Sunteți pe pagina 1din 93

COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC “REGELE FERDINAND I” TIMIȘOARA

SESIUNEA EUROREGIONALĂ DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE


PENTRU PROFESORI
“CUNOȘTINȚE, CERCETARE, MESERIE, CALEA SPRE
DEZVOLARE PERSONALĂ”
EDIȚIA a VII-a
ISSN 2248-3985

TIMIȘOARA 2018
Cuprins
Cuvânt înainte ............................................................................................................................... 3
Eco Window
Educația ecologică, mai mult decât o expresie frumoasă! ............................................................ 6
Agricultura ecologică.................................................................................................................... 9
Educația ecologică – ramură actuală a educației moderne europene ......................................... 11
Internship în energii regenerabile prin programul ERASMUS+ ................................................ 15
Környezettudatosság mérése iskolánkban .................................................................................. 18
Un mediu ecologic prin biodegradarea plasticului ..................................................................... 20
Soft educațional „Bioetica“ ........................................................................................................ 23
Stiință și tehnologie
Utilizarea metodei cubului la disciplinele tehnice ...................................................................... 26
Matematica între rutină și creativitate ........................................................................................ 28
Metoda simulării folosită în predarea disciplinelor tehnice ....................................................... 32
Despre undele gravitaţionale ...................................................................................................... 35
Profesorul – factor important în alegerea carierei ...................................................................... 39
Remedii pentru afecțiunile ochilor provocate de deficiențele lumii moderne ............................ 43
Rolul aditivilor alimentari........................................................................................................... 45
Științe umaniste
Creaturi fantastice în operele lui Vasile Voiculescu................................................................... 48
Femeia in Roșu – panoplie de procedee postmoderne................................................................ 55
Masca – esență a lumii sociale în textul lui Cehov .................................................................... 59
Festivals and Special Days in the United Kingdom ................................................................... 61
Reuniuni ale femeilor române din Banat. Reuniunea femeilor române din Lugoj ..................... 65
Cioran versus Nietzsche ............................................................................................................. 70
Technical language in VET classes ............................................................................................ 74
Restoration Drama through the Looking Glass– The Country Wife, William Wycherley ......... 78
Biblioteci Poporale din Banat la cumpăna secolelor XIX-XX. .................................................. 80
Obiceiurile și tradițiile din comuna Lupac ................................................................................. 84
Vršačka rimokatolička crkva kroz vreme ................................................................................... 86
Literatura și filmul în manualele școlare alternative .................................................................. 88
Interacțiunea predare-învățare-evaluare ..................................................................................... 91
Cuvânt înainte

La 10 ani de la intrarea in UE lucrurile încep sa se așeze in învățământ: procedurile sunt


transparente, se simte implicarea mediului de afaceri atât în revigorarea învățământului profesional
cât și la dotarea școlilor. După o perioada de agonie, liceele cu filiere tehnologice se pot lauda cu
programe de mobilitate și educație antreprenorială dar și cu modernizarea laboratoarelor și a bazei
sportive redevenind atractive pentru absolvenții de gimnaziu.
Simpozioane ca cel de față au avut rolul de a ajuta profesorii în tranziție. Scopul lor inițial nu
mai este de actualitate dar necesitatea împărtășirii experienței, cunoștințelor și a preocupărilor
rămâne. Sper ca sa acest proiect să reziste într-o lume în care vom găsi interesante normalitatea și
banalul.
Pe de alta parte reglementările prost înțelese pot duce la dezumanizare: ați însuși munca altuia
este un fapt reprobabil și un furt. Dar furtul de idei diferă de furtul de obiecte sau cel de identitate.
Accentul unui articol trebuie pus pe corectitudinea informațiilor, o documentare serioasă și
semnificația sa.
Mulțumesc participanților pentru interes, efort, lucrări și răbdare. Sper ca formatul electronic
al revistei aducă cititori. A venit timpul să citim.

Dan Ilie
Comisia științifică:

Științe umaniste:
Prof. Univ. Dr. Negrescu Dan, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Univ. de Vest, Timișoara
Prof. Dr. Pisano Patricia Elida - Inspector Școlar pentru Limba Română , ISJ Timiș

Secțiunea Știință și tehnologie


Prof. Seviciu Monica- Inspector Școlar pentru Fizică și Chimie , ISJ Timiș
Prof. Grd. I Melnic Alina, metodist ISJ Timiș

Secțiunea Eco-window:
Dr. Ing. Groza Ioan, Șef lucrări Universitatea Politehnica Timișoara
Prof. Ing. Brancu Marcel, Inspector Școlar pentru Învățământul Profesional și Tehnic, ISJ Timiș

Comisia de organizare:

Dir. Prof. ing. Filip Luminița


Dir. Adj. Prof. Peia Cristian
prof. Stoica Alina – responsabil proiect:
prof. ing. Pădurean Elvira
prof. Badescu Aida
prof. Borugă Mirela
prof. Frânculescu Larisa
prof. Dan Ilie
Participanții la cea de-a VII-a ediție a Sesiunii euroregionale de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie, calea spre dezvolare personală”

Profesor Ardelean Klementina, Oradea, klementina_ardelean@yahoo.com


Inginer Batalo Tihomir, Rešetari, http://os-astarcevic-resetari.skole.hr
Profesor Boleanțu Daniela Florica, Timișoara, danaboleantu@yahoo.com
Profesor Borugă Mirela, Timișoara, boruga.mirela74@gmail.com
Arhivist Doctorand Călin Claudiu Sergiu, Timișoara, http://gerhardus.ro/arhiva-diecezana/
Inginer Cherecheș Ioan Dan, Cugir, chereches.dan@gmail.com
Profesor Doctorand Chirculescu Lucia-Iulia, Timișoara, kiszmeth@yahoo.com
Profesor Daminescu Titarela, Timișoara, titarela_d@yahoo.com
Profesor Dumitru Silvia, București, sildum_79@yahoo.com
Profesor Eftenie Anca, Deta, anca.eftenie87@gmail.com
Profesor Faur Olivia Corina, Timișoara, faur_olivia_corina@yahoo.com
Profesor Groza Elena-Doina, Timișoara, groza.elena@yahoo.com
Profesor Kiss Ferencné, Törökszentmiklós , http://kolcsey-ferenc.baptistaoktatas.hu
Profesor Laieș Lorena Ionela, Reșița, loreena55@gmail.com
Profesor Lascu Cerasela Cătălina, Timișoara, ceraselalascu@yahoo.com
Profesor Lungu Ana, Cluj-Napoca, analungu64@yahoo.com
Profesor Mesaroš Ana, Vršac, http://www.bioskola.edu.rs
Profesor Meroniuc Manuela Alina, Timișoara, mmeroniuc@gmail.com
Profesor Muntean Adina, Timișoara, adinasam@yahoo.com
Învățător Muselin Maria, Lupac, marica.muselin@gmail.com
Profesor Doctor Biolog Olaru Livia-Irina, București, livia_irina@yahoo.com
Profesor Doctor Silaghi Diana, Cluj-Napoca, silaghi.dia@gmail.com
Profesor Stăncescu Constanța, Cluj-Napoca, tanta_st@yahoo.com
Profesor Stănese Doina, Timișoara, stanesedoina@yahoo.com
Profesor Ștefănescu Adriana, Timișoara, aditm_05@yahoo.com
Profesor Stîrcu Mariana, Cluj-Napoca, www.energetic-cluj.ro/
Profesor Stoica Alina, Timișoara, alinastoica25@yahoo.com
Medic Strâmbeanu Elena Mihaela, București, mihaela.strambeanu@gmail.com
Profesor Trifan Lioara, Bucureșci, lioara_trifan@yahoo.com
Profesor Tudor Mihaela Codruța, Timișoara, oliviacretu2000@yahoo.com
Profesor Tudoran Olivia-Alexandra, Timișoara, oliviacretu2000@yahoo.com
Antreprenor Țurcanu Flavius Adrian, Cluj Napoca, www.renuntalaochelari.ro
Profesor Vâlcea Cristina, Deta, cristina_valcea@yahoo.com
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Educația ecologică, mai mult decât o expresie frumoasă!


Tudor Mihaela Codruța
Liceul Teoretic “Vlad Țepeș” Timișoara

This article is based on all the activities concerning the environment protection I took part during the
last three years. The students I taught in this period, from different schools of our city did have a tremendous
role in the development of various activities took part at these competitions with teams of students from 12 to
18 years old and all of them were very enthusiastic and learned their parts seriously. Children like challenges,
they are ready to be involved in extracurricular projects, it is up to us in looking for new opportunities.

Se vorbește mult în ultimii ani despre protecția mediului, subiectul revine în forță pe toate
canalele mass-media, după fiecare manifestare mai violență a naturii împotriva omului, cum a fost
cea din această toamna din vestul țării si cum vor urmă în această iarnă, în mod sigur, înzăpeziri,
viscole, temperaturi foarte scăzute, apoi inundații la primăvară, seceta în vara următoare, și ciclul
anotimpurilor și al catastrofelor va continuă .Măsurile stau în puterea fiecăruia din noi, iar
responsabilitatea noastră ca formatori de viitori adulți este cu atât mai mare. Nu trebuie să fii profesor
de biologie că să vorbești elevilor despre rolul fiecărei plante, a fiecărui arbore, despre felul în care
un curs de apă este afectat de fiecare pungă, pet, aruncate în albia sa. Iar doar a le vorbi despre toate
aceste pericole nu este de ajuns, copiii trebuie implicați cât mai mult și cât mai des în activități în aer
liber, acțiuni de ecologizare, picnicuri la iarbă verde, la sfârșitul cărora să se insiste pe curățenia ce
trebuie lăsată în urmă. Putem speră că, odată insuflat tânărului respectul pentru spațiul în care trăiește,
își va atenționa părinții sau bunicii care vor să arunce o hârtie altundeva decât la pubelă! Ar fi minunat
să așteptăm astfel de rezultate ale activității noastre, dar ,cum se spune, speranța moare ultima!
Personal, chiar dacă specializarea mea este fizică, am participat cu elevii la diferite activități
în domeniul protecției mediului.
Împreună cu societatea “Ecostuff” si cu sprijinul companiei Retim care ne-a furnizat saci si
mănuși am curățat malul Begăi si zona de ieșire din Timișoara pe calea Aradului. În fiecare primăvară
și toamna se organiza acțiunea,”Let’s do it România!” care aduna oameni din firme de prestigiu,
elevi si copii de grădiniță. Folosesc timpul trecut pentru că organizatorii nu mai au în plan această
activitate dar cred că astfel de zile pot fi organizate de fiecare școală în parte.
Un alt mod de a trezi interesul celor tineri este de a le demonstra în câte feluri articole banale,
destinate unui singur scop, pot deveni manifestări de artă, iar apoi copiii pot fi provocați ei înșiși să
realizeze astfel de lucrări. Am avut în orașul nostru asemenea lucrări, dar mai ales am avut două
manifestări Art Encounters în 2015 și 2017 la care elevii au putut vedea nenumărate reutilizări a
diverselor articole.
Colegiul Silvic din Timișoara a avut și are un rol important în dezvoltarea educației ecologice
a elevilor prin concursul “Noi și mediul „care se desfășoară în fiecare primăvară la Pădurea verde.
Concursul implică grupe de elevi de gimnaziu și liceu, care participa la probe teoretice, practice și
sportive. Deși a avut peste 10 ediții, școlile participante sunt tot mai puține în fiecare an. Motivul ar
putea fi și ziua desfășurării, nu mulți directori sunt de acord cu absența de la ore, și din nou o absența
a sponsorilor care să ofere participanților mici atenții. Copiii sunt sensibili la aspectul material al unui
concurs, așa i-a educat societatea ,e greu să-i convingem să mai facă muncă voluntară total
dezinteresați.
Un alt concurs cu 10 ani vechime, și care totuși încă nu s-a dezvoltat la potențial maxim este
Concursul județean „Ecologica” desfășurarea lui este în preajma Zilei Mondiale a Mediului, 5 iunie.
Am participat cu grupe de elevi de la Colegiul National “C.D. Loga” în 2016 la Buziaș și în 2017 la
Făget și elevii sunt încântați de aceste acțiuni.
Sărbătorirea zilelor dedicate mediului și elementelor definitorii acestuia ar trebui să fie mult
mai vizibile și cu mult mai multe activități conexe: concursuri de desene, poezie, fotografie, teatru,
ar putea să aibă loc și de ziua apei, a pădurii, a Marii Negre, a Pământului, pentru că ar implică un

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 6
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
număr mare de copii, mult mai mulți decât cei care fac o vizită la Stația de tratare sau de epurare a
apei, o dată pe an în 22martie,ziua mondială a apei.
Idei sunt, mai e nevoie și de sprijinul celor în măsură să avizeze și să promoveze astfel de
acțiuni, să le așeze în fruntea listei de priorități, căci sunt acțiuni de care depinde viitorul nostru.

O reutilizare artistică a unor …..sau construcția unei Pet-uri colorate simbolizând


banale cricuri coloane a infinitului din frunzele unor copaci
ligheane

Curățenia de primăvară la
ieșirea din Timișoara

Concluzii
Este uimitor câte zile din calendar sunt dedicate mediului și diferitelor elemente ale sale, de
ce nu le-am acordă întreagă atenție, prin simpozioane, concursuri de desene sau fotografie, dezbateri,
organizate pentru elevii noștri, dezvoltând astfel în ei conștiința responsabilității ce le revine pentru
păstrarea lui măcar la nivelul de acum și, de ce nu, găsirea de soluții pentru a îmbunătăți diverși
parametri pentru un mediu curat. Astfel de zile menționate în calendar sunt:
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 7
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
2 februarie: Ziua națională a zonelor umede;
15 martie-15 aprilie: Luna pădurii;
23 martie: Ziua mondială a meteorologiei;
22 aprilie: Ziua mondială a Pământului;

Participarea elevilor la
Simpozioane tematice cu
diferite postere

Vizită la Stația de tratare


a apei Urseni, în 22
martie, Ziua mondială a
apei

10 mai: Ziua păsărilor și arborilor;


15 mai: Ziua mondială de acțiune pentru climă;
8 iunie: Ziua mondială a oceanelor;
17 iunie: Ziua mondială pentru combaterea deșertificării;
21 iunie: Ziua Soarelui;
16 septembrie: Ziua internațională de protective a stratului de ozon;
22 septembrie: Ziua internațională fără mașini;
25 septembrie: Ziua mondială a mediului marin;
26 septembrie: ziua mondială a Munților Carpați;
1 octombrie: Ziua mondială a habitatului;
8 octombrie: Ziua mondială pentru reducerea dezastrelor naturale;
31 octombrie: Ziua internațională a Marii Negre;
8 noiembrie: Ziua internațională a zonelor urbane;
14 decembrie: Ziua internațională de protest împotriva reactoarelor nucleare;
29 decembrie: ziua internațională a biodiversității.
După cum se vede, multe zile importante sunt de-a lungul desfășurării anului școlar și parcă ne
așteaptă să le acordăm importantă cuvenită. Depinde doar de noi!
Bibliografie:
http://www.ecomagazin.ro/calendar/

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 8
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Agricultura ecologică
Meroniuc Manuela Alina
Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” Timișoara

The main purpose of organic farming is to produce clean food, in full correlation with the conservation and
development of the environment. The principles, objectives and rules applicable to organic production are
specified in Community and national legislation in this area and include: processing, trade, import, labeling,
inspection and certification of organic products. Throughout the entire organic product chain, operators must
always comply with the rules laid down in Community and national legislation. They give consumers full
confidence in organic products.

Scopul principal al agriculturii ecologice este de a produce hrană curată, în deplină corelație
cu conservarea și dezvoltarea mediului. În etapa cultivării plantelor este interzisă utilizarea
organismelor modificate genetic, a pesticidelor de sinteză, dar și a stimulatorilor de creștere. În etapa
de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanțelor chimice de
sinteză.
Principiile, obiectivele și normele aplicabile producției ecologice sunt specificate în legislația
comunitară și națională din acest domeniu și includ: procesarea, comerțul, importul, etichetarea,
inspecția și certificarea produselor ecologice. Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs
ecologic operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și
națională. Acestea oferă încredere deplină consumatorului în ceea ce privește produsele ecologice.
Prevederile privind etichetarea produselor obținute din agricultura ecologică sunt stabilite în
Regulamentul CE nr.834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor
ecologice, precum și în Regulamentul CE nr.889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare
a acestui regulament.
În România controlul și certificarea produselor ecologice se realizează pe baza Ordinului nr.
895/2016 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Regulilor privind
organizarea sistemului de inspecție și certificare în ceea ce privește produsele ecologice. Acest control
este asigurat de organisme de inspecție și certificare private.
Sigla ”Agricultura ecologică”, precum și alocarea logo-ului Uniunii Europene pe produsele
alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010. Aceasta trebuie însoțită de
indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Această siglă este proprietatea
Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și garantează că produsul, astfel etichetat, provine din
agricultura ecologică și este certificat în acest sens. Regulile de utilizare a siglei sunt cuprinse în
Anexa 1 la Ordinului nr.317/2006, precum și în Ordinul 190/2006 pentru aprobarea Regulilor
specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.
Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este reglementată prin
Ordinul nr. 1253/2013 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura
ecologică, cu completările și modificările ulterioare.
Pentru promovarea agriculturii ecologice în Uniunea Europeană la inițiativa Directoratului
General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene a fost creat un site ce are la
principal obiectiv informarea publicului cu privire la sistemul de agricultură ecologică. De asemenea
în vederea promovării produselor ecologice Comisia Europeană acordă sprijin de până la 50 %
programelor de informare și promovare propuse de organizațiile profesionale, care participă cu 20%
din costul acțiunilor și campaniilor respective, iar cofinanțarea asigurându-se de la bugetul de stat în
conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei Europene nr.3/2008 privind acțiunile de
informare și promovarea pentru produsele agricole în țările membre ale Uniunii Europene.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 9
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Sigle folosite în agricultura ecologică

SIGLA COMUNITARA
SIGLA NAȚIONALĂ Marca SRAC
(SIGLA UE SAU
„ae” ECO
EUROFRUNZA)

Bibliografie:
http://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html
www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro
http://www.madr.ro/docs/agricultura/agricultura-ecologica/Manual-de-utilizare-al-logoului-comunitar.pdf
http://www.srac.ro/ro/agricultura-ecologica

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 10
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Educația ecologică – ramură actuală a educației moderne europene


Strâmbeanu Elena Mihaela
Școala Postliceală Sanitară ,,Fundeni” București

The year 2010 was declared the International Year of Biodiversity and this initiative has been an
incentive for enhancing ecological education, for informing students and the general public about the variety
of life on our planet and the need to preserve and protect it. For this purpose efforts were made to raise
awareness among students about the importance of sustainable development and the environment, as well as
the importance of preserving and protecting biodiversity, and also to motivate students to engage in
biodiversity conservation activities, to promote environmental education in schools, by using a trans
disciplinary approach and to popularize ecological education projects, in order to protect the environment and
preserve biodiversity and, last but not least, to create interdisciplinary teaching and learning projects aimed at
protecting and preserving biodiversity.

„Avem nevoie de o modalitate de gândire substanțial diferită, pentru ca omenirea să supraviețuiască”


(Albert Einstein)
„Educația copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului față de mediul natural »
(art. 29, ,,Convenția cu privire la drepturile copilului”)

Educația în spiritul valorilor europene – democrație, promovarea drepturilor omului, egalitate,


educație împotriva poluării mediului, justiție socială, multiculturalitate și universalitate - trebuie să
fie o prezență pentru toate ciclurile de învățământ, în vederea formării viitorilor cetățeni europeni.
Participarea cadrelor didactice în proiecte internaționale, la seminarii de formare și schimburi
de experiență, determină o schimbare pozitivă în cadrul comunităților educaționale locale și regionale
contribuind la promovarea valorilor sistemului educațional european.
Marile realizări tehnico-științifice determină și o deteriorare a mediului în care trăim, a
sănătății noastre în cele din urmă.
Este necesară, în acest sens, educarea tinerii generații în spirit ecologic. De aceea educația
ecologică trebuie să devină parte integrantă a educației școlare. Elevii trebuie să înțeleagă că sănătatea
noastră depinde de sănătatea mediului în care trăim. De aceea sunt atât de importante acțiunile de
protecție și conservare a mediului desfășurate la nivel de școală, comunitate, țară și chiar planetă.
Alimentația sănătoasă este o condiție esențială pentru fiecare elev. Ei trebuie să învețe, încă
de pe băncile școlii cum să-și aleagă alimentele, cum să le prepare și să le consume, dar și ce drepturi
au în calitate de consumatori.
Pentru menținerea integrității fizice și intelectuale a elevilor, deosebit de importante sunt
activitățile extrașcolare desfășurate în mediul natural (drumeții, tabere, excursii, vizite, concursuri,
expediții), cât și practicarea în mod constant a unor programe de exerciții fizice.
De o reală importantă este colaborarea familie-școală-cabinet medical în scopul prevenirii și
tratării bolilor ce amenință viața elevilor.
Prin derularea acestor activități ne propunem formarea unor generații tinere sănătoase, care să
gândească sănătos.
În prezent, omenirea se confruntă cu o serie de probleme grave: deteriorarea continuă a
mediului, inclusiv a zonelor declarate ”rezervații naturale”, limitarea resurselor naturale, dispariția
zonelor verzi, încălzirea globală ce afectează toate domeniile de activitate etc. Dacă la început aceste
probleme erau considerate ca fiind de domeniul specialiștilor, al liderilor din diferite domenii, pe
parcurs au devenit probleme concrete pentru toată omenirea, prin urmare pentru fiecare dintre noi.
Astfel, s-a ajuns la definirea conceptului “problematica lumii contemporane” , care a generat un
imperativ bine definit: protecția mediului in contextul dezvoltării durabile.
În mod automat, sistemele educative au răspuns prin lărgirea conținuturilor educației și prin
inovație în conceperea conținuturilor educative. Au apărut astfel, „noile educații”, printre care se
numără si educația ecologică, din momentul în care omul a conștientizat relația dintre el si mediul

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 11
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
care îl înconjoară, relație de interdependență și influentă reciprocă. Natura este creuzetul în care se
formează identitatea fiecărei ființe umane.
Educația ecologică este percepută ca un instrument în serviciul conservării pe termen lung a
mediului în contextul dezvoltării economice durabile, rezultată dintr-un consens al domeniilor
economice, sociale și ecologice care permit gestionarea diversității bio-culturale.
Acțiunile educativ-ecologice urmăresc diseminarea de către / înspre cadrele didactice a
experienței referitoare la rezultatele unor acțiuni de promovare a dezvoltării durabile prin educația și
managementul pentru mediul înconjurător. Acțiunea de protejare a mediului nu este ușoară, fără
educația fiecărui individ în acest sens, începând de la vârste timpurii, orice demers de ocrotire a
mediului este supus eșecului. Principala acțiune în a proteja ecosistemul este educația, prin
cunoașterea riscurilor pe care le implică impactul activităților umane asupra mediului.
Participarea tuturor elevilor la astfel de activități și a cadrelor didactice la prezentul
simpozion, în vederea împărtășirii rezultatelor lor, va însemna un pas, poate mic, dar care poate
revitaliza viața școlii românești.
Astfel, trebuie să le dezvoltăm elevilor „ inteligența ecologică”, competențe și deprinderi de
cercetare a mediului, astfel încât să conștientizeze problemele de mediu, să ofere soluții pentru
managementul resurselor naturale și pentru conservarea naturii și, sub îndrumarea profesorilor și a
familiei, să se implice activ în rezolvarea acestora, prin studiu în clasă și prin acțiuni concrete în
cadrul școlii și comunității. Toate aceste activități vor duce în final spre o mai bună cunoaștere a
orizontului local și a posibilităților de valorificare rațională a acestuia. Trebuie, de asemenea, să le
dezvoltăm spiritul critic și capacitatea de a lua decizii, dar și să-i îndreptăm spre acțiuni concrete de
valorificare a deșeurilor reciclabile, amenajare a spațiului verde , de ocrotire a faunei și florei etc.
Educația ecologică este deosebit de importantă și necesară pentru a determina generațiile
viitoare să treacă de la ignoranță la apreciere, cunoaștere, înțelegere, participare si acțiune.
Aceste acțiuni educative vor constitui un bun prilej pentru diseminarea și promovarea
rezultatelor cadrelor didactice, cunoașterea celor mai noi realizări în domeniul tematicii abordate,
schimbul de bune practici, menținerea contactului între specialiști, identificarea posibilităților de
realizare a unor colaborări și parteneriate valoroase, în vederea abordării unor proiecte și participării
la programe europene.
În societatea românească contemporană noțiunea de produs ecologic sau produs organic
devine din ce în ce mai prezentă Fiecare persoană este interesată să consume produse de tip bio pentru
menținerea sănătății. La nivel național există câteva campanii care promovează consumul de alimente
sănătoase atât în rândul populației școlare cât și rândul celorlalte categorii sociale. Școala devine
astfel, un instrument valoros în promovarea sănătății în alimentație: programul de distribuire a
merelor pentru elevi, interzicerea comercializării produselor nesănătoase în magazinele din incinta
unităților școlare.
Descoperirea și cunoașterea tehnologiilor moderne de obținere a produselor ecologice
constituie unul dintre principiile unei educații ecologice temeinice atât pentru cadrele didactice cât și
pentru elevi și părinții acestora, ținând seama de unele dintre specializările unității noastre școlare:
tehnician veterinar și tehnician în agricultură
Promovarea aplicării unor tehnologii moderne pentru cultivarea plantelor și creșterea
animalelor, încă de pe băncile școlii vor dezvolta competențele specifice ale viitorilor tehnicieni din
domeniul agricol.
Acumularea de noi cunoștințe despre produsele ecologice reprezintă un lucru foarte important
pentru educația fiecărei persoane iar școlii îi revine sarcina de a forma elevilor competența de a
recunoaște și de a utiliza produsele benefice pentru sănătatea lor.
Se impune astfel conștientizarea importanței tehnologiilor moderne pentru obținerea
produselor ecologice și descoperirea noilor tehnologii din domeniul agricol pentru promovarea unei
alimentații sănătoase, cunoașterea tehnologiilor moderne pentru obținerea produselor de tip Eco și
promovarea acestora în rândul elevilor, părinților și cadrelor didactice, educarea elevilor pentru un
regim alimentar sănătos; dezvoltarea abilităților practice ale elevilor în cultivarea diverselor produse
ecologice; familiarizarea elevilor cu activități educative școlare și extrașcolare cu caracter ecologic.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 12
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Prin aceste activități dorim să-i conștientizăm pe tineri, publicul larg, cu privire la
managementul deșeurilor și conservarea valorilor mediului, că Eco- educația nu mai este o opțiune ci
o necesitate, că generațiile viitoare au dreptul la o viață sănătoasă pentru un mediu prietenos.
Responsabilizarea tinerilor prin atitudini pozitive față de mediul înconjurător și combative față de
factorii distructivi. Din acest motiv se tinde către transpunerea în practică a cunoștințelor teoretice
despre protecția mediului prin activități tehnico-aplicative și creative, formarea și dezvoltarea unei
gândiri logice, a abilităților de analiză și sinteză precum si de relaționare între tineri, a lucrului în
echipă, construirea la elevi a unui mod de gândire care să permită relaționarea corectă, obiectivă a
individului și societății cu mediul înconjurător, promovarea de bune practici, a unei conștiințe Eco,
combative față de cei indolenți la problemele de mediu, stabilirea celor mai eficiente metode de
dezvoltare prin activități extrașcolare a educației permanente în spirit ecologic.
Pornind de la premisa că ecologia constituie una dintre condițiile supraviețuirii speciei umane,
educația ecologică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaștere, la înțelegerea și respectarea naturii,
a mediului din care facem parte. Copiii și părinții trebuie să trăiască în prezent și pentru viitor, iar
cadrele didactice au obligația de a interveni cu competență, prin metode și procedee adecvate în a
informa și explica semnificația conceptului “a trăi sănătos într-un mediu curat și durabil”.
Activitățile educative cu tematică ecologică vizează implicarea elevilor în acțiuni de
promovare a dezvoltării durabile prin educația și managementul pentru mediul înconjurător. Acțiunea
de protejarea mediului nu este ușoară fără educația fiecărui individ în acest sens, începând de la vârste
timpurii, orice demers de ocrotire a mediului este supus eșecului. Arta educă bunul gust, descoperă
adevăratele valori care contează cu adevărat în existența noastră, drept pentru care ne folosim de
aceasta în combaterea indiferenței și în găsirea celor mai bune soluții pentru păstrarea verdelui pur.
Lipsa educației ecologice corespunzătoare este principala cauză a scăderii stabilității în
ecosistemele naturii. Prin intermediul lucrărilor, elevii își pot controla emoțiile ce se nasc în sufletele
lor într-o manieră proprie, ce îi interesează și ce le place să reprezinte cu ajutorul limbajului plastic.
Protecția mediului se poate realiza numai prin asocierea măsurilor de ordin legislativ și
administrativ cu cele de ordin educațional. Lipsa educației ecologice corespunzătoare este principala
cauză a tulburării balanței ecologice și a scăderii stabilității în ecosistemele naturii.
Programul Eco Școala urmărește implicarea elevilor în găsirea unor soluții la provocările
impuse de dezvoltarea durabilă, la nivel global având ca deviză protejarea mediului - protejarea
naturii prin sensibilizarea elevilor în ceea ce privește pericolul în care se află viața noastră, datorită
agresiunilor împotriva mediului înconjurător și popularizarea exemplelor de bune practici în direcția
protejării mediului înconjurător.

Concluzii
Ne naștem slabi și avem nevoie de putere, ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor,
ne naștem marginalizați și avem nevoie de judecată. Ceea ce ne lipsește când venim pe lume, de care
avem nevoie mai târziu, este oferit prin EDUCAȚIE.
Un dascăl poate avea un impact pe viață asupra elevilor săi, introducând educația ecologică
în predare, dar are nevoie și de sprijinul părinților. Clarificând elevilor legătura dintre sănătatea
individuală și mediu, trezindu-le interesul față de lumea naturală, le putem aprinde dorința de a
participa și ei la soluționarea problemelor actuale de mediu.
Ignoranța, necunoașterea, indiferența și, uneori, „reaua voință”, sunt aspecte negative care tot
mai mult sunt înlăturate din viața și comportamentul nostru față de natură, situând pe primul plan
factori educaționali ca: instruirea, cunoașterea, bunăvoința și omenia, atribute necesare tuturor,
începând de la cea mai fragedă vârstă și până la sfârșitul vieții, indiferent de profesie, poziție socială
sau grad de instruire.
Problema protecției mediului înconjurător ar trebui să ne preocupe pe toți, în egală măsură.
Un mediu curat- înseamnă sănătate, armonie, echilibru ecologic pentru toate verigile implicate în
acest „spectacol” perpetuu numit magic „Viață pe pământ”.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 13
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Omul care este considerat stăpânul suprem al naturii ar trebui să găsească soluții, dar el e cel
care creează probleme. Trebuie să tragem semnalul de alarmă: pământul este viu, a fost viu și tot așa
dorim să-l predăm și generațiilor viitoare.
În viață va fi necesar să aplicăm ceea ce am învățat, dar să mai descoperim și alte lucruri noi,
deoarece omul învață cât trăiește!
E adevărat că trăim într-o lume în care există poluare, război, moarte, dar există și flori, copii,
speranță, dragoste.

Bibliografie
1. Ocrotirea naturii și protecția mediului în România, Cristea, V, Denaer, Simone, Herremans,
J.P Goia, Irina, Presa universitară clujeană, Cluj-Napoca, 1996
2. Peisajul Geografic. Conținut și semnificație științifică, Mac, I, Terra XXII, 1990
3. Natura și cultura protejate din Europa Centrală și de Sud-Est, Patrimoniul Universal,
UNESCO, Editura Șchei, Brașov, 1998

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 14
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Internship în energii regenerabile prin programul ERASMUS+


Daminescu Titarela
Colegiul Tehnic Energetic ”Regele Ferdinand I” Timișoara

The paper describes the activities developed within the Erasmus+ project "Through Erasmus +, Skills
for a Better Future!". The topic addressed was related to renewable energies. The activities were carried out
on three streams: two for students and one for teachers. The innovation element was the addition to the
eleventh-grade curriculum of some notions related to the electronic part of photovoltaic installations, and in
class X was a CDL:”Exploiting photovoltaic energy sources”. The teachers have established links with people
working in the field.

Programul Erasmus + contribuie la formarea unei culturi globale juste și pașnice, prin
intermediul oportunităților educaționale interculturale. Aceste oportunități se manifestă prin
programe de schimb internațional pentru tineri, ce facilitează dialogul între culturi din întreaga lume.
ERASMUS+ este un program elaborat de Uniunea Europeană care se adresează domeniilor:
educație, formare, tineret și sport pentru perioada 2014-2020 având ca obiective dezvoltarea
competențelor și a capacității de inserție profesională prin oferirea unor oportunități de educație,
formare și activități de tineret sau sport.
Pornind de la aceste observații, la Colegiul Tehnic Energetic ”Regele Ferdinand I” din
Timișoara, s-a derulat proiectul ”Prin Erasmus+, Competențe pentru un Viitor mai bun!”. Obiectivele
acestui proiect, stabilite pornind de la obiectivele gândite de UE atunci cand a fost demarat Erasmus
+, au urmărit :
1. Dezvoltarea competențelor și abilităților profesionale ale elevilor în domeniul electric specific
energiilor regenerabile, într-un context internațional și recunoașterea lor peste graniță pentru
dezvoltare personală și șanse sporite de inserție profesională;
2. Dobândirea și îmbunătățirea abilităților personale și sociale, competențelor lingvistice și
interculturale în vederea pregătirii elevilor pentru viață;
3. Îmbunătățirea competențelor personalului din EPF prin activități de job shadowing/observare în
instituții de predare/formare din altă țară pentru folosirea noilor tehnologii și metodelor de predare
actuale în pregătirea profesională a elevilor în vederea creșterii performanțelor și capacității de
inserție pe piața muncii a acestora ;
4. Dezvoltarea de legături la nivel internațional a Colegiului Tehnic Energetic ”Regele Ferdinand I”,
Timișoara în scopul dezvoltării cooperării între lumea muncii și a formării profesionale.
Proiectul s-a desfășurat pe o durată de 14 luni în care au fost organizate stagii de practică
pentru un numar de 28 de elevi și activități de job shadowing pentru 5 profesori în cadrul unui centru
de formare VET din Portugalia, CINEL - Centro de Formação Profissional da Industria Eletronica,
Energia, Telecomunicações, e Tecnologias de Informação.
Lucrarea prezentă se dorește o informare despre modul cum a fost implementat proiectul, ce
plus a adus el față de proiecte similare derulate și impactul avut asupra elevilor, din punct de vedere
al pregătirii de specialitate.
Alegerea conținutului stagiilor desfășurate pentru elevi, Energii regenerabile - energia solară
este legată de domeniul de calificare al elevilor, electric, și în același timp de o nevoie regională,
națională și internațională de schimbare a modului în care sunt produse și consumate energia și
resursele. Acest lucru determină apariția de noi meserii pe piața muncii, specifice acestui domeniu,
la al căror cerințe elevii noștri trebuie să le facă față dacă doresc să obțină și să păstreze un loc de
munca. Considerăm că alegerea unei tematici legate de energii regenerabile, respectiv energia solară,
a fost unul din factorii care a contribuit la succesul proiectului și a impactului avut chiar și asupra
organizației de primire, Portugalia fiind una din țările în care producerea energiei electrice din surse
regenerabile este foarte mare. De exemplu, în luna mai 2016, Portugalia a funcționat în întregime cu
energie regenerabilă pentru 4 zile consecutive: energia fotovoltaică, eoliană și hidroelectrică au
furnizat 100% din necesarul energetic timp de 107 ore. În 2015, energia eoliană a asigurat 22% din
necesarul energetic, iar totalul surselor regenerabile de energie au asigurat 48%.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 15
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
(Green Report, Energia din surse regenerabile domină piața europeană, Cosmin Zaharia, 20 iulie,
2016).
Pentru elevii care au participat la fluxul 1, elevi
în clasa a XI a, domeniul electric, deplasarea a fost făcută
pentru a parcurge modulul Circuite electronice. Noul în
abordarea acestui modul de stagii de pregătire practică a
constat în introducerea unor noțiuni complementare
privind echipamentele electronice dintr-o instalație
fotovoltaică. Pe lângă conținuturile precizate de
curriculum, elevii au dobândit cunoștințe solide privind
instalațiile fotovoltaice, respectiv celula fotovoltaică,
structura unei instalații fotovoltaice, protecția oferită de
dioda bypass, timer 555, invertorul, controller-ul. Aceste
noțiuni sunt adăugate prin proiect, astfel încât elevii
participanți să înțeleagă pe deplin funcționarea unei
instalații fotovoltaice prin prisma componentelor
electronice.
Interesul elevilor a fost foarte mare, lucru dovedit
de modul în care au lucrat, notele obținute și feedbackul
oferit prin chestionare.
Cei 14 elevi participanți la fluxul 2, din clasa a X
a, domeniul electric, au parcurs modulul 4, un CDL
elaborat în școală sub titlul de ”Exploatarea surselor de
energie fotovoltaice”.
În urma derulării stagiului, elevii au acumulat cunoștințe
legate de celule fotovoltaice (tipuri, randamente,
interconectare), instalații fotovoltaice (elemente
componente, scheme electrice, funcționare, montare,
întreținere, monitorizare, defecte), eficiență energetica și
au studiat factorii care influențează producerea energiei
electrice prin intermediul celulelor fotovoltaice (
intensitatea radiației luminoase, distanță, unghi,
temperatură). La sfârșitul stagiului de formare, elevii au
realizat o instalație fotovoltaică completă pentru
alimentarea cu căldură și energie electrică a unei
gospodarii individuale pe platforma experimentală din
laborator conform schemei date de către tutorele de
stagiu.
Profesorii participanți la fluxul 3 au avut
oportunitatea să dobândească într-un timp scurt
cunoștințe și experiență profesională, observând și
experimentând noi practici pedagogice, printr-un
program bogat și variat în altă țară, care va oferi elevilor
cu care lucrează un plus de calitate și instrucție
comparabilă cu alte sisteme de învățământ europene. În
timpul mobilității, de menționat că un plus în activitatea
desfășurată, a fost vizita la IDL-Instituto Dom Luiz,
unde s-a vizitat departamentul de energii regenerabile.
Am văzut lucrări executate de studenți, dar și proiecte
complexe comandate de agenți economici interesați în promovarea și folosirea energiei verzi. De
remarcat implicarea studenților în realizarea unor lucrări proprii, soluții ingenioase la probleme legate

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 16
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
de obținerea energiei electrice. De exemplu umbrela dotată cu celule
fotovoltaice, care poate furniza energia pentru răcirea recipientelor
cu băuturi răcoritoare.
O altă vizită interesantă a fost la EDP Renovaveis – APREN, o
asociație a producătorilor de energie electrică prin surse regenerabile.
Această asociație grupează 90% din producătorii de energii
regenerabile din Portugalia. Scopul acestei asociații este de a
conștientiza populația, dar și guvernul de importanța investițiilor în
acest domeniu. Asociația își propune ca până în 2040, 80% din
energia electrică și termică din Portugalia să se producă din surse
regenerabile. Au și o țintă foarte ambițioasă, ca până în 2060 totalul
producției de energie electrică să fie exclusiv din energii
regenerabile. Domeniul acesta este prioritar în economia Portugaliei,
de aceea am întâlnit acolo, prin proiectul Erasmus+ desfășurat,
profesori foarte avizați și echipamente de ultimă generație.
Concluzii
Stagiul de practică s-a remarcat prin faptul că s-au utilizat noi
instrumente de formare axate pe teme de interes major, eficiența
energetică, folosirea energiilor regenerabile și instalarea sistemelor de utilizarea energiilor
regenerabile .
Activitatea desfășurată de elevi este de interes general prin faptul că reprezintă o sursă de
informare în legătură cu îmbunătățirea calității vieții cetățenilor prin creșterea numărului de
gospodării individuale cu independență energetică (căldură, energie electrică) dar și a clădirilor de
locuințe sau publice, unități de cultură, iluminat stradal.
Prin proiectul „Prin Erasmus + Competente pentru un Viitor mai bun!", s-a urmărit că elevii să
poată câștiga experiență de lucru în străinătate și un plus de pregătire practică în domeniul de
specializare care să-i facă capabili pe viitorii tineri tehnicieni să beneficieze de oportunitățile de
angajare existente pe piaţă muncii în sectorul energetic datorită evoluțiilor din domeniul surselor de
energie neconvențională.
Pentru elevii noștri, pregătirea în domeniul energiilor regenerabile înseamnă o posibilitate în plus
de a se integra pe piața muncii într-un domeniu atractiv și de viitor.

Referinte
Proiectul Prin Erasmus+, Competențe pentru un Viitor mai bun! Nr. 2016-1-RO01- KA102-
024343
https://erasmusskillsforthefuture.files.wordpress.com/2016/11/prezentare.pdf
https://erasmusskillsforthefuture.wordpress.com

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 17
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Környezettudatosság mérése iskolánkban


Kiss Ferencné,
Baptista Szeretetszolgálat EJSZ Kölcsey Ferenc Általános Iskolája Törökszentmiklós

At our school, we consider the development of environmentally conscious behavior as our top priority.
That is why we introduced the measurement of students' environmental consciousness in 2006. To do this, we
have set up a completely independent test series, in which we measured the children's knowledge, their feelings
about nature and their actions. The development is very small every year, but we hope that this trend will
continue in the future.

Iskolánkban kiemelt feladatunknak tekintjük a környezettudatos magatartási szokások


kialakítását. Pedagógiai programunkban több éve alaptevékenységként szerepel a környezeti nevelés.
A természetet értő, féltő, szerető, a környezeti károk megelőzésére törekvő tanulók nevelése a célunk.
2006-ban ezért elnyertük az Ökoiskola, majd 2012-ben az Örökös Ökoiskola Címet.
A munkánk eredményének lemérését segíti iskolán belül a tanulók környezet-tudatosságának
mérése, amelynek évenkénti elvégzését Ökoiskola pályázatunkban vállaltunk is 2006-ban. Ehhez
teljesen önálló tesztsort állítottunk össze, melyben a gyerekek tudását, a természettel kapcsolatos
érzelmeit és tettrekészségét mértük. A tesztnek 3 fő része van: Ismeret, Érzelem, Cselekvés.
Az Ismeret rész 10 kérdésből áll, 5 válaszlehetőségből kell a helyeset megtalálni. Az Érzelem és
Cselekvés rész különböző területet ölel fel a mindennapi életünkből (pl. vásárlási szokások, higiéniai
tevékenységek). A kijelentő mondatokról kell a tanulónak eldöntenie, hogy rá mennyire igaz az adott
állítás. 5 fokozatból választhat: Teljes mértékben igaz rám, Általában igaz rám, nem tudom, Néha
igaz rám, Egyáltalán nem igaz rám. A válaszokat %-ban értékeljük.
Elvárásaink: A tudás mérésében minél magasabb % szint elérése. Mivel, ha valaki ismeri a
természetet és a felmerülő problémákat, szereti is a növényeket és az állatokat, szereti és félti őket,
ezért valószínűleg többet is képes lesz tenni értük. Az érzelmek 70 % fölötti szintje már azt mutatja,
hogy pozitívan viszonyulnak környezetükhöz, érzelmesek, empatikusak a környezeti problémák felé.
A cselekvéseiket tesztelő kérdéseknél is 70 % körüli eredmények azok, amelyek elfogadhatónak
tartunk.
A programot 2004-2005-ös tanévben kezdtük el. A nyolcadikos diákok körében minden tanév
végén elvégeztük a környezettudatosság mérését. Ennek eredményeképpen azt tapasztaltuk, hogy
tanulóink nem csak széleskörű környezetvédelmi ismeretekkel rendelkeznek, hanem egyre inkább
tesznek is azért, hogy a környezetüket megóvják. A fejlődés évről évre igen kicsiny, de reméljük ez
a tendencia a későbbiekben is folytatódni fog. 2008-as tanévtől az 5. évfolyamon is mérünk
„bejöveteli” eredményt, és majd a 8. évfolyamon mért „kimeneti” eredmény közti különbség mutatja
meg, hogy munkánk milyen mértékben volt eredményes.
Az elmúlt 12 év összesített mérési eredményeit a következő táblázat mutatja. A dőlt formátum
az 5. osztályos bejövő szintet mutatja, 2011-től.

Tanév Ismeretek Érzelmek Cselekvés

2005 / 2006. 56, 06 % 68, 6 % 61, 59 %


2006 / 2007. 62, 85 % 70, 0 % 59, 81 %
2007 / 2008. 61, 86 % 68, 16 % 63, 07 %
2008 / 2009. 59, 97 % 68, 91 % 60, 73 %
2009 / 2010. 61, 06 % 68, 90 % 61, 22 %
2010 / 2011. 54, 13 % 69, 0 % 61, 25%
61, 22 % 70,19 % 60,77 %
2011 / 2012.
42,48 % 76,13 % 69,87 %

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 18
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

58, 8 % 66, 86 % 58, 5 %


2012 / 2013.
44,16 % 64,36% 54,97%
62, 6 % 73,7 % 64,75 %
2013 / 2014.
46,6 % 71,49 % 64,72%
62,9 % 70,2% 58,8 %
2014 / 2015.
48,93% 73,47% 63,83%
63,7 % 72,4 % 61,9 %
2015 / 2016.
59,3 % 73, 8 % 64, 6 %
77,4 % 70,3 % 61,16 %
2016 / 2017.
52,4 % 69,95 % 57,38 %

A 8. osztályosok környezettudatossági mérésének


eredményei az elmúlt években
90
80
70
60
50
40 Ismeretek
30 Érzelmek
20
10 Cselekvés
0

Összegzés
Az elmúlt 12 év legmagasabb ismereti szintjét mértük a 2016-2017-es tanév végén. Örvendetes,
hogy az érzelmi szint már az utóbbi 4 évben tartósan meghaladja a 70%-ot. A cselekvési szint a
mérések folyamán 60 - 65 % közötti eredményt mutat. Ebből azt a következtetés vonható le, hogy
tanulóink ismerik, és empátiával fordulnak a környezeti problémák felé, ám gyermeki viselkedésük
még nem tartósan követi azokat.

Irodalomjegyzék:
Major Lenke: A környezeti nevelés szerepe a környezettudatos magatartás formálásában.
Iskolakultúra 2012/9. szám, 67-79 oldal.
http://epa.oszk.hu/00000/00011/00168/pdf/EPA00011_Iskolakultura_2012-9_067-079.pdf

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 19
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Un mediu ecologic prin biodegradarea plasticului

Olaru Livia-Irina
Școala Postliceală Sanitară “Fundeni” București

Plastic particles can cause different manifestation on human body: diarrhea, fever, infertility,
dermatologically diseases, cancer. Besides, a result of using plastic objects, can lead at different products which
can affect the whole ecosystem.
Different studies reveal some fungi species (as Pleurotus ostreatus and Schizophyllum commun) which
can growth on PET substrates. Based on these studies, the scientists built a special device called Fungi
Mutarium. After that, some Japanese scientists discovered a bacteria species (Ideonella sakainesis) which are
using PET substrates to feed themselves. This is due of two types of enzymes which are able to degrade plastic.

Materialul cunoscut sub numele de plastic este un produs obținut din petrol și diferite
chimicale. El este întâlnit în structura unei multitudini de produse, cum sunt, sticlele de plastic,
hainele din poliester, caserolele din plastic, ambalajele de tip blister.

Plasticul eliberează mici particule care ingerate (mâncare, băutură), sau atinse ajung în corpul
uman. Aici, aceste particule provoacă diferite simptome, care variază din punct de vedere al
complexității, de la cele mai simple, la cele mai complexe. Astfel, particulele de plastic, pot provoca:
greață, diaree, febră, boli endocrine, infertilitate, alergii, afecțiuni dermatologice, cancere.
În urma folosirii produselor din plastic, rezultă diferite deșeuri care se acumulează în mediul
natural, conducând la grave efecte asupra întregului ecosistem.

În prezent, anual, la nivel mondial, se produc aproximativ 50 de milioane de tone de material


plastic, în timp ce descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de
ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc.
Există tehnologii de reciclare a plasticului, însă există țări care, deși dispun de aceste metode,
fac față cu greu fenomenului poluării. Spre exemplu, în China, fabricile de ardere a materialului
plastic emană o cantitate mare de dioxid de carbon în atmosferă.
Din această cauză, au fost cercetate diferite metode ecologice de reciclare a plasticului. Mult
timp, s-a crezut că plasticul nu este biodegradabil.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 20
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
În urma unor studii, au fost descoperite câteva specii de ciuperci, care se pot dezvolta pe PET-
uri. Mai mult, se pare că aceste ciuperci, ar putea transforma compușii toxici rezultați din
descompunerea plasticului într-un produs comestibil. Pentru acest lucru a fost realizat un dispozitiv
numit Fungi Mutarium. Dispozitivul este dotat cu o serie de cupe albe mici, care sunt realizate din
agar-agar (gelatină derivată din alge marine), amidon și zahăr, precum și felii subțiri de deșeuri din
plastic care au fost sterilizate în prealabil cu lumină UV. Miceliile de Pleurotus ostreatus și
Schizophyllum commune sunt lăsate să cadă în cupe și, pe măsură ce cresc, acestea se hrănesc cu
deșeuri de plastic și nutrienți din pereții cupelor. Astfel, "În doar câteva săptămâni, ciupercile încep
să crească, folosind doar plastic pentru a se alimenta. După câteva luni, plasticul va fi descompus, iar
în locul său va rămâne doar o cupă de agar-agar plină cu ciuperci albe și comestibile", a declarat
cercetătoarea Fiona MacDonald.

Pleurotus ostreatus Schizophyllum Dispozitivul Fungi


commune Mutarium

Ulterior, o echipă de cercetători japonezi a descoperit o specie de bacterii care consumă tipul
de plastic folosit la cele mai multe vase de îmbuteliere a apei potabile. Ei au evidențiat inițial un
consorțiu de microorganisme, care păreau să distrugă o bucată de PET, dar, în cele din urmă, au
descoperit că doar una dintre multiplele specii de bacterii a fost responsabilă de degradarea PET-ului.
Ei au numit această bacterie Ideonella sakainesis.
Testele suplimentare în laborator au demonstrat că această bacterie folosește două enzime
pentru a descompune PET-urile. După ce aderă la suprafața PET-ului, bacteriile secretă o enzimă.
Analizele genetice și biochimice au identificat două enzime cheie implicate în degradarea PET-ului.
Oamenii de știință declară că una din enzime utilizează apa pentru a descompune plasticul într-o
substanță intermediară, iar cealaltă enzimă desface PET-ul în componentele de bază din care este
creat. Nu se știe cum au evoluat aceste enzime deoarece ambele enzime poartă puține asemănări cu
enzimele apropiate de categoria lor.

Procesul de biodegradare a plasticului cu ajutorul bacteriei Ideonella sakainesis

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 21
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Cercetătorii au raportat că o comunitate de Ideonella sakaiensis ar putea distruge o fâșie
subțire de PET pe parcursul a 6 săptămâni, dar temperatura trebuie menținută constantă la 30 de grade
Celsius.

Concluzii:
Materialul cunoscut sub numele de plastic este un produs obținut din petrol și diferite
chimicale.
În contact cu organismul, particulele de plastic, pot provoca: greață, diaree, febră, boli
endocrine, infertilitate, alergii, afecțiuni dermatologice, cancere. În plus, în urma folosirii produselor
din plastic rezultă diferite deșeuri care se acumulează în mediul natural, conducând la grave efecte
asupra întregului ecosistem.
Din cauza efectelor nefaste ale plasticului asupra sănătății, a mediului înconjurător, precum și
din cauza unei mari cantități de dioxid de carbon care se degajă prin degradarea chimică a plasticului,
cercetătorii au încercat să găsească metode biologice de degradare a plasticului.
În urma unor studii, au fost descoperite câteva specii de ciuperci (Pleurotus ostreatus și
Schizophyllum commune), care se pot dezvolta pe PET-uri. Pentru acest lucru, a fost realizat un
dispozitiv numit Fungi Mutarium. Ulterior, o echipă de cercetători japonezi a descoperit o specie de
bacterii (Ideonella sakainesis) care consumă plasticul pentru a se hrăni. Testele suplimentare în
laborator au demonstrat că această bacterie folosește două enzime pentru a descompune PET-urile.

Bibliografie:
Mergaert J, Swings J. Biodiversity of microorganisms that degrade bacterial and synthetic polyesters.
J. Ind. Microbiol. 1996;17:463–469
Wang F, Lee SJ. Poly(3-hydroxybutyrate) production with high productivity and high polymer content
by a fed-batch culture of Alcaligenes latus under nitrogen limitation. Appl. Environ. Microbiol. 1997;63:3703–
3706.
Tokiwa Y, Calabia BP. Biological production of functional chemicals from renewable resources. Can.
J. Chem. 2008;86:548–555

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 22
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Soft educațional „Bioetica“


Stăncescu Constanța, Stîrcu Mariana
Colegiul Tehnic Energetic Cluj-Napoca

"Bioethics" is an educational software developed as a website and designed for use in philosophy,
religion and conducting classes. It can also be useful to any optional of applied ethics. The realization of this
educational software has been led from the necessity to have the various teaching materials in an organized,
easy to use and to present in classes format. It is intended for both students and teachers and it has been created
to contribute to the personal development of the young people, to the development of the critical thinking, of
the ability to systematize and to formulate well-grounded views on controversial ethical-moral issues faced by
the contemporary society. The challenges of the contemporary ethics represent an exciting topic for the young
people, therefore it must be debated in order to prepare them to participate fully, efficiently and responsibly in
the life of society.

Termenul de bioetică a fost introdus în știință de biologul și oncologul american Wan


Renssellar Potter în anul 1970 în articolul sau "Bioetica știință a supraviețuirii", ca o îmbinare a
cunoștințelor biologice și valorilor umane. Acest domeniu al științei apare ca o reacție de răspuns la
noile probleme ce țin de viață, sănătate și moarte, de sporirea interesului oamenilor față de drepturile
lor, referitoare inclusiv și la propria lor existență atât corporală cât și spirituală, de poziția societății
vis-a-vis de pericolul ce amenință însăși viața de pe Terra, generat de acutizarea problemelor globale
ale omenirii.
In scopul popularizării acestui subiect am realizat un soft educațional sub forma unui site web.
Acest proiect îl vom prezenta mai departe.
La deschiderea paginii web apar în permanență pe ecran trei cadre. Cadrul de sus, vizibil tot
timpul pe ecran, conține paginile: acasă, concept, principii fundamentale, modele și bibliografia.
Cadrul din stânga conține cuprinsul, asemănător cu cel al unei cărți, materialul fiind organizat pe
capitole și teme (lecții) care se pot parcurge ecran cu ecran, iar în cadrul din dreapta se vor deschide
paginile care conțin noțiunile teoretice sau cele supuse spre analiză. Temele cuprind atât suportul
teoretic cât și fișe de documentare, extrase din sursele menționate în bibliografie.
În forma sa finală softul educațional conține un număr de 62 de fișiere dintre care 23 sunt
fișiere html, care conțin suportul teoretic și 13 fișiere conțin texte preluate din diferite surse propuse
spre analiză.
În figura sunt prezentate în captură de ecran toate fișierele proiectului Bioetica.

Softul conține trei capitole, și anume: Etica și morala, Aspecte filosofice, Probleme de
bioetică.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 23
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Primul capitol, Etica și morala, își propune să definească noțiunile de etică și morală și să
stabilească conexiunile acestora cu bioetica. Categoriile de bază ale eticii: virtutea, binele și răul,
onoarea, conștiința, datoria, demnitatea, fericirea sunt clarificate, deoarece sunt în strânsă legătură cu
problemele legate de bioetică .
Al doilea capitol, Aspecte filosofice, face legătura bioeticii cu filosofia, astfel sunt amintiți
filosofii a căror concepte sunt în legătură strânsă cu tema studiată.

Al treilea capitol, Probleme de bioetică, definește și supune spre analiză, din punct de vedere
al eticii și moralei, dar și din punct de vedere creștin-ortodox, aspecte legate de : reproducerea umană
asistată medical, clonare, eutanasierea, senectutea, avortul, eugenia și transplantul de organe.
Structura paginilor din cadrul acestui capitol urmează următorul șablon: titlul, definiția
termenului, conform dicționarului limbii române, dezvoltarea subiectului prin definiții conceptuale,
clasificări, exemplificări și apoi studii de caz supuse în atenția elevilor.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 24
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
După parcurgerea celor trei capitole, am conceput un test tip grilă, cu 9 întrebări, care poate
fi rezolvat online. In spatele acestui test există un program în Java Script și pentru ca evaluarea să fie
corectă elevii trebuie să urmeze pașii specificați la început.

În concluzie, în această lucrare interdisciplinara am îmbinat cunoștințele din domeniul


informaticii aplicate cu cele de filosofie, am utilizat cunoștințele, experiențele si materialele suport
specificate în bibliografie, pentru a realiza in mod integrator o colecție de materiale in scopul de a
putea sa le utilizam în activitatea de la clasă la nivel de unitate școlară.

Bibliografie:
Bioetica, Filosofia, Economia si Medicina în strategia de asigurare a securității umane // Materialele
Conferinței a X-a Științifice Internaționale. 16-17 martie 2005. Red. responsabil prof. univ., acad. Teodor N.
Tîrdea. Chișinău, 2005.
Clone, gene si nemurire. Etica si revoluția genetica, Harris John, ed. Curtea Veche, București, 2003
Principii de bioetică, deontologie si drept medical, Scripcaru Gh., V. Astarastoae, C. Scripcaru, Iași,
1994.
Filosofie si Bioetica: istorie, personalități, paradigme , Teodor N. Tîrdea, Chișinău, 2000.
Dicționar de Filosofie si Bioetica, Esanu A.I. & colab., Chișinău, 2004.
Bioetica medicala - principii, dileme, soluții, Zanc Ioan, Lupu Iustin, Cluj-Napoca, 2001.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 25
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Utilizarea metodei cubului la disciplinele tehnice


Stănese Doina
Colegiul Tehnic „Henri Coandă” Timișoara

The cube method lets us explore the subject throw different perspectives. A cube is mode on
whose faces are written: describe, compare, analyze, associate, apply and argue. The class is divided
into size groups at five students. Each group salves the requirements on a cubes side. An example of
technical disciplines is the temperatures traducers: thermoresistance and thermocouple.

Metoda cubului permite o abordare complexă și presupune explorarea unui subiect din mai
multe perspective. Se realizează un cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează. Se va lucra în echipe de câte 5 elevi. Aceste materiale vor
fi analizate de toate echipele, ca în final să se poată compara rezultatele. Activitatea se va desfășura
sub forma unui concurs între echipe. Profesorul va fi moderatorul activității.
Etapele metodei sunt următoarele:
I) se formează 6 grupe de elevi;
II) se va anunța tema de discutat;
III) se alege un lider care să controleze derularea acțiunii;
IV) se împart activitățile pe cele 6 grupe;
V) fiecare grupă primește o foaie de hârtie de formă pătrată, ce va constitui o față a cubului;
VI) pe fiecare foaie de hârtie primită va fi scrisă cerința de lucru a fiecărei grupe și anume:
 Fața 1 DESCRIE (culorile, formele, mărimile)
 Fața 2 COMPARĂ (Ce este asemănător? Ce este diferit?)
 Fața 3 ANALIZEAZĂ (spune din ce este făcut, din ce se compune)
 Fața 4 ASOCIAZĂ (La ce te îndeamnă să te gândești?)
 Fața 5 APLICĂ (Ce pot face cu aceasta? La ce poate fi folosit?)
 Fața 6 ARGUMENTEAZĂ (argumentează pro sau contra și enumeră o serie de motive
care vin în sprijinul afirmației tale)

3 4 5

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 26
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Lucrarea în formă finală va fi afișată pe tablă sub forma unui cub desfășurat. Profesorul care
este și moderatorul activ, după analiză va desemna câștigătorii cu observații de rigoare, precizând și
modul în care s-au achitat de sarcini și liderii grupului.
Aplicăm metoda cubului la studiul traductoarelor de temperatură: termorezistența și
termocuplul.
1) Termorezistențele sunt traductoare de temperatură care transformă variația de
temperatură a mediului controlat în variația rezistenței elementului sensibil și se bazează pe
proprietatea materialelor de a-și modifica rezistența electrică în funcție de temperatură.
Termocuplul este un traductor activ care furnizează o tensiune termoelectromotoare de
valoare relativ redusă și proporțională cu temperatura. Nu necesită sursă de alimentare exterioară.
Energia necesară efectuării este preluată de mediu al cărei temperaturi se măsoară.
2) Atât termorezistența, cât și termocuplul sunt traductoare de temperatură, având ca mărime
de intrare o mărime neelectrică = temperatura, iar ca mărime de ieșire o mărime electrică (rezistența
electrică pentru termorezistență și energia termoelectromotoare pentru termocuplu).
3)Termorezistența este alcătuită dintr-un fir metalic înfășurat bifilar pe un tub termoizolant
din sticlă specială, introdus într-un suport de sticlă cu diametrul aproape egal cu al tubului. La
creșterea temperaturii, crește rezistivitatea metalului și rezultă o rezistență electrică Rt.
Termocuplul este format din două conductoare diferite A și B îmbinate la un capăt, la celălalt
lăsat liber. Explicația fizică a acestui fenomen constă în faptul că la creșterea temperaturii, crește
mobilitatea purtătorilor de sarcină în mod diferit între cele două materiale. Aceasta duce la o migrare
a purtătorilor de sarcină din zona caldă (capătul îmbinat) spre zona rece (capătul liber), rezultând o
diferență de potențial termic E.
4) Termorezistențele sunt rezistențe executate din metale pure ( Cu, Pt, Ni, W, Fe) care
prezintă mari variații de rezistivitate cu temperatura. Materialele des utilizate în construcția
termocuplelor sunt : Si, Al, Cu, Ir, Fe, Pt, Rh, constantan, cromel, copel, nicrosil.
5) Termorezistențele se utilizează în structura termometrelor electrice, la măsurarea
temperaturii și în construcții speciale, la măsurarea vitezei gazelor, a debitului volumetric, a
concentrației gazelor și a presiunilor scăzute. Termocuplele sunt utile deoarece pot fi integrate în
structura mașinilor automate, măsurând o gamă largă de temperaturi.
6) Sensibilitatea termocuplelor este mai redusă decât a termorezistențelor. Avantajul
termocuplelor este că nu interferează cu alte mărimi de influență cu excepția luminii. Dezavantajul
acestora constă în apariția fenomenelor de evaporare, contaminare chimică sau chiar topirea la
temperaturi ridicate.

Concluzie:
Traductoarele de temperatură sunt elemente constitutive ale sistemelor de reglare automată
pentru măsurarea temperaturii în automatizările industriale.

Bibliografie:
1) Florentina Panțuru, Elemente de proiectare, auxiliar curricular, 2006
2) Nina Ciobanu , Sisteme de reglare automată, material de predare- partea I, 2009 3)Mihaela
Pintea , Sisteme de automatizare, auxiliar curricular, 2006

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 27
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Matematica între rutină și creativitate


Boleanțu Daniela Florica
Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”-Timișoara

Creativity is a mental and social process that involves generating new ideas or concepts, or new
associations of the creative mind between existing ideas or concepts. Many people associate creativity with
the arts: music, theater, dance, literature, etc. which are often referred to as "creative arts". Creativity is not
just for the arts, it is just as fundamental to advances in science, mathematics, technology, politics, business,
and in all areas of everyday life. The basic activity of a teacher is teaching, which essentially represents an
action designed and accomplished in order to train and educate students. Teaching effectively means trying to
develop and discover new talents. It means dedicating each student's time to redefine and reorganize the
curriculum.

„Atitudinea fiecăruia dintre noi față de calculator este o probă, un răspuns la întrebarea: cum reacționezi
față de nou?” Grigore Moisil
Rutina
Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a
gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un
obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. Capacitate, îndemânare câștigată printr-o
practică îndelungată. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel;
respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucțiuni din
ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt
comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.
Mintea noastră nu poate fi în permanență stare de efervescență și de creativitate, ea se
protejează in cea mai mare parte a timpului printr-un comportament de rutina. Dar rutina este si ea o
forma de inteligenta, o inteligenta in mare măsura a altora. Rutina este inteligenta conservata. Creierul
nostru alternează activități creatoare cu altele, de gestionare a unor depozite imense de inteligenta
conservata.
Când spunem ca în cutare situație nu am avut o necesară prezenta de spirit, recunoaștem ca
inteligenta noastră a fost in stare de somnolenta. Este deci clar ca de foarte multe ori suntem prosti.
Mai este si faptul ca nimeni nu e inteligent in toate privințele. Acceptarea așa-numitelor idei primite,
practica limbii de lemn sunt forme de prostie.
Probabil că nici un om normal nu e prost în toate privințele și la fiecare moment. Obișnuință
de a gândi și a acționa în mod mecanic este o abilitate obținută printr-o practică îndelungată. La
matematică se instalează rutina la ore, din nevoia profesorului de matematică de consolidare a
cunoștințelor acesta fiind obligat de cantitatea de materie să ofere „rețete elevilor”. Elevii primind
modele de rezolvare permanent nu își mai pun probleme, creativitatea având de pierdut în acest caz.
În general rutina intervine la orice disciplină deci și la matematică din nevoia de formare a
unor competențe-deprinderi. Să comunici matematic înseamnă sa folosești limbajul matematic:
numere, grafice sau simboluri. Cu ajutorul lor, e mai ușor să explici altora cum funcționează situațiile
în care te afli sau care te preocupă și cum anume ai gândit tu de ai ajuns la acest rezultat. Să comunici
matematic presupune să asculți mai întâi cu atenție cum judecă și raționează interlocutorul.

Creativitatea
Produsele activității creatoare întrunesc o serie de atribute specifice: noutate, originalitate,
ingeniozitate, utilitate și valoare socială. Creativitatea este un proces mental și social care implică
generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte
existente. Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o dimensiune
integrala a personalității subiectului creativ: presupune imaginație, dar nu se reduce la procesele
imaginative; implica inteligenta, dar nu orice persoana inteligenta este si creatoare; presupune
motivație si voință, dar nu poate fi explicata doar prin aceste aspecte etc.
La baza universului nostru cognoscibil, măsurabil, repetat măsurabil, se află conceptul de
simetrie.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 28
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii.
Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate
poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, științe
cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri
distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc.
Dificultatea definirii creativității rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele,
în natura complexă a creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica.
Mulți oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care
sunt deseori denumite "arte creative". Așa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie
numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din științe, din matematică,
tehnologie, politică, afaceri și în toate domeniile vieții cotidiene. Creativitatea nu trebuie privită doar
ca o caracteristică a unui individ. Ea rezultă din interacțiunea a trei entități:
Individul cu talentele sale naturale, cu personalitatea și motivațiile sale
Domeniul- disciplina sau meșteșugul la care lucrează
Branșa –setul de indivizi și instituții sociale care emit judecăți despre calitate și originalitate.
Învățarea prin descoperire este legată, ca și abordarea euristică, de contextul mai larg al
euristicii situează pe elev în ipostaza de subiect al cunoașterii științifice. Ea reprezintă o modalitate
de lucru prin intermediul căreia, elevii sunt puși să descopere adevărul refăcând drumul elaborării
cunoștințelor prin activitate proprie, independentă. Problematizarea asigură motivația intrinsecă a
învățării, fiind prin ea însăși sursa de motivație. Firește, profesorul trebuie să asigure resursele
necesare rezolvării problemei, care nu trebuie sa fie nici prea ușoară, pentru a-i mobiliza pe elevi,
dar nici prea grea, pentru a nu-i descuraja.
Prin model matematic înțelegem o exprimare în simboluri matematice, utilizând concepte
matematice, a relațiilor care se instituie între variabilele și parametrii proprii unei porțiuni a creației
în care suntem interesați.
Legile naturii sunt consecințe ale diferitelor simetrii matematice.
Esența modelelor matematice constă în faptul că prin reprezentarea simbolică a fenomenelor
care se desfășoară în porțiunea de creație considerată este posibilă scufundarea acestei reprezentări în
domenii matematice abstracte în care funcționează raționamentele logice fără nici o influență a
semnificației fizice a variabilelor și parametrilor proprii acestei reprezentări.
Profesorul poate creste interesul elevului prin crearea de lecții mai atractive. Lakhani(2008)
ne aduce în atenție modelul mitului care parcurge următoarele etape:
1. Cârligul cu care “agățam” atenția elevilor prin identificarea în lecție a elementului
antrenant(chiar daca acest element nu este în ordinea din manual) Cârligul este elementul care le
întărește convingeri deja existente.
2. Conflictul – profesorul creează cu intenție un moment antagonic pentru ca elevul sa
se implice în profunzime, acesta va încerca sa înțeleagă, se va implica în demersul didactic, va urmări
cu mult mai mare interes firul logic al lecției.
3. Revelația – elevului i se oferă cheia de dezlegare, profesorul îl lasă sa descopere
progresiv modul în care se demonstrează anumite elemente de teorie sau cum se rezolva diferite
probleme cu caracter practic sau pur teoretice până la un moment “revelator” cum ar fi de exemplu
utilizarea metodei brainstormingului.
4. Un element important este gradul în care cadrul didactic crede el însuși în ceea ce
transmite.
5. Concluzia este elementul care completează fericit implicarea emoțională a cursanților
si dorința acestora de acțiune.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 29
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
10 cerințe pentru a preda eficient
1. A preda eficient ține mai mult de pasiune decât de circumstanțe. Nu înseamnă numai a motiva
elevii să învețe, ci și a le arăta cum să învețe într-un mod care să îi ajute pe viitor. Este vorba
de a împărtăși pasiunea celor din jurul tău, cel mai important elevilor.
2. A preda eficient ține de a îi trata pe elevi ca pe niște consumatori- consumatori de cunoștințe
de aceasta dată. Acest lucru constă și în a încerca să rămâi întotdeauna printre cei mai buni din
domeniul tău, să citești diverse materiale nu numai ariei în care activezi. A fi profesor înseamnă
a umple spațiile ce există între teorie și practică. Înseamnă a părăsi turnul de fildeș în care te-ai
izolat și să încerci sa vorbești, să te consulți, să interacționezi cu cei din fața ta.
3. A preda eficient înseamnă a asculta, a pune întrebări, a răspunde la nelămuriri și a-ți aduce
aminte că fiecare elev și clasă sunt diferite. Înseamnă a determina elevii să fie cei mai buni,
înseamnă a fi om și profesionist în același timp.
4. A preda eficient nu înseamnă a iți tine o agenda fixa si a fi rigid, ci din contra. Flexibilitatea,
experimentul, încrederea sunt factori determinanți. Înseamnă a devia de la programa cu ușurința
atunci când sunt mult mai multe lucruri de aflat din alta parte. Trebuie sa existe întotdeauna o
balanța intre a fi autoritar si a fi “ de gașcă”.
5. A preda eficient tine de stil. Nu trebuie sa ramai cu ochii fixați de proiector în timp ce prezinți
o lecție sau cu privirea fixata pe un anumit punct. Un profesor bun lucrează cu fiecare elev din
clasa. El realizează ca este dirijorul si elevii orchestra, fiecare elev cântând la diferite
instrumente.
6. A preda eficient înseamnă si a avea umor. Este esențial! Trebuie făcute glume inocente din când
in când pentru a descreți atmosfera, pentru ca elevii sa observe ca si tu ești om cu calități si
defecte întocmai ca si ei.
7. A preda eficient înseamnă a încerca sa dezvolți si sa descoperi noi talente. Înseamnă a-ti dedica
timpul fiecărui elev, de a redefini și reorganiza programa.
8. A preda eficient înseamnă a fi un lider adevărat- de a face rost de resurse de orice fel. Ceea ce
e cel mai important e ca sa se reflecte si rezultatele nu numai sa rămână la stadiu de proiect.
9. A preda eficient se învață fiind dirijat de către un mentor, lucrând in echipa si bineînțeles a avea
pasiune in ceea ce faci.
10. La sfârșitul zilei… A preda eficient înseamnă a-ti plăcea ceea ce faci, a descoperi noi lucruri, a
avea răsplată sufleteasca. Răsplata cea mai mare sunt realizările elevilor si zâmbetul de pe fata
lor. Nu pentru ca trebuie, ci pentru ca îmi place. Asta înseamnă a preda eficient- un profesor
nu își imaginează a face altceva.

Folosirea programului GeoGebra în procesul instructiv-educativ


Reamintim că metoda didactică este calea de urmat în activitatea comună a educatorului și a
educaților pentru îndeplinirea scopului învățării, adică pentru informarea și formarea educaților.
Metoda se constituie dintr-o varietate de procedee ce concură la atingerea scopului propus, iar
eficiența metodei este asigurată de calitatea și varietatea procedeelor alese de către învățător.
Procedeul didactic este componentă a metodei cu o acțiune tehnică mai limitată, un element
de sprijin al metodei sau un mod concret de valorificare a ei.
Relevanța pedagogică a softului educațional constă tocmai în ușurința și eficiența cu care
acesta poate fi folosit ca element de sprijin al unor metode specifice predării matematicii.

Concluzii
Activitatea de bază a unui cadru didactic este predarea, care în esență, reprezintă o acțiune
concepută și realizată în scopul instruirii și educării elevilor. De acesta depinde modul ȋn care trece
de la rutină la creativitate.
Scopul fundamental al educației matematice să ducă elevul la înțelegerea profundă a
fenomenului matematic. Un învățământ matematic modern ar trebui să se sprijine, în mare măsură,
pe activitatea independentă și productiv-creativă a elevilor.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 30
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Prin predare profesorul realizează un ansamblu de acțiuni, diferite ca formă și conținut,
orientate spre elev cu scopul dezvoltării multiplelor laturi ale personalității sale.
Ține de talentul profesorilor, de dăruirea lor să folosească mijloacele informatice nu ca
metode alternative, ci ca metode complementare în predarea matematicii. În mod cert ele reprezintă
o evoluție la nivel global și avem posibilitatea de a alege ca ele să reprezinte o evoluție și la nivelul
activității didactice a fiecăruia dintre noi.

Bibliografie
Pragmatica predării – Activitatea profesorului între rutina si creativitate – Ion Albulescu Creativitate si
inteligenta emoțională – Mihaela Roco
Profesorul de succes - Ion Ovidiu Pâinișoară; editura Polirom
http://www.calificativ.ro/10_cerinte_pentru_a_preda_eficient-a14966.html
http://www.experior.ro/Blog/Articol/623
http://www.scritub.com/stiinta/matematica/Metode-de-dezvoltare-a-creativ53367.php
https://camo.ici.ro/neculai/z17a10.pdf
https://atelieruldematematica.wordpress.com/2016/

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 31
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Metoda simulării folosită în predarea disciplinelor tehnice


Cherecheș Ioan Dan
Colegiul Tehnic „Ion D. Lăzărescu” Cugir

Educational means are instrumental or complex tools designed to facilitate the transfer of knowledge, the
formation of skills, the evaluation of some acquisitions, the realization of practical applications in the
educational-educational process

I. Scurt istoric.
Mijloacele de învățământ sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita
transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziții, realizarea unor
aplicații practice în cadrul procesului instructiv-educativ[1].
Mijloacele de învățământ se pot grupa în două mari categorii:
a.) Mijloace de învățământ ce cuprind mesaj didactic
- obiecte naturale, originale (animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorame,
acvarii etc)
- obiecte substitutive, funcționale și acționale (machete, mulaje, modele etc.)
- suporturi figurative și grafice (hărți, planșe, albume fotografice)
- mijloace simbolico-raționale (tabele cu formule, planșe cu litere, scheme structurale)
- mijloace tehnice audio-vizuale (diapozitive, filme discuri, benzi audio, benzi video etc.)
b.) Mijloace de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice.
- instrumente, aparate și instalații de laborator.
- echipamente tehnice pentru ateliere
- instrumente muzicale și aparate sportive
- jocuri didactice (electrotehnice și electronice)
- simulatoare didactice, instalații pentru laboratoare fonice

II. Simulatorul, mijloc de învățământ al mileniului III.


Computerul - PC-ul este astăzi un mijloc de instruire și comunicare care a intrat în toate
domeniile de activitate, de la joc și destindere, muzică, sport, la proiectare, stocare și transmitere de
date în orice loc de pe mapamond, care are sau nu curent electric, dar este acoperit de sateliții de
comunicații[2]. Acest mijloc de învățământ modern, împreună cu accesul la INTERNET pot înlocui
cu succes, în mare măsură, toate mijloacele de învățământ clasice. Astfel, printr-o simplă conectare
la un proiector planșele, schemele, hărțile, etc. se înlocuiesc cu un volum imens de imagini stocate în
memoria calculatorului. Actualizarea acestor informații se poate face mult mai ușor si comod, în timp
real cadrul didactic dispunând de posibilitatea informării despre ultimele noutăți din domeniul sau de
activitate, printr-o simplă navigare pe INTERNET.
Albumele foto, casetele audio, filmul video pot fi ușor înlocuite de expuneri, reportaje sau
filme pe CD-uri, multe dintre ele fiind interactive si dau posibilitatea cadrului didactic respectiv
elevului să intervină în procesul de simulare si instruire, când este necesar. Un alt mare avantaj al
PC-ului este ca poate simula imagini 3D care ajută în mod semnificativ înțelegerea unor fenomene,
procese, tehnologii etc.
În domeniul tehnic prezentarea si simularea pe calculator este de un real ajutor în procesul de
instruire al elevilor[3]. Disciplinele tehnice se pretează foarte bine la utilizarea acestui mijloc modern
de învățământ. Tehnologia meseriei și desenul tehnic sunt mult mai ușor si atractiv de predat când,
pe lângă informațiile orale elevilor le sunt transmise și imagini, statice sau în mișcare, care sugerează
fenomenul fizic (procesul tehnologic) sau evoluția ( mișcarea ) în spațiu la desfășurarea unor corpuri
geometrice etc.
Cel mai mare avantaj al utilizării calculatorului cu toate „accesoriile „ sale – imprimante 3D,
scanner, acces la INTERNET, după părerea autorului, este faptul că un cadru didactic (inginer,
profesor) poate fi continuu informat despre toate noutățile din domeniu, accesând paginile WEB ale

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 32
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
ministerului, ale marilor centre universitare, ale unor firme din domeniu și nu numai. De exemplu,
profesorii de geografie pot prezenta hărți “în direct” cu imagini luate de sateliții de comunicații
,profesorul de limba franceză / engleză poate arăta în direct imagini din Paris / Londra, profesorul de
biologie poate arăta elevilor imagini dintr-un acvariu situat undeva în Japonia sau Florida.
În anexele 1 și 2 sunt prezentate două simulări la disciplinele Tehnologia meseriei și Desen
tehnic cu temele:
1. Simularea sudării în puncte prin rezistență electrică[4]
2. Cubul de proiecție.
Simulările sunt făcute în programul PowerPoint[3]

Concluzii:
Atât simularea formării punctului de sudură cât și așezarea proiecțiilor în desenul tehnic sunt
mult mai ușor de înțeles prin aceste simulări decât explicate prin alte metode clasice(manual, tablă
etc.)

Bibliografie:
[1] Constantin, Cucoș, Pedagogie, Iași Editura Polirom 1996
[2] Constantin, Strungă, Obiective și metode pedagogice, Timișoara Editura Augusta 1995
[3] Dan, Cherecheș, Lucrare pentru obținerea gradului didactic I “Sudarea oțelurilor inoxidabile
duplex” 2002
[4] www. sudura.ro
[5] www. welding.org
Anexa 1
Simularea sudării în puncte prin rezistență electrică

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 33
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Anexa 2

Cubul de proiecție-simulare

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 34
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Despre undele gravitaționale


Stoica Alina
Colegiul Tehnic Energetic ”Regele Ferdinand I” Timișoara

This article presents a final confirmation of Albert Einstein's General Theory of Relativity by directly detecting
gravity waves predicted by him more than a century ago.
We are dealing not only with an exceptional scientific result, but also with defy of the impossible.

Istoric
Despre Einstein nu poți vorbi decât folosind cuvinte mari. Acesta face parte din micul și
selectul grup al pământenilor care au schimbat din temelii înțelegerea Universului. În 2015, în
noiembrie, s-a împlinit un veac de la publicarea lucrării fundamentale a lui Einstein, care poartă
numele de Teoria Generală a Relativității. În plin masacru mondial, Einstein aducea în lumea fizicii
o profundă rază de lumină.
În 1908 Einstein definește principiul echivalenței: Un sistem de referință plasat într-un câmp
gravitațional este echivalent cu un sistem de referință accelerat cu o accelerație egală cu cea produsă
de câmpul gravitațional. O constatare simplă, dar de-a dreptul genială. Einstein avea să spună mai
târziu că ”aceasta a fost cea mai fericită idee din viața mea!”.
Urmează anul 1911, când Einstein publică articolul ”Einfluss der Schwerkraft auf die
Ausbreitung des Lichtes” (Despre influența gravitației asupra propagării luminii). Plecând de la
principiul echivalenței Einstein face un mic calcul, obținând o valoare a unghiului de deviere a unei
raze de lumină care trece prin apropierea Soarelui. Articolul lui Einstein venea să contrazică legea
gravitației universale a lui Newton: fotonii nu au masă, deci ei nu ”simt” efectele gravitației și, drept
consecință, lumina ar trebui să se propage în linie dreaptă, oricât de mare ar fi câmpul gravitațional.
În 1912, împreună cu Marcel Grossman, un matematician adept al geometria riemanniane,
Einstein ajunge să obțină faimoasele sale ecuații de câmp, care descriu gravitația ca fiind o consecință
a curbării spațiu-timpului în prezența masei și a energiei. Pe scurt, așa cum o spunea foarte frumos
fizicianul John Wheeler, aceste ecuații descriu cum ”Spațiu-timpul îi spune materiei cum să se miște
[iar] materia îi spune spațiu-timpului cum să se curbeze.” Astfel gravitația devine o proprietate a
spațiu-timpului, care se curbează în prezența materiei.

Deformarea spațiu –timp în prezența materiei

Pe 2 decembrie 1915, Einstein publică articolul ”Ecuațiile de câmp ale gravitației” (Die
Feldgleichungen der Gravitation). Din acest moment miraculos, fizica a pășit într-o nouă eră.

Confirmări
Avansul de periheliu al lui Mercur
Orbita planetei Mercur, al cărei periheliu se deplasează (precesionează) la fiecare orbită, nu
își găsea explicația în teoria lui Newton. S-au propus multe ipoteze, între care una presupunea
existența unui câmp magnetic misterios care ar afecta orbita lui Mercur, alta presupunea existența
unei planete invizibile, dar nici una dintre ele nu era satisfăcătoare.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 35
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

O ilustrare a avansului de periheliu a planetei Mercur.

Einstein a folosit avansul de periheliu al planetei Mercur pentru a își verifica propriile ecuații.
A fost nevoie de o săptămână de eforturi matematice intense pentru a obține rezultatul final, iar
avansul de periheliu al lui Mercur obținut din calcul se suprapunea cu valoarea observată. ”Timp de
câteva zile am trăit o mare bucurie”, avea să spună el mai târziu. Avea o primă confirmare a
valabilității propriei teorii.

Devierea luminii în câmp gravitațional


A doua confirmare a Teoriei Generale a Relativității avea să vină în 1919, din partea
fizicianului Arthur Eddington. Einstein calculase care ar fi valoarea unghiului de deviere al unei raze
de lumină, atunci când aceasta trece prin apropiere Soarelui(circa 1,79 arcsecunde). Eddington profită
de eclipsa din 29 mai 1919 și determină unghiul de deviere a luminii ce venea de la o stea, atunci
când lumina trecea prin apropierea Soarelui. Valoarea obținută se suprapunea foarte bine peste
valoarea calculată.

Una dintre imaginile obținute de către


Eddington în timpul eclipsei din 1919.

Deplasarea spre roșu a spectrului luminii în câmp gravitațional


Ca efect al dilatării timpului în câmpul gravitațional, se produce și o deplasare spre roșu a
spectrului luminii, care poate fi măsurată. Prima confirmare a deplasării spre roșu a spectrului luminii
a fost obținută în 1925 de către astronomul Walter Sydney Adams, care a măsurat deplasarea spre
roșu a liniilor spectrale în câmpul gravitațional intens al piticei albe Sirius B. O altă verificare
importantă, de data aceasta în câmpul gravitațional terestru, mult mai slab decât cel al unei pitice albe,
a fost realizată în 1959 de către fizicienii Robert Pound și Glen Rebka (mai exact, au folosit o anumită
linie spectrală, în domeniul radiației gamma a spectrului electromagnetic, produsă de izotopul Fe57).
Rezultatele celor doi au confirmat predicțiile Teoriei Generale a Relativității. De altfel, este bine să
știți, că sistemele de navigație GPS ar da rezultate complet eronate, dacă nu s-ar ține seama de
dilatarea timpului în câmpul gravitațional terestru…

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 36
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
„Răsucirea“ spațiu-timpului
Teoria Generală a Relativității, așa cum v-am spus deja, spune că în prezența unei mase spațiu-
timpul se curbează. Dar mai spune ceva important, dacă această masă se rotește, pe lângă deformare
avem și o ”răsucire” a spațiu-timpului. Pentru a testa această predicție a teoriei einsteiniene s-au
propus mai multe teste, dintre care cele mai important este cel realizat cu ajutorul sondei Gravity
Probe B, care a fost lansată de NASA în 2004. Pe 4 mai 2011 au fost comunicate rezultatele finale
ale măsurătorilor: Einstein era confirmat din nou, rezultatele se suprapuneau peste valorile obținute
din ecuațiile sale.

Undele gravitaționale
A fost 11 februarie 2016, o zi în care s-a adăugat o pagină fundamentală în cartea de istorie a
fizicii. Pentru prima oară au fost detectate direct undele gravitaționale, prezise cu un veac și câteva
luni în trecut de Albert Einstein prin a sa Teorie generală a relativității. Avem de-a face nu numai cu
un rezultat științific excepțional, ci și cu o sfidare a imposibilului.

Unda gravitațională

O undă gravitațională este o fluctuație în curbura spațiu-timp care se propagă ca o undă pe


luciul unei ape. Radiația gravitațională apare când unde gravitaționale sunt emise dintr-un obiect sau
de un sistem de obiecte care gravitează. Conceptul a fost propus în 1916 în baza teoriei relativității
generale. În urmă cu aproximativ 100 de ani, Einstein a zis că în Univers ar exista unde gravitaționale,
care îl străbat de la un capăt la celălalt.
Până de curând, oamenii de știință nu au putut demonstra teoria cunoscutului fizician, asta
până când o echipă de cercetători americani au anunțat prezența unor astfel de unde.
Undele gravitaționale au fost observate pentru prima dată la 14 septembrie 2015. Aceste unde
au fost generate de coliziunea dintre două găuri negre de masă medie. A fost nevoie de 1,3 miliarde
de ani pentru ca undele provenite din această coliziune să ajungă la detectorul LIGO din SUA și să
se propage prin spațiu-timp cu viteza luminii.
Semnalul detectat a fost extrem de slab, însă această observație a anunțat zorii unei noi ere a
astrofizicii. Undele gravitaționale reprezintă o modalitate complet nouă de a observa și analiza unele
dintre cele mai violente evenimente din Univers și de a ne testa propriile limite de înțelegere a lumii
înconjurătoare, conform Comitetului Nobel.

Semnalele identificate de Drago.


În diagrame puteți vedea semnale recepționate de
LIGO Livingston, respectiv LIGO Harford

Atunci când două găuri negre super masive se ciocnesc și fuzionează, undele gravitaționale
rezultate transmit vibrația în Univers. Oamenii de știință au detectat undele gravitaționale care se
propagă prin spațiu după o așa ciocnire. La fel ca lumina, gravitația se propagă prin spațiu sub formă
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 37
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
de unde, însă nu este o radiație. În cazul gravitației, spațiul însuși este distorsionat, fiind întins și
contractat de undele gravitaționale.
Cea mai simplă modalitate de a explica undele gravitaționale este de a întinde o membrană de
cauciuc în aer, fixată pe niște stâlpi. Dacă pui un obiect greu, o bilă de bowling, de exemplu, pe
această membrană, vei observa că bila generează o adâncitură. Dacă pui pe membrană și o bilă de
biliard, mai ușoară, observi că aceasta va fi atrasă spre adâncitura formată de bila mai grea și cade
spre aceasta.

Concluzii
Premiul Nobel pentru Fizică 2017 i-a revenit unei echipe care a teoretizat ceea ce Albert
Einstein bănuia, dar nu putea demonstra. Descoperirea istorică a fizicienilor deschide ușa unei noi ere
a astrofizicii.
Rainer Weiss, Barry Barish și Kip Thorne, fizicienii au teoretizat ceea ce a anticipat Einstein,
sunt laureații premiului Nobel pentru Fizică de anul acesta. Ei au descoperit că între două găuri negre,
undele gravitaționale ar putea fi detectate prin urmărirea fluctuațiilor în spațiu și timp. Problema
undelor gravitaționale a pornit, însă, de la Albert Einstein, ele fiind esențiale pentru teoria relativității
a geniului.
Cei trei fizicieni au adus contribuții decisive și la perfecționarea detectorului LIGO
(observator folosit în fizică pentru a detecta undele gravitaționale cosmice și pentru a dezvolta
observațiile gravitaționale, ca un instrument astronomic).

Bibliografie
https://playtech.ro/2017/nobel-fizica-unde-gravitationale-einstein/
https://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/02/11/ce-sunt-undele-gravitationale-si-de-ce-descoperirea-lor-
este-importanta-12-46-08.
http://stiintasitehnica.com/undele-gravitationale-o-noua-pagina-de-istorie/
Revista Știință și Tehnică, Science & Technology Press ,București, iunie 2015;
Revista Știință și Tehnică, Science & Technology Press ,București, martie 2016.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 38
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Profesorul – factor important în alegerea carierei


Dumitru Silvia
Scoala Postliceală Sanitară “Fundeni” București

Strategiile educaționale și sociale ale României plasează școala ca factor de dezvoltare a


capitalului social în relația sa cu comunitatea pe care o deservește Una dintre problemele permanente
înscrisă printre prioritățile școlii și societății noastre , o constituie și orientarea școlară și profesională.
Actualitatea și importanța ei este dată de contribuția esențială pe care școala o poate aduce la
soluționarea și îmbunătățirea acesteia. Contribuția ei nu se reduce numai la pregătirea tinerilor pentru
a ști cum să ia o decizie conștientă, liberă dar fermă cu privire la devenirea lor școlară și profesională,
ci și la pregătirea și asigurarea unei forțe de muncă în stare să acopere cu succes toate sectoarele
activității sociale.
Considerată multă vreme o problemă individuală pe care fiecare familie o rezolvă în funcție
de statutul său social și profesional, orientarea școlară și profesională nu trebuie lăsată în afara
programelor școlare, considerându-se că sunt suficiente informațiile familiei și ale copilului pentru a
justifica o opțiune școlară și profesională adecvată.
Profesorul actual are o sarcină foarte grea, în sensul că întreaga lui activitate trebuie să fie
creatoare, trebuie să fie orientată pe ideile naratoare ale pedagogiei contemporane. Aș aminti numai
câteva și anume: aceea de a căuta să transforme condiția informațională în structura ce trebuie
asimilată de către elevi, să crească autonomia elevilor, să contribuie la schimbarea accentului de pe
obiectele informaționale pe cele comportamentale, să crească activitatea în grup în cadrul procesului
de învățare, și de asemenea, întreaga activitate să fie adecvata ritmului propriu de asimilare al fiecărui
elev, capacităților sale tehnice. Toata aceasta activitate trebuie să fie conștientizată de fiecare elev
pentru a avea participarea totala a acestora la procesul propriilor formări.
Faptul că orientarea școlară prezintă interes atât pentru individ cât și pentru stat și societate
(privatizarea, cursuri de calificare, conversia cadrelor, șomajul, asistența socială, etc) a făcut ca
problema să fie examinată de-a lungul anilor atât sub aspectul său pedagogic, psihologic, social cât
și sub cel umanitar, subliniindu-se caracterul său complex, interdisciplinar și multicondițional. Este
nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoașterea elevilor, de autocunoaștere, de îmbogățirea
strategiilor de lucru și au apărut organizații și instituții care pot oferi o bancă de date privitoare la
mobilitatea profesiunilor, la cerere și ofertă, la perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de
activitate.
Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor școlare munca profesorilor, dar mai ales a
diriginților, a devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informațiile furnizate, ci, mai
ales, contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esențial în consolidarea
preferințelor profesionale care stau la baza opțiunilor tinerilor. Gimnaziul este perioada când se
inițiază procesul de orientare profesională pentru că la sfârșitul acestui ciclu elevul va intra într-un
liceu, iar opțiunea sa trebuie să bine pregătită. Liceul este etapa de școlarizare în care interesele
profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opțiunii pe care o vor face elevii și părinții
la sfârșitul ei. Performanțele obținute de elev în general și mai ales la disciplinele de concurs precum
și alte rezultate ale activității școlare și extrașcolare vor deveni argumente pentru una din direcțiile de
urmat.
La acest nivel apar două posibilități din punct de vedere al orientării școlare și profesionale
cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională și pregătirea pentru continuarea
specializării într-o facultate de profil. Profesorii au un rol determinant în a îndruma , a sfătui, a
direcționa elevii dar și părinții spre meseria sau domeniul profesional care s-ar potrivi cel mai bine
elevului respectiv.
Orientarea școlară și profesională trebuie să tină cont de unii factori cum ar fi cunoașterea
elevilor de către cadrele didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii școlii și profesiei, informarea
școlară și profesională și discutarea opțiunii și deciziei finale a fiecărui elev. Conținutul orientării
școlare și profesionale trebuie să ofere argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care
ezită încă sau care au făcut o alegere greșită
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 39
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Obiectivele orientări școlare au fost riguros studiate și le putem prezenta în următoarea ordine:
-Cunoașterea personalității elevilor
-Cunoașterea potențialului și a capacității lor
-Cunoașterea cerințelor școlii și profesiunilor preferate de elevi
-Cunoașterea locurilor de muncă existente.
-Punerea în concordanță a personalității elevilor cu posibilitățile lor și cu cerințele școlii și
profesiei preferate.
Orientarea școlară este o acțiune complexă atât prin numărul factorilor implicați (profesori,
părinți, sponsori, specialiști, etc) cât și prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-
educativ. Este o acțiune permanentă care începe în prima zi de școală și durează toată perioada
școlarizării.
Orientarea școlară și profesională este influențată negativ de așa numita „modă a
profesiunilor” și de „ sfaturile” prietenilor și colegilor. Moda profesiunilor exprimată prin opinia
publică este un fenomen de psihologie socială, cu efecte negative asupra procesului de orientare
școlară. Sunt ani și chiar perioade mai întinse în care anumite profesiuni „sunt la modă” și au efecte
de influențare a preferințelor și opțiunilor elevilor și părinților. A existat o „modă” a științelor juridice
,a existat și se menține „ moda” medicinei și a științelor economice, dar la ora actuală una dintre
facultățile cu cea mai mare „ atracție” pentru tineri este Academia de Poliție unde numărul
candidaților a ajuns la 20-25 pe loc.
Pentru o bună orientare școlară se recomandă ca profesorul sa-i cunoască pe elevi din toate
punctele de vedere {aptitudini, abilități performanțele de care sunt capabili }, de a le alimenta
interesul pentru viitoarea profesiune și de a pune problema autocunoașterii. Mass-media poate furniza
informații obiective, verificate și actuale privitoare la funcționarea diferitelor sectoare ale vieții
economice și sociale și la cerințele care există pe piața de muncă
Unitățile economice se află în categoria factorilor de orientare, deoarece, mai ales dacă
patronează școli și licee, elevii acestora, viitori absolvenți pot să devină muncitori în cadrul lor.
În cadrul școlilor unde ne desfășurăm activitatea am încercat prin toate mijloacele să acordăm
importanța cuvenită orientării școlare și profesionale și, în special calității acesteia.
Problemă complexă, reconsiderarea relației profesor-elev preocupă deopotrivă pedagogii,
cadrele didactice, psihologii .Perfecționarea procesului de învățământ implica și include renovarea
relației profesor-elev. Procesul de învățământ trebuie interpretat ca un proces de muncă la care
participă doi parteneri de echipă, profesorul și elevul.
Intre profesor și elev, în afară de inevitabilele relații umane care se nasc între membrii unei
societăți , prin faptul că participă la o aceeași muncă, se nasc și relații specifice, relații didactice.
Aceste relații pun fată în față pe profesor și elev, într-un dialog cât mai deschis, cât mai sincer
și din punct de vedere al obiectivelor procesului de învățământ cat mai eficient și renovat. Se cunoaște
faptul că profesorul este o personalitate formată, care-și propune să formeze alte personalități la elevii
săi
Profesorul actual are o sarcina foarte grea, in sensul ca întreaga lui activitate trebuie sa fie
creatoare, trebuie sa fie orientata pe ideile naratoare ale pedagogiei contemporane. As aminti numai
câteva si anume: aceea de a caută sa transforme condiția informațională in structura ce trebuie
asimilata de către elevi, sa crească autonomia elevilor, sa contribuie la schimbarea accentului de pe
obiectele informaționale pe cele comportamentale, sa crească activitatea in grup in cadrul procesului
de învățare, si de asemenea, întreaga activitate sa fie adecvata ritmului propriu de asimilare al fiecărui
elev, capacitaților sale tehnice.
În luarea deciziilor privind orientarea școlară și profesională trebuie sa existe colaborare cu
familia, folosindu-se următoarele metode: observarea, convorbirile colective și individuale cu cadrele
didactice și consilierul educativ al școlii, studierea documentelor școlare și a produselor activității
elevilor Părinții au fost îndrumați ca în orientarea școlară și profesională să folosească obiectivitatea,
cântărirea judicioasă a însușirilor personale ale elevilor, compatibilitatea, spiritul critic și autocritic și
să nu se lase influențați de persoanele din jur care nu sunt avizate să emită păreri în legătură cu
orientarea școlară

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 40
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Profesorul este un manager al acestui nivel operativ, al conducerii procesului instructiv-
educativ, la nivelul clasei și al disciplinelor sale: ia decizii în proiectare și organizare, se afirmă ca
lider în realizarea obiectivelor împreună cu elevii, îndrumă elevii, previne și înlătură factorii
perturbatori, prevede și gestionează resursele, își adaptează stilul de conducere, armonizează acțiunile
formale și non-formale, adaptează la clasă deciziile școlii, reglează procesele implicate în conducere,
previne și rezolvă stări tensionale, realizează optim comunicarea în clasă, utilizează sistemul
informațional din clasă în cunoașterea și reglarea acțiunilor, gestionează resursele și situațiile
procesului instructiv-educativ, realizează sarcini de marketing educațional (de adaptare la cererile,
aspirațiile elevilor, părinților), asigură climatul optim desfășurării activităților, consiliază elevii,
facilitează evoluția spre succes a elevilor și perfecționează cultura managerială, rezolvă conflicte de
statut și rol la nivelul integrării sale în școală și în clasă, rezolvă probleme privind afirmarea autorității
sale și a libertății elevilor, dirijează interactivitatea în clasă și la lecții, prevede și coordonează
schimbări în activitatea la clasă, cooperează cu elevii în realizarea obiectivelor și funcțiilor
manageriale, asigură managementul curriculumului specific la disciplina sa, utilizează continuu
feedbackul pentru obținerea succesului managerial, își perfecționează stilul de conducere a clasei și
a procesului educațional.
Deosebit de importantă este partea de Consiliere și orientarea școlară (O.S.P.) a elevilor, care
vizează:
I. orientarea curriculară (îndrumarea elevilor către cursurile opționale în funcție de
aptitudini, aspirații, interese);
II. consilierea elevilor (absolvenți) – alegerea școlii potrivite;
III. pregătirea absolvenților pentru ocuparea unui loc de muncă (întocmirea unui CV, a
portofoliului, redactarea unei cereri, pregătirea pentru interviu, vestimentația).
Atenție, munca de orientare trebuie să țină seama și de nevoile exprimate în cifrele de
școlarizare, de tendințele evoluției lumii profesiunilor, de raportul dintre cererea și oferta de forță de
muncă calificată pentru fiecare sector al economiei;
Activitatea de O.S.P. are însă implicații și în alte probleme speciale:
• problema absolvenților care nu-și găsesc un loc de muncă potrivit calificării lor;
• problema incompatibilității elev-profilul școlar, specialist-profesiune.
Dacă acceptăm ideea că pregătirea tinerilor pentru a ști să ia o decizie în mod conștient și
motivate, este o problemă de educație, implicit, acceptăm și ideea că orientarea se fundamentează pe
o bază psihopedagogică. Orice activitate de orientare trebuie să pornească de la diagnoza capacităților
elevului, a intereselor, aptitudinilor, motivațiilor, stării de sănătate în sens larg.
Principiile, obiectivele, conținutul și metodele utilizate în procesul consilierii se structurează
în 4 direcții principale de acțiune:
a. cunoașterea personalității elevilor – informațiile furnizate de elev sunt trecute de către
diriginte în fișa școlară;
b. educarea elevilor în vederea alegerii studiilor și profesiunii;
c. informarea școlară și profesională – informarea vizează tipurile și profilurile de studii pe
care le pot urma, posibilitățile și formele de calificare profesională, lumea profesiunilor și dinamica
ei specifică, necesarul forței de muncă în diferite sectoare de activitate;
d. îndrumarea elevilor spre anumite tipuri de școli sau grupuri de profesiuni – acordarea
unui sfat de orientare cu caracter facultativ.
Metodele și tehnicile de cunoaștere a personalității elevilor (observarea, convorbirea,
chestionarul, analiza produselor, activitatea elevilor, analiza datelor biografice, autocaracterizarea,
testul psihologic etc.) trebuie corelate cu modalitățile și mijloacele de educare a elevilor în vederea
alegerii studiilor și profesiunii – în acest context, un rol important îl joacă:
 metodele de instruire, activitățile participative: efectuarea unor lucrări practice,
rezolvarea de probleme, problematizarea, învățarea prin descoperire;
 activitatea individuală cu elevii: cercuri, concursuri;.
 metode și mijloace școlare de informare școlară și profesională : (conferințe, cursuri,
întâlniri cu specialiști, vizite în instituții, expoziții, muzee, reviste de specialitate etc.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 41
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
 metode și mijloace de consiliere și îndrumare – profesorul poate apela la două
modalități principale de acțiune:
 modalitatea bazată pe trecutul elevului; profesorul va căuta în trecutul elevului
argumente care să-I permită să prevadă evoluția lui în viitor
 modalitate bazată pe perspectivele de evoluție ale personalității elevului; profesorul
trebuie să anticipeze ce va putea elevul în viitor

O mare problemă este integrarea pe piața muncii a tinerilor absolvenți de licee tehnice, chiar
dacă formarea competenței profesionale a acestor tineri, este asigurată prin instruirea lor competentă
și progresivă în timpul școlarizării, pornind de la problemele generale spre cele specifice unui grup
de meserii. Înțelegerea fenomenelor tehnice , însușirea termenilor de specialitate caracteristici
anumitor meserii, sunt obiective de bază ale studierii disciplinelor tehnice în învățământul
preuniversitar.
În paralel cu asigurarea conținuturilor specifice fiecărui profil , fiecărei meserii și fiecărui
nivel de școlarizare, în cadrul procesului de învățământ tehnic preuniversitar, se urmărește realizarea
educației tehnologice a tineretului. Aceasta, ca parte integrantă a culturii generale, sporește
sensibilitatea elevului pentru tehnică, lărgește orizontul său tehnic, îl ajută să dobândească o atitudine
receptivă și creatoare față de domeniul tehnicii înțelese în sens larg.
Sistemul de instruire pentru formarea profesională asigură un anumit raport între disciplinele
de învățământ ce se studiază la un anumit nivel de școlarizare.
Cerințele progresului tehnico-economic și condițiile concurenței pe piața muncii impun
desfășurarea unui proces de învățământ care să asigure o cultură generală, pe fondul căreia să se
dezvolte gândirea tehnică , înțelegerea principiilor care au stat la baza descoperirilor și creațiilor
științei , care să promoveze o reacție pozitivă față de mediul tehnic și să formeze premisele tehnice și
practice ale însușirii în condiții bune a disciplinelor ce sigură o calificare și o specializare înaltă.
În concluzie, putem afirma că orientarea școlară și profesională realizată corect atât în cadrul
școlii cât și împreuna cu familia, reprezintă premisa unei reușite integrări socioprofesionale și a unei
afirmări sigure în domeniul pentru care individul a optat. Este esențial rolul profesorului în ridicarea
calității orientării școlare și profesionale și chiar în deciderea viitorului unui școlar pentru că el
clarifică o situație, formulează un mod de gândire, intervine și îndrumă elevul și familia în luarea
deciziilor. Părinții în colaborare cu școala oferă copiilor deschiderea spre studiu și accesul la sursele
de cunoaștere care contribuie la efectul educațional al școlii asupra elevului

Bibliografie:
1. Elena Joița, „Management educațional. Profesorul- manager roluri și metodologie”, Ed. Polirom 2000;
2. Anghel Petre, “ Stiluri si metode de comunicare”, Ed. Aramis, București, 2003;
3. S. Toma, „Profesorul- factor de decizie”, Ed. Tehnică, București, 1994;
4. Elena Zamfir, Marian Preda, “ Diagnoza problemelor sociale si comunitare”, Ed. Expert, București, 2000;
5. Ion Dumitru, Cornel Ungureanu, „Pedagogie și elemente de psihologia educației”, Cartea Universitară,
București, 2005.
6. Adriana Baban, “Consiliere educațională”, Ghid metodologic, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, 2001.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 42
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Remedii pentru afecțiunile ochilor provocate de deficiențele lumii moderne


Groza Elena-Doina
Universitatea „Ioan Slavici” Timișoara
Țurcanu Flavius Adrian
„Renunță la ochelari“ Consulting Cluj Napoca

Eye diseases have many causes. A large group of causes are given by the human psyche, thinking and mind.
These diseases can be prevented or healed if the causes are removed. Each eye disease has one or more causes.
Glasses should not be worn permanently. Periods of eyes adaptation to natural eyesight should also exist.
Otherwise, complications, cataracts, glaucoma, retinal detachment may occur.

Cercetătorul Willian Bates în cartea „Corectarea vederii” a demonstrat legătura specifică între
afecțiunile ochilor și stresul mental ca urmare a percepțiilor pe care le are omul asupra diverselor
aspecte din viața sa.
Un gând poate provoca un viciu de refracție la nivelul ochilor. Dacă forțezi să vezi la
depărtare, apare miopia, iar dacă forțezi să vezi aproape, apare hipermetropia. În ambele cazuri,
intenția pornește din minte. Este ceea ce se numește cauză-efect. Exemple:
- Fricile corelate cu banii, relațiile, serviciul, sănătatea produc miopia.
- Mânia față de trecut produce hipermetropia.
- Astigmatismul apare psihologic prin neacceptarea prezentului cu toate greutățile sale.
- Strabismul se accentuează la emoțiile bruște și șocante din familie. Cauza este determinată
de incapacitatea de a ști cum să te comporți în această situație.
- Glaucomul este determinat de evenimente stresante cu decizii limită și contra timp.
- Cataracta apare ca o complicație a miopiei sau hipermetropiei. Cauza este tensiunea prea
mare din cristalin. Psihologic, cataracta este dată de incapacitatea de a vedea un rost în viață, în special
la persoanele de peste 65 de ani.
- Desprinderea de retină apare ca urmare a glaucomului nevindecat sau în urma unor lovituri
la nivelul capului. Se poate ajunge la orbire. Este frecventă la persoanele ce practică boxul. Aceasta
este demonstrată de oftalmologul Charles May în cartea „Bolile ochilor”.
- Keratoconus este subțierea corneei ca urmare a stresului.
- Flocoanele sau musculițe flotante, se mișcă rapid înaintea ochilor. Sunt determinate de
dereglări ale circulației, ale digestiei sau ale rinichilor.
- Ambliopia sau ochiul leneș este condiția în care un ochi are o vedere mai puțin clară.
Deformează vederea binoculară, astfel se produce vederea monoculară. Este dată de stresul de
relaționare cu persoanele din jur.
Biologic, omul are nevoie de un număr de ore de lumină naturală pentru a desfășura activitățile
zilnice, inclusiv pentru sintetizarea vitaminei D și fixarea calciului. Lumina artificială prelungește
acest număr de ore pe zi.
Dimineața, lumina naturală crește în intensitate dând ochiului posibilitatea de acomodare la
influxul luminos. Lumina artificială utilizată dimineața înainte de răsăritul soarelui, produce brusc
intrarea influxului luminos în ochi. În schimb, lumina naturală intră treptat pe retină în funcție de
intensitatea progresivă a răsăritului de soare. De aceea, este indicat a privi un răsărit de soare la mare.
Este indicată dimineața, baia de lumină. Se trag draperiile, se deschid larg ferestrele indiferent de
sezon pentru a aerisi dormitorul și a respira aer curat. Astfel, are loc o baie de lumină pe retină, câteva
minute. Totodată vindecă și depresia. Se privește cerul și organismul se încarcă cu energia necesară.
Se practică exerciții de inspirație - expirație.
Seara, lumina naturală scade progresiv în intensitate, dând ochiului posibilitatea de acomodare
la întuneric. În vorbirea populară, se spune “orbul găinii”. Se știe că cele mai multe accidente rutiere
se întâmplă în acest interval, pentru că nu este nici lumină nici întuneric.
Omul modern nu se poate lipsi de aceste ore prelungite cu lumina artificială pe zi. Pentru a
reduce efectele negative, sunt indicate exerciții și pauze în activitatea ochilor în timpul zilei.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 43
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Emoțiile negative produc disfuncții ale ochilor. Dar și emoțiile pozitive pot produce indirect,
pe termen lung disfuncții ale ochilor. Exemplu: la copii, fenomenul de recompensare materială pentru
note mari și premii. Copilul va depune un efort suplimentar, uneori peste limite, pentru a ajunge la
rezultate. Va învăța noaptea, suprasolicitând astfel ochii pentru note mari.
La copii, puterea imitației este mai puternică decât la adulți. Astfel, unii își pot dori purtarea
ochelarilor, așa cum văd la profesorii lor. Se duc la medic pentru micile neajunsuri ale ochilor. Poate
fi doar oboseală trecătoare. Dar se vor găsi medici care să le indice purtarea ochelarilor la primele
semne de oboseală a ochilor. Nu vor îndepărta astfel cauzele.
Deși nu s-a făcut un studiu, se poate ca purtarea ochelarilor să accentueze sinuzita. Persoanele
care fac frecvent sinuzită, sigur simt un disconfort prin purtarea ochelarilor cu rame metalice. Iarna
pe frig, ramele ochelarilor sunt reci și transmit zonei nasului o senzație neplăcută, incomodă.
Purtarea ochelarilor dă senzația că toate obiectele sunt mai mari, toți oamenii sunt mai înalți.
Este o iluzie optică. Exemplu: la coborârea scărilor, acest lucru se observă cel mai mult. Nesiguranța
fiecărui pas este dată de purtarea ochelarilor sau absența acestora.
Emoțiile negative bruște și nedreptățile pot duce la afecțiuni instantanee ale ochilor, până la
orbire. Tradițional, se spune „negru în fața ochilor”. În acest caz au loc descărcări ale unor vitamine
și elemente chimice, fosfor, magneziu, calciu. Exemplu: mamele care nasc greu, pot suferi brusc
afecțiuni ale ochilor.
Se recomandă consumul de coriandru. Acesta previne uzura ochilor și scăderea acuității
vizuale. Are efecte anti-microbiene, protejează ochii de boli contagioase, precum conjunctivita. Este
bogat în vitamine (A și C), minerale (fosfor), aminoacizi și uleiuri esențiale.
Importantă este acțiunea tri-partidă simultană pentru a avea grijă de sănătatea ochilor noștri.
Este necesară acționarea cu exerciții oculare, care au scop de a flexibiliza mușchii oculari.
Aceasta flexibilitate are următoarele beneficii, un sistem limfatic și sanguin mai fluid și mai sănătos.
Alimentația nu trebuie să fie bogată în calorii, ci mai mult bogată în nutrienți pentru a susține
țesuturile oculare în toate acțiunile de anti-oxidare/oxidare care sunt foarte intense la nivelul ochilor.
Dacă primele 2 acțiuni au o pondere mică din timpul unei zile, 5-10 minute de exerciții in
timpul unei zile, 30-60 de minute alocate pentru alimentația corpului, a 3-a parte din acțiunea tri-
partidă este reprezentată de influența tiparelor psiho-emoționale care influențează vederea.
Această componentă psiho-emoțională este prezentă în interiorul nostru secundă de secundă,
chiar dacă noi nu suntem mereu conștienți de toate gândurile și mai ales de modul cum ele se
somatizează în diferite părți ale corpului.
O soluție de a observa aceste influențe ale gândurilor noastre se poate face cu ușurință printr-
o practica zilnică de meditație prin care se observă cu atenție interiorul nostru, ce gânduri ne apar în
minte și din ce parte vin ele, din dreapta sau din stânga.
Astfel, se antrenează capacitatea noastră de a observa gândurile, de a observa tiparele psiho-
emoționale care apar și când se somatizează ele în corpul nostru și bineînțeles la nivelul ochilor.
O problemă este la copii, întrucât filtru lor de gândire este în formare și amenințările din partea
părinților de genul „îți scot ochii dacă nu mă asculți” este considerat de către subconștientul copiilor
ca un atac la persoană și frica generată le afectează în mod direct ochii.
Concluzie
Ochelarii nu trebuie purtați permanent. Se lasă și perioade de acomodare a ochilor la vederea
naturală. Trebuie îndepărtate cauzele psihice, mentale care declanșează afecțiunilor ochilor.
Îndepărtând cauzele nu mai apar afecțiuni ca și cataracta, glaucomul, desprinderea de retină etc.
Bibliografie
William Bates, Îmbunătățirea vederii fără ochelari, Editura Firul Ariadnei, Cluj Napoca, 2017
http://www.bateseyeexercises.com/basicInformation.php
Charles May, A manual of diseases of the eye, William Wood and Company, New York, 1909
Flavius Adrian Țurcanu, Renunță la ochelari, Cluj Napoca, 2014;
https://educatiavederii.ro

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 44
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Rolul aditivilor alimentari


Faur Olivia Corina
Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” Timișoara

Additives represent substances that are deliberately added to various foods with a technological,
including organoleptic purpose in manufacturing, processing, treating, packaging, transporting or preserving
the food, with a certain effect or one that is expected to produce (directly or indirectly) suitable effects on their
properties.
Along with advances in food technology, they make it possible to have high-quality products that can
be kept for a reasonable period of time.
The main reasons underlying the use of food additives are: preserving the nutritional value, increasing
the stability, improving the sensory characteristics, favoring certain technological processes.
Additives sometimes have the role of allowing food to be produced at lower prices. However, they are
not allowed to be used to mislead the consumer, for example, as to the freshness of the product. In addition,
they must not affect the quality of the product or endanger the health of the consumer.

Aditivii reprezintă substanțe care sunt adăugate intenționat în diverse produse alimentare,
având un scop tehnologic, inclusiv organoleptic în ceea ce privește fabricarea, procesarea, tratarea,
ambalarea, transportarea sau păstrarea alimentelor, cu efect cert sau de la care se așteaptă efecte
convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietăților acestora.
Împreună cu progresele realizate în tehnologia alimentară, ei fac posibilă existența unor
produse de înaltă calitate, care pot fi păstrate pe o durată rezonabilă. Din categoria aditivilor fac parte
doar substanțele care ajung în alimente în mod intenționat, fiind excluse cele care ajung în mod
accidental și care sunt de fapt contaminanți ai produselor alimentare.
Principalele considerente care stau la baza folosirii aditivilor alimentari sunt: conservarea
valorii nutritive, creșterea stabilității, îmbunătățirea caracteristicilor senzoriale, favorizarea unor
anumite procese tehnologice.
Aditivii au uneori și rolul de a permite producerea unor alimente la prețuri mai scăzute. Nu
este însă permis ca ele să fie folosite pentru a înșela consumatorii, de exemplu în ce privește
prospețimea produselor. În afară de aceasta, ele nu trebuie să afecteze în mod negativ calitatea
produselor sau să pună în pericol sănătatea consumatorilor.
La ora actuală există o aversiune destul de mare în ceea ce privește folosirea aditivilor
alimentari, explicabilă prin efectele negative care au rezultat din folosirea necontrolată a substanțelor
chimice în produsele alimentare. Nu există însă niște normative standard la nivel internațional pentru
evaluarea toxicologică a aditivilor. Cele acceptate și folosite cel mai mult sunt normele elaborate de
comisiile de experți ale Organizație Mondiale a Sănătății.
Aditivii alimentari joacă un rol important în lanțul alimentar modern. În zilele noastre, oferta
de produse alimentare este deosebit de variată, iar consumatorii cer și mai multă varietate a
produselor, precum și standarde ridicate de siguranță alimentară și proprietăți nutritive la prețuri
convenabile. Îndeplinirea acestor așteptări ale consumatorilor poate fi realizată numai prin folosirea
tehnicilor moderne din industria alimentară, care includ și folosirea aditivilor alimentari.
Aditivii alimentari se pot clasifica în patru clase mari: substanțe cu rol nutritiv, substanțe cu
efect stabilizator, substanțe cu efect organoleptic și substanțe cu rol de auxiliari tehnologici (de
procesare).
1. Substanțe cu rol nutritiv (dietetic): vitamine, aminoacizi, săruri minerale și agenți de
creștere a masei. Organismul uman necesită prezența a 40 - 50 substanțe cu efect nutritiv pentru ca
toate funcțiile sale să evolueze corespunzător. Compușii cu rol nutritiv (dietetic) sunt folosiți pentru
a crește valoarea nutritivă a alimentelor sau, în anumite cazuri, pentru a o reduce în mod controlat.
Unele dintre ele au și rolul de a ameliora anumite disfuncții metabolice.
2. Substanțe cu efect stabilizator: conservanți, antioxidanți, stabilizatori, emulgatori,
agenți de gelifiere, de umectare, de acoperire, antiaglomeranți. Acești aditivi au ca rol principal
prevenirea degradării alimentelor și creșterea duratei lor de păstrare. Necesitatea creșterii duratei de

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 45
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
păstrare este impusă de tendințele actuale de consum, normativele de calitate și considerente de
sănătate.
3. Substanțe cu efect organoleptic: coloranți, stabilizatori de culoare, agenți de înălbire,
îndulcitori cu rol nutritiv, edulcoranți, acidulanți, aromatizanți, substanțe cu gust sărat, amar.
Alimentele nu trebuie doar să aibă o valoare nutritivă, ci trebuie să stimuleze și apetitul prin
înfățișarea, gustul și aroma lor. Mulți dintre compușii cu proprietăți senzoriale conținuți în alimente
se deteriorează în timpul procesării sau depozitării acestora. Scopul principal al acestei categorii de
aditivi este de a compensa aceste pierderi ale proprietăților senzoriale, stimularea apetitului,
conferirea unor nuanțe de gust dulce, sărat, acru sau amar sau mascarea unor mirosuri sau gusturi
neplăcute. Aditivii nu pot fi însă folosiți pentru a induce în eroare consumatorii, în ceea ce privește
calitatea necorespunzătoare sau deteriorarea alimentelor.
4. Auxiliari tehnologici (de procesare): solvenți de extracție, agenți de limpezire, adjuvanți
de filtrare, gaze propulsoare, agenți de răcire și substanțe criogene, antispumanți, săruri de
emulsifiere, enzime, culturi microbiene. Drept auxiliari tehnologici sunt definite acele substanțe sau
materiale, fără a include aparate sau ustensile, care nu sunt consumate ca ingrediente ale alimentelor,
dar sunt utilizate în timpul procesării materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor pentru a realiza
un anumit obiectiv tehnologic. Ele sunt distruse sau eliminate înainte de realizarea produsului finit,
dar pot fi prezente accidental sub formă de reziduuri sau derivați. În unele țări aceste produse nu sunt
considerate drept aditivi, deoarece în ce privește prezența lor în alimente lipsește elementul
intenționat.
Mulți dintre acești aditivi alimentari sunt obținuți din surse naturale: animale, vegetale sau
minerale (oase, carne, cartilagii, fructe, alge marine, semințe, legume, sare). Alți aditivi alimentari
sunt obținuți din ingrediente identice cu cele naturale: antioxidanții (vitamina C), tocoferolii (vitamina
E) din uleiurile vegetale, anumiți coloranți (carotenoizii) derivați din fructe și legume, acidul citric
derivat din citrice. Există de asemenea aditivi alimentari care provin din surse naturale modificate de
către oamenii de știință pentru a putea fi folosite în industria alimentară: emulsificatorii derivați din
materii vegetale, acizii organici, agenții de îngroșare (amidon modificat), celuloza, anumiți îndulcitori
(sorbitol și malitol). Însă există și aditivi alimentari pentru care nu există alternative în natură
(antioxidanți și coloranți).
Aditivii alimentari admiși în Uniunea Europeană sunt codificați cu litera “E” de la Europa,
urmată de un număr alocat special fiecăruia dintre aceștia (număr EEC). Acest mod de simbolizare
sprijină consumatorii în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactată
eticheta, garantând astfel că aceștia fac parte din lista celor autorizați.

Lista aditivilor aprobați pentru a fi folosiți în România:

E621 – Glutamat de sodiu


E171 – Dioxid de titan
E122 – Azorubină
E623 – Diglutamat de calciu
E132 – Indigotină
E951 – Aspartam
E200 – Acid sorbic
E127 – Eritrozină
E150 – Caramel
E210 – Acid benzoic
E102 – Tartrazină
E104 – Galben de chinolină
E211 – Benzoat de sodiu
E162 – Roșu de sfeclă
E160 – Licopen
E250 – Nitrit de sodiu

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 46
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
E202 – Sorbat de potasiu
E300 – Acid ascorbic (Vitamina C)
E251 – Nitrat de sodiu
E330 – Acid citric.

Concluzii:
1. Aditivii alimentari sunt substanțe chimice adăugate intenționat în diverse produse alimentare
având un scop tehnologic și organoleptic, în ceea ce privește fabricarea, procesarea, tratarea,
ambalarea, transportarea sau păstrarea alimentelor.
2. Foarte mulți aditivi alimentari provin din surse minerale sau vegetale, iar unii dintre aceștia
sunt nutrienți esențiali (aproape toate vitaminele sunt aditivi alimentari avizați în acest sens
de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor).
3. Litera "E" simbolizează faptul că au fost testate minim 6 ani și atestate la nivel european. Cu
toate acestea, specialiștii ne recomandă să citim cu atenție ce scrie pe ambalaj înainte de a
consuma un produs alimentar.
4. Aditivii alimentari joacă un rol cheie în păstrarea proprietăților alimentelor, menținând
alimentele sigure pentru consum, bogate în nutrienți și apetisante.
5. Aditivii nu pot fi însă folosiți pentru a induce în eroare consumatorii, în ceea ce privește
calitatea necorespunzătoare sau deteriorarea produselor alimentare.

Bibliografie:
http://www.e-uri.ro/tag/aditivi-alimentari/
https://healthy.kudika.ro
http://www.csid.ro/health/sanatate/totul-despre-e-uri-2780289/
http://e.infocons.ro/

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 47
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Creaturi fantastice în operele lui Vasile Voiculescu


Eftenie Anca Luminița, Vâlcea Cristina
Liceul Tehnologic „Sf. Nicolae“ Deta

The study Fantastic creatures in V. Voiculescu's works seeks to identify the main creatures existing in the
volume Magic Love, their dramatic physical and mental traits, as well as the ways in which teachers can use
the interest shown by students to their future benefit in life.

Deși suntem într-o epocă a vitezei, a jocurilor pe calculator în care dimensiunea profană a
existenței se află în prim-planul activităților zilnice, se pare că omul și, în special, adolescentul, nu
se poate despărți de valențele fantastice ale lucrurilor. Fie că se luptă cu monștrii din Pokemon Go,
citește (mai nou) romane SF sau urmărește filme cu personaje ce au puteri supranaturale, tânărul din
ziua de azi este din ce în ce mai fascinat de neobișnuit, de incredibil sau de miraculos.
Inclusiv în liceu se studiază o mare varietate de opere literare fantastice: scrieri ale marilor
clasici (M. Eminescu, Sărmanul Dionis; I.L. Caragiale, La Hanul lui Mânjoală, Calul Dracului sau
Kir Ianulea și chiar nuvela În Vreme de război, cu elemente fantastice sau Ion Creangă, Povestea lui
Harap-Alb), dar și opere mai recente, precum romanele lui Mircea Eliade sau poeziile lui Leonid
Dimov. Bineînțeles că adolescenții pasionați de lectură își pot diversifica experiențele literare
aventurându-se prin proza și poeziile lui A. E. Baconski sau romanele mai noului O. Soviany.
Poate din acest motiv mi se pare de actualitate volumul lui Vasile Voiculescu, Iubire magică.
Nu prin atmosferă sau structură ( mai mult pentru că ne-am obișnuit cu tipul său de fantastic, și nu
pentru că ar fi plictisitor), ci prin creaturile sale ce evadează din sfera monotonă a realului, sfidează
legile obișnuite ale societății și, fiind de sorginte mitică, sacră, planează dominând contingentul, în
cel mai firesc mod posibil.
Cea mai cunoscută creatură, în rândul tinerilor, este lostrița, mai ales pentru că acesta este
titlul unei opere ce se predă în clasa a X-a, elevilor de liceu. Năgoada, despre care vorbim, are obiceiul
să se arate pe apa Bistriței, de sus, de la izvoare și până dincolo de Piatra. Trupul ei nu e deloc
fermecător, are ,,cap bucălat de somn, trup șui de șalău și pielea pestrițată auriu, cu bobițe roșii-
ruginii, ca păstrăvul.”1 Totuși, aspectul vietății se poate schimba, așa ajunge să-l farmece pe Aliman,
tânărul pescar, care o confundă, de departe, cu o domniță lungită la soare pe plaja cu nisip de aur.
Apare, în viziunea lui, frumoasă: chipul este bucălat, trupul lung și despicătura coapselor sus ca la cei
mai buni înotători. Hainele ei se usucă foarte repede, iar ochii de chihlimbar, verde-aurii cu strilici
albaștri îl înfiorară pe naivul prădător.
Lostrița nu e însă, singura vietate capabilă să-și schimbe forma. Vrăjitoarea Mărgărita,
uimește și ea prin antagonismul formelor pe care le împrumută. În prima povestire, ,,Iubire magică”,
frumusețea ei îl încântă pe scepticul orășean. Fata purta un zâmbet pe buze și părul îi era castaniu,
unduios, iar ochii verzi contrastau puternic cu obrazul ei alb-trandafiriu, împuns de două gropițe.
,,Coloana splendidă a gâtului se îmbina fără greș cu linia umerilor de o proporție și o grație
nemaiîntâlnită. Sânii zglobii, drepți, umpleau de o viață misterioasă iia în care pâlpâiau fără
încetare.”2 Mijlocul îi era strâns, șoldurile glorioase și picioarele goale, cu sandale ce scoteau la iveală
ușoara boltire a tălpii. Efectul asupra admiratorului este impresionant, el se lasă sedus de frumusețea
cărnii fetei, de perfecțiunea pielii sale. Această Venus din Milo, însă, își arată adevărata față spre
sfârșitul operei: ,,În fața sa sta o strigoaică, cu ochi de albuș de ou răscopt, plesnit de dogoare; nasul
mâncat de ulcer; obrajii scofâlciți se sugeau adânc între gingiile știrbe și puruiate. Sânii tescuiți îi
atârnau ca două pungi goale, uscate și încrețite. Coastele îi jucau ca cercurile pe un butoi dogit. Și în
bazinul șoldiu, pe crăcanele oaselor picioarelor, măruntaiele spurcate clocoteau ca niște șerpi
veninoși.”3 Trezit ca dintr-o vrajă tânărul orășean zbiară cu groază și o ia la fugă ca un nebun, fără a
privi înapoi, a doua arătare provocându-i doar teamă.

1
V. Voiculescu, Iubire magică, Ed. Minerva, București, 1972, p. 39.
2
Idem. p.28
3
Idem., p. 37
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 48
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Femeile nu sunt singurele ființe cu înfățișări antitetice, dacă citim povestirea ,,Lacul rău” ,
vom observa că și lucrurile pot avea astfel de calități. Această apa stătătoare pare, la suprafață, curată
și ademenitoare, dar numai câteva palme, dacă-i pătrunzi în adâncime, vei vedea un miez negru, viu,
o plasă de brădiș ce te prinde fără putință de scăpare.
Despre Gheorghieș se spune că ar avea și el puteri supranaturale, fiind fiul zmeului lacului.
Pentru el apele aveau o slăbiciune, i se deschideau fără împotrivire și-l primeau cu îngăduință.
Ambiția, însă, duce băiatul la moarte. Într-o seară de duminică, când era cu asprime oprit să tulburi
odihna lacului, flăcăul face prinsoare cu băieții din sat că va trece apele învolburate de vânt. Zile
întregi cadavrul rămâne ascuns privirilor oamenilor, până când bătrâna Savila, strămoașa satului face
o vrajă pentru a-l aduce la mal. Gheorghieș ,,Zăcea verde-vânăt, năucitor de umflat, hâd, ciugulit de
pești, forfecat de raci, cu brădiș în loc de păr și scoici în coșul pieptului.”4
Moartea poate avea așadar multe nuanțe în acest volum și constituie o temă importantă de-a
lungul povestirilor. De pildă în ,,Șarpele Aliodor” făptura fantastică este aducătoare de moarte. La
prima vedere, reptila pare incapabilă de a face rău, fiind prezentată în mânuțele unui copil: ,,o ramură
mai moale și mai cărnoasă, pe care încearcă zadarnic să o rupă: vreascul negru și alunecos, se mlădia
sub mânuțele lui în toate părțile”5. Mama acestuia se manifestă împotriva păstrării șarpelui, astfel că
acesta se răzbună crunt: ,,Într-o noapte, era acum vară, dormeau toți, afară pe prispă. Deodată femeia
începu să geamă și să se zbată. Șarpele se urcase pe pieptul ei și se târâse până la gură. Îi mirosise a
lapte dulce. Ea se lupta, dar cu toate opintelile nu-l putea dezlipi. Șarpele se furișă ca pe o gaură pe
gâtlejul ei în spasme, până în pântece, unde se întinse, coardă, și rămase cu dinții înfipți în rânză”.
Femeia se îmbolnăvește de cancer și, lucru straniu, tumoarea avea formă de șarpe. Lucrurile se
limpezesc de abia după moartea acesteia: șarpele se înecase într-un butoi cu țuică. Rămîne, totuși,
semnul de întrebare: de ce avea cancerul formă reptiliană, când de obicei are formă de ciupercă sau
de rac?
În operele lui Voiculescu, păsările de noapte aduc și ele aminte de poveștile cu fantome.
Lipitoarea apare sub forma unei umbre cu aripile arcuite, ceva mai mare ca un lăstun. Locul ei
preferat este moara părăsită, aici primește adevărata formă: de femeie. Făptura ar fi fost, în vechime,
o fată obligată de părinți să se căsătorească cu un bărbat pe care nu-l iubea. Alesul inimii sale fiind
plecat în armată. La întoarcere ar fi fost ucis. De atunci fata aduce drumeții singuratici, ce se încumetă
să treacă noaptea pe lângă ea, la locul morții iubitului, pentru a-l salva. Mortul păstrează încă,
înfățișarea tinerească: ,,cămașa albă, trunchiul voinic, mâinile răstignite în lături”6, ochii albaștri,
mustața neagră, în urechea dreaptă purtând un cercel, cizme cu potcoave și ceasornic de argint la brâu,
dar la ivirea luminii dispare neobișnuit de repede, fantomatic, drumețul nefericit rămânând marcat de
groaza întâlnirii.
Concluzii
Cu siguranță se poate observa un interes deosebit pentru ființele fantastice acordat, în ultima
vreme în industria cinematografică, dar și în domeniul informaticii sau al literaturii. Poate că, în
sfârșit, vorbim despre o schimbare de percepție necesară de atâta timp la nivel de societate. Fascinația
copiilor pentru creaturi neobișnuite îi face mai toleranți și puțin predispuși stereotipizării. Credem în
efectul empatiei asupra elevilor și suntem de părere că operele fantastice au un puternic rol educativ,
de aceea recomandăm profesorilor realizarea de activități ce implică studiul creaturilor cu proprietăți
neobișnuite, respectiv cunoașterea portretului moral și fizic al acestora.

Bibliografie:
Manolescu, Nicolae, Istoria Critică a Literaturii Române, Ed. Paralela 45, București, 2008;
Dan Sergiu Pavel, Proza Fantastică Românească, Ed. Minerva, București, 1975;
Tzvetan Todorov Introducere-in-Literatura-Fantastică, Ed Univers 1973
http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/curriculum/c556+587++681/
Voiculescu, Vasile, Iubire Magică, Ed. Minerva, 1972.

4
Idem, p.60
5
Idem, p.63
6
Idem., p.156
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 49
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Imperativul sau principiul moral hartmanian între agentul moral și valoarea


morală sau calea de devenire la moralitate
Diana Silaghi
Liceul Tehnologic ”Alexandru Borza” Cluj-Napoca

The moral person is metaphysical possible only at the boundary between ideal and real determination,
in their point of impact, in their opposition, in their union, in the moment of overlapping of two worlds, the
ontological and axiological world. The intermediate position, the vivid fusion, between these two worlds, and
participation in both, is provided personality.
Keywords: moral value, moral agent, imperative, moral actional principle, moral motivational
principle.

Cum afectează valorile comportamentul uman care trebuie întotdeauna să fie cârmuit de
principiul moral? Răspunsul la această întrebare, spune Hartmann, este dat de faptul că principiul
moral Ar trebui nu este niciodată identic cu principiul motivațional Ar trebui să facă, în mod contrar,
acesta ar fi un ordin și nu un principiu moral.
În opinia lui Hartmann, principiul Ar trebui reprezintă, în sine, forma principiului acțional
Ar trebui să fie și acest principiu acțional Ar trebui să fie subzistă independent de realitatea
sau irealitatea materială a valorilor.
Acesta conține, în sine, o tendință către realitate și deține, în sine, autonomia fiindului
independent de realitate sau de irealitate și tendința către realitate. În aceasta din urmă, în realitate,
tendința principiului acțional-ideal Ar trebui să fie și valorile sunt conectate dar nu se identifică.
”Valorile și idealul Ar trebui să fie stau într-o riguroasă corelație, într-o condiționare reciprocă.
Idealul Ar trebui să fie este modelul de a fi al valorii, este modalitatea proprietății ei, care niciodată
nu este pierdut în structura materiei. Dar valoarea este conținutul lui Ar trebui; el este structura
categorială, modelul existențial al idealului Ar trebui să fie…Idealul Ar trebui să fie este condiția
formală a valorii, valoarea este condiția materială a lui Ar trebui să fie”7. Deci, valorile sunt legate de
principiul moral Ar trebui atât sub aspect ”formal” cât și sub aspect ”material”.
În afară principiului acțional ideal Ar trebui să fie, există, după Hartmann, și un principiu
acțional pozitiv (Ar trebui să fie pozitiv) care apare în punctul de contradicție dintre domeniul ideal
și cel real, și, din acest motiv, este diferit de principiul acțional ideal (Ar trebui să fie ideal). ”Ar trebui
să fie pozitiv presupune, într-o situație dată, Neființa a ceea ce ar trebui să fie. Prin urmare, acesta
este posibil numai în sinele lumii reale”2. Deci, principiul pozitiv (Ar trebui să fie) nu se înscrie în
lumea valorilor, dar este adăugat la această lume. Cu alte cuvinte, superioritatea valorilor constă în
trecerea lor de la domeniul ideal la cel real.
Lumea, ca atare, nu este nici valoare, nici în opoziție cu valoarea. În lume, valorile sunt și pot
fi realizate, iar omul, ca purtător al valorilor, stă între bine și rău, el însuși nu este nici bun și nici rău,
dar, ca și purtător al valorilor, participă atât la bine cât și la rău.
Principiul acțional Ar trebui să fie este situat între Ființă și Neființă, iar gradul său de
pozitivitate depinde de tensiunea care există între lumea reală și cea ideală. „Dimensiunea principiului
Ar trebui, este, în primul rând, dimensiunea axiologică dintre valoare și non-valoare.
Legile fundamentale ale principiului Ar trebui să facă, constă în aceea că direcția în această
polaritate, indică întotdeauna fără echivoc, la polul pozitiv, valoarea.” 8 Întotdeauna dimensiunea
realului stă între doi poli: binele-situat ca valoare și răul-situat ca non-valoare.
Deoarece principiul moral Ar trebui poate fi actualizat numai în și prin agentul moral, omul
formează ”conexiunea metafizică cu lumea valorilor”. Motivul pentru care principiul moral pozitiv
(Ar trebui) găsește în subiectul moral un nod de sinteză este faptul că natura lui metafizică
întotdeauna îl dirijează către un subiect uman.

7
N. Hartmann, Moral Phenomena, Library of Philosophy, 2002, p 250
2
Ibidem, p 253
8
Ibidem, p 254
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 50
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Astfel, principiul moral pozitiv (Ar trebui să fie) nu este diferit de subiectul uman, prin urmare,
el depinde de desfășurarea și actualizarea acțiunii subiectului uman. Determinarea principiului moral
Ar trebui este oarecum indirectă, deoarece această determinare depinde de sesizarea, de valorizarea,
de subiectul uman care acceptă sau respinge o situație ca atare, cu alte cuvinte determinarea
principiului depinde de faptul deciderii pentru sau împotriva principiului moral Ar trebui. Subiectul
uman își asumă conștiința principiului moral Ar trebui prin strădanie, voire și credință.
Cunoștințele joacă un rol subordonat reprehensiunii (dezaprobării) principiului Ar trebui.
Principiul moral Ar trebui poate determina numai activitatea subiectului moral și această determinare
ia forma acțiunii în care subiectul principiului acțional Ar trebui să fie devine subiectul al principiului
motivațional Ar trebui să facă, altfel spus devine subiect moral.
Subiectul moral este acela care gestionează și administrează imperativul Ar trebui în domeniul
existenței reale. ”Trăsătura esențială a subiectului moral, spune Hartmann, este aceea că, în ceea ce
privește valorile pe care le simte și le aprobă, el are aceeași mobilitate, aceeași gamă de activități în
lumea reală.
Această gamă este limitată prin faptul că, o dată cu sensul dat valorii, el recunoaște totodată,
valorile pe care le simte ca fiind deasupra sa și deasupra acțiunii sale, el știe că dezaprobarea acestora
va fi pusă în propria sa responsabilitate”9. ”Subiectul ca agent practic este punctul de intersecție între
două determinări sau puteri eterogene; și, în același timp, este punctul conflictual al acestor puteri în
lumea reală”.10
Acest conflict al valorilor dă naștere unei continue neliniști în interioritatea subiectului,
determinându-l să ia decizii. În acest fel, subiectul devine subiect moral.
Valorile ca esențe ideale sunt autonome și nu necesită nicio autorizare dată de către subiect.
Subiectul există doar atunci când aceste valori sunt actualizate din nevoia de afirmare și autorizare a
lui însuși. Această afirmare constituie scopul care este forma obiectivă a conținutului real al valorii,
și corespunde valorii în sfera ideală.
Dacă scopul aparține doar sferei ideale, cum poate fi el realizabil? Lui Hartmann, probabil, îi
scapă din vedere faptul că realizarea scopului (ca și materializare posibilă a suportului ontic valoric),
actualizarea lui, transcenderea lui din sfera ideală (a proiectelor) în cea reală a posibilităților, nu poate
fi făcută decât prin adaptarea valorizării la condiționările normativității impuse de imperativul Ar
trebui.
Suntem de acord cu faptul că nu orice valoare devine conținutul unui scop, pentru că nu orice
valoare este țelul principiului moral pozitiv (Ar trebui). Orice valoare care devine conținutul unui
scop este în relație cu voința, deoarece numai subiectul practic, pragmatic, își poate configura
scopurile, și le poate adapta realului concret în așa fel încât ele să devină realizabile, sau poate
transforma prin propria sa voință, fiindul (conținutul ideatic) valorilor în scopuri.
Dar dacă subiectul este mediatorul valorilor, de aici nu putem infera faptul că valorile implică
și un element subiectiv? Adică, nu cumva există o interdependență între subiectivitatea subiectului și
materializarea valorilor? Hartmann respinge această ipoteză deoarece „valoarea și Ar trebui nu sunt
nici subiective și nici obiective… ele subzistă atât în subiect cât și-n obiect.”11
Deci, nici subiectul și nici actele sale nu sunt subiective. Există doar conținutul conștiinței
care este subiectiv. Acest imperativ Ar trebui este, mai degrabă, asemănător Ființei decât cunoașterii,
deoarece cunoașterea are origine existențială și, prin urmare, este subiectiv condiționată, iar Ar trebui
are o origine ideală și este condiționat subiectiv numai atunci când devine actualizat. ”Ar trebui
cuprinde limita cunoașterii în două feluri: atunci când acesta intră în cunoașterea valorilor și atunci
când se exprimă în faptă”.12
Există, după Hartmann, și un alt aspect al imperativului Ar trebui, care are o influență asupra
comportamentului moral, și anume, aceea că determinarea existențială care este emisă de valori nu

9
Ibidem, p 261
10
Ibidem, p 262
11
Ibidem, p 265
12
Ibidem, p 265
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 51
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
trece la subiect fără să-l modifice, iar această modificare dă subiectului demnitatea personalității
morale.
Subiectul moral, poate fi distins prin două particularități:
1) Valorile nu sunt constrângătoare, ele sunt afirmate de către el (subiectul moral) și el
are puterea de a decide pentru sau împotriva lor
2) Subiectul deține valoricul care nu este identic cu cel al obiectului.
Prin realizarea unei fapte bune, persoana morală nu dovedește faptul că este ”bună de la
natura”, ci dovedește faptul că vrea pur și simplu binele celuilalt, deci este prin natura sa o persoană
altruistă. Hartmann presupune că bunătatea, (binele), este intrinsecă persoanei morale. Subiectul
moral nu este doar un purtător al binelui și răului, ci, în calitate de ființă morală, el ”poartă întreaga
scară diferențiată a valorilor morale și a non-valorilor”.13
Dar medierea valorilor implică dialecticitatea lor. Cum?
Pe de o parte, persoana morală ca mediator al valorilor determină realul (prin proiectarea și
realizarea scopurilor), pe de altă parte, persoana morală, însăși, este condiționată de existența în sine
a valorilor și de principiul pozitiv (Ar trebui să fie), deoarece orice valoare devine conținutul unui
scop doar atunci când ea este țelul principiului moral pozitiv (Ar trebui să fie).
Această mediere a valorilor determină realul care este, la rândul său, condiționat de existența
în sine a valorilor și de principiul pozitiv (Ar trebui să fie). Această mediere a valorilor nu este una
mecanică, automată, ci ea se realizează autonom. Acest fapt evidențiază esența persoanei morale, care
nu numai mediază valorile, ci le mediază ca subiect liber.
”Persoana morală, după Hartmann, este metafizic posibilă numai la limita dintre determinarea
ideală și cea reală, adică în punctul lor de impact, de opoziție, de uniune, în momentul conectării a
două lumi, lumea ontologică și cea axiologică. Poziția intermediară, de vie contopire, dintre aceste
două, precum și participarea la amândouă, este condiția personalității.”14
Valorile ca principii pot fi plasate, în mod condiționat, pe același nivel, ca și categorii
existențiale, deoarece, ele, ca principii superioare, ar putea fi analizate, ar putea fi construite ca
principii inferioare și trebuie să apară într-o formă modificată în principii superioare. Aceste principii
superioare corespund, în esență, ”primului motor” aristotelic. Deci, ele sunt motorul din spatele
principiului acțional Ar trebui să fie.
Valorile posedă o conexiune teleologică care corespunde legăturii cauzale din natură, dar
aceasta este diferită și mai complexă decât cauzalitatea naturală. După Hartmann, legătura teleologică
conține două tipuri de determinări:
1) Primul tip de determinare este acela prin care se discern, se simt și se contemplă
valorile.
2) Al doilea tip de determinare este acela prin care sunt găsite valorile în real. Acesta are
un caracter finalist. Acesta reprezintă sfera umană a străduințelor, a aspirațiilor, a speranțelor, a
dorințelor, etc. Cu alte cuvinte, este sfera tuturor intențiilor practice.
Aceasta din urmă determinare sau legătura cauzală de tip finalist constă, după Hartmann, în
trei etape, și anume:
1) În primul rând, există stabilirea unui scop. Această presupune un viitor non-existent și
implică transcenderea temporală.
2) În al doilea rând, există determinarea scopului stabilit, a mijloacelor de realizare a
scopului. Aceasta se face într-o manieră regresivă, în sensul că, pentru a-și stabili scopul, persoana
morală va începe cu un scop care încă nu există, apoi procedează într-un mod regresiv de a examina
fiecare mijloc necesar pentru a realiza scopul.
3) În al treilea rând, se produce actualizarea scopului însuși cu ajutorul unei serii de
mijloace pe care deja le-a găsi, iar acest proces se va realiza doar în maniera cauzalității.

13
Ibidem, p 267
14
Ibidem, p 268
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 52
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Stabilirea scopurilor este posibilă numai într-o lume nedeterminată, în care nu se pot prevedea
cauzele necesare, mijloacele necesare pentru realizarea scopurilor dorite. ”Într-o lume fără lege și
determinism, în care totul a fost schimbat, un agent care și-a propus scopuri, nu și l-ar putea păstra”15.
În cea de-a treia etapă, procesul cauzal există în timp. Dacă prima etapă supra-pune procesul
(în timp) prin anticiparea viitorului, stabilind astfel un viitor determinat înaintea prezentului, în a doua
etapă acest proces există numai în conștiință. Întregul proces nu constituie un curs circular simplu
deoarece prima jumătate a cercului este parcursă de două ori, adică de la persoană la scop și, invers,
de la scop la persoană, iar cealaltă jumătate a cercului este parcursă numai o dată.
Primele două etape ale procesului finalist constituie un cerc închis, un proces închis în
actualizarea realității, dar acesta are loc doar în conștiință care direcționează persoana înspre scopul
dorit, ca apoi să revină, prin seria de mijloace utilizate pentru a-și actualiza în prezent, poziția sa reală.
Celelalte două etape ale legăturii finaliste (prima etapă și a treia etapă) cuprind plasarea de la subiect
la scop, dar fiecare în direcții diferite.
Prima etapă este doar o simplă anticipare, a scopului, prin conștientizarea lui de a fi realizat,
a doua este reală, actualizând procesul. Acest proces pare a fi un fel de duplicare întrucât scopul este
stabilit doar ca ideal, fără a fi actualizat, și, ca atare, este determinat, în prima etapă.
În a doua etapă, scopul apare ca și actualizat. Această duplicare aparentă este pur formală
deoarece scopul stabilit nu diferă de cel actualizat. Subiectul este reprezentat repetat în legătura
finalistă, în primul rând ca afirmând, ca distingând, ca intuind valorile, iar în al doilea rând, ca agent
ce voiește și acționează.
Concluzii
Hartmann critică perspectiva teleologică aristotelică care ”referindu-se la întreaga natură, la
mișcarea în sine, a inclus, în cele din urmă, totul într-un singur principiu cosmic teleologic, în energia
pură a <primului motor>. Acest principiu cosmic trebuie să-și asume în mod necesar forma rațiunii
absolute, deoarece doar aceasta este capabilă să stabilească și să urmărească scopurile. În consecință,
rațiunea absolută își asumă conducerea întregului.”16
În concepția lui Hartmann, acest mod greșit de a înțelege legătura finală (teleologia), se
datorează identificării, de către Aristotel, a primelor două etape ale legăturii finale cu cel de-al treilea,
scopul actualizat. Motivul principal pentru atribuirea teleologiei procesului cosmic, este, probabil,
natura complexă a determinării ontologice și ignoranța umană privitoare la aceasta.
Hartmann susține că teleologia este specifică numai ființei umane, pentru că ființa umană este
singurul creator real, creându-și propriul destin, și determinându-și propriul viitor.
Găsim, aici, un punct comun cu perspectiva realist-etică a lui T. Vidam, și anume individul
uman, ca și ”conștiință determinată”, așezat în existența sa ”determinată”, în orizontul moralei
elementare, sub auspiciul caracterului pre-format, capătă posibilitatea de a se situa, în calitate de
”conștiință în curs de determinare”, în stadiul pre-alterității în cuprinsul existenței ”în curs de
determinare”, deschizându-se orizontului ”moralei cutumiare”, orizont în care individul uman își
asumă statutul de persoană morală, valorizând și valorificând propriul comportament prin raportare
la ceilalți, își acceptă propria soartă, dar, poate deveni, sub auspiciul voinței (rezultantă a simbiozei
dintre caracter și temperament), subiect moral adică ”conștiință determinantă” în existența
determinantă, în orizontul moralei reflexive unde, controlându-și destinul, își proiectează soarta ce
devine, astfel, istorie.17
”Etica, spune Hartmann, face și trebuie să facă ceea ce în ochii persoanei pioase poate fi
blasfemie; ea dă ființei umane un atribut al divinității. Acest fapt îi permite divinității să rămână pe
tronul său cosmic și să locuiască în voința persoanei umane.”18
Se pare că există în ființa umană o tendință naturală de a subordona punctul de vedere
ontologic celui axiologic și această necesitate prefigurează teleologia cosmică.

15
N. Hartmann, Moral Values, George Allen&UNWIN LTD, New York, 1932 p 277
16
Ibidem, p 283-284
17
T. Vidam, Teritoriul moralității, p 36-37
18
N. Hartmann, Moral Phenomena, p 282
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 53
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Teleologia naturalistă, în concepția lui Hartmann, nu este decât un termen antropomorfic.
Teleologia cosmică ar lipsi omul de libertatea sa personală, de responsabilitate și de asumarea
semnificației vinovăției. Nu există un loc pentru libertate.
Ființa morală este determinată într-un univers complex al cauzalității, al teleologiei, al
axiologiei. Determinismul anulează personalitatea morală a omului întrucât în teleologia personală,
principiile superioare sunt independente de valorile inferioare, și, din acest motiv, ele sunt mai libere
și mai independente.
Deci, teleologia ființei umane este posibilă prin determinarea teleologică deja existentă în
natură. Astfel, ființa umană este capabilă de a valorifica toate forțele naturii drept mijloace de atingere
a scopurilor sale.
Contingența este posibilă pentru ființa umană doar în măsura în care ea este o ființă
teleologică, și teleologia sa asupra evenimentelor viitoare, este cauza lipsei previziunilor sale.
Dar, toată această expunere nu reprezintă soluția completă și complexă a problemei
teleologice și deterministe hartmanniene.

Bibliografie:
Assogioli F. 1998 , ”History of Philosophy”, Oxford,
A. Hugli, P. Lubcke, 2003, ”Filosofia în sec. XX”, vol. I, editura All Educational,
A. Hugli, P. Lubcke, 2003, ”Filosofia în sec. XX”, vol. II, editura All Educational,
Brehier. E. 1960, ”Histoire de la Philosophie”, Qebec,
Bobzien, S. 1998, ”Theory of Causses”, Oxford,
Cornea, A. 2011, ”O istorie a nefiintei in filosofia greaca”, editura Humanitas,
James Collins, 1988, ”The Neo-scholastic Critique of N. Hartmann”, p 124
Lange, F.A. 1911, ”Histoire du materialisme”, Paris,
Moore G, 1944, ”Principia Ethica”, Cambridge University Press,
Heidegger M, 1993, ”Ființă și timp”, editura Humanitas, București,
Hartmann N, 1932, ”Moral Values”, George Allen&UNWIN LTD, New York,
Hartmann N, 1932, ”Moral Freedom”, translated by Stanton Coit, primted in Great Britain by Unwin
Brothers , LTD Workimg

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 54
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Femeia in Roșu – panoplie de procedee postmoderne


Trifan Lioara
Școala Gimnazială „Sabin Oprean” Bucureșci

Abstract: The present work presents the most important features of Romanian postmodernism in the
80’s illustrated in the novel Femeia in Roșu, revealing aspects such as structure, composition, form symbolism
and characters. The novel illustrates not only the life of Ana Persida Cumpănaș, a woman who emigrates from
Banat to the USA, but beyond the plot the novel can be seen as a novel lab because it presents the way in which
a novel is written. Due to this, I reach the conclusion that it is not only one of the first postmodern Romanian
novels but also a metanovel.

În literatura română a secolului al XX-lea se pot identifica diferite direcții în ceea ce privește
subscrierea operelor literare unui curent anume. De la tradiționalismul începutului de veac, la
modernitatea interbelică, proza subordonată regimului politic instaurat, toate acestea ajung să se
regăsească într-o mișcare din perioada optzecistă cunoscută ca postmodernismul românesc. Desigur
că s-a dat naștere unei polemici în jurul acestui nou curent adoptat și în literatura română, și s-au adus
în discuție numeroase aspecte referitoare la acesta. Dincolo de a fi înțeles ca o reluare a tradiției sub
semnul unui spirit ludic, ironic și parodic, s-au ivit și alte interpretări. Inclusiv acest prefix post-, care
oricum exprimă o legătură între modernitate și tradiție, poate fi înțeles mai degrabă ca o ruptură decât
ca o continuitate la tot ce a fost înainte.
Dacă ne referim la postmodernismul românesc și-l raportăm la contextul socio-istoric implicit
ne subscriem afirmației Magdei Cârneci și anume că „datorită condițiilor politice severe, cultura
postmodernă a fost înțeleasă, în acest spațiu, mai mult ca o formă de evaziune de la dogma oficială
comunistă, o formă pasivă de opoziție”, autoarea merge mai departe în identificarea celor două
atitudini legate de înțelegerea acestui concept. Pe de o parte avem gruparea criticilor aflați la vârsta
deplinei maturități (Manolescu, Eugen Simion, Crohmălniceanu, Liviu Ciocârlie), care pledează
pentru o înțelegere a postmodernismului sub aspectul unei continuități cu trecutul, chiar merg mai
departe și încadrează postmodernismul ca etapă distinctă a modernismului. Cealaltă direcție este
susținută de reprezentanții criticii mai tinere, de reprezentanții generației '80. Potrivit autoarei
amintite aceștia înțeleg postmodernismul sub forma unei rupturi radicale cu etapele anterioare,
totodată definindu-l drept o apariție a unei noi paradigme culturale1.
În ciuda caracterului paradoxal, poate datorită și polemicilor declanșate, se pot identifica
câteva trăsături definitorii ale postmodernismului românesc, regăsite la generația optzecistă. Aceiași
autoare mai sus amintită afirmă că: „postmodernismul presupune refuzul formelor înalte, pure și
abstracte ale modernismului; o nouă deschidere spre realitatea înconjurătoare, către autenticitatea
ființei reale; efortul de a redobândi și exprima toate nivelurile ființei umane (biologic, sexual, social,
cultural, spiritual), un nou stil „realist” care să afirme democratizarea limbajului artistic; dar, în
același timp, o acumulare a unui bagaj cultural extins, care să includă stiluri, teme, tehnici
împrumutate din tradiția națională și internațională, utilizate într-o manieră eclectică”.2 La aceste
trăsături postmoderne se mai pot adăuga câteva observații ale lui Adrian Oțoiu legate modele artistice
care au stat la baza textelor generației '80, și anume e vorba de „modelul francez (Tel Quel, Noveau
Roman), ce se regăsește la nivelul prozei prin autenticitate, fragmentarismul povestirii, experimente
ce țin de tehnica colajului, montajului, jocurile focalizării; apoi de modelul italian și anglo-saxon, ce
pledează, pentru relativizarea ficțiunii, reîntoarcerea către personaj, paralel cu întoarcerea spre roman
și interesul pentru formele paraliteraturii.”3
Analizând cele spuse anterior, imaginea prozei optzeciste e definită de un „hiperrealism” și o
„sofisticare textuală”, mărci ale unei postmodernități implicite. Desigur că între scriitorii anilor '80,
un loc de frunte îl ocupă scriitorul Mircea Nedelciu. El, alături de alți doi literați timișoreni Mircea
Mihăieș și Adriana Babeți, este autorul unui roman, care constituie obiectul de studiu al lucrării de

1
Cârneci Magda, Despre postmodernism în Europa de Est, apărut în „Euresis”, nr. 1-2/1995
2
Cârneci Magda, op. cit. apărut în „Euresis”, nr. 1-2/1995
3
Oțoiu Adrian, Trafic de frontieră. Proza generației '80, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, pg 31-32
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 55
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
față, Femeia în roșu. Privit din prisma procedeelor postmoderne, acest roman e considerat
reprezentativ, atât la nivelul conținutului, cât și sub aspectul compozițional și structural.
Din punctul de vedere al conținutului putem remarca faptul că romanul retro (versiune), cum
îl numesc autorii prezintă teme și motive specific postmoderne. Carmen Mușat observă că „odată cu
postmodernismul apare și o nouă referențialitate, nu se mai abordează macrostructurile, macroistoria,
ci investigarea mediilor marginale și a vieții cotidiene. E vorba de un nou realism, al sordidului,
cenușiului, kitch-ului.”4 Foarte relevant pentru postmoderni este această stare nedefinită, a non-
apartenenței la ceva, întâlnită și la scriitorii postmoderni englezi, cei veniți din Orient, Kureishi,
Rushdie, Ishiguro. „Aceștia în căutarea centrului trăiesc o stare de „in-betweeness”, adică nu mai
aparțin locului de baștină și nici nu sunt englezi autentici.”5 Aflarea nu în „starea larvară de increat
barbian”, ci într-o ipostază tranzitorie, care se poate raporta și la statutul postmodernismului în sine,
aflat mereu în dispută, nici revalorificare pură a tradiționalului, nici încadrare în modernism, nici
autonomie de sine stătătoare.
Încă de la începutul romanului se prezintă motivul „graniței”, alături de tema autobiografică.
Cele trei personaje narator, Emunu, Emdoi și A. „umblă sat după sat prin Timiș-Torontal, cu trenul,
în brișcă, în cocie […] continuă să înainteze spre Comloș și Lunga, cu un singur țel: să trăiască starea
de graniță. Dar mai ales s-o vadă.”6 Putem observa că „granița”, ca locul acela din afara tuturor
granițelor și unde nimic nu se mai numește acasă, e asemeni in-betweeness-ului, trăit de scriitori
postmoderni englezi. Rezonanța sa este cel puțin dublă: către problema generică a non
comunicabilității, respectiv către universul închis al României anilor 80, în care „granița” e
pretutindeni. Alegerea temei nu e lipsită de ironie. (Ancheta trăind „o stare de graniță” într-o vreme
când orice apropiere de frontiere era prezumtiv delictuală).
Am mai putea preciza că tema graniței ca în Femeia în roșu poate fi înțeleasă nu numai ca
punct de frontieră între Austro-Ungaria și România, între țara noastră și lumea nouă, continentul
american, unde migrează eroina romanului, Ana Persida Cumpănaș. Într-un sens mai extins poate fi
și spațiul dintre două lumi, lumea reală și lumea ficțională a cărții, ea poate constitui punctul de
convergență între real și fictiv.
În contextul raportului dintre ficțiune și realitate e necesar a ne referi și la personajul literar,
pentru că și acesta e situat undeva între real și imaginar. Povestea Anei Persida Cumpănaș devenită
Sage după emigrarea în SUA, unde, intrând în lumea interlopă a anilor 20 – 30, ajunge să-l predea
F.B.I.-ului pe celebrul gangster John Dillinger este cât se poate de veridică. Veridicitatea și
autenticitatea acestui personaj este dată în primul rând de sursele prezentate în roman, apare aici
„foaia de deces” a Anei, apoi un răspuns la cererea către Ministerul Afacerilor Interne, prin care
cerea să i se aprobe întoarcerea în America, documente prezentate de misteriosul personaj denumit
Sursa2, o rudă a decedatei. Dar pe lângă acestea autenticitatea personajului e susținută și de Sursa1,
adică un articol din presa americană intitulat „Un personaj enigmatic”, în care se face referire la „o
tânără din Comloșul Mare care l-a trădat pe faimosul gangster american, Dilinger”.7 Alături de cele
prezentate mai sus naratorii aduc în discuție și fotografii ale femeii. Astfel că nu numai că se
conturează o imagine reală a eroinei, dar se țese și o atmosferă de mister. Desigur, ca în orice operă
literară datele acestea reale sunt transfigurate la trecerea prin filtrul ficțiunii, dar aici fiind vorba de
un roman postmodern, personajul aflat la granița dintre realitate și ficțiune sporește aura de mister
din jurul său și rezidă într-un senzațional aparte. Mai mult decât atât am merge mai departe în
cercetarea noastră, cu precizarea că și celelalte personaje ale romanului se bucură de un statut aparte.
Și ei ar putea fi persoane reale precum sunt și naratorii, Emunu, Emdoi, A, persoane cu biografie, cu
viață reală, unii profesorii noștri persoane în carne și oase. Dacă în aspectele prezentate până acum
abia „mijeau” trăsături postmoderne, acestea vor fi revelate cel mai bine la nivelul structural și
compozițional. De la primul capitol al cărții avem de a face cu structură neobișnuită. Cartea se
deschide cu un capitol intitulat Autopsie, capitol pe care îl regăsim și la sfârșitul romanului. La o

4
Mușat Carmen, Strategiile subversiunii, Editura Paralela 45, București, 2002, p.243
5
Brânzeu Pia, The British postmodernism, Editura Hestia, Timișoara, 2001, p.81
6
Nedelciu Mircea, Babeți Adriana, Mihăieș Mircea, Femeia în roșu, Editura Cartea Românească, 1990, p.13
7
Nedelciu Mircea, Babeți Adriana, Mihăieș Mircea, op.cit., pag. 18-19
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 56
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
analiză de suprafață a acestui lucru, am putea numi romanul, prin analogie cu bine cunoscutele
romane rebreniene, care se remarcă prin circularitate, o construcție sferică, rotundă.
Pe lângă caracterul circular conferit de acest prim și ultim capitol, rolul Autopsiei depășește
sfera structurală. Ea poate fi înțeleasă și în mod parabolic, adică peste autopsia corpului uman, (în
final aflăm că este vorba de chiar autopsia Anei Sage) se suprapune peste o analiză amănunțită a
textului, disecarea textului literar, ca procedeu specific postmoderniștilor. Dat fiind faptul că în
postmodernism se vorbește foarte mult despre felul de a scrie literatura (uneori felul cum e scrisă
opera este integrat chiar operei respective), putem conchide că și în romanul în discuție procedeul
scriiturii nu mai constituie un secret pentru cititor. Ni se prezintă felul în care celor trei autori li s-a
dat să scrie o carte și cum aceștia strâng dovezi, surse, se documentează mai bine zis pentru a scrie.
Pe tot parcursul romanului se fac referiri la acest lucru, ba chiar mai mult ni se prezintă și felul în care
cei trei își gândesc opera și își împart munca. La un moment dat A spune că acest roman se vrea ca
formă un dicționar juridico-penal.
Nu putem afirma cu certitudine dacă se poate numi sau nu un dicționar juridico-penal dar cu
certitudine forma acestei scriituri e puțin mai neobișnuită. În literatura română o formă asemănătoare
e recognoscibilă la Camil Petrescu în Patul lui Procust. Vocile criticii literare au convenit pentru
numirea acelui fragmentarism textual drept un „dosar de existențe”, din care cititorul alcătuiește
imaginea personajelor și reconstituie acțiunea. Cei trei „corei”, cum sunt numiți autorii Femeii în
roșu nu au abordat tehnica lui Camil Petrescu, dar ei merg pe ideea fragmentarismului și sofisticării
textuale specific postmoderne.
Mircea Cărtărescu observa că „E o carte-puzzle, multietajata, minuțios imbricata, în care
alternează registre si tonuri narative de o neobișnuită bogăție si în care «peticele» intertextuale
realizează un colaj in care nuanțele diverselor epoci colizionează într-un haos ordonat.”8 E adevărat
că aici se întrezăresc mi multe feluri de scriitură și evident mi multe registre. Confluența stilului
publicistic cu cel juridic-administrativ, științific uneori, face acerbă concurență beletristicului. Toate
acestea constituie bucăți, adevărate piese ale unui puzzle destinat cititorului, căruia îi revine sarcina
să-l dezlege. Acela autor mai sus amintit face următoarea observație ,,aici, torsionarea realitate
ficțiune, reciclarea numeroaselor modalități stilistice prin pastișă, parodie, citat, intertext”9.Deci
coexistența mai multor registre face ca realul și fictivul să se împletească într-un mod halucinant, un
rol deosebit de important revenind intertextualității și polifoniei vocilor narative.
Aventurând-ne într-o analiză a intertextualității e de cuviință a o aminti pe Carmen Mușat,
care spune că „în Femeia în roșu, o operă complexă în care coexistă, cu pondere diferită, evident,
„toate cele cinci tipuri de transtextualitate identificate de Gerard Genette, de la intertextualitate la
arhitextualitate, toate marcate însă într-un mod extrem de original”10. Așadar, pe lângă
arhitextualitatea bine reprezentată, textul romanului e alcătuit din alte texte, marcă concretă a
hipertextualității. Teoreticianul și criticul literar al postmodernismului românesc, Mircea Cărtărescu
induce ipoteza existenței a trei tipuri de roman aici. El spune că „cel dintâi ar fi un roman optzecist,
dar din care descind alte două tipuri de romane „virtuale”, care se completează, într-un fel,
stereoscopic. În primul rând e vorba de un roman documentar, gen In cold blood a lui Truman Capote
și un al doilea tip în care documentul va deveni fantastic.”11
De aici putem deduce că așa cum anterior am precizat romanul are ca punct de plecare alte
texte din care se alcătuiește propriu-zisul roman, sub o altă formă, un roman senzațional. Autorii au
folosit peste șaizeci de titluri, dicționare, monografii, studii istorice, medicale, publicații periodice.
La acestea se adaugă prezențele unor autori precum Michel Foucault, Lawrence Sterne, Umberto Eco.
Nelipsită e polifonia vocilor narative, pe lângă cei trei naratori personaj, avem biografia lui Dillinger,
o fabuloasă poveste cu gangsteri, în care e parodiat kitsch-ul, apoi mărturisirile lui Tit Liviu, medicul
legal și prima iubire a Anei și nu numai. Toate acestea contribuie la realizarea unui mise-en-abime, o

8
Cărtărescu Mircea, [în] Prefață la Femeia în roșu, Editura Polirom, București, 2003
9
Idem, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, p. 448
10
Mușat Carmen, op. cit. pag. 247
11
Cărtărescu Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, pg.448-449
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 57
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
țesătură în care se împletește povestea anilor '30 din America cu istoria Banatului la început de secol
XX având ca background ultimul deceniu al epocii comuniste din România.
O notă de senzațional și în același timp o inovație postmodernă o dă paratextualitatea. E
neobișnuit impactul pe care îl are subtitlul romanului Un roman retro (versiune) și nu numai.
Senzațională e și Postfața, intitulată Cucerirea Estului Sălbatic pusă pe seama unui jurnalist american
Martin Adams Mooreville, (de fapt inițialele celor trei autori) și publicată în The New York Literary
Journal, March 29, 1990 p.18-19. Aceasta aparține autorului, lui Emunu și are rolul de a plasa opera
într-un context politic, istoric, cultural. Analizând procedeele și tehnicile postmoderne ale acestui
roman, o primă remarcă ar fi aceea, pentru care au militat și însuși autorii lui că s-a vrut a fi un roman
expriment, doi critici și teoreticieni literari (Mircea Mihăieș și Adriana Babeți) și un scriitor de
prestigiu al deceniului optzecist încearcă experiența scrierii unui roman împreună.
Însă dincolo de acestea e necesar a fi adusă în discuție o altă dimensiune a transtextualității
și anume metatextualitatea. Nu de puține ori se vorbește de modul cum e alcătuită opera, de la
strângerea documentației și până la redactarea ei. Aceasta e și o caracteristică a prozei postmoderne,
unde nu e atât de important ce se scrie ci cum se scrie și ce rol are cititorul în receptarea operei. Ioan
Holban face o observație în acest sens spunând că „proza lui Nedeliu constituie un cuvânt despre
cuvânt, textul fiind un metabolism ce se conduce după legi proprii(…) producerea și receptarea lui
nu mai sunt niciun „secret”, epoca socializării extreme a oricărui tip de informație fiind, în aceeași
măsură epoca unei comunicări pe alte temeiuri între autorul și cititorul textului, noutatea constă nu în
ce se spune ci cum se spune, o poetică a povestirii.”12 Așadar dincolo de toate interpretările Femeia
în roșu este un metaroman, o operă în care e înfățișat în mod deschis procesul narației, în care se
propune un nou mod de a recepta literatura, iar apariția lui, simbolic, după 1989 are rolul de a deschide
o nouă direcție în proza românească.

Bibliografie
Brânzeu Pia, The British postmodernism, Editura Hestia, Timișoara, 2001
Cârneci Magda, Despre postmodernism în Europa de Est, apărut în „Euresis”, nr. 1-2/1995
Cărtărescu Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
Cărtărescu Mircea, [în] Prefață la Femeia în roșu, Editura Polirom, București, 2003
Holban Ioan, Profiluri epice contemporane, Editura Cartea Românească, 1987
Mușat Carmen, Strategiile subversiunii, Editura Paralela 45, București, 2002
Nedelciu Mircea, Babeți Adriana, Mihăieș Mircea, Femeia în roșu, Editura Cartea Românească,
București, 1990
Oțoiu Adrian, Trafic de frontieră. Proza generației '80, Editura Paralela 45, Pitești, 2000

12
Holban Ioan, Profiluri epice contemporane, Editura Cartea Românească, 1987, p .387
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 58
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Masca – esență a lumii sociale în textul lui Cehov


Chirculescu Lucia-Iulia
Colegiul Tehnic ,,Henri Coandă” Timișoara

The Main theme in Cehov’s play Mask is the inconsistency between what you can see – appearance and what
you cannot see – essence, between what the intellectuals, the administrator and the colonel pretend to be and
what they are in reality. The mask is no more only appearance (ex. the mask worn by Peatrigorov) but also
essence (ex. the mask worn by the intellectuals, the administrator, and the colonel). Peatigorov remains the
same with or without the mask. He doesn’t change his behavior while the intellectuals, the administrator and
the colonel cannot see behind the appearance. The Mask is not only appearance but something more profoundly
in human existence – the essence.

Apărută în anul 1884, schița Masca, se înscrie în prima parte a operei lui Cehov, perioadă
dominată de omul și masca, de opoziția între ființă și comportament.
Totul se petrece la un bal mascat din ,,orașul X” dat în scop caritabil, unde persoane cu funcţii
importante în societate, amintim aici pe directorul Băncii - Jesteakov și casierul Consiliului de tutelă
- Belebuhin, administratorul clubului și comisarul Evstrat Spiridonîci, sunt contrazise, ignorate,
batjocorite, de omul cu mască. Pornind de la definiția măștii, bucată de material cu care își acoperă
cineva fața pentru a nu fii recunoscut, implicând totodată și o schimbare de comportament, iar masca,
din sintagma: a se masca = a-și ascunde adevăratul aspect, a-și ascunde intențiile, vom încerca să
identificăm sensul măștii înscris în acest text.
Plasarea acțiunii în ,,orașul X”, nu este una întâmplătoare, prin intermediul ei se vrea o anume
generalizare a acestei întâmplări. ,,Orașul X” din această schiță, este același lucru cu, ,,capitala unui
județ de munte”1 din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.
Încă de la începutul acestei schițe, se conturează două lumi, cea a intelectualilor, care stau în
sala de lectură2, departe de hărmălaia din camera alăturată, și cea a celor care petrec și participă la
balul mascat. Apariția bărbatului masiv, costumat în vizitiu întrerupe și perturbă liniștea
intelectualilor. ,,Ușa se trânti de perete”3, alături de construcția solidă a bărbatului, anticipă, parcă,
ceea ce va urma. În discursul celui care poartă mască reperăm două tonalități diferite, unul lingușitor
în dialogul cu cele două doamne mascate, și unul ironic, de-a dreptul iritat în dialogul cu intelectualii4.
Dacă în prima replică adresată intelectualilor se mai păstra o oarecare notă de politețe, ,,faceți-ne
puțin loc”, în următoarele, impertinența omului cu mască, atinge cote maxime în momentul în care
aceștia sunt dați afară și batjocoriți. Peatigorov nu îi roagă să plece, ci pur și simplu îi dă afară, nu se
mai chinuie să caute motive sau să le dea explicații celor aflați în sală. Cei prezenți trebuie să îl asculte
și să îi execute ordinele pentru că așa vrea el și gata5. Peatigorov smulge ziarul din mâna lui Jesteakov
și îl rupe bucățele când acesta îi spune că este directorul Băncii. Gestul de a rupe ziarul bucățele arată
ignoranța lui Peatigorov la funcția pe care o are Jesteakov. La fel ca Jesteakov, și Belebuhin se
înroșește la replicile lui Peatigorov și ridică din umeri, neștiind cum să reacționeze6. Simțindu-se
insultat de cuvintele lui Belebuhin, ,,inadmisibil”, ,,revoltător”, Peatigorov reacționează violent și dă
cu pumnul în masă, astfel arătând că el deține puterea. Ca reacție la aceste cuvinte, Peatigorov începe
să îi insulte în fel și chip pe intelectuali7. De o importantă majoră este fraza următoare: ,,Ce, crezi că

1
Ion Luca Caragiale, Teatru, Ed. Minerva, București, 1978, p. 66.
2
,,În sala de lectură domnea însă o liniște adâncă.” (p. 140)
3
,,Ușa se trânti de perete şi în sala de lectură intră un bărbat voinic și lat în umeri, costumat în vizitiu, cu mască şi pălărie
cu pană de păun.” (p. 140)
4
,,- Aşşa! Aici o să ne fie mai răcoare! – spuse bărbatul. Pune tava pe masă. Ședeți, mamzelelor, jevupri a la trimontran!
Şi dumneavoastră, domnilor, faceți-ne puțin loc. Prea v-ați întins.” (p.140)
5
,,Şi apoi, ce mai tura-vura, așa vreau eu, și basta! S-a înțeles?” (p. 140)
6
,,- Dar e inadmisibil! – izbucni Belebuhin, casierul Consiliului de tutelă, înroșind-se și ridicând din umeri. E revoltător!
Dă buzna peste noi un neobrăzat și își permite asemenea lucruri!” (p. 141)
7
,,- Ce-ai spus? Un neobrăzat? – strigă omul cu pană și izbi cu pumnul în masă atât de tare, încât săltară paharele pe tavă.
Cu cine vorbești? Ce, crezi că dacă sunt mascat, poți să-mi spui orice? Obraznicule! Șterge-o, când îți spun! Ieși afară și
tu domnule, director al Băncii… până nu-mi sare muștarul! Afară cu toții! Să nu mai rămână aici picior de măgar! Hai, la
naiba cu voi!” (p. 141)
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 59
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
dacă sunt mascat, poți să-mi spui orice?”, de unde și sensul diferit al măștii. În text, masca nu mai
este doar aparență ci și esență. Chiar dacă poartă mască, Peatigorov nu își schimbă comportamentul
față de cei din jurul său, cei care poartă măști sunt de fapt intelectualii, administratorul și colonelul.
Comportamentul acestora se va schimba radical în momentul în care văd cine se ascunde de fapt sub
masca de vizitiu. Ceea ce produce de fapt comicul în această schiță este neconcordanța dintre aparență
și esență, dintre ceea ce vor să pară (intelectualii, administratorul și comisarul) și ceea ce sunt de fapt.
Numele lui Peatigorov este format din peat= cinci și gora= munte, de unde și înfățișarea
masivă ,,bărbat voinic și lat în umeri”, dar și capacitatea de a-i supune pe cei cinci intelectuali8.
Simbolic, această capacitate de a supune o societate întreagă este conturată în momentul în care toți
prezenți fac hărmălaie, însă toată gălăgia este acoperită de ,,vocea de bas, plină și puternică, a omului
cu mască”9. Intelectualii Jesteakov, respectiv Belebuhin provin din rusescul: jest’= tinichea, respectiv
belebenea= flecar. Pornind de la definiția tinichelei, metal de calitate inferioară, respectiv a flecarului,
limbut, guraliu, palavragiu, putem observa cu ușurință că cele două nume reprezintă în fapt esența
omului ( Jesteakov- om de nimic, slab ca personalitate; Belebuhin- persoană guralivă).
De vreme ce intelectualii, în număr de cinci, nu reușesc să se impună în fața omului cu mască,
este chemat administratorul clubului, însă, nici acesta nu reușește mare lucru și astfel e chemat
colonelul Evstrat Spiridonîci. După întocmirea procesului verbal, Peatigorov își scoate masca, reușind
să surprindă mulțimea întreagă. Aflăm că sub masca de vizitiu se afla nimeni altul decât ,,milionarul
Peatigorov”. Statutul pe care acesta îl deține în societate îi permite să se poarte așa cum se poartă și
să acționeze așa cum o face. Statutul social (bani, putere, recunoaștere, renume, donații) îl fac pe
Peatigorov să se înscrie în fruntea piramidei, deasupra tuturor. Acest statut îi conferă putere, obediența
celor din jur și un anumit respect. Odată cu schimbarea funcției sociale (trecerea de la statutul de
miliardar la cel de vizitiu), pierde toate avantajele de care se bucura ca miliardar. Comisarul, la fel ca
polițistul din Cameleonul se schimbă după cum îi convine lui și trage la răspundere pe cine vrea el10.
În ordinea ierarhiei sociale, în fruntea piramidei se află Peatigorov, urmat de comisar, căruia i se
supun lacheul și intelectualii (lacheul este mustrat pentru că, deși știa de la început cine e omul cu
mască, nu a spus nimic, intelectualii sunt și ei ,,mustrați” și învinovățiți de situația creată).
Sfârșitul schiței este memorabil, toată lumea se agită în jurul lui Peatigorov pentru a-l
mulțumi, administratorul face semne disperate orchestrei să nu mai cânte, iar Belebuhin împreună cu
ceilalți intelectuali îl conduseră până la trăsură. În finalul schiței Jesteakov trage concluzia că
adevăratul artist este Peatigorov pentru că el a reușit să râdă de întreaga societate.
Așadar, masca nu mai e doar aparență (masca ca aparență pentru Peatigorov) ci și esență
(masca ca esență pentru intelectuali, administrator, colonel, ei sunt cei care se schimbă). Intelectualii,
administratorul și colonelul nu văd dincolo de aparență însă Peatigorov, rămâne același deși poartă
mască, el nu își schimbă comportamentul față de cei din jur, în schimb, cei din jur (deși nu poartă
mască), se schimbă. Astfel, masca nu mai e ceva de suprafață (aparență), ea devine ceva ce ține de
profunzimea omului (esența lui).
Bibliografie:
Cehov, A., P., Dramă la vânătoare, Schițe și povestiri, Vol. II, Ed. Univers, București, 1987.
Caragiale, I., Luca, Teatru, Ed. Minerva, București, 1978.
Chevalier Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. I, II, București, Editura Artemis,
1993.

8
,,Intelectualii orașului – cinci cu toții – care nu dansau și nu se mascaseră, ședeau în sala de lectură la o masă mare și,
cu nasul şi bărbia cufundate în ziare, moţăiau sau – (…) – reflectau.” 8p.140)
9
,,Roșu ca racul, Evstrat Spiridonici vocifera și bătea din picior. Jesteakov răcnea. Belebuhin urla. Toți intelectualii țipau,
dar întreg corul lor era acoperit de vocea de bas, plină și puternică, a omului cu mască.” (p. 142)
10
,,Iar dumneavoastră, domnilor, se adresă el intelectualilor, care ați provocat tot scandalul ăsta… nu puteați să ieșiți zece
minute din sala de lectură? Acum săturați-vă! Singuri v-ați făcut-o! Eh, domnilor, domnilor… nu șade bine, zău așa!”
(p.143)
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 60
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Festivals and Special Days in the United Kingdom


Laieș Lorena Ionela
Școala Gimnaziala Nr.9 Reșița

There are many kinds of celebrations in Britain - from royal to religious and from traditional to more
modern. This great country has been around for almost 1,000 years and has had influences before that, all
helping to make rich and vibrant celebrations that many enjoy every year. Some of these fall on specific dates
whilst others fall at some point in a certain month. Some are bank holidays, but not all.

Back to School. The school year in England, Wales and Northern Ireland begins in the first
week of September. Children start primary school when they are four or five years old. The first class
in primary school is called Reception, then pupil’s progress through Years 1-6. They start secondary
school when they are 11 years old in Year 7. At the end of Year 11, when they are 16 years old, pupils
sit the GCSE (General Certificate of Secondary Education) exams in around 8-10 subjects. Math,
English, a science and a foreign language are compulsory and pupils choose their remaining
examination subjects from those offered at their school. The remaining two years at secondary school
are not compulsory and are known as the Sixth Form; the first year is the Lower Sixth and the second
year is the Upper Sixth. Pupils in the Sixth Form generally study for examinations which will lead to
a place in university or college. Scotland has a different school year and examination system from
the rest of the UK.

Harvest Festival is a Christian festival of thanksgiving for all the good things we have. There
is no set date for Harvest Festival but it usually takes place in September or sometimes October. It is
traditional to take gifts of food to elderly people after the church or school Harvest Festival. At one
time, these gifts were locally grown fruit and vegetables, but nowadays it is more common to offer
dried and tinned foods. Many churches also hold a Harvest Supper. A traditional decoration is the
'Corn Dolly', made from straw.

Rosh Hashanah is the Jewish New Year. It is celebrated on the first day of the Jewish month
Tishri, which occurs in September according to the western calendar. It is a time to ask God's
forgiveness for the wrongdoings of the past year. At the beginning of the Rosh Hashanah service a
shofar (ram's horn) is blown to call the worshippers to prayer. Apples dipped in honey are eaten for
a good and sweet new year.

Clocks Go Back. The clocks in the UK go back an hour at midnight on the last Saturday in
October. This marks the end of British Summer Time and a return to Greenwich Mean Time. British
Summer Time lasts from the end of March until the end of October. The clocks going back is not a
festival; in fact most people dread the darker nights and the cold weather to come after this date.

Hallowe'en is celebrated on 31st October. It was originally the Celtic festival of the dead,
known as Samhain. The Christian church tried to suppress this pagan festival, renaming it All
Hallows' Eve (Hence the name Hallowe'en). However, the festival remains essentially pagan and has
been banned in some Christian schools in Britain. Pumpkin lanterns, masks and costumes are all part
of Hallowe'en, as is the custom of 'trick or treat'. This involves children in costumes going from house
to house asking for treats such as sweets, fruit and money. If the householder refuses to give them a
treat, the children may then play a trick or practical joke on them.

Bonfire Night is celebrated on 5th November. It falls on the date when, in 1605, a group of
Catholics tried to blow up the Houses of Parliament in London. This was known as the Gunpowder
Plot. It was a time of great religious and political unrest in England and the Catholics were suffering
persecution at the hands of the Protestant government. The plan failed and the plotters were put to
death. The festival is also known as Guy Fawkes' Night, after the man who laid the explosives in the
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 61
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
cellars of the Houses of Parliament. It is still the custom to burn an effigy of Guy Fawkes, called a
'guy', on the bonfire. Bonfire Night has survived to this day, perhaps because people welcome the
opportunity to have a bonfire, fireworks and a party in the cold, dark month of November.

Diwali is a Hindu festival which takes place on the 15th day of the month of Kartik according
to the Hindu calendar (October or November in the western calendar). The name comes from the
word diva, which is a small lamp. A story which is associated with Diwali is that of Rama and Sita.
Many Hindus also celebrate New Year at this time. Many Hindus in Britain celebrate Diwali with
fireworks in the local park.

Christmas. The name 'Christmas' comes from 'Christ's Mass'. It is celebrated on 25th
December, when people visit their families, exchange presents and eat a Christmas dinner of turkey
and Christmas pudding. Practicing Christians usually attend Midnight Mass on Christmas Eve and
go to church again on the morning of Christmas Day. It is the tradition for children to leave out a
stocking when they go to bed on Christmas Eve for Father Christmas to fill with presents. Christmas
Day and Boxing Day (26th December) are both bank holidays (public holidays) in the UK. Charles
Dickens (1812-1870) is one of the most famous and enduringly popular of English novelists. Film
and cartoon versions of his novel A Christmas Carol are shown nearly every year on British
television. It is the story of Ebenezer Scrooge, a rich but miserly old man. He learns how to become
more benevolent when he is visited on Christmas Eve by three ghosts who show him what the
consequences of his meanness will be if he doesn't change.

In Britain, New Year's Eve is celebrated on 31st December when many people hold parties or
go to pubs and night clubs. Many of the New Year traditions practiced in Britain come from Scotland,
where the festival is known as Hogmanay. All over the UK, people join hands at midnight and sing
the Scottish song 'Auld Lang Syne' by Robert Burns. In Scotland the New Year is welcomed by the
playing of bagpipes and the custom of 'first footing' -this involves visiting friends and relatives after
midnight. It is lucky if the 'first footer' is a dark-haired man bringing a gift: of coal and a bottle of
whisky. New Year's Day is a bank holiday in the UK.

Ramadan and Id-ul-Fitr fall a few days earlier every year according to the western calendar,
as the Muslims have a lunar calendar. Ramadan is the ninth month of the Muslim calendar and is the
month of fasting. Most Muslim people do not eat or drink between sunrise and sunset during
Ramadan. This is to help them live as better Muslims. Id-ul-Fitr is the festival at the end of the month
of Ramadan. On the last day of Ramadan, many people watch for the new moon, which marks the
end of the fast. Id-ul-Fitr is a time for visiting friends and relatives, exchanging gifts and having a
special meal.

There is a big Chinese New Year festival in Chinatown in London every year. The Chinese
New Year is celebrated in January or February. It is the most important festival in the Chinese year.
The festivities traditionally include firecrackers and dragon dances. Special foods such as dumplings
and cakes are eaten. Red is a lucky colour for the New Year, and children are given lucky red
envelopes filled with money.

Burns Night. Robert (or 'Robbie') Burns (1759-1796) is Scotland's national poet. He wrote
many poems and songs in Scottish dialect. His birthday (25th January) is celebrated in Scotland as
Burns Night. Customs include eating haggis (a traditional Scottish dish of minced meat) and drinking
whisky, playing the bagpipes and reciting poems by Burns. The Burns Night dinner is usually
followed by singing and a ceilidh (traditional Scottish dancing).

Valentine's Day is the festival of lovers and is celebrated on 14th February. People send an
anonymous card to the person they would like to be their girlfriend or boyfriend. St Valentine was an

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 62
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
early Christian who was put to death for his beliefs. He is said to have left a message for his beloved
on the wall of his prison cell, signed 'Your Valentine'.

Pancake Day is the popular name for Shrove Tuesday, the day before Lent starts. In the days
when people fasted during Lent, Shrove Tuesday was the last day they could enjoy themselves.
Pancakes are the traditional dish for Shrove Tuesday, eaten with lemon juice and sugar. The name
Shrove Tuesday comes from the verb 'to shrive', which means 'to make a confession', as this was the
day for people to confess their sins before Lent started. Although it is unusual for Christians to fast
during Lent these days, many people give up something they enjoy during this period, often sweets,
chocolate or alcohol.

Patron Saints' Days


St David is the patron saint of Wales and his feast day is 1st March. Little is known about his
life, except that he was the primate of South Wales in the sixth century and founded many churches
there. St David's, in South Wales, was the place of his shrine and became a place of pilgrimage. The
feast day of St Patrick, the patron saint of Ireland, is 17th March. Born in Wales in around 389 AD,
he was kidnapped by Irish marauders at the age of 16. After six years he escaped to France and spent
a few years in a monastery there. On his return to Britain he was ordained as a bishop and went to
Ireland as a missionary. He established churches in the north of Ireland. St George's feast day is 23rd
April. He is the patron saint of England. A traditional story about him is that he killed a dragon to
save a princess from being eaten. St Andrew is the patron saint of Scotland.

In Britain, Mother's Day is celebrated on the Sunday three weeks before Easter so it usually
occurs in March. Mother's Day is the popular name for Mothering Sunday, the day when Christians
used to return to the 'mother church' for the Sunday service. Later, when many young girls left home
to become servants and boys went to be apprentices, the festival became a holiday for young people
to visit their mothers. It was the custom to take flowers and gifts. Many young girls were given a
'simnel cake' to take home to their mothers.

Comic Relief is a recent addition to the festivals calendar. It began in the 1980s to raise money
for charity projects in Britain and Africa. It takes place in March every two years.There is a big build-
up to Comic Relief day (which is a Friday) on television, and people all over the country organise
fund-raising events. The idea is to make fund-raising fun so all the events must be humorous. Red
noses (for people and for cars, similar to those worn by clowns) are sold, giving the day the popular
name of 'Red Nose Day'.

April Fool's Day is on 1st April. People play tricks and practical jokes on their friends. If the
friends fall for the joke, they are 'April Fools'. Traditionally, the tricks must be played before midday.
If someone plays an April Fool's trick after midday, he or she is the fool.

Palm Sunday is the Sunday before Easter and celebrates the arrival of Jesus in Jerusalem.
Small crosses made of palm leaves are given to church-goers to mark the occasion. Maundy Thursday
is the Thursday before Easter and commemorates the Last Supper of Jesus and his disciples. It is the
day when the Queen gives small purses of money to some specially chosen people. Originally the
sovereign used to wash the people's feet, too, as Christ once washed the disciples' feet. Good Friday
commemorates the crucifixion of Jesus. The name comes from 'God' rather than 'good'. Easter Sunday
is the day for celebrating Jesus's rising from the dead. It falls on the first Sunday after the spring full
moon, in March or April. Chocolate Easter eggs are given to children on this day. Easter Monday,
the day after Easter, is a bank holiday in the UK, as is Good Friday.

May Day. The first day of May is traditionally the festival of the coming of spring. It is usually
celebrated with Maypole dancing and Morris dancing. In some towns a May Queen is elected. The

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 63
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
May Queen is a beautiful girl who is crowned with a garland of flowers and then goes on a procession
around the town. The first Monday in May is a bank holiday in the UK.

Sports Day
Every school in the UK has a sports day in June or July, shortly before the summer holidays.
The event usually takes up a whole day and parents come to watch. Traditional races for primary
school children include the 'egg and spoon race' (running while holding an egg on a spoon), 'the three-
legged race' (in which two people run with their adjacent legs tied together) and the 'obstacle race'.
Secondary school pupils compete in athletics events, such as running races, the high jump and long
jump and javelin throwing.

Summer Fete
Many schools, churches and other organizations, such as the boy scouts and girl guides, hold
a fund-raising summer fete in June or July. There are stalls selling home-baked cakes, crafts and
second-hand items. There are always games at the fete. Popular games include: the 'tombola', in which
people pick numbered tickets to try and win a prize; 'guess the weight of the cake', in which people
try to win the cake (variations include 'guess the name of the doll', 'guess how many coins in the jar',
etc.); and 'hoopla' (in which people try to throw a hoop over the prizes). Food and drinks are also sold
and nowadays there is often a barbecue.

Father's Day is the third Sunday in June. It is a new festival, introduced to provide fathers
with a similar occasion to Mother's Day. Children give their fathers cards and presents.
Summer Holidays. Schools break up for the long summer holidays in the third week of July.
Children are then on holiday until the first week of September. Naturally this is the time when many
families go on their annual holiday. Most British people go away for two weeks, usually abroad.
Popular holiday destinations include Spain, Greece and Portugal.

The Notting Hill Carnival is a big Caribbean festival which takes place every year in Notting
Hill in London. Carnival is always on the August bank holiday weekend (the last Sunday and Monday
in August). The first Carnival took place in August 1964 and was organised by some Notting Hill
inhabitants from Trinidad. Since then, the Carnival has grown and now attracts nearly two million
visitors every year. The Carnival procession includes dancers and music. The traditional Carnival
music is played by steel bands.

The Highland Games take place all over Scotland in late August and early September. The
most famous event is 'tossing the caber' in which men throw a huge tree trunk as far as they can. Other
events include hammer throwing, the hill race, the tug-of-war (in which two teams pull on either end
of a rope to try to pull the other team over a line marked on the ground), bagpipe-playing competitions
and Scottish dancing competitions. The Highland Games end with a huge pillow fight in which
everyone can take part.

Conclusions: students should learn not only the English language but also British customs and
traditions.

Bibliography:
Melanie Birdsall, Festivals and Special Days in Britain, Mary Glasgow Magazines, 2000)

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 64
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Reuniuni ale femeilor române din Banat. Reuniunea femeilor române din Lugoj

Ardelean Klementina
Liceul Teoretic „Ady Endre” Oradea

Founded on August 1, 1863, the Romanian Women's Reunion in Lugoj represented the first Romanian
feminist entity in Banat, being, in chronological order, the second in Transylvania, after the one in Brasov. Its
bylaws were approved on September 9, 1864. At the beginning, the Society aimed at supporting the poor
Romanian young people to continue their studies. Therefore, the Reunion established and financially supported
a school canteen. A second objective was the education of the Romanian youth in the national spirit. Besides,
even from its foundation, the Reunion was based on the idea of founding a Romanian Superior School for girls
in Lugoj, through which the young women could attend secondary courses in Romanian and receive education
in a national spirit.

Înființată la 1 august 1863, Reuniunea femeilor române din Lugoj a reprezentat prima entitate
feministă română din Banat, fiind, în ordine cronologică, a doua din Transilvania, succedându-i celei
din Brașov. Statutele sale de funcționare au fost aprobate de Consiliul Locumtenențial Regal Ungar
la 9 septembrie 1864.
Pentru început, Societatea își propunea să sprijine tinerii români „de la școalele poporale”,
lipsiți de mijloace materiale, să-și continue studiile, „oferindu-le iarna prânz gratuit și îmbrăcăminte”.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, înscris în statute, Reuniunea s-a îngrijit de înființarea și
susținerea unei cantine școlare. Un al doilea obiectiv, pentru concretizarea căruia și-a canalizat o parte
importantă din activitate, l-a reprezentat educația în spirit național a tinerelor române. De altfel, încă
de la înființare, la baza Reuniunii s-a găsit ideea fondării unei școli românești superioare de fete în
orașul Lugoj, prin intermediul căreia tinerele să poată urma cursuri secundare în limba română și să
primească educație în spirit național. Școala urma să fie destinată întregului Banat, după cum reiese
dintr-o mărturie apărută în Drapelul: „Aici, în centrul unui ținut cu populație atât de puternic
românească, nu avem școală superioară românească pentru fetițele noastre, încât suntem siliți a ne
trimite fetițele la Brașov, Sibiu, Blaj, Arad, Beiuș și neavând o școală superioară nu pot da înainte
nici începuturile noastre de internat ... Nu e o chestiune specială a Lugojului, ci a Banatului întreg”1.
Anterior anului 1900, așezământul a avut o prezență discretă în viața culturală a urbei,
organizând periodic manifestări de mai mică amploare, cu un impact social și național redus. După o
perioadă relativ îndelungată, în care inactivitatea a fost nota dominantă, Reuniunea și-a reluat
activitatea la începutul secolului al XX-lea, făcându-și simțită prezența prin organizarea, la 9 februarie
1901, a unei serate „mascate” urmată de petrecere dansantă, în sala mare a hotelului „Regele
Ungariei” din Lugoj2.
A urmat o nouă perioadă de inactivitate, timp în care membrii săi nu s-au întrunit în adunările
generale statutare. Noi demersuri pentru reactivare sunt întreprinse în toamna anului 1905, prin
eforturile Paulinei Rădulescu - președinte și a dr.-ului George Dobrin - secretar. În virtutea deciziei
comitetului său de conducere, luată în ședința din 8 octombrie același an, membrele Aurelia Petrovici,
Sabina Florescu, Elena Dobrin și Alexandrina Vălean au primit misiunea înscrierii de noi membri,
pentru a crește baza socială a Reuniunii și, implicit, forța sa umană și financiară, condiții
indispensabile îndeplinirii obiectivelor culturale și filantropice. Urmare a eforturilor întreprinse, s-a
izbutit, în decurs de doar două luni, înscrierea a 160 de membri noi (5 fondatori, 95 ordinari și 60
ajutători) și încasarea a 536,60 coroane ca taxe și ajutoare, sumă depusă spre păstrare la Institutul de
credit și economii „Lugoșana” din Lugoj. La acel moment, averea reuniunii consta din 1.050
coroane3.

1
Simona Ştiger, Mişcarea feministă din Transilvania. Constituirea şi evoluţia reuniunilor de femei, în Crisia, 1989, 19,
p. 441; Drapelul, 1906, nr. 20, p. 2
2
Drapelul, 1901, nr. 7, p. 3
3
Ibidem, 1906, nr. 1, p. 2
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 65
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Complementar măsurilor de natură administrativă, se ia decizia organizării unor manifestări
cultural-artistice, veniturile rezultate urmând a fi utilizate pentru concretizarea unor inițiative
filantropice.
Un reușit festival este organizat sub egida Reuniunii la 11/24 februarie 1906, în pavilionul
hotelului „Concordia” din Lugoj, în fața unei săli arhipline. Manifestarea a inclus un program variat
și divers. După cuvântul inaugural rostit de dr. Valeriu Braniște, în care a relevat căile de urmat pentru
îndeplinirea obiectivelor Reuniunii, tenorul dr. Demetriu Florescu a cântat romanța Dormi în pace
(de Gheorghe S. Vasiliu), domnișoara Riți Radu a interpretat la pian Rapsodia a III-a (de Zd. Lubics),
Lucia Barbu a cântat Musica proibita (de Stanislao Gastaldon), Spune-mi mândro și Ardeleana (de
Tiberiu Brediceanu), cele două din urmă cu acompaniamentul la pian a doamnei Maria V. Braniște.
„Punctul de rezistență” al festivalului a fost reprezentarea piesei de teatru Un trandafir în livrea
(comedie într-un act, de Theodor V. Stefanelli). La final a urmat dans4.
Importantă, pentru activitatea ulterioară a Reuniunii, este o decizie adoptată cu prilejul
adunării generale din 12/25 martie 1906, desfășurată în sala Casinei române din Lugoj. Dacă până
acum veniturile obținute erau utilizate pentru sprijinirea unor tineri lipsiți de mijloace materiale să-și
continue studiile, sau a unor persoane vârstnice, acum se ia decizia ca, în următorii trei ani, fondurile
obținute să fie capitalizate în vederea materializării unor obiective pe termen mai lung, de natură
educațională. Potrivit raportorului comisiei de verificare a situației financiare a Reuniunii, doamna
Alma Pop, în conturile sale se aflau, la acel moment, abia 1.500 coroane, sumă apreciată ca
insuficientă pentru ducerea la îndeplinire a obiectivelor fixate. În aceeași adunare, este ales un nou
comitet de conducere pentru următorii trei ani, astfel: Paulina Rădulescu - președinte, Hermina Maniu
- vicepreședinte, Sabina Florescu - casier, dr. George Dobrin - secretar I, dr. Nicolae Ioanovici -
secretar II, Cornelia Brediceanu, Aurelia Petrovici, Elena Dobrin, Emilia Rezei, Alexandrina Vălean,
Maria Iorga Burencia - membri în comitet. Suplimentar, a fost aleasă o comisie de organizare
constând din: doamnele Cornelia Terfaloga, Maria V. Braniște, Lucreția Popeț, Ersilia Petrovici,
Melania Onae, Maria Popoviciu (Criciova), Alice Ioanoviciu, Ana Ienea, Catița Maier și
domnișoarele Silvia Iorga, Maria Jurca și Sofia Florescu, respectiv o comisie de revizuire: doamnele
Alma Pop, Olga Chirița și Lucreția Popeț5.
În toamna aceluiași an, sub semnătura lui Paulina Rădulescu (președinte) și a dr. George
Dobrin (secretar), Reuniunea a lansat un apel public către populația românească, solicitând daruri în
bani și obiecte destinate contribuirii la educația și instruirea tinerimii române de ambele sexe din
Banat: „Condus de gândul și dorul a veni întru ajutor educațiunei și instrucțiunei tinerimei române de
ambele sexe, lipsite de mijloacele necesare - se menționa în respectivul document - , a decis comitetul
Reuniunei de ajutorare a doamnelor române din Lugoj deschiderea unei colecte în beneficiul
fondului, din ale cărui venituri sunt a se da ajutoarele indicate. Afară de donațiuni în bani, primim
orice obiecte donate, mai cu seamă lucruri de mână, menite ca prin vânzare sau sorțire, ori loterie, să
se valoreze în favorul fondului Reuniunii”6.
„Mai ales educațiunea femeii la înălțimea cerințelor timpului în spirit neaoș românesc și
gospodăresc nu mai sufere întârziere - se menționa, într-un articol de fond din ziarul Drapelul pentru
susținerea apelului lansat de societate - ... Școlile și internatele din Ardeal ne sunt prea îndepărtate și
prea costisitoare. Prea puține din fetițele noastre pot ajunge acolo și prea mari jertfe impun părinților
cu susținerea lor în scoale așa depărtate. Avem trebuință arzătoare de o școală bună de fetițe și de
internat de model și ieftin aici în centrul Banatului, amăsurat puterilor și cerințelor noastre. Și
satisfacerea acestei trebuințe are să fie primul și principalul scop al lucrării societății damelor în noua
eră a activității sale”7.
Pentru a aduna parte din fondurile necesare îndeplinirii dezideratelor asumate, în ședința din
15 mai 1906, conducerea acesteia a hotărât aranjarea unei loterii de obiecte. În octombrie același an,
au fost deja expediate 328 de apeluri și liste de contribuire. Până în aprilie 1907, pentru loterie

4
Ibidem, nr. 15, p. 3; nr. 16, p. 3; nr. 18, p. 1-2; nr. 20, p. 1-2; nr. 29, p. 3; Tribuna, 1906, nr. 29, p. 6
5
Drapelul, 1906, nr. 27, p. 3; nr. 30, p. 2
6
Ibidem, nr. 116, p. 2
7
Ibidem, nr. 116, p. 1
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 66
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
intraseră 1597,36 coroane și 65 de obiecte. La sfârșitul anului 1906, Reuniunea avea un fond de
2.439,12 coroane8. Un demers similar este întreprins în toamna anului 1907, când Reuniunea lansează
un apel către populația românească la contribuiri pentru fondul său9.
În paralel, Reuniunea și-a canalizat efortul în direcția organizării unor activități culturale și
instructiv-educative, în subsidiar vizându-se obținerea de venituri necesare materializării proiectelor
sale. O reușită acțiune culturală este inițiată la 2 februarie 1908, în pavilionul hotelului „Concordia”,
în cooperare cu reprezentanți ai tinerimii române din localitate. În primul rând, s-a organizat o
tombolă, printre cele 110 obiecte puse în joc, cele mai numeroase erau produse ale industriei de casă
românești. S-a format o comisie de extragere din patru membri, prezidată de secretarul dr. George
Dobrin. La final, a început petrecerea dansantă, care s-a prelungit până târziu după miezul nopții.
Venitul evenimentului a fost de 3030,57 coroane10.
În iarna aceluiași an, la 27 decembrie, în cooperare cu recent înființatul comitet filial Lugoj al
Societății pentru crearea unui fond de teatru român, Reuniunea a organizat, în sala teatrului orășenesc
din localitate, două reprezentații teatrale: Un leu și un zlot (comedie într-un act, de Radu D. Rosetti)
și Două lumi (piesă în două acte, localizată de Mihail Gașpar). Aprecierea publicului participant față
de calitatea actului artistic a impus repetarea spectacolului în seara zilei de 1 ianuarie 1909, de această
dată în cooperare cu Reuniunea română de cânt și muzică din Lugoj, aflată sub bagheta dirijorală a
compozitorului Ion Vidu. Venitul manifestărilor, în sumă de 303,82 coroane, a intrat, de asemenea,
în fondul societății femeilor11.
Un alt eveniment muzical-teatral a fost organizat la 26 decembrie 1909, în incinta teatrului
orășenesc. Manifestarea artistică a debutat cu Adagio religioso (de Vieux Temps), executat de Maria
V. Braniște, Ella Ioanovici și Zeno Beșan. „Executarea a fost splendidă, - se menționa într-un articol
de reflectare a evenimentului, publicat în ziarul Drapelul - dovadă furtunoasele ropote de aplauze cari
au izbucnit din public când acordurile line au sucombat în golul salei mari”. Al doilea punct a fost
Albumsblatt (de Richard Wagner) și Humoresque (de Antonín Dvořák), executate de Maria V.
Braniște (pian) și Ella Ioanovici (violină). Autorul articolului își exprimă însă regretul pentru
neincluderea în program a unor piese românești, deși publicul prezent și-a exprimat deschis această
preferință. A urmat reprezentarea piesei teatrale Un tutore (comedie în două acte și un tablou de
Matilda-Cugler-Poni) care, de asemenea, este apreciată ca inadecvată acelor timpuri și cerințelor
publicului. La final, a urmat o petrecere dansantă, ținută în pavilionul hotelului „Concordia”12.
După ce la 19 februarie/4 martie 1911 este organizată, în pavilionul „Concordiei”, o nouă
petrecere dansantă”, la care doamnele au fost invitate să vină îmbrăcate în costum național13, la 18
februarie 1912 este aranjat, cu contribuția mai multor tineri din Lugoj, un concert de cameră urmat
de teatru. Programul a fost unul bogat: Madrigale, Orchestra piccola (de Achille Simonetti), Sonata
IV (de Niccolò Paganini), executată la vioară de Adalbert Moldovan, Air Varie 8-me (de Charles
Beriot), executată la vioară de Adalbert Moldovan, în acompaniament de pian, Suita Peer Gynt I (de
Edvard Grieg), executată la flaut de Alexandru Iorga, cu acompaniament la pian, Simfonie, op. 39 (de
Charles Dancla), interpretată de Alexandru Iorga (flaut) și Adalbert Moldovan (vioară), cu
acompaniament de pian, Concert de cameră (de Ignaz Pleyel), două flaute și o vioară, Reflectoriu din
misa de încoronare (de Franz Liszt), susținută la vioară de Adalbert Moldovan, cu acompaniament
de orgă, Hora Jiului, Hora Oltului, Hora Dâmboviței (de Constantin Dimitrescu), Serenata espanola
(de Gabriel Pierné), orchestră cu solo de violină executată de Adalbert Moldovan. În pauză s-a
declamat: Cârda, Arvinte și Pepelea (vodevil într-un act de Vasile Alecsandri), jucat de domnii
Alexandru S. Iorga și V. Vlad și dșoara Veturia Terfaloga14.

8
Ibidem, 1907, nr. 35, p. 3; nr. 42, p. 3
9
Ibidem, 1907, nr. 98, p. 3; nr. 99, p. 3; nr. 102, p. 3; nr. 103, p. 3; nr. 104, p. 3; nr. 105, p. 3; nr. 107, p. 3; nr. 110, p. 3;
nr. 111, p. 3; nr. 112, p. 3; nr. 113, p. 3; nr. 114, p. 3; nr. 115, p. 3; nr. 120, p. 3; Ibidem, 1908, nr. 1, p. 3
10
Ibidem, 1908, nr. 5, p. 3; nr. 10, p. 2-3
11
Ibidem, nr. 144, p. 3; nr. 146, p. 3; nr. 147, p. 3; nr. 148, p. 3; Ibidem, 1909, nr. 1, p. 3; nr. 4, p. 3
12
Drapelul, 1909, nr. 139, p. 3; nr. 140, p. 2-3
13
Românul, 1911, nr. 31, p. 8
14
Ibidem, 1912, nr. 29, p. 10
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 67
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Spre sfârșitul deceniului I al secolului al XX-lea - începutul secolului următor, Reuniunea a
început să acorde atenție și conferințelor. Astfel, în lunile martie și aprilie 1908, sub patronajul
Reuniunii s-au organizat, în incinta Casinei române din Lugoj, șase conferințe publice, în cadrul
cărora au fost tratate subiecte din domenii diverse, ce s-au bucurat de un real interes din partea
cetățenilor urbei. Seria conferințelor a fost inaugurată la 2/15 martie, când dr. Valeriu Braniște a
vorbit, în fața unui public numeros, format preponderent din persoane de sex feminin, despre
Individualitatea națională a poporului român. Celelalte conferințe au abordat teme din domeniul
istoriei și literaturii naționale precum Locul și timpul formării poporului român (9/22 martie), Despre
limba românească (16/29 martie), Veacuri de patimi ale istoriei românești (22 martie/5 aprilie),
Românii macedoneni (30 martie/12 aprilie) și Temeiurile literaturii naționale române (6/19 aprilie),
susținute toate de același abil conferențiar15. Pentru a asigura o participare numeroasă din partea
cetățenilor urbei, toate cuvântările au fost susținute în zilele de duminică. Complementar rosturilor
culturale, prin intermediul acestor întruniri se viza închegarea și animarea vieții sociale din oraș, prin
strângerea legăturilor dintre familiile intelectualității românești.
Noi conferințe sunt susținute în toamna aceluiași an, prima dintre acestea desfășurându-se la
15/28 noiembrie 1908, când dr. Valeriu Braniște a vorbit despre Artele frumoase, evidențiind raportul
dintre știință, artă și morală și subliniind importanța artei în viața popoarelor16.
Următoarea conferință s-a ținut la 22 noiembrie/4 decembrie, în sala Casinei române din
Lugoj. De această dată, dr. Valeriu Braniște a vorbit Despre poezie, teoriile despre frumos și
mijloacele de realizare, ilustrând cele expuse cu exemple din poeziile lui Mihai Eminescu. De altfel,
aceasta a reprezentat prelegerea introductivă la cuvântările din săptămânile ce au urmat și care au
abordat, particularizat, diferitele genuri ale poeziei române, și anume: Despre genurile literare (7
decembrie) și Despre poezia epică (14 decembrie). Cu acestea se încheia șirul conferințelor literare,
proxima conferință abordând o temă de actualitate, și anume Colinda (21 decembrie), urmată de o
alta, despre Călindarul poporului român (28 decembrie 1908/10 ianuarie 1909). Presa vremii semnala
creșterea constantă a interesului pentru aceste conferințe, publicul asistând cu atenție și răsplătind
conferențiarul cu generoase aplauze17.
Seria conferințelor susținute sub egida Reuniunii femeilor române din Lugoj a continuat și în
cursul anului 1909. Prima dintre acestea este susținută la 4/17 ianuarie, dr. Valeriu Braniște vorbind
despre Renașterea literară a poporului român. Conferințele următoare au abordat teme cultural-
naționale și de interes general precum Poezia populară română (11/24 ianuarie), Poezia lui Dimitrie
Bolintineanu (18/31 ianuarie) și Andrei Mureșianu (1/14 februarie)18.
În toamna aceluiași an, prima conferința a fost organizată la 29 noiembrie/12 decembrie 1909,
în localul Casinei române, dr. Valeriu Braniște vorbind Despre Logofătul Conachi, relevând biografia
unui poet uitat care a avut în literatura română un rol destul de însemnat. În aceeași perioadă, inițiase
și tinerimea română din Lugoj o serie de serate literare, fapt pentru care, „pentru a nu încărca prea
mult publicul nostru, care a îmbrățișat cu egală dragoste ambele inițiative”, s-a stabilit, ca acestea să
se țină alternativ, într-o săptămână serată literară, în alta conferință publică. Astfel că, proxima
conferință publică în Lugoj a avut loc la data de 13/26 decembrie 1909, dr. Valeriu Braniște vorbind
despre Începuturile artei dramatice, evidențiind, în partea introductivă, importanța acestui gen literar,
prin ilustrarea cu exemple din literatura universală. Ulterior, a relevat împrejurările care au împiedicat
avansarea artei dramatice la români, cât și perspectiva pentru viitor. O ultimă conferință este ținută la
data de 10/23 ianuarie 1910, dr. Caius Brediceanu vorbind despre Stăpânirea și limba popoarelor din
Monarhie în epoca de la Maria Terezia până la 184819.
În 21 noiembrie/4 decembrie 1910 s-a inaugurat a IV-a serie de conferințe, dr. Valeriu
Braniște susținând interesanta cuvântare intitulată Contele Leo Tolstoi. Alte conferințe au abordat

15
Drapelul, 1908, nr. 25, p. 3; nr. 26, p. 3; nr. 29, p. 3; nr. 30, p. 3; nr. 31, p. 3; nr. 33, p. 3; nr. 36, p. 3; nr. 38, p. 3; nr.
39, p. 3; nr. 41, p. 3; nr. 128, p. 3; nr. 129, p. 3
16
Ibidem, nr. 132, p. 3
17
Ibidem, nr. 137, p. 3; nr. 138, p. 3; nr. 141, p. 3; nr. 143, p. 3; nr. 144, p. 3; nr. 147, p. 2, 3
18
Ibidem, 1909, nr. 2, p. 3; nr. 3, p. 3; nr. 4, p. 3; nr. 6, p. 3; nr. 7, p. 3; nr. 9, p. 3; nr. 10, p. 3; nr. 12, p. 3
19
Ibidem, nr. 130, p. 3; nr. 131, p. 3; nr. 135, p. 3; Ibidem, 1910, nr. 3, p. 3; nr. 4, p. 3
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 68
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
teme precum Problema vieții (28 noiembrie/11 decembrie 1910), Despre democrație și naționalism
(5/18 decembrie 1910), Despre sociologie (12/25 decembrie 1910), Despre feminism (19 decembrie
1910/1 ianuarie 1911), susținute deopotrivă de același dr. Valeriu Braniște 20.
Potrivit relatărilor din presa vremii, interesul publicului român pentru conferințe se menținea
activ, cuvântările devenind deja „o trebuință de care nu ne mai putem lipsi. Îndeosebi îmbucurător
este că publicul nostru de dame participă cu mare interes la aceste conferințe, cari, în multe privințe,
servesc prețioase îndrumări”21. O serie nouă de conferințe s-a inaugurat la începutul anului 191122.
Din punct de vedere administrativ, expirând mandatul de trei ani al comitetului de conducere
al reuniunii, la adunarea generală din 31 mai/13 iunie 1909, acesta este reales în unanimitate în aceeași
componență. Totodată, Cornelia Terfaloga, Maria V. Braniște, Alma Pop, Olga Chiriță, Lucreția
Popeți, Melania Onae, Alice Ioanovici, Ana Ienea, Catița Maier, Livia Crăciun și domnișoarele Sofia
Florescu și Mariți Jurca au fost desemnate ca membre în comisiunea de aranjare. De asemenea, s-a
hotărât ca nici în următorii trei ani, reuniunea să nu distribuie ajutoare, veniturile realizate urmând a
fi capitalizate într-un fond special23. Acțiunile de factură culturală inițiate de Reuniune i-au permis
acumularea până la acel moment a unui însemnat fond financiar. La sfârșitul anului 1908 dispunea
de 7.130 coroane, iar peste un an de 8.695,01 coroane24.
Ca atare, în ședința ținută la 24 septembrie/7 octombrie 1910, comitetul reuniunii a adoptat o
lăudabilă hotărâre, și anume înființarea, pe lângă cele două școli elementare confesionale românești
din Lugoj - ortodoxă, respectiv greco-catolică - a unei cantine școlare, unde, în lunile de iarnă, să se
servească elevilor un prânz cald. Pentru materializarea acestui obiectiv, comitetul a votat suma de
400 coroane. De asemenea, se spera în sprijinirea inițiativei din partea celorlalte societăți culturale și
economice din zonă, prin donarea de fonduri. Cantina era, pentru început, proiectată a fi deschisă
timp de patru luni, în perioada iernii. Pentru a asigura bunul mers al cantinei, conducerea reuniunii a
hotărât ca, zilnic, o membră a sa să inspecteze așezământul. De asemenea, și-a manifestat
disponibilitatea de a exercita benevol inspecții zilnice și la internatele românești din localitate, în
măsura în care conducerile acestora solicitau25.
Cantina a început să funcționeze începând cu data de 1/14 noiembrie 1910, de serviciile
acesteia beneficiind de un prânz cald, în decurs de aproximativ 5 luni, 30 de elevi și eleve, ortodocși
și greco-catolici deopotrivă. Pentru susținerea cantinei, reuniunea a beneficiat de sprijinul financiar
al unor instituții financiar-bancare românești ale vremii, printre care filiala „Albinei” din Lugoj,
respectiv a unor binefăcători, precum Antoniu Mocsonyi (mare proprietar în Birchiș), care doar în
1910 a donat 200 de coroane26.
De asemenea, un an mai târziu, episcopul dr. Miron Cristea din Caransebeș a donat reuniunii
pentru același scop suma de 1.000 coroane. Un comitet, format din doamnele Cornelia Brediceanu,
Sabina Florescu și Alma Pop s-au deplasat personal pentru a-i mulțumi episcopului pentru darul făcut,
fiind primite afabil de înaltul prelat27.

20
Ibidem, 1910, nr. 125, p. 3; nr. 127, p. 3; nr. 130, p. 3; nr. 131, p. 3; nr. 132, p. 3; nr. 135, p. 3; nr. 138, p. 3
21
Ibidem, nr. 131, p. 3
22
Ibidem, nr. 139, p. 3
23
Ibidem, 1909, nr. 53, p. 3; nr. 57, p. 3
24
Ibidem, 1910, nr. 30, p. 2
25
Ibidem, 1910, nr. 105, p. 3
26
Ibidem, 1910, nr. 33, p. 3; nr. 112, p. 3; nr. 120, p. 3; nr. 121, p. 1-2; nr. 141, p. 3
27
Tribuna, 1911, nr. 241, p. 7
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 69
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Cioran versus Nietzsche


Lungu Ana
Liceul Tehnologic ”Alexandru Borza” Cluj-Napoca

If Cioran, in his youth, believed that vitalism could offer a definitive solution to the underlying conflict
he felt, much less he believed with the development of his work. In his later writings one can feel that the echo
of this creed is becoming more and more mitigated, shaken, undermined by experienced skepticism.
Thus, its task, if it can be so called, would rather show how it can be said yes of life, rather than telling
what it means to live.

Deoarece în umbra lui Cioran se construiesc unele reflecții gnostice și antimoderniste,


oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației, este inevitabil să nu apropiem,
sub anumite unghiuri, gândirea destructivă și creativă a lui Nietzsche de ceea a lui Cioran. Atâta
vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat în încercuirea
propriului său destin. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, prin producție și
reproducție irepresibilă, prin exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului.
De fapt, gândirea și felul de scriere a lui Cioran sunt similare celor ale lui Nietzsche care
dorea, conform celebrei sale formule, să filosofeze cu lovituri de ciocan. Atât pentru Cioran cât și
pentru Nietzsche practica fragmentului devine astfel o mașinărie de război, un act de agresiune, cum
va spune Cioran, care face din gând, o putere nomadă împotriva oricărei unități tiranice. Astfel,
scrierea este unică și pregătește arta gândirii schimbătoare de factură superioară, de a medita sub
forma gândirii multiple, dar în același timp totalizatoare. Printr-o mișcare abisală și în același timp
regeneratoare, această formulă de gândire tinde să-i redea omului vitalitatea lui și un maximum de
forță. Este acel elan dublu care-i leagă cel mai mult pe Cioran și pe Nietzsche.
Astfel, ar fi necesar să încercăm să stabilim înlănțuirea indubitabilă care-i leagă pe acești doi
gânditori supărători ai filosofiei, atât la nivelul anumitor teme abordate cât și al scriiturii pe bucățele
(fragmente). Totuși, dacă Nietzsche reușește să dezamorseze dualismul la care obligă limbajul și
gândirea filosofică și să-l înlocuiască cu ludismul (dionisiacul) și libertatea de spirit care merge
dincolo de bine și de rău, este clar că Cioran se complace în a nu crea nici o portiță de scăpare a
gândirii sale și se închide în indecizia pe care o menționează dualismul șovăitor al temelor sale și
deruta locuționară a scrierii sale.
Cioran alege și rămâne influențat de dezvoltarea ideilor occidentale, idei pe care le va
transpune în propria sa operă eseistică.
La începutul secolului al 19-lea se impune dintr-o dată ideea de reevaluare a filosofiei, idee
realizată de către și prin sistemele filosofice germane, mai cu seamă prin cel al filosofiei hegeliene.
Hegel încearcă o istorizare radicală a conceptului de filosofie. El vrea să perpetueze actul filosofic în
afara câmpului său de aplicație obișnuit. Această încercare de distanțare a avut un efect contrar.
Conștientizarea istoricității conceptului de filosofie a provocat dialecticizarea nu doar a dualismul
anterior (Ființă-Non-Ființa) spre profitul realului concret (devenirea), noul absolut materialist, dar
chiar și demersul filosofic, așa cum a fost el conceput, perceput ca limită a sensului actelor filosofice,
adică evaluarea epistemologică înseamnă paradoxal sfârșitul filosofiei, înțeleasă ca discurs al
adevărului ultim și al cunoașterii veritabile.
De-structurarea marilor sisteme filosofice: a celui platonician și a celui kantian, eșecul
sistemului hegelian, au condus discursul filosofic la nivelul comun și variat al diferitelor retorici.
Nimic nu mai justifică folosirea lui ca sursă de referință, ca produs și creație temporală a spiritului
uman.
Reacția în fața acestui de-structuralism s-a produs sub două aspecte. Proliferarea, începând de
la mijlocul și până la sfârșitul secolului trecut, a marilor sisteme de gândire pozitiviste spre un
fundament pretins materialist din care s-au dezvoltat în principal scientismul, freudismul și mai ales
marxismul. Au apărut noi forme de scriere filosofică caracterizate prin aspectul lor mai personal,
aforistic, anti-sistematic. Pe aceasta modalitate de exprimare s-au construit diferite sisteme filosofice
ca de exemplu cel al lui Schopenhauer, Kierkegaard și, bineînțeles, cel al lui Nietzsche.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 70
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Cioran a urmat această tradiție a gândirii anti-sistematice. Scriitura lui nu poate fi decât ostilă
în ce privește vechile abordări, iar limbajul nu poate subzista decât într-un discurs fragmentat, iar
stilul nu poate fi decât ridicat la grad de principiu epistemic.
Cioran preia de la Nietzsche afirmarea vieții în tot ceea ce are ea mai violent, mai distructiv, mai
dureros dar și creator, frumos și tragic, ceea ce va fi ”fundamentul fără fond” a revoluției
nietzscheniene. Această reîntoarcere la vital nu se poate face decât spărgând cu o privire translucidă
măștile cu care s-au îmbrăcat (într-o maniera ridicolă și inadecvată) oamenii pretinși a fi înțelepți și
virtuoși, religioși și științifici.
Nietzsche face o demistificare și o reevaluare a acestei gândiri care, fixând valori morale joacă un rol
esențial în ”moleșeala” omului și îl îndepărtează de viață, inventând o lume alături de ceea în care el
trăiește. Astfel, Nietzsche se situează la limitele filosofiei mergând până la limitele idealismului
metafizic redând viață spiritului uman, interpretându-l în multiplicitatea sa.
În consecință Nietzsche se situează la marginea filosofiei prin refuzul oricărui consens posibil
iar prin interpretarea sa asumă violența vieții în nehotărârea și multiplicitatea sa. El refuză orice
dogmatism și se deschide haosului atât prin conceptele sale antinomice, fragmentate cât și prin textele
scrise fragmentar. Ni se pare că ne scapă gândirea sa de fiecare dată când credem că am înțeles-o și-
și scăpa ei înșiși în măsura în care este într-o veșnică schimbare repetativă. Forța textelor sale este
percepută ca o opoziție împotriva unității. Nu există un singur personaj sau un singur gând care să se
poată pretinde că ar fi ”esențialul” filosofiei sale. Filosofia sa este într-o continuă influență asupra
orizontului viziunii antimetafizice și antipesimiste asupra lumii. El va opune, astfel, imaginii
tradiționale a omului rezonabil, pe cea a omului dionisiac care joaca, dansează; va propune o artă de
a trai printr-o energie vitalizatoare.
Dar aceasta idee nietzscheană de energie care evoca inevitabil filosofiile vitaliste ale
începutului de secol, îl va influența pe Cioran să-și scrie primele lucrări. Cioran propovăduiește cu
ardoare haosul creator, sensul tragicului și vitalitatea demoniacă din care apare pasiunea de a distruge
și de a se autodistruge. Cioran se înscrie deci, după exemplul lui Nietzsche, în linia gânditorilor
vitaliști pentru care filosofia este mai mult o confesiune decât elaborarea unui concept care se erijează
drept sistem. În acest sens, Cioran la fel ca Nietzsche, se mândrește că nu aparține categoriei de
filosofi, ci a categoriei gânditorilor, adică a celor care pretind că au în vedere existența în globalitatea
sa, refuzând supremația conceptului. Ceea ce contează, înainte de toate pentru acești gânditori, este
contactul nemijlocit cu viața, pariind împotriva spiritului, rătăcindu-se printre paradoxuri până la
pierderea rațiunii. În centrul acestor căutări este, așa cum o proclamă Cioran, modalitatea de abordare
a vieții, problema de a ști cum poate fi suportată. Până la urmă, nu se cunosc decât două mari
probleme: cum să suporți viața și cum să te suporți pe tine însuți. Nu există sarcini mai dificile și nici
răspunsuri pentru a răzbi.
În consecință, această gândire se vrea creatoare, organică, în sensul în care cel care scrie din
nevoie își convertește stările în cunoaștere și-și scoate astfel teoriile din sângele și carnea sa; de unde
formula de ”gânditor organic”, ”gânditorul particular”, ”anti-filosof” și ”anti-literator”, care detestă
orice idee indiferență, el gândește accidental, după placul schimbărilor întregii sale ființe, a tristeților
sale, a indispozițiilor sau organelor sale, respectuos cu subiectivitatea sa. Trăirea fizică, experiențială,
garantează gândirea autentică astfel încât ”cel care nu-și simte corpul nu va fi niciodată în măsură să
conceapă o cugetare vie”1. Acestei valorificări organice, Cioran va adăuga și o valorizare fiziologică
constantă a bolii și a suferinței. Starea patologică a corpului oferă șansa unei conștiințe apărută dintr-
o trezire a ființei. Boala inițiatică, mediatoare între corp și rațiune impune orbirea propriei sănătății și
constrânge profunzimea gândirii. Această cugetare despre boală ne este deja familiarizată de la
Nietzsche. Pentru Nietzsche boala poate fi un stimulent energetic al vieții și numai marea durere este
emancipatoare pentru spirit2.
Acest elan vitalist se va micșora la Cioran, de la o carte la alta, dar acest demers al gândirii
căruia i se consacră gânditorul organicist, gândire ce provine ”din crispări ale cărnii”3 devine un

1
E. Cioran, Amurgul gândurilor, editura Humanitas 2006, p 45
2
F.Nietzsche, Aforisme, Humanitas 2012, p 108
3
Idem, p 109
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 71
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
sechestru care reabilitează corpul iar suferința va rămâne o necesitate constantă. Fiind condamnat la
propria-i suferință, gânditorul nu știe să fie altceva decât secretarul propriilor sale senzații. Cu
siguranță, Cioran nu ezită să meargă și mai departe decât Nietzsche făcând din contradicție sau din
”opoziția conștientă a sinelui”4 singura modalitate abordată a gândirii sale. Bogăția interioară rezultă
din conflictele interioare. Să gândești împotriva sinelui, să produci în mod voit și sistematic propria-
i dislocare, reprezintă pentru Cioran mai mult decât un ideal sau o metodă de a gândi și este singura
modalitate adevărată, riguroasă de a cugeta. Pe de altă parte, sistemele construite coerent, în care
conceptele sunt oarecum apriorice sensurilor ce par a fi reflecția acestora, trădează la filosoful Cioran
o lipsă de autenticitate, de sinceritate.
Fragmentarismul devine un proces cognitiv care se instalează din nevoia de a salva o gândire
care se autodistruge. Gândirea fragmentară prezintă toate aspectele experienței, întrucât fiind legată
de experiență, ea nu pornește niciodată da la o idee prealabilă dar provine din opusul acesteia și numai
așa poate să susțină contradicția. Instabilitatea acesteia provine din construcțiile fără fond iar scriitura
la fel ca și gândirea rămâne în deschidere, fără a se pretinde o concluzie fermă.

Concluzii
Totuși, dacă gândirea lui Cioran este în multe puncte la umbra celei a lui Nietzsche, ea se
deosebește de aceasta prin faptul că la Cioran nu există o ultimă împăcare posibilă. Nu există urma
unui ”supraom”, nu există depășire sau sinteză superioară așa cum o găsim la Nietzsche, în obiectivul
inversiunii sau ”transevaluării” tuturor valorilor. Nietzsche nu și-a exprimat experiența vieții, n-a avut
niciodată decât o singură idee: să înlăture, să depășească. Cioran îi va reproșa lui Nietzsche că și-a
construit întreaga sa operă după un ideal, după o idee despre oameni, despre valori. Nietzsche a rămas
deci, prizonierul concepției sale despre lume, sclavul ideilor sale. Astfel pentru Cioran, Nietzsche nu
a devenit un om liber și de aceea el preferă să-și citească propriile-i literele, în care se desfășoară o
ființă mai veridică.
De asemenea la Cioran nu exista efortul acesta eroic pentru a depăși nihilismul. De vreme ce
într-o primă instanță, Cioran pune un pariu de nerespectat în a-și lua ca subiecte de dezbătut cugetări
de negândit începând de acolo de unde orice alt gânditor ar fi sfârșit, întreaga sa opera apare ca un
diagnostic nemilos al decadenței ireversibile a omului și a civilizației occidentale.
In al doilea rând, Cioran nu se consideră un nihilist, ci mai degrabă un pesimist și chiar mai
mult. Pentru el există o diferență fatală între pesimismul ca sistem și experiența cotidiană a
pesimismului, care apare din experiența de a fi o ființă vie. În acest sens, s-ar putea spune despre
Cioran că este un nietzschean ”nereușit” care se vrea așa, fiind mai mult un pesimist sau negator decât
un nihilist. Ne putem întreba dacă pentru Cioran nietzscheanismul n-ar fi reprezentat, de la bun
început, decât un fel de ”vis”, o ”soluție” pentru negația sa înnăscută, ”Cu cât citesc pesimiștii, cu
atât mai mult iubesc viața. După o lectură a lui Schopenhauer, reacționez ca un logodnic.
Schopenhauer are dreptate să pretindă că viața nu este decât un vis. Dar el comite o inconsecvență
gravă când, în loc să încurajeze iluziile, le demască, lăsând să creadă că ar exista ceva în afară de
ele”5.
Cioran cel francez va proclama nu doar ca viața este o iluzie dar și că nu există nimic nici
înăuntru și nici în afară de ea, ceea ce va avea ca efect paradoxal împăcarea cu aceasta.
Iată drumul pe care Cioran îl va împrumuta după respingerea sa progresivă, lentă și contradictorie din
minunata utopie nietzscheană a unei împăcări magice între cei doi poli fondatori și opuși ai vieții sale
care sunt datoria de luciditate și nevoia de iluzii.
Dacă Cioran, în tinerețea sa, a crezut că vitalismul putea oferi o soluție definitivă conflictului
de fond pe care-l resimțea, pe atât mai puțin a crezut o dată cu dezvoltarea operei sale. În scrierile
sale de mai târziu se poate simți că ecoul acestui crez este din ce în ce mai atenuat, răvășit, subminat
de un scepticism experiențial. Astfel, sarcina sa, dacă poate fi numită astfel, ar fi mai degrabă să arate
prin ce modalități se poate spune Da vieții mai degrabă decât a spune ce implică faptul de a trăi.

4
E. Cioran, Amurgul gândurilor, editura Humanitas 2006, p 74
5
E. Cioran, Mărturisiri si anateme, Humanitas, 2012, p 89
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 72
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Bibliografie

E. Cioran, Amurgul gândurilor, editura Humanitas 2006


E.Cioran, Caiete I 1957-1965, Humanitas, 2010
E. Cioran, Mărturisiri si anateme, Humanitas, 2012
F.Nietzsche, Aforisme, Humanitas 2012
F.Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, Antet , 2012
F.Nietzsche, Știința voioasă, Humanitas, 2013

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 73
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Technical language in VET classes


Adriana Ștefănescu
Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I“ Timișoara

In the students’ curriculum from the vocational classes, they have included in the general knowledge
field subjects such as Maths, Physics, Romanian, Chemistry, Biology, Geography, Foreign Languages which
are assigned with one or two classes per week, but the majority of the school classes are related to modules
that are connected to their qualification. Taking into account the fact that in our region, Banat, there is a high
demand of qualified workers in the field of electricity, mechanics, pneumatics and mechatronics, and hence
the necessity of preparing skilled trainees in vocational schools, and also in multinational companies, I took
this opportunity of researching technical language and applying it to our students.

The language used in the ESP classes is a special language, words that are restricted to a
certain technical field. If we look at the definition given by Mackay and Mountford (1978:4) we can
clarify the notion referred above: „The only practical way in which we can understand the notion of
special language is as a restricted repertoire of words and expressions selected from the whole
language because that restricted repertoire covers every requirement within a well-defined context,
task or vocation”.
By taking into consideration their definition, I will investigate in the following chapters the
technicality used in my electricians’ vocational classes and analyse different aspects of the
terminology that I came across during the lessons.
One of the most important issues I came across during the English classes for the vocation
school was related to the delimitation between Content Language Acquisition versus General
Language Acquisition; in other words, how much time I should grant to vocabulary and specialized
terms as opposed to general skills’ development. Influenced by each class particulars, the balance
shifted every week. The vocational classes are usually allotted approximately one hour per week for
the first and second year of instruction and about two hours per week in the last year of schooling.
Therefore, I thought of planning ¾ of the classes on content acquisition and about ¼ on academic
skills. As my thesis will investigate the technical classes, my focus was on terminology that took into
account topics like:
- General tools
- Power tools
- Materials
- Actions
- Measurements
- Buildings and installations
- Panels
- Maintenance
- Troubleshooting
- Safety
- Kitchen appliances
- Utility room appliances
These are topic samples that I took from the textbooks English for work: Everyday technical
English. (Lambert and Murray 2003) and Career Paths: Electrician (Evans and al. 2012).
A mechanic uses different materials; therefore, a particular understanding of materials needed,
related to qualities, properties, costs and main features.
In order to encourage students to identify by themselves the types of metals or materials, the
mechanic classes started this unit by a quick brainstorming, in which they remembered the knowledge
they had related to materials. Afterwards, they were introduced to an authentic text to show them how
correct or wrong they were. The text I chose for reading is taken from the textbook Flash on English
for Mechanics, Electronics and Technical Assistance written by Sabrina Sopranzi (2012:5). For this
first exercise (available in Appendix, exercise 1), students were given 30 minutes to read in silence.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 74
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
The main objective was to give the students an example of authentic material related to the tools they
usually use in their specialised classes. Another objective was to help them understand the meaning
of English terms, by making connections with the terminology they had already acquired in their
mother tongue. Also, this exercise made them develop self-study skills.
After reading the fragment, students were put in groups and were given the following task, to
check their reading comprehension skills: they had to match the names of the materials with their
definitions. This exercise was relatively easy, as all the answers were to be found in the text.
As homework, students were given a diagram with missing words to be filled in (Appendix,
exercise 2). All the words were connected to the previous text, as to help them extract the specific
terms and, afterwards, memorise them by use of visuals.
In the next class students had to listen to a recording about iron and other metals, in which
they had to fill in the missing words, given by the textbook (Sopranzi 2012:6). This will be referred
to as exercise 3 (see Appendix). Its objectives were to develop listening skills and also to extract
specific information.
Although the text was not difficult and long, students had difficulty with such types of
exercises, so they needed to hear the tape twice, and with short pauses between the paragraphs.
After that, students had to make a list with examples of ferrous, non-ferrous metals and alloys.
For the electrical class, when introducing the materials they use at work, I used the
information provided by the textbook Career Paths: Electrician written by Virginia Evans, Jenny
Dooley, Tres O’Dell (2012).
As with the other class, I consider that reading passages is a good way for the students to
become aware of the terms, and also to activate their passive vocabulary.
The reading passage will be referred to in the Appendix as exercise 4. As for the mechanic
students, my main aim here was to give them an example of an authentic excerpt. Another objective
was to make them aware of the terminology they had already acquired in their specialised classes
and make use of it.
The reading comprehension follow-up consisted of a table in which they had to fill in:

Material Definition

In the listening part, students had to complete a conversation between electricians, but without
being given the words to choose from (Evans 2012:13). It (Appendix, exercise 5) was given for
them to practise more on their listening skills.
As for the speaking activity, I paired the class and they had to practice a similar situation in
which they questioned each other about the tool to use and the surface to use it for.
This chapter also included teaching students about tools that are used in all technical classes.
For this part, I used the textbook called English for technical students. Students ‘book 1 written by
David Bonamy (1994). Students were given this exercise to help them learn the tools they need in
their practical work, by using visuals. Another reason for this exercise was to make students connect
pictures with tools’ names; also to develop their understanding of Basic English terms.
After being introduced to these basic tools, students were put into pairs and had to practice a
dialogue, in which one wanted to know the name of the tool and its purpose and the other answers
him/her and then they exchanged roles. They had to ask and answer about the tools introduced before.
After this small chapter, students sat a test, as a means of evaluating their understanding and
their progress.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 75
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Appendix
Exercise 1. Read in silence:

”When a machine or a tool is made, the most suitable material must be chosen by considering
its properties, which can be classified as mechanical, thermal, electrical and chemical. The main types
of materials used in mechanical engineering are metals, polymer materials, ceramics and composite
materials. The most commonly used materials are metals, which can be divided into ferrous and non-
ferrous. They can be used in their pure form or mixed with other elements. In this second case we
have an alloy and it is used to improve some properties of the metals. The most commonly used
ferrous metals are iron and alloys which use iron. Because iron is soft and pasty it is not suitable to
be used as a structural material, so a small amount of carbon is added to it to make steel alloy. Non-
ferrous metals contain little or no iron. The most common non-ferrous metals used in mechanics are
copper, zinc, tin and aluminium. Some common non-ferrous alloys are brass (formed by mixing
copper and zinc), bronze (formed by mixing copper and tin) and other aluminium alloys which are
used in the aircraft industry. Other examples of materials used in mechanical engineering are plastic
and rubber. PVC or polyvinyl chloride is a type of plastic and is used to insulate wires and cables:
Rubber is a polymer and its best property is elasticity, as it returns to its original size and shape after
deformation. Ceramic materials are good insulators: hard, resistant and strong, but brittle. Composite
materials are made up of two or more materials combined to improve their mechanical properties.
Concrete is reinforced with steel and is used in building engineering.” (Sopranzi, Sabrina, Flash on
English for Mechanics, Electronics and Technical Assistance 2012:5).

Exercise 2. Fill in (Sopranzi 2012:5):


MATERIALS

Metal

Polymer
Non-ferrous

Exercise 3. Choose from the


following words: cooking, coins, alloy, air, copper, wires, steel, carbon, gold, expensive, ductile.

“Iron: Its Latin name is (1) ferrum. It is magnetic and has a silvery colour. In prehistoric times it was
used to make ornaments and weapons. If exposed to the (2) --------- , it oxidises.
(3) -------------: It is one of the most widely used metals by humans. In prehistoric times it was used
to make cooking utensils, (4) --------- and ornamental objects. It is used in (5) -------and cables.
(6) ------------------: It is the most (7) -------------- metal and is used to create precious jewellery. It is
the most ---------------- metal.
(9)-----------------------: It is an (10) --------- formed from iron and (11) -------------. It can contain
between 2 .1 % and 4% carbon. It is also used for----------- (12) utensils and pans”. (Sopranzi 2012:6).

Exercise 4. Read in silence:

“Most jobs can be done using a simple rotary drill. It can be used for wood and plywood. It can also
be used for drywall, plaster, copper and steel. Of course, you need to have the right drill bits too.
What about for harder materials like brick and concrete? A hammer drill works well for blocks, brick,

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 76
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
mortar and stone. A rotary hammer works best for materials like concrete and cement. Sometimes the
terms hammer drill and rotary hammer are used to mean the same tool. However, a hammer drill
chips away at the material. A rotary hammer pounds away at it to make a hole.” (Evans, Doodley,
O’Dell 2012:12).

Exercise 5. Fill in:

”Experienced Electrician: You 1 ________ through this concrete floor.


New Electrician: I'm not sure what to use, though. Can you help me 2 __________?
Experienced Electrician: Well, you don't want to use a regular 3___ ___ on concrete.
New Electrician: So, I need a 4 ______ or rotary hammer, then.
Experienced Electrician: You're on the right track.
New Electrician: Hammer drills are better for 5 __________ , right?
Experienced Electrician: Yes. So, what do you need?
New Electrician: I need to use a rotary hammer. But I don't have one in my 6 _____
Experienced Electrician: You can borrow mine.” (Evans, Doodley, O’Dell 2012:13).

References
1. Bonamy, David and Jacques, Christopher. 2008. Technical English 1, Students’ book. Harlow:
Pearson Education Limited.
2. Evans, Virginia, Dudley, Jenny, O’Dell, Tres 2012. Career Paths: Electrician. Newbury:
Express Publishing.
3. Lambert, Valerie, Murray, Elaine. 2003. English for work: Everyday technical English. Essex:
Longman
4. Mackay, Ronald and Mountford, Alan. 1978. English for Specific Purposes: A case study
approach. London: Longman.
5. Sopranzi, Sabrina. 2012. Flash on English for Mechanics, Electronics and Technical
Assistance. Loreto: Eli s.r.l.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 77
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Restoration Drama through the Looking Glass– The Country Wife, William
Wycherley
Tudoran Olivia – Alexandra
Colegiul Tehnic „Henri Coandă“ Timișoara

William Wycherley amplifies a familiar Restoration theme: linguistic awareness argues social perception;
linguistic delusion dictates social blindness. The Country Wife is a typically elitist view of Hobbesian social
conflict.1 Words are weapons, used more or less skilfully as a character perceives more or less clearly. Wit
provides thesis and justification for manipulating others. Verbal dexterity, as the wits — and Horner in
particular — prove, determines influence and power; verbal obtuseness isolates and debases.

If the Renaissance is the Golden Age of English comedy, the Restoration is the Silver.
Restoration comedy is famous for its shimmering dialogue, its wit, its elegance of manners, and its
daring portrayal of sexual intrigue. But it is also rich in folk exuberance, often manifesting in farce.
And it is deeply political and sometimes quite nasty. Such is true because European society has been
since time immemorial patriarchal. Power and property are conveyed through patrilineal genealogy.
William Wycherley's comedies are pointed and relatively harsh. The Country Wife2 (1674)
deals with the jealousy experienced by an old man, Bud Pinchwife, married to a young woman,
Margery. Margery's affair with another man, and her concealment of it, is accepted as proper and
understandable in light of Bud's abusiveness (he threatens repeatedly to stab his wife).

A scene from Tyrone Guthrie's


production of The Country Wife with
Ernest Thesiger, Ursual Jeans and Freda
Jackson (the maid), Old Vic Theatre,
London, 19361

The Country Wife makes fun of people’s manners as they behave in public. According to
Wycherley, people from urban societies were “naturally affectatious”3, which means that they put on
airs without even consciously trying to do so. Wycherley commented on such traits with one-liners
that induced laughter from the audience. He then often explained the line with another witty remark,
provoking more laughter.
The Country Wife is a typically elitist view of Hobbesian social conflict.4 Words are weapons,
used more or less skilfully as a character perceives more or less clearly. Wit provides thesis and
justification for manipulating others. Verbal dexterity, as the wits — and Horner in particular —
prove, determines influence and power; verbal obtuseness isolates and debases.

1 Peter L. McNamara, The Witty Company: Wycherley’s The Country Wife, available at http://ariel.synergiesprairies.ca/ariel/index.php/ariel/article/viewFile/1038/1013 (accessed on
March 10th, 2016)
2 Wycherley, William (1997), The Country Wife, Cambridge, London: Cambridge University Press
3 The Country Wife in Wikipedia, available at http://en.wikipedia.org/wiki/The_Country_Wife (accessed on March 9th 2016)
4 Peter L. McNamara, The Witty Company: Wycherley’s The Country Wife, available at http://ariel.synergiesprairies.ca/ariel/index.php/ariel/article/viewFile/1038/1013 (accessed on
March 10th, 2016)

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 78
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Wycherley amplifies a familiar Restoration theme: linguistic awareness argues social
perception; linguistic delusion dictates social blindness. The wit would strain to bolster a place he
never has; the wit's poise affirms his place.
The plots of Restoration drama begin, develop, and end in concerns about gender, sexuality,
and marriage. The demarcations of masculine and feminine domains, the desire of one sex for the
other, and the institutions charged with legitimizing both, become the amusing foils or dire impasses
that comprise the action and envelop the characters of the plays of this era.
Other cultural concerns are neither ignored nor dismissed; rather, the social, political,
historical, and personal are imagined and played out primarily through this narrow dramatic focus.
Gender, sexuality, and marriage emerge as comically or tragically disordered states whose
permutations must be worked through in order to achieve personal goals, to consolidate families, to
re-establish social order, to restore political stability, and to secure cultural cohesion. The reliance on
such constricted and redundant dramatic tropes is rare if not unique in English theatrical history.
During the Restoration period, both male and female actors on the London stage became for the first
time public personalities and celebrities.

Bibliography:
Wycherley, William (1997), The Country Wife, Cambridge, London: Cambridge University Press;
http://www.vam.ac.uk/content/articles/0-9/17th-century-theatre/
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Country_Wife
https://journalhosting.ucalgary.ca/index.php/ariel/article/view/32121/26182 (Peter L. McNamara, The Witty
Company: Wycherley’s The Country Wife)

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 79
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Biblioteci Poporale din Banat la cumpăna secolelor XIX-XX.


Muntean Adina
Liceul Teoretic „William Shakespeare“ Timișoara

In the activity of spreading agrarian knowledge, a great role was played by the folk libraries. At the
foundation of these libraries, the decisive contribution was made by some cultural associations, such as
ASTRA, also economic associations, reading circles, or even by the authorities.
The importance of these libraries among the village communities is demonstrated by the specialized
books they held. This books contributed to changing mentalities, completing agrarian knowledge and last but
not least modernizing rural communities.

Pe lângă presa propriu-zisă, în activitatea de propagare a cunoștințelor agrare, un rol deosebit revenea
bibliotecilor poporale din mediul rural. În multe cazuri, la întemeierea acestor biblioteci, contribuția
hotărâtoare o aveau unele asociații culturale, cum era și „ASTRA”, asociațiile economice; cercurile de
citit sau chiar autoritățile de stat. În toate cazurile, importanța acestor biblioteci în rândul comunităților
sătești este demonstrată de cărțile de specialitate pe care le dețineau.
Lucrări cu conținut agrar au apărut pe teritoriul Banatului încă de la sfârșitul secolului al XVIII lea, și
mai cu seamă în primele decenii ale secolului al XIX lea, când, din inițiativa statului sunt tipărite mai
multe broșuri cu sfaturi agricole pentru țărani. Erau scrise pe înțelesul poporului, cu scopul de a
îndruma țărănimea pe calea unei agriculturi raționale. Unele dintre aceste broșuri erau traduceri din
limba germană sau sârbă, dar au existat și câteva broșuri scrise chiar de cărturari români.1
Dintre cărturarii bănățeni din această perioadă, preocupați, în mod deosebit, de răspândirea
cunoștințelor agrare în rândul maselor populare, amintim pe Grigore Obradovici și Ioan Tomici.
Grigore Obradovici, directorul școlilor naționale grănicerești din Banat, a tradus din limba sârbă și a
tipărit, în anul 1807, lucrarea „Carte de îndemână pentru bine orânduita economie, lucrarea
pământului și pentru plămădirea și păstrarea vitelor și a păsărilor celor casnice”. Lucrarea o
considera că este „spre mare treabă a plugarilor celor românești”. În prefața cărții, autorul îi îndeamnă
pe învățători să sfătuiască țăranii ca în zilele de sărbătoare să nu stea în cârciumi, ci să-i adune la sfaturi
bune și înțelepte, să le citească din cărți cum să-și îngrașe ogoarele, cum să îmbunătățească soiurile de
animale, cum să abată apele care le îneacă semănăturile.2 Cartea conținea numeroase sfaturi practice,
utile plugarului român.
Ioan Tomici, protopopul Caransebeșului, traduce și publică la Buda, în anul 1823, broșura „Cultura
bombițelor sau învățătură despre ținerea și creșterea omidelor sau goangelor de mătase”. Prin
intermediul acestei broșuri, îi îndeamnă pe țărani să se ocupe cu creșterea viermilor de mătase,
deoarece, această ocupație asigură „o agoniseală ușoară și cu o bună dobândă împreunată”.3
Informațiile cuprinse în această lucrare erau foarte amănunțite, oferind un real suport pentru buna
desfășurare a acestei ocupații agricole.
O altă lucrare de popularizare a științei din domeniul agrar, scrisă tot de Ioan Tomici, este „Cultura
albinelor sau învățătură despre ținerea stupilor în magaținuri”, publicată tot în anul 1823. Sfaturile
oferite de protopop prin intermediul acestei cărți sunt valabile în mare parte și astăzi. Iar pentru vremea
când a fost tipărită, reprezenta un punct de vedere înaintat în apicultură.4
Aceste lucrări, prin conținutul lor, s-au bucurat de o mare popularitate în rândul bănățenilor, fiind
utilizate o perioadă lungă de timp pe teritoriul Banatului.
Din a doua jumătate a secolului al XIX lea au apărut și s-au răspândit în provincia bănățeană și alte
lucrări cu caracter economic.
Pentru a ilustra cât de adânc a pătruns literatura de specialitate în lumea satului bănățean, amintim
faptul că în majoritatea bibliotecilor reuniunilor învățătorești se găsea cartea „Cunoștințe practice
despre grădini și cultivarea lor”, editată de Paul Vasici, iar în biblioteca țăranului Ioan Frențiu, în
1
V.Ţîrcovnicu, Contribuții la istoria învățământului românesc din Banat.1780-1918, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti,1970, p.34.
2
Ibidem, p.35.
3
Ibidem.
4
Ibidem, p.37-39.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 80
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
anul 1885, pe lângă colecții de reviste ca: „Albina Carpaților”; „Amicul Familiei”; „Cărțile
săteanului român”, se aflau și publicațiile economice ale lui Paul Vasici.5
Însă erau prea puține și oarecum limitate ca și conținut științific pentru a satisface toate cerințele de
cunoștințe din domeniul agrar.
Presa de la începutul secolului al XX lea sintetizează această situație „ Literatura noastră economică
formează și ea un mic început. Avem o foaie agricolă pentru țăranii și cărturarii de la sate și o foaie
economic-financiară a băncilor noastre, iar celelalte foi ale noastre mai toate se ocupă și de chestii
agricole și peste tot de chestii economice. Nu se lipsesc cu totul și alte scrieri economice, îndeosebi
este mult promițătoare Biblioteca „Bunul Econom” a Reuniunii Române Agricole din comitatul Sibiu.
Încât, însă, dacă lipsesc scrierile economice apărute la noi, le putem suplini cu scrieri din România
unde au apărut și apar mereu publicațiuni economice de valoare.”6
La începutul secolului al XX lea au apărut și în Banat mai multe publicații cu caracter economic din
Biblioteca „Bunului Econom”. Astfel Nr.4 al publicației trata subiecte precum: „Îngrijirea plantelor
în cursul vegetației ”și „Recolta cerealelor”; Nr.5 oferea informații despre „Economia vitelor sau
zootehnia generală”; Nr.6 conținea ample informații referitoare la lucrările agricole, grupate sub
titlurile: „Apologia sau cunoașterea pământurilor și a mijloacelor de a le îmbunătății”, „Lucrarea
pământului”, „Plugul”, „Grapa”, „Tăvălugul și alte instrumente de mărunțit pământul”. Prețul unui
număr era de 30 de bani.7 Asupra importanței achiziționării de către biblioteci a acestor broșuri,
redactorii ziarului Drapelul afirmau: „Atragem atenția fruntașilor noștri de la țară asupra acestei
edițiuni, menite de a ridica nivelul moral și cultural al poporului nostru. Astfel că, din nici o comună
românească n-ar trebui să lipsească această bibliotecă folositoare”.8
Tot la începutul secolului amintit a fost editat un manual de agricultură, intitulat „Carte de învățătură”,
scris de Iuliu Vuia. Conținea numeroase articole folositoare țăranilor. În domeniul legumiculturii
cuprindea: „ Legumele de grădină și de câmp”; „Alegerea locului pentru cultivarea legumelor”;
„Gunoirea”; „Cultura schimbătoare”; „Alegerea semințelor”; „Semănarea și creșterea plantelor”;
„Lucrările de peste an în grădină”. Alte articole tratau probleme din sectorul zootehnic și din cel al
prelucrării laptelui: „Formarea laptelui”; „Pârțile constitutive și proprietățile laptelui”; „Mulgerea
vacii”; „Îngrijirea vacii”; „Transportul laptelui”; „Prepararea cașului”; „Prăsirea galițelor”;
„Soiuri”; „Încrucișare”; „Nutirea galițelor”; „Cotețul și curtea galițelor”; „Clocirea și scoaterea
puilor”; „Morburile galițelor”. În domeniul floriculturii, cartea tratează probleme precum: „Cultura
roselor”; „Cultura plantelor”; „Culesul și uscarea plantelor vindecătoare”.9 Cartea oferea informații
cu caracter agricol temeinice și bogate, fiind considerată, la vremea respectivă „tezaur de învățături
practice”.10
De un real folos pentru țărani a fost și „Catalogul”, editat în anul 1902 de proprietarul firmei omonime,
Műhle Vilmos din Timișoara. Catalogul conținea 70 de pagini, cu o mulțime de ilustrații, cuprinzând
diverse soiuri de semințe, arbori, pomi, flori, zarzavaturi și planuri de grădinărit.11
Aceste publicații apărute pe teritoriul provinciei, sau preluate din afara acesteia au constituit un
adevărat izvor de învățăminte practice, menite să ridice nivelul moral și economic al țărănimii române.
Un rol important în crearea unui fond de carte cu specific economic, l-a avut ASTRA, prin înființarea
bibliotecilor poporale. Pentru Banat, activitatea acestor biblioteci devine deosebit de importantă,
îndeosebi după adunarea generală a „Astrei” de la Lugoj din anul 1896, după care, drept consecință,
numărul bibliotecilor a crescut în ritm rapid.
Astfel, la sfârșitul secolului al XIX lea și, mai cu seamă, în primii ani ai secolului XX, despărțământul
Timișoara a înființat biblioteci poporale în următoarele comune: Utvin ( inițial cu 45 volume);
Becicherecul Mic (54 volume); Șag (59 volume); Medveș (54 volume); Ghiroda (49 volume);

5
L.Kakucs, Învăţământul agricol din Banat............, p.200.
6
Controla, Timişoara, IX, 1903, nr.71 din 24 septembrie, p.3.
7
Drapelul, Lugoj, II, 1902, nr. 82 din 16/29 iulie, p.3.
8
Ibidem.
9
Drapelul, Lugoj, III, 1903, nr.59 din 22mai/1 iunie, p.2-3.
10
Ibidem.
11
Controla, Timişoara,VIII, 1902, nr.20 din 13 martie, p.3.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 81
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Sânmihaiu Român (54 volume); Cerneteaz (49 volume). Toate aceste biblioteci au fost create în anul
1899. În anul 1901 au fost înființate biblioteci poporale în: Călacea (68 volume); Hodoni (65 volume);
Bărăteaz (59 volume); Mănăștur (56 volume) și altele la Cerna; Sinersig; Drăgșina; Vucova. În
anul 1902 au fost înființate bibliotecile poporale la Chișoda și Ianova; iar în anul 1903, în comunele:
Lucareț; Topolovăț; Murani; Budinț-Ictar; Mehala; Bucovăț; Secusigiu; Beregsău; Jebel; Ghilad;
Satchinez; Moșnița și Parța.12
Mijloacele de obținere a resurselor financiare destinate înființării și dotării bibliotecilor poporale erau
variate.
O primă sursă o constituiau donațiile de cărți făcute despărțământului de către conducerea Asociației
în vederea organizării unei biblioteci. Dintre cărțile donate, majoritatea o formau numere din colecția
„Biblioteca Populară”. Însă pentru a crea o bibliotecă cu un fond de carte diversificat erau necesare
completări importante. În acest scop despărțămintele utilizau posibilitatea de a strânge fonduri speciale,
destinate fie înființării de noi biblioteci, fie completării inventarului celor existente. Sursele de obținere
a fondurilor le constituiau serbările culturale cu program, contribuțiile și donațiile făcute
despărțământului de diferite instituții și persoane particulare.13
În ceea ce privește fondul de cărți și proporția deținută de lucrările cu caracter economic, este edificator
raportul despărțământului din Timișoara, pe anul 1902, din care reiese că, din volumele pe care le dețin
aceste biblioteci, un număr de 115 sunt legate de economie.14
Pentru a avea o imagine mai detaliată asupra conținutului acestor volume cu caracter economic,
prezentăm câteva exemple cuprinse în procesul- verbal de predare a cărților, cu prilejul înființării, în
anul 1914, a bibliotecii poporale din comuna Fârdea, și anume: „ Floarea Soarelui”; „ Lucrarea
Pământului”; „ Cultura cucuruzului”; „Creșterea puilor”; „ Nutrețul măiestrit”; „ Împărțirea, lucrarea
și îngrijirea unei moșii”; „Îngrășarea sau gunoirea pământului”.15Informațiile expuse în aceste lucrări
erau prețioase și foarte utile în viața comunităților sătești, în procesul de îmbunătățire a activităților
agricole.
Eforturile, depuse de Asociație în vederea înființării a cât mai multe asemenea biblioteci, au fost
încununate de succes, iar beneficiile nu au întârziat să apară. Referind-se la rezultatele acestei munci,
conducătorii Asociației afirmau: „în multe locuri poți vedea duminica și de sărbători, țărani de-ai noștri
strânși la un loc și ascultând cu băgare de seamă pe unul dintre ei, cari citește din vreo gazetă sau din
vreo carte poporală”.16
În a doua jumătate a secolului trecut, pe lângă bibliotecile poporale ale „Astrei”, în satele bănățene au
existat și alte biblioteci, înființate de intelectualitatea locală, grupată în casine sau cercuri de cetit. Pe
lângă o activitate politică, pe care aceste cercuri o desfășurau în rândul țărănimii sărace, ele contribuiau,
în bună măsură, și la răspândirea cunoștințelor agrare.
Presa vremii și-a făcut o adevărată obligație din susținerea înființării de biblioteci poporale. În cuprinsul
paginilor sale, regăsim, frecvent, articole referitoare la acest subiect. „Biblioteci poporale -scria, la
începutul secolului al XX lea, un redactor al ziarului Controla- încă avem pe la sate, firește un număr
mic. Acest început însă și sforțările ce se fac în mai multe părți pentru înființarea de biblioteci poporale,
ne întăresc în speranța, că nu va trece mult timp până să avem pretutindenea astfel de biblioteci,
înzestrate, între altele, cu cele mai bune scrieri în materie de agricultură. Cu chipul acesta poporul va
avea la îndemână povețe de seamă pentru ameliorarea agriculturii sale”.17
Tot în vederea propagării cunoștințelor agrare în mediul rural, în ultimii ani ai secolului al XIX lea,
Ministerul Agriculturii de la Budapesta a înființat o serie de biblioteci economice sătești. Erau
administrate de către învățătorii din comune, care aveau și obligația de a populariza lucrările economice
în rândul poporului. La dotarea acestor biblioteci s-a ținut seama și de răspândirea literaturii agrare în

12
C.Petroman, op. cit., p.367.
13
E.Glodariu, Biblioteci Poporale ale „Astrei”, în Acta MN, VII, 1970, p.316.
14
L. Kakucs, op. cit., p.200.
15
C.Petroman, op.cit., p.372-373.
16
E. Glodariu, op. cit., p.323.
17
Controla, Timişoara, IX, 1903, nr.71 din 24 septembrie, p.3.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 82
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
limba română.18 Această acțiune, inițiată de către oficialități a fost salutată și de redactorii ziarului
Controla care afirmau: „Îmbunătățirea sorții materiale a plugarului și a economului român încă
formează un punct important din programul vast al activității ministrului de agricultură I.Daranyi”.19
Eforturile depuse de ministrul agriculturii în acest sens s-au concretizat prin înființarea în mediul rural
a unui număr impresionant de asemenea biblioteci. La începutul anului 1901, existau, deja, biblioteci
economice în 730 comune bănățene, de a căror bună funcționare și întrebuințare se îngrijeau învățătorii
comunali. Inițial, aceștia administrau, în mod gratuit, bibliotecile, însă, foarte curând Ministerul
Agriculturii hotărăște premierea acelor învățători a căror activitate „de manipulațiune conștiincioasă a
bibliotecilor” și depunere de eforturi susținute „ încât cărțile să fie cetite, în număr mare, și de către
popor” s-a dovedit a fi prolifică. Premiile erau următoarele: Un premiu I în valoare de 200 de coroane;
un premiu II de 100 de coroane și 30 de premii a câte 50 de coroane. La aceste sume se mai adaugă
întâietatea acestora la distribuția de pomișori, viță de vie, coșnițe de stupi, galițe de prăsilă, cărți de
specialitate.20 Stimularea învățătorilor în activitatea depusă făcea parte din politica de susținere a
raționalizării și modernizării agriculturii, promovată de autorități.
Se considera că: „Înființarea bibliotecilor poporale, înzestrate între altele cu cele mai bune scrieri în
materie de agricultură, va pune la îndemâna poporului povățuitori de seamă pentru ameliorarea
agriculturii sale”21 Sau în alt număr al aceleași publicații se afirma „....cetind o bună carte economică
îți lărgește cercul cunoștințelor, te potrivești sfaturilor din ea și îți sporești averea. Sporirea averii tale
înseamnă sporirea averii țării”22
Exista, din partea oficialităților din domeniu, și preocupări pentru dotarea acestor biblioteci cu lucrări
științifice, care tratau subiecte agricole dintre cele mai variate. Mai mult, în vederea suplimentării
lucrărilor cu conținut agrar, Ministerul Agriculturii, face, la începutul anului 1903, un apel Camerei
de Industrie și Comerț din Timișoara, în vederea organizării unui concurs de lucrări în ramurile
agricole, cu scopul instruirii lucrătorilor agricoli, angajați la ferme și pepiniere. Tematica propusă este
destul de variată: „Creșterea, înmulțirea și îngrijirea vitelor”; „Creșterea viermilor de mătase și
extragerea mătasei”;„Creșterea albinelor și extragerea mierii”; „Cultura viei”; „Cultura
zarzavaturilor” etc. Lucrările trebuiau redactate în termeni cât mai populari, „potrivit cu priceperea
absolvenților cursului primar”. Iar cele mai bune urmau să fie premiate.23
Pornind de la aceste constatări trebuie apreciat rolul și importanța acestor biblioteci comunale în
schimbarea mentalităților, în completarea cunoștințelor din domeniul agricol și, nu în ultimul rând în
modernizarea comunităților rurale.

Bibliografie:
A. Periodice:
1. Controla, Timișoara, 1901-1904.
2. Drapelul, Lugoj, 1902-1903.
B. Lucrări speciale și generale:
1. Glodariu, Eugen- Biblioteci Poporale ale Astrei, în ActaMN, VII, 1970.
2. Kakucs, Lajos- Învățământul agricol din Banat în a doua jumătate a secolului a sec. XIX lea, în Acta
MN, vol. XX, 1983.
3. Petroman, Cornel- Astra în Banat până la Marea Unire, Editura Eurostampa, Timișoara, 2006.
4. Țîrcovnicu, V.-Contribuții la istoria învățământului românesc din Banat.1780-1918, Editura
Didactică și Pedagogică, București,1970, p.34.

18
Idem, VII, 1901, nr. 19 din 10 martie, p.3.
19
Idem, VIII, 1902, nr.3 din 12 ianuarie, p.2.
20
Idem, VII, 1901, nr.19 din 10 martie, p.3.
21
Idem, X, 1904, nr.40 din 29 mai, p.2.
22
Idem, VIII, 1902, nr.3 din 12 ianuarie, p.2.
23
Drapelul, Lugoj, III, 1902, nr.14 din 4/17 februarie, p.3.
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 83
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Obiceiurile și tradițiile din comuna Lupac


Muselin Maria
Școala Generală Lupac, Caraș-Severin
Tihomir Batalo
Primary Scool „Ante Starcevic” Rešetari, Croația

The Croatians („crașovenii”) are documentary attested since the 17th century. They are now living in
two large communes: Carașova (with the villages of Carașova, Nermed and Iabalcea) and Lupac (with the
villages of Lupac, Clocotici, Rafnic and Vodnic).
Croatians have a port whose specificity distinguishes them from other groups as well as from other
ethnicities living in the Balkan region. With that wonderful costume they participate in all the celebrations and
important events in the community life.
They have kept many customs and traditions they have inherited from their ancestors and they are
trying to carry on everything that is useful, beautiful and useful to the community.

Croații sunt o minoritate etnică din România. Ei trăiesc în general în sud-vestul țării, mai ales
în județul Caraș-Severin. Croații (crașovenii) trăiesc în două comune: Comuna Carașova și Comuna
Lupac.
În zilele de sărbătoare, când se întâlnesc la joc, se pot găsi unele tradiții specifice, cum ar fi
cea a melodiilor foarte lente și înaintarea făcându-se spre stânga cu un bărbat în frunte. Horele se fac
în așa fel, încât ierarhia pe vârste și poziția dominantă în comunitate să se regăsească și în ordinea
așezării la horă.
O tradiție interesantă este cea a șezătorilor, a logodnelor și a nunților, sărbătoarea „măsuratul
oilor” și altele. Nunțile țineau de regulă trei-patru zile (de sâmbătă până miercuri). Mireasa, nașii și
domnișoarele de onoare se îmbrăcau în costume populare.
În cazuri de nevoie si sătenii se ajută foarte mult. Atunci când pierd pe cineva drag, merg cu
toții, toate neamurile, cu ce poate fiecare și ajută pentru pomană. Se duce un coș cu cele necesare
pentru pomană: ouă, țuică, carne, prăjituri, bani etc.
Croații din România au multe obiceiuri frumoase. Unul dintre acestea este legat de „Fășang”.
Fășang-ul este ultima distracție care se ține înainte de lăsarea Postului Mare (Postul Paștelui). După
distracțiile din această zi, se interzic petrecerile până la Paști.
Cu prilejul Fășang-ului, pe ulițele satelor croate , umblă mascații. În duminica Fășang-ului,
după datina locului, mascații umblă din casă în casă. Gazdele îi primesc și le dau bani și țuică. A doua
zi se ține BAL MASCAT și în școlile din Comuna Lupac. Se organizează parada măștilor, iar cele
mai frumoase măști sunt premiate. Elevii primesc diplome și dulciuri.
Tot în cea de a doua zi, luni, în satul Clocotici se organizează „Balul Șoriceilor”. Cei care
dansează la acest bal sunt copiii. Cei mici se îmbracă în costume populare și dansează până obosesc.
A treia zi, marți, are loc o altă petrecere. Seara, se organizează „Balul de Fășang” în fiecare
sat din comuna Lupac. Toată lumea dansează „la Căminul Cultural”, până la ora 24 când se trage
clopotul la biserică. Croații se roagă și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul primit. La acest
bal are loc parada măștilor și premierea celui mai bun grup. După ora 24 se pleacă acasă și nu se mai
organizează baluri și petreceri până la Paști.
Croații au moștenit multe obiceiuri frumoase de la înaintașii lor, dar, din păcate, multe dintre
ele au început să se piardă pentru că tinerii au migrat fie în occident fie în orașele dezvoltate din
România.
Noi, dascălii, în parteneriat cu alte instituții din comunitate (Primăria, Biserica, U.C.R.,
U.D.C.R) încercăm să ducem mai departe ceea ce am moștenit de la strămoșii noștri: limba, portul,
obiceiurile și tradițiile.
O sărbătoare frecventă, care se ține în fiecare an, este Ruga („Chirvai”), când sosesc musafiri
din alte sate și se joacă hora. Altă tradiție era cea a șezătorilor, care aveau loc mai ales iarna.
La sfârșitul lunii aprilie, de Sfântul Gheorghe, este sărbătoarea oilor. Atunci ciobanul mulge
toate oile, iar oaia și mielul cel mai frumos sunt puși deoparte. Pe o parte a oii alese, se pun femeile,
iar pe cealaltă se pun bărbații. Sub oaie se pune un colac în formă de cerc, iar cei prezenți încearcă
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 84
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
să-l rupă. Dacă bărbații rup mai mult, o bucată mai mare de colac, tradiția spune că vor fi mai mulți
berbeci în anul respectiv, iar dacă înving femeile, vor fi mai multe mioare. Bucățile rupte se înmoaie
în lapte și se mănâncă. Urmează masa la iarbă verde. Seara femeile pun coșul pe cap și toată lumea
pleacă acasă. După două zile urmează „măsuratul oilor”, când fiecare proprietar află ce cantitate de
brânză va primi în anul respectiv.
La croați, fiecare familie are „patronul casei” despre care se crede că protejează familia și
locuința acesteia. „Patronul casei” este un sfânt. În acea zi se ține praznic denumit „slavenie”. La
praznic participă rudele și vecinii. Musafirii salută când intră în casă „Să vă ajute Dumnezeu! Sfântul
... (se rostește numele sfântului), să vă păzească și să aibă grijă de casa voastră. Sărbătoriți pe acest
sfânt și să fiți sănătoși și norocoși”. Gazda răspunde: „Dumnezeu să vă ajute! Și voi să fiți sănătoși și
bucuroși”.
Toți musafirii se așază la masă și se roagă, apoi se servește masa. Înainte de servirea mesei, în
cameră intră un copil cu o lumânare aprinsă și spune: „Lăudat fi Iisus”. Musafirii răspund: „Lăudat
în veci, amin!”. Toată lumea stă în picioare când se spun rugăciunea „Tatăl nostru” și „Crezul”.
După ce au servit masa, glumesc, cântă și se distrează până noaptea târziu. La plecare, fiecare
musafir primește un coș plin cu mâncare.
Croații au multe obiceiuri frumoase și încearcă să le transmită urmașilor care au mai rămas în
frumoasele sate din Banat.
Crașovenii au fost mereu o populație pașnică, muncitoare și civilizată iar relațiile lor cu ceilalți
bănățeni au fost și sunt în continuare ireproșabile.

Bibliografie
1. B. Mihoc, Minoritățile naționale din România între anii 1930-1933, în Familia, 1998, nr. 2,
pag. 94-98
2. Ivan Birta, Karaševci (Crașovenii), București, 1993, pag. 375-393
3. Mihail Delanu, Însemnări despre carașoveni, editura Timpul, 1999, pag. 95-102
4. http://www.zhr-ucr.ro

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 85
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Vršačka rimokatolička crkva kroz vreme


Mesaroš Ana
Liceul de Agricultură Vârșeț
Călin Claudiu Sergiu
Episcopia Romano-Catolică Timişoara

Perhaps this church will no longer be the "center of events" for citizenship, as it used to be, but it is
unquestionably trying to keep pace with the contemporary way of life of today's man. Slowly, through classes
of religious education, it enters into the child's upbringing and thinking. It also attracts a young man with
different types of gatherings with a well-chosen themes. It definitely attracts all citizens, lovers of good music,
along with the sounds of the old pipe organ that is visited and admired, because no matter how old it is, it still
captivates its magnificent beauty and knows how to seduce and fascinate every passerby.

Vršac je veoma staro naselje, što je dokazano mnogobrojnim nalazištima iz neolitskog i


bronzanog doba. Dobra pozicija - brdovita i nizijska kao i plodonosno zemljište, uticalo je da ovo
podneblje bude uvek naseljeno.
Prvi pisani podatak o naselju sa imenom Vršac je na nemačkom jeziku “Werschetz” i datira
od 18. maja 1439.godine.Po nalogu kralja Karla III, 1718. godine počinje naseljavanje ovih krajeva
sa Nemcima, Madjarima i Srbima. Ubrzo, već 1720. se u Vršcu stvaraju dve opštine sa dva kneza:
Srpski Vršac i Nemački Vršac.
Sa porastom broja stanovništva katoličke vere, rasla je i potreba za postojanje svoje crkve.
Prva rimo-katolička crkva je izgrađena 1728. i nalazila se na istom mestu na kome se nalazi i današnja
crkva. Ta prva crkva je završena 1733. i iste godine osveštena od Čanadskog biskupa i posvećena je
Blagovestima. Ista crkva je , posle stradanja i unišenja u Turskom pohodu, je obnovljena 1737. godine
i posvećena Sv. Gerhardu. Sveti Gerhard od Sagreda bio je katolički misionar koji je u vreme kralja
Stefana I (897-1038) propovedao hrišćanstvo u Banatu, osnovao je Čanadsku dijecezu i bio njen prvi
biskup, ali i kraljev lični ispovednik (preuzeto iz knjige Dušana Belče “Vršac za sva vremena”).
Zbog dugotrajnosti, odlučeno je da se izgradi nova crkva pa se krenulo sa sakupljanjem
dobrotvornih priloga. U martu 1860. počelo je rušenje stare crkve, a 14. juna postavljen je kamen
temeljac. U izgradnji su učestvovali skoro svi građani katoličke veroispovesti, kako kroz novčani
doprinos tako i kroz svoje fizičko zalaganje-ispomoć. Izgradnja crkve se završava decembra 1863.
godine kada se i osveštava. Osveštenje crkve je bio veliki događaj i velika svečanost za ceo grad, jer
u ovom kraju tako lepe građevine nije bilo.
Nadzornik radova je bio Ernest Svoboda iz Temišvara. Preduzimač je bio Johan Bibel,
arhitekta iz Oravice, a gradio ju je Franc Brandaje, vršački majstor.
Crkva je izgrađena u neogotičkom stilu jer u to vreme neogotika na području Vojvodine
doživljava veliki razvoj. Crkva je građena kao trobrodna krstoobrazna brazilika (osnova joj je u obliku
krsta) sa 8 stubova i 2 podstuba. Spolja je dugačka 54,32m i 27,28m široka. Unutra je visoka 17m, a
visina tornja je 63m. Spoljašnjost crkve je dekorisana mnoštvom figura koje su međusobno usklađene
i ukazuju na blagost i ljubav prema ljudima. Postupno se obogatila i unutrašnjost crkve gde se nalaze
retka, a danas pod zaštitom, umetnička dela. Najstariji deo unutrašnjosti crkve jeste glavni oltar Sv
Gerhard koji i potiče iz 1863.godine. Oltar je visok 16m i rađen je u stilu gotike. Uradio ga je tada
priznati umetnički stolar Jozef Štandiger iz Beča. Oltar je i u to vreme i u današnje vreme predstavljao
vredan umetnički rad.
Dugo vremena je crkva predstavljala centar svih događaja za sve građane katoličke vere.
Postojala su različita društva koja su oko sebe sakupljali ljude koji su se bavili istim ili srodnim
poslom. Ta društva su imala svoje ambleme i svoje barjake koje su osveštali i darivali crkvi. Do danas
je sačuvano devet barjaka od kojih su najveći: barjak poljoprivrednika, barjak poljoprivrednog
društva, (iz 1904.) barjak zanatljija (na kjem se nalaze amblemi zidara, stolara, bačvara i obućara),
barjak kovačkog esnafa i barjak zidara.
Nakon II Svetskog rata crkva je izgubila primat u vršačkim porodicama, kao i u celom društvu
zbog različitog političkog uređenja, a i broj nemačkog i mađarskog građanstva se smanjio. Polako je
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 86
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
i crkva izgubila na značaju i sve manje je predstavljala mesto gde se građani-vernici okupljaju.
U današnje vreme crkva počinje ponovo da okuplja oko sebe vernike kroz različite događaje
koje nudi. U prvom redu su događaji vezani za verske običaje, tako da za vreme ponoćne Božićne
mise i Uskršnje mise crkva je i mala za sve vernike koji dolaze (na redovne mise dolazi mali broj
vernika). Veliki verski dogadjaj predstavlja i Kirvaj koji se održava 3. maja – mali Krstovdan i Kirvaj
14. septembra – veliki Krstovdan. Kada je Mikulaš (Sv. Nikola) u crkvi se priređuje božična predstava
gde učestvuju deca koja idu na veronauku koja se uči u okviru crkve. Tada Mikulaš (Deda Mraz) deli
paketiće deci. Dosta često se u okviru parohije skupovi i predavanja sa različitom tematikom, ali u
centru svih predavanja jeste porodica-problemi i kako ih prevazići. Takvi skupovi su dosta posećeni
i sve više je mladih bračnih parova koji prisustvuju.
Vršačka katolička crkva jeste crkva izuzetne lepote i zbog toga ona ne pripada samo
građanima katoličke vere nego svim građanima, a kao simbol tome, u crkvi se često održavaju
koncerti bilo instrumentalni bilo horski. Takvi koncerti su praćeni sa velikim interesovanjem i odaziv
građana, ljubitelja umetnosti, je veliki.
Nema putnika namernika koji je došao u Vršac a da nije poželeo da obiđe i ovu crkvu. Iz tog
razloga, crkva je otvorena i za turističke obilaske. Vremenom je postala jedna od glavnih turističkih
atrakcija ovog grada.
Možda ova crkva neće više biti “centar dešavanja”, kao što je nekada bila, ali se definitivno
trudi da održi korak sa savremenim načinom života današnjeg čoveka. Polako, kroz časove
veronauke, ulazi u način vaspitanja i razmišljanja deteta. Privlači mladog čoveka na različitim
skupovima sa dobro izabranom tematikom. Definitivno, privlači sve građane, ljubitelje dobre muzike,
uz zvuke već starih orgulja da je posete i da joj se dive, jer ma koliko ona bila stara, ona i dalje pleni
svojom veličanstvenom lepotom i ume da zavede i očara svakog putnika namernika.

Literatura:
Belča Dušan: “Vršac za sva vremena”, izdavač: Triton Publik, 2006.
Rankov Darinka: “Vršačke crkve”, izdavač: Pokrajinski Zavod za zaštitu spomenika kulture, 2012.
Majer Andreas: “Katolička crkva u Vršcu”, izdavač:Rimokatolička crkvena opština Vršac,2013.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 87
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Literatura și filmul în manualele școlare alternative


Lascu Cerasela Cătălina
Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” Timișoara

A competency-based curriculum can better respond to current social and occupational requirements of
the labor market, thus the teaching approach being focused on the student’s concrete acquisitions. From the
teaching perspective, the teacher becomes an organizer of learning experiences that are relevant to students
and (s)he can increase this relevance by using a variety of tools and teaching resources.

În cadrul unui liceu cu profil tehnologic, elevii își dezvoltă abilitățile practice, astfel că
pragmatismul înlătură plăcerea lecturii, aceasta nefiind bifată pe „lista lor de priorități”, în majoritatea
cazurilor; este datoria dascălului de limba și literatura română să identifice pârghiile care l-ar putea
determina pe elev să citească. Așa cum reiese și din aplicarea, la clasă, a diverselor chestionare,
pasiunea comună adolescenților este reprezentată de computer, respectiv televizor. Este greșit să
folosim în favoarea noastră, implicit a lor, aceste mijloace, îndreptându-i spre lectură? Filmul,
indiferent că este vizionat cu ajutorul calculatorului sau la televizor, creează posibilitatea legăturii cu
actul lecturii; un film bun poate determina lectura cărții sau calea inversă- o carte valoroasă poate
trimite spre o altă viziune artistică, spre o altă lume, a cinematografiei.
În ceea ce privește literatura și cinematografia, în manualul de Limba și literatura română
pentru clasa a IX-a, coordonat de Mircea Martin, alături de Carmen Ligia Rădulescu, Elisabeta Roșca
și Rodica Zane, editura Rosetti, București, 2004, în viziunea colectivului de autori cinematografia își
face simțită prezența sub titulatura „a șaptea artă”, încercând să răspundă unei programe școlare care
dorește, prin temele propuse, să stimuleze gândirea autonomă, dezvoltându-le elevilor, în același
timp, gândirea critică și reflexivă.
Consider că manualul este bine conceput, autorii îmbinând tradiționalul și modernul,
răspunzând cerințelor programei școlare, dar și mentalității, schimbărilor din societatea
contemporană. Temele sunt redate prin conținuturi interesante, care incită la cunoaștere și lectură,
elevii fiind deschiși spre ceea ce este actual, spre ceea ce satisface setea de nou a unei generații în
continuă schimbare. Autorii propun abordarea temelor prin intermediul unor opere literare consacrate
(cunoscute și gustate de generații întregi), dar și prin intermediul unor opere literare actuale. În acest
mod adolescenții (am constatat că majoritatea nu cunoaște periodizarea literaturii) ar avea
oportunitatea să cunoască nu doar oameni “cari au fost”, ci și oamenii timpului lor, să realizeze
conexiuni între operele literare, modul în care diverse teme se reflectă în literatură, film sau în alte
arte (astfel, elevii și-ar folosi capacitatea de analiză, de argumentare, de sinteză). Conținuturile sunt
adaptate nivelului de cunoștințe, particularităților de vârstă ale acestora, dar și sferei de interes
specifică timpului nostru, fiind în „trend” atât cu programa școlară, cât și cu setea de inovație/ noutate
care caracterizează fiecare generație.
Un argument care susține conceperea lăudabilă a acestui manual îl constituie coexistența
celor trei niveluri ale travaliului elevului: lectorul inocent, eficient și competent; coexistența acestor
niveluri nu dovedește doar particularizarea învățării (învățarea diferențiată), receptarea progresivă a
textului, ci și nivelul de la care pornește elevul inocent în clasa a IX-a, ajungând la “idealul
educațional”- lectorul competent. Astfel, acest auxiliar al predării constituie un deziderat, autorii
urmând parcă definiția nuvelei, plasând în centrul „acțiunii” elevul și construind conținuturile,
sarcinile de învățare în funcție de dorințele, necesitățile, capacitățile acestuia, dar și în funcție de
problematica lumii actuale. Se realizează, în mod evident, tranziția de la predarea pasivă a
cunoștințelor la predarea centrată pe elev, învățarea activă sau modernul „active learning”. Trebuie
să recunoaștem că programa școlară specifică disciplinei oferă sugestii metodologice și recomandări,
fără să constrângă, fără să impună prin intermediul manualului un canon literar sau altul. Este de
înțeles faptul că programa școlară reglementează numărul de texte literare aparținând anumitor specii,
teme, autori canonici etc., deoarece “trecutul și viitorul sunt a filei două fețe”, iar examenul de
bacalaureat trebuie să ofere șanse egale de reușită, fără discriminare (totuși cu o mică discriminare...
de profil sau mai bine zis... de alegere sau de șansă: real/tehnologic/ umanistic).
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 88
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Rolul manualului, coroborat de cel al autorilor de manuale, al profesorului de limba și
literatura română, este de „a cultiva interesul pentru lectură și plăcerea de a citi, dar și modelarea
gustului estetic în domeniul literar”1, astfel că scopul colectivului de autori rezidă în cunoașterea
varietății formelor de expresie artistică, alături de argumentarea pertinentă, sub forma unei adresări
directe: „Tu, elevul din clasa a IX-a...” Ceea ce mi-a captat atenția este maniera în care sunt propuse,
spre analiză, conținuturile- o manieră ludică, incitantă, plăcută; în joc și joacă, amintirea copilăriei
străbate fiorul timpului de la Ion Creangă până în zilele noastre, trecând prin muzici și faze la Ovidiu
Verdeș, întoarce file din albumul familiei de la Cartea nunții a lui G. Călinescu, cu popas la familia
Moromete și ajungând la moderna familie Popescu a lui C. Popescu. În aceeași direcție, aventura
lecturii celor o samă de cuvinte face popas la Hanu-Ancuței, confruntându-se etic și civic cu Mara lui
I.Slavici, cu Ițic Ștrul dezertor (L. Rebreanu), găsindu-și răspunsurile în Jurnalul fericirii, N.
Steinhardt. Așadar, în cadrul acestei călătorii, elevul își schimbă identitatea, având posibilitatea unei
metamorfoze (bineînțeles, fără trimiteri la Metamorfoza lui F. Kafka), devenind pe rând eficient, apoi
competent. Posibilitatea de a putea lectura opere literare aparținând unor perioade diferite îi oferă
contextul în care să compare, să analizeze, să înțeleagă personalitatea eroilor raportată la timpul în
care aceștia trăiesc, mentalitatea personajelor și mobilul acțiunilor săvârșite de acestea. A șaptea artă,
cinematografia, oferă nu doar diversitatea formelor de expresie artistică, ci este un adjuvant în
receptarea operei literare, în crearea culorii locale (reconstituirea epocii, vestimentația personajelor,
limbajul etc.), constituind un liant permanent cu tânăra generație, o generație care trăiește, și la
propriu și la figurat, prin intermediul imaginii!
Abordarea inovativă a conținuturilor recomandate de programa școlară reiese inclusiv din
prefața manualului, prefață în care autorii explică viziunea „empatică” de la care au pornit în
conceperea acestui manual: „În munca noastră, ne-am așezat mai întâi în bancă, în locul vostru, al
celor cărora le este destinat acest manual, și am avut în vedere dozarea dificultății sarcinilor de
lucru.” Oare, fără a fi malițioasă, nu ar trebui noi, dascălii de limba și literatura română, să încercăm
să ne așezăm, virtual, în bănci, să fim spectatorii lecțiilor pe care le regizăm pentru a înțelege mai
bine ceea ce simt elevii, ce înțeleg și ce ar trebui să schimbăm pentru a avea elevi mai interesați,
motivați sau măcar captivați de ceea ce le transmitem? În final, colectivul de autori conchide: „Unei
programe înnoitoare am considerat că este cazul să i se răspundă cu o abordare, la rândul ei, nouă.
Trăim în Europa mileniului al III-lea și, dacă schimbăm ceva, o facem în primul rând pentru ca voi,
elevii noștri, să fiți mai bine adaptați exigențelor acestui timp. Sperăm că manualul nostru vă va fi
de folos și acum, pentru a obține o notă bună, și mai târziu, pentru bacalaureat, dar și în viață!”2
Apreciez la acest manual faptul că a inclus în un unitatea numărul 2- „Iubirea”, subcapitolul
„A șaptea artă- Cinematografia”, făcând legătura cu romanul tradițional-realist Mara de Ioan Slavici;
astfel conținuturile decurg într-o ordine firească, putând realiza, bineînțeles împreună cu elevii,
paralela între opera literară și ecranizarea acesteia, modalitățile distincte de exprimare artistică, fiind
prezentate concepte operaționale utilizate de către cele două arte și exerciții care invită la reflecție și
interpretare. Această a șaptea artă își găsește locul firesc și în unitatea numărul 3- „Familia”,
ecranizarea operei literare Moromeții, oferind piste interesante de interpretare, elevii realizând o
incursiune în cronica de film; este de apreciat că manualul oferă, pe lângă conceptele operaționale,
dialogul cu actorul care a interpretat personajul principal, percepția scriitorului Marin Preda în ceea
ce privește cinematografia și ecranizarea propriilor creații. Le prezintă astfel viziuni diferite despre
cele două arte, despre modul în care se realizează acestea, se completează sau se influențează reciproc;
ceea ce simte scriitorul, personajul și actorul, acest triunghi îl poate inspira pe elev, înțelegând mai
bine munca fiecăruia dintre aceștia, apreciind câștigul pe care i-l oferă cele două arte: arta scrisului și
arta imaginii. Este necesar ca elevii să fie capabili să distingă între cărțile citite, respectiv filmele
vizionate în scopul relaxării și necesitatea de a recepta aceste arte din punct de vedere critic, analitic,
să aibă totodată capacitatea de a-și pune întrebări, dar și apetitul pentru a găsi răspunsuri.

1
Martin, Mircea (coordonator), Rădulescu, Carmen, Roșca, Elisabeta, Zane, Rodica, Limba şi literatura
română. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Rosetti, București, 2004, p. 3
2
Ibidem
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 89
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018
Manualul pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas Educațional, București, 2004, al cărui
colectiv de autori este format din Alexandru Crișan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu, Florentina
Sâmihăian și Rodica Zafiu nu are, asemenea manualului prezentat anterior, o prefață-introducere-
argumentare, începând (după foaia liminară) cu sumarul; în cadrul unității numărul 4, “Dragostea”,
se regăsesc cele două arte, reunite sub titlul „Literatură și film: Scriitori, creație literară și film”, dar
și în cadrul unității numărul 5, „Confruntări etice și civice”, literatura și cinematografia revin pe
tărâmul contemporaneității prin „Filmul de actualitate”.
Manualul are o concepție interesantă, desprinsă de banal și desuet, literatura propune texte
incitante, bine alese, în care se regăsesc autori canonici, dar și contemporani; elementele de limba
română și de comunicare sunt exemplificate corespunzător, fiind însoțite și de un dicționar explicativ.
Consider că acest manual este bine structurat, tematica lecțiilor propune un demers creativ, cu
abordări inter-trans disciplinare, însă corespunde doar parțial nivelului elevilor la care predau;
finalitatea specifică disciplinei relevă statutul lector competent, ceea ce nu se pretează decât parțial
nivelului de cunoștințe al elevilor, mulți „încăpățânându-se” a rămâne la nivelul de lectori inocenți,
pe când ceilalți devin lectori eficienți sau aspiră la nivelul de lectori competenți. Acest manual
încurajează lucrul pe echipe, dezvoltarea creativității, a capacității de persuasiune, susținerea
punctului de vedere, acestea fiind împletite cu veritabile dezbateri, exerciții oratorice etc., toate
acestea având drept scop dezvoltarea competențelor de comunicare scrisă și orală, prevăzute în
programa școlară pentru clasa a IX-a.
„Scriitori, creație literară și film” propune însușirea conceptelor specifice filmului, poposind
la cronica de film. Autorii manualului nu realizează trimiteri la ecranizări ale operelor literare, ci
propun un film care să captiveze tinerii prin subiect: prezentarea unui episod imaginar din viața
dramaturgului William Shakespeare. Filmul „Shakespeare in Love” este „la înălțime” nu doar prin
trimiteri la celebrul scriitor și celebrul cuplul Romeo și Julieta, ci și datorită aprecierii de care s-a
bucurat, câștigând șapte Premii Oscar. Prin urmare, autorii manualului au decis să aleagă un film care
trimite la o poveste universală de dragoste, cu inserții moderne, proiectată în contemporaneitate,
suscitând în acest fel interesul adolescenților.
Un alt obiectiv al lecției, cu excepția înțelegerii și însușirii conceptelor specifice artei filmului,
îl constituie aplicarea acestora și chiar susținerea punctelor de vedere prin asumarea statutului de
critic de film, încurajând nu doar dezvoltarea spiritului critic, ci mai ales capacitatea de a înțelege și
a diferenția modalitățile de exprimare artistică proprii celor două arte: literatură și film. Un alt aspect
observat și apreciat îl constituie munca diferențiată cu elevii, așa cum reiese din exercițiile propuse;
un exemplu în acest sens îl constituie selecția unor elevi care să redacteze o cronică de film.
Învățarea este necesar să devină un proces clar orientat, care sporește motivația pentru acțiune;
competențele angajează achizițiile anterioare ale elevului, iar posibilitatea concretă de „a face”
anumite lucruri ca urmare a formării competenței creează motivația pentru învățare. Acest model de
proiectare curriculară asigură o orientare mult mai directă spre evaluare. Astfel, legătura dintre
curriculum și evaluare devine mai transparentă și mai eficientă. Evaluarea devine explicit formativă
și se poate face în situații reale. Nivelul competenței este ușor de evaluat prin stabilirea unor seturi de
criterii/indicatori de performanță. În acest mod se trece de la asigurarea egalității șanselor de acces și
de tratament pedagogic, la egalitatea de cerințe. Totodată, acest model permite o evaluare a sistemului
educațional și a fiecărei școli în parte de către agenții educaționali implicați: părinți, autorități locale,
parteneri etc.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 90
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Interacțiunea predare-învățare-evaluare
Borugă Mirela
Colegiul Tehnic Energetic "Regele Ferdinand I" Timișoara

În școala modernă, procesul de învățământ se dorește a fi unul axat pe modelul interactiv, ce


presupune corelația și interacțiunea predare-învățare-evaluare.
Dacă în școala tradițională, accentul cădea pe acțiunea de predare, rolul central revenind
profesorului, școala modernă plasează în centru elevul, care își îmbogățește, consolidează, corectează
și transformă experiența cognitivă, cu scopul perfecționării, profesorului revenindu-i rolul de a-l
activa cognitiv-afectiv-motivațional-atitudinal, astfel constituindu-se un echilibru predare-învățare.
Predarea și învățarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar, la care se adaugă evaluarea,
cele trei acțiuni fiind complementare și surprinzând astfel întreaga activitatea cognitivă și formativă.
Didactica modernă insistă asupra perfecționării relației predare-învățare-evaluare, deoarece
numai în acest mod relația obiective-conținuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logică, unitară
și perfectibilă.
Profesorul Ioan Cerghit definea predarea ca pe „un ansamblu complex de acțiuni și
comportamente didactice specifice, destinate învățării”.1
Relația predare-învățare este exprimată de Ioan Neacșu în termenii „cutiei negre” și ai
dublului feed-back - predarea = imput, învățarea = output, iar apoi învățarea = imput și rezultatele
învățării = output - predarea fiind „un sistem de acțiuni variate în formă și conținut, orientate spre
elev, din realizarea cărora, în sistemul de interacțiuni profesor-elev, ia naștere învățarea”.2
Profesorul modern lucrează împreună cu elevii săi, cooperând în vederea reușitei învățării.
Rolurile sunt bine stabilite: profesorul stimulează căutarea și descoperirea, iar elevii se vor ocupa de
activitățile de căutare și descoperire, ei participând activ și conștient la asimilarea cunoștințelor și
formarea personalității.
Astfel, se creează un parteneriat în vederea atingerii obiectivelor propuse, a unui standard cât
mai înalt în educație.
„A instrui pe cineva într-o disciplină nu înseamnă a-l face să înmagazineze în minte asemenea
rezultate, ci a-l învăța să participe la procesul care face posibilă crearea de cunoștințe”.3
Lucrând împreună cu elevii săi, profesorul poate regla și ameliora activitatea pe parcursul
desfășurării procesului de predare-învățare și, nu în ultimul rând, poate aprecia just valoarea
eforturilor de învățare depuse de către elevi pe parcursul activităților desfășurate.
Evaluarea este cea care le furnizează atât cadrelor didactice, cât și elevilor, informațiile
necesare desfășurării optime a procesului de predare-învățare și se constituie ca parte integrantă a
acestui proces.
Prin evaluare inițială, evaluare continuă și evaluarea sumativă, acțiunea de evaluare este
integrată celor de predare și învățare.
Psihologul David Ausubel remarca importanța evaluării inițiale:
„Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează
cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce
el știe la plecare și instruiți-l în consecință.”4
În ceea ce privește evaluarea continuă, I. T. Radu susține că „privită în ansamblu, evaluarea
formativă transformă acțiunea în evaluare: din proces predominant constatativ în unul diagnostic, de
susținere a învățării, dintr-o evaluare globală, în una nuanțată, din acțiune adăugată activității
didactice, în proces constitutiv al acesteia”.
Cunoașterea, explicarea și perfecționarea rezultatelor elevilor, precum și a proceselor de
predare-învățare care au dus la aceste rezultate, nu pot fi posibile decât prin realizarea permanentă și
sistemică a unei evaluări a procesului instructiv-educativ.
Fără evaluare, nu putem cunoaște efectele acțiunii desfășurate, încât pe baza informațiilor
obținute, activitatea să poată fi ameliorată și perfecționată în timp. Evaluarea rezultatelor școlare
presupune determinarea gradului în care obiectivele procesului de instruire au fost atinse, precum și
eficiența metodelor de predare-învățare
ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 91
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

Bibliografie:
1
I. Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis,
București, 2002, p. 34.
2
I. Neacșu, Instruire și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999, p 53.
3
J. Bruner, Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 89.
4
D.P. Ausubel, F. S. Robinson, Învățarea în școală. Introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1981, p. 71.

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 92
Sesiunea euroregională de comunicări științifice pentru profesori
“Cunoștințe, cercetare, meserie – calea spre dezvoltare personala” ediția a VII-a, Timișoara 2018

În loc de final:
www.contributors.ro/author/constantin-cranganu/
permacultura-romania.com/permacultura-in-gospodarie/
www.euractiv.ro/we-develop/ce-reprezinta-cele-17-obiective-de-dezvoltare-durabila-odd-incluse-pe-
agenda-2030-6402
www.erasmusplus.ro/
www.torokszentmiklos.hu/
www.ecologic.rec.ro/articol/read/stiinta-tehnologie/15465/
polifilosofie.files.wordpress.com/2013/10/peter-singer-tratat-de-etica2.pdf
www.fortheteachers.org/friday-five-cubing/
www.geogebra.org/materials/
www.sketchup.com/
www.ted.com/talks/allan_adams_what_the_discovery_of_gravitational_waves_means
trends.fjordnet.com/
www.wikihow.com/Exercise-Your-Eyes
vladia.eu/ceta/sonete.pdf
www.revistaorizont.ro
www.youtube.com/playlist?list=PLvxbaU5eWq9lrMOL7cgnbl95TwO2Un6HM
www.londonschool.com/blog/five-simple-ways-to-improve-your-technical-english/
ntlive.nationaltheatre.org.uk/
www.bcucluj.ro/ro/resursele-bibliotecii/acces-resurse-web
istoriabanatului.wordpress.com/tag/lupac/
www.filminserbia.com/location/katedrala/
www.cinemagia.ro/liste/din-literatura-romana-7169/
www.consumerclassroom.eu/ro/
www.liceulenergetic.ro
www.energetic-cluj.ro/
www.hcoanda.ro/
idl-cugir.ro/
www.adyliceum.ro/

Deoarece singura metoda de protecție reala este criptarea cu parolare la deschidere- neacceptabilă in acest caz-
precizez ca varianta originala a acestui document se afla la:
https://drive.google.com/drive/folders/1TqZqQ44_RW-jMTy8aGXj1gnuT1jVkcLu?usp=sharing

ISSN 2248-3985
ISSN-L 2248-3985 93