„Pădurea spânzuraților”, roman realist interbelic de analiză psihologică Relația antitetică între o personalitate puternică, idealistă, care își

asumă principiile (iubirea, credința, patriotismul) și o personalitate

șovăielnică, ezitantă, care acceptă compromisurile și tăcerea în
numele familiei => moartea fizică a lui Apostol Ϟ moartea sufletească
a lui Klapka, mereu apăsat de vinovăție și de regret

Antiteza dintre ei se stabilește la nivelul statutului social (parțial), al

tipologiei, al portretului fizic și al celui moral, respectiv psihologic.

APOSTOL KLAPKA
STATUTUL SOCIAL (între contradicție și asemănare)

- tânăr absolvent al Facultății de Filozofie din Budapesta

- logodit cu Marta, fiica notarului Domșa din târgul Parva (zona Bistriței), - căsătorit, cu familie
Transilvania, sub dominația Imperiului Austro-Ungar
- îndrăgostit de Ilona, cu care se logodește în Sâmbăta Paștilor
- locotenent în Primul Război Mondial pe frontul rusesc (și ulterior românesc) de - căpitan în Primul Război Mondial pe frontul rusesc (și ulterior
partea Imperiului Austro-Ungar românesc) de partea Imperiului Austro-Ungar

TIPOLOGIA (diferențiere)

- personaj principal - personaj secundar

- personaj realist, tipic în împrejurări tipice (Rebreanu afirma că A.B.este prototipul
generației care a trăit războiul și reflectă ezitările acestor tineri)
- se conturează și tipologia intelectualului (o conștiință dilematică, lucidă, capabilă
de autoanaliză, care trece printr-un proces de anamneză și de revelare a Sinelui ca
iubire)
- personaj realist, tipic în împrejurări tipice (reflectă și el ezitările
ofițerilor de diferite etnii obligați să lupte în IRM)
- simbolizează un om dominat de contradicții, de vinovăția alegerilor pe
care le resimte ca niște compromisuri (ceea ce se asociază cu ideea că
războiul dezumanizează, distruge echilibrul sufletesc și pricipiile morale)
 PORTRET FIZIC (detaliat, dar surprinde diferența dintre ei)

a)înfățișare: „În ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânciți în cap” a)înfățișare:
Când merge la facultate la Budapesta: „era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, mijlociu ca statură și avea puțină barbă
foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe treizeci și cinci de ani.
spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului trecut, gata să fața lui rotundă și bălaie
ochiicafenii, mari și ieșiți din orbite
moară pentru un dor.”
b)vestimentația: militară „casca de fier lătăreață”
b)vestimentația: militară - „Locotenentul, în ulancă strânsă pe corp și cu guler de
blană sură” c)reacții fizice/fiziologice (prin care se realizează analiza psihologică)
Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător.
c)reacții fizice/fiziologice (prin care se realizează analiza psihologică)
Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate.”
„În ochii lui Apostol Bologa (...) se aprinse o mândrie stranie.”
La executarea lui Svoboda „Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea
i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca
îi strângea țeasta ca și când i-ar fi fost mult prea strâmtă și îndesată cu sila. O
mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri”
(execuția îl marchează definitiv, analiza psihologică dezvăluind frământările de
conștiință ale protagonistului declanșate de privirea inexplicabilă a condamnatului)

PORTRET MORAL (diferențiere)

a) calități: idealist, iubitor, capabil de jertfă, sincer cu sine, hotărât, sensibil, intuitiv a) calități: diplomatic, plin de bunătate, lucid, pragmatic, susținându-și
(calități pe care, inițial, nu le folosește adecvat) calm ideile

b) defecte: ezitant, dogmatic (își impune să creadă în Stst ca ideal), nechibzuit în b) defecte: disimulat, neputincios, laș, se învinovățește mereu
decizii, plin de remușcări

c) conflicte psihologice: deși a scăpat de Curtea Marțială (pentru că nu a

c) conflicte psihologice:
imposibilitatea de a echilibra cele două porunci ale tatălui: „Fii bărbat” (adică a
accepta o datorie care i se impune) și „nu uita niciodată că ești român!” (nu ține
cont de acest îndemn când se înrolează doar pentru a câștiga admirația Martei
căreia îi plac uniformele militare)
raționalitatea și iubirea (credința)
dezertat împreună cu tovarășii săi), se simte vinovat de această atitudine,
chiar dacă o justifică în numele familiei + în final, se simte exasperat de
faptul că Apostol refuză să se apere în fața Curții Marțiale (Apostol are o
atitudine pe care el nua putut-o adopta = > complexe de inferioritate)
a fi cetățean sau a fi român => dilemă rezolvată superior prin a alege să fie OM
TRĂSĂTURA DOMINANTĂ (scena inițială și scena finală)

EZITAREA (după ce vede ochii strălucitori și mândri ai lui Svoboda simte EZITAREA (la spânzurarea lui Svoboda se uită deja resemnat și se simte
remușcări, vinovăție și încearcă să își justifice votul pentru spânzurarea celui care a neputincios, dar și retrăiește vinovăția atitudinii sale față de tovarășii care
încercat să dezerteze) au vrut să dezerteze, au fost prinși și condamnați, dar nu l-au denunțat și
pe el)
IDEALISMUL LUCIDITATEA, PRAGMATISMUL
când vorbește cu Klapka, este foarte convins că are dreptate, că merită să lupte în când vorbește cu A.B:, pare foarte timid, retras, dar îl contrazice că merită
numele Statului, că războiul este înălțător; să lupte în numele Statului, că războiul este înălțător și afirmă că războiul
distruge
când este judecat la Curtea Marțială, preferă să nu se apere, iar când așteaptă când încearcă să îl apere pe A.B.se revoltă împotriva atitudinii sale
verdictul se gândește că poate scapă, din moment ce nu este un ofițer oarecare, ci nepăsătoare și îl critică, îl ironizează, sperând să îl provoace să se apere
are patru medalii pentru vitejie (numindu-l disprețuitor „apostol al iubirii”)

Apostol Bologa Klapka

Caracterizare directă:
a)realizată de către narator/prin vocea auctorială
Când Bologa vine să verifice pregătirea pentru execuție „În aceeași clipă, pe
cărarea dinspre sat, răsună un glas aspru și poruncitor.” „venea foarte grăbit,
aproape alergând, și vorbind mereu”; „înaintă până la marginea gropii, izbucnind
apoi foarte nervos și cu vocea zgârietoare”. „Răspunse cu o indignare abia
stăpânită” (o personalitate agitată, energică, aparent foarte stăpână pe sine)
Caracterizare directă:
a)realizată de către narator/prin vocea auctorială
„Ofițerul se apropia șovăitor.” (prima apariție a lui Klapka nu este
impunătoare, marțială, ci conturează un om cuprins de o dilemă
sufletească)

Când merge la facultate la Budapesta: „Se făcuse gânditor, chiar visător, cu

apucături romantice, cu hotărâri încăpățânate” (portretul rezumativ dat de narator
insistă pe idealismul personajului și pe sufletul lui dilematic dominat de
incertitudini)
b)realizată de alte personaje b)realizată de alte personaje
Doamna Bologa regretă că „seamănă la caracter cu răposatul” „ești mângâierea și Bologa îi vorbește pătimaș: „Se vede însă că sunteți ofițer de rezervă,
nădejdea mea pe lume” (scrisoarea mamei) altfel n-ați vorbi așa despre o crimă...” (adică i se pare prea îngăduitor
„- Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea mi-ești drag ca un Klapka vizavi de dezertare)
frate! (comandantul său, căpitanul Klapka) Ϟ îl numește ironic în final „apostol al
iubirii”, încercând să îl convingă să se apere de acuzația dezertării
c)realizată de personajul însuși c)realizată de personajul însuși
„Eu însumi, deși sunt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe „- Sunt capabil de orice lașitate, numai să nu mor înainte de a-i îmbrățișa,
deplin împăcată, absolut pe deplin...” (inițial, votul de la Curtea marțială pentru să mă pot întoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... (...)
spânzurarea lui Svoboda i s-a părut perfect justificat) Mă înăbușă lașitatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut că, tăinuind-o, voi
scăpa de ea, și acuma mă gâtuie... Ai văzut privirea lui Svoboda sub
„Și eu sunt ofițer de rezervă, întrerupse locotenentul cu mândrie. Războiul m-a ștreang?... Nu se poate să n-o fi remarcat, toată lumea a văzut disprețul, și
smuls din mijlocul cărților, de la Universitate, unde aproape pierdusem contactul cu mândria, și nădejdea... Asta-i moartea noastră eroică!” (Klapka simte
viața reală. Dar m-am dezmeticit repede și mi-am dat seama că numai războiul e nevoia să i se confeseze lui Bologa, iar mărturisirea sa accentuează
adevăratul generator de energii!” (un principiu enunțat la modul rațional) viziunea absurdă asupra războiului, cel spânzurat devenind model de
eroism, pentru că nu acceptă să renunțe la demnitate, la conștiință și la
principii)

„Totuși, pe urmă am fost trimis și eu, cu dânșii, în fața Curții Marțiale, ca

complice. Și acolo m-am lepădat de ei, ca de lepră, și am tăgăduit,
agățându-mă cu disperare de viața asta rușinoasă!” (Klapka devine un fel
de Iuda, un antierou care atrage mila, dar nu și simpatia)
CARACTERIZAREA INDIRECTĂ (antiteza la nivel de comportament, de tonalitate, de raportare la mediu )

a)prin comportament: inițial, se manifestă categoric, ferm, zelos, urmărind a)prin comportament: se manifestă în contradicție cu statutul de ofițer
îndeplinirea condamnării lui Svoboda; pe măsură ce se acutizează conflictul săi superior, are o atitudine prea calmă, prea resemnată (care ascunde
interior, devine tot mai ezitant; în final, când este prins și judecat ca dezertor, își vinovăția)
regăsește fermitatea acceptând să moară în numele iubirii (de Dumnezeu, de neam),
căci moartea este singura moddalitate de a se salva de un rîzboi care mutilează
conștiința

b) prin limbaj: b) prin limbaj:

vorbește cu patos și convins de dreptatea afirmațiilor sale categorice
„- Nu, nu legile... Conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile... (...) se înflăcără
Apostol, reîncepând furtunos explicațiile.” (principiu enunțat la modul rațional)
„- Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni
nu-i luă în seamă vorbele.” (principiu enunțat la modul rațional)
„zise cu glas blajin, colorat de o ironie blândă:
- Și eu care credeam că războiul e un ucigător de energii!”
„Te-am văzut aseară cum te-ai chinuit, urmă căpitanul. Toată seara și toată
noaptea. Și te-am înțeles. Poate că numai eu te-am înțeles, fiindcă eu...
Da, da!... Nu te uita că am tăcut! Trebuie să tăcem! Mereu să tăcem!
Altfel...” (soluția lui Klapka de a supraviețui unui război absurd care
anulează conștiința individuală și colectivă este resemnarea, acceptarea
 compromisului prin tăcere, rezistența pasivă, justificată de faptul că, în
timpul războiului, singura regulă care contează este a rămâne în viață)

c) prin raportare la mediu: c) prin raportare la mediu: se adaptează aparent, acceptând tot ce îi
crede că trebuie să accepte datoria față de Stat ca suprem principiu, ceea ce mama îi impune războiul, pentru a supraviețui și pentru a se întoarce la familie;
reproșează; abia când trebuie să plece pe frontul românesc, se simte incapabil să însă mutilarea sa sufletească este profundă
accepte acest război, nu se mai poate subordona și dezertează

d) prin onomastică: d) prin onomastică:

Apostol = sacrificiu în numele unei idei Otto („bunăstare”) rezonanță germană
Bologa = rezonanță cu „Bog” (Dumnezeu în slavonă) KlapKa = rezonanță slavă

e) prin relația cu alte personaje: e) prin relația cu alte personaje:

„cu cât creștea, cu atât admira mai mult înțelepciunea tatălui său, silindu-se din este un însingurat, doar lui A.B.îi dezvăluie situația sa sufletească ingrată
răsputeri barem să-l egaleze...” (modelul patern) și faptul că nu mai rezistă

„-Vezi, dragul mamei, îi zise doamna Bologa, îngrijorată, dacă ne ascultai pe noi și
te duceai la teologie, azi ai fi preot și nici capul nu te-ar durea de războiul lor...”

cu Ilona: iubire reală, simțind că sentimentul îi dă viață