ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ PRIVIND EVOLUȚIA

LEPTOSPIROZEI CA ZOONOZĂ LA NIVEL MONDIAL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF.DR. GHEORGHE SAVUȚA

STUDENTE:CERCEL IULIA AURORA,GRUPA 807 A

CLOPOȚEL INGRID-SEVERINA,GRUPA 807A

1
CUPRINS

2
1.DEFINIȚIA BOLII,DESCRIERE ȘI IMPORTANȚA

Leptospiroza este o boală cosmopolită, cu caracter zoonotic ,cauzată de infecția cu

serotipurile patogenice din genul Leptospira. Clinic se manifestă prin febră, anemie,
hemoglobinurie, icter,stări de septicemie,tulburări nervoase și renale,iar la femelele gestante
prin avort.

Această zoonoză , deşi cunoscută de foarte mult timp a fost descrisă ca entitate
morbidă, prima dată la om, la sfârşitul secolului trecut în Germania de către Weil( 1886) şi
concomitent în Rusia de către Vasiliev ( 1885-1886), fiind denumită “ Boala Weil-Vasiliev.”
Natura spirocheticǎ a agentului cauzal a fost descoperită 30 ani mai târziu în Japonia de către
Inada (1915) care denumeşte germenul “ Spirochaeta icterohaemorrhagiae morfologial “ iar
în Germania colectivele de colaboratori formate din Uhlenhuth şi Frome ,Huebener şi Reiter,
au denumit acest microoganism drept Spirochaeta icterogenes şi Spirochaeta nodosa. În anul
1917, Naguchi, a studiat în detaliu aceşti germeni, pe care i-a grupat într-un nou gen, în cadrul
ordinului “ Spirochaetales”.Acesta din urmă, a introdus o nouă denumire a acestei bacterii în
speță Leptospira care este folosită actualmente.

Leptospiroza este considerată o boală care produce pagube deosebit de importante,la

toate speciile de animale,aceasta transmițându-se întotdeauna de la animal la om și nu invers.

3
 2. ETIOLOGIE ȘI EPIDEMOLOGIE

În anul 2002 s-a făcut o nouă reevaluarea în cadrul întrunirii experţilor Subcomitetului
Taxonomic Internaţional pentru genul Leptospira , acesta fiind unul dintre cele trei genuri ale
familiei Leptospiraceae, ordinul Spirochetales cuprinzând 17 specii distincte din punct de
vedere antigenic, dintre care 8 specii sunt înalt patogene ( Leptospira interrogans, Leptospira
kirschneri, Leptospira noguchii, Leptospira alexanderi, Leptospira weilii, Leptospira
genomospecies 1, Leptospira borgpetersenii, Leptospira santarosai), 3 specii oportuniste
( Leptospira inadai, Leptospira fainei, Leptospira broomii) şi 6 specii saprofite, nepatogene
( Leptospira biflexa, Leptospira meyeri, Leptospira wolbachii, Leptospira genomospecies 3,4
and 5).
La oameni există două tipuri de leptospire distincte din punct de vedere antigenic care
produc boala și anume: Leptospira interrogans și Leptospira biflexa.

Fig.1 Imagine la microscopul electronic a Leptospirei

Sursă: http://leptospirosis.org.nz/leptospirosis.aspx

Leptospirele sunt germeni spiralați Gram negativi foarte fini,subțiri, lungi de 6-40 μm,
având capetele răsucite sub formă de cârlige.Datorită faptului că sunt foarte subțiri, acestea
pot fi văzute la microscopul optic, doar după o prealabilă colorare prin metode argentice
(Fontana-Tribondeau,Levaditi,Manuelian).Se cultivă pe medii selective precum Khortof și
Terskin, care conțin ser de iepure, în condiții de aerobioză la 28-30 grade celsius.

4
 În România,au fost izolate până în prezent de la animale serotipurile următoare:

 L.Pomona: prezentă la suine,bovine,cabaline.

 L.Tarassovi: prezentă la suine bovine.
 L.Canicola:evidențiată la suine și canide.
 L.Icterohaemorrhagiae:reprezentată tot la suine și canide.
 L.Serjoe: reprezentativă pentru cabaline.

În apele reziduale,leptospirele patogene nu supraviețuiesc mai mult de 24-48 de ore.

Acestea își conservă cel mai bine viabilitatea aproximativ 3 luni și jumătate la temperaturi
cuprinse între 11-14 grade celsius. Leptospirele sunt foarte sensibile la acțiunea factorilor
fizico-chimici,fiind distruse de toate substanțele dezinfectante uzuale precum
(formol,hidroxid de sodiu,clorură de var,cloramină) dar și de soluțiile acide.
Prin efectuarea antibiogramei, s-a demonstrat sensibilitatea acestei bacterii față de
penicilină,streptomicină și tetraciclină dar nu și față de sulfamide.
La infecţia leptospirică sunt receptive toate speciile de animale homeoterme şi omul.
Gazdele naturale comune ale leptospirelor patogene care produc boala la animalele domestice
din SUA și Canada sunt:

SEROTIPUL LEPTOSPIREI GAZDA NATURALĂ

Canicola Câini
Pomona Porci,bovine,oposumi,sconși
Grippotyphosa Ratoni,bizami
Hardjo Bovine
Icterohaemorrhagiae Șobolani
Bratislava Porci,șoareci
Sursa: The Merck Veterinary Manual

Căile de infecţie sunt multiple. Dintre acestea, calea directă pare să fie cea mai
frecventă, astfel boala se transmite pe cale transcutanată,prin soluții de continuitate(sânge) dar
și prin excreții(urină). La fel de întâlnită este şi transmiterea pe cale indirectă, dintre care
consumul de apă poluată este foarte importantă.La animalele gestante, cu precădere la
porcine,leptospirele se transmit și transplacentar, doar în situația în care infecția s-a produs în
a-2-a jumătate a gestației. Leptospirele pot pătrunde şi prin plăgi sau eroziuni ale pielii şi
mucoaselor, uneori chiar prin pielea intactă.

5
 Transmiterea leptospirelor se realizează mai uşor în perioadele calduroase şi umede ale
anului, când germenii găsesc condiţii mai bune de supravieţuire în mediul ambiant. De obicei
boala apare ca urmare a contactului cu apa în care a ajuns urina animalelor bolnave de
leptospiroză.

La oameni, categoriile profesionale cele mai expuse la infecția cu acest spirochet sunt
reprezentate de medici veterinari,agricultori, cei care lucrează în industria prelucrării cărnii, a
pescuitului. De asemenea,omul se poate infecta și prin realizarea unor sporturi precum
canotaj,surfing sau înot în ape intens contaminate.

Fig.2 Căile de infecție cu Leptospira la om

Sursă: https://ro.pinterest.com/pin/504966176962667756/

3.PATOGENEZĂ

Germenii pătrund în organism prin mucoase şi piele→ ajung rapid în circuitul sanguin (în
primele 10 minute)→ se multiplică →leptospiremie→ ficat, splină, rinichi şi alte organe→
multiplicare →tulburări organice şi funcţionale.
După a 5-a zi postinfectant, apar anticorpii specifici, care lizează leptospirele din sânge, ficat
şi splină. Ulterior leptospirele ajunse în rinichi pătrund în tubii contorţi, unde se fixează, se înmulţesc,
trec în urină şi dau leptospiruria. Toată perioada în care leptospirele se găsesc în sângele periferic,
datorită acţiunii hemotoxinei (prezentă la Leptospira pomona) se distruge un număr mare de

6
eritrocite, dând starea de anemie cu hemoglobinurie şi icter. Endotoxinele elaborate de leptospire
distrug pereţii vaselor sanguine şi ca urmare apar hemoragii şi necroze ale pielii şi mucoaselor.În
cazul femelelor gestante, ca urmare a modificărilor autolitice a învelitorilor fetale, infecţia poate duce
la avort.

4.TABLOUL CLINIC LA OM

La om,perioada de incubație a bolii este cuprinsă între 7-14 zile,dar se poate extinde și
până la 4 săptămâni.Infecția evoluează sub 2 forme:leptospiremică și leptospirurică

1.LEPTOSPIROZA ANICTERICĂ se manifestă prin:

 Febră și frisoane
 Cefalee
 Mialgie
 Grețuri și vărsături
 Fotofobie
 Hemoptizie
 Rashul: este o erupție cutanată,pasageră care apare deobicei în faza de debut a
unor boli febrile,iar leziunile sunt asemănătoare cu cele apărute în cazul
rujeolei sau scarlatinei.
 Uneori icter moderat
 Ca și complicații pot apărea și iridociclite.

Fig.3 Erupție cutanată la om cu leptospiroză

Sursă: https://einsecticide.wordpress.com/tag/leptospiroza/

7
 2.LEPTOSPIROZA SEVERĂ(SINDROMUL WEIL) prezintă următoarele semne
clinice:
 Icter
 Hepatomegalie și splenomegalie(insuficiență hepatică severă)
 Oligurie sau anurie(insuficiență renala)
 Epistaxis,peteșii,pupură și echimoze(manifestări hemoragice)
 Ca și complicații întâlnim: miocardita,pericardita,insuficiența cardiacă
congestivă,hemoliza,Sindromul de detresă respiratorie a adultului.

5.TABLOUL CLINIC LA ANIMALE

La animale, vom prezenta tabloul clinic pentru următoarele

specii:bovine,cabaline,porcine și canide.
Tabloul clinic în cazul bovinelor perioada de incubație este de 10-30 de zile și
surprinde 4 forme de evoluție: supraacut,acut/subacut,cronic și abortiv.Manifestările clinice
sunt următoarele:
 Febră
 Icter
 Parezia rumenului
 Diaree
 Urină brun-roșietică
 Edeme subcutanate
 Scăderea producției de lapte
 Semne nervoase ce includ contracții tonico-clonice
 Mamite și avort

La suine perioada de incubație este de 2-3 săptămâni și cuprinde 3 forme de evoluție:

acută,subacută și cronică. Semnele clinice sunt:
 Febră
 Somnolență,apatie
 Diaree
 Hemoblobinurie

8
  Tulburări nervoase:ataxie,mișcări neccordonate în mers, stări epileptiforme,pareze și
paralizii ale trenului posterior
 Avort leptospiric și iridociclite

Tabloul clinic în leptospiroza ecvinelor cuprinde 4 forme de

evoluție:acut,subacut,cronic și atipic. Manifestările clinice sunt:
 Febră,astenie,transpirații
 Icter,hemoglobinurie
 Anorexie
 Iridociclita recidivantă sau oftalmia periodică

Leptospiroza canină prezintă un tablou clinic împărțit în 2 sindroame și anume

Sindromul icteric și Tifosul canin.
Sindromul icteric prezintă următoarele semne clinice:
 Hipertermie,vomă,melenă,polidpsie
 Icter și hemoragii pe mucoasele aparente
Tifosul canin include ca manifestări clinice:
 Septicemie,stare de prostrație
 Gastroenterită hemoragică
 Icter
 Sindrom nefritic cu ulcere pe mucoasa bucală
 Crampe și dureri abdominale

9
 6.DIAGNOSTICUL LA OM
Diagnosticul se pune pe baza coroborării semnelor clinice, al testelor de laborator, al
examenelor bacteriologice,serologice dar și prin inoculare la animalele de experiență.

A. Teste de laborator nespecifice

-VSH mult crescut, sediment urinar patologic, azotemie, modificări ale lichidului cefalorahidian
(’’disociaţia clinico-lichidiană’’) apar în ziua 7-8 de boală;
-Creşterea fibrinogenului în sânge (600-1200 mg %) şi creşterea creatinfosfokinazei pun
diagnosticul de leptospiroză în meningitele cu lichid clar sau în formele atipice de boală,
încă din primele zile.
B. Diagnostic bacteriologic
1. Microscopie directă
Întrucât concentraţia leptospirelor în sânge sau LCR este în general scăzută, evidenţierea
microorganismului prin examen microscopic direct este dificilă, dar este uşurată prin utilizarea
preparatelor de sânge tratate cu oxalat de sodiu sau heparină şi centrifugare la o viteză scăzută, în
scopul îndepărtării elementelor celulare, iar apoi la o viteză crescută pentru concentrarea elementelor
remanente.
- Examinarea la microscopul cu fond întunecat este utilă doar în cazul produselor patologice cu o
încărcătură microbiană crescută (sânge, lichid peritoneal, suspensii hepatice de la animalele de
laborator, urină);
- Tehnicile cu anticorpi fluorescenţi permit un diagnostic mai sensibil decât microscopia cu fond
întunecat.
2. Izolarea
Sângele recoltat se însămânţează pe medii de cultură suplimentate cu ser de iepure, lichide
(mediul Korthof) sau semisolide (mediul Fletcher), sau suplimentate cu ser bovin şi de iepure (mediu
bovin albumin Tween 80).
Se recomandă recoltarea zilnică a sângelui pentru hemoculturi în prima săptămână, cu
utilizarea de 1-2 picături de sânge la 5 ml de mediu.
După prima săptămână de boală hemoculturile sunt doar rareori pozitive, în aceste situaţii
leptospirele putând fi izolate din uroculturi, sau prin inoculare la animalele de experienţă.
În cazuri severe de boală, leptospirele pot fi izolate şi din fragmente de ţesut hepatic, sau
renal, triturate şi suspendate în ser fiziologic în diluţii de 1/10 şi 1/100.
În scopul examinării creşterii culturilor microbiene se efectuează un preparat lamă-lamelă care
se examinează la microscopul cu fond întunecat. Leptospirele sunt recunoscute după motilitatea lor
caracteristică, precum şi după caracterele morfologice.
C. Diagnostic serologic
Diagnosticul serologic uzual constă în evidenţiere anticorpilor prin :
-reacţia de fixare a complementului cu antigen Patock, comun tuturor leptospirelor (titrul minim
pozitiv este considerat 1/16). Serurile pozitive sunt supuse reacţiei de aglutinare în vederea
identificării serotipului leptospirei,

10
 -reacţia de aglutinare pe lamă (macroscopică) utilizează un singur set de antigene, fixate cu
formalin;
-reacţia de hemaglutinare indirectă, care utilizează eritrocite de berbec sau umane de grup ‘’O’’;
-teste ELISA care detectează anticorpii antileptospiră umani sau animali.
D. Inocularea la animalele de experienţă (hamsteri, cobai) a produsului patologic
intraperitoneal, urmată de puncţii cardiace în scopul evidenţierii microscopice a germenilor, sau culturi
din fragmente de ţesut renal, dacă animalele sunt vii în momentul sângerării.
Diagnosticul diferențial în leptospiroza la oameni se face față de: Malarie,Hepatita virală
acută,infecțiile cu Hantavirus.

7.DIAGNOSTICUL LA ANIMALE
Probele care se trimit la laborator sunt avortoni, organe (ficat, rinichi) de la animalele
sacrificate, şi probe de sânge (materialul patologic trebuie să fie foarte proaspăt). Reacţia de
microaglutinare microscopică este folosită în diagnosticul infecţiei acute.
Inocularea materialului patologic la cobaii tineri, intraperitoneal:cobaii se
termometriază zilnic, timp de 9-10 zile,iar atunci când apare febra se execută frotiuri din
sânge (examen microscopic direct) sau hemocultură (însămânţări pe medii de cultură).
Examen serologic reprezentat de testul Elisa, RFC.
Diagnosticul diferențial la animale:
 Leptospiroza bovină față de hemosporidioze,cistite hemoragice,antrax
 Leptospiroza la cabaline față de Babesioză, Antrax, Pasteureloză
 Leptospiroza suină față de boala lui Aujeszky, listerioză şi bruceloză
 Leptospiroza canină față de boala lui Carré, hepatita contagioasă.

11
8.STRATEGII DE PROFILAXIE ȘI COMBATERE ÎN LEPTOSPIROZĂ LA OM ȘI
ANIMALE

Măsurile nespecifice de profilaxie a leptospirozei sunt:

 Educația sanitară a populației, îndeosebi a celor expuși profesional (veterinari,

zootehnicieni, măcelari) și purtarea echipamentului de protecție ( mănuși, halate)
 Se va opri accesul rozătoarelor, câinilor la alimente, apa de băut,nutrețuri,
îmbrăcăminte.
 Leziunile pielii produse prin mușcătura de animal vor fi tratate pentru prevenirea
leptospirozei astfel: curățare, spălare cu apa și săpun, aplicarea unui antiseptic neiritant
și apoi a unui pansament uscat steril, tratament profilactic cu penicilina G în cazul
mușcăturii provocate de șobolan, șoarece și porc.
 Alimentele bănuite a fi infectate de către animale (alimente ciupite, murdărite,
umezite) nu vor fi consumate sau vor fi consumate după tratament termic.
 Organele de animale se vor consuma dupa o prelucrare termică suficientă.
 Se va evita scăldatul, pescuitul și alte activități în apele stătătoare și în râurile pe malul
cărora sunt situate ferme în amonte.
 Nu se va folosi pentru băut, pregatirea hranei și igiena corporală apa din bălți, lacuri,
râuri posibil contaminate cu leptospire.
 Controlul serologic anual al persoanelor care lucrează în condiții propice îmbolnăvirii
de leptospiroză.
 Interzicerea comercializării animalelor contaminate cu leptospire;
 Efectuarea controlului serologic pentru leptospiroză în timpul carantinei;
 Supravegherea profilactică serologică în cazuri de avorturi sau de sindrom
icterohemoglobinuric;
 Deratizări
 Drenarea apelor stagnante de pe păşuni sau din jurul adăposturilor

Măsurile specifice de profilaxie în leptospiroză sunt:

 La oameni s-a realizat cu rezultate foarte bune administrarea de doxicilină,200mg,PO,
o dată la 7 zile
 La bovine,suine și cabaline se folosește vaccinul Leptovac,subcutanat,în doză de 2 ml,
cu mențiunea că vaccinarea tineretului femel de reproducţie înainte de montă se face
de două ori, la interval de 21 de zile, cu doză de 2 ml;
 La canide se utilizează frecvent ca vaccinuri Enduracell-7, Vanguard-7.

Tratamentul leptospirozei la oameni constă în administrarea:

- Penicilinei G fiind cea mai eficientă, aceasta trebuie administrată în doza medie de 50.000-
75.000 u.i./kg/24h (pentru prevenirea șocului endotoxic prin liza masivă de leptospire și
eliberarea unei cantități mari de endotoxină în circulație) sau ampicilină injectabilă în doze de
4-6 g/24 de ore, administrată le 6 ore, timp de 7 zile.
- În caz de șoc endotoxic, se administrează hemisuccinat de hidrocortizon.
- În insuficiența renală acută,se administrează furosemid în doze de până la 800-1000 mg
24ore,timp de 2-6 zile.
- În sindromul hemoragic sunt indicate heparina când intervine fenomenul CID, plasma
proaspata sau sângele pentru refacerea calitativă și cantitativă a volemiei, vitaminele K,B si C.

12
Tratamentul leptospirozei în cazul animalelor constă în administrarea:
- Aureomicinei, în doză de 40 mg/kg greutate vie, zilnic (fracţionată în 3 reprize), timp de 5
zile; streptomicină, penicilină G, minim 1 milion U.I, teramicină.
-Pentru combaterea deshidratării se indică folosirea de soluţii izotonice de glucoză sau ser
fiziologic;
-Pentru a stimula eritropoeza, se recomandă administrarea de extracte hepatice sau de suc de
ficat proaspăt, în funcţie de vârsta animalului, de la 5-7 picături la căţei, până la 5 g la câinii
adulţi de talie mare.

13
 CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN LUME,EUROPA ȘI
ROMÂNIA
ANALIZA EPIDEMIOLOGICĂ A EVOLUȚIEI LEPTOSPIROZEI ÎN
INTERVALUL CUPRINS ÎNTRE 2005-2011

În acest subcapitol vom atașa tabele și hărți cu distribuția geografică a leptospirozei

conform datelor furnizate de OIE.De asemenea vom prezenta și graficele cu evoluția acestei
boli pe perioada 2005-2011.

Judet
An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Arad 0 0 1 0 0 0 0
Bacau 2 0 1 0 0 0 0
Botosani 0 0 1 1 0 0 0
Cluj 0 0 0 0 0 0 4
Constanta 0 0 0 0 0 0 1
Hunedoara 0 0 0 0 0 0 1
Ialomita 0 0 0 0 1 0 0
Salaj 1 0 0 0 0 0 0
Sibiu 0 0 0 0 0 1 0
Suceava 0 0 0 0 0 2 0
Vrancea 0 0 0 0 0 0 1
Bucuresti 0 0 0 0 0 1 0
TABEL 1. NUMĂRUL DE FOCARE DE LEPTOSPIROZĂ DIN ROMÂNIA

14
 Leptospiroza in Romania
2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

GRAFIC 1. EVOLUȚIA FOCARELOR DE LEPTOSPIROZĂ ÎN ROMÂNIA

În intervalul cuprins între 2005-2011 sunt afectate de leptospiroza o parte din judetele
Romaniei. Cele mai multe focare se înregistrează în județul Cluj în anul 2011.

În continuare vom prezenta hărți cu distribuția geografică a leptospirozei în România.

Fig.1 distributia geografică a leptospirozei în România anul 2005 Fig.2 distributia geografică a leptospirozei în
2006

15
 Fig.5 distribuția geografică a leptosprirozei în 2011

Desi sunt raportate cazuri de leptospiroza in Romania inca din anul 2005, in hartile cu
raspandirea bolii primele focare de leptospiroza sunt vizibile incepand cu anul 2006. Boala nu
apare ca fiind prezenta pe teritoriul tarii in perioada 2007-2008, insa reapare in anul 2009,
continuand pana in anul 2011.

EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN EUROPA ÎN PERIOADA 2005-2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Albania 0 4 1 1 0 5 5
Bosnia si Hertegovina 6 13 5 1 1 1 0
Bulgaria 27 11 4 2 0 0 0
Croatia 45 22 9 37 402 801 2154
Estonia 3 10 0 0 0 0 23
Finlanda 0 2 2 0 0 0 2
Franta 0 0 0 0 2 0 0
Germania 180 150 133 63 26 48 60
Grecia 0 0 0 1 0 0 0
Ungaria 27 0 0 1 11 9 0
Italia 34 77 13 56 47 61 21
Letonia 0 0 0 0 0 1 0
Olanda 0 0 0 0 0 4 0
Norvegia 0 0 0 0 1 0 1
Polonia 0 2 0 0 0 0 0
Romania 3 4 3 1 1 4 7
Rusia 14 3 122 74 54 8 37
Serbia 0 0 13 26 2 9 5
Serbia si Muntenegru 53 8 0 0 0 0 0
Slovacia 0 1 0 0 0 0 0
Slovenia 9 25 15 24 9 11 4
Spania 2 0 3 0 8 5 2
Suedia 2 12 0 0 0 0 0

16
 Elvetia 9 12 13 5 11 1 2
Ucraina 85 135 419 51 49 22 39
Regatul Unit 0 0 0 34 0 35 39
TABEL2.NUMĂRUL DE FOCARE DE LEPTOSPIROZĂ DIN EUROPA

Leptospiroza in Europa

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

GRAFIC 2. EVOLUȚIA FOCARELOR DE LEPTOSPIROZĂ ÎN EUROPA

Leptospiroza in Europa

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005
Germania Italia Rusia Ucraina

GRAFIC 3. PREVALENȚA LEPTOSPIROZEI ÎN EUROPA

17
 În perioada cuprinsă între 2005-2011, leptospiroza afecteaza în mod diferit tarile din
Europa. Cele mai multe focare se inregistreaza in Croatia in anul 2011. Un numar insemnat de
focare de leptospiroza evolueaza si pe teritoriile Germaniei, Italiei, Rusiei si Ucrainei. Dintre
tarile cele mai putin afectate, care inregistreaza un numar scazut de focare, amintim: Albania,
Finlanda, Franta, Grecia, Letonia, Olanda, Norvegia, Polonia, România, Slovacia, Spania.
Hărțile cu distribuția geografică a acestei zoonoze în Europa vor fi prezentate în cele
ce urmează.

Fig.6 distribuția geografică a leptospirozei în 2005 Fig.7 distribuția geografică a leptospirozei în 2008

Fig.8 distribuția geografică a leptospirozei în Europa,în 2011

EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AFRICA ÎN PERIOADA 2005-2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Gabon 0 0 0 1 1 0 3
Lesotho 1 0 0 0 0 0 0

18
 Africa de sud 1 0 0 1 1 0 0
TABEL3.NUMĂRUL DE FOCARE DE LEPTOSPIROZĂ DIN AFRICA

Leptospiroza in Africa

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

Gabon Lesotho Africa de sud

GRAFIC 4.EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AFRICA

În Africa, în intervalul 2005-2011, leptospiroza afectează doar 3 țări, cele mai multe focare
înregistrându-se în Gabon.

Fig.9 distribuția geografică a leptospirozei în 2005 Fig.10 distribuția geografică a leptospirozei în 2011

19
 EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AFRICA ÎN PERIOADA 2005-2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Gabon 0 0 0 1 1 0 3
Lesotho 1 0 0 0 0 0 0
Africa de sud 1 0 0 1 1 0 0
TABEL3.NUMĂRUL DE FOCARE DE LEPTOSPIROZĂ DIN AFRICA

Leptospiroza in Africa

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

Gabon Lesotho Africa de sud

GRAFIC 4.EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AFRICA

În Africa, în intervalul 2005-2011, leptospiroza afectează doar 3 țări, cele mai multe focare
înregistrându-se în Gabon.

Fig.9 distribuția geografică a leptospirozei în 2005 Fig.10 distribuția geografică a leptospirozei în 2011

20
EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AMERICA ÎN INTERVALUL CUPRINS ÎNTRE
2005-2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Barbados 0 0 0 0 0 0 11
Bolivia 0 0 0 0 0 0 4
Brazilia 602 453 188 159 119 76 90
Canada 0 0 0 0 5 0 0
Chile 11 10 4 7 2 6 24
Columbia 337 446 561 445 344 356 417
Costa Rica 3 10 6 6 4 3 3
Cuba 65 134 195 114 59 86 43
Rep Dominicana 29 0 0 27 0 0 0
Ecuador 0 60 39 35 0 46 508
El Salvador 71 59 83 55 24 24 1
Guatemala 5 2 6 6 0 0 0
Honduras 0 0 0 17 0 57 13
Jamaica 75 150 86 0 2 1 0
Mexic 76 0 447 143 731 931 346
Nicaragua 0 0 2 6 2 6 3
Panama 0 2 0 0 0 0 1
Paraguai 0 0 0 0 0 1 31
St Vincent and the Grenadines 5 2 31 3 2 0 0
Uruguai 56 47 26 22 47 63 64
Venezuela 33 77 0 0 0 0 0
TABEL.4 NUMĂRUL DE FOCARE DE LEPTOSPIROZĂ DIN AMERICA DIN 2005-2011

21
 Leptospiroza in America
2011
2010
2009
2008
2007
2006
2005

GRAFIC 5. EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN AMERICA ÎN PERIOADA 2005-2011

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005
Brazilia Columbia Mexic

GRAFIC 6.PREVALENȚA UNOR ȚĂRI CU LEPTOSPIROZĂ DIN AMERICA

Pe teritoriul american se inregistreaza focare de leptospiroza la animale in intervalul

2005-2011. Cel mai mare numar de focare se inregistreaza in Mexic in anul 2010, un numar
insemnat de focare inregistrandu-se si pe teritoriul Braziliei si Columbiei. Totusi, leptospiroza
nu afecteaza toate tarile in mod egal. Cele mai putine cazuri de leptospiroza se intalnesc in tari
precum Barbados, Bolivia, Canada, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua si Panama.

22
Fig.11 distribuția geografică a leptospirozei în 2005 Fig.12 distribuția geografică a leptospirozei în 2006

Fig. 13 distribuția geografică a leptospirozei în 2011

23
EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN ASIA ÎN INTERVALUL CUPRINS ÎNTRE 2005-
2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

China 0 0 0 0 0 7 0
Iran 128 108 71 41 23 15 7
Israel 43 30 31 27 31 14 16
Japonia 68 40 45 42 28 28 28
Rep Corea 0 0 0 0 1 0 2
Kârgâstan 0 0 0 0 0 1 0
Malaezia 1 0 0 0 0 0 0
Myanmar 0 1 4 4 7 5 2
Sri Lanka 8 13 10 3 22 22 7
Tajikistan 17 0 0 0 3 2 0
Tailanda 3 1 3 0 1 0 1
Vietnam 17 152 184 154 180 82 57
TABEL 5. NUMĂRUL FOCARELOR DE LEPTOSPIROZĂ DIN ASIA

Leptospiroza in Asia

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

GRAFIC 7.EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN ASIA

24
 Prevalența leptospirozei în Asia

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

Iran Vietnam

În perioada 2005-2011 tarile din Asia cu cele mai multe focare de leptospiroza sunt Iran si
Vietnam, iar tarile cele mai putin afectate sunt China, Republica Coreea, Kârgâstan, Malaezia,
Myanmar si Tailanda.

Fig.14 distribuția geografică a leptospirozei în Asia 2005 Fig.15 distribuția geografică a leptospirozei în
Asia2011

25
 EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN OCEANIA ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE

2005-2011

Tara An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Polinezia franceza 0 0 0 39 98 59 55
Noua Caledonie 52 0 0 0 0 0 0
Samoa 0 0 0 0 0 1 0
TABEL 6. NUMĂRUL FOCARELOR DE LEPTOSPIROZĂ DIN OCEANIA

Leptospiroza in Oceania
2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005
Polynesia franceza Noua Caledonie Samoa

GRAFIC 9.EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI ÎN OCEANIA

Hărțile privind distribuția geografică a evoluției focarelor de leptospiroză în Oceania.

Fig.16 distribuția geografică a leptospirozei în Oceania 2005 Fig.17 distribuția geografică a leptospirozei în
2011

26
EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI LA OAMENI ÎN EUROPA ÎN PERIOADA 2007-2017

Tara An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Austria 9 11 9 9 3 16 15 9 12 14 68
Belgia 8 5 9 5 9 14 14 21 16 19 17
Bulgaria 16 9 11 11 12 4 3 31 14 9 5
Rep Ceha 24 17 32 40 31 22 6 35 17 18 21
Danemarca 8 8 2 6 9 7 3 7 8 15 22
Estonia 2 2 1 1 2 5 2 2 2 3 5
Croatia 0 0 0 0 0 0 0 105 36 11 24
Finlanda 2 8 12 0 8 2 1 2 2 1 0
Germania 165 66 92 70 50 18 80 126 87 91 128
Grecia 13 12 31 24 20 14 24 36 35 19 24
Ungaria 31 15 9 9 16 9 7 31 10 15 14
Irlanda 22 29 25 17 16 15 13 22 16 26 19
Italia 45 40 38 33 43 46 33 42 38 54 32
Letonia 2 3 5 2 6 1 1 7 2 5 8
Franta 0 0 0 39 71 25 36 96 58 79 134
Lituania 6 2 5 5 3 20 10 3 10 18 16
Luxemburg 0 0 5 0 0 1 0 0 0 0 0
Malta 1 2 3 1 1 3 3 0 2 1 2
Norvegia 37 37 25 30 29 48 26 100 86 95 77
Polonia 7 2 4 4 3 2 0 10 4 4 2
Portugalia 38 15 32 29 33 21 37 65 44 101 117
Romania 296 200 128 181 98 74 65 92 37 65 44
Slovacia 17 23 16 27 7 8 5 12 7 10 7
Tara An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Slovenia 7 6 2 9 9 4 0 31 11 17 24
Spania 3 5 0 0 4 0 0 0 3 16 19
Suedia 1 6 4 4 4 4 5 6 3 1 4
Regatul Unit 81 76 53 42 52 78 50 78 67 76 98
TABEL 7. NUMĂRUL FOCARELOR DE LEPTOSPIROZĂ LA OM ÎN 2007-2017

27
 Leptospiroza la oameni in Europa

2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
2007

Estonia Finlanda Latvia Luxemburg Malta Polonia Suedia

GRAFIC 10. PREVALENȚA LEPTOSPIROZEI LA OM ÎN EUROPA

Leptospiroza la oameni in Europa

2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
2007

GRAFIC 11. EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI LA OM ÎN EUROPA

28
 În perioada 2007 -2017 sunt raportate cazuri de leptospiroză în cea mai mare parte din tarile
din Europa. România este țara cea mai afectată de boală, inregistrand cel mai mare numar de cazuri
în anul 2007, raportat la intervalul de timp analizat si la celelalte tari din Europa. Un numar insemnat
de cazuri se inregistreaza si in tari precum Croatia, Germania, Norvegia si Portugalia. Printre tarile
cele mai putin afectate de leptospiroza se numara Estonia, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Malta,
Polonia si Suedia.

Fig.18 distribuția geografică a leptospirozei la om în Europa

Sursa: https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx

29
 EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI LA OAMENI ÎN ROMÂNIA ÎN INTERVALUL

2007-2017

Leptospiroza la oameni in Romania

2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
2007

Romania

GRAFIC 12. EVOLUȚIA LEPTOSPIROZEI LA OM ÎN ROMÂNIA

România înregistrează cel mai mare număr de cazuri de leptospiroză la oameni dintre toate
țările din Europa. În anul 2007 se inregistrează un număr de 296 de cazuri. Pe măsura trecerii
timpului numărul de cazuri se reduce, în anul 2017 ajungând să fie raportate doar 44 de cazuri de
leptospiroză în România.

30
 CONCLUZII

Leptospiroza este o boală cosmopolită , cu caracter zoonotic cauzată de infecția cu

serotipurile patogenice din genul Leptospira. Clinic se manifestă prin febră, anemie,
hemoglobinurie, icter,stări de septicemie,tulburări nervoase și renale,iar la femelele gestante
prin avort.

Leptospirele sunt germeni spiralați Gram negativi foarte fini,subțiri, lungi de 6-40 μm,
având capetele răsucite sub formă de cârlige.Datorită faptului că sunt foarte subțiri, acestea
pot fi văzute la microscopul optic, doar după o prealabilă colorare prin metode argentice
(Fontana-Tribondeau,Levaditi,Manuelian).Se cultivă pe medii selective precum Khortof și
Terskin, care conțin ser de iepure, în condiții de aerobioză la 28-30 grade celsius.

Prin efectuarea antibiogramei, s-a demonstrat sensibilitatea acestei bacterii față de

penicilină,streptomicină și tetraciclină dar nu și față de sulfamide.

La oameni, categoriile profesionale cele mai expuse la infecția cu acest spirochet sunt
reprezentate de medici veterinari,agricultori, cei care lucrează în industria prelucrării cărnii, a
pescuitului. De asemenea,omul se poate infecta și prin realizarea unor sporturi precum
canotaj,surfing sau înot în ape intens contaminate.

31
32
 BIBLIOGRAFIE
1. The Merck Veterinary Manual,ediția a-10-a, Cynthia M. Kahn,BA,MA,2014.
2. http://www.radumogamanzat.ro/profesional-stiintific/leptospirozele/
3. http://www.uaiasi.ro/ro/files/doctorat/2009_dec_Bolboaca_Marinela_ro.pdf
4. http://leptospirosis.org.nz/leptospirosis.aspx
5. https://www.romedic.ro/leptospiroza
6. http://medfam.ro/books/infectioase/leptospira.htm

33