intre sagetile neolitice si faraonice
ale Egipetului. (Morgan, Recherches sur les origir.es de 1'lSgypte. L'age de la pierre

et les mdtaux, Paris. 1896—1897).


') P e1a s g i i, aveafl o vechia traditiune, ca genul lor era nSscut dea dr e p t u1
din pSmfent (Y'qY £vs -?)- Ast-fel Eschyl ne infatisez3 pe Pelasg, patriarchul na-

tional al acestei ginti, rostind catre Danau urmatdrele cuvinte: «Eu sunt Pelasg, fiul
vechiului Pameintean, acelui nascutdin pament». (Too •(•Yjfsvou? fip
tip.' i-jw ILxXafyfl-ovoj Ivtg IMwj&c. Aeschyli Supplices. v. 250.)

A s u scrie «Pe Pelasg, eel asemenea


Er i : deilor, 1'anS.scutPamentul eel
negru pe cdmele munjilor celor in alt I, ca se fieincepatoriul
rasci muritorilor. (Pausaniae Descriptio Graeciae. VIII. 1. 4. — Cf. DIonysii
Halicarn. Antiq. Rom. I. 36. — Qnintilliani Inst. III. 77.)

Acdsta archaica traditiune s'a pastrat in fond pana astacU la poporul roman. Legen-
dele romane, ne spun, ca locuitoril acestei ten sunt un gen nou de dmeni «esit» pe

pament, dupa nimicirea prih potop a primel rase de omem. fir intr'un descantec roma-

nesc, bolnavului i se da numele de «p a m6n t e a n», cuvent, care din punct de vedere

al injelesului, este identic cu frffiv\$.

Maic5 prea-curatS, MM daruesce

Aist pamentean De brjla mi-1 euratesce.

(L u p a 5 c u, Medicina babelor, p. r3).


INVASIUNEA NEOLITIC A. 27

Insa, acesta imigrafiune puternica neolitica forma numal o parte din


marea invasiune etnica, care earacteriseza ac^sta epoca.

Alte triburl pastorale, alte grupe sociale, carl de asemenea venial din Asia,
spre Europa pe urmele primulut curent neolitic, ne mal putend strabate spre
Dunarea de jos, tnaintara peste Basarabia si Moldova de sus si luand di-

recfiunea arcului nordic al Carpaplor se reversara peste Bucovina, Gallia,

Silesia si Moravia *-). O parte tnsemnata din aceste ndu§ mase neolitice,

facu o diversiune spre finuturile de m^da-di. Unele triburl trecura peste

Carpa^ii de nord si se stabilira in partite de sus ale Tisel, er altele cobo-


rand pe valea Marchulut In jos se rSspandira peste Panonia, Noric, peste

Dalmatia de sus si tnaintara catre AlpI si Italia; — tn fine restul maselor,

tmpins de ndue coldne, ce veniaii In urma, 'si continua ma! departe migra-

Jiunea sa spre apus pe langa malul nordic al Dunarel, si trecand peste Bo-

nemia si* Germania, inainta catre Galia, Pirenel, Belgia si Britania, lasand

peste tot locul in drumul seu rgmasife de triburl si urme ale indu.striel si

cultulul seu primitiv. Acesta este curentul aldoilea neolitic sen central,
care ne presinta in Europa doue ramuri bine constatate, unul Carpato-Pa-
nonic-AIpin si altul Carpato-Galic.

') In Austria, lima principala. a rcsturilor industriel neolitice se intinde peste Bu-
covina, Moravia, Bohemia si Austria de jos. (Szombathy : Bemerkungea uber den ge-
genwartigen Stand der prahistorischen Forschung in Oesterreich, in Correspondenzblatt

der deutschen Gesellschaft fur Anthropologic XXY. Jahrg. 1894, pag. 98-99. — Cf.

Much, Aelteste Besiedlung der Lander der osterr.' Monarchie.)

>) Bertraud, La Gaule avant les Gaulois. p. 256: Si le monde septentrional ou hy-
perborean, inconnu des historiens anciens avant l'epoque romaine, et r^veld de nos
jours par l'archeologie . . . nous cachait des tribus d'une grande vitality, le monde
thraco-danubien et danubien-alpestre se montre a nous plus dc

mille ans avant notre ere commeun


foyer de- civilisation bien autre-
ment rayonnant. — Ibid. p. 206 A l'age de la pierre polie deux courants
:

puissants avaient concouru aupeuplement de la Gaule, un courant hyperbo-

i 6 en, et un courant danubien. De ces deux courants, le second ne s'est jamais ra-

lenti. Derrifere les neolithiques et de trfes bonne heure . . de nouvelles tribus s'etaient
avancdes peu a peu, se poussant les unes les autres. Elles avaient pris possession de la

Thrace, de l'lllyrie, de la Germanie meridional e, penetrant jusqu'en


Italie . . laissant des essaims, chemin faisant, au sein de montagnes (Carpathes, Bal-
cans, Alpes noriques), sur les hauts plateaux de la Boheme et dans les vallees adja-

centes.

In Transilvan i a, jnvasiunea curentului neolitic s'a operat pe d <5 u e c a I dife-


rite, de o parte prin pasurile naturale ale Carpatilor de resant, de alta parte prin di-

ferite triburl neolitice, carl, dupa ce trecura peste Carpatii de nord, si descalecara in
: ,

28 PERIODULPETREINOUE.

Acest curent introduse in Europa centrala si apusana, — in Panonia, Noric,

Dalmatia superidra, Retia, de alta parte in Bohemia, Germania, Galia, Pi-

reneT, Belgia si Britania, — aceeasi cultura uniform^ neolitica ca si in Carpatil

DacieT, acelasi progres industrial, aceeasi viata pastorala, aceeasi practicS

a agriculture!, aceleasT doctrine religidse, aceeasi organisafiune a cultului si

a societatif, si in fine, aceeasi idioma seu limba comuna primelor curente


neolitice.

Insa miscarea etnica in mase pornita din Asia spre Europa se continua

In tot cursul aceste! epoce.

Afara de primele doue curente man neolitice, can adusera si reversara a-

supra Europel o imensa populatiune l


), alte cete noue, insa mal pufin consi-

derabile, carl de asemenea din imprejuran necunoscute pSrasise tinuturile


vechil Asie, se ivesc la portile de rSsarit ale Europel.

partile de sus ale TiseT, so estinsera incet pe valca Somesului si a Crisulul repede si

in regiunile de apus ale Transilvaniei. A se vede si charta preistoricS a Un-


gariei si Transilvaniei la Roiner, RiSsultats gen6raux du mouvement archeo-
logique en Hongrie, pag. 42, reprodusa de Pulszky, in Magyarorszag Archaeologiaja, I.

1897, p. 242.

Aceste drumurT de invasiune neolitica in Transilvania sunt indicate intr'un mod forte

prin tipul si prin natura materialululul diferitelor fabricate neolitice din aceste
clar,

regiunf.
J
) Despre ac<Ssta extra-ordinara multime deomenl a timpurilor preis-

torice, scrie scholiastul lui Homer


«Se spune, ca pamentul apesat de multimea cea imensa a dmenilor lipsiti de pietate

s'a adresat catre Joe cu rugaciunea, ca se o us ureze de acesta sarcina.


Pentru acest scop

atita mal antaiu resboiul Tebaic si in care muki au pent. In urma insa, cu t6te ca
Joe
putut se nimicesca pe toti omenii acestia cu fulgerile si cu diluviile, dar fiind-ca.
Joe ar fi

la acest expedient se opuse Momus (un fiu al noptil), Joe, dupa sfaturile lul Momus,

puse la cale resboiul dintre Greet si Barbari (Troieni), si prin care resboiu pamentul se

usurS, de dre-ce multi au fost ucisi.s. Acesta traditiune, ne spune scholiastul lui Homer,

era cuprinsa in CantSrile ciprice ale poetulul Stasin. (Homerl Carmina, Ed.

Didot, pag. 591—592).

fir poetul Valeria Flaccu in Argonauticele sale (VI. 33 seqq.), vorbind despre

tinuturile de lAnga muntii Hiphei (Dacia si Scitia) se esprima ast-fel: Aceste ten, carl

se intind sub constelatiunile celor ddue urse si a balaurului cclui gigantic, sunt cele mal

avute de populatiunl, de cat ori-care alta regiune.


In fine, Hero dot, (V. 3.) vorbind despre populatiunile din nordul Greciei scrie:
Poporul Tra ci 1 o r formeza. dupa Indieni natiunea cea ma! numerdsa de pe suprafata
pamentuluT, si daca ei ar fi guvernati de Tin singur om, si dacase ar pute uni intre den-

sii, atuncl ar fi neinvinsT si cei mai puternici dintre tdte popdrele.


INVASIUKEA N F. L 1 T I C A. 29

Acefli nol invason, ne ma! putend strabate pe drumul eel vechifl de mi-
gra^iune, fura silift sa apuce o directiune cu totul anormala pentru tribu-

rile, carii-si cauta o patrie noua si ma! fericita. El inaintara pe {Srmuril

Niprulul In sus catre marea Baltica, ocupara finuturile Litvaniel, si de aci

o parte se estinse spre apus pe langa c6stele Germaniel de nord, er alte

triburi trecura in Suedia si Norvegia.


Acesta este curentul neolitic nordic, numit de unil archeolog! francesl
hyperborean l
);

Primele doue curente seu migratiunl neolitice ne presinta intru tote acelasl
fond cornun de civilisatiune, acelasl mod de vie$5 si acelasl cult, si ele a-

partineaii dupa tipul lor etni'c (dolichocefal) si dup& resturile idiomel lor la

una si aceeasi rasa de dmenT, rasa, care Intr'o epoca preistoricS departata

traise in tinururile Asiei intr'o comunitate sociala si religi6sa.

Pe cand de alta parte, curentul nordic seii hyperborean ni se presinta in

istoria acestor timpuri primitive ma! mult ca o serie de diferite migra^iuni

etnice si car!nic!nu plecase in unul si acelas! timp din interiorul Asiei; un


curent compus in mare parte din doue" rase distincte de omen!, una doli-
lichocefala pastorals si agricola, din aceeas! trupina cu cele douS curente

La poporul roman, s'a pastrat pana astadi amintirea despre acesta nenumerata mul-
time de 6mcnT, ce a esistat odata in tinuturiie Daciei.
Mai de mult, ne spune o traditiune din com. Zelisteanca, jud. Buzeu, au fost pe locu-
riie astea lumeadesa si pentru aceea se chema «Puedia»; <5menil aceia au fost

prapaditi din voia lui Dumnedeu. (fnv. I. Voiculcscu).

Er din comuna Basesd, jud. Falciu ni se reiateza: ePrfn euvfintul Poedia. inteleg

betranii 1 u me mu 1 1 a, in cat nu mai incapea se mai stea la unioc, si spun, ca in tim-

pul Poediei au fost multe sate pe teritoriul comunei Schiopeni. Ce s'M facut cu 6menii
din acele Iocurl? BStranii die, ca i-o fi prapadit Dumnedeu din causa, ea era prca multi

Inv, I. Ghibanescu). Asa dar, in fond aceeasi traditiune ca si la poetul ciclic Stasin :

intcrvenirea divinitati! pentru usurarea pSxnentului de acesta sarcina de Omeni.

In fine, «araturile parasite de prin munti* ne spune o alta traditiune din co-

muna Calinesci, jud. Valcea, sunt facute de cand erau omeni prea multi pe pa-

men t si nu le mat ajungeaii locurile de ia camp.


i) Numirea de curent hyperborean aplicata la triburile neolitice de langa

Marea baltica nu corespunde nici esactitatii geografice nici istorice. Hyperboreii


rol cultural atat de insemnat,
(popor pelasg), can au avut in timpurile prcistorice un
de marire cu locuintele la nordul Dunarci de jos si la Carpati.
ne apar in epoca lor

(Riphaei). Mai tardiu numele de Hyperborel din causa omogenitatii etnice fu aplicat de
autorii grecesci si alte diferite triburi pelasge, ale caror regiuni insa nici o data nu au

fost bine definite.


30 PERIODULPETREINOUE.
precedente »}; si alta brachycefalS, cu capul rotund si statura mat mult mica,

omen!, car! nu cunosceau nic! pastoria, nic! agricultura, simpli venator! si

pescarT, farS nici o importanta in istoria civilisariunei aceste! epoce.

Din tdte aceste migrafiun! neolitice tnsa, rolul eel ma! important in is-

toria civilisariune! europene Fa avut curentul meridional seii paleochton

(Carpato-Mycenic).
Prima stariune, pe care a ocupat'o in mod durabil acest curent neolitic, aii

fost fgrile vechii Dacie, inzestrate de la natura cu campii intinse si rodi-

tore, cu v&! si pSduri magnince traversate de nenumgrate cursuri de ape.

Aid se forma centrul eel mare de aglomeratiune al populatiuni! neolitice,

prima patrie adoptiva" pentru masele cele marl de pSstori, can veniafl cu

capeteniile, cu triburile, cu clei! si cu turmele lor din Asia catre Dun3re.

Noi am espus in aceste pagin! originea. progresul si caracterul cuceriret

neolitice, care supuse, impopula si civilisa vastele tinutur! ale Europe!.

Epoca neolitica, ni se presinta ast-fel in Europa, cu esceptiune de lito-

ralul mare! baltice, omogena si unitara din punctul de vedere etnic,

omogena" s,i unitara din punctul de vedere cultural.

Insa, cand no! vorbim aic! despre acesta intinsa si puternica invasiune

neolitic^ in Europa, nu intelegem nic! de cum migratiunea anachronista a

asa numirilor «Arii» 2


), de car! se ocupa filologia moderna, si ale care! con-

clusiun! ipotetice nu se unesc nic! cu resultatele investigafiunilor archeolo-

i) In gorganele (tumulele) preistorice ale Ga 1 i t i e I o s t i c e, in cele din tinutul

Moscove I, din Minsk si din Litvania se gasesc cranil dolichocetale (pe cand

populatiunea rutena si polona de astadi e brachycefala). Aceste cranii dolichocetale pre-


istorice se gasesc si in Germania de sud si in Latiu. (CorrespondenzWatt d. deulschen

Gesellschaft f. Anthropologic Jahrgang 1876, p. 63). Tipul neolitic dolichocefal ni se pre-

sinta si in palafitele din Elvetia (Fraipont, Les cavetnes, p, 275. 176).— De asemenea si

craniile descoperite in statiunea neolitica de la Lengyel, comitatul Tolna In Ungaria,

sunt dolichocetale. (Pulszky, Magyarorszag archaeologiaja, I. pag. 41.


3
) Asa numitii «Arii» (Indo-Iranii, Armenii, Latinii, Grecil, Geltii, Germanii, Slavii si

Albanesil), de can se ocupa representantii linguisticei, nu aii constituit nici


o-data o fa mi 111 etnic 5, pe cat ajung luminile istorice.

Anurae se scie despre Grecl, ca ei sunt o imigratiune posteriora Pelasgilor, si ca

aQ imprumutat de la acestia elementele civilisatiunil preistorice. De alta parte, insis!

Grecil consideraii pe P e 1 a s g I de eel mal vechi dmeni pe pamSnt.


Tot asemenea si C e 1 { i I, er dupa ei Germanii, se aii stabilit cu cate-va mii de am
in urma peste substratul eel vast si archaic pelasg din Europa centrals, nordica si apu-

sana. Din punct de vedere istoric nu esista nic! uncriteriu sufkient,caasanumitcle Iimbi
INVASIUNEA NEOLITICA. 31

gice, nici cu constatSrile sciintei antropologice; ci din contra, noi avem !n

vedere o miscare mult mal vechiS de cat epoca metalelor (seu a pretinsilor
Arienl), miscare intemplata' cu mult inainte de migrafiunea in Europa a
Grecilor, a Celtilor si Germanilor, si care a lasat urme reale despre cultura

sa ante-elenica si ante-celtica prin t<5te ferile, pe cari le-a ocupat or! le-a

atins.

ariane ar dcriva din o singurS limba primitiva. Atat materialul lexic, si aici intclegem
elemcntele cu forme identice on analoge, cat si particularitStile comune ale organismului

gramatical, n u se reduc la o mosceivire prin d escendenta genetic S,


ci la o simpla imprumutare din o limbS mult mai archaica, mai estinsa si mai
perfects. Este incontestabil, ca limba, ca un mod de esprcsiune a gandirilor, se schimba
mult mai usor si mai repede, de cat tipul si facultStile spiritulul, si aceste doue parti-

cularitati din urmi, cari separ^za intr'un mod atat de fundamental, populatiunile numite
indo-europene, restorna. tote hipotesele linguisticel despre omogenitatea lor etnica. Faptul
este cert, ca din epoca neolitica si pana astadi nu s'a produs nici o diferentiare noua de
tipuri. Ele sunt si astidi tot ast-fe! ca si in timpurile preistorice. Ast-fcl, ca teoria A-

trilor, asa dupa cum ni-o infatiseza linguistica, nu se p<5te sustin^ nici cu argumente is-

torice, nici antropologice. Peste tot, nu se pdte admite la aceste populatiuni, o omoge-
nitate, nici somatica, nici linguistica.

NOTE ADiTIONALE.
I. Industrhi neolitica in Dacia. Fabricatelo de petril si os. O multime considerable
de arme si instrumente de pelra, precum si obiecte fabricate din i5se si cc5rne de ani-
male, se gasesc respandite prin Wte regiunile vechii Dacie.

In unele din statiunile neolitice de peste CarpatT, ne spune archeologul R o m e r, se

gSsesc mil de bucati de aschiT (de silex, obsidian, etc.), numaT pe o estensiune de cati-va

metrii patratT, — si tot de asemenea sute si mil de bucati de diferite fabricate din come
de ccrb si din (5se de animale. (Mouvement archcologique, p. 9. — Discours, Congrts

international d'anthropologie a Budapest, 1876. p. 10).

Cu deosebire industria neolitica a instrumentelor de petra, ne apare in mare desvol-


tare in Transilvania si in partile de nord ale Ungariel.
La congresul prcistoric de la Paris, scrie tot archeologul Romer, am fost eel de an-
taiu, care am presentat un nucleus de obsidian de provenienta din Transilvania. Pdna
atunci t«3ta lumea credea, ca obsedianul a fost importat in Europa din Mexic, fiind-ci

nu se cunosceau de cat cSte-va specimene aduse de acolo si unele din Italia.

Intreg comitatul Solnoc-Dobaca, scrie un alt archeolog de peste CarpatT, este semenat
si inca in mod d e s cu anticitatl preistorice din epoca neolitica si a bronzulul. (Archaeo-

logiai Ertesito. Uj.foly. XVII. 97). Tot aceeasi, se pdte spune si despre cele-1'alte co-

mitate ale Transilvaniel si Ungariel de nord. (A se ved6 Gooss, Chronik der archaco-

logischen Funde Siebenbiirgens. — Idem, Skizzen zur vorromischen Culturgeschichte


der mittleren Donaugegenden, in «Archiv d. Vereines fur siebenburgische Lnndeskunden

N. F. XIII. 407 seqq. — Hampel, Catalogue de l'exposition prehistorique de la Hon-


grie. Budapest, 1876).
32 PERIODULPETREINOUE.
£r cu privire la Romania, Cesar Boliac scrte: <La noi se gasesc mal multe
obiecte de pe'tra' de cat de b r o nz prin localitatile dace (intelege ante- ro-

mane); sdu pot dice maf mult, ca bronzul se gasesce fdrte rar, in comparatiune cu o-
biectele de petrii (Trompeta Carpatilor, Nr. 846, a. 1870, pag. 3).
In fine, cu privire la statiunea preistoricS Vadastra din jud. RomanatI, Cesar Bo-
liac, scrie: «Ce ar dice Lubbock . . cand ar afla, c3. in dou£ clile cu catf-va dmenT, din-
tr'un ocol, pc suprafafa caruia nu era nimic care se trade depositele ascunsc, s'au scos
din adincime de la un metru pana la unu si jumatate peste treimil de silexuri
sagctT, cutite, radetori (haches celtiques), topdre, ciocane gaurite, petre de prastie de silex
rotunjite, petrii de afundat plasa, bolduri, etc.;. mal multe petrii de frecat seminta, mai
multe gresil de ascutit pdtra . . . matcl (adeca nuclei. D.) dm carl s'au scos aschil de
sagetT, cutite, etc. . . mal bine de trel sute obiecte de lut framgntat .... Apol ca la

vre-o trel sute obiecte lucrate de os, dintre carl vre-o ^epte ded sedse intrcgl . .

bolduri, sule, undrele cu gaura . . un ac cu gamalie . , si diferite cdrne ascutite, gau-


rite . . Am facut o mica colectiune de falcl si dinfi de diferite animale, cdrne maT ales
de cerbt. Cdrne si ose de un animal cu mult mai mare de cat bivolul actual, abunda
in tote pSrtile insulei. Cred, precum am (Jis'o, ca este de bos-urus . . . Nimic de me-
tal .. . Fcrestrae de silex cu colti bine pronuntati, de can am gasit anu, vre-o sese-

deci la un loc. Me hasardez se fac o conjectura: nu cum-va in acei timpl, atat de a-


dancati in vechime, erau specialitatt ? . . . cu mesteri special! ? . . . . Vadastra si pana
astadi remane pentru mine localitatea care confine obiectele preistorice cele mai primi-
tive, adeca din epoca petrel lustruite. (Analele Soc. acad. X. Sect. 2. p. 270 seqq.)
Acesta industria a omului neolitic in Dacia ni se presinta in mare parte i ndigen a
Aprdpe intreg materialul din care sunt fabricate armele <;i instrumentele de pctra, cc
s'aii aflat pe teritoriul DacieT, ne presinta un caracter autochton. Acest material, (de
silex, serpentin, amfibol, obsidian, tuf de trachit, marna calcardsa, gresie, sist de quart,

sist argilos, iaspis, porfirit, spat fosibil, heliotrop, marmora rosie, gabro, etc.), este es-

tras din stancile cele mal apropiate ale Carpatilor. Am put(5 dice asa dar, ca ne aflam
in fata unui prim inceput de lucrari de mine in Dacia.

Chiar fara sfi mai avem in vedere dcscoperirile ce se vor face in viitoriu, not putem,
pc basa documentclor archeologice, ce le posedam pana astadT, se stabilim aici urmii.

t6rele fapte positive, anurae :

Taerea petrel in Dacia, si acesta judecand'o dupa colectiunile archeologice


ale museelor de peste Carpart, a fost in epoca neolitica in deosebita fldre. In particular

taierea petrel a avut in regiunile DacieT o desvoltare mult mal intinsa. si mai progresata
de cum acesta ni se presinta in partile Austriel, Germaniei, Franciei si Italiei.

In special, gSsim in terile Daciei representate amfendoue jumatatileepocel


neolitice, inceputul acestei ere, care se caracteriseza prin daltele cele cu ascutis
lat, prin arrne si instrumente inca nepoleite si neperf orate, si partea a doua

a acestei epoce, seii cea din urm3, care se manifests prin arme si instrumente lustruite,
sfredelite, cu forme variate. si perfecrionate.

De asemenea, judecand dupa multimea enormi, si dupa distribntiunea geografica. a


acestor obiecte, resulta cu deplina certitudine, ea in epoca neolitica traia in
pSrtile Daciei o populatiune desa si laboridsa, respindita pe tote campiile,
vaile, colincle, pana chiar pe cdmele muntilor color mai malti.
INVASIUNEANEOLITICA. 33

In fine, diferitele centre de fabricatiune noolitica, ce s'afi descoperit in anumite punctc


ale Daciei, tncep*nd de la Dunare si pana la isv6rele TiseT, ne probeza, ca prelucrarea
armelor si instrumentelor de petra. §i de os in accstS. epoca nu era individual^, cS se
incepuse in terile nostre o confcctionare industrials si un trafic material cu aceste fa-
bricate, trafic, care se intinsese departe peste frontierele acestet ^eri.

In Bucovina, cea maT insemnata statiune neoliticii este Sir etui. De asemenea
s'au descoperit diferite obiecte ale industriel neolitice in localitatile BucovineT, numite:

Zamcesci, Sucdva, Ciudin, Cernautl, Lujani, IordanescT, Iaslovet, Cotiman, Onuth, Du-
bauti, Sipeniti, Dimca (la Halboca), Cuciur-mare, Cotica, Chirllibaba, Sviniate si Babin.
(Kaindl, Geschichte der Bukowina, I (1896), pag. 6 — 10.
Noi reproducem aid diferite tipuri caracteristice ale industriel de petrJL din acesta e-
pocS. in Dacia, precum si unele specimine similar! din Europa de apus si din tinutu-
rile Troief.

Provenienta acestor artefacte:


Fig. 13. Toporas de silex (cremene). Romania. Revista sciinjifica. An. III. 1872—1873.
Stampa X.
» 14. Topor neperforat de serpentina verde. Romania, Zidina Dacilor, langS schitul
Topolnita. Colectiunea C. Boliac. Trompera Carpatilor, Nr. 1010 din 1372.
» 15. 16. Tarnacope neperforate, unul de granit, altul de serpentina. Romania jud.
Vlasca, gasite la un loc cu i'ragmente de olariS primitiva. Col. Boliac. Ibid.

» 17. 18. Topor neperforat de granit (fata si profil). Romania, Vadastra. Col. C.

Boliac. Ibid.

» 19. Sageta de silex cu dintl. Romania. S'a gasit in nasipuri, intre Craiova si Ca-
lafat. Col. C. Boliac. Ibid.
» 20. Topor de granit. Romania, Hunia mare. Col. C, Boliac. Ibid.
» 21. Topor de petra gaurit. Romania, Cetatea Latinilor, langa satul Oreavita, jud.

Mehedinti. Col. C. Boliac. Ibid.


» 22. 23. Ciocan-topor de diorit (fata, profil). Romania. Col. C. Boliac. Ibid.

» 24. 25. Topor perforat lucrat in cute (fata, profil). Romania. Cololccjiunea Cesar
Boliac, Ibid.

» 26. 27. Topor elegant (fata, profil). Romania. Gasit la pdlele munteluT Pescerea

cu olele, jud. Dambovita. Col. C. Boliac. Ibid


» 28. Ciocan-topor elegant lucrat. Romania, Cetatea Dacilor. Col. C. Boliac. Ibid.

» 29. Topor de serpentina cu ddue ascutisun. Transilvania, Bistrita. Gooss, in Ar-

chiv d. Vereines fur siebenbiirgische Landeskunde. N. F. XIII. Tab. I.

» 30—33. Romania. Museul Tergul-Jiulm.


» 34. Secure de serpentina. Transilvania, com. Netus. Colecfiunea gimnasiului din
Sighisora. Gooss, Archiv N. F. XIII. Tab. I.

» 35. Instrument de serpentina pentru lustruit. Transilvania, Turnul-rosu. Col. gim-

nasiului din Sighis<5ra, Gooss, Ibid.

» 36. Tarnacop de serpentina. Transilvania. Colectiunea gimnasiului din Sighisora.


Gooss, Ibid.
» 37. Ciocan-secure de serpentina. Transilvania. Col. gimnasiului din Sighisora.
Gooss, Ibid.

NIC. PEKSUSIANU. 8
4 PERIODUL PETREI NOUE.

Fig. 38. Tbpor de tuf de trachyt cu virf ascutit, neterminat. Col. gimnasiulu! din

Sighisdra, Gooss, Ibid.

« 39. 40. Fragment de topor pcrforat (fata si profil). Transilvania, comitatul Hine-

ddrel, comuna CraciunescT, pescerea Barlog. Teglas, Ujabb barlangok, p. 62.

« 41. Ciocan dc atnfibo'I, fragment. Transilvania, comuna CraciuncscI, pescerea Bar-

log. Tegliis, Ibid. p. 62.

« 42. Ciocan de amfibol, fragment. Transilvania, comuna Craciunesci, pescerea Barlog.


Teglas, Ibid. p. 63.

« 43. Topor de petra. Transilvania, comuna Ceoagiul-de-jos, pescerea Sub-petra.

Teglas, Ibid. p. 118.

« 44. Topor de pitra. Ungaria, comitatul Iaurin. Ipoly, Gyor megye, p. 363.

« 45. Secure mare de petra de pe vlrful muntclui Muncel, comuna Ardcu, Transil-
vania. Teglas, Ibid. p. 152.

« 46. Topor de petra. Ungaria, comitatul Iaurin. Ipoly, Gyor megye. p. 118.

« 47. Tablita triangular! de ipsos (amulet). Pescerea de la GodinescT, Transilvania.

Teglas, Ibid. p. 19.

« 48. Bula de cremene pentru prascia. Romania, Vadastra. Col. C. Boliac. Trom-
peta Carpatilor, Nr. 1010 din a. 1872.

« 49. Topor (hache) de silex. Francia. De Mortlllct, Musee prehistorique. PI. XLVI.
« 50. Ciocan de amfibol cu inceput de perforatiune. Francia. Dc Mortlllet, Ibid.

PL Kill.

« 51. Ciocan de petra. Francia (Morbihan). Bcrtrand, La Gaule, p. 165.

« 52. Tamiicop de silex. Francia. De Mortillot, Ibid. pi. LIII.

« 53. Tarnacop naviform. Francia. Dc Mortillct, Ibid. pi. LIV.

« 54. Topor de silex din ruinele prime! ceirit;i de la Hissarlik (Troia). Seliliemaun,

llios. p. 300.

« 55. Topor de diorit negru din ruinele prime! cetati de la Hissarlik (Troia). Selilie-

maun, Ibid. p. 299.

« 56. Topor din ruinele primel cetati de la Hissarlik (Troia). Schlienwinn, Ibid,

pag. 306.

« 57. Ciocan de gabbfo verde cu Inceput de perforatiune din ruinele cetati! a doua
de la Hissarlik. Seliliemaun, Ibid. p. 554.

« 58 Topor pentru luptS de diorit intunecat din prima cetate de la Hissarlik. Schlie-

liiauii, Ibid. p. 307.

« 59. Ciocan din Grecia de nord. Perrot. La Grece primitive, p. 124.

Tote aceste obiecte figurate reprcsintii difcrite marimi naturale.


; .

35

n
||I
1 Sit
@fe
s«s III
is
isis

i^P HI " 7-
- 5 BmsH
i " '

pig MM
mma
mm
;

.v. -v >

.
%y:*-Jf/! U'i

'Mm
SB

1NDUSTRIA N E O L T C A IN D A C A I i I

ERITE SPECIMINE, INSTRUMENTS DE PETRA. ( B OMAM I A ).


;rfr:
'

HI

I
I
HI
I
IffBis sssasl
/ .5
-'
V SHU

DIFERiTE SPEC1M1NE, INSTRUMENTE DE PETRA,


f
ROMANIA SI TRAN31LYANIA j.
-^jQSi

a!
'r ;»
MimiMmWi Js^pi.

hi
i is?
life & #50

^SggS*'

StliiSSI isisiBtis
~
1

Ip

DIFERITE SPECIMINE, INSTRUMENTE Si AL TE OBIECTE DE PETRA.


(
TRANSILVANIA, ROMANIA SI UNC.ARIa).
'
lliiifeiis«p

DIFER1TE SPEC1MINE, INSTRUMENT?. DE PETRA.


1
(francia, troia si grecia
""
-
INVASIUNEANEOLITICA. 43

II. Ceramica prelstorica a Daciei. Ceramica epocel neolitice se caracterisdza prin

ddue clase bine -distincte.


Prima clasa o formeza olSria ncolitica ma! vechia. in accste timpurl initiate neo-

litice, ceramica in general este grosolana, argila impurii, mestecatS cu graunte tie quart
si nSsip, dr vasele reii arse. De regulS, ele sunt numai la suprafatS rosite de foe, er

restul e sur, negru, ori gSlbin-sur. Forma vaselor din aceste prime timpurl ale epocel

neolitice, este mai mult sferica seu semi-sfurica.. Ele nu au basa seu fund lat, ci partea
de desupt este curcubctosS, ori in forma ouluT. De asemenca vasele acestel clase sunt

farS torte $i ele au nutria! un fel de urechi gaurite pentru a fi acSjate. In acesta clasa

a ceramicei neolitice se presinta si unele inceputuri de ornamenticS. Decorurile sunt


formate din linii drepte ori sirurl punctate, esecutate, in mod ma! putin regulat si

peste tot numai cu unghiile ori cu degetele.


A doua clasa a ceramicei neolitice se caracterisdzS in general prin un
material mai fin si mai bine framfintat. Fabricated de olSriS, ne presinta mat multS si-

metria in forme, o technics ma! progresata si peste tot o diversitate de tipurl.


In fine, ornamentica acestel clase este cu mult mai regulatS. Decorurile sunt compusc
mai mult din figuri gcometrice formate din linii drepte — mat tarcliu din linii

cur be— si esecutate cu stilul, ori cu alte instrumente speciale. Peste tot insa, intrega
olaria epocel neolitice este lucrata cu mana, fa/a ajutorul unel rote, ori al unci proce-

dan mecamce.
Cu privire la ceramica preistorica a Romanies', Cesar Boliac scrie urmSt&rele :

alii ceea ce sunt avute epocele ante-metalice este olaria si la noi. . . Pe unde
nu se ggsesce nicl un metal, olaria este grosolana, reii frimentatS, facuta numai cu
mana si reii cdpta, daca nu si numai uscatS la sore, t6te ornamentele pe olSria primi-
tivS . . sunt facute cu degetul sdu unghia . . . Daca asi lua diferita olariS, ce am adunat
numai din marginea Siretului pana la Hateg in Gradistea (Sarmizegetusa) . . . negresit

ca ar face o colectiune forte variata si cterogenS cu imprimate §i diferite genuri si gra-

duri de cultura, incepfind de la cea mai primitiva (neolitica. D.) din Vadastra panS
la cea mat perfecta daca (ante-romana) din Zimnicea, si apoi pana la cea mai per-
fects daco-romana din Severin si Recica unde abunda olaria samica ornata cu fi-

guri si obiecte in reliefuri si gravate.» (Analele Societatil academice. Tom. X. Sect. II.

pag. 271. 286).

Inca in primele timpurl ale epocel de bronz, .ceramica Daciei in partilo de peste Car-
patT ajunscse la un anumit grad de perfectiune. Fabricatele olariei din aceste timpurl

se disting prin o eleganta rcmarcabila de forme, prin o diversitate de tipuri original e


si in fine, prin un gen simplu, frumos, insa traditional, de ornamentatiune.
Peste tot nof ne aflam in un period de buna stare materials si de o civilisatiune inaintatS.

Olaria acestel epoce in Dacia (Fig. 66 — 79) incepe a ave\ caracterele luxulm. Ea depasisc
limitele cele strimte ale unci simple meserii, si .ne reveleza inceputurile unel arte pline

de avent, o arta insa, care fara de a pute ajunge la apogeul seu, o vedem de o-data
incetata, ca si cand o mare pcrturbatiune economics si sociala se ar fi deslantuit pe

pamentul DacieT, si ar fi pus de o-data capet desvoltarei mai departe a acestel fabrica-
tiunl artistice infloritore in nordul Dunarei de jos.

In studiele sale archeologice asupra ceramicei preistorice din Dacia, Boliac he pune
in evidenta asemenarea, or! mai bine dis inrudirea cea mare, dintre olaria daca (seu ante-
44 PERIODUL PETREI NOUE.
romatia) si cea apusana sou galica. «Precum esista o afinitate marc intre istoria Gallo-
Romana si istoria Daco-Romana, dice densul, tot ast-tcl afinitate marc estc intrc olaria
gallica si olaria daca., preistorica. mat ales.n (Analele Societatil academice, torn. X.
Sect. II. p. 280}.

mm
60. — Vas neolitic cu fund rotundit, Romania. 61. — Vas neolitic de la

Vadastra Romania. Dupa


in
Dupa Revista sciintifica. An. III. (1872-1373).
Analele Societatil aeademice,
Tom. X. S. 11. p. 282.

Insa zona geografica a ceratniccl, care pdrta caracterul Daciei, estc mult mal intinsa.

Ccramica Daciei, atat din cpoca neolitica cat si din epoca bronzulul, ne prcsinta din

punct de vedere al genulul seii artistic si al caractcrultii si3u etnic, aceleasT forme tipice

steams. -

Mm"-
:
'J$f$M*

]|fr~

62. — Vas neolitic cu fund rotundit 63.— Vas neolitic. Dep. Oelfort
din Pirenel. Dupa Cartailhac, La France Francia. Dupa Cartailhac,
prehistorique, pag. 260. La France prehistorique, p. 152.

si acelasl sistem de ornamentatiune ca si vasele de lut ale peninsula! balcanicc si din in-

sule'.e archipelaguluT, ca si ceramica din Austria, Germania centrals si meridionala, din Ha-
novera Francia, Belgia, TJritania, AlpT, Pirenei, Apenim, Portugalia si Sicilia. (Cartailhac,

La France prehistorique, pag. 263. — Archaeologiai IJrtesito. Uj foly. XIX. p. 117—119.)


-

INVASIUNEA NEOLITICA. 45

Re ascmehea esista o omogenitate de tipun si de ornamentica iutre fabricatele ce-

ramics ale Dacief si ale Troiei. (Virchow et Schliemann ont decouvert des analo-
gies nombreuses entre Ies antiquites hongroises et celles de
Tro i e : mystere qui s'expliquerait peut-£tre naturellement, par ]e fait d'anciennes tri-

bus thracqs ayant habit<5 autrefois les bords de la Thciss comme ceux du Scamandre.
Ilios. p. 157).

On esprimandu-ne cu alte cuvinte, intregS ceramica epocei ncolitice si de bronz, este


congencra. Ea porta caracterele uneT unitatl, ale aceleeasi culturl si aceluiasi geniu

etnic.

64. — Urna de lut din cimiteriul de la 65. — Vas de lut din o cripta a Alpilor.

Novae, comitatul Nitra, Ungaria. DupS Dupa Cartailhac, La France pr6-

Hampel, A bronzkor. II/Tab. cxxxvi. historique, pag. 261.

O deosebita importanta pentru caracterul etnic al civilisatiunci primitive europene i-l are

studiul comparativ al ornam entice! industriale pc obiectele de ceramica, de


bronz, si chiar pe monumentele vechii architectun mycenice.

Diferitele motive ale acestei ornamentice, incepfind de la tcrmurii de apus af Asiei

mid si pana in insulele britanice, ne presinta aceeasi imitate de spirit, aceeasi origine

comuni.
Intreg sistemu 1 acestei ornamentice este pelasg, si acest gen de decora

tiuue nol i-Igasim si astadfreprcsentat aprdpe in tote formeie sale, in industria casnica,

pe tesaturile si cusSturile usitate in particular la poporul roman. (Originea ornamentice! Sla-

vilor de sud este de asemenea romanica. A so vede Prof. Dr. I. Kr.siijavi, Uber den Ur-
sprung der siidslavischen Ornamentmotive, in Kroatische Revue. 1886. pag. 102 seqq.)

Adesc on sub forme de ornamentica ni se presinta pe obiectele de ceramica si de bronz


anumite semne simbolice, ce au de basa 6rc-cari representatiunT religiose preantice,

cum este cercul sou discul sdrelui, semnul cruce!, figura unui X, triu nghiurile
si semnul misterios insa favorabil al svasticei 3J, simbolul divinitatii supreme a Pe-

lasgilor, a lu! Jupiter Tonans, representand fulgerul, s6u peste tot lumina, vieta, sana-

tatea si averea, semn, care s'a pastrat pana astadi in cusaturile femeilor romane din
Transilvania.

Acest semn din urma (svastica) este cu totul necunoscut AsirieT, Fcniciei si Egipe-

tuluT. El a trecut ast-fel din Europa in Asia mica. (Schliemann, llios. p. 526.)
46 PERIODUL PETREI NOUE.

Ca o conclusiune si tot-o-data drept documente la aceste reflesiunT, nof reproducem

aid diferite specimine din ceramics preistoricS. a DacieT, precura si unele tipurl similarl

din ceramica britana si mycena.


Am adaus in fine si unele probe din sistemul ornamenticel preistoricc, asa dupa cum
ni se prcsinta pe obicctele de ceramica, de bronz, de aur si pe diferite fragmente ale

architecture! mycenice.
Provenienta:
Eig. 66. 67. Transilvania, Geoagiul-de-jos, pescerea Sub-petra. Tegliis, Ujabb barlan-
gok. p, 115. 117.

» 68. Comitatul Solnoc. Pulsatf, Magyarorszag archaeologiaja. I. p. 30.

» 69. Comitatul Beches, Hampel, A bronzkor. Tab. CXXX1I.


» 70. Transilvania. Moigrad. Hampel, Ibid. Tab. LXXIf.
» 71. 73. 74. 75. 76. Comitatul Bihor. Hampel, Ibid. Tab. LXX1I. CXXXVIII.
» 72. Tinutul Dobritinului. Hampel, Ibid. Tab. LXXII.
» 77. 78. Comitatul Zabolti, Hampel, Ibid. Tab. LXXIV.
» 79. Urna inalta de 67 cm. Romania. Trompeta Carpatilor, Nr. 1137.
» 80. 81. Vase din tumule englese. Bevthelot, Grande Encyclopedic. IX. p. 1179.

De Mortlllet, Musee prehistorique. PL XCIX.


» 82. Din ruincle de la Troia. Ferrot, Grece primitive, p. 901.
» S3. Din necropola de la Jalysos in insula Rhodus. PeiTot, Ibid. p. 914.

» 84. Din insula Cypru. Pcrrot, Ibid, p, 917.

» 85—119. 122. 123. Diterite specimine de ornamentica de pe anticitatile preistoricc

ale DacieT, Greciei si TroieT. (Dupa publicatiunile citatc ma! sus: Pulszky,
Hampel, Nyary, Teglas, Afchaeologiai Ertesito, Schliemann, Perrot etc.)

» 120. 121. 126. 127. 129. 132.. Sigile de argil, probabil pentru ornamentica pe vase.

Ungaria. Hampel, Catalogue de l'exposition prdhistorique p. 120. 121.

» 124, Ornament pe o fibula de aur din Muscul Vatican. Proventia probil din Dacia.
De Mortillet, Le signe de la croix avant le christianisme, p. 146.

» 125. Ornamente cu svasticS si alte figurl linear! pe un vas de lut. Ungatia. Ham-
pel, Catalogue, p. 17.

» 128. Disc de pament reu ars. Ungaria, pescerea de la Barathegy. Hampel, Ibid. 17.

» 130. Bula de terracota. Troia. Ilios, p. 521.

» 131. Fragment dc ceramica din o serie de tumule, ce contin si obiccte preistoricc


Ungaria. Romer, Mouvcment archdologique, p. 119. 120.
133. Semnul svasticel pe cusaturile teranelor romfine din muntiiapuseni in Tran-

silvania. Revista «Tinerimea Roman3» N. S, Vol. I. p. 418.


"'.. .. •..,. : }

if 7(9

.1. : .
;.
lltllr
if
its*

Jllf
Hi n 1
l

V:'-

SPECIMINE DE CERAMIC PREISTORICA. A AC I EI.


[TRANSILVANIA fl TINUTURILE DE LANGA TISa).
49

fffflpisfflj

^sSm

SPECIMINE DE CERAMICA PREISTORICA A DACIEI.


(-riNuruRiLE de lAngA tisa si romAnia).

NIC. DENSUSTANU.
51

SPECIMINE DE CERAMICA PREISTORICA,


BRITANICA SI MYCENICA,
r

&
SP.ECIM1NE DE O R N A M.E NT I C A. P RE I S TO R C
I A.

(DACIA, TROIA §1 TINOTUR1LE GREClEr).


.

I
SPEC (MINE DE ORN AM ENTI C.A FREISTORICA.
(daqi.4. TROIA SI TINUTURILE GRECIEl],
-

- .
..
-

MONUMENTELE PREISTOR1CE ALE DACIEI

III. TUMULELE EKOICE PELASGE ')•

Populap'unile neolitice, cu deosebire curentut paleochton, omen! a cSror

viefa publica si private era intemeiata pe rcligiune, mat aveaii tot o-data
si un deosebit cult pentru eel decedap!.

In credinfa c3 el nu au murit cu totul, si vor continua a trSi in o lume


eterna, mat fericita si mai superiors de cat lumea visibilS, ei depuneau
in sinul pamentulul corpurile celor decedap", adese-orl in caverne naturale
on artificiale (crypte).

•) Movilele funerare ports la poporul romau difcrite numirlde: niormintc, movile, gor-
gane, atlmi, holumpurt, silitre, poj>i>ie, gmie (gru/iie) si gruiele.

Cuventul gorgan M aflam intrebuintat incS Intr'o adanca anticitate, nu numat in Eu-
ropa, dar si in dilerite parp ale AsieT, ca o numire generica pentru anumite coline
ori munti.

In Iliada lui Home r, virful eel mai inalt al muntelul Ida, de langa Troia, se numia
Gar gar on (Iliad. VIII. 48; XIV. 292. 332; XV. 152.), si dupa cum resulta din textul
acestel poeme, tote virfurile muntelul Ida dimpreuna cu Gargaron erau neacoperite de

padure.
Un alt munte din partile meridionale ale Italiel (Apulia) purta inca in anticitatea ro-
mana numele de Garganus. (Yirgilii Aeneid. XI. 247. — Hor.itli Od. II. 987. —
riinii Hist. nat. HI. 11. 11).
58 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

Pe langa acest malt sentiment religios pentru cei decedafl, el mai aveau
tot o-data si o inspira^iune morala pentru posteritatea lor pe acest pament.
In dorinfa, ca memoria eroilor seK sS fie transmisa si la generafiunile

viitore, el ridicaa pe mormintele acestora, tumule enorme de pam£nt, er


pe aceste tumule inalfau drept semn sfant o columna de petra~ bruta.

Tumulele funerare constitue ast-fel eel mai antic gen de monumente


preistorice.

Inhumarea in tumule, sen ridicarea de movile gigantice pe mormintele

Tot asemenea, aflam nurairea de gorgan aplicata in Romania si In Transilvania la o

infinitS mulfimc de magma, delun si muntT.


In documentele medicvale ale Ungariel, cuvfintul gorgan no apare adese-ori sub forma
de Kurchan si Korhan. (Cod. Andegav. II. 636. 1332. — Pcsty, Krassd. III. 428

1471).

Scnsul fundamental al acestui cuvent, atat dupa indicatiunile, cc ni le da Iliada lui

Homer, cat si dupa modul cum aoSsta numire este intrcbuintata la poporul roman, se

pare a fi : o inaltime de pamfint in forma unci cupole, on in forma conica, insa de di-

mensium marl si neacoperita de padure.


Cu intelesul de movila funerara zona geografica a cuvfintului gorgan este de
asemenea forte estinsa.

In Francia, uncle tumule sepulchrale din epoca neolitica pdrta si astadT numcle

de Kerougant, Kergonfals, er un dolmen se numesce Kcrk o nn o. (Uertrand,

La Gaulc, pag. 124—142). In Irlandia anticul cimiteriu regal se numia Cruachan


(Fcrgusson, Les Monuments megalitiques, p. 198—212). Chiar si asladi in limba fran-

cesa. cuventul galgal, insemncza o movila de petrii si de pament, si aceste galgale se

cred a fi morminte antice ridicate in memoria luptatorilor gall si romani cadutl in res-

boie. (Liltre, v. galgal. — Bertram!, La Gaule, p. 135).

Originea cuvcntului gorgan apartine ast-fel timpurilor preistorice sdu epocel pelasge.
In Transit van i a, si cu deosebire in BSnat, movilele funerare se mat numesc
gruic, seii grume (sing, gruiu, gruuiH), numire, care de asemenea se reduce la timpurile

archaice. Pe teritoriul Eolieise aflau o-data


de pe termurii Asiel mid si unde
omultime nenumerata de movile funerare pelasge, nol aflam orasul

numit Grynium (Tpavtov, citesce Grunion. Strabp, XIII. 3. 5; 1, 59. VII, 7. 2).

AcelasI oras apare la Herodot (I. 149) cu forma plurala pelasga de fjftvifo'. tr Cor-
nelia Nepos (Alcib. 9.) amintesce castrum Grunium din Frigia probabil identic cu

localitatea amintita mai sus.

Ca o forma corespundetdria pentru gruiu seii gruniu, cu intelesul de tumul funerar,

nol aflam in limba vechia latina cuventul grumus.


Hospes. resiste. et. hoc. ad. grvmvm. ad. laevam. aspice. vbei:

continentur. ossa. hominis. boni. misericordis. amantis. pavperis.


(Inscriptiune din Roma. C. I. L. I. 1027).

In Basarabia. movilele funerare se numesc si culmi (sing, culm); er in partile Bi-

horului de peste Carpati holumpuri (sing, holumf).


TUMULELE EROICE PELASGE. 59

eroilor si ale persdnelor celebre, incepe, ce e drepr, in epoca neoliticX, si

ea se continua si in epdca bronzulul pana tarditt in timpurile istorice.


Inaintea cetSfii Troia, ne spune poetul Homer, se afla o magura inalta

isolata, pe care o putea incunjura cine-va dici tote parfile, movila, pe care
omenii o numiau Batiea, er deii nemuriton, mormentul eroinei Murina l
).

Acesta grandidsS movila, ce forma pe campul Troiei pelasge un deal


intreg, era dupa cum vedem, atat de strSvechiii, in cat ajunsese se fie mi-

ticS chiar in timpurile luT Homer.


La mijlocul acestul vast si frumos ses al Troiei, ne spune tot Homer,
se afla mormentul eel grandios al lui Ilu, fiul luT Dardan, un betran ilustru
din timpurile stravechi, si pe care tumul era ridicata' o columna de pctra a
).

Tot pe acesta memorabila campie a Troiei, se afla tumulul sen mor-


mentul unuia din fruntasu vechi Troiani, al betranului Aesyete, si pe care
tumul in timpul rfisboiului luase posifiunc Polite, fiul lui Priam, cu
trupa sa, ca se observe, cand Grecii de la corabii vor incerca sa faca o mis-
care ofensiva asupra Troiei 3
). Acesta movila funerara era asa dar atat de
giganticS in cat constituia intre Porta ScheS si intre mare, eel mai inalt

punct de observaUune al Troianilor.

In cursul resbelului, ce-1 avura Troianii cu GreciT, betranul rege Priam,


dupS cum ne spune Homer, depuse in o urna de aur cenusa fiuluz sett

Hector, a celut de antaiii intre eroii Troiani, apol acoperi urna cu un


covor de purpura, o depuse in mormentul sapat in sinul pamentului, aseda
peste gropa lespedi mart de petra, er de asupra Troianii ridicarX un tumul
inalt de pamSnt 4
).

De asemenea, ne spune Odisea lui Homer, ca Grecii, ori ma! bine dis

Mirmidoniij dupe ce arsera corpul eroului Achile, pe care-1 ucisese in r2s-


boiul Troian, Paris fiul hit Priam, i depuserS osemintele in o amfora de
aur la un loc cu urna amicului sett Patroclu, er peste ele ridicara un
tumul enorm pe fermurili Helespontului, ca acest morment se-1 pota vede
departe de pe mare, atat omenii, can traiau atunci, cat si aceia, cart vor
5
trfii in viitoriu ).

Andromache, admirabila sofia a lui Hector °), presknfind si plangend

') Homeri Ilias. II. 811 seqq.


2)' Iliad. XXIV. 349; XI. 166. 371; X. 415.
3 Iliad. II. 793.
)

') Iliad. XXIV. 798.


8
) Odyss. XXIV. 80. - Iliad. XXIII. 126.
°) Iliad. VI. 418.
60 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

tot o-data sortea, ce are s'o astepte, daca sotul seu va cade pe campul de
resboiu, se esprima ast-fel despre parintele seu pelasg, Etion din Teba
cea sfanta, care a fost ucis de Achile.
Achile, dice d£nsa, nu a despoiat pe tatal mieii de armele sale, ci le.-a

ars d'impreuna cu corpul s2u, si peste cenusa Iui a ridicat o movila, er

nimfclc muntilor au plantat ulmi in jurul acestul morment x


).

In Arcadia, eel mai antic teritoriii pelasg din Pelopones, se aflaii langa

orasul Orch omen, dupa cum ne spune Pausania, mat multe movile de
petrii acurnulate, tumule, ce au fost ridicate in onorea omenilor c3dufi in

resboiii, insa nu esista nici o inscripfiune, dice densul, si nici locuitorit din

Orchomen nu mai au nici o traditiune, cu cine s'a purtat acest resboiu s).
LangS vechiul oras Delphi in apropiere de Parnas, dupa cum ne rela-
teza tot Pausania, se mai vedeau inca in epoca sa movilele de petrii, in

cart aii fost inmormentafi Laiii, legendarul rege al Tebei, si servitoriulseu,

ucisi amendoi de Oedip 3


). ,

Acelasi rit religios de a ridica tumule uriese pe mormintele regilor si

eroilor sei, i-1 continuara triburile pelasge si dupa. ce trecura in Italia.

La stramosii nostri, scrie Serviu, era obiceiul, ca nobilii se fie inmormen-


taft sub munft inalti (movile grandiose), orl in sinul munfilor 4
).

') Usui de a planta ulmi pe langa movilele funerarc, a esistat o-data si in partile

Daciei. Ast-fcl, dupa o balada romana eroul Tom a Alimos simtind ca more, se a-

dreseza catre murgul seu cu urmatorele cuvinte:


Te grabesce, alerga, fugi, Pe tine n'oi mai sari . . .

Si ca gandul se me due! Din copita se-mi fad sapa


Colo 'n zarea eclor culmi Langa ulmi se-mi fact o gr<5pa

La gropana cu cincl ulmi, Si cu dintii se m'apucl


Ca. eu murgule 01 muri In tainita se m'arunci.

Alccsandri, Poesit pop. p. 74.

O movila de pe teritoriul comunei Doicesci, jud. Braila, ptfrta de asemenea numele


de U m. (Cf. Frunzescu,
1 Diet. top. VIII. «Ulm», movila pc teritoriul jud. BuzSu).
3
) I'ausauiae Graeciae Descriptio, lib. VIII. 13. 3. — Homer, in lliada (It. 604) mat
face amintire si de mormentul regelm Epyt din Arcadia. Er Pausania, scrie despre

acesta movila: am mers de am contemplat cu tdta atentiunea mormentul Iui Epyt, des-
pre care face amintire Homer in cantecele sale. Este o movila de pament nu
de tot mare, incunjurata jur imprejur cu un parapet de petrii. (Descriptio Graeciae,
VIII. 16. 3.)

3
) Pausaniac Descriptio Graeciae, lib. X. 5. 4,

4
) Scrvius, ad. Aen. X. 849: apud maiores nobiles aut sub montibus altis
autinipsis montibus sepeliebantur. — Cf. Isidori His pal. Originum lib.

XV. 11. 4.
TUMULELE EROICE PELASGE. 61

Mormentul eel grandios de pament al vechiulu! rege Dercen din Lau-

rent, forma, dupa cum ne spune Virgil, un munte inalt acoperit cu stejar!

umbros! J
).

Pe sesul dintre Alba si Roma, ne spune istoricul Liviu i


), se vedeati
mca in epoca sa,cinovilele, in can au fost inmormentap* frafii Curia fit si

Horati.
Er in partea de sud a Rome!, langa Porta Ostiensis, cal£torul vede si

astadi Piramida cea grandiosa. a lut Cestiu, unul din cele ma! importante
monumente ale Rome!, si care s'a conservat intreg pana in diua de astadi.
Acesta piramida consists dintr'un enorm tumul ascutit, inalt de 155 de pi-

ciore, si avend patru fefe invelite pe de asupra cu lesped! quadrate de mar-


mora alba.

Insa cea mat magnified movila funerara din Roma era Mausoleul im-
peratulu! August, care se considera cu dcosebire ca descendent din fa-

miliile vech! troiane.


Acest morment imposant construit in al doilea an al ere! crestine, era,

dup3 cum ne spune Strabo 3


), un tumul enorm de pament ridicat pe campul
lui Marte de langa £ennurele Tibrulu!. De desupt se afla o bolta de p6tr;l
alba, iar pe d'asupra acest tumul era acoperit pana sus cu arbor! verdi.

Pe virful acestel movile funerare se inalfa statua de bronz a lmpera-


tului August, er de desuptul e! se aflaii depuse osemintele sale, ale rudelor
si dmenilor se! de casa.
Caractcristica particular^ a tumulelor eroice pelasgc era, ca ele s£ aiba

dimensiun! enorme 4
).

Pelasgii ne apar in tradifiuni si in monumente ca 6men! avid!


de gloria 5
). Ambip'unea lor era sa aiba morminte colosale si
memoria lor se fie celcbrata in cantar! la generap'unile viitore °). A sci

ca dupzi mdrte dmeni! te! i-tl celebreza gloria ta, era cea ma! mare fericire

pentru un eroii din epoca pelasga 7


).

') Yirgilii Aeneid. Xr. v. 849.


2
)
Livii Hist. Rom. lib. 1. 25.
3 S'trabonis Gcograpliica, V. 3. 8.
)

4
)
Virgilii Aen. lib. III. 62 :

et ingens
Adgcritur tumulo tellus ....
5) Iliad. VII. 86-91.
«) Iliad. VI. 358.
') Odyss. V. 311.
62 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

In tumulele pelasge corpurile eroilor celebrii se depuneaii in urne de

aur si langa urne armele si o muldme de alte darurt prefidse, adevSrate

tesaure.
Pelasgii sunt dmenii cei avuft ai lumei vecht *). EI dispun de
cantitafi enorme de aur si de arama 2
), si tot o-data de turmc nenumSrate
de 01 8
), de ciredi de bo! uriest 4
) si de herghelit man de cat minu-
nafi 6
). Pelasgii sunt in stare se rescumpere pe un prisonier de resboiii

cu prefurt infinit de mart 6


).

Orasul Mycena al Pelasgilor din Pelopones este orasul eel avut de


aur ').

Inaintea tuturor dmenilor, Troia pelasgii trccea ca avuta de aur si de


arama 8
), si Grecil trageaii sperantft, ca dupa ce vor cuceri Troia, sC se

intoicS a casa cu tote corSbiile lor pline de aur si de arama 9


). Dardan,
patriarchul Troianilor si al Romanilor, era dup& legende, eel mat avut om
10
din toft muritorit lumei sale ).

In ruinele cetSfilor si ale mormintelor pelasge, archeologia giisesce as-


tadi cele mat predose vase si ornamente de aur si de argint, si can ne
desteptS tot-o-data o adevSrata uimire de opulenfa acestui popor.

O altS caracteristica particulars a vechilor tumule pelasge, era ca

ele sS fie de p&ment n), un rit, care dupS cum vedem sta in strinsa lc-

gatura cu vechia lor credinfa' religidsS, ca autorii genului pelasg eraii nas-

cufi de-a dreptul din pament.


1

Pe virful movilelor funerare pelasge se aseza de regulS o columna de


ri
petra (azijlri). Acesta, dice Homer, este ondrea morfilor ).

Acelasi us de a onora memoria eroilor decedafi prin tumule' enorme de


pament, vedem, ca a esistat intr'o cpoca departatS si in |Srile vechii Dacie.

Aprope in fie-care judet al RomanieT se afla una on mat multe movile

») Iliad. V. 7io.
2
) Iliad. II. 230.

») Iliad. II. 605. 705; IV. 476; VI. 25; IX. 296. 479; XI. 106. 678; XII. 319.

<) Iliad. I. 154. V. 313. XX. 91.

s
) Iliad. II. 230. III. 130; IV. 332; V. 102, 551. 641; XX. 221.
6
) Iliad. I. 372.

') Iliad. VII. 180.


8
) Iliad. XVIII. 289; X. 315.
») Iliad. IX. 137.
i°) Iliad. XX. 220.

") Iliad. VI. 464. Cf. $i nota 4 p. 61.

") Iliad, XI. 371; XVI. 457. 674; XVII. 374. - Odyss. XII. 14.
TUMULELE EROICE PELASGE. 63.

funerare, de dimensiuni colosale, si carl porta numele de «Movila mare*


ori «Magura mare> J
).

Daca aceste moriumente sepulchrale ale ferilor ndstre, ne apar si astidl


in forme atat de uriese, ne putem face o idea despre aspectul lor inainte
cu cate-va mi! de ani, cand ele nu eraii micsorate ori aplanate nici de
dintele timpului, nici de acfiunea economic! a feranulul roman, si nici de
cautatorii de comdre. . .

Aceste movile asedate dupa ritul pclasg pe campurt, de-a lungul drumu-
rilor, on pe virfurilc colinelor, se pot-vede, in general, de la distante marl,
intocmat dupa cum era idea timpurilor troiane, ca ele se pota fi vedute

*) Una din movilele funerarl celc mai uriese, si putem dice tot-o-data si cclc mai
vcchl ale tfircT nostre, este colina artificiala numita « Raba i a » de pc tcritoriul co-

raunei RSscscT, in judetul FSlcifl, situata pc malul drept al Prutulul.


Despre acdstS movila, scrie Principele Dimitrie Cantcmir : Haud longe ab co loco
(Husz) conspicitur collis ingens manu factus, Tartaris Chan tepesi i. e.

Chani tumulus, incolis Mogila Rabuy dictus. De huius origine variae feruntur sen-
tential. Aliqui Tartorurum quendam Chanum cum toto execitu a Moldavis ibi deletum
tradunt, ac ipsius monumento hunc tumulum impositum, alii reginam quandem Scytha-
rum, Rab i e dictam, cum contra habitantes eo tempore in Moldavia Scythas, hucusquc
exercitum duxisset, ibi cecidisse et a suis sepultam narraut. (Descriptio Moldaviae, P.

I. c. 4.)

Dupa alte traditiunf, aedsta movila, inalta de 18 — 23 mctri, dupa cum ni se comunica,
ar fi fScuta din timpul «P o e d e i i> sdd al lumel multe, si ca in ea ar fi inmormentata
o fata de imperat, ori o eroina cacjuta in bataia pe campul acela.
Nu scim daca la acdstS movila, ori la alta, de pe langa Nistru, se refer urmittorele
versiunl dintr'o balada romana:

Cine-mi sta si tabarcsce, La movila a sa mare


Cine-mT sta si poposesce Ce se 'nalta la liotare?

A r b o r e, Basarabia in sec, XIX. EucurcscT, I899, p 179.

Despre o raovila archaica langa JNistru vorbescc si Herodot (IV. c. 11.)

Vornicul Grigorie Urechia, face de asemenea amintire de o movila mare de


langa Siret: «Si acolo de asupra Siretulul, la movila cea mare a Tecu-
ciuloi (langa comuna IonJljescI) au odihnit trel <Jile» Stefan ecl Mare. (K o g a 1 n i ?

c e a n u, Cronice, I. 161).

Deccdatul Odobescu, membru al Academic! Romine, publicase douS dari de sdma.


despre movilele funerare din judetele Dorohoiu fi Romanati. (Mon. Oficial Nr. 152 din
1871 si Analcle Soc. acad. rom. X. Sect. II p. 173—339).
Insa datelc sale cu privire la inaltimea si perimetrul acestor movile, adunate de la

invdtatorii satescT, sunt in mare parte eronate si din aedsta causa nu am putut face nici
o intrebuinfare de acest material.
64 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

de departe, atat de omenir, caritraiau atuncT, cat si de cei, can vor trai

in viitoriu.

Cele mai multe din aceste movile grandiose ale fSrilor nostre au con-

finut dup2. tradifiunile poporului roman tesaure pretjdse. Uhele mai porta"

si astadi numele de «Movila co'm6r.eI», brl de «Movila sapata».


Insa astSdl, acesta nenumeiata mulfime de monticule funerare ale ferilor
J
nostre sunt numai nisce monumente mute ale unor timpurt departate )'

*) Romania este una din terile cele mai avute dc t umule funerare. La not, scrie

Cesar Boliac, tera este plina de aceste movile si movilite din raalurile Dunarei si

pana in culraile Carpatilor, si ca aceste movile si movilite la no! se numera cu 4 e c i -

m i 1 e, cu s u t i m i 1 e si cu m i i 1 e ,
si cari tdte contin oseminte de un schelet, daca

nu de mai multe. (Trompeta Carpatilor Nr. 846 din. 1870 si Nr. 939 din 1871.)

De asemenea, se esprima. archeologul Rom e r din Ungaria : Daca este o ter& avuta

de monumente in genul acesta (tumule), atuncl de sigur este Ungaria. (Mouvement


archeologique, p. 104).

Este incontestabil, ca nu tote tumulele din terile nostre se raporta la una si aceeasl

epoca. Ca in t6te terile Europei, asa si la nol, unele din movilele funerare apartin fara

mdoiela la etatea petrel, er altele timpurilor posteridre, preistorice on istorice.

Ast-fel C. Boliac ne spune, ca in done movile ce le-a spintecat, a aflat cadavrul

asedat sedend, cu sira spinarei in linia verticals, caracter al epocel neolite. (Trompeta

Carpatilor Nr. 939 De asemenea s'a constatat esistenta tumulelor" neolitice si in


p. 3).

Bucovina la comuua Horodnicul-de-jos. (Kaindl, Geschichte der Bukowina. I. 1896

p. 5-6).
In general, putem dice, ca apartin timpurilor preistorice acele movile funerare, can se

caracteriseza prin dimensiunile lor considerable, prin figura lor conicS, prin disposi-
tiunea lor in linii mai mult on mai putin drepte de a lungul drumurilor.
In aceste tumule preistorice, adese on osemintcle, ori urna cu cenusa a celui decedat,
se afia depuse intr'un sicriu format din lespedi brute (de regula 4), peste cari este pusa

o alta lespede ca acoperement seu capac. Pe langa vasul cu cenusa se mai gasesc in

aceste ciste si bucati.de- cremene seu marmora prelucrate in forma daltii si charbun de
olaria grosolana. Despre ast-fel de morminte ni se relat6za din com. BorlescI, in judetul
Nemtu, si din com. Sotanga in judetul Dambovita. (Pcntru Transilvania si Ungaria con-
feresce: Archiv der Vereines fur siebenbiirgische Landeskunde, N. F. XIV p. 156seqq.
— Romer, Mouvement archeologique, p. 113.)

In Transilvania tumule funerare so ana in diferite parti, insa in numer conside-


rabil elc ni se prcsinta in comitatele de langS. Tisa, Ung, Zabolti, Bereg, Bihor, Bechcs,

Ciongrad, Cenade, Heves, Arad si Timisdra, (Romer, Mouvement archeologique, p. 150).

La aceste movile de langa Tisa se raporta urmatoriul fragment dintr'un cantec etoic

poporal din Transilvania:


Murgule, coma rotata, S'acolo sub fagii micl
Mai scdte-me 'n ddl o-data Sunt morminte de voinicT,
Si me scdte pan' la Tisa, Care s'au dus de p'aici.

C'aeolo-I taberS 'ntinsS Iiiiiilk-Btraeaa, Doine, p. 314.


TUMULELE EROICE PELASCE. 65

Nol nti cunoscem nicr numele eroilor a ca~ror cenusS, on oseminte, aii fost

depuse in acestn morminte archaice, nicT evenimentele la can el au pa'r-

ticipat. Accste tumulc ne spun numal atat, ca, in mare parte, ele apartin

la ceremoniiie si onorile funerare pelasge, si ca aceste finuturi aii format

In Bcsarabia numerul movilelor funerare cste dc asemenea f(5rte considerabil, si o


amintire de sigur ftJrte vechiS. despre aceste tumule o aflam in poesia nostra eroica:

Pe campul Tinechiel (s.. Tighinci) De aii aseijat stanile

Pe zarele campiel. . . . Pe tote movilele.


S'afl

dus Costea oile
»
Alecsandri, Pocsil popnlare p. 54.

Cf. Ncgocscu, Baladc, p. 103.

Sus pe malul Nistrului Colo'n zarea celor culmT (movile)


Pe pamcntul Turcului La gropa cu cincl u 1 rn I

Alecsandri, Poesil pop. p. 72.


Er intr'o «Conacaria» de la Romanii de peste Nistru :

NoT am purees pe crangul ceriulul, Pe zarea movilelor...


Pe semnele pSmentuluT, B u r a d a, O calatoria' in satelc moldovcnescl

din gubernia Cherson, p. 34.

Cu privire la lumulele din Rusia meridionals comitele Ouvaroflf scrie urm5-


tdrele : Dans les contrees meridionales sur les c&tcs de la mere Noire, les tumulus
eurent . . . beaucoup a souffrir de la cupidite des etrangcrs. Les Gcnois et les Vdnd-
tiens fouillerent en Crimee une foule de tumulus, et s'approprierent les trdsors qu'ils
y
decouvrirent. On sait que la plus part des tumulus de la Russie remontent aux Scythes
et aux Grecs. . . . Les tumulus se trouvent en abondances dans le voisinage des
principalis viUes de 1'ancienne Russie ... lis (les tumulus) renferment presque tous un
tombeau dc pier res de forme carrde, forme de gran des dalles
c a 1 c a i r e s . (Recherches sur les antiquitds de la Russie meridionale. Paris, 1855 — 65
pag. 6. 7 si 37).

In Bulgaria ne spune Kanitz (Donau-Bulgarien. I. p. 62. 149) tumule se afl&


pe ambele latuil ale BalcnnuluT, si mai cu semi in vaile riurilor Osma, Iantra si

T u n d z a . Cu dcoscbire sunt memorabile tumulele ascdate la distante regulate pe ter-

murelc Dunarel dintrc Sistov si Nicopol. De la Rusciuc pan5 la Samovoda in

pasul Iantrci, Kanitz a numerat ca la 40 de tumule pe ambele laturl ale drumului. Er


despre tumulele din Macedonia si Tesalia aftam Boud
urmatOrele notice la

(La Turquie d'Europe, Tome II, p. 352): Dans la Macedoine meridional e, il

y en a (des tertres) surtout pres de 1'ancicnne Pella et de Salonique ... On dirait que
ces tertres ont ete alignds le long d'une route, et non pas places sans symetrie,
eomme
ceux de Sophie et de Philippopoli. Ces tertres macedoniens sont dcla
plus grande dimension et sont tout-a-fait semblables a ceux de la T r o a d c
et la butte conique artiiicielle qui existe en Basse - Autriche entre le
a.

petit plateau au-dessus de Deutsch-Altenbourg entre Vienne et Presbourg .... Pres


de Larissc en Thessalie, ilyaun bon nombre dc Tepe ( = tumuli ) . . . dont
1'iijj est le plus grand des environs. ... II y en a aussi pres d'Armyros et de
NIC. DEN3USJANU. 5
66 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

intr'o vechime depSrtata o patria a poporului pelasg, care singur s'a ilus-

trat prin acest gen de monumente.


Chiar si astadT unele din aceste imposante monumente de pament ale

terilor nostre maT porta numele etnic al Tursanilor *) seti Pelasgilor, er

altele, dupa diferitele idei si tradip'uni ale locuitorilor, sunt considerate ca

morminte de uriesT 2
), adeca ale unci rase puternice de omen!, care in
3
timpurile preistorice ar fi. locuit in aceste Jerl ).

IncS in anticitateagrecesca Pelasgii ari fost poporul, cSrora tradifiunile

si poep'i lc-au atribuit numele de uriesi.


Lor le apartin tumulele cele gigantice si construcfiunile titanice de petrii

enorme. Lor li se atribue o deosebita forta fisicX individuals si o valore


resboinica mare.

A chile, unul din ducii Pelasgilor din purple de nord ale GrecicT, porta"
ia Homer numele de gigant (nzXixipioc). Lancea sa era atat de mare in cat
nici un Acheii nu o pute vibra *).

Hector, croul pelasg troian, porta de asemenea epitetul de rcsXwp'.o? 6


).

Enea, ducele Dardanilor, in lupta sa cu Achiie, prinde si ridici cu mana


sa un bolovan de petra, ce nu puteaii se-1 transports nici doi omen! din
epoca lu! Homer °).

Velestina, non loin du lac de Karlos, en particulier sur la route qui conduit de
ce dernier lieu a Larisse; ... on connait aussi. . . . en B € o t i e et pres de Tyr i n t e,

en MoriSe.
Esaminand distributiunea si directiunea geografica. a movilelor funerare din pSrtiie de

resarit ale Dacici se constats faptul positiv, ca linia principals, a acestor


monumente preistorice prelungindu-se din Rusia meridionals catre Dacia se in-
tinde peste Besarabia, Moldova, Te'ra-romanescS, peste partea de resarit a peninsulei
balcanice, cum si pe cdstele de apus ale Asiei mid; 6 r un alt ram mal mic al a-

cestei liniT de tumule plecand de la Nistru se indrepteza spre Bucovina si Galltia ostica.

(Cf. Archiv d. Vereines fur siebenburgische Landcskundc N. F. XIV. ISO).


4
)
Ast-fel o movila din judetul RomanatI de pe teritoriul comunei Marotinul-de-jos,
inalta de 8 stanjinT, porta numirea de Grindul Tursanului (An. Soc. acad. Tom X.
Sect. II. p. 333). Alta din judetul Valcea de pe teritoriul comunei Balteni se ' numesce
Tu r t a n , si unde se gasesc harburi de vase de pamSnd de fabricatiunc vechia. (Rc-
spunsuri la «Cestionarul istoric» deNic. Densusianu).
a
) Cu dcosebire in judetele Roman, Nemtu si Dorohoiu.
a
j In comitatul Solnoc-Dobaca de peste Carpati traditiunea poporala este, ca in-
strument e 1 e de petra sunt remase de la uriesi. (Archaeologiai Er-

tesito. Uj foly. XV. p. 388.)

*j Iliad. XIX. 388.


5
)
Iliad. XI. 819.
°) Iliad. XX. 286.
TUMULELE EROICE PELASGE. 67

Marte, deul pelasg, protectorul Troianilor, si a cSrut resedinfS se afla hi

ferile de la Dunarea de jos, are la Homer numele uries (raXwpto? J


). Cand
acest deu al ferilor nordice vociferezS, strigarea sa se aude ca glasul a
dece mil de dment in resboiu 2
), er cand el cade la pament lovit cu o
petr! de deifa Atena, corpul seu acopere un teren de 7 jugere ').

Cu tdte c£ despre movilele cele mart ale Daciet aii perit in mare parte
si tradifiunile, dupa cum au perit despre tumulele eroice de la Troia, ins*
aceste morminte archaice ale {grilor nostre aii avut o-data o istoria a lor
religiosa particulars.

Inca in epoca lu! Homer si a lul Hesiod se pistrase in finuturile gre-

cesct diferite legende despre patria cea fericita a Pelasgilor de la nordul


Trade!, seu al Dunlrei de jos, unde se aflafi 6menil cei mat justt si unde
ei duceau o viefa linistita si plinX de tdte mulfumirile.

Diferitele triburt pelasge, cart in curs de mal multe sute de ant plecand
din sinurile Carpafilor se reversara peste finuturile mat pujin fertile ale Greciet
si Asiet mici, pistrara inca pana tardiii memoria stramo^ilor lor din nordul
Duniret de jos, si tot o-data memoria acelet j;ert, care se caracterisa prin

o fertilitate exuberant! si prin diferite alte avup't naturale, si unde mora-


vurile si sentimentele de justifie ale omenilor devenise legendare.
Aict se reducea gloria cea vechia a familielor pelasge meridionale. Aict
erau mormintele cele sfinte ale str3mosilor lor.

Aict se aflaii locurile acele frumdse si fericite numite 'HXiSotov ueSiov


(campul Elysiulut), unde se retrageau la bStranefele lor eroit Iumet vechl.
si unde favorifit deilor trSiau un vec de aur si o viefa eterna.
Ast-fel Proteu dice c&tre Menelaii in OdiseS:

«In ce te privesce pe tine, o divine Menelae, destinele sorp'I tale sunt, ca


t.u nu vet muri in Argos, ci deit nemuritort te vor trimite in campul
Elysiulut de la marginile pamentulut, unde dmenit traesc o
viefii forte usdra (f3r& greutatt), unde nu este nict neu&, nict ernS mare,
nict v6rs5rt mart de pldie si unde zefirit susura in continuii, ca s6 reinsu-

flefescS pe oment *).

») Iliad. VII. 208.

') Iliad. V. 859.


a
) Iliad. XXI. 407. Dupa traditiunile Arcadilor Pelasg, legendarul patriarchal gin(il
pelasge, intrecea pe toti cei-1'altl 6mcm prin marimea, prin forja, frumseja si da-
rurile spiritului seii. (Pausaniae lib. VIII. 1. 4.1

*) Odyss. IV. v. 561-568. — Despre realitatea geografica a vechiului Elysiu pelasg,


cum si despre situatiunea sa in nordul Dunaret de jos, in parole de apus ale Rominie
actualc, vom vorbi pe larg in cursul acestei scrieri.
68 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

De asemenea si Hesiod, in poema sa epicd "Epfa xac *Htii oat mai face d 4

amintire, ca un ultim rSsunet, de generafciunea cea divina a eroilor


din timpurile stravechi, rgspandifi pc tota suprafafa cea imensa. a globulin,

eroT, din can unil aii pent in resboiul ThcbeT, er altil ducendu-sc dcparte
peste mare au cadut la Troia din causa EleneT. Acestora, dice densul, Joe,

fiul luT Saturn, le-a destinat locuinte in insulele cele fericite de la mar-
ginile pamcntulu!, unde el due o vieta farS griji, si unde pamentul de trei

on infloresce si de trei ori produce fructe dulct :


).

Cei veclu nu s'au indoit nici o-data de esistenfa reala terestra a campuM
numit Elysiu.
Hesiod, intocma ca Homer, cunoscea si densul acest finut fericit si lo-

cuit de omen!, dar pe care densul i-l reduce numai la insulele numite ale

«Fcricifilor* — Makaron, — situate la Dunarea de jos 3


).

Insa can erau marginile pa m en tulul, de cart ne vorbesce aid Homer


si Hesiod ?

Ele eraii marginile orisontulut geografic grecesc, dupa cum vom ave o-

casiunc de a ne convinge de atatea on in cursul acestei istorii.

Inch, in epoca Homerica si Hesiodica, zona cunoscintelor teritoriale ale

autorilor grecesci inceteza la nordul Trade!.

Homer nu cunosce in nordul Mysie! seii in fSrile nOstre, de cat numat


d6ue grupe etnice, insa cu moravuri forte pure, pe Agavi si pe Abii, 6-

meni! ce! ma! just! dintre cum dice densul ).


tof! muritoril, dupa
8

Chiar si in timpurile kit Herodot intunerecul geografic incepe ime-


diat in nordul Dunare! de jos.

«Cc fel de omenl loeuese la norduITracieY, dice acestautor, liime

pote spune cu siguranja. Atat insa se pare, ca dincolo de Istru este

o {era parasita si infinita . . . Locuitori! din Tracia, mai spun, ca tinuturile

dincolo de Istru sunt ocupate de albine si din causa acestora omenii nu

pot merge mai departe» 4


). O f;era ocupata de albine ? Ceea cc in fond

') Hcsiodi Opera et Dies, v. 159 — 173.


s
) Avicni Dcscriptio orbis terrac, v. 723.

Leuce cana jugum, Leuce sedes animarum.


riinii IV. 27. 1: Achillea est supra dicta (insula), cadem Leuce et Macaron appcllata.

u
) Iliad. Xlir. 5. 6.

*) Herodotl lib. V. c. 9-10. — Ac<Ssta traditiune istorici a lui Herodot are un fond
real. Inca pana acum doue sute de anl unul din articulele cele ma; importante de esport

al tcrilor romane, pentru Egiptcni, Vcnctieni si Ragusani, era c£ra (Cautemirii Mol-
daviae Dcscriptio. Ed. 1872 p. 22). — Tot-o-datS Principele Cantemir vorbind de apicul-
tura cea intinsS a MoIdoveT mai adaugS, ca locuitorii acestei ten ar fi putut, in timpul.
IUMULE1I EROICE PELASGE. 69

consuna pe deplin cu tradifiunea Hesiodica: undc pamentul de trei on inflo-

resce pe an si de tret or! produce fructe dulci ').

Aici erau marginile pSmentuhri, on mai bine dis al lumei cunoscute de


Homer, aici erau {inuturile cele fericite, si omenil eel just! ai legendelor gre-
cescT. Aici era locul sfant de inmormentare al eroilor pelasgl ante-homericT.

AicT, in fine, dupa tradifiunile vechi pelasgo-grecescl, a fost adusa si inmor-


mentata cenusa lui Achile, a lul Patroclu, a celor dot Aiaci si alul An-
tiloc 2
), pentru ca sufletele acestor eroi sa se bucure aci de o fericire eterna.

seu se aiba un folos mult mai inscmnat din acest ram do economia, de <5re-ce cam-
purilcsunt pline dc cole mai alese florT, er de alta parte padurile inca ofer un

material abundent pentru cera si mierc, insa prin legile terel s'a oprit, ca nimc sa nu
Una mai multi stupl de cat suferc locul seu, ca nu cum-va prin multimea stu-
pilor sa aduca superare vecinilor sei. Osebit de faguril obiclnuiti de miere, no spune
autorul, albinelc moldovencsci mat produc si un fel de cera cam negra, insa cu un miros
forte placut, si pe care ele o intrebuinteza numaT sprc a impedica petrunderca lumincl
sdrelul in cosnitele lor. (Ibid. p. 33.). De ascmenea scria Ragusanul Raiccvich in

seculal trecut, ca una din productiunile ecle mai pretiosc si mat intinse ale provinciilor

romane era cultura albinclor (Osservazioni. 1788 p. 87.)

Pentru completarea acestor date mat adaugem, ca mai multc insule din Dunare pre-
cum si difcrite sate, catune, locuri isolate, delun, piscurl, virfurl de munti si val, de pe
tcritoriul Romanic!, mai p6rt5 si astadl numirea de A lb in a, Albinari, Prisaca,
Prisacani, I'risacenT, Stupl, Stuparia, Stupina, Stupine, Stiubeiu
si StiubeienI, drept reminiscente ale unel estinse apiculturl a terilor nOstre in tim-

purile vechi. (A se vede : Marele Dictionar geografic al Romaniel. — I'rusdescn, Dic-


tionar topografic si statistic al Romaniel). Dc asemenea se face amintirc in Itinerarium
Antonini Augusti (Ed. Parthey et Finder p. 104) de o statiune numita Appiaria (seu
Stupini) situata spre resarit de Transmarisca pe termurele drept al Dunarel.
In fine mai notSm aici, ca doue din judetcle Romaniel, anume Mehedintil ^i Vaslui
porta $i astSdi imaginea albinei in marca lor districtualS.

') Fertilitatea cea adeverat prodiguS a terilor romane a fost legendara pani in dilele

nostre. In acesta privinta Cantemir scrie: campi Moldaviae celebrati sua fer-
tilitate apud antiquos recentioresque scriptores . . . Arborum frugiferorum non po-
maria reperies, sed sylvas. Fructus sua sponte crescunt in montibus. . . . Tanta
praeterea illorum ubertas, ut pristinis temporibus in Moldaviam moturi Poloni nullo
commeatu se indigcre putarent, arbitrati sufficere sibi et exercitui fructus
quos abunde suppeditat regio. (Descriptio Moldaviae p. 27—28). Er George
de Reicherstorf, in «Moldaviae Chorographia*. (Viennae, 1541) scrie:

Terra armis opibusquc potens, belloque superba


Faecundo semper gramine tccta virct,

Sponte sua multo.s geminata messe racemos


Laetaque non cultus munera reddit ager.
!
) Pausauinc, lib. III. 19. 13.
70 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

1Y. TUMULUL SEU MORMENTUL LUl ACHILE


DIN IXSULA ALltA (LEUCE 1
).

Unul din cele mat ilustre tumule preistorice, pe care Arctinos, eel mai
insemnat poet ciclic, precum si geografii romani, i-1 atribue {Srilor nostre

este mormentul lui Achile, primul erou al Iliadei.

Dupa Homer, cantarcful rSsboiului troian, Achile era fiul lui Peleu
si al deitei marine Thetis, a ficei lui Nereu. Peleu, tatal lui Achile, ne

apare ca Domn peste poporul pelasg al Mirmidonilor, er Achile este du-

celc curagiosilor ostast Mirmidoni si al altor triburl pelasge invecinate, cart


a
iau parte ca alia|T al Grecilor la resboiul eroic in contra Troianilor ).

Despre imprejurarile morp'i lui Achile Iliada nu amintesce nimic. In


3
Odisea insa se spune numal atat, cS. el a cadut la Troia ), ca corpul

seu a fost imbracat in haine divine, si ars pe rog, apoi osemintele sale
asedate in o urna de aur la un loc cu osemintele lui Patroclu, er peste

ele Grecii aii ridicat un tumul mare si inalt pe fgrmurele Helespontului, ca


sa pota fi vedut departe de pe mare, atat de cei ce traiau atuncl, cat si

de cei, carl vor trai in viitoriu.

Dupa Homer asa dar Achile ar fi fost inmormentat pe campul de la

Troia nu departe de f&rmurele Helespontului.


Insa in poema Aetiopida scrisi de Arctinos, poet epic din Milet, care a
continuat si intregit Iliada, ni se spune, c& Achile a fost ucis la Troia de
Paris, fiul lui Priam, ajutat de deul Apollo, ca, in fine, dup& multe lupte
inversunate a succes lui Ajax si lui Ulise, ca sl-i rapesca corpul din ma-
nile inimicilor troiani si s£-l aduca la corabiile grecesci. Aci apoi veni

mama M Achile, Thetis, cu surorile sale si cu musele (cantarefele seu bo-


citorele bStrane), i-1 plansera si-1 bocir3, apoi in urma' Thetis ridica cenusa

fiului seu de pe rog si-o aduse in insula Leuce (AIM), seu insula Serpilor,
de la gurile DunSrei. Er Acheii i ridicarS un tumul si-i celebrara' jocurt

funebre 4
).

Esistau asa dar inca" in anticitatea clasica doue versiuni despre locul,

unde se aflaii depuse osemintele marelui eroii preistoric : una representatS

») Astadi numitS «I n s u a
1 §erpilor» in marea negra, langa. gurile Dunarei, in fa{a

cu bratul Chili el si la o departare de 41 km. 60 m. de acest canal.


') Iliad. II. 681; XVI. 168.
3
) Odyss. XXIV. 36 seqq.
*) Homerl carmina et cycli epici reliquiae. Ed. Didot, p. 583.
:

TUMULUL LUI ACHILE DIN INSULA LEUC E. 71

prin Odisea lui Homer, c& Achile este inmormentat pe campul Troiei, si

altS tradip'une, rectificata, representatS prin eel mal vechiu poet ciclic, ca
Achile a c3dut, ce e drept, la Troia, insi cenusa sa a fost adusS. si in-

mormentata in insula Leuce.


Acesta p3rere din urma a fost adoptatS si susfinuta de cei mat compe-
tent autorl romanL
Pliniu eel betran, pe care Varro i-1 numesce eel mare erudit bSrbat,
pe care l'au mod f6rte clar, c5 tu-
avut vre-o data Romanii, ne spune in
mulul seu morm£ntul Achile se afia in insula, ce este lui
consecrata densuluT, numita «insul a Achillis » seu Achillea*
departe 50 mile romane de la Delta DunSrel (Peuce), si ca tot
acolo se afla construit si un templu consecrat acestuT erou *).

De asemenea, ne spune
geograful roman Me 1 a, care
s'a folosit de cele mal bune
isvdre ale anticitajiif, ca A- r^:;:f
*

chile este inmormentat


BSIL 1^81
in insula numita Achil-
lea dintre Boristene si Is-

tru *). 134. — Insula fi templul lui Achile. Dupa


Tabula Peutingeriana. Segm. IX. 3. (La Miller,
fir geograful grecesc D i o-
Weltkarte des Castorius)
nisie Periegetul din Bi-
tinia, care a trait in timpul impSratuluT Domitian, scrie urmatdrele

«De asupra pirfit din stanga PontuluK euxin in drept cu Borystene


(infelege aici brajul Dunarcl numit Boreostoma) se ana in mare o insula
forte renumita consecrate eroilor, si care insula este numita Leuce,
fiind-ca ferele selbatice, ce se ana acolo sunt albe. Dnpi cum se spune,
continua Periegetul, acolo in insula Leuce se afla sufletele lui Achile
si ale altor eroi, can ret3cesc prin vaile lipsite de omeni ale aceste!

') Plinii Hist. Nat. IV. 27. 1. Ante Borysthenem (intelege: Boreostomum), Achillea
(insula) est supra dicta, eadem Leuce et Macaron appellata. Hanc temporum ho-
rum demonstratio ponit ... a Peuce insula quinquaginta M. — Ibid. IV. 20. In-
. . .

sula Achillis tumulo eius viri clar a. — Ibid. X. 41.3: nee ulla avis in
Ponto insula qua sepultus est Achilles, sacratam ei aedem (transvolat).
) Melae De situ orbis, II. 7. Leuce (insula) Borysthenis o s t
2
o (intelege Boreostoma, i

seii Boreurn ostium) obiecta, parva admodum, ct quod ibi Achilles situs est,
Achillea cognomine. — De asemenea si Marcianus C'apella, care a trait pe la an.

470 d. Chr., scrie: Achillis insulam eius sepulcro consecratam. (Apud Kiihler,
Memoire sur les iles et la course consacrees a Achille, in Memoires de l'Accademie de
72 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

insule; acesta binefacere a acordat'o Joe b&rbaplor, cart s'aii ilustrat prin

virtufile lor, fund-cit prin virtute e! au casttgat o ondre neperitdria*


1
).

Er Arrian din Nicomedia, eel mat distins dintrc istoricii espcdi{iuni!or

lut Alesandru eel Mare, ne da urmatdrele amenunte despre insula lui

Achile : «In apropriere de gura Istrului numitX Psilum, dac& vet naviga
cu ventul despre nord in apele cele deschise ale marii, se afla o insula, pe
care unit o numesc insula lut Achile ('AyilXius vfjaos), alfit drumul
lut Achille (Apouo; 'Ayp-Xitiis), er alfil dupa colore AeuxVj = insula

Alba. Acesta insula, dupa cum se vorbesce, a scos'o din marc deita

Thetis pentru fiul seti Achile, care locuesce acolo. Aci se afla si temp lui
lui Achile si statua sa, o lucrare archaica. Insula acesta e lipsita de
omen! si prin ea pasc capre nu de tot multe, pe can le ofere lui Achile

ace!, cart se abat cu corabiile acolo. In acest templu se mat afla depuse si

o mulp'me de alte darurt sfinte, cupe, inele si petrii prefidse, consecrate

lut Achile in semn de mulfamire. Se mat pot ceti si inscripfiunt in limba


grecesca si latina compuse in diferite metre, si prin cart sc celebreza lau-

dele lut Achile. Unele din aceste inscripfiun! sunt redactate in ondrea lut

Patroclu, fiind-cS aceia, cart doresc, ca Achile sa le fie favorabil, onorezS

tot-o-data si pe Patroclu. De asemenea se mat afla in acesta insula o mul-


time nenumeratS de pas£rt, porumbei de mare, fulice si ciore de mare,

cart ingrijesc singure de templul lut Achile. In fie-care diminefa ele sbdra

la mare, i-st uda aripele cu apa si apot intorcendu-se repede la templu i-1

stropesc. Er dupa ce au terminat de ajuns cu stropirea, ele curata vatra


templulut cu aripele lor. Alfit mat spun inca urmatdrele, anume, ca intre

dmenit, cart se abat la insula aedsta sunt unit, cart vin aci cu intenfiune
anumita. Acestia aduc tot-o-dati cu densii in coriibit si victime (seti ani-

male destinafe) pentru sacrificiu. Pe unele din acestea le taiS, er pe altcle

le dimit libere prin insult in ondrea lut Achile. Sunt ins;! unit, cart din

causa furtunelor de pe mare sunt silitt a se abate in acesta insula. Acestia

ne avend victime, ca sa le taie si dorind sa le cera de la insust deul in-

sulet, et consults pe oraculul lut Achile, ca ore nu ar fi bine, ca in ondrea


deulut, et se taie victimele, ce vor alege dintre acele, cart pasc prin insula,

S. Petersbourg. Tome X din a. 1825, p, 550. 734). — Er Pausania (III. 19. 11), con-
temporanul lui Adrian, ne transmite urmatorea notita: «Se alia in Pontul euxin langa
gurile Istrului, o insula consecrata lui Achile, acoperita peste tot cu paduri si

plina. de animale, parte selbatice, parte blande. In acest£ insula se afla si templul
lui Achile si statua sa.»

') Dlonysil Orbis. descriptio, v. 541 seqq.


TUMULUL LUI ACHILE DIN INSULA LEUC E. 73

er pentru acestc victime se depuna prejul, ce donsii vor crede, ca se cuvine.


In cas insa cand oraculul le denegS acdsta permisiune, fiind-ca esistS si

un oracul aci, atuncr ci mai adXuga ceva la preful, pe care-1 oferise, si

daca oraculul refusa de noii, mai dau.ceva pe- de asupra, pana cand in fine
oraculul se invoesce, cunoscend, c5 pre Jul este suficient. Atunci apot vic-

tima nu mat fuge, ci sta de buna voia, ca si


fie prinsa. Ast-fel se afla acolo

o cantitate mare de argint, ce e consecrate croulul, ca


pref pentru victim le
de sacrificiii. La unit din cei, can se abat in insula acesta, Achile le apare
in vis, altora chiar in timpul navigatiunei, dac3 nu sunt prea mult dep3r-
taft si le face cunoscut, in ce parte anumc a insulei e mai bine sg traga
si se ancoreze. cor2biile» J
).

Cultul eroic al lul Achile din insula Leuce a avut o marc estensiunc in tota
anticitatca greco-romana nu numai in centrelc cele marl comercialc ale marei
negre, dar si in diferite portun si orase maritime ale ArchipclaguluT si Adria-
ticeT, ale cSror interest econom ice craustrins legate de avufiile marei negre.
Cu
deosebire Achile din insula Leuce a fost venerat panX tardiu,
In e-
poca romana, ca Domnul si stSpanitoriul marel negre (UoYiipym !
)
si protectorul special al navigatiuneT din aceste paxf!, — epitet al caruT sens
din punct de vedere istoric, ni se pare la prima esaminare misterios, dar
a cSruT origine se reduce la timpurile, cand Achile purta inci in viapi titlul
de rege al Scy^iel *).

In insula Leuce se abSteaii corabieril marei negre, unil ca sa depuna


obolul lor.benevol ori silit, drept vamS, pe altariul aceluia, care purta titlul

de Pont-arch seii suveran al PontuluT euxin, alp'T ca se scape de furtunile cele


grosnice si de cetele cele negre ale acestuivast si adanc pelag, si, in fine,
unir, ca sg adreseze rugSciunl deulul Achile, pentru intorcerea lor fericitS
din apelc acestei mSri inhospitale.

De asemenea lul Achile din insula Leuce i se dedicara mai multe centre
principale comerciale din apele grecesci, cum ati fost porturile numite Achil-
leion din Mesenia*), Achilleios din Laconia 5 ) si un alt emporifl inBeofia 6
).

*) Arriani Periplus Ponti euxini, § 32 si 33.

») Pc trei inscriptiuni din 1 b i a Achile are epitetul de ITovtapyr,; (Kohler, Memoirc,


p. 578, 634—643. — Cf. Ouvaroff, Recherches sur les antiques de la Russie mendio-
nale, II. p. 46).
3
)
Lykophron apud K6hler, Ibid. p. 552.
4
)
Stephanas Byz., v. 'AyiUsio? 3f,6jxog.

') Pausaniac lib. III. 25. 4.


e
) Pauly, Real-Encyclopadie, v. Achilleus portus. Era si un >A-/0Xms kwji^, sat langa
gurile laculul Meotie,av6nd siun sanchnriu al lui Achile. (Strabo, XI. 2. 6; VII. 4. 5).
74 MONUMENTS LE PREISTORICE ALE DACIEI

Tot ast-fcl un centra important comercial, pus sub protectiunea parti-

cular;! a lui Achile, se vcde a fi fost in anticitatea preistorica si orasul


Chilia-vechia de langa bratul nordic al deltei Dunarei, si care porta pana

astadi nuinele de braful Chiliei (sett Achileil). Chiar si numirea de WtX&v


gx6[l<x (in forma femenina WiAyj) data acestui brat inca in epoca lui Ale-
xandra eel Mare '), se vede a fi numai alterafiune fonetica grccesca a formeT

poporale antice Chilleion stoma adecS gura (A)Chiliei. In fine chiar fi

numele de Lykostomum sub care ne apare Chilia in evul de mijloc, are o


origine mult mai vechia. Din punct de vedcre istoric si geografic Lyko-
stomum nu este alt-ceva de cat Xeuxov ccojia, adeca gura de langa insula
alba seu Leuce.

Chilia forma inca acura doue sute de ant eel ma! important punct co-
mercial de la gurile Dunarei. Principele Dimitrie Cantemir scric in acesta

privinfa : Chilia, orasul principal al districtului ChilieT, este un emporiu forte

renumit, cercetat mi numai de corabiile oraselor maritime din vecinatate, dar


si de vasele altor p'nuturl mai departate, din Egipet, din Venetia si Ragusa,
carl se ocupa cu esportarea de aid a cerei si a peilor crude de boi 2
).
1

Acesta este prima epoca preistorica a comerciului tot-de-una viu de pe


Marea negra, epoca, in care insula Leuce apare cu drepturi su-
verane asupra PontuluT, domineza tntrega navigatiunea si traficul pro-

') Arriani Periplus Ponti euxini, c. 31. 3.5. — Auonymi Periplus Ponti euxini c. 67.
2
) CanteHiim Descriptio Moldaviae p. 21. Ager C i 1 i e n s i s. Huius urbs praecipua
K i 1 i a, olim Lycostomon . . . emporium celebcrrimum, frequentatum ab om-
nibus non circumjaccntium solum maritimarum civitatum navibus scd et remotio-
l'ibus, Aegyptiis, Venetiis et Ragusaeis, qui inde ceram et cruda boum
coria solerit abducere — In timpurile mai vechl depositele de namol si nasip de la gurile

Dunarei nefiind asa Chilia-vechia forma aprope un port de mare. A se


intinse,

vedc charta oMoldavia et Valachia» a lui Vignola din a. 1686, si charta «Danubii
pars infimai> a lui Horn annus (f 1724) reproduse in Analele Acad. rom. S II. T. II,

Memorii; de asomenea si «Tabula geographica Moldaviae» a Principelui Cantemir,


din Descriptio Moldaviae.

In vechia geografig. grecesca ne mat apare la gurile Dunarei inc§. o numire topica. sub
forma de 'A-/pXs:o<i v.Xa%. Hesychiu crede, c5 sc intelege insula lui Achile, Leuce. (Kohler,
Ibid. p. 543. 729). Insa. sensul cuventului -\'x- (= ses, suprafata) neputfindu-se aplica la

o insula micS si convexa, cum este Leuce, e probabil, ca acesta denumire se refera la

bratul Chiliei.

Un alt port pe Dunare dedicat lui Achile, se pare a fi fost C e 1 e i u 1 din judetul
Romanat?, o-data un centru important comercial, unde se gasesc astSdi ruine si o mul-
time de anticitati romane, unde se afia un pod de p£tra peste Dunare (constniit de
Constantin eel Mare), pod, ale caruT picitfre ruinate se mat v5d in timpul scaderei
apei, si de unde pornia spre Transilvania un drum roman asternut cu petra. Chiar si
TUMULUL LUI ACHILE DIN INSULA LEUC E. 75

ductelor pe acestl mare si tot o-datS i-sJ estinde infiuenta sa asupra prin-

cipalelor emporil din Archipelag ]


).

Pe langS nimbul seu eel sfa.nt, insula Leuce de la gurile Dun&rel, mal

era tot o-data renumita. in andcltate si ca o insula salutara.


AicT, dupS o vechia tradip'une a oraeulelor, i-si c&utau sanatatea lor a-
ceia, cart in resboie fusese greu ranitt: Ast-fel Leonym, ducele Crotonie-
nilor din Brutiu, care intr'o luptS, ce-o avuse cu Locrienil, capetase o rana
in piept, de care suferia f6rte mult, consulta mal antaiii in privinfa sana-

tap'I sale pe oraculul din Delphi, ins.1 profetesS de aici (Pythia), dupa cum
ne spune Pausania, M trimise se-sl caute vindecare in insula Leuce de la

gurile Dunaref, de unde el s'a intors apoi san3tos *).

De asemenea, ne spune si Ammian Marcellin, c2 in insula Leuce


se aflaii si ape salutare (aquae s
).

Din cele espuse panS aicT si in particular din relatarea lui Arctinos, din
datele precise, ce ni le-au trasmis Pliniu si Mela, si in fine, din cultul atat

de sacru al lui Achile din- insula Leuce, results in mod deplin conviuga-

toriu, ca cenusa acestul mare erou al timpurilor troiane a fost adusa si

depusa in insula Leuce. Aci se cunoscea inc& pana tardiu tumulul seii mor-
mentul seu. Insula Achillis tumulo eius viri clara, dice Pliniu; ibi

Achilles situs est, repeta' Mela.


In ce privesce insS mormentul lui Achile de pe t^rmurele Helespontuluf,
de care ne vorbesce Homer, acesta se pare, ca a fost numai un simplu ce-

notaf monument comemorativ.


seii.

Un ast-fel de morment simbolic al lui Achile se afla, dupa cum ne spune


Pausania, si in orasul Elis din Pelopones, si care a fost construit si dedicat
din ordinul oracululul *).

In acesta privinfa' sunt semnificative cuvintele geografului Strabo, care

o insula din Dunare situata din jos de acesta localitate si in fata cu satul Dasova porta
numele de Celeifl. — O insula numita Achillea se afla si langa litoralul Asiel mici.
(Plinii Hist. nat. V. 37. 1).

*) Chiar si Aquileia (*Axo\-rjia), port important al AdriaticeT, se pare dupa nu-


rnirea sa, ca Ordataa fost con secrat lui Achile. Acesta at fi o proba, ca relatiunile comer-
ciale intre Adriatica si Marea negra se reduc pana in epoca preistortca, ca inca m§.T
inainte de stabilimentele Genovesilor, Venetienilor si Ragusanilor pe termurii Marel
negre, au fost comerciantil din Aquileia protegiajii PontarchuluT din Leuce.
J
) Pausaniae lib. III. 19. 13.

') Aminiani lib. XXIL c. 8 : insula Leuce sine habitatoribus ullis Achilli est dedi-

cata . . . Ibi et aquae sunt.


*j Pansauiac lib. VI. 23 3.
76 MONUME NT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

amintesce pe teritoriul Troiei — la Achilleion — numai monumentul


lui Achile (to 'AyOMuQ [uv^a), dar densul se feresce, ca sS afirme, c5

A chile ar fi fost inmormentat acolo ]


).

Schliemann, activul exploratoriii al anticit3fiIor homericc, a ccrcat pe

fermurit Helespontulut s§ afle resturile mormentului lut Achile.

La o departare de 250 de pas? dc Helespont, scrie densul, la picidrcle

promontoriulut Sigeu, pe locul unde era vechiul Achileum, se afla un tumul

135. — Cenotaful presupus al lui Achile de langa Helespont. (Schliemann, Ilios p. 855.)

de pament inalt de 4 metri spre sud si 12 metri spre nord, si care a fost

considerat din cea mat adanca vechime ca mormentul lui Achile. In a. 1882

am esplorat acest tumul, insa nam aflat in el met o urma de oseminte, tiict ce-

nusa, nict carbuni ,J


). Ast-fel Schliemann este de parere, ca acest tumul presu-
pus al lui Achile, intogma ca si tumulul lui Patroclu. si alte sese movile fune-

rare, pe car! le esplorase mat inainte, au fost numat simple cenotafe, un


3
gen de monumente, cart in anticitatea ante-homeric& eraii intr'un us general ).

l Str.ibo, XIII. J. 32. 39. 46.


)

s
)
Schliemann, Ilios, p. 862: jc n'ai trouv6 dans le tumulus d A '
c h i 1 1 e (de la Troade)

aucune trace d'os, de cendres, ou de charbon de bois — en somme aucune trace


d'ensevelissement . . Nous ajouterons done les tumuli d'Achille et de Patrocle

aux six autres tumuli, que mon exploration anttirieure a prouvds n'fitre que de simples

cenotaphes.
a) La poporul roman mat esista pana astadi un ciclu intreg de balade poporale, in can

se canta faptele distinsulul erou al Iliadei. Despre traditiunile lui Achile la poporul ro-

man, si in particular, despre patria si nationalitatea sa, vom vorbi la ultimul act din is-

.toria Pelasgilor, la evenimentul memorabil cunoscut sub numele de «Resboiul troian».


TEMPLUL PRIMiriV AL LUI APOLLO. *1*J

V. TEMPLUL HYPERBOREILOR DIN INSULA LEUCE (ALRA).

1. He eaten Abderita despre insula si templul ltd Apollo


din pnutul Hyperboreilor.

Tumulul lui Achile din insula Lcuce seii Alba, ne face s5 ne ocup.am
aid si cu anticitatea templulut sSii.

Intr'o epoca preistorica forte departata, esista in parfile de rSsarit ale Da-
ciet, un templu magnific, al cam* renume si influenpa se estinsese de-

parte peste p'nuturile sud-ostice ale Europe!, si a carul memoria si sfmfenia

este celebrata si astadi in colindele religiose romane.


Despre acest templu, care ni se presinta ca una din minunile cele mart
si sfinte ale lumei preistorice, au scris mat mulp" autort at vechimet si intrc

acestia istoricul Hecateu Abderita, care a trait in timpul hit Alesandru


eel Mare.

Not vom reproduce aid aceste prefi6se relatari ale lui Hecateu dupa pu-
finele fragmente, ce ni s'aii pastrat in scrierile lui Diodor Sicul si Claudiu
Aelian.

Anume Diodor Sicul x


) scrie

«Acum dupa ce am descris parole de meda^nopte ale Asiet, credem ca


este de interes s£ men^ionam aid si cele ce se povestesc despre Hyper-
borei. Anume intre scriitorit anticitafii Hecateu (Abderita) si alfit rela-

teza, ca in fata de p'nutul Celjilor in partile Oceanulut se afla o insula, care


nu e ma! mica de cat Sicilia, situata in regiunea nordica si e locuita de
Hyperboret, numiji ast-fel, fiind-ca sunt mat departajl de v£ntul Borca.
Aid pamentul este fdrte bun si roditoriu, clima escelenta, tem-
-

perata, si din acesta causa fructele se produc aict de doue ort pe an 9


).

Se povestesce, ca Latona (gr. Atjtu)), mama lut Apollo, a fost nascuta


aict, si din acesta causa Apollo este venerat aci mat mult de cat
aid del; si fiind-ca Hyperboreit din acesta insula celebrdza pe acest deii
in fie-care <Ji, cantand in continuii laudele sale si facandu-t cele mat mart

onort, ast-fel se dice, ca dmenit acestia sunt ca un fel de preojt at lut

Apollo. Se mat afla in parjile acestet insule 3


) o padure sfanta mag-

') Diodorl Sicull lib. II, 47. — Fragmenta Hist, graec. Ed. Didot. II, p. 386.

') O. p. 68-69.
8
) Hecateu intrebuint<5za aici preposi(iunea ««t« cu acusativ (v.axa xbv 'Qv.s«viv;
78 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

nificS a luT Apollo de o intindere considerable si un templu renumit,


a c&rui figura esteridra este la form& sferica, si care templu e decorat cu

multe daruri J
). Acest deii, Apollo, mat are si un oras sfant al sSu, er

cei ce locuesc in acest oras sunt in mare parte cobzarl !


), si acestia in

timpul servieiului divin bat cobzele in chor si cantii imne in ondrea- deu-

lul laudand faptele sale. Hyperboreii au un mod al lor propriu de vorbit


(oidXexxo?) si sunt cu o prietenie forte familiara [otystbzaaa SiaxecoSai) faf5

de GrecT, cu deosebire fa pa de AtenienI si de locuitorii din Delos 8


);

acesta bunavoinpi a lor fund stability si confirmatS inca din timpurile cele

mai vechi. Se spune chiar, c& unit din GrecT aii trecut la Hyperborei si av

lasat la ei daruri forte prefidse scrise cu litere grecesci; tot ast-fel si Abaris
a plecat de aid in Grecia si-a reinoit prietenia si inrudirea cea vechia

(auYT ev av )
"'
cu Delenii. Se mai spune de asemenea, ca din acesta insula

se pote vede Selina (SeXrjvr)) intrega, fiind pup'n departatS de pament si

se v£d in ea ore-carl inalfiml de pSment. Mai departe se relateza, cS

deul Apollo vine in acesta insula tot la 19 ant, in care timp constelatiunile de

pe ceriu i-sl indeplinesc cercuitul lor periodic. In tot timpul acestei aparifiuni a

deulul in insula lor, el canta ndptea cu cobzele si fac intr'una la jocurl seu

hore (xopluscv) incepend de la equinocp!ul de primSvera si pana la rSsarirea

Pleiadelor (Gainusel) in prima jumetate a lui Main 7


), bucurandu-se dmehii de
aceste dile frumdse. Domnia asupra orasulut si administrap'unea suprema

a templulul, o au asa numi^ii BoreadI, carl sunt descendentii hit Boreas,


si el succed la domniS dupa neam.»
Pana aid, fragmentul lui Hecateu Abderita, pe care ni-1 comunica Dio-
dor Sicul.
De alta parte, sofistul. Claudiu Aelian, care a trait sub impSratul Ha-

drian, ne comunica un alt fragment din scrierile lui Hecateu, cu privire la

acest important templu al preistoriei: «Nu numai poetil, dice Aelian, dar

si alp! scriitori celebreza pe poporul Hyperboreilor si onorile, ce le fac

densil lui Apollo. Intre alfit, Hecateu Abderita, insa nu eel din Milet, re-

y.o.10. ty]v vf,3ov), forme, prin carl dfinsul vocsce se esprime o indicatiune locala nepre-
cisa, adeca in par tile Oceanulul, in parjileinsulei, on in a pro pi e-
rea de ea.
i) Cf. pag. 72—73.
') nXsisTouj elwj.i xifl-apiata;. Cithara (Kiftapa), instrument cu cdrde din cea mai a-
dinca anticitate. Dupa un vechiu baso relief conservat in spitalul St. loan din Lateran
in Roma, figura acestui instrument semSna intra tote cu cobza romana de astadi. (Vccji

Rich, Dictionnaire des antiquitds romaines et grecques. pag. 161).

') Vechi) locuiton al Atenei si ai insulel Delos erau pelasgi.


TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 79

lateza, ca preo^ii lui Apollo sunt fii lui Boreas si al Chionei,


trei frafi la numer, oment inalfi de cate 6 cop. Cand acestia la timpul in-

datinat fac serviciul divin solemn, seii ruga (!Epoup7?a), atunci sbora acolo
stoluri nenumSrate de lebede ]
) din munp'T, pe care d£nsit i numescRipae
(TtTtcd), si aceste lebede, dupa ce incunjura mat antaiu templul cu sborul
lor, ca si cand ar voi se-1 lustreze (purifice), se lasa apoi jos in curtea tem-
plului, al c3rei spafiii e iorte larg si de cea mat mare frumuseta. In timpul
serviciului divin, pe cand cantarefii templului intoneza laude deuluT Apollo
cu un fel de melodii ale lor proprii, si pe c&nd cobzarii acompani£za cu
cobzele lor in cor melodia cea forte armoniosa a cantarefiior, tot atunct si

lebedele (din curte) se asocieza si ele la cantarile lor guguind impreuna;


si este de notat, ca aceste lebede nu fac nici o gresela, ca se cante cu su-

nete dissonante ori neplacute, ci intogma ca si cum ele ar urma tonul si

inceputul dat de dascSlul coruluT, ast-fel cantft si ele impreuna cu canta-


rep"t cei mat deprinsi in melodiile sfinte. Terminandu-se apoi imnul, acest
cor al pasSrilor se retrage, ca si cum ele si-ar fi indeplinit datoria lor obi-

cinuita pentru serbatorirea deului, ar fi ascultat si ele tota diua onorile, ce

s'au ficut deilor, au cantat impreunS. si ati desfe'tat si pe alp'I.*

Acestea sunt prefiosele fragmente, ce ne-au remas din scrierea lui He-
cateu, despre magnificul templu al lui Apollo din £era Hyperboreilor.

Cultul lui Apollo la Hyperborel represents epoca de aur a civilisajiunii

pelasge ante-elene. De o-data cu migrafiunile pelasge de la Carpap* spre


sudj acest cult se estinde peste Grecia vechia, peste insulele Archipelagului

si pe fermurii Asiet micl.


NoT vom esamina aid din punct de vedere istoric si geografic, datele,

ce ne-aii remas din scrierea lui Hecateu asupra Hyperboreilor.


Un nou capitul important din istoria lurriet v'echi pelasge se deschide
inaintea nostra.

') Kixvoc, cygnus, 1 e b a d a, consecrata lui Apollo mai mult pentru frumuseta si

coldrea sa cea alba de cat pentru cantecul seii, care in general, i se atribue nuraal in
momeutul mortii. O anumita specif (Cygnus rausicus) are un vers sonor si placut.

In traditiunile romane rolul mitic al lebedei se pare a-1 ave gruia stfu cociira
(masc. cocorj. Intr'o baladS poporala. romanS, aflam urmitdrele versuri despre eroul
Corbac, care zacea in inchisdre:

§i prin gratii tot privesce Cand la cardurl de cucdre


Cand la nori purtatt de vent, Ce mereu sbor catre sdre.
Care plduft pe pamfint, . Aleceandri, Foesil populare p. 141.
80 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

2. Latona §i A folio. Profe til Olen si Aborts


din tc'rd Hyp erborcilor.

In anticitatea grccesca, patria adevSratS a dcului Apollo, era


considerata la HyperboreT.
Chiar si la locuitorii din Croton, (Italia de jos), celebru oras pcntru pu-
ritatea moravurilor sale, Apollo, dupa cum scrie Aristotele, avea epitetul
de Hyperboreu %
De alta parte Latona, deita

cea amabila, cu un caracter

dulce si bland, mama lul Apollo


si a DianeT, atat dupa Heca-
teu, cat si dupa alp; autori al

anticitftfii, a- fost nascuta in

fera Hyperbor eilor %


Anume, Latona, dupa cum
tie spune legenda grecesca, fund
insarcinata dc Joe, ea fu perse-

cutata pe tota fafa pamentului,

de Junona, cea gelosa, in cat

nici o tera nu voia sS o pri-

mcSsca, ca sfi pota nasce. Res-


136.— Apollo Hyperb ore ul, mcalecat peim pinsa din tote parp'le, dupa
grifon, tinend intr'o mana lira si In site un ram
muUe ratJIc ; rt tnC(5ce fij mcol0)
de palmier, calatorescc de la HyperboreT catrc
partile mcridionalc (la Delos si Delphi). Picture Latona ajlinge, in fine, la Dc-
pe un vas. Dupa Lcnormant et de Witt©. Etu- los, o insula mica, neproduc-
des des monuments ceramographiques. II. Til. V. A
. „ ,. . ,. , . ...
/i> «• * j % ,,\ .
tiva din Arclupelag,
fe
si stancilc
(Duruy, Hist, des Grccs. 1. 41). « •

celc solitare ale acestei insule,

dedera deitet persecutate un asil. Noua dile si noua nopp* tinura durerile nas-

cent, si aicipe erba verde, sub un palmier mirositoriii, deifa Hypcrbo-


rea (de la Dunarea de jos) n&scu pe d eul eel mare al lumincT antice 3
).

') Aeli.111. V. H. II. 26. 'ApwOTl/.vj; JifrfS! S*o xuiv KpOTiuv'.aTwv tov IJBitefPjS&v Ar.riWaivr/.

'Tssp^opiiov icpotw»fRpw?=.iW.. (Frag. Hist, graec. II. p. 175. Irag. 233 b.). — Cicero, De
nat. DeQr. III. 23: tertius (Apollo) Jove tertio natus, ct Latona, quem ex Hyper-
boreis Delphos ferunt advenisse.
2
)
Diodori Sicnll 47. — Pausa-nlae Descriptio Gracciae.
II. c. I. IS 5. — Arislotelis

Hist. Anim. VI. 35. — Diana, flea Lntonei, Jnca era considerata de Hypcrborea. (Dio-
dori Slculi IV. 51).
3 ApoUoilori Bibliotheca, I. 4. 1.
)
TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 81

Din acest timp insula Delos rSmase un pSment sfant pentru noul deii

Hyperboreu, §i relafiunl strinse religiose intre Hyperborei si templul lux

Apollo din Delos se intemeiani sj continuara in tdta anticitatca preistorica.


Anume Herodot si Plutareu. ne amintesc de un vechiu obicciu so-
lemn al Hyperboreilor, de a trimite in fie-care an la templul luT Apollo

din Delos, pargS sen prinose din cea de antaixx recoltS a lor.

Aceste damn densix le legau in paie de grau si apoi le trimeteau la Delos


cu o delegatiune, care calfitoria panS. la locul eel slant al destinafiune! in

sunetul fluerelor, cimpdelor si cobzelor *). Misiunea hyperborea mergea max


antaixx la Dodona din Epir (spre sud-vest de Ianina de asta-di), centrul

eel vechiu religios al Pelasgilor din peninsula balcanicS, er de la Dodona


trecea apox peste Tesalia in insula Eubea si de aid i-si continua caletoria
pe mare pan& la Delos.
Max antaiii, scrie Herodot 2
), Hyperboreix trimisera la Delos cu aceste
darur! doue virgine, ale caror nume, dupa'cum spuneaxi Delenii, au fost Hy-
peroche si Laodicea. Pentru siguran^a acestor fete, Hyperborei! trimi-

sera' cu d£nsele, ca se le xnsofescS, si cine! bSrbaJx cetifeni, omen!, pe car!


dupS. cum ne spune tot Herodot, Delieni! i numiaii Perpheres (adecS
aduc&torx de daruri), si pe can densii i tineau in mare onore. Si fiind-ca

se intemplase, c£ delegafiunea acesta trimisS la Delos nu se mat intox-se

inapoi, Hyperboreilor le cadu acesta forte greu, si tem£ndu-se ca acestS


int£mplare sS nu se ma! repete si in viitoriu, densi! introduserS usul, ca

aduceaxi darurile legate in paie de graii pana la frontiera tinutulu! lor, apoi
de aci rugaii pe vecinix lor, ca sS transmita darurile aceste sfinte din popor
in popor pana vor ajunge la Delos.

IncS xnainte de Hyperoche si de Laodicea, continua Herodot, Hyperbo-


reix trimisese la Delos pe alte doue virgine, pe una cu numele Arge si

pe alta Opis 8
), fete, can caletorise acolo d'impreunS cu Ilithyia, care

') Platar<jue, Oeuvres. Tome XIV (De la musique) p. 518.


a
) Herodoti lib. IV. c. 33— 35.
3
) Virginele trimise de Hyperborei la erau asa dar dupa Herodot Arge si
Delos
Opis (IV. 35), 6r cole trimise a Hyperoche si Laodicea (IV. 33).
doua 6r&
Pausania numesce pe cele de antaiu Hecaerge si Opis (V. 7. 8.) si pe una Achaea
trimisa ma! tardiu. Resulti asa dar din aceste date, cii Arge era identic;! cu Hecaerge
si Hyperoche cu Achaea. Este insa afara de ori-ce indoiel5, ca numele acestor virgine
hyperboree au fost grecisate. Arg(os) in limba pelasgii insernnS \6ri si ciimp (Strabo
VIII. 6. 9). Homer numesce tera Pelasgilor HeXatrfHiiv *Ap-[o; (Iliad. II. 681). Peiopo-
nesul intreg se numia o-data Argos (Strabo, VIII. 6. 9). Ast-fel, ca Argeincasul
de fata nu pote av6 alt inteles de cat de t 5 ra n a s<5fi din t 6 r a ; cuvCnt identic in

NIC. DENSU?IANU.
82 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

apoi a dat ajutoriu Latonei la nasccrea deului Apollo. Pe aceste douc

mmmmwi w$smmmm '11-


.'11

'^f&ifXfgii-Sim-ig::!

uSm
n iwiisai

llli/
137. — Statu! de marmora descoperita 13S.— Statua de fernca din Acropola A-
la Delos, prcsentand tipul archaic tenei presentand costumul femeilor pe-
al femeilor venerate in acesta in- lasge, Y.aXh*%tuva>. •(ovaJv-E?, cu pepteras de
sula (sec. VII a. Chr.). Costumul iden- si tncinse peste mijloc
piele, cu-vSInic,
tic cu eel pelasg din Acropola Atenei cu bete, ale caror capete cu ciucuri
Fig. 138 (B r u n n, Denkmaler griech. erau lasate dinainte in Jos. (Brunn,
und rorri. Sculptur. PL LVII). Denkmaler, PI. LVII).

virgine si pe Ilithya, femeile din Delos si din insulele ionice le adoraii ca

fond cu O p i s, numele virginei a doua, care in limba vechia pelasgo-latinS, insemna

Terra (V a r r o, L. L. V. 57, 64). La Pausania, dupa cum am vedut, numele de Argc


ne apare in forma de Hecaerge, adeca cu adverbial grecesc ev.ic de depart e. He-

cacrge asa dar ni se infatiscza ca o numirc cu caracter topic avend intelesul: Din
tdra departata.
Tot asemenea numa! o simpla traductiune grecesca este si numele virginei Hyper-

och e. In limba pelasga Oc he apa mare stagnant a, cuvent identic


insemneza
cu latinul a qu a, cu radacina grecesca o.ya. si cu germanul vechifi Oche, Ache seii

A ache. Tot la forma primitiva de aqua se reduce si etimologia cuventulur Achaei


cu intelesul de locuiton riveranl, germ. Uferbewohner (Wissowa, Pauly's Real-Ecncyclo-
padie ad. v. Achaei). Notam tot-o-data aici ca spre nord de gurile Istrulul se ana ln~
;

tr'adever o populatiune numita Achaei. Pliniu (IV. 26. 2.) amintf>sce aci Po r t u s A-

ch a e o r u m. Numirea de Hyperoche ni se presinta ast-fel ca un cuvent compus din'

Oche cu prepositinnea grecesca ;fel p, de peste, de d i n c o 1 o, si avend intelesul ;

I) e p este ap a m a r e.
TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 83

pe divfnitajl si le invocaii in imnele, ce le compusese poetul hieratic

Olen ').

Irisa nu numai templul eel renumit al JuT Apollo de la Delos (si uncle

mal tardiu era depus tesaurul confederafiunei greeescl !


), i-si reducea is-

toria inn.in.Jare! sale la Hyperboreii ne apar


poporul Hyperboreilor, dar

tot-o-data si ca intemeietorii oracululul lui Apollo din Delphi


langa Parnas, unul din cele mat importante puncte centrale ale viejef greeescl.
Dupa cum ne relateza Pausania, o sema de pastor!, cari venise cu tur-

mele lor pana la locul, unde ma! tardiu se ana oraculul din Delphi, aii fost

eel de antaiu, cart au inceput a se ocupa acolo cu divinatiunea.


De alta parte Bceo o poetisa din provincia Phocis, ne spune intr'un imn
al seu, ca oraculul lu! Apollo din Delphi a fost intemeiat
de nisce omen! venifl din {.era Hyperboreilor 3
), si intre acestia

densa amintesce pe eel mat invefat om al Hyperboreilor din aceste epoca,

pe Olen, un protet al lui Apollo.

Acest Olen traise, dupa cum susfin unil, inainte de Hesiod, er dupa cum
afirma alfi!, inca inainte de Orfeu.

El este eel mat vechiii poet hieratic, pe care-1 cun6sce literatura gre-

ConstatSiin asa dar, ca numele virginelor hyperboree de Arge, TIecaerge, Achaea, Hy-
peroche (probabil ?i Laodice) sunt numai simple designari topico-etnice, si nu au de

a face nimic cu adiectivul grecesc Iqtfifc, alb, stralucitorifi, luminos, nici cu

verbul unspexm, a e s c e 1 a, etc.

«] Herodoti lib. IV. 35.— Pansaniae lib. I. 18. 5. —S t r a b o (V. 2. 8.) ne spune, ca

P e 1 asg i I din Etruria innintase la portul de langa orasul Caere un templu 1 1 i t hy e


i i.

Ea era a?a dar o divinitate pelasga. (

J
)
Tliucydidis lib. I. 36.

") Pausaniae lib. X. 5. 7. — Geograful Mnaseas din Patrae, discipul al lui Eratos-

thene, ne spune, c5 locuitorii din Delphi erau de nafionalitate Hyperborei (Frag*

menta Hist, graec. III. p. 153. frag. 24).— CI e arch din Soli, discipul al lui Aristotele,

scrie de asemenea, ca Lato n a, dupa ce a nascut pe Apollo si pe Diana, a venit la

Delphi (Fragmenta Hist, graec. Ed.Didot. II p. 318, frag. 46). — Cele mat celeb re
o r acu 1 e ale lumel antice au fost cele de la Delphi si de la Dodon a, arabele in-

temeiate de PelasgT. — Pliniu (IV. 4. 1): liberura oppidum Delphi, sub monte Par-
nasso clarissimum in terris oraculo Apollinis. — ErlaOvid aflam

urmatoriul vers:
Haec mihi si Delphi, Dodonaque diceret ipsa. (Trist. IV. el. 8. v. 43).

D e 1 ph en i i i adresau in fie-care an rugacium lui Apollo prin cantarl festive, ca deul

se vina in timpul verel de la Hyperborel la densii. (Preller, Gricch. Myth. I. 1854. p.

157-158). — Pelasgii din orajul Spinetum, situat langi gura riulul Pad, trimeteau la

Delphi, dupa cum ne spune Dionysiu din Halicarnas (I. IS), daruri din veni-
turile lor maritime.
84 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

cesca. Densul compusese mai multe imne sacre, in can cclebra peregrina-
fiunile Hyperboreilor la insula Delos, si in can el amintea de unele femel

piose, can luase parte la caietoriile acestea. Liu Olen i-se atribue in special
1
si aflarea hexametrului ).

Un alt propagatoriii devotat al cultuluT IuT Apollo in finuturile grecesci, a

fost Abaris, de origine de asemenea din finutul Hyperboreilor, un b&rbat,


care prin sentimentele sale cele man de dreptate si prin viefa sa extrem

de frugala, desceptase o adevSrata sensa^iune in tinuturile grecesci.

Acest Abaris caletorise prin Grecia ca profet si propagatoriii al cultuluT

Apollo. El aratX omenilor o sageta, care spunea, ca e simbolul lm Apollo.


El compunea si distribuia diferite sentinfe profetice ale deului s6u si vin-

deca prin descantece pe eel bolnavi ).

Aceste legende si imne religiose ne pun in evident nu numai cultul eel

puternic al lui Apollo la Hyperborei, dar ele ne mai spun tot-o-datS, ca

infiinfarea renumitelor temple ale deului Apollo din Delos si Delphi, doue

centre de cultura, cari aii luminat mult timp peste Grecia Orientulul, se

datoresc de asemenea unui popor forte religios, agricol si pastoral, numit


de autorii grecesci Hyperborei.

Dar cine sunt acesti Hyperborei admirabili prin sentimentele lor de drep-

tate,' prin religiunea si civilisafiunea lor inaintata ?

Cestiune importanta pentru esplicarea mai multor probleme dincile din

istoria lumei vechi.


Este ast-fel de lipsS a ne da aici sema despre caracterul etnic si de
locuintele acestui popor, representant al etatii de aur din timpurile preis-
torice.

') Autovii vecW grecesci au cercat se nationaliseze si pe poetul epic Olen, dupa
cum au facut cu o multirae de alti eroi din epoca mitica. Asa pe cand unii sustin, ca

Olen era de origine Hyperborei, si dupa cum resulra chiar din imnele si aposto-
latul s2u pentru cultul lul Apollo Hyperboreul, altil din contra, i atribue ca patriS ora-

sul Dyme din Achaia, ori orasul Xanthus din Lycia. (Vedi Suidas ad v. 'tJX-^v).

Insa, numele de Olen are un caracter cu totul pelasg. Acest nume ne apare la E.
trusci si la Roman!. (Etruriae celeberrimus vates Olenus Calenus. (Plinii Hist.
tiki'. XXVIII. 4. 1.). — La Tacit a flam numele gentiliciu de O e n n u s (Ann. IV. 72).
1 i

Pausania scrie, ca Olen compusese un imn despre Hyperborei, in care densul ce-
lebravenirea la Delos a virginei A c h e a (V. 6. 8), si un alt imn despre venirea la Delos
a Uithyci seu Lucinel (I. 18. 5.), si ca el a fost eel mai vechiti poet, care a compus imne
pentru Greci (IX. 27. 2 ) si primul care a introdus h e x a me t r u 1 (X. 5.7).
2
) Timpul in care a trait Abaris este incert. Hyppostrat i-1 pune in Olimpiada a
treia. adeca pe la a, 768 a. Chr. Suidas in Olimpiada a 53-a, adeci pe la a. 568 a. Chr.
-

TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 85

3. Hypcrboreit din legendeJe Apolinice.

In relatarile lul Hecateu Abderita ni se presinta diferite cestiunt din


geo-
grafia si etnografia preistorici a Europet.

Dintre aceste cele mal principale sunt cu privire la individualitatea et-

nica si la locuinfele Hyperboreilor in aceste timpurl, si in fine la nofiunea

geograficX, c& ce se infelegea in timpurile primitive ale istoriet, sub numirea

de 'Qxeavc?.
Geografia vechet teologit egiptene si grecescT, nu mat corespunde geo-
grafiei din epoca post-troiana.
O lunga seria de triburt si populafiunt preistorice, mat alia inca un slab
resunet in poemele lut Homer si ale hit Hesiod, apol numele lor dispare
din analele lumet.

De asemenea, se intempla si cu vechile numirt geografice. O mare parte


din localitapUe preistorice se confunda mat tardiii cu cele istorice, unele
reman cu totul obscure si un vSl mitic se intinde asupra loi-, er altele mi-
greza de la Dunare si de la Pontul euxin, spre nord panX sub polul arctic,
in vest pana la Oceanul atlantic, er la sud panX dincolo de isvdrele Nilulut,
cu tote ca acestea eraii necunoscute in epoca greco-romana.
In acesta confusiune geografica, produsa inca din timpurile lut Homer,
apot moscenita si transmisa' din autort in autort, sarcina nostra de a pre-
cisa si restabili adeverul geografic, cu privire la nisce timpurt atat de de-
partate, nu este de loc usora.

Patria Hyperboreilor, si anume in epoca aceea, cand religiunea lor


incepe a ave o influenza decisiva asupra viefel grecesct, era, dup& cum ne
spun cei mat insemnajt autort, in parfile de nord ale Dun3ret de jos si
ale Maret negre.
Dupa Pindar, (sec. VI a. Chr.), eel mat erudit poet al anticitafit gre-

Acest nume ne este de asemenea transmis in formS mat mult ori mal putin alte-
rata. In tinuturile Moldovei si in particular in judetele FSlciu, Roman si Neamtu, noi
intimpinam 12 numirt topografice de Avcresci. Conumele Averescu este de ase-
menea fdrte usitat in partile Moldovei.

In armata lui Turnus, Virgil ne presinta pe un osta.s cu numele dc A bar is (Virg.


Aen. IX. 344.). Abaris ne apare ca Hyperboreu la Herodot (IV. 36) si la Plato
(Charmides, c. 6). £r Suidas, ne spune, ca Pythagora (ad vocem) a fost discipulul H y pe r-
boreului Abaris.
86 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI

cescl, Hyperboreii erau locuitoril de pe fSrmuril Istrului seu ai

Dunarei de jos.

Apollo, deul eel mare si popular al anticita|ii, al carul preop*, profefl,

descantatorl si peregrinl cutrierau tote drumurile, ce duceau de la Hyper-

borei si pana la Delos, ale carul imne r£sunaii in tote templele, la tote sa-

crificiile si pe tote caile cele sfinte; acest deu iubit si puternic *) al lumei

vechi, dupa ce construesce impreuna cu Neptun si cu muritoriul Aeac zi-

durile cetafil Troia, se intorce, dupa cum ne spune poetul Pindar, in pa-
tria sa de la Istru, adeca la Hyperborei 3
).

De alt£ parte Strabo:


«Cei de antaiu, dice densul, can aii descris diferitele parfi ale lumei, ne

spun, c& Hyperboreii locuiau de asupra Pontulul euxin, a Istrului si

a Adriei 3
)».

In fine, Clemente Alexan drinul, (dec. a. 211— 218), care poseda. cu-

noscinfe vaste din filosofiasi teologia greco-pagana, numesce pe Zamolxe


4
filosoful Dacilor, Hyperboreii, adeca original' din fera Hyperboreilor ).

Amintirea despre locuinfele Hyperboreilor in nordul Dunarei de jos, se

conservase in nomenclatura geografica a Daciei, pana tardiu in epoca is-

torica.

Unul din orasele cele mai importante ale Daciei orientale, situat in partea

de jos a riului Hierasus (adi Siret), purta in timpurile romane numele de


Piriboridava D
), numire, ce ne indicX, ca acest oras a format o-data un centru
principal al poporulul, pe care autoril grecescl i-I numesc Hyperborei.
Primele locuinfe ale Hyperboreilor in timpurile preistorice ni se presinta
ast-fel, dupa eel mai important! scriitori al anticitatl, in pardle de nord ale

Dunarei de jos 6
).

') Homer ne spune, ca deii se tem de Apollo. Cand el merge in palatul lui Joe

toti deii se ridica de pe scaune inaintea sa. (Hymn, in A poll. v. 1-3).


') Pindari Olymp. VIII, 46:

o>5 apu. ft^o; ....


Edvfl-ov ?jitE'/pv xal 'AjxaCovct? suitcjiou? wctl Is "lotpov i/.auviuv.

Mil. Olymp. III. 14—17.


3
)
Strabonis Geogr. XI. 6, 2.
4
)
Clemens Alex., Strom. IV. 213 (Apud Pauly, Real-Encyclopadie. IV p. 1394).
5
)
Ptoleniaei Geogr. lib. III. 10.

«) Dupa Bess ell (De rebus Geticis, p. 39— 40) Hyperboreii locuiau la inceput in re.

giunea Get i 1 o r. Dupa Papadopol^Calimachin Dacia (Columna lui Traian.

An. V. 1874 p. 172).


TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 87

InsS, care era originea etnicS si caracterul civilisafiunei acestui memorabil


popor din anticitatea preistoricS ?

Dupci tradi^iunile si datele istorice, ce le avem, Hyperboreii, carl figu-

rezS. in legendele ccle sfinte ale lul Apollo, ni se presinta" ca un ram al


najiunel celei marl si puternice pelasge.
Ocupafiunile lor pastorale si agricole, institufiunile lor sociale si reli-

giose, sunt identice cu ale celor alte triburi pelasge din {inuturile Eladel,

ale Asiel mici si peninsulei italice.

Pis tori! HyperboreT, ne spune Pausania, — adecS aceia, carl str&ba'-

tuse cu turmele lor pan& in partea de sud a PinduluT, — acestia aii inte-

meiat oraculul din Delphi 1


); de sigur la inceput cu un caracter destul de
modest, amesurat necesita^ilor viejei pastorale.

Pe langa pastoriS, la HyperboreT infloresce tot-o-datS si agricultura. ET


trimit in tot anul darurl la Delos din fructele si prima lor recoltfi de graii 2
).

Hyperboreii aii un organism de stat, politic si religios. Constitufiunea lor


este teocratica. BoreadiT, seti descenden^ii lul Boreas, sunt capii guvernuluT

politic si tot-o-data maril preofT al lul Apollo.

Hyperboreii sunt considerap" de autorii grecesc! ca un popor cu mora-


vuri forte pure, si cu sentimente de justifiS superidre tuturor dmenilor a-
cestei epoce. Mela numesce pe HyperboreT «cultores justissimU 8
), 6r

Hellanic « popor care practica justi^ia* *).

Hyperboreii ne presinta intru tdte caracterul moravurilor si credin^elor

vechlt latine.
Ei sunt blandl si ospitall, religiosi, superstifiosT, iubitorl de profet.il (ora-

') Pausaniae lib. X. 5. 7.

') Ritul religios al Hyperboreilor dc a face sacrificii deulul Apollo din prima lor
r e c o 1 1 a (frugum primitiae) avea un caracter latin. Ast-fel afiam urmatorele notite
laFestus: Praemeti.um de spicis, quas primum messui ssent sacrificabant
Caereri (Ad v. Sacrima). — Ibid.: Florifertum, quod eo die spicae feruntur ad
sacrarium. De asemenea scrie Ov i d u (Metam. X.
i 433): Primitias frugum dant s p i -

cea serta. — £r Tibullu (I. Eleg. V. 24):

Ilia deo sciet agricolae pro vitibus uvam


Pro segete spicas, pro grege fe.rre dapem.
(Cf. Dionysii Halic. II. c. 23).
s
j Mela caracteristSzS ast-fel t£ra si poporul Hyperboreilor : Terra angusta (augusta ?)

ap ric a, per se fertilis. Cultores justissimi, et diutius quam ulli mortalium, et


beatius vivunt. Quippe festo semper otio laeti, non bella movere, non jurgia; sa-
cris ope rati, maxime A p o 11 in i s (III. c. 5).

4
)
Tofj? Tresp^ipsouc aaxciv . . . 8iy.aio3ov-<]Y. (Fragments Hist, graec. I. 58. frawm. 96).
88 MONtrSlENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.

cule) si de descantece. La ceremoniile religidse in ondrea deilor, el canta


a
din fluere, din cirhpoi si din cobze ). Melodiilelor sunt dulcf si armdnidse.
La hecatombele seu prasnicele, ce le daii in ondrea lui Apollo, ei canta in

continuii laudele deului cu o voce pl^cuta 3


).

Er in timpui serbatorilor celor mari ale acestui deii, (incepend de la

equinocfiul de primavara si pana. la jumStatea lunei lu! Maiii), ei jdca la hore

pana ndptea tardiu 3


). Peste tot ei sunt dmern avuti si due o viefa fericita.

Hyperboreii cultiva tot-o-data si sciinfele, cu deosebire teologia, filosofia

si poesia. Ei trimit in Grecia pe cei de antaiii literati.

In genealogia popdrelor preistorice, Hyperboreii sunt de asemenea infa-

fisafi ca un ram pelasg. Protoparintele lor este Hyperboreii (Tref^opeo?),

fiul lui Pelasg 4


), al puternicului rege si patriarch al intregel ginte pelasge.

fnsa nu numai caracterul lor national este latin, dar si deitatile lor pdrta

nume archaice latin e: Aplu (Alb 8


), Latona (seu Leta). Tot nume latine

J
) La Hyperborel ma! aflam tot-o-data si un colegiu al cantaretilor cu cobza
pentru ceremoniile religiose, si care corespunde la collegium tibicinum al Ro-
manilor. Despre acesti din urma. se esprimS ast-fel Mommsen (Rom. Gesch. I. 203):

Audi sie (die FlStenblaser) fehlten bei keinem Opfer, bei keiner Hochzeit, und bei

keinem Begrabniss.
J ),Pindari Pyth. X, 30.
3
) Despre caracterul festivitatilor religiose latine, Mommsen scri