INTRODUCERE

Ceapa este o plantă bianuală, din genul Allium, familia Liliaceae, fiind cea mai întrebuințată
legumă din lume.
În ceea ce privește importanța alimentară a cepei, aceasta se cultiva pentru bulbul său uscat
sau pentru bulbul, tulpina falsă și frunzele în stare verde. Acestea se consumă în stare crudă, sub
formă de salată, la condimentarea unor mâncăruri etc. Ceapa uscată, mai ales, se folosește ca materie
primă în industria conservelor sau ca produs deshidratat. Valoarea alimentară și condimentară se
datorează conținutului său în substanțe nutritive, energetice și catalitice, precum și în unele uleiuri
eterice cu gust iute. Ceapa conține apă, zahăr și proteine, ca substanțe nutritive de bază. Alături de
acestea mai conține cantități relativ mari de săruri, din care potasiu, calciu, fosfor, fier dar și
vitamine.
Conținutul ridicat în fitoncide conferă cepei o valoare terapeutică considerabilă: acțiune
bactericidă, calmantă, antiastenică, antiarterosclerotică ș.a.
În ceea ce privește importanța agrofitotehnică, cultivarea cepei este relativ simplă, dacă sunt
asigurate condițiile tehnice specifice. Cultura se poate mecaniza în întregime. Ceapa se poate cultiva
în diferite sisteme, în funcție de locul, epoca și destinația recoltei: în teren neprotejat sau protejat,
prin arpagic, sămânță sau răsad, pentru ceapă verde sau uscată etc. Are perioadă medie sau scurtă de
vegetație și se încadrează relativ bine în asolament și în sistemul de culturi succesive.
Cu privire la importanța economică, ceapa este o cultură cu puține cheltuieli, dacă se aplică
varianta tehnologică prin semănat direct, în condiții de asigurare tehnică optimă. Cultivarea cepei în
diferite sisteme și variante tehnologice asigură realizarea recoltei în aproape tot cursul anului, ceea
ce contribuie la realizarea de venituri pe o perioadă lungă de timp. Ceapa uscată nu este un produs
perisabil, se transportă și se păstrează ușor pe o lungă perioadă de timp.

4
 CAPITOLUL 1
RĂSPÂNDIRE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL

Originea filogenetică a cepei nu este cunoscută, deoarece nu este cunoscută nici o specie
sălbatică care ar putea fi considerată ca strămoș al acesteia. Locul său de origine, după Vavilov, se
sugerează a fi Pakistanul. După alți autori, centrul de origine ar fi Pakistanul, Iranul, zonele montane
ale Asiei Centrale și partea occidentală a Siberiei (Basset, 1986).
Cultura cepei este cunoscută de circa 5-6 mii de ani înainte de Hristos. Tackholm și Draw
(citați de Basset, 1986) menționează, ca dovezi ale vechimii folosirii cepei, urmele găsite în unele
morminte din perioada dinainte de 3200 î.H. Ceapa este menționată ca aliment în Biblie și Coran.
Dovezile cele mai sigure adupra vechimii acestei culturi sunt cele din Egipt (6000 î.H.). De aici,
cultura a recut în Grecia antică și în Imperiul Roman. În antichitate, ceapa era cunoscută nu numai
ca aliment, dar și ca un produs medicinal.
În prezent, ceapa se cultivă peste tot în lume, unde sunt întrunite condițiile ecologice
favorabile. Suprafețele cele mai mari de ceapă comună se găsesc în China, India, Rusia, SUA,
Brazilia, precum și în Turcia, Spania, Pakistan, România. Cele mai mari producții de obțin în China
(circa 3000) tone, urmată de India și SUA (cu aproximativ 2000 mii tone).
În țara noastră, ceapa este o plantă legumicolă de bază, fiind cultivată pe circa 20-25 mii de
hectare, cu o producție totală (medie anuală) variind între 300 și 400 mii tone. Se cultivă în toate
zonele din țară, însă, cu precădere în bazinele legumicole, Ișalnița, Dărăști, Făgăraș, Tibucani, Vinga
etc. (Stan N. și Munteanu N., 2001)
Conform FAOSTAT producția de ceapă pe regiuni în anul 2014 este prezentată în figura
Figura 1.1. iar în Figura 1.2. sunt reprezentate primele 10 țări producătoare de ceapă în anul 2014.
Conform Institului Național de Statistică, producția de ceapă în anul 2015, comparativ cu
anul 2014, pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe este reprezentată în Figura 1.3.

5
 Figura 1.1. – Producția de ceapă în anul 2014
(www.faostat.org)

Figura 1.2. – Primii 10 producători mondiali de ceapă în anul 2014

(www.faostat.org)

6
Figura 1.3. – Producția de ceapă în anul 2015, comparativ cu anul 2014, pe macroregiuni,
regiuni de dezvoltare și județe
(www.insse.ro)

7
 CAPITOLUL 2
VARIETĂȚI ȘI SOIURI

Ceapa prezintă o multitudine de varietăți, care se deosebesc între ele prin forma și culoarea
bulbului, acesta putând fi sferic sau alungit și de culoare albă, roșie sau galbenă.
Aurie de Buzău – este un soi cu o precocitate foarte târzie, de formă conică întoarsă, cu o
marime mare spre foarte mare. Culoarea este galben aurie, fermitatea foilor membranoase este bună
iar gustul dulce sau semiiute. Rezistența soiului la păstrare este mijlocie și este foarte productiv în
condiții de irigare bine condusă. Este indicat pentru consum în stare proaspătă.

Figura 2.1. – Aurie de Buzău

(www.google.com)
De Stuttgart – este un soi cu o precocitate semitârzie, de formă rotund-turtită, cu o marime
mijlocie spre mare. Culoarea este galben pal, fermitatea foilor membranoase este bună iar gustul
este iute. Rezistența soiului la păstrare este bună și are rezistență bună la fuștire.

8
 Figura 2.2. – De Stuttgart
(www.google.com)
Diamant - este un soi cu o precocitate semitârzie, de formă ovoidă, ascuțit spre vârf, cu o
marime mare. Culoarea este galben aurie, fermitatea foilor membranoase este foarte bună iar gustul
este dulce, puțin picant. Rezistența soiului la păstrare este foarte bună și este foarte productiv, cu o
rezistență bună la secetă și păstrare. Este indicat să fie folosit atăt pentru consum în stare proaspătă
cât și pentru industrializare. (Stan N. și Munteanu N., 2001)

Figura 2.3. – Diamant

(www.anunturiagricultura.com)

Roșie de Arieș - este un soi cu o precocitate timpurie, de formă rotund alungită, cu o marime
mijlocie. Culoarea este roșie violacee cu reflexe albe, fermitatea foilor membranoase este foarte

9
bună iar gustul este dulce, plăcut. Rezistența soiului la păstrare este mijlocie și este foarte pretențios
la regimul de apă din timpul vegetației.

Figura 2.4. – Roșie de Arieș

(www.StiriAgricole.ro)

Roșie de Făgăraș - este un soi cu o precocitate timpurie, de formă rotund alungită la bază,
cu o marime mare. Culoarea este roșie violacee, fermitatea foilor membranoase este mijlocie iar
gustul este dulce, pe secetă iute. Rezistența soiului la păstrare este bună, este un soi productiv, bulbii
sunt afânați, pretențios la regim de apă. Se cultivă pentru a fi consumat în stare proaspătă.

10
 Figura 2.5. – Roșie de Făgăraș
(www.Horticultorul.ro)
Wolska - este un soi cu o precocitate târzie, de formă ovoidă, ascuțit spre vârf, cu o marime
mare spre foarte mare. Culoarea este galben aurie, fermitatea foilor membranoase este foarte bună
iar gustul este dulce, ușor iute. Rezistența soiului la păstrare este foarte bună și este un soi foarte
productiv, rezistent la secetă și păstrare. Se recomandă consum în stare proaspătă dar și
industrializare. (Stan N. și Munteanu N., 2001)

Figura 2.6. – Wolska

(www.sanplant.ro)

11
 CAPITOLUL 3
COMPOZIȚIA CHIMICĂ

Compoziția chimică a cepei este redată în Tabelul 3.1. Valoarea alimentară este data
îndeosebi de conținutul de antioxidanți și fitoncide (alicina). Energia furnizată este de 40 kcal/100 g.
Tabelul 3.1.
Compoziția chimică a cepei
(după USDA)

Nutrient Unitate de măsură Valoare/100g

Apă g 89,11
Proteine g 1,10
Lipide g 0,10
Carbohidrați g 9,34
Fibre g 1,7
Zaharuri g 4,24
Minerale
Calciu mg 23
Fier mg 0,21
Magneziu mg 10
Fosfor mg 29
Potasiu mg 146
Sodiu mg 4
Zinc mg 0,17
Vitamine
Vitamina C mg 7,4
Complexul B mg 0,309
Vitamina E mg 0,02
Vitamina K µg 0,4

12
 CAPITOLUL 4
UTILIZARE

Ceapa este o legume foarte valoroasă sub raportul calităților alimentare, condimentare și
medicinale. Importanța sa economică o situează pe locul 3 în România, după varză și tomate, în
cadrul producției legumicole, dar ocupă locul 2 ca eficiență energetică.
Ceapa se cultivă pentru bulbul său uscat care se consumă în stare crudă (Figura 4.1.), sub
formă de salată (Figura 4.2.), la condimentarea unor mâncăruri etc. Ceapa uscată, mai ales, se
folosește ca materie primă în industria conservelor (Figura 4.3.) sau ca produs deshidratat (Figura
4.4.). (Ciofu R. și colab., 2004)

Figura 4.1. – Ceapă în stare crudă

(www.google.com)

13
Figura 4.2. – Utilizare sub formă de salată
(www.google.com)

Figura 4.3. – Utilizare în conserve

(www.google.com)

Figura 4.4. – Ceapă deshidratată

14
 CAPITOLUL 5
CERINȚE MINIME DE CALITATE ȘI CLASIFICARE PE CATEGORII DE
CALITATE

Cerințe minime de calitate: produs întreg, sănătos, curat, proaspăt, fără paraziți, fără atac de
paraziți, fără boli, turgescent, fără umiditate anormală, fără miros sau gust strain, cu rădăcina curate
și tăiată cât mai scurt, aproape de frunzele de la bază. Produsul trebuie să fie intact și fără deteriorări
sau tăieturi care să îi afecteze integritatea; produs sănătos, fără boli sau alterări care pot face
produsul impropriu pentru consum, îi afectează aspectul commercial, comestibilitatea și valoarea
comercială. Este exclusă de la comercializare și ceapa cu ușoare urme de putregai, care poate evolua
pe parcursul depozitării; produs curat, fără urme de pământ, praf, reziduuri de pesticide; produs fără
deteriorări produse de îngheț (ceapa este afectată de îngheț când mai mult de două straturi de Frunze
exterioare sunt înghețate și au aspect ceros; aspectul lucios se poate datora și manipulării din timpul
lucrărilor de condiționare, însă în acest caz nu afectează calitatea și dispare în câteva zile).

- maturare suficientă: cel puțin 1 strat de Frunze și tulpina trebuie să fie uscate, pentru ca
ceapa să se păstreze bine în timpul depozitării și să nu devină moale sau spongioasă; bulbul
să nu prezinte tijă florală (este exclusă prezența tijei la ceapa destinată păstrării și
comercializării);
- podus liber de boli și dăunători: este exclusă prezența atacului de agenți patogeni și a
coloniilor de insect pe suprafața bulbilor de ceapă;
- fără umiditate exterioară anormală, fără miros sau gust strain;
- tulpina tăiată curat, la lungimea de cel mult 6 cm; dacă tulpina este tăiată prea lung sau prea
scurt, bulbul este afectat de agenți patogeni.

Categorii de calitate: ceapa este clasificată în două categorii de calitate, respective calitatea I
și calitatea a II-a.

15
 Calitatea I: ceapă cu caracteristici de soi și varietate comercială; bulb compact, tare, fără
deformări, fără lovituri și fără smoc de rădăcini; se acceptă un ușor defect de formă, de culoare, sau
o ușoară lipsă a stratului de frunze uscate de la exterior.
Calitatea a II-a: ceapa care nu poate fi inclusă la calitatea I dar satisfice cerințele minime și
este aptă pentru consumul uman; să nu fie pornită în creștere; se acceptă un ușor defect de formă; se
acceptă bulbi dubli numai dacă sunt acoperiți de un singur strat de frunze uscate la exterior; se
acceptă defecte de culoare, dar care să nu se datoreze bolilor; se acceptă pete care să nu afecteze
pielița exterioară și să nu depășească jumătate din suprafața bulbului; se acceptă fisuri în stratul
uscat de la exterior, sau absența acestuia pe maximum o treime din suprafața bulbului; se acceptă
fisuri în stratul uscat de la exterior, sau absența acestuia pe maximum o treime din suprafața
bulbului, dar fără ca pulpa să fie afectată.
Diferențele care generează toleranțele trebuie să apară accidental și nu deliberat; toleranțele
se stabilesc în procente din numărul total de unități, care nu corespund condițiilor de calitate
menționate pe ambalaj.
Toleranțe de calitate: la calitatea I se acceptă 10% produse cu caracteristici de calitatea a II-a
iar la calitatea a II-a se acceptă 10% produse care nu îndeplinesc cerințele de calitate, car care nu
prezintă alterări ce afectează comestibilitatea. (Irimia L., 2013)

16
 CAPITOLUL 6
CONDIȚII DE PĂSTRARE
Ceapa uscată se depozitează în vrac sau ambalată, în trei categorii de spații de păstrare:

- spații tradiționale sau improvizate, cu ventilație naturală,

- depozite cu ventilație mecanică, eventual macrosilozuri
- depozite frigorifice.

Spațiile cu aerisire naturală în care se păstrează ceapa uscată sunt magaziile, pătulele,
copertinele, rampele, podurile clădirilor. Păstrarea este temporară, până în luna decembrie, iar
rezultateșe depend de calitatea initial a bulbilor, de protejarea împotriva umidității sau intemperiilor
și de o bună circulație a aerului în produs.
Păstrarea în magazii sau spații improvizate cu aerisire naturală se face în containere cu plasă
metalică și lăzi paletă stivuite sau în lăzi P stivuite. Ceapa poate rezista până la -5, -7 0 C daca are un
conținut ridicat de substanță uscată solubilă (13-14%) și în substanțe volatile (0,02%). La dezghețare
lentă își revine, deoarece cristalele de gheață se formează în spațiile intercelulare și la periferia
celulelor.
Macrosilozurile se construiesc în șoproane sau magazii închise, pentru a putea fi ferite de
umezeală, dar în zonele cu precipitații puține se amplasează și la exterior pe platforme betonate.
Ceapa se așează fie vrac fie în lăzi stivuite. Durata de păstrare este de 4-6 luni.
Păstrarea frigorifică se poate face în vrac sau ambalată. Păstrarea în vrac se face la
temperatura de 0/-1,50 C și umiditate relativă 65-70%, timp de 6 luni. Păstrarea în ambalaje implică
folosirea lăzilor paletă sau saci de plasă. Durata de păstrare este de 8-10 luni.
Păstrarea cepei în atmosferă modificată are o durată de până la 6 luni, cu 0,1-0,2% O 2 , 7,5-
9% CO2 și temperatură de 50 C. (Beceanu D. și Chira A., 2002)

17
 CAPITOLUL 7
BOLI DE DEPOZITARE ȘI DEREGLĂRI FIZIOLOGICE

Principalele boli care produc pierderi însemnate pe durata păstrării acestor produse provin
din timpul vegetației și se amplifică sau se regăsesc numai în perioada de depozitare. Alte boli sunt
specifice depozitelor de ceapă, provocând însemnate deprecieri.
Putregaiul umed (Erwinia carotovora) – bulbii afectați sunt moi la pipăit. În secțiune,
țesuturile afectate au aspect sticlos sau apos iar culoarea este galbenă până la brună-deschis. La o
presare ușoară, din coletul bulbilor iese un lichid vâscos care are un miros neplăcut. (Figura 7.1.)

Figura 7.1. – Putregaiul umed

(http://www.pesticide.ro)

Mana (Peronospora destructor) – ceapa infectată de mană are un aspect exterior normal,
nediferențiindu-se de cea sănătoasă decât printr-o ușoară înmuiere în zona coletului, ce se constată
prin apăsare cu degetul. În secțiune se observă însă caracterele tipice ale bolii: culoarea tunicilor este
cenușie și aspectul ca de fiert. ( Figura 7.2.)

18
 Figura 7.2. – Mana cepei
(http://www.pesticide.ro)
Putregaiul cenușiu (Botrytis alii) – boala se manifestă printr-o pâslă cenușie de miceliu I
fructificații între tunici; țesuturile se înmoaie și putrezesc; în condiții de umiditate ridicată, la
exteriorul bulbului se formează fructificații. Condiții optime pentru dezvolarea bolii sunt: umiditate
de peste 85% și temperature de 20-250 C. (Figura 7.3.)

Figura 7.3. – Putregaiul cenușiu

(www.plantmanagementnetwork.org)
Putregaiul alb (Sclerotinia cepivorum) – infecția începe în camp, după formarea bulbilor, pe
care se dezvoltă un miceliu bogat, alb ca vata și scleroți negri și tari, care, uneori, capătă aspectul
unei cruste. Uneori, bulbii apar la exterior sănătoși, dar, prin secționare, se observă între tunici

19
scleroții caracteristici. În timpul păstrării, în condiții de umiditate ridicată, acești bulbi se înmoaie și
putrezesc, iar în condiții de uscăciune se mumifică. (Figura 7.4.)

Figura 7.4. – Putregaiul alb

(www.doctorulplantei.wordpress.com)
Mucegaiul negru (Aspergillus niger) – se întâlnește frecvent în timpul păstrării, provocând
putrezirea cepei, îndeosebi spre primăvară. Infecția începe din câmp dar se amplifică în timpul
păstrării, deoarece poate trece prin contact de la un bulb la altul. Se recunoaște după petele sau
striurile negre, cu aspect pulverulent, care apar fie la exteriorul tunicilor uscate, fie sub acestea. În
condiții de umiditate ridicată ciuperca produce o putrezire moale, iar țesuturile se brunifică. La o
umiditate relativă scăcută (65-70%), putrezirea este uscată, pe suprafața țesuturilor afectate, apărând
din abundență fructificațiile ciupercii. (Figura 7.5.)

Figura 7.5. – Mucegaiul negru

((www.doctorulplantei.wordpress.com)
20
 Dereglările fiziologice întalnite la ceapă sunt: translucența ceroasă (waxy breakdown),
arsurile solare (sun scald) - (Figura 7.6.), înverzirea bulbilor, încolțirea bulbilor (Figura 7.7.),
vătămari de îngheț. (Hulea A. și colab., 1982)

Figura 7.6. – Arsuri solare

(http://plant-clinic.bpp.oregonstate.edu)

Figura 7.7. – Încolțirea cepei

(www.botanistii.ro)

21
 BIBLIOGRAFIE

1. Beceanu D. și Chira A., 2002. Tehnologia produselor horticole. Editura Economica,

București.
2. Ciofu R. și colab., 2004. Tratat de legumicultură. Editura Ceres, București.
3. Hulea A. și colab., 1982. Bolile și dăunătorii produselor agricole și hortiviticole după
recoltare. Editura Ceres, București.
4. Irimia L., 2013. Controlul și expertiza calității legumelor, fructelor și produselor derivate.
Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
5. Stan N. și Munteanu N., 2001. Legumicultură, vol. II. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

***https://ndb.nal.usda.gov/ndb/foods/show

22