Moderatorul 1

Stimați învățători, mame!

Suntem nespus de bucuroși, că ne onorați cu prezența. Vă invităm în clipele ce urmează la o
mică sărbătoare închinată mamei. Sperăm să vă putem crea momente de bucurie, liniște
sufletească, relaxare...
Moderatorul 2
Sărbătoarea noastră de astăzi este un omagiu închinat celei care ne-a adus pe lume și grație
cărei trăim și iubim viața și, în același rând, Dumneavoastră, mame acasă și mame-
profesoare.
Palma ta ne-a mângâiat,
Vorba ta ne-a legănat,
Am crescut cu alți copii de-o samă
Lângă pomul cel rotat,
Lângă spicul cel bogat,
Lângă pragul casei noastre, mamă.
Moderatorul 1
A vorbi despre mamă, înseamnă a onora omenia și bunătatea din noi. Mama este o icoană
care ne depășește, care nu poate fi cucerită decât cu dragoste. E cea mai pașnică comoară
din lume care nu ridică sabia și mereu se roagă pentru noi.
Copilaşi din lumea toată,
Ştiti voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiti?-Sigur, n-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi
Înaintea Maicii Sfinte,
Îşi şopteşte-n blânde şoapte
Rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
"Maică Sfântă Prea Curată,
Vezi ce frumos dorm dânşii!
Ei îmi sunt averea toată
Pentru ei din greu mă zbucium,
Pentru ei traiesc pe lume...
I-am culcat...Şi-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază,
Şi te rog, Măicuţă Sfântă
Să cobori o rază blândă
Raza bunătăţii Tale,
Printre blondele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele...
Şi mi-i fă, în zorii zilei,
Când o fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli
Îndreptând spre mine paşii
Cum îi îndreaptă spre Tine
Colo-n cer, sus, îngeraşii.
Moderatorul 2
A cânta mama înseamnă să cânți dragostea netrecătoare, dragostea care a ajuns la fiecare
dintre noi ca un dat al sorții, ca cerul cu soare și luna.
Căt e de drag cuvântul „mamă”!
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângă noi în clipele supreme,
Din leagăn pân’la cea din urmă vamă.
Moderatorul 1
Alături de mama parcă nu te simți atins de aripa timpului. Ce-ar putea fi mai bun și mai
întreg decât tine, mamă?

Cântecul „______________________________________”,

Moderatorul 2
Mama iubește toți copiii, mai ales, dacă e învățătoare.

Când eram copil odată, mama mea, învăţătoare,

M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poză mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-nălțat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam;
Aşi fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lângă-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
Am oftat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea,
Dar am înțeles că-n clasă mama e învățătoare
Iară eu nu ajunsem vârsta claselor primare.
Rând pe rând învățătoarea povesti atât de multe...
Inima-mi bătea năvalnic și a prins și ea s-asculte.
Mai apoi pornit-a vremea să alerge fără veste,
Unul spuse-o poezie, altul zise o poveste.
După un timp pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit.
Clasa-ntreagă întrebată, a fost pusă la ghicit:
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea-
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate,
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă decât toate,
Care mângâie când doare, care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie,
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă, cea mai mare şi mai bună decât toate?!
Clasa-ntreagă se gândeşte ,ochii mari, mintea-ncordată,
Un băiat parcă e gata să răspundă…. şi o fată.
 Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu cu voce îndrăzneaţă, cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta,
TU EŞTI, MAMĂ !
Moderatorul 1
Mama e totul pentru copii. Ei nu-și închipuie viața fără ea. Mama este poezia noastră eternă.

Moderatorul 2
Cu siguranță toate le-nvățăm de la mama, de aceea și graiul îl numim matern, iar Patria-
mamă.
Două dulci cuvinte singure mai pot
Să-mi aline dorul care mi-e desport,
Orișiunde-n lume, ele mă urmează...
Unul este Mamă, altul este Țară!
Țara e pământul care mă nutrește,
Mama e ființa care mă iubește.
Moderatorul 1
Nu cred că există scriitor în literatura noastră care să nu fi închinat mamei cuvinte de
dragoste, căci cuvântul ei e povață, e blândețe, e severitate atunci când e nevoie. Așa-s toate
mamele din lume.
Moderatorul 2
Nu este copil să nu-și iubească mama și să nu cunoască anume poetul care i-a închinat cele
mai duioase poezii. E poetul nostru iubit Grigore Vieru, din păcate, plecat dintre noi. Poezia
„ Mă rog de tine”.
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbor către planete,-
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codru,-

Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.

Mă rog de tine, iarbă,-

Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală.

Mă rog de tine, munte,-

Cât zboru-o să mă poarte-
Sărută ochii mamei
Și-i apără de moarte.
Moderatorul 1
Cît de fericite sunt toate mamele din lume, când își știu copiii bine, îi văd zâmbind, cântând,
dansând.
Moderatorul 2
De mamă avem nevoie oricând: și în copilărie, și la tinerețe și la maturitate – toată viața.
Dragostea pentru ea nu se stinge niciodată.

Cântecul ___________________________________________

Moderatorul 1
Și iar la tine, mamă, mă întorc,
Căci mă știu de tine așteptată...

Moderatorul 2
Aș vrea să-ți seamăn, mamă,
Mai mult ca-ntotdeauna.

Toți: Mamă dulce,

Mamă floare,
Mamă scumpă,
Mamă soare.