Gândit-ai peste tot amprenta fericirii? Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi Gândit-ai fericirea în zambete şi lacrimi? Tu, Hades, ascuns în întuneric, Menit-ai suferinţa din gesturi de isteric? Sub masca de cenuşă de care nu te saturi Menit-ai suferinţa din zâmbete şi lacrimi? Poseidon, tu, al mării dirijor Văzut-ai amintirea naufragiată în decor? În ochii-aproape stinşi a celui ce îl clatini Văzut-ai amintirea sub zâmbete şi lacrimi? Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri Ai înghiţit vreodată fărâme de iubiri? Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată, Cu zâmbete şi lacrimi îneacă-te odată!