Cuprins

1. Aspecte generale privind actele de dispoziție ale părților în procesul civil………………......4

1.1 Analiza situației știintifice în domeniu……………………………………………...........4

1.2 Noțiunea și clasificarea actelor de dispoziție ale părților în procesul civil………….....…6

1.3 Analiza legislației altor state în domeniul reglamentarii actelor de dispoziție ale parților

în procesul civil……………………………………………………………...........................…8

2. Particularitațile întocmirii actelor de dispoziție de către parți in procesul civil………..……11

2.1 Actele de dispoziție specifice reclamantului……………………………………….....…11

2.2 Actele de dispoziție specifice pîrîtului………………………………………………..…16

2.3 Actele de dispoziție specifice ambelor părți………………………………...……….......17

3. Aspecte practice......................................................................................................................20

Concluzii și recomandări……………………...………………………………...................…24

Anexe…………………………………………………………………………………....……25

Bibliografie……………………………………………………………………………...……31
 Introducere

Actele de dispozitie fac parte din continutul principiului disponibilitatii,Codul de

procedura civila reglementand 3 categorii de asemenea acte: intocmite de reclamant, acte
intocmite de catre pîrît si acte intocmite de ambele parți.

Actualitatea și importanța temei. La etapa contemporană Republica Moldova păşeşte pe

calea dezvoltării politice şi social-economice independente. Aceasta, incontestabil, atrage după
sine modificări legislative şi ale politicii procesual-civile în general. În contextul acestor
modificări a apărut necesitatea cercetării problemelor privind actele de dispozitie ale părților în
procesul civil, care ar contribui la completarea şi perfecţionarea normelor juridice ce vizează
aceste instituţii juridico-penale.

Principiul disponibilitații este un un principiu fundamental, caracteristic procesului civil,

care, mai ales sub aspect teoretic, este strîns legat de principiul contradictorialitații.El consta in
posibilitatea de a dispune de obiectul procesului adica dreptul material si de mijloacele
procesuale de aparare a acestui drept. El decurge din acea caracteristica a drepturilor civile de a
se permite titularilor sa-si exercite deplin dispozitia asupra lor.In aceasta rezida deosebirea dintre
drepturile civile, recunoscute si garantate de stat cetatenilor sai, fata de alte categorii de
drepturi.Titularul dreptului subiectiv,in cazul in care dreptul sau a fost incalcat sau are nevoie de
recunoasterea lui pe cale judiciara, poate folosi si deci poate dispune de anumite mijloace
procesuale in acest scop.

Scopul şi obiectivele cercetarii. Iniţiind analiza actelor de dispoziție ale parților în

procesul civil ne-am pus scopul de a cerceta legislaţia în domeniu, de a examina sub toate
aspectele realizările justiţiei în direcţia ce ne interesează, de a elabora unele concluzii şi
propuneri concrete în privinţa elaborarii si perfectionarii acestui domeniu.

Toate aceste momente au determinat în deplină măsură sarcinile concrete ale studiului
legate de delimitarea a următoarelor laturi:

1. dezvăluirea sensului factorilor şi normelor procesual civile ce, reglementează

specificul de intocmire a actelor de dispozitie ale partilor in procesul civil;
2. relevarea esenţei, condiţiilor și temeiurilor actelor;
3. evidenţierea rolului instituţiei măsurilor procesuale la contribuirea apărării
drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor;

2
 4. scoaterea la iveală a diverselor lacune din legislaţia procesual civilă ce se referă la
instituţia actelor de dispoziție ale partilor;
5. obţinerea concluziilor teoretice.

Prezentarea structurii lucrării şi a conţinutului rezumativ. Lucrarea de faţă işi propune

să prezinte principalele aspecte teoretice şi practice în legătura cu actele de dispozitie ale partilor
in procesul civil. Conţinutul lucrării prezintă aspectele generale , deasemenea si particularitatile
intocmirii actelor și aspecte practice care contin spețe și acte intocmite.

În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la actele de dispozitie
ale partilor in procesul civil, ce presupune analiza situatiei in domeniu, deasemnea notiunea și
clasificarea actelor de dispozitie ale partilor in procesul civil si in subcapitolul 3 este indicate
analiza legislatiei altor state in domeniul reglamentarii actelor de dispozitie ale partilor in
procesul civil.

În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală particularitatile intocmirii actelor de

dispozitie de catre parti in procesul civil. primul subcapitol iind despre actele intocmite de catre
reclamant, al doilea despre actele intocmite despre pîrît si in subcapitolul trei, despre actele
intocmite de ambele parti.

Capitolul al-III-lea intitulat „ Aspecte practice.” reprezintă spete si modele acte intocmite
care sunt prezentate pe parcursul lucrarii.

3
 1. Aspecte generale privind actele de dispozitie ale partilor in procesul
civil.
1.1 Analiza situatiei stiintifice in domeniu.

Studiind tema actelor de dispozitie a partilor in procesul civil am observant ca mai

mulți juristi contemporani sunt preocupați de acest domeniu, ca exemplu putem spune despre D-
ul Ioan Leș care a scris un articol in revista Română de Drept Privat nr. 1/2014 despre Procedura
de regularizare a cererii de chemare în judecată și actele de dispoziție ale părților în procesul
civil. Autorul spune ca referinţele de drept comparat scot în evidenţă, în primul rând,
demersurile întreprinse de forurile legislative din diferite ţări pentru asigurarea dreptului la
soluţionarea proceselor într-un termen rezonabil sau (în ţările europene) într-un termen optim şi
previzibil şi evitarea învestirii instanţelor cu cercetarea unor cereri informale. Pe de altă parte,
consideraţiile de drept comparat prezentate subliniază şi existenţa unor particularităţi însemnate,
îndeosebi în ceea ce priveşte instituirea unui termen pentru remedierea neregularităţilor şi
sancţiunea aplicabilă. Astfel cum s-a remarcat, unele legislaţii evită stabilirea unui termen pentru
îndreptarea neregularităţilor, conferind instanţei dreptul de a aprecia în această privinţă. O atare
soluţie poate fi reputată ca una mai flexibilă decât cea prevăzută de art. 200 din Noul Cod de
procedură civilă. Ea poate însă prezenta şi riscul unor tergiversări nejustificate tocmai în cadrul
procedurii de regularizare.

De asemenea, autorul constată că soluţia preferată de majoritatea legislaţiilor examinate în

privinţa sancţiunii aplicabile nu este anularea cererii, ca în dreptul românesc, ci restituirea cererii
sau scoaterea ei de pe rolul instanţei. El consideră că această soluţie este una mult mai simplă şi
destinată să evite, cel puţin în parte, unele dintre marile controverse pe care le poate genera
procedura noastră de regularizare.

În concluzie, autorul apreciază că, în concepţia legiuitorului, procedura de regularizare

vizează toate actele de sesizare iniţială a instanţei de judecată, iar nu şi pe cele incidentale,
concluzie împărtăşită de majoritatea autorilor. Ea este aplicabilă, în principiu, şi în apel, precum
şi în căile extraordinare de atac. [1]

Gheorghe Durac în lucrarea aspecte teoretice și practice ale tranzactiei judiciare spune ca
tranzacţia judiciară (spre deosebire de tranzacţia obişnuită) este întotdeauna un contract solemn.

4
 Spunem că are caracter solemn pe motiv că învoiala părţilor, înţelegerea lor se face în faţa
şi sub controlul unei autorităţi publice competente, respectiv instanţa învestită cu judecarea
cauzei. Precizăm în acest sens că învoiala părţilor, conform art. 272 C. proc. civ., "va fi înfăţişată
în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii". Învoiala părţilor va dobândi forţă juridică, pentru a
produce efecte (în principal, stingerea procesului), numai după ce va fi consfinţită prin hotărârea
judecătorească. Aşa cum am mai spus, hotărârea de expedient are "funcţia de a autentifica
învoiala părţilor", este înscrisul care "îmbogăţeşte" cu forţă juridică înţelegerea intervenită între
părţi .

Există şi opinia contrară (majoritară) potrivit căreia "tranzacţiunea depusă înaintea unei
instanţe judecătoreşti pentru stingerea unui proces pendinte este valabilă chiar dacă nu s-a
pronunţat o hotărâre de expedient, destul numai că în conformitate cu art. 1705 Cod civil să fie
constatată printr-un înscris emanat de la părţile litigante, capabil după lege de a transige,
deoarece ceea ce stinge procesul este voinţa părţilor, iar nu hotărârea tribunalului, care nu va face
decât să constate această voinţă" . O altă caracteristică a tranzacţiei judiciare o constituie faptul
că este un contract cu titlu oneros şi comutativ, în sensul că ambele părţi urmăresc obţinerea unui
avantaj patrimonial (generat tocmai de evitarea pierderii procesului). În acelaşi timp părţile
cunosc exact întinderea avantajului de care vor profita, chiar dacă acesta nu le va aduce profit în
egală măsură. Este totuşi posibilă o tranzacţie supusă unei condiţii suspensive, de a cărei
realizare sau nerealizare să depindă chiar naşterea convenţie.

Autorul spune ca putem adăuga că tranzacţia poate fi atât declarativă cât şi translativă sau
constitutivă de drepturi, părţile, prin învoiala lor, putând fie să-şi recunoască drepturi dobândite
anterior, fie, prin intermediul concesiilor ce şi le fac, să-şi transfere una alteia drepturi ori să-şi
constituie noi drepturi, inexistente până la acea dată.

Corina Cioroabă în articolul “Consecintele neprecizarii corecte a temeiului de drept al

actiunii” spune că: Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în
cuprinsul Deciziei nr. 64 din 12 ianuarie 2011 pronunţată în recurs de Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri pentru
prejudicii de imagine printr-un articol publicat în presă) că, spre deosebire de obiectul acţiunii
care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuţie de către instanţa de
judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la
ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea
dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acţiunii se va
face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după
5
scopul urmărit prin promovarea acţiunii. În speţă, reclamantul a solicitat despăgubiri civile
întrucât printr-un articolul publicat de pârâţi în presă i-au fost aduse grave prejudicii de imagine,
însă în acţiunea introductivă acesta a menţionat ca temei juridic art. 2 din C.E.D.O. care consacră
dreptul la viaţă al persoanei şi art. 3 care reglementează interzicerea torturii sau a tratamentelor
inumane ori degradante, ceea ce nu răspunde cerinţelor impuse de art. 112 alin. (1) pct. 4 C.
proc. civ. referitoare la obligaţia indicării motivelor de drept pe care se întemeiază cererea. În
considerarea acestor aspecte, instanţa de recurs a admis recursul, a casat atât hotararea primei
instante, cât şi cea dată în apel, cu consecinţa trimiterii la prima instanţă pentru rejudecare. Înalta
Curte a mai precizat că instanţa de fond va pune cu prioritate în discuţie necesitatea precizării
temeiului juridic al acţiunii, iar în situaţia în care reclamantul nu se va conforma cerinţelor art.
112 C. proc. civ., instanţa va face aplicarea art. 84 şi art. 129 C. proc. civ., punând acest aspect în
discuţie şi dând acţiunii calificarea juridică conformă prevederilor legale aplicabile.

Studiind analiza situației in domuniul actelor de dispoziție a părților in procesul civil pot
spune ca nu este una din cele mai abordate teme la ziua de azi, din motivul ca sunt probleme
mult mai importante in domeniul juridic, dar totuși acest domeniu este în dezvoltare.

1.2 Notiunea si clasificarea actelor de dispozitie ale partilor in procesul civil.

În cadrul procesului civil părţile pot face o serie de acte de dispoziţie, care pot fi definite ca
fiind „actele de voinţă ale părţilor privind drepturile materiale supuse judecăţii ori mijloacelor
procesuale recunoscute pentru promovarea în condiţii normale a drepturilor lor”.

Conceptul de acte de dispoziţie ale părţilor poate avea mai multe accepţiuni. Astfel, în sens
larg, această noţiune desemnează manifestarea de voinţă a subiecţilor de drept cu scopul de a
declanşa o anumită procedură în faţa instanţei de judecată sau de a elimina obstacolele care ar
putea împiedica ori determina încetarea încă din start a procesului civil sau cu scopul de a evita
crearea unei situaţii defavorabile uneia dintre părţi. Pentru a se declanşa o anumită procedură în
faţa instanţei de judecată care nu face decât să ia act de convenţia părţilor ce îşi exprimă
consimţământul în instanţă, aceasta totodată verificând dacă sunt îndeplinite condiţiile şi formele
impuse de lege pentru ca respectiva convenţie să poată fi încheiată în acest cadru, subiecţii de
drept îşi pot manifesta intenţia de a solicita încuviinţarea unei adopţii sau în cazul soţilor, în
anumite condiţii, care pot cere desfacerea căsătoriei prin acordul lor. Aceste două proceduri
speciale sunt considerate contracte judiciare legale. [2]

6
 De asemenea, părţile unui proces civil pot conveni şi da naştere unor contracte judiciare
care privesc fondul litigiului. Se are în vedere: renunţarea la judecată după ce s-a încheiat
dezbaterea fondului şi tranzacţia judiciară finalizată printr-o hotărâre de expedient. Tot în baza
disponibilităţii procesuale, părţile unui proces civil pot acţiona, unilateral, fără să fie necesar
consimţământul celeilalte părţi, în scopul stingerii litigiului aflat pe rolul instanţei. Astfel,
reclamantul poate renunţa la judecată înainte de a se fi intrat în dezbaterea fondului sau poate
renunţa la însuşi dreptul pretins în judecată. De asemenea, pârâtul poate recunoaşte pretenţiile
reclamantului sau partea care a pierdut procesul în faţa primei instanţe poate achiesa la hotărârea
pronunţată în defavoarea sa, neexercitând calea de atac prevăzută de lege şi trecând de bunăvoie
la îndeplinirea prestaţiilor la care a fost obligat prin hotărârea respectivă.

Actele de dispoziţie ale părţilor în procesul civil sunt următoarele: renunţarea

reclamantului la judecată sau la însuşi dreptul subiectiv pretins, recunoaşterea de către pârât a
pretenţiilor reclamantului sau aderarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată şi
tranzacţia judiciară finalizată printr-o hotărâre de expedient.

Părţilor procesului civil le este recunoscut dreptul de a dispune de obiectul procesului şi de

mijloacele procesuale acordate de lege. Obiectul procesului civil este, de altfel, dreptul material
al subiecţilor de drept, născut din raportul de drept civil devenit litigios şi dedus judecăţii.

Drepturile civile conferă titularilor lor libertatea de dispoziţie în exercitarea acestora,

libertate care se menţine şi în situaţia în care un astfel de drept, încălcat sau nerecunoscut, a
devenit obiectul unui proces civil; mai mult, ea se va extinde şi asupra mijloacelor procesuale,
acordate părţilor prin lege, pentru apărarea drepturilor lor materiale.Rolul actelor de dispoziţie
ale părţilor este nu numai de a pune capăt procesului dintre ele, ci uneori şi de a stinge orice
posibilitate de litigiu pe viitor în legătură cu obiectul cauzei respective.

Actele de dispozitie fac parte din continutul principiului disponibilitatii,Codul de

procedura civila reglementand 3 categorii de asemenea acte:

1. Întocmite de reclamant
a. Majorarea sau diminuarea volumului pretențiilor.
b. Modificarea temeiului acțiunii.
c. Modificarea obictului acțiunii.
d. Renunțarea la acțiune.
2. Întocmite de pîrît
a. Recunoasterea acțiunii
7
 3. Întocmite de ambele părți.
a. Tranzacția de impăcare.

Dupa efectele sale, actele pot fi împărțite in:

1. Acte în urma cărora se modifică cursul procesului:

a. Majorarea sau diminuarea volumului pretențiilor.
b. Modificarea temeiului acțiunii.
c. Modificarea obictului acțiunii.
2. Acte in urma carora se finisează procesul:
a. Renunțarea la acțiune de către reclamant.
b. Recunoasterea actiunii de catre pîrît.
c. Tranzacția de împacare.

În concluzie putem spune ca părţile unui proces civil pot conveni în virtutea disponibilităţii
procesuale, cu privire la formele judecăţii, cu scopul de a asigura desfăşurarea activităţii
judiciare care altfel ar fi urmată sau ar evolua în alte condiţii, eventual nefavorabile uneia dintre
părţi sau ori altor participanţi la proces. Cu excepţia renunţării la judecată, în toate celelalte
cazuri în care părţile intervin cu un act de dispoziţie, ulterior nu se va mai putea purta un proces
pentru acelaşi obiect, pentru aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi.

1.3 Analiza legislatiei altor state in domeniul reglamentarii actelor de

dispozitie ale partilor in procesul civil.

Problema actelor de dispoziţie în procesul civil a fost formulată în Franţa, încă din secolul
al XIX-lea, unde jurisprudenţa recunoştea acordurile de voinţă care pot interveni în cursul
procedurii judiciare caracterul de tranzacţie judiciară. Dacă în faza incipientă a evoluţiei acestei
instituţii, tranzacţia era actul de dispoziţie al părţilor cel mai utilizat în cursul procesului civil,
ulterior, o pondere însemnată au ocupat şi alte astfel de acte, şi anume: renunţarea şi achiesarea.

Ca exemlu în legislatia Federației Ruse in special Codul de Procedura Civila a Federației

Ruse spune ca printre alte drepturi ale părților este esential studierea cauzei de către un singur
judecător sau un colegiu. Încălcarea acestui drept implică anularea hotaririi judecatoresti. Legea
ofera reclamantului dreptul de a refuza cerererea, de a schimba subiectul sau cauza acțiunii. În
conformitate cu prevederile art. 34 al codului de procedura civila al Federației Ruse reclamantul
are dreptul de a stabili obiectul cererii. Deasemenea ți respingerea cererii - ceea ce înseamnă că
reclamantul a renunțat cerințelor sale de fond pentru inculpat, și prin urmare procesul este
8
incheiat, recunoașterea creanței de către pârât arată că el recunoaște vinovatia sa. Recunoașterea
creanței poate fi atât completă și parțială.

Părțile au dreptul de a intra într-un acord bilateral - un acord bilateral în care părțile fac
concesii reciproce. Cu toate acestea, tranzactia este posibila pentru anumite categorii de cauze
civile, cum ar fi privarea de drepturi părintești, pensia alimentară.

In legislația Română gasim urmatoarele mențiuni cu privire la actele de dispozitie ale

partilor:

Actele procesuale de dispoziţie reprezintă acele acte de voinţă ale părţilor ce privesc
drepturile subiective ce fac obiectul judecăţii sau mijloacele procesuale instituite în vederea
recunoaşterii/realizării acestor drepturi. Acestea sunt o expresie a principiului disponibiltăţii
părţilor. [3, art.246]

Codul de procesură civilă reglementează următoarele acte de dispoziţie ale părţilor:

Desistarea

Desistarea reclamantului îmbracă două forme: renunţarea la judecată (în NCPC art.406-
407) şi renunţarea la dreptul subiectiv pretins (prevăzută de art.247 Cod proc.civ.) (în NCPC
art.408-410) .

Achiesarea

Există două forme ale achiesării: achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului;

achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată.

Tranzaţia judiciară

Este un contract (care trebuie să respecte aşadar condiţiile de fond şi formă pentru
încheierea actelor juridice), prin care părţile, pe baza unor concesii reciproce, convin să pună
capăt unui litigiu sau să preîntâmpine declanşarea unui proces civil. [4, p.175]

Tranzacţia este reglementată atât în Codul civil (în materia contractelor civile: art.
22672278 NCC), cât şi în Codul de proc.civ. (art.271-273-care reglementează „hotărârile care
consfinţesc învoiala părţilor”, aşa-numitele hotărâri de expedient) (art.438-441 NCPC).

9
 Părţile pot tranzacţiona în mod valabil doar cu privire la drepturi de care pot dispune. Fiind
vorba de acte de dispoziţie trebuie avute în vedere următoarele cerinţe cu caracter general:
părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină, respectiv în cazurile persoanelor
lipsite de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă
este necesară autorizarea organului competent (de regulă autoritatea tutelară). Cu toate acestea
art.45/1 Cod proc.civ.prevede că actele procesuale de dispoziţie făcute de reprezentanţii
minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi dispăruţilor nu vor împiedica judecata dacă instanţa
apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane; actele procesuale de dispoziţie trebuie
îndeplinite personal de partea în cauză sau prin mandatar cu procură specială.

De asemenea in legislatia Germana mai precis Codul de procedura german care are
denumirea de “Zivilprozessordnung” gasim mentiuni despre acte de dispozitie ale patilor ca:
Recunoasterea si renuntarea la actiune civila. Recunoastereaca fiind act de dispozitie din partea
pîrîtului iar renuntarea act al reclamantului. Tranzactia judiciara- in urma careia partile
prentimpina un process ce poate sa se nasca sau termina un process deja inceput. [5]

Daca facem o comparație intre legislatiea acestor 3 state și a Republicii Moldova putem
observa ca legisla Româna are o definire mai larga in domeniul dat, chiar daca luam in
considerație Federatia Rusa și Germania. Inre legea Federatiei Ruse și a Republicii Moldova nu
seunt mari deosebiri, dar in cea germana este mai putin menționat acest domeniu.

10
2. Particularitățile întocmirii actelor de dispoziție de catre părți în procesul civil.

2.1 Actele de dispozitie specifice reclamantului.

Astfel, art.60 CPC recunoaşte reclamantului dreptul de a modifica temeiul sau obiectul
acţiunii, să mărească sau să micşoreze cuantumul pretenţiilor sau să renunţe la acţiune.

Schimbarea temeiului acţiunii presupune schimbarea circumstanțelor de fapt sau de drept

prin trecerea de la ipoteza unei norme juridice la ipoteza altei norme juridice. Ea poate să se
producă prin completarea temeiului iniţial al acţiunii cu noile circumstanţe apărute în timpul
judecării cauzei. De ex: temeiul acţiunii de reparare a daunei poate fi modificat prin stabilirea
faptului că dauna a fost pricinuită de mijlocul de pericol sporit, ceea ce va duce la aplicarea unei
alte norme de drept sau altă situaţie când pretenţiile sunt îndreptate împotriva mai multor pîrîţi.

Modificarea temeiului (cauzei) acțiunii constitue actul procesual unilateral al reclamantului

prin care acesta modifica temeiurile de fapt sau de drept ce confirma existența pretențiilor
invocate. Modificarea cauzei acțiunii poate fi realizată din momentul introducerii cererii de
chemare în judecată pînă la momentul încheierii dezbaterilor judiciare în prima instanță. Ea se
realizează prin înaintarea unei cereri scrise care îmbacă forma unei cereri suplimentare.

Conform Codului de Procedura civilă al Republicii Moldova, art. 60. Drepturile

procedurale ale părţilor, aliniatul 2. spune că: Reclamantul este în drept să modifice temeiul
acțiunii. deasemenea shi aliniatul 3 care spune că: Nu se consideră modificare a acţiunii dacă are
loc: completarea temeiului acţiunii şi circumstanţelor, extinderea sau reducerea pretenţiilor în
acţiune sau a pretenţiilor accesorii, solicitarea compensării valorii obiectului pierdut sau pierit,
înlocuirea acţiunii în constatare prin acţiune în realizare. Instanţa judecătorească nu este în drept
să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii. [6, pag.196]

Conform Articolul 81. Împuternicirile reprezentantului în judecată, reprezentantul are

dreptul de a modifica temeiul ațiunii.

Articolul 372 aliniatul 3 spune că: În apel nu se poate schimba calitatea procedurală a
părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii.

Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute
după emiterea hotărîrii în primă instanţă, se poate solicita o compensaţie legală. [7]

11
 De asemenea în instanţă de recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, temeiul sau
obiectul acţiunii şi nici nu se pot înainta pretenţii noi.

Anexa nr. 1. Model de Cerere de schimbare a temeiului actiunii.

Schimbarea obiectului acţiunii cel mai frecvent are loc prin trecerea de la dispoziţia unei
norme de drept la dispoziţia unei alte norme de drept sau prin alegerea unui alt mijloc de apărare
judecătorească a dreptului subiectiv. În ambele cazuri este vorba despre schimbarea pretenţiilor
de drept material faţă de pârât. Nu se admite schimbarea concomitentă a temeiului şi obiectului
acţiunii.

Ex: pretenţia cumpărătorului faţă de vânzător despre înlocuirea bunului care nu corespunde
calităţii cu un alt bun poate fi schimbată prin cererea de a fi restituiţi banii echivalenţi costului
acestui obiect. În acest caz unele şi aceleaşi împrejurări în una şi aceeaşi relaţie socială pot duce
la aplicarea diferitor norme de drept.

Prin modificarea obiectului acțiunii se modifică modul de apărare a pretențiilor invocate in

acțiunea civilă. Această actiune legala se poate realiza dupa pornirea procesului civil însă pină la
încheierea dezbaterilor judiciare ea poate fi generată de întroducerea unor modificări din cadrul
legal de a soluționa litigiul. [8]

Conform articolului 60 al Codului de Procedura Civilă, aliniatul 2. Reclamantul este în drept

să modifice obiectul acţiunii. Tot în acest articol doar ca în aliniatul 4. se spune că Instanţa judecătorească
nu este în drept să modifice din oficiu obiectul acţiunii. [9]

Anexa nr. 2. Model de Cerere de schimbare a obiectului actiunii.

12
 Renunţarea la acţiune este un act de dispoziție unilateral al reclamantului care are drept
scop încetarea procesului și presupune dezicerea reclamantului de la pretenţiile înaintate faţă de
pârât expuse în cererea de chemare în judecată. Motivele renunțării pot fi diverse: nejustificarea
pretențiilor sau imposibilitatea de a le proba, precum și onorarea benevolă a obligațiilor de către
pârât. Renunţarea poate fi: totală sau parţială.

Renunţarea la acţiune poate avea loc în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe sau a
instanţei de apel ori de recurs, fie oral în şedinţă, fapt ce se va indica în procesul verbal, fie prin
cerere scrisă ce se va anexa la dosar, făcându-se menţiunea respectivă în procesul verbal.
Conditiile renuntarii sunt : partea sa aiba capacitate de exercitiu, renuntarea se face individual,
rezulta ca in caz de coparticipare procesuala renuntarea unui reclamant nu influenteaza drepturile
procesuale ale celorlalti coreclamanti, renuntarea este unilaterala si nu este conditionata de
acceptarea paratului pana la inceperea dezbaterilor, dupa acest moment este necesara acceptarea
paratului, reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecata daca este in culpa

Procedura renuntarii la actiune - se poate renunta oricand pe timpul procesului, verbal sau
scris. Instanta ia act de renuntare prin incheiere.

Dupa intrarea în dezbaterea fondului, renuntarea la judecata nu se mai poate efectua decât
cu consimtamântul pârâtului.

Instanta, în situatia renuntarii are un rol diminuat, ea verificând doar conditiile de

valabilitate ale actului de renuntare (capacitate, consimtamânt, obiect si cauza), precum si
îmrejurarea daca prin renuntare nu se încearca o frauda la lege sau eludarea unor dispozitii legale
imperative.

De asemenea, judecatorul are obligatia sa atraga atentia reclamantului asupra consecintelor

juridice ale renuntarii.

Conform Art. 212. Renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea acţiunii de către

pîrît şi tranzacţia părţilor se mentionează că renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea
acţiunii de către pîrît, condiţiile tranzacţiei se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de
judecată şi se semnează de reclamant, pîrît sau de ambele părţi. Preşedintele şedinţei trebuie să
ia măsuri pentru ca părţile să soluţioneze pe cale amiabilă litigiul sau unele probleme litigioase.
În acest scop, instanţa poate acorda părţilor, la cerere, un termen de conciliere şi poate cere
prezentarea lor personală în judecată chiar dacă sînt reprezentate în proces. Dacă renunţarea
reclamantului la acţiune, recunoaşterea acţiunii de către pîrît sau tranzacţia părţilor sînt

13
exprimate în cereri scrise, adresate instanţei, ele se anexează la dosar, fapt menţionat în procesul-
verbal al şedinţei de judecată. Înainte de a admite renunţarea reclamantului la acţiune,
recunoaşterea acţiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacţia părţilor, instanţa
judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părţilor efectele acestor acte de procedură. În
cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune sau confirmării tranzacţiei, instanţa
judecătorească pronunţă o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să
conţină condiţiile tranzacţiei, confirmate de instanţă. În cazul recunoaşterii acţiunii de către pîrît
şi admiterii ei de către instanţă, se pronunţă o hotărîre de admitere a pretenţiilor reclamantului.
Dacă respinge renunţarea reclamantului la acţiune ori recunoaşterea acţiunii de către pîrît sau
dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, instanţa judecătorească pronunţă în acest sens o încheiere
motivată şi examinează pricina în fond.

În codul de procedură civila a Republicii Moldova Articolul 375. Renunţarea

reclamantului la acţiune şi tranzacţia părţilor se spune că renunţarea reclamantului la acţiune şi
tranzacţia încheiată între părţi după depunerea apelului se prezintă instanţei de apel în scris sub
formă de cerere. Examinarea cererii reclamantului de renunţare la acţiune sau a cererii părţilor
de încheiere a tranzacţiei, efectele admiterii sau respingerii renunţului sau tranzacţiei au loc în
conformitate cu art.212. În caz de admitere a renunţului reclamantului la acţiune sau de
confirmare a tranzacţiei dintre părţi, instanţa de apel anulează hotărîrea atacată şi dispune
încetarea procesului dacă sînt respectate prevederile art.60

Renunțarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia încheiată între părţi după depunerea

recursului se prezintă instanţei de recurs în scris sub formă de cerere. Examinarea cererii
reclamantului de renunţare la acţiune sau a cererii părţilor de încheiere a tranzacţiei, efectele
admiterii sau respingerii renunţului sau tranzacţiei au loc în conformitate cu art.375.

Anexa nr. 3. Model de Cerere de renunțare la actiune.

Majorarea sau diminuarea volumului pretențiilor presupune că actul unilateral al

reclamantului realizat în cadrul dezbaterilor judiciare prin care acesta completează acțiunea
inițiala sau exclude anumite pretenții, datorită survenirii unor împrejurari noi pe parcursul
soluționării cauzei. Majorarea pretențiilor din cererea de chemare în judecată este generată de
unele împrejurări pe care reclamantul este obligat să le probeze în procesul soluționării litigiului.

Majorarea volumului pretențiilor poate depinde de unii factori sociali sau economici da
de exemplu în cazul cînd pîrîtul nu și-a onorat la timp obliațiile contractuale ce țin de furnizarea

14
carburanților, reclamantul poate cere despagubiri suplimentare ce țin de majorarea prețurilor la
acești carburanți. În cazul cînd se soluționează litigii cu caracter patrimonial, majorarea
pretențiilor atrage dupa sine și achitarea unei taxe de stat suplimentare care constitue diferența
valorii acțiunii inițiale.

Diminuarea volumului pretențiilor acțiunii poate fi realizata de catre reclamant atunci

cînd pîrîtul pe parcusul soluționării pricinii și-a executat o parte din obligațiile sale.

Aceste majorări sau diminuări se realizează printr-o cerere suplimentară la care se

anexează probele ce confirmă existența împrejurărilor care contribue la modificarea
pretențiilor.[10]

Astfel în articolul 60 al Codului de Procedură Civilă spune că reclamantul este în drept să

modifice temeiul sau obiectul acţiunii, să mărească ori să reducă cuantumul pretenţiilor în
acţiune, ori să renunţe la acţiune. Pîrîtul este în drept să recunoască acţiunea. Părţile pot înceta
procesul prin tranzacţie. Nu se consideră modificare a acţiunii dacă are loc: completarea
temeiului acţiunii şi circumstanţelor, extinderea sau reducerea pretenţiilor în acţiune sau a
pretenţiilor accesorii, solicitarea compensării valorii obiectului pierdut sau pierit, înlocuirea
acţiunii în constatare prin acţiune în realizare.

Intervenientul accesoriu are drepturile şi obligaţiile procedurale ale părţii căreia i se

alătură, cu excepţia dreptului de a modifica temeiul şi obiectul acţiunii, de a majora sau reduce
cuantumul pretenţiilor din acţiune, precum şi de a renunţa la acţiune, de a recunoaşte acţiunea
sau de a încheia tranzacţie, de a înainta acţiune reconvenţională sau de a cere executarea silită a
hotărîrii, încheierii sau deciziei judecătoreşti.

Anexa nr. 4. Model de Cerere de majorarea sau diminuarea volumului pretențiilor.

15
 2.2 Actele de dispozitie specifice piritului.

Recunoaşterea acţiunii presupune acceptarea de către pârât a pretenţiilor bazate pe

împrejurările de fapt şi de drept ale reclamantului formulate în cererea de chemare în judecată. În
acest fel, pârâtul renunță la apărarea intereselor sale, ceea ce, de regulă, condiționează admiterea
acțiunii. Recunoaşterea, la fel poate fi totală și parţială.

Recunoasterea este recunoasterea pretentiilor reclamantului de catre parat, fie expres in

timpul judecatii, fie tacit prin renuntarea la exercitarea unei cai de atac.

Recunoasterea totala are urmatoarele caractere :

- este pura si simpla

- este irevocabila

- face dovada deplina a pretentiilor reclamantului

- scuteste pe parat de plata cheltuielilor de judecata daca s-a facut la prima zi de

infatisare si daca nu fusese pus in intarziere prin notificare inainte de inceperea procesului

Recunoasterea partiala poate avea ca efect recunoasterea partiala a unei hotarari in

urmatoarele conditii :

- procesul sa nu fie in stare de judecata la instanta de fond

- paratul sa fi recunoscut pur si simplu, nu complex, nu calificat

- reclamantul sa accepte pronuntarea unei hotarari partiale

- aceasta recunoastere sa nu aiba un scop ilicit

Dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare
faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este
degrevată de obligaţia dovedirii lor. Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei
de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. Renunţarea la
recunoaşterea efectuată în judecată influenţează recunoaşterea numai dacă partea care a
recunoscut faptele dovedeşte că mărturisirea lor nu corespunde adevărului, ci este rezultatul unei
erori. Numai în acest caz, recunoaşterea îşi pierde valabilitatea. În cazul cînd instanţa
judecătorească are îndoieli referitor la recunoaşterea efectuată, constatînd că s-a procedat astfel
16
pentru tăinuirea circumstanţelor reale ale pricinii ori în urma unei înşelăciuni, violenţe,
ameninţări sau erori, ea va respinge, printr-o încheiere, recunoaşterea. În acest caz, faptele
recunoscute urmează a fi dovedite în baza regulilor generale. Recunoaşterea acţiunii sau a
faptelor efectuată în primă instanţă îşi păstrează veridicitatea şi în instanţele ierarhic superioare.
[11, pag.7-32]

Preşedintele şedinţei trebuie să ia măsuri pentru ca părţile să soluţioneze pe cale amiabilă

litigiul sau unele probleme litigioase. În acest scop, instanţa poate acorda părţilor, la cerere, un
termen de conciliere şi poate cere prezentarea lor personală în judecată chiar dacă sînt
reprezentate în proces. Dacă renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea acţiunii de către
pîrît sau tranzacţia părţilor sînt exprimate în cereri scrise, adresate instanţei, ele se anexează la
dosar, fapt menţionat în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Înainte de a admite renunţarea
reclamantului la acţiune, recunoaşterea acţiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacţia
părţilor, instanţa judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părţilor efectele acestor acte
de procedură. În cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune sau confirmării tranzacţiei,
instanţa judecătorească pronunţă o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea
trebuie să conţină condiţiile tranzacţiei, confirmate de instanţă. În cazul recunoaşterii acţiunii de
către pîrît şi admiterii ei de către instanţă, se pronunţă o hotărîre de admitere a pretenţiilor
reclamantului. Dacă respinge renunţarea reclamantului la acţiune ori recunoaşterea acţiunii de
către pîrît sau dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, instanţa judecătorească pronunţă în acest sens
o încheiere motivată şi examinează pricina în fond.

Anexa nr 5. Model de act de recunoaștere a acțiunii.

2.3 Actele de dispozitie specifice ambelor părti.

Tranzactia judiciara reprezinta contractul prin care partile sting un proces început, prin
concesii recirpoce, constând în renuntari reciproce la pretentii ori în prestatii noi savârsite sau
promise de o parte în schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul litigios.

Pentru a putea încheia valabil o tranzactie judiciara partile trebuie sa îndeplineasca toate
condotiile pentru încheierea valabila a oricarei conventii: capacitate, consimtamânt, obiect,
cauza. Fiind un act de dispozitie, mandatarilor, pentru a tranzactiona,le este necesara o procura
speciala si autentica. Instanta de judecata are aceleasi obligatii ca si în cazul renuntarii la
judecata Partile care decid sa tranzactioneze se pot prezenta în acest scop la termenul de

17
judecata, sens în care tranzactia va fi consemnata în fata instantei si poate fi primita de un singur
judecator. Hotarârea se va pronunta de instanta în sedinta.

Daca partile se prezinta pentru a tranzactiona în afara termenului de judecata,instanta va da

hotarârea în camera de consiliu. Tranzactia partilor va constitui dispozitivul hotarârii. Instanta ia
act de tranzactie si pronunta o hotarâre, numita hotarâre de expedient, care va avea ca dispozitiv
continutul tranzactiei partilor. Hotarârea de expedient este definitiva, putând fi atacata numai cu
recurs. Ca orice act juridic, ea poate fi atacata si pe calea unei actiuni în anulare. Daca una din
parti nu îsi executa de buna voie obligatiile asumate prin hotarâre, aceasta poate fi pusa în
executare.

Conform Codului de Procedură Civilă al Republicii Moldova, Articolul 72. Drepturile

procedurale ale procurorului, Procurorul care a înaintat o acţiune are drepturile şi obligaţiile
procedurale de reclamant, cu excepţia dreptului de a încheia tranzacţie şi a obligaţiei de a achita
cheltuielile de judecată. [12]

În cazul cînd la încheierea tranzacţiei, părţile au prevăzut modul de repartizare a

cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumei cuvenite reprezentantului pentru asistenţă juridică,
instanţa soluţionează problema în conformitate cu înţelegerea părţilor. Dacă, la încheierea
tranzacţiei, părţile nu au prevăzut modul de repartizare a cheltuielilor de judecată, acestea se
consideră compensate.

Conform Codului de Procedură Civilă, Articolul 212. Renunţarea reclamantului la acţiune,

recunoaşterea acţiunii de către pîrît, condiţiile tranzacţiei se consemnează în procesul-verbal al
şedinţei de judecată şi se semnează de reclamant, pîrît sau de ambele părţi. Preşedintele şedinţei
trebuie să ia măsuri pentru ca părţile să soluţioneze pe cale amiabilă litigiul sau unele probleme
litigioase. În acest scop, instanţa poate acorda părţilor, la cerere, un termen de conciliere şi poate
cere prezentarea lor personală în judecată chiar dacă sînt reprezentate în proces. Dacă renunţarea
reclamantului la acţiune, recunoaşterea acţiunii de către pîrît sau tranzacţia părţilor sînt
exprimate în cereri scrise, adresate instanţei, ele se anexează la dosar, fapt menţionat în procesul-
verbal al şedinţei de judecată. Înainte de a admite renunţarea reclamantului la acţiune,
recunoaşterea acţiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacţia părţilor, instanţa
judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părţilor efectele acestor acte de procedură. În
cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune sau confirmării tranzacţiei, instanţa
judecătorească pronunţă o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să

18
conţină condiţiile tranzacţiei, confirmate de instanţă. În cazul recunoaşterii acţiunii de către pîrît
şi admiterii ei de către instanţă, se pronunţă o hotărîre de admitere a pretenţiilor reclamantului.
Dacă respinge renunţarea reclamantului la acţiune ori recunoaşterea acţiunii de către pîrît sau
dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, instanţa judecătorească pronunţă în acest sens o încheiere
motivată şi examinează pricina în fond.

Articolul 375. spune că: Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia încheiată între
părţi după depunerea apelului se prezintă instanţei de apel în scris sub formă de cerere.
Examinarea cererii reclamantului de renunţare la acţiune sau a cererii părţilor de încheiere a
tranzacţiei, efectele admiterii sau respingerii renunţului sau tranzacţiei au loc în conformitate cu
art.212. În caz de admitere a renunţului reclamantului la acţiune sau de confirmare a tranzacţiei
dintre părţi, instanţa de apel anulează hotărîrea atacată şi dispune încetarea procesului dacă sînt
respectate prevederile art.60 alin.(5). [13]

Anexa nr. 6, model: Act de tranzacție.

19
 3. Aspecte practice

Speța nr. 1
La data de 10.10.11 d-ul Rusu Alexa a imprmutat de la Guţu Ion suma de 10000 de lei, În
fapt, prin ordonanţa din data de 12.12.12 s-a pus în mişcare a acţiunea civila față de subsemnatul
Rusu Alexa pentru neachitarea sumei de 10 000 lei d-luiGuţu Ion, Pentru soluţionarea acţiunii
civile sa propus următorul mod de soluţionare a cauzei: Achitarea in termen de 20 de zile, a
datoriei fata de Guţu Ion. Intocmiți o cerere de inițiere a încheierii unui acord de recunoastere a
vinovației.

Raspuns:

Judecatoria Ungheni

Dosar nr.230/12
Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Rusu Alexa domiciliată pe adresa or. Ungheni str. Alexei Mateievici, IDNP
21456987832401, în calitate de pirit în dosarul civil cu nr. 230/12, pentru neachitarea datoriei de
10 000 lei persoanei Guţu Ion IDNP 123456889655 Domiciliat in or., formulez prezenta

CERERE DE INIŢIERE A UNUI ACORD DE RECUNOAŞTERE A VINOVĂŢIEI

În fapt, prin ordonanţa din data de 12.12.12 s-a pus în mişcare a acţiunea civila față de
subsemnata Rusu Alexa pentru neachitarea sumei de 10 000 lei d-lui Guţu Ion.
Pentru soluţionarea acţiunii penale propun următorul mod de soluţionare a cauzei:
Achitarea in termen de 20 de zile calendaristice a sumei de 10 000 lei, reclamantului.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile C. proc. civ. şi declar că doresc să închei
un acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.

Data, 12.12.18 Rusu Alexa

20
 Speța nr.2

D-ul Armanu Bogdan domiciliat in orașul Ungheni la data de 12.10.2018, a actionat in

judecată, indicid ca D-ul Ciorescu Anatolie în calitate de pîrît. Judecata a fost pusa pe rol la data
de 12.12.18

. Întocmiți o cerere de renunțare la judecată in temeiul articolului 212 al Codului de

Procedura Civila al Republicii Moldova.

Judecatoria Ungheni
Dosar nr. 214/21

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Armanu Bogdan domiciliat in or. Ungheni str. Cobzarilor 1, IDNP

21345678952 în calitate de reclamant în dosarul nr. 214/21, în care părţi sunt (Armanu
Bogdan in calitate de reclamant și Ciorescu Anatolie in calitate de pîrît)

CERERE DE RENUNŢARE LA JUDECATĂ

În fapt, arătăm că am formulat o cerere de chemare în judecată , la executare care a fost

înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.12.18 şi înţelegem să renunţăm la judecarea
acesteia.
Până la acest moment, în cauză nu a fost stabilit un termen de judecată, astfel că nu este
necesar acordul pârâtului cu privire la renunţarea la judecată.

În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art 212. C. proc. civ.

Depunem prezenta cerere, într-un singur exemplar pentru instanţă.

Anexăm copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant din registrul
public, în copie legalizată, din actul care atestă dreptul de reprezentare, precum şi procura
specială pentru a renunţa la judecată.

21
 Data Armanu Bogdan
12.12.18

Speța nr.3

A.B Domiciliat in or. Chisinau a accidentat mașina lui B. C., ca urmare a accidentului de
circulaţie survenit la data de 12.12 2018, în or Chisinau, conform procesului-verbal constatator,
emis la data de12.12.2018 de către Poliţia Chisianu, accident în urma căreia autoturismul marca
Mercedes, proprietatea lui B.C., a fost avariat, şi paguba fiind evaluată la suma de 10 000 lei.

Întocmiți un contract de tranzacție între A. B. și C. D.

Răspuns:

CONTRACT DE TRANZACȚIE

Subsemnaţii:

A.B., domiciliat în or. Chisinau posesor al Buletinului de identitate. seria A nr.45824558

eliberată de of. 40 la data de 06.12.2000, şi

B.C., domiciliat în or. Chisianu, posesor al Buletinului de identitate seria A nr. 23456789
eliberată de of. 40 la data de 12.11.1998., ca urmare a accidentului de circulaţie survenit la data
de 12.12 2015, în or Chisinau, conform procesului-verbal constatator, emis la data de12.12.2015
de către Poliţia Chisianu, accident în urma căreia autoturismul marca Mercedes, proprietatea lui
B.C., a fost avariat, şi paguba fiind evaluată la suma de 10 000 lei, am hotărât încheierea
prezentei convenţii, în următoarele condiţii:

I. Subsemnatul B.C., declar prin prezenta că am primit de la A.B., astăzi, data prezentei
convenţii, suma de 10 000, cu titlu de despăgubiri civile cauzate prin avarierea autoturismului,
proprietatea mea, în accidentul de circulaţie mai sus menţionat, această declaraţie ţinând loc de
chitanţă decărcătoare de primire a acestei sume.

Subsemnatul, A.B., declar prin prezenta că am plătit lui B.C., astăzi, data prezentei convenţii
suma de 10 000 lei, cu titlu de despăgubiri civile cauzate prin avarierea autoturismului
proprietatea mea, în incidentul de circulaţie mai sus menţionat.

II. Subsemnatul, B.C., declar că, urmare a primirii sumei de 10 000 lei, renunţ definitiv,
irevocabil şi necondiţionat la dreptul subiectiv la despăgubiri născut în persoana mea, ca urmare

22
a accidentului de circulaţie din data de12.12.2015, provocat de către A.B.. Renunţarea la dreptul
subiectiv se întemeiază pe îmrejurarea ca, în urma primirii sumei de 10 000 lei menţionată mai
sus la punctul I al prezentei convenţii, prejudiciul cauzat a fost pe deplin acoperit.

III. Subsemnatul, B.C., declar, de asemenea, că la evaluarea prejudiciului am avut în vedere

toate pagubele materiale şi morale suferite, pe care le-am evaluat având în vedere contribuţia
tuturor participanţilor la evenimentul rutier precizat în preambulul convenţiei.

IV. Subsemnatul, B.C., declară pentru a înlătura orice echivoc, că înţeleg să nu iniţiez sau
susţin nici un demers privat sau judiciar cu privire la acţiunea civilă ce s-ar putea exercita
împotriva lui A.B., ca urmare a accidentului mai sus menţionat. Cu alte cuvinte declarăm că nu
mai am nici un fel de pretenţie, prezentă sau viitoare, de nici o natură faţă de A.B.

Taxele ocazionate cu autentificarea prezentei convenţii sunt suportate de către A.B..

A.B.

B.C.

23
 Concluzii și recomandări

În concluzie putem spune că prin acte de dispozitie sunt desemnate acele manifestari de
vointa ale partilor din proces, cu privire la drepturile subiective sau mijloacele procesuale prin
care se pot recunoaste sau realiza aceste drepturi. Între Îndatoririle comune ale partilor, se inscrie
si aceea ca ele, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.Hotararea
este scopul natural al oricarui proces.In alte cuvinte, procesul se stinge atunci cand hotararea
judecatoreasca a fost obtinuta si finalizata. Totusi, uneori, procesul se stinge si pentru ca, expres
sau tacit, una dintre parti sau amandoua inteleg sa nu mai continue procesul. Pe temeiul
disponibilitatii –una dintre parti sau amandoua pot dispune de soarta procesului.Astfel, explicatia
este dependenta de cateva premise, legale si teoretice.

Libertatea de decizie a partilor in procesul civil este dependenta si de sistemul teoretic

acreditat cu privire la natura raportului procesual si subiectele acestui raport. Sistemul procesual
actual rezulta a fi o combinatie intre cel francez si cel germanic –intre cel atasat dreptului privat
si cel atasat dreptului public, asa incat libertatea de dispozitie a partilor in procesul civil
comporta unele ingradiri. Atunci cind dreptul de a dispune – fie de dreptul material, fie de
mijloacele procedurale respective- este folosit potrivnic legii, intereselor statului, sau pentru a se
aduce atingere intereselor legitime ale altor persoane, instanta de judecata trebuie sa impiedice
actul de dispozitie sa-si produca aceste efecte.

Actele procesuale de dispoziţie reprezintă acele acte de voinţă ale părţilor ce privesc
drepturile subiective ce fac obiectul judecăţii sau mijloacele procesuale instituite în vederea
recunoaşterii/realizării acestor drepturi. În virtutea principiului disponibilităţii, părţile au
posibilitatea de a hotărî nu doar existenţa procesului prin declanşarea lui în urma depunerii
cererii de chemare în judecată, ci şi de a pune capăt procesului aflat pe rol, chiar dacă nu s-a
intrat ori nu s-au finalizat dezbaterile în fond. De asemenea, părţile au puterea de a determina şi
conţinutul procesului, stabilind cadrul procesual în privinţa obiectului procesului şi a limitelor
acestuia, precum şi în ceea ce priveşte sfera participanţilor la proces. În acest fel, părţile unui
proces civil pot să-şi manifeste voinţa, în sensul încheierii unor acte procesuale de dispoziţie.

24
 Anexe:

Anexa nr.1 Model de act de schimbare a temeiului

Judecatoria.............

Dosar nr.... /.....

Termen la data de..........

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _, domiciliat în_, în calitate de reclamant în dosarul nr. / având termen la data
de_, la instanţa _, în contradictoriu cu pârâtul _, înţeleg să formulez prezenta

Cerere de modificare a temeiului, obiectului.

în sensul că înţeleg să _(să completez motivarea/să modific obiectul acţiunii/să modific cauza
acţiunii) şi vă solicit:

- să luaţi act ca_/ să dispuneţi obligarea pârâtului la_

- să introduceţi în cauză în calitate de pârât pe_etc.;

- să-l obligaţi pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt: învederez instanţei că_

Temeiul de drept:

Probe: Solicit să-mi încuviinţaţi următoarele probe_

Anexez: un exemplar al cererii pentru instanţă, o copie pentru a fi comunicată pârâtului,

înscrisuri certificate ca fiind conforme cu originalul,

chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de_lei,

precum şi timbrul judiciar de_lei.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

25
 Anexa nr.2 Model de Cerere de schimbare a obiectului actiunii.

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr... /...

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul_, domiciliat în_, în calitate de reclamant în dosarul nr. / având termen la data de_,
la instanţa _, în contradictoriu cu pârâtul _, înţeleg să formulez prezenta

Cerere de modificare a cererii introductive de instanţă

în sensul că înţeleg să _(să completez motivarea/să modific obiectul acţiunii/să modific cauza
acţiunii) şi vă solicit:

- să luaţi act ca_/ să dispuneţi obligarea pârâtului la_

- să introduceţi în cauză în calitate de pârât pe_etc.;

- să-l obligaţi pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt : învederez instanţei că_

Temeiul de drept : îmi întemeiez cererea pe art. .. C. proc. civ., precum şi_

Probe : Solicit să-mi încuviinţaţi următoarele probe_

Anexez: un exemplar al cererii pentru instanţă, o copie pentru a fi comunicată pârâtului,

înscrisuri certificate ca fiind conforme cu originalul,

chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de_lei,

precum şi timbrul judiciar de_lei.

26
Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

Anexa nr. 3. Model de Cerere de renunțare la actiune.

Instanţa_

Dosar nr. /

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _, în calitate de _în dosarul nr. / având ca obiect _vă solicit să luaţi act că înţeleg să

Renunţ la judecata _

Temeiul de drept : îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. … C. proc. civ.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei …

27
 Anexa nr. 4. Model de Cerere de majorarea a volumului pretențiilor.

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr... /...

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul_, domiciliat în_, în calitate de reclamant în dosarul nr. / având termen la data de_,
la instanţa _, în contradictoriu cu pârâtul _, înţeleg să formulez prezenta

Cerere de majorarea a volumului pretențiilor.

în sensul că înţeleg să _(să majorez volumul pretentiilor) şi vă solicit:

- să luaţi act ca_/ să dispuneţi obligarea pârâtului la_

- să introduceţi în cauză în calitate de pârât pe_etc.;

- să-l obligaţi pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt : învederez instanţei că_

Temeiul de drept : îmi întemeiez cererea pe art. .. C. proc. civ., precum şi_

Probe : Solicit să-mi încuviinţaţi următoarele probe_

Anexez: un exemplar al cererii pentru instanţă, o copie pentru a fi comunicată pârâtului,

înscrisuri certificate ca fiind conforme cu originalul,

chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de_lei,

precum şi timbrul judiciar de_lei.

Semnătura,

28
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

Anexa nr 5. Model de act de recunștere a acțiunii.

Instanţa__

Dosar nr._/_
Domnule Preşedinte,

Subsemnatul/subsemnata … (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință), în calitate de

pirit în dosarul civil cu nr. …, pentru săvârşirea infracţiunii de ... (denumirea), faptă prevăzută de
art. ... (textul incriminator) , formulez prezenta

CERERE DE INIŢIERE A UNUI ACORD DE RECUNOAŞTERE A VINOVĂŢIEI

În fapt, prin ordonanţa din data de… s-a pus în mişcare a acţiunea civila față de
subsemnatul pentru săvârşirea infracţiunii de … (denumirea), faptă prevăzută de art. ….
Faţă de împrejurarea că infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea civila
legea prevede pedeapsa amenzii..., precum şi faptul că recunosc comiterea faptei şi accept
încadrarea juridică a acestei, consider că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru
încheierea unui acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.
Pentru soluţionarea acţiunii civile, … (se va face menţiune dacă între părţi s-a încheiat o
tranzacţie sau un acord de mediere)
Pentru soluţionarea acţiunii penale propun următorul mod de soluţionare a cauzei:
(se va indica felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori după caz, soluţia
de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, cu privire la care
piritul doreşte să ajungă prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei).
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile C. proc. civ. şi declar că doresc să închei
un acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.

Data, Semnătura,

29
Anexa nr. 6, model: Act de tranzacție.

CERERE PENTRU A SE LUA ACT DE TRANZACŢIE

Instanţa__

Dosar nr._/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _, domiciliat în_în calitate de _, şi subsemnatul_, în calitate de_, vă

solicităm să

Luaţi act de învoiala noastră

şi să pronunţaţi o hotărâre de expedient, care să consfinţească tranzacţia încheiată între părţi.

Temeiul de drept : Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 271 C. proc. civ.

Anexăm înscrisul ce cuprinde învoiala noastră.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie _

30
 Bibliografie

1. http://www.juridice.ro/334002/revista-romana-de-drept-privat-nr-12014-procedura-de-
regularizare-a-cererii-de-chemare-in-judecata-si-actele-de-dispozitie-ale-partilor-in-
procesul-civil-ioan-les.html

2. http://www.juridice.ro/186039/iccj-consecintele-neprecizarii-corecte-a-temeiului-de-
drept-al-actiunii.html

3. Cod de procedura civila al Republicii Moldova, nr. 225-XV din 30.05.2003., art.246;
4. FL. MĂGUREANU - Drept procesual civil, Editura AllBeck, ediţia a VII-a, p.175;

5. D.RADU, GHE.DURAC – Drept procesual civil, Editura Junimea, Iaşi, 2001.

6. Olga Pisarenco-Note de curs,Editura UTM,Chisinau 2014,p.196

7. Cod de procedura civila al Republicii Moldova, nr. 225-XV din 30.05.2003

8. Olga Pisarenco-Note de curs,Editura UTM,Chisinau 2014,p.196

9. Cod de procedura civila al Republicii Moldova, nr. 225-XV din 30.05.2003

10. Olga Pisarenco-Note de curs,Editura UTM,Chisinau 2014,p.195

11. M.TĂBÂRCĂ –Drept procesual civil, vol.I, Editura Global Lex, Bucureşti, 2004; p. 7-
32;

12. Cod de procedura civila al Republicii Moldova, nr. 225-XV din 30.05.2003

13. Cod de procedura civila al Republicii Moldova, nr. 225-XV din 30.05.2003

14. http://www.euroavocatura.ro/
15. http://e-juridic.manager.ro/
16. http://lex.justice.md/

17. V.M.CIOBANU – Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă,Editura All Beck,
ediţia a II-a, Bucureşti, 2003, p. 298-303.
18. G.BOROI, D.RĂDESCU – Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura All,
ediţia aII-a, Bucureşti, 1996,p.;
19. I. DELEANU – Tratat de procedură civilă, vol.II, Editura Servo-Sat, Arad, 2000, p. ;

31
32