Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TĂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINTE ȘI ARTĂ


PROGRAM DE RECONVERSIE

REFERAT

MASA ȘI GREUTATEA.
MĂSURAREA MASEI ȘI MĂSURAREA
GREUTĂŢII.

PROFESOR COORDONATOR,

CURSANT:
PROF. DORU GIANINA

FEBRUARIE 2019

1
CUPRINS

1. Definirea masei unui corp ………………………………………………………………..... 3


2. Clasificarea mijloacelor de cântărire ……………………………………………………… 3
3. Elementele principale de construcţie a aparatelor de cântărit …………………………….. 3
4. Mijloace de cântărire mecanice ………………………………………………………..….. 4
4.1 Balanţă etalon …………………………………………………………………..…. 4
4.2 Balanţă analitică …………………………………………………………………... 4
4.3 Balanţă tehnică …………………………………………………………………….. 5
4.4 Balanţă compusă …………………………………………………………………… 5
4.5 Bascule romane ………………………………………………………………….… 6
4.5.1 Bascule zecimale ……………………………………………………….…. 6
4.5.2 Bascule romane obişnuite …………………………………………………. 6
4.5.2 Balanţa romana cu dublu raport …………………………………………… 7
4.5.3 Bascule zecimale …………………………………………………………. 7
5. Aparte de cântărit semiautomate ……………………………………………………….…7
5.1 Balanţe semiautomate cu cadran ……………………………………………………7
5.2 Aparate de cântărit semiautomate pentru preambalat ……………………………....7
5. 3 Aparate de cântărit semiautomate pentru dozat …………………………………....7
6. Mijloace de cântărire electronice …………………………………………………………...7
7. Masa și kilogramul standard ……………………………………………………………..... 8
8. Unitatea de măsura pentru masa corpurilor– kg cu multiplii si submultiplii săi ……….… 10
9. Greutatea. ………………………………………………………………………………… 11
10 Descrierea dinamometrului ………………………………………………………………. 12
11. Bibliografie …………………………………………………………………………….. 13

2
1. Definirea masei uni corp
Masa corpurilor (m) este măsura inerţiei lor, adică a faptului că ele îşi păstrează starea de
repaus sau de mişcare rectilinie și uniform, atâta timp cât nu sunt supuse unor forte exterioare.
Un corp de masă mai mare are și inerţie mai mare decât unul de masă mai mică.
Masa este o alta însuşire a corpurilor.
Masa se măsoară cu cantarul sau se calculează cu diferite formule care se studiază treptat.
Cântărirea si măsurarea maselor este o activitate pe care o facem aproape zilnic.
2. Clasificarea mijloacelor de cântărit
1. După numărul de pârghii utilizate:
 instrumente cu o pârghie, numite balanţe, care pot fi cu braţe egale sau inegale;
 instrumente cu mai multe pârghii, numite bascule, la care braţele pârghiilor sunt in
general inegale.
2. După modul de efectuare a cântăririlor:
 manuale, la care toate operaţiile (aşezarea pe masa de cântărit, aşezarea greutăţilor
si ridicarea de pe aparat) sunt realizate de un operator;
 semiautomate, la care o serie de operaţii se executa automat;
 automate, la care toate operaţiile se executa automat.
3. După modul de instalare:
 fixe;
 transportabile.
4. După principiul de funcţionare:
 mecanice;
 electromecanice.

3. Elementele principale de construcţie a aparatelor de cântărit


Elementele de construcţie mai importante ale aparatelor de cântărit sunt următoarele:
pârghiile, cuţitele, perniţele, plăcutele limitatoare, paftalele, indicatoarele, suporturile pentru sarcina
și dispozitivele de izolare.
Pârghiile
Pârghia unui aparat de cântărit este o bara rigida care poate oscila în jurul undei axe
constituite din muchia unui cuţit. La aceasta bara exista, în general, încă doua cuţite pe a căror
muchii lucrează doua forte, și anume: o forţa rezistenta și o forţă activă.
Cuţite și perniţe
La aparatele de cântărit bazate pe principiul pârghiilor, legătura dintre pârghii sau legătura
dintre pârghii și alte părţi componentele aparatului este realizata prin articulaţii sau reazeme, care,
în general, sunt din cuţite sau perniţe
Plăcute limitatoare
Sunt piese cu suprafaţă dură, având rolul de a limita deplasarea cuţitelor sau a perniţelor de-a
lungul muchiilor active.
Paftale
Aceste piese fac legătura între doua pârghii, între o pârghie și partea aparatului de cântărit
care primeşte încărcătura sau între o pârghie și postamentul aparatului.
Indicatoarele
Indicatoarele aparatelor de cântărit servesc la arătarea poziţiei de echilibru.
Suporturi pentru sarcina
Piesele aparatelor de cântărit pe care se aşează sarcina ce urmează a fi cântărită se numesc
suporturi pentru sarcina.

3
Dispozitive de izolare
Aceste dispozitive au rolul de a izola, adică de a echilibra pârghiile aparatului de cântărit de
sarcina reprezentată prin greutatea încărcăturii atunci când aparatul de cântărit nu este în stare de
oscilaţie.
4. Mijloace de cântărire mecanice
4.1 Balanţe etalon
 utilizate pentru transmiterea unităţii de masa și pentru verificarea maselor;
 pentru a evita influenta oricărui factor de mediu, balanţele etalon sunt ţinute în incinte
închise și sunt acţionate de la distantă prin intermediul unei mâini mecanice.

Figura 1 Balanţă etalon și mase marcate

4.2. Balanţe analitice


 utilizate in laboratoare, in activitatea didactica si de cercetare
 domeniul de măsurare este cuprins intre 2 si 200 g
 cântărirea se face prin echilibrarea masei de cântărit cu masuri echivalente
 oscilaţiile balanţei sunt echilibrate de amortizoare
 balanţa analitică este închisa intr-o carcasă, iar greutăţile adiţionale sunt acţionate
mecanic.

Figura 2 Balanţa analitică descriere și imagine


Elemente componente:
1-parghie; 2-coloana de susţinere a pârghiei; 3-ac indicator; 4-scara gradata
5-scara micrometrica; 6- dispozitiv de izolare; 7- amortizoare
8- talere; 9- piuliţe de reglare a poziţiei de echilibru; 10- greutăţi adiţionale
11- tambur de acţionare a greutăţilor; 12- paftale; 13- sistem cuţit-peniţa
14- carcasa; 15- picioare cu înălţime reglabila

4
4.3. Balanţe tehnice
 utilizate la cântăriri curente, de precizie redusa;
 se verifică la funcţionarea în gol si la încărcarea cu 10% si 100% din sarcina maximă;
 balanţele tehnice sunt incomode la utilizări frecvente deoarece talerele sunt plasate sub
pârghie, ceea ce la face uneori de neutilizat.

Figura 3 Balanţa tehnica


Elemente componente:
1-suport; 2-parghie; 3-coloana; 4-talere; 5-paftale
6-vergele de legătura; 7-buton pentru acţionarea dispozitivului de izolare

4.4 Balanţe compuse


 au talerele aşezate deasupra pârghiilor și trei puncte de încărcare, în consecinţa
sprijinule face pe trei cuţite;
 aceste balanţe sunt cele mai des utilizate în activităţi curente de cântărire;
 cele mai cunoscute sunt balanţele tip A, numite și balanţe Beranger, după numele
inventatorului.

Figura 4 Balanţa compusă

Elemente componente:
1-talere; 2-parghie de cântărire cu braţe egale; 3-cutite duble de sarcini
4-cutite de legătura; 5-parghie ajutătoare

5
4.5. Bascule romane
o servesc la cântărirea unor mase mai mari de 500 kg;
o basculele romane nu utilizează greutăţi de lucru, construcţia bazându-se pe utilizarea
pârghiilor cu braţe inegale;
o echilibrai sarcinilor de cântărit se face prin deplasarea unor greutăţi constante numite
cursoare de-a lungul unor braţe cu diviziuni.
4.5.1 Bascule zecimale
 sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale;
 sunt folosite la cântărirea maselor de ordinul sutelor de kg;
 la bascule zecimale se verifica sensibilitatea, justeţea la sarcina maxima și
comportarea la suprasarcina

Fig. 5 Balanţă zecimala


Elemente componente:
1-postament; 2-platforma; 3-parghia de sarcina
4-parghia principala; 5-platanul pentru greutăţi; 6-dispozitivul de echilibrare

Ţinând seama de construcţia lor, balanţele romane se împart în


 balanţe romane obişnuite;
 balanţe romane cu dublu raport.
 bascule zecimale
4.5.2. Bascule romane obişnuite
 au aceleaşi principii de funcţionare ca toate basculele romane diferind de acestea
atât prin sarcina maxima (pană la 2000 kg), cat și din punct de vedere constructiv
 ele se pot fabrica în diferite variante în funcţie de destinaţie
 alte variante sunt balanţa cu pâlnie, varianta forestiera, varianta cu format masa,
pentru obiecte voluminoase și varianta suspendată.

Figura 6 Bascula romana obişnuită


Elemente componente: 1-postament; 2-platforma; 3-parghie mare gradata

6
4-parghie mica gradata; 5-dispozitiv de echilibrare
4.5.2 Balanţa romana cu dublu raport este denumita si balanţa cu doua puncte de încărcare.
Acest aparat are doua cuţite de sarcina, dintre care unul este “pe uşor”, iar celalalt este “pe greu”. Pe
fiecare din aceste cuţite se găseşte cate o pafta de sarcina. Corpul care urmează sa fie cântărit se
agaţă la cârlig, care se poate introduce in fiecare din cele doua paftale de sarcina, după caz.
4.5.3 Bascule zecimale – în industrie, comerţ, agricultura sau gospodarii apare adeseori
necesitatea de a se cântări mărfuri sau materiale a căror masă este mai mare decât aceea ce se
cântăreşte la balanţele cu braţe egale, adică mai mare de 20 kg. Pentru acest motiv s-au construit
aparatele de cântărit bazate pe principiul pârghiilor cu braţe neegale, la care pentru efectuarea
cântăririi se utilizează greutăţi de lucru având o masa mult mai mica decât aceea a sarcinii de
cântărit, deci uşor de manipulate.
5. Aparte de cântărit semiautomate
5.1 Balanţe semiautomate cu cadran
 cântărirea se face automat
 sistemul de pârghii este asemănător cu cel de la celelalte balanţe, cu deosebirea că
are o rezistenta mai mare
 dispozitivul de inclinare are rolul de a transforma mişcarea verticală a platanului în
mişcare de rotaţie a acelui indicator.

Figura 7 Balanţă semiautomată cu cadran


Elemente componente: 1-talere; 2-cadran; 3-ac indicator

5.2 Aparate de cântărit semiautomate pentru preambalat.


In industria materialelor de construcţii, in industria chimica si in industria alimentara se
folosesc aparate semiautomate care, concomitent cu operaţia de cântărire a materialelor sau
produselor, efectuează si introducerea acestora in ambalaje.
5. 3 Aparate de cântărit semiautomate pentru dozat.
In industrie este foarte răspândită cântărirea de cantităţi constante de materiale, în scopul
dozării acestora intr-un anumit proces tehnologic. Astfel de dozări se întâlnesc frecvent în cele mai
diferite ramuri ale industriei, cum sunt: industria chimica, metalurgica, alimentara, a materialelor de
construit etc.
6. Mijloace de cântărire electromecanice
 sunt mijloace de măsurare a masei;
 se caracterizează prin dimensiuni mici, construcţii robuste, si manipulare uşoara;
 prezintă avantajul ca afişează si înregistrează rezultatele precum si ca prelucrează
aceste rezultate in unele situaţii.
Aparatele de cântărit automate sunt aparate de cântărit combinate cu dispozitive mecanice
sau electrice, care efectuează în mod automat încărcarea, cântărirea și descărcarea diferitelor

7
produse ce se cântăresc. Aparatele poseda fie dispozitive de numărare, fie dispozitive de integrare,
pentru numărarea, respective însumarea cântăririlor.
Ele au o larga răspândire, datorita faptului ca au o productivitate ridicata prin rapiditatea
cântăririlor, păstrând totodată o precizie satisfăcătoare.
Aparatele de cântărit automate se împart in balanţe automate și bascule automate, după cum
la baza construcţiei lor sta o balanţa sau o bascule.
Balanţele automate – au ca parte esenţiala o balanţa simpla, pe a cărei pârghii sunt suspendate
cupa pentru corpul de cântărit si platanul pentru greutăţi.
Acestea sunt de mai multe feluri:
1. Balate automate cu cupa basculanta pentru produse granulare – aceste balanţe servesc
pentru cântărirea produselor in bucăţi mici, cum ar fi: grâul, secara, porumbul, orezul,
floarea soarelui, cafeaua etc. Cu anumite modificai, pot fi folosite si la cântărirea unor
produse cum ar fi: sarea, faina, grisul, zaharul, nisipul etc. Acestea se numesc
pulverulente.
2. Balanţe automate cu cupa basculanta pentru produse în bucăţi mari - cu ajutorul acestor
balanţe se cântăresc produsele în bucăţi mari cum ar fi: sfecla, cartofii, cărbunii
etc. Cantităţile de produse cântărite cu aceste balanţe nu pot fi constante, ca la balanţele
automate pentru produse în bucăţi mici sau pulverulente, deoarece cu produsele în bucăţi
mari nu se pot ajusta cantităţi fixe. Cantităţile cântărite sunt întotdeauna ceva mai mari
decât sarcina maxima a balanţei.
3. Balanţele automate cu fundul cupei rabatabil au in principiu aceleaşi părţi componente
mari ca cele cu cupa basculanta cu deosebiri la modul de funcţionare: materialul care
trebuie cântărit este adus de transportor printr-un record inclinat pana la jgheabul de
alimentare, de unde cade in cupa.
7. Masa și kilogramul standard
Filmele despre spaţiul cosmic, precum Appolo 13, ca să nu mai vorbim despre filmările reale
din navele spaţiale, îi arată pe astronauţi și obiectele lor plutind în atmosferă, în condiţii de gravitaţie
zero (sau aproape zero). Aceste obiecte nu au greutate, dar au masă - cantitatea lor de materie - care
a rămas aceeaşi ca și la suprafaţa Pământului. Căderea liberă a corpurilor atunci când motoarele
navei spaţiale se opresc ne aminteşte de faptul că în vreme ce masa și greutatea sunt intim legate, nu
sunt echivalente, deşi, pe Pământ le tratăm uneori astfel.
Acest aspect esenţial este ilustrat grafic mai jos.

8
Pe Pământ, 1 kilogram cântăreşte (aproape) exact 2,2 pfunzi. O balanţă care are într-o parte 1
kilogram și în cealaltă parte 2,2 pfunzi se va afla pe Pământ în poziţie de echilibru. Balanţa se va afla
în aceeaşi poziţie și pe Lună, pe Marte și departe în spaţiu, de fapt, oriunde în Univers, întrucât
gravitaţia va acţiona la fel asupra ambelor talere ale balanţei. Dar dacă luăm o cantitate de 2 pfunzi și
o aşezăm pe o balanţă cu arc, citirea măsurătorii în grame va fi diferită pe Pământ, Marte și pe Lună
- pe Marte va indica mai puţin decât pe Pământ, iar pe Lună și mai puţin ( cam 1/6 din rezultatul
obţinut pe Pământ), pentru că acum forţa de gravitaţie acţionează asupra celor 2 pfunzi, iar atracţia
gravitaţională variază între Pământ, Marte și Lună (depinzând de masa și de raza corpurilor cereşti).
Dintre cele şapte unităţi de măsură ale SI, metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul,
molul și candela, kilogramul este singura unitate care continuă să fie definită printr-un obiect făcut
de mâna omului, fără referent în natură. ” Într-o pivniţă din periferia Parisului, există un cilindru mic
făcut din platină și iridiu, a cărui masă nici nu scade, nici nu creste”, scrie Robinson de la Naţional
Physical Laboratory din Marea Britanie în revista Physics World. ”Această proprietate nu este
rezultatul noii fizici, pentru că obiectul este vechi de 100 de ani. Mai curând acest lucru se datorează
proprietăţilor sale unice, care îl fac prototipul internaţional al kilogramului.”

Indiferent în ce fel s-ar fi schimbat cilindrul din Sèvres începând din 1880- prin acumularea de
impurităţi din atmosferă sau prin micşorarea sa în urma curăţării - continuă să aibă, prin definiţie,
aceeaşi masă de 1 kg. Mai mult, fiecare din cele 40 de copii făcute în 1889 pentru instituţiile
standardelor naţionale trebuie să își fi schimbat masa în tot felul de moduri. Deşi ele pot fi comparate
cu unitatea standard din Sèvres cu o acurateţe de mai mult de 1 microgram (10-9 kg), acest lucru
rămâne nesatisfăcător, având în vedere schimbările standardului de referinţă. Aşa se explică și
prezentele încercări de înlocuire a cilindrului din Sèvres cu un standard universal verificabil.
Există două soluţii de redefinire a kilogramului: numărând atomii dintr-un cristal aproape
perfect sferic de silicon, sau cântărind o masă cu ajutorul unei forte electromagnetice. A doua
metodă are o precizie mai bună decât prima, dar este departe de măsurarea kilogramului cu o
precizie de a milion parte de 1% (o parte din 10-8 ).

9
8. Unitatea de măsura pentru masa corpurilor este kilogramul – kg cu multiplii si submultiplii săi

10
Vechi unități de masă cf. Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbei române, 1908

9 . Greutatea corpurilor
Orice corp lăsat liber cade spre Pământ, aceasta demonstrează existenţa unei forţe care
acţionează asupra corpului (greutatea)
Definiţie: greutatea unui corp este forţa de atracţie cu care Pământul acţionează asupra sa.
Proprietăţi ale greutăţii: asupra oricărui corp, pe Pământ acţionează în permanenţă forţa de
greutate cu direcţia verticală, în jos.
In mod eronat, greutatea este confundată cu mărimea fizică: masă, Deosebirile dintre masă si
greutate sunt:
Greutatea are unitatea de măsură Newton(N) şi măsoară interacţiunea (forţa de atracţie
dintre un corp si Pământ)
Masa are unitatea de măsură Kilogram(Kg) şi măsoară inerţia corpului masa unui corp
exprimă câte Kilograme are corpul
Masa se măsoară cu balanţa, iar Greutatea se măsoară cu dinamometrul

11
10. Descrierea dinamometrului

Greutatea unui corp nu este aceeaşi în univers. De exemplu, pe Lună greutatea unui corp e
de 6 ori mai mică decât pe Pământ. In plus, greutatea unei piese a unei nave cosmice care pleacă de
pe Pământ e din ce în ce mai mică pe măsură ce nava se îndepărtează de Pământ
In schimb, Masa unui corp este aceeaşi oriunde în univers. Masa unui corp depinde doar de
cât de mare e corpul (adică de volumul său) si de materialul din care e alcătuit (adică de densitate)
Pe Lună, masa, volumul, si densitatea unui corp sunt aceleaşi ca şi cum corpul ar fi pe
Pământ. Dar greutatea e de 6 ori mai mică decât pe Pământ
S-a constatat că greutatea e direct proporţionala cu masa, adică raportul g=G/m este constant
(într-un anumit loc, de pe o planetă)
Acceleraţia gravitaţională g=G/m , are valoarea g=9,8 N/Kg pe Pământ, iar pe Lună e de 6 ori mai
mică, de aceea greutatea unui corp e mai mică pe Lună decât pe Pământ.
Determinarea greutăţii
Dacă ştim masa unui corp putem alfa greutatea cu formula greutăţii:

N
G  m g , acceleratia gravitationala g  9,8
Kg

Daca nu avem o balanţă precisă, putem determina masa unui corp si cu dinamometrul :
agăţăm corpul de dinamometru si astfel măsurăm greutatea corpului , apoi împărţim această
greutate la acceleraţia gravitaţională : g= 9,8 N/Kg si aflăm masa .

Formula masei : G
m 
g

12
BIBLIOGRAFIE

1. Birica M., E. Erblich, Tehnica măsurării maselor, Editura Didactica si Pedagogica


Bucuresti-1964.
2. R. Titeica, I. Popescu, Fizica Generala vol I, Ed. Tehnica Bucureşti 1971
3. Judy Breckenridge, Muriel Mandel; Super experimente ştiinţifice cu material uzuale, Editura
Aquila, Oradea.
4. Robinson A. , Măsura lucrurilor, Editura Art, București, 2008
5. Surse: www.youtube.com; www.descopera.ro/dnews/5395685-marul-lui-newton-nu-e-o-
legenda

13